ANUL XXXV. — Nr. 23 25 Bani în toată tara Duminică. 21 Sept 1919

Universul Literar Director: STELIAN POPESCU

R E D A C Ţ I A : » No. 11, Str. Brezolanu, No. 11

A B O N A M E N T : = Lei 10 Anual =

ADMINISTRAŢIA : No. 11, Str. Brezolanu, No. 11

Cărturarul cel mai de seamă aii neamului acestuia; cea mai strălucită figură literară româ­nească a veacului trecut; acela dintre răscolitorii trecutului no­stru, care ne-a spus mai temei­nic ca oricare altul!, cine suntem şi care ne e limba, iată cine a tost pentru neamul românesc Bogdan Petriceicu Haşdeu.

Uriaşul acesta par'că n'a trăit nki când In această ţară, par­că n'ar fi rămas nimic pe ur­ma lui, aşa de repede a fost ui­tat.

Ce ce? ricina are cântec lung, dar

se poate spune şi in două vor­be: pentru că toată viaţa nepu­tând suferi рѳ proşti, proştii a-junşi, mari .1 mici, de cum a Închis ochii, s'au răzbunat.

Cât bronz nu s'a turnat şi câ^ ta zaamură nu s'a cioplit la •uts\, CA sé. fasoneze mutre ce-ar ti putut aştepta, fără ca nimeni să-şi aducă aminte că în ţara asta au trăit Bălcescu şi Odo-beecu, Ion Ghica şi Ispirescu, E-minescu, Caragiale, Delavran-cea, Coşbuc şi deasupra tutulor Haşdeu!

Biografia lui Haşdeu? O ana-lisă a operei Ilui?

N'am această pretenţie. Amin­tiri, da, amintiri cari poate vor sluji odată aceluia co ar avea dorinţa şi oompetinţa să fixeze această mare şi himinoasă fi­gură a literilor române.

Haşdeij apar în Istorie pe la începulttul secolului al XVII-lea înrudiţi cu Stefan Petriceicu domnul Moldovei. De la unul din ei, Ş tei an, care moare lup­tând cu turcii in 1 6 7 3 , rămân doi băeţi: Niculae şi Gheorghe pe cari îi înfiază Domnitorul] Ştefan Petriceicu, unchiu'J lor. din care pricină alipesc la nu­mele de familie şi numele tată­lui adoptiv.

Un strănepot al liui Gheorghe, Tadeu, are trei fii. Cel mai mtc, cavalerul Alexandru Petriceicu Haşdeu, căsătorit cu EMsabeta Danksz, este tatăl mareLui no-•tru Haşd«u

B . P . H A Ş D E U Tadeu, căci aşa se numea el

înainte, e născut la 16 Febr. 1836 la Cristineşti lângă Hotin. La Chişinău îşi termină liceul, la

scapă do Siberia reuşind să fu­gă în Moldova Ha Iaşi la 1856. Aci i se cere extrădarea, dar Mi-halache Cogălniceanu, ministrul

16 ani intră în Universitatea din Kharkof unde face dreptul şi li-terile. La 1854, cu licenţa in drept, intră în regimentuţ! de husari contele Radetzki, unde face o poznă înhămând trei e-vrei la o troică pe care o mână singur.

Ca locotenent, altă poznă: îşi p&lmu«şte eapit*B*J tn fr#nt ţi

de atunci, întrebuinţează un subterfugiu, arătând că Haşdeu delà Iaşi ѳ un altul, şi reuşeşte. In ţară, se Heapădă de botezul rusesc Tadeu şi adoptă pe isto­ricul Bogdan.

La 1857 ca judecător la Tri­bunalul Calmi refuză să lucreze pentru alegerea lui Vogoride şi • ttMtttuit: p»st» u i an « pro­

fesor de istorie la Iaşi, unde pu­blică revista) săptămânală Ro­man ia devenită peste câteva luni Foaie de istorie romană.

Mai târziu, bibliotecar al U-niversităţii, ii dărueşte 4000 de volJume. Chemat la Bucureşti, 1 se dă locul de membru istoric Jn comisia documentelor mănăsti­rilor închinate. La 1862 se îna­poiază la Iaşi, unde scoate re­vista ştiinţifică-literară Din М<Я-dova, apoi Lumina în care pu­blică o tragedie istorică într'un act Răposatul postelnic şi o sa­tiră Duduca mămuca pentru ca­re e dat în judecată şi achitat. In 1864 se căsătoreşte cu d-ra Faliciu, româncă de la Roşia Abrudului. Unicul fruct al aces­tei căsătorii, este Iultia, fenome­nul despre care am pomenit ce­va în numărul precedent. In a-celaş an publică:

Studii critice asupra Istoriei româna, Luc a Stroici, pariatele filologiei latino române si ziarul umoristic Aghiuţă. In 1865 Trei ovrei, în anul următor altă foai* umoristică Satirul, apoi Studii asupra Iudaismului, Talmudul, Industria naţională fi străină, Industria ovreiască faţă cu prin-iipnij concurenţei. La 1867 dra­ma istorică în versuri Răsvan şl Vidra, urmată curând de alta. în proză Prinţesa Rucsandra şl de Trei crai delà răsărit^ apoi poezii ocazionale, sociale ei o traducere în versuri a lui Ov!-diu. A'ies deputat de Bolgrad 1* 1 8 6 7 , intră în p o l i t i c ă ş i - l a 18Ю scoate împreună cu Gh. Misai!, foaia politică Troian, urmată de Columna lui Тгаілп. Ca om po­litic a scris: Istoria toleranţei religioase în Románia, Ocnele Ui Komdnia, Moşiile statului romtn. Satul model. Nevoind să supor­te rigoarea disciplinei, n'a apar­ţinut nici unui partid. Bănuit pe nedrept că ar fi fost ameste­cat în tentativa răscoalei de la Ploeşti, a fost arestat şi apoi li­berat, ceia ce l'a făcut să renun­ţe 'a politică. Urmează marea operă: Arhiva Utorieă o romă' nilor, l«n Vodă cei Сфѣрііи

1 - Kr. 21 ÜNÍVERSUt ÜTEftAR ІЧюйгіса. M Scot. 1919 toria critkä a гот4пЦогг Cu­vinte «fin bătrâni, Etymologicum Magnum Romaniae, S*c Cogito, Armenii in România, Basarabii, lHe# Neigru, пші^ше de studii tiHMfeiéè «i istoTlcèj * ţiaut mul­ta i*emé eab vrajâ lui neaaë-muitt de neîntrecut causeur, tribuna Ateneului cu o serie de conferinţe dintre cari Noi ţi voi ţi Noi in 4892 au fostt cele din urmă, A scria şi iar a scris, În­covoiat la masa de lucru, înco­voiat nu de bătrâneţe, ci <fe anii ce trecuseră peste el în poziţia •ceasta.

Cu nimeni nu s'ar putea ase­mui mai bine ilaşdeu deCâtt cu Voltaire, erudiţia întrupată cu Inteligenţa, sarcasmul voltaire — ian şi acel suveran dispreţ pentru mediocritatea pretenţi­oasa.

Dacă lia o minte atât de su­perioară şi o erudiţie aşa dc vaată, se mal adaogă şi o inte­ligenţă scânteietoare, un spirit primersautier, cum e în speţă, uşor ee înţelege de ca a fost cel mai fulgerător şi mai temut po­lemist pe care l'am avut.

(Aceia ce a izbutit să creeze el Ba noi, aiurea se întreprinde de asociaţii de savanţi Şi cu toate acestea... ce tăcere împrejurul a-cestui nume şi acestei opere! Ce ingrată memorie au une or; şi românii!

Acum câţiva ani, înainte de război, cu câtă durere n'am ci­tit în ziare că percepţia din Càrapina a fixat ziua de scoa­tere în vânzare cu toba a lucru­rilor din casă pentru neplata dărilor către Stat şi executorii testamentari n'au suflat un cu­vânt. Nu cunosc o mai mare ru-şine naţională!

Nu trece multă vreme şi tot In presă văd eă se atrage aten­ţia aceloraşi executori, asupra faptului că se ruinează casa do la Câmpina şi mormântul de la Ifelu şl că nimeni din acei ce le-ar putea scăpa delà ruină şi cărora li a'a oferit acest prilej, nu vrea să primească sarcina.

iDestul de trist ca a foat ne-voe de atâta stăruinţă şi aler­gătură ca să se îndure cineva sä primească In dar ruine atât de scumpe, dar bine cel puţin că In forma aceasta s'a mai pronunţat cu acel prilej numele marelui cărturar aşa de repede uitat cu toată incomparabila, contribuţie adusă neamului pe «Harul Istoriei şl al limbei.

Pentru mine Insă uitarea ar ceasta n'a fost o surprindere: el n'a avut prieteni iflinktcă n'a pu­tut să mistue mediocritatea, i-a stat în gât şi toată, viaţa a bi­ciuit-o nemilos. Pe capul cui a căzut ironia. Hui fină şi n'a in­dispus? Cine a încrucişat con­deiul cu el şi n'a eşit sângerat?

D'aia urlă cucuvelele în fosta lui locuinţa, cfaia mormântul ii e p&r&glW şi d'aia stt м g*L

seşte boc în ţara asta pentru făptura lui cioplită sau turnată.

Vor fi fiind câţiva cari jude--eftnd că n'a fost puţin lucru să desăvârşeşti opera lăsată de el, cred că i s'ar fi cuvenit o co­memorare, barem la Universita­te, eaà la Academie de pildă, idar nimeni nu îndrăzneşte să propună, fiindcă se poate ca o statuă l/u; Haşdcu să fie mai

vă neagră pe hârtie albă, pe care nimeni n'o cercetează, ni­meni nu scutură praful re de 12 ani de zile se tot aşterne pes­te ea.

Ştiam bine că n'o să fie ier­tat nici după ce n'o mai fi, dar n'aş fi putut bănui atâta ură şi duşmănie. Cunosc izvodul mi­cilor răutăţi, dar de. ce să fie vorba de partea de cusur din

TRANDAFIRI SflDI DIN Ş1MZ

o o Un rege dlntfo fără, fiind la strâmtorare, Făgădui la preoţi ca, dacă Dumnezeu Va ajuta să scape din negrăitul greu, Ii va cinsti cu daruri şi plata va fi mare.

Iar Dumnezeu—se vede—a 'ntins spre dânsul harul, Ca'ngenuchiat vrăşmaşii de s'a crucit pământul, Stăpânitorul, grabnic, şi-a împlinit cuvântul, Poruncă-a dat ta sfetnici, ca să împartă darul.

— Umpleţi de bogăţie pe cei cu gândul sus! Au ascultat slujbaşii cu capete plecate, S'au risipit pe urmă prin colţuri de cetate, Şi s'au întors spre seară, aşa precum s'au dus.

Iar regele, văzăndu-i cu-avutul neclintit, Le-a zis: Ce-mi dete cerul s'aud azi delà voi? De ce mi-aduceţi darul cu totul înapoi, De ce nu săvărşlră-ţl precum v'am poruncit?

— Noi am făcut, stăpâne întocmai cum ne-ai spus, — Acultâ, prea mărite: Aşa e cum grăeşţi; Dar bunul întru Domnul spunea: Mă ispiteşti; Ia-ţi darurile tale şl cât mai grabnic du-te !

Cel ce primeau răsplata cu sufletul deschis, Ne dovedeau prin asta că nu iubesc pe Domnul, Şl ti lăsam, în suflet să-şi prelungească somnul...

Făeut-am, vezi, stăpâne, aşa precum ne-ai zis. Licsandru Delattână

Din „OhiuUttem" (Qràdina Trandafirilor) a scriitorului persan Edin Sadi din Şirtu. áh

mult o ofensă decât un cult, me­moriei lui, dacă gestul vine aşa în silnicie şi nu porneşte din-tr'un îndemn generos şi spon­tan.

E dureros, dar ѳ aşa. Pentru câţi nu s'au găsrlt pie­

ţe, bolovani de bronz şi de mar­mură)!! Pentru stegarui cărtura­rilor noştri.... cucuvelei© de la Câmpina şi păienjenişul de la Belu! . Dar titanul gândire! româ­

neşti, a lăsat ceva mai mult de cât o casă şl dreptul 11a o stă­tea; a iaeat o eeaoAara da «lu­

necare om, chiar de geniu, şi nu de opera Hui cea trainică şl de folos, care va rămâne cu eau fără statuă, cu sau fără piama României întregi chiar, fiindcă e o operă care slujeşte şi din­colo de hotarele ţărei şi rare străluceşte peste capetele noas-stre.

A, dacă ar fi undeva de unde să poată vedea toată nepăsarea cu care i se cinsteşte memorîa(?) Doamne, ce gest de tăioasă sar-casmă ar schiţa buza lui aşa de lesne pornită tn viaţă pe iro­nie şi dispreţ!

Şi numai fiindcă veni vorba de vremea când toţi se lepădau de relicva de la Câmpina, mă bate gândul să le zic: „De ce sa vă turburaţi' siesta? L&saţi totul aşa. cum se găseşte! Lasa-ţi-i casa ruină, paragină mor-mântiû, prăfuită slova-i inedi­tă, goale pieţele publice de vreo amintire a chipului lui! N'are nevoie de nimic; e prea mare ca să primească atenţii şi oma­gii postume pe târguiala şi cu toate aparenţele de milă şi silă! Vremea o să.-l nemurească aşa cum n'áu ştiut-o face oamenii!"

Vaţi aşteptat de sigur să citez ceva din operă. E greu. Nu din reproducerea câtorva pagini, m poate, judeca o operă atât de vastă şi de variată. Ar trebui citat istoricul, lunguieţul, filolo­gul), arheologul, poetul, drama­turgul, polemistul, conferenţia­rul, ziaristul, folckloristul, pa­triotul, spiritistul, omul politic şi sarcina asta cere vreme şl pricepere peste puterile mele.

Bogdan Petriceicu Haşideu, su­pravieţuind Iuliei Haşdeu, a răr-mas ultimul reprezentant al u-nui neam de eroi intelectuali, care a strălucit neîntrerupt în Istorie vreme do 300 de ani.

Strălucirea s'a stine la 25 Au­gust 1907 la 10 ceasuri dimi­neaţa.

Cel mai potrivit cuVânt pe piatra mormântului lui care e şi al Iulioi, ar fi însuşi cuvân­tul lui din fruntea poemei Aş­teptând: Din două aripi un avd.n% Din două sonuri un cuvânt. Din rapsodii o epopee, Ori undc-as fi, ori undc-i ea, Noi pururea vom scânteia Ca una singura idee!

Torbfl

Zadarnic ai murit!... Zadarnic ai murit pe cruce, huse, sfinte mucenic! Şi şapte vieţi de-ai mai aduce Şi toate le-ai muri pe cruce Noi tot n'am folosi nimic. Căci răul prins-a rădăcină In sufletele noastre mici: De pui altoiul, tn tulpină

II pui în dam — la rădăcină II rod o mie de furnici. De vrei să purifici grădina De putregaiul milenar, In ţăndări tu prefă tulpina Şi smulge, arde rădăcina Cu piatra iadului, <*w var!— Căci aii întreagă omenirea Compusă e din egoişti; Şi nar putea să-i schimbe fi­

rea, Şi să-i aducă mântuirea. Nici şaptezeci de mii de

Christa l. Şarvary

I

Duminică. 21 9ц&. 1919 UNIVERSUL LITERAR Nr. 23. — 3.

\i PIAZZA SAN MARCO N U V E L A

Printre арЬпоогЦе colona­dei dau piaţa. S&n M&roo, în-tr un. cafleidoseop die reflexuri ii/libĂstriui în cari se sbat şi se giugiulesc porumbiţe înamo­rate, ee reprezintă sub o liniş­te aparentă o niare scenă po-litiică' o mar e transformai*.; născătoare de revoltă.

înalt, solemn, ţeapăn, a-proaPe împietrit în siguranţa respectului datorit persoianei lui sacre şi inviolabile, heral­dul citeşte, citeşte tare şi apă­sat, i a r cuvintele lui grave ră­sună lugubru în atenţia liniş­tită însă ameninţătoare a a-celei mulţimi omeneşti, care so înghesue înfrigurată sub tolontadă.

E tot paporul, poporul care cunoaşte deja miarea transfor­mare ce se pregăteşte, m area Prefacere violentă, pe c d re insă nu vre a s'o cre adă încă cu putinţă, dar vrea să-i a udă confirmarea din gur a heral­dului.

Toţi ochii sunt ţintiţi asu­pra lui, plini de lumini sălba­tice,, toţi nervii sunt încordaţi şi toate inimile palpită de in­dignare.

Insă heraldul nepăsător con­tinuă să citească ordinul mon­struos, deşi îşi dă seama că fiecare cuvânt aPăsat al lui aprinde o nouă scântee de ură in sufletul mulţimii.

Ordinul conţine hotărârea marelui ѵогшііи, din delibe­rarea căruia a eşit transfor­marea guvernului democratic în guvern oligarhic.

Poporul şi nobilii niai піісі, ca şi burghezia, «unt de ашш mícolo înlăturaţi de la alege­rea, dogelui şi a marelui con­siliu, iar suveranitatea va fi numai Privilegiul unui re­strâns număr de familii aris-tocratiee, ale căror nume sunt înscrise în marea carie de aur a republicei.

E o adevărată lovitură de stat, o prefacere radicală a constituţiunei politice.

Puterea de stăpânire secu­lară a. câtorva clase dominan­te nu cunoaşte margini ; ea t'mteşte să facă din popor o maşină lucrătoare,.|ără conşti­inţă şi fără cugetare.

Da. însă Poporul uneori se trezeşte din abrutizarea lui şi când prefacerea trece dincolo de orice posibilitate de toler ranţă umană, atunci el se Scu­tură şi îşi proclamă dreptul într'o explozie de furie bru­tală care se chiama revoluţie-

de CONST. NUTZESCU Aşa se presantă cazul acum-Pe când heraldul citeşte me-

sagiul monstruos şi ucigător de libertate, ura, furia, răzbu­narea, indignarea, toate aces­te Pasiuni externe, ca" nu pot fi condamnate în masse, când acetstaa au g^nterosul seoşp al unei justiţii înalte, toate aces­te pasiuni fierb în sufletul ge­neros ai poporului şi trebue forţa eroică a unei datorii ju­rate, pentru a pute a înfrânge explozia violentă.

Acea datorie jurată e d ato-

eondiusă marea lupt* de wd«r teptare...

...Şi strânşi într'un mănun-chiu compact, într'un mutism lugubru în care tremură ame­ninţarea, conspiratorii ascultă citirea mesagiului ucigător de libertate care inaugurează era unei teribile oligarhii.

Istoria n« ar ată că acea re­vendicare nu s'a putut înde­plini, că scopul conspiratiunii a fost trădat şi pedepsit, Baiamonte a trebuit să-şi sfâr-şeaacă trista-i viată in exil.

Istoria ne arată toate aces­tea .şi înregistrează cauza, — trădarea josnică, ce se insi-nuiază în toate întreprinderile generoase, în toate manifestă­rile înălţătoare.

Dar ce a re a face ?

din .TOATĂ LYRA" din .TOATĂ LYRA"

V . H u © o

P R I M Ă V A R A A revenit lumina, iubirea şî delirul. Sosit-a primăvara : Aprile cu zefirul Şi Malul tot în floare şi lunie-arzător. Pe margine de ape dorm plopii somnul lor; Ca palmierii falnici se leagănă molatec, Iar pasărea palpită în codrul singuratec. Copacii sunt măi veseli şttindu-se'mpreună, îşi spun poveşti şi firea întreagă e mai bună De zorile de aur e ziua'ncununată. învăluit i-amurgul de-o dragoste curată. Şi-auzi ades în noapte, sub cerul liniştit, Cum cântă fericirea în vastul infinit.

Oheorghe Munteaira

ria tăcerei, pe care şi-au im­pus-o ca un drept sfânt atâtea suflete înlănţuite de nedrep­tăţi până când revolutila nu v a

fi bine coaptă pentru izbuc­nire şi nu îşi Va fi întins pre-tutindieni firele misterioase şi indestructibile.

Iată un om care aPa-re. îna­intea, multimei, într'o poză mândră şi atentă, învăluit tn toga iii.

E Baiiamonte Tiepolo, in­terpretul Poporului, apostolul drepturilor lui călcate în pi­cioare, nobil Prin suflet ca Şi prin nume, deşi nu e înscris în mare a carte de aur.

In el e marea ьреГапДа., "na­re-a forţă, marea gândire di­rectivă a poporului îngenu-chiat şi шпйіѣ.

Prin el şi cu el va fi făcută revoluţia, Prin el şi cu el va fi

Calea masselor nu se judecă după o singură cădere, ci după un complex de căderi $ ridi­cări.

Numai astfel s'ar putea în­ţelege legea progresului şi a evolutiunii sociale.

Şi apoi chiar In cădere e un element potenţial de victorii viitoare.

D a că s'a vărsat sânge, dacă s'au sacrificat martiri. !

Ef bine, aicel sânge va da roade şi mai bune, va semăna ura, ura seculară care mână una împotriva alteia claSa spoliatoare şi clasa spoliată.

Tiepolo învins, va veni Ma­rino Falieri, va veni Assuna şi aţâţi altU ; lupta de clase l a

mari intervale se reînoeşte şi se perpetuiază in istorj«, până când va răsări era fraternităţii şi egalitatea bunului trai

Viata, nu e nuntai tragedie, ci e şi comedie.

Ar fi o nenorocire dacă Plan» sul n'ar alterna ou râsul, dacă ura n'ar trăi împreună cu iu­birea I

Atunci s'ar риЦа zice cu drept cuvânt că fericirea e o chimera imposibilă!

Insă, spre bucuria omenirei, fericirea e o realitate delici­oasă, cu toată părerea contra­rie a Iui Hartmann tai Wer­ther-

Iată tabloul : pe Piaţă mul­ţimea care ascultă înfrigurată cuvântul heraldului ; în aer porumbiţe care zbor giugiu-lindu-se, inconştiente de dra­ma, omenească,'iar într'un colţ depărtat al Pieţei, în naPoi a

unor coloane de mozaic o pe­reche fericită de tineri arâă-tori ce-şi dau mângâieri şi zâmbete reciproce.

EI e un paj al dogelui, ea, Cară apă la palatul Serenissi-mei.

Ei se alintă fericiU sub ui* Portic, când mulţimea inva­dează într'o mută solemnitate de val omenesc acest loc mi­nunat, creeat nu pentru ari­dele reprezentaţii ale politicei, ci Pentru gloria soarelui, pen­tru idilele sufleteşti, pentru sărbătorirea artei şi a Poeziei.

Amanţii nu s'au turburat din cauza aceasta, ci au ră­mas să-şi continue alintările şi şoaptele de îndrăgostire.

Pajul îi dă o lungă sărutare pe grumajii ca de marmura, ţinând mult timp mâna avidă pe nuditatea sânului înflorit, cald, palpitant ; «a primeşte sărutarea cu o cutremurare voluptoasă, surâzând fericită, cu ochü languroşi şi pierduţi...

...Şi cei doi tineri aimant* re­prezintă not a luminoasă în a-cea mulţime posomorâtă şi clocotitoara

O elipă au văzut şi au sim­ţit apropierea multimei, dar în clipa următoare nu i-au mai dat nici o atenţie.

Ei trăesc numai pentru plă­cerea de a se privi, de a ье mângâia dulce cu Ochii şi cu gândul, de a se iubi în sfârşit.

Furtuna se deslăntue In preajma lor în mii de suflete ce gem, revolta generoasă arde în toate privirile.

Amantă nu ştiu nimic, nu aud nimic, învăluiţi în dra­gostea lor, înălţaţi de ea în­tr'un cer Plin de lumină, de zâmbete, de căldură, de far­mec infinit...

Pe ei îi mişcă cu totul alt-ceva decât chestiunile sociale şi ura de clasă í

Fericiţi, că pot tine vie fla­căra sentimentului, a zburdăl­niciei, a idealului tineresc,

4. — Nr. 23. UNIVERSUL UTERAR Duminica, 21 Sept 1919

D E S P Ă G U B I R I

1 ACELORA CARI AU RÀMAS

CU D E G E T U L IN G U R A

pana chiar şi tn umbra năbu-gitoare a celor mai grozave drame ale vietei 1

De aci poate rezulta o obser­vaţie—!n chip de morală dacă voiţi,—că în epocele celor mai mari tiranii şi a celor mai e-norme inegalităţi economice, aj existat şi va exista totdea­una o clasă de o a meni c*re poate rămâne nepăsătoare fată de eolutiunile tuturor Proble­melor sociale- 7 claSa lachei­lor, a servitorilor* a oameni­lor de casă, toatq această biu-rocraţie parazitară—ca s'p nu­mesc astfel—care e sigură de pâinea 8a, trăind după urma celui mai tare şi mai bogat.

Const. Nutzeren

— Ia nu te mai bontoşa a-tata, creerule dragă,... că dacă n'aş fi eu, Care să aş­tern ale t a le vise toate... ai rămâne nimic!... Astjfel grăi mâna către créerai, care în pălălaia de lumină a lămpei înalte cu glob verde,... tre­cea In revistă, bucuria sim­ţită, că îşi terminase în fine opera de atâta timp începută!

— Aşa e mână, adaose o-chiul, dar dacă n'as fi eu, ca­re ca o pânză cinematografică, li înfăţişez — rând pe rând— toate impresiile zilei,... ce ai aşterne tu?

— Voi numai pe ale v o a s -tre le vedeţi I... Scrâşni con­deiul. ~- D a r dacă eu a ?i liPsi? Eu... semănătorul, care sea-mon toate,... ce-ati rămâne voi?... „Urm a unui praf" şi nimic mai mult !

— Şi tu,... unde-ai semăna,--dacă nu a$ fi eu?... Eu câm­pul neted <зі întins,,., de aş ftpsi,... ce ar mai fi de voi? se rătoi hârtia. — Nu dragii mei I... voi n'iatf însemna ni­mic fără mine!... că numai eu străbat timpurile..., purtând din veac în vea<3 Nemurirea!... Nu este a«a, jupâne créer? Spune tu... nu am dreptate?...

— Aşa este hârtie: voi toţi aveţi dreptate; dar vezi,... tre-Biie să-mi recunoaşteţi şi mie drepturile mele, căci: condee 9i mâini se găsesc destule... iar când e vorba de hârtie s l a vă Dorrmuluü... se fabrică to suluri kilometrice : Pe câtă vreme,... creere, care să aştearnă ceva de seamă, se găsesc Puţine dragă!...

Şi cu aceasta créerai,... le Închise gura lăudăroşilor săi tovarăşii...

C. V. Soare

— (Ce-i frate? Ce»-i? strigă într'o dimineaţă coana Mari­ta, speriată de sunetul goar nei, care urla sub fereastră de Parcă se aprinsese târgul.

— Despăgubiri coană Mari-to, ti răspunse gardistul, ca­re da lămuriri l a o droaie de curioşi ce se luaseră lant du­pă el şi cari îl ascultau cu gu­rile căscate, aproape nerăsu-flând, ca pe un Apostol, care In loc de togă Poartă o tuni­că groasă de postav, având pe l a mâneci două galoane gal­bene şi late... de sergent de «tiradă. Ridulcă din când în când câte o mână în sus ca să strălucească şi mai bine ga-lonul şi cu degetul dus l a

gură, strigă cu necaz : — Hm! Ce credeaţi d-voas-

tră? Are să Plătească firar-ar m a m a lor a dracului da nemţi şi ţâţa) care-a supt-o...

— Păi tato tot aci le-a sup­t-o? întrebă un gură cască?

— Dar unde? Coana Marita cum auzi de

„despăgubiri", îşi puse repe­de o fustă Pe dânsa — căci era numai In căma*e şi che­mând pe sergent, îi strofă în-tr'un suflet.

— Ia ascultă Naică, tu ştii mai bine — ieplică-mi frate şi mie, ce-i cu daraverile as­tea?

Naică îşi mai duse încă o-dată galonul la nas şi începu

— Coană Marito m a tale ai fost frate negustoreasă?

— Am fost leică, vai de mine!... Eî...

— Ai avut marfă In prăvă­lie?

— Ce stai să miai vorbeşti? •— Aşaaa...] Acuma vine

nemţii şi t io ia (adică marfa). E, atunci cine este în drept

să ti-o plătească, nu statu? — Păi da cum... — Ei! coană Marito, d'&ia

ba'e toba acum, c a matale ei altul şi altul, să facă diclara-iin de tot ce a dat la ncmti. ca pe urmă statu să-ţi plăteas­că până' într'un ban.

— Aşa d a leică, zise coana Marita, acum m'am domerit.

Ce ii-e doamne şi omu. Eu... de, ca fomeie cu mintea mea a proastă... Şi tocmai când erardietul vrea să plece, coa­na Marita, li strecură în bu­zunarul tunicii 6 bârtie de 25 de bani, zâmbiad şiret:

— Ia Najca să bei şi tu o ţuică.

— Dice mai te superi coa­nă Ma»Uo, făcu Nă»că, pe când cu degetul vâra şi mai mult hertia în buzunar.

— Da, ia vezi maică e ştam­pilată, că belaliu ă l a de pre­ceptor, a scos acum altă mo­dă. Naică scoase încet hârtia dán buzunar, d a r când o văzu că-i numai de 25 de bani, o trânti cu -putere pe perv azul ferestrii şi zise înfuriat arun­căm! o căutătură spre galo­nul tunicii:

— Vai de mine co a nă Ma­rito, dar să poate să iau eu b ani? Păi daiu sânt Pus aicea, frate? Coana Marita rna,i vru să mai zică ceva, dar Naică şi eşise afară trântind aşa de t a re poarta, încât toţi audito­rii din drum, cari 11 aşteptau, nu m a i îndrăzni să-1 întrebe nimic.

Cqana Marita cum rămase singură îşi zise: Te pomeneşti că s'a supărat, că i-am dat nu­mai 25 dă bani?... da de un­de? Năică-i băiat bun şi apoi cât nu face ajd 25 dă bani... L asă, l a să că-i ştiu eu naşti" dăl a Politie, Până ia un ban... sunt daţi dracului...

Şi zicând acestea, începu să se îmbrace ca să se ducă să-şi ia şi dânsa un... o... (cum dr a -cu-i zice) şi tot gândindu-se cum ti zice, ajunse la vecina Le anca.

— Ei, ce zici soro de trea­ba aia? o Întrebă coana Ma­rita-

— Dă despăgubiri, vrei să zici tată Marito

— Ei! da de alea, cum le zi­ce, că am » uitat. îmi spuse N a i e că întâi trebue să le seri p î o foaie şi pă urmă să' le duci la primărie. Barem d'ar fi foaia rnai mare, soro. c a s8 am loc să mi le pui Pă toate c* doar ştii câte am dă pus

— La drept vorbind, tată Marito, matale nu tf-a luai nemţii cine ştie ce. că ai ştiu' să le ascunzi.

— Cum nu mi-a luat, eări co a na Marita, roşie c a un rac pe rând buza de jos li tre mura iute de necaz.

Cum nu mi-a luat soro, cum nu mi-a luat? D a n'am avut hamuri, şleauri, ceaPă* v arză n'am avut?

— Varză si oaapâ da, dar hamuri nu.

— Am avut soro, o putiuă Întreagă de varză şi e r a ca lămâia nu altceva- Când au venit .,bo anghenii" ăia, veni' le-ar numile să dea D-zeu, a început soro, să-mi asvârle varza cât colo, iar cu zeama să-şi spele cişmele. Păi, spu­ne şi tu, cât nu făcea acum o Putină cu varză ça a meat?

— Bine, d a r ед socotesc marfa, cât preţuia înainte, nu acum.

—i Eu o păstram "Până a-cum.

— Dar ce, şedea? — Şedea soro, şedea.. Nu

şti ce pivniţă am eu? — Şi alia co ană M arito: uu

ştii că-ti trebue martori? — Cum martori? întrebă

coana Marita, făcând oc-hii m a ri .

— Martori ca să jure... — îmi găsesc eu soro, zâm­

bi şiret şi clipind uşor din bu­za de deasupra se dete l a u-roche a Leanchi şoptindu-i:

,.Pentru fr anci jură şi dr a-cu, soro.

— Nu jură co a nă Marito. — Nu fi toantă Leanoo soro

că Pentru bani jură ori şi ci­ne... Aoleul d a r cum îi zio» la ,,ăla" că i a r uitai.

— Formular. — Iaca mă duc să-mi cum­

păr unu, numai d'ar d a Dum­nezeu să fie mai m are, şi el-când acestea coana Marita o luă mai mult alergând spre librărie. Când se întoarse îna­poi cu vreo zece formulare cumpărate, alergă într'un su­flet la vecina Leanca, roşie la fată şi dând din mâini ti stri­gă delà poartă.

— Vezi Le anco soro nu-ti spusei eu? Păi, î-auzi fason Pă hoţii ăia de jidani: cică nevasta lui Meher cum dr a -c.u-i zice, a pus la, dispăgu-bire, o sută dă mii dă franci Şi să nu mori? Păi, le-a luat lor nemţii ceva? Ba încă le-a îndopat şi pă e a şi pă ѳрИе alea de fete, toată ziua numai cu marmeladă şi pă guri şi pă... (ia uite că era să fie ce­va acum)... nas. D a r stai să vezi una şi mai lată:

Ghiusberg a Pus 150 &t mii, cică i-a luat străchini. A avut el barem dă 150 dă franci tn toată Prăvălia lui? Pă urmă Tosîf a pus vr'o sută dă mii şi el a câştigat două, Herman două şi a " astigat cinci, a ş a

au făcut toţi. da-iaSi dracului să-i dau dă spurcaţi- Dar dl. . Ache cât crez* c'a. Puai zise coana Marita ducându-si mâ­na sub bărbie şj holbând ochii cât putu d'à m a ri.

— Cât coană Marito? între­bă Leanca

Duminica. 21 Sept. 1919 UNIVERSUL LITERAR Nr. 23. —5,

— O juma da milion, soro numai găinile.

— Nu mă 'nebuni -, — Să n'am parte de...

— Nu te mai jupa taţo, că te crez.

— De soro, şi tu mai ziceai să nu pui eu mai mult. .

/Ba am să pui nu Pă zece... (cum dracu-i zice?)

— Formulare. — E! nu pă zece... ci pă

douăzeci- Păi d a că ăştia care n'au dat nici un fir dă ată, pune saci cu luni, atunce^ eu ce, să mai zic cu morcovii şi ou varza mea, care era galbe­nă ca lămâia... şi—, nu pulu să isprăvească de necaz, şi mai roşie de cum venise, scăldată m năduşeli ce-d curgeau în şi­roaie subţiri pe mâini şi pe fata, începu să fugă înaPoi, murmurând printre dinţi:

— Las 'că-i fac eu! varza mea'.. SpurcatÜ-

Când să intre Pe poartă, se întâlni cu C-tin Tiranul care se uita cu ochi miraţi la ea.

— Da 'nootro coană Ma-riţo?

— Ştii să scrii? îl întrebă coana Marita fără să-i răs-punza.

— Nu ştiu, zău mâncate-aşi. Că a m făcut şapte ani în cla­sa I şi când să intru tntr'a doua, s'a dărâmat şcoala.

— Ia ascultă măi Costică, ţie ţi-a luat nemţii ceva?

Când auzi ţiganul de nemţi. Începu să se vaite şi să înşire toate lucrurile cari nu le - a a-1

vut şi pe cari i le luaseră tot nemţii. Dar se răsgândi:

— Adică ce să zic mânca-te-aşi: nu cam a avut ei ce să-mi ia mie.

— Nu fi prost măi ţigane, şi zi că ti-a luat ca să-ţi plă­tească pe urmă şi ţie statu.

— Nu zău, îmi Plăteşte sta­tu d a ca sPui?

— Iţi plăteşte măi Costică până 'ntr'un ban.

— Păi atunci, zău mânca-te-aşi coană M ariţo, să fiu al dracului dacă n'am avut o pe­reche dă PaPuei dăl a t a t a Mo-su şi mi-a luat; am a vut şi io, ca rumânul pentru iarnă, •două căpătând de varză, de am avut o strachină spartă şi P'aia mi-a luat-o.

— Păi, ce-ţi spuneam eu? zise coana Marita-

— Aoleo! mâncate-asi: da Pă socra-me a s'o pui?

— Tot nemţii \Î-ÎL mâncat-o? — Tot ei mâncate-aşi, mi-a

mâncat-o friptă. ~ Scrii-o atunci Costică, că

ti-o plăteşte statu. — Trebue să mi-o plătească

gras, co a nă Mariţo, că<4 soa cră-mea er a „barosană" rău, zău, c a m c a d-ta a ş a , zise Cos­tică vesel şi pieeă c a să-şi cumpere şi el un., cum dra­cu-i zice?

— Ormular' strigă după el co a na Marita şi intră în casă ca să-şi scrie, putina cu varzăl

Ohîţa Urziceann

K , 1 I N N O A P T E

îx POEM IN PROZĂ / T . - • - •• J

Sunt singură. Afară « noap­te şi 'n juru-mi linişte adân­că.

Palpôtmd uşor lamPa arde ţi Prini colţuri, razele-i slabe de lumină se luptă cu întu­nericul. Sunt singură..J aud par'că şoaPta tăcerei care mă înconjoară. De afară, picurii de ploae îmi izbesc în geam şi fulgerile, ca suliţe de vă-Pae, sfâşie bezna nopţii! Câte un bubuit năprasnic răsună în u r m a lor pierzându-se a -poi încet, în colul depărtării.

Un gând, mereu acelaş, nu îmi dă pace... Un gând de dor ce sbo a ră departe, departe.. $i Care mă 'nvălue toată în­tr'o mreajă dè visări.

Una câte una, amintirile îmi picură în minte, şi retri-esc fiecare clipă din trecut. Mi-aduc aminte... Era o zi de toamnă caldă şi liniştită.

de LUCIA ŞERBANESCU

Un cer cu seninul mai cu­rat ca cel din ochii ©oPiilor şi din el, căzând ca o ploaie pes­te toate, scânteiele de aur ale so arelui tomnatic Ca nişte pete negre pe azurul curat, stoluri de păsări se duceau de-Parte, spre alte zării dfraPu-ruri senine. Se duceau acolo, unde soarele 'n ve^i e ace laş, acolo unde cântecile de iubire nu se sting nici odată, acolo unde florile şi zefirii, în eternă primăvară, etern se în­drăgesc- in u r m a lor rămânea ceva gol, pustiu...

Plecau nopţile senine, şop-tele <îe dor, speranţele nebu­ne.

Mii-aduo aminte... le iprb-veam pierind în depărtarea albastră şi nu ştiu de ce nu simţeam nici un regret. Ştiam doar că Peste Puţin se vor în­toarce iar, ca iar să plece..

MHMad-uc- aminte... atunci 1'iam întâlnit. Vene a spre mi­ne, călcând uşor pe frunzele ofilite, zvârlite în drum de vânt. Pe fruntea lui, o rază răzleaţă de soare ţese a o cu­nună de lumină şi iii ochii lui erau adunate toate cân­tecile, toate dorurile, toate vi­sele. Er a aŞa de frumos, că şi luceferii din cer de ciudă ar fi pălit. Părul lui era m a i ne­gru c a noaptea şi fata lui mai albă ca ziua.

Mi-aduc aminte., nu Гат întrebat de unde-i, nici unde se duce. Simţeam ca o putere necunoscută se juca cn noi în eljPa aceia- Aveam în mână câteva flori, le-am sărutat, a-poi i le-am aruncat l a picioa­re.

încet, soarele se 'псііпа SPre aPus si stolurile călătoare pe-riseră în cejaţa depărtării. Şi în amurgul care se arpopia, sub РІоаДа frunzelor ofilite ce că-<*e*u foşnind în jurul nostru, pe buzele-mi arse de prea muută aşteptare, depuse în­tâia sărutare. Ce a dinitâi şi, cea de pe urmă. Sărutul lui era mai dulce ca mierea şi braţele lui mai mângâioase ca adierea parfumată a zefirului, apoi a plecat... nu Tam între bat unde.

0 floare de iubire, culeasă în preajma toamnei, un vis, un dor rătăcit, căzut din bra­ţele amorului care fugea.

Mi-aduc aminte... îl pri veam ducându-se fără să în­toarcă capul. 0 frunză uscată, a<*usă de vânt, îmi căzu pe sân. „Ge-ţi/mai faci iluzii, pă rea că-mi spune ea, nu vezi ce rămâne di» toate? Un pumn de scrum, pe c a re vântul îl împrăştie".

Un mormânt răsare in ur ma oricărui vis... „EI dispă­ruse în amurgul care se lă­sase şi umbre ameninţătoare întunecau veteinăt ate a zării. Nu-i mult de atunci... Acum, în noaptea asta Pustie, simt Par'că Pe buze sărutul aceluia, care 'n treacăt, odată de mult. m'a cuprins...

Nu ştiu de sufer ori nu, dar simt cum ceva greu, covâr­şitor de greu, îmi aPasă su­fletul mi-I zdrobeşte, mă o-moară- Cev a fierbinte mi-a picat pe mână...

O lacrimă. De ce plâng? Nu *ştiu. Poţi întreba aefirul de ce adie? Pasărea "de ce cântă?

Afară picurii ca<t mai re­pezi şi fulgerile din cf în ce mai dese, sfâşie mantia noP-ţei.

Cineva îmi hate p ar'că 'n uşe şi un glas slab Îmi spu­ne: „Primeşte-mă înăuntru. Afară-i pustiu şi uoaPte şi ful­gere şi ploae...

Primeşte-mă 'năuntru. Turburată deschidei uşa, şi

în fata-mi, a lbă, aPăru o co­pilă. Flori albe ave a în părui şi 'n braţe.

— „De ce te uiţi micuto? Nu mai mă cunoşti? Eu sunt ce-ai fost odată. Sunt sufletu-ţi tâ­năr, încărcat de doruri şi ilu­zii, sufletu-ţi încrezător cu ca­re ai intrat voioasă in lume şi viată.

De ce m'ai izgonit? Vezi florile astea albe*? Sunt visu­rile t a i e blânde, curate şi i*e-înch!ii>uit de frumoase. De ce le-ai aruncat? Ia-ie iar, să-ţi lumineze sufletul şi mintea- Şi să mergi iar, pe drumul ţe­sut din vise şi dorinti, ca a tunci de mult, când mă pur-

M A M A Lumină slabă de fäfilie Să stinge 'ncet, p^emn colţ de

[mată. La chip de CHst cu faţa trasă Să 'nchină-o inimă pustie:

,,lndurărte de el stăpâne Şi mi-I păzeşte de oHce rău, Sunt mamă, e copilul meu $i a plecat in ţări streine".

Şi e tdrzit^ şi lună nttri In vatră jarul tot s'a stins, Ş'a adormit datata plâns La sân strângând cămaşa lui

Cornelia N. N. Popescu-Langa

tai cu tine. Nu vezi cât de pustiu şi trist ti-e sufletul din care m'ai izgonit? Primeşte^ mă şi redă-i nevinovăţia şi în­crederea oarbă în tot ce te în­conjoară şi 'n viitor. Plân­geam zvârlită departe de ti­ne, când o şoapta adusă de vânt, mi-a spus că las fel Cu rmne, plângi şi tu. rătăcită, în lume şi viată.

Şi atunci am alergat, a m înfruntat furtuna nopţii şi cu braţele 'ncărcate de visejei-ti duioase a m venit să-ti aduc mângâierea şi comoara nepre­ţuită pe care a i azvârlit-o.

Af ară ploaia căde a ne 'ntre-ruPt, tunetele zguduiau văz­duhul şl 'n odăiţa mică şi pus­tie, eu aScult am şoaptele su­fletului meu zdrobit.i Să re­iau iarăşi viseler-mi albe de altă dată, plănuirele mele hi­meric de frumo ase, să readuc primăvara Jn toamna pustie şi rece a sufletului meu de a -cum?

Ce-ar mai Putea să reaprin-dă cenuşa iluziilor moarte, cum să-şi mai ia zborul, spre cuímile visate şi 'ntrevăzute altă dată, Pasărea cu aripele frânte?

6. — Nr. 23. UNIVERSUL LITERAR Duminica 21 Sept. 1919

Tu, în oare-i întrupat tot trecutul meu curat, de-aş lua florile ce mi le dai, toate s'ar ofili. Vrei să te omor a doua oară, primindu-te în sufle-tu-mi, din care încă odată via • ta te-a izgonit? Du-te... iute, iute că Plâng. Şi plânsul are mângâierea lui. Atâte a du­reri, atâtea fericiri trec pe lângă noi şi toate sunt la fel. Plângi de fericire şi râzi de durere. Câte hohote de râs nu eunt mai jalnice ca cele de plâns. In câte priviri rătăci­te nu vezi râzând! cumplit, durerea- Fericirea unuia, e durerea altuia... şi ea cere un sacrificiu, o victimă, o moarte, bilele se Scurg regulat, du­când cu ele cântecele şi -Aêta-

R Â M A I Vrei să te duci? Of nu, r urnái Căci ce-am să fac când vei pleca? Cum am sd'ngrop trecutul drag Şi' să te uit cum voi putea?

In serile pustU ţi reci Pe cine vrei să mai aştepte Şl pura cui s'o mai sărut Şi sâA adorm duios la piept?

Vrei să te duci? O! nu, rămâi Tu eşti tntreagdj—taf—a mea, Trecutul drag cum. sări îngrop Şi să te uit cum voi putea?

Aneta Dimitriu-Tepeş

sul nostru, după cum soarele revarsă egală lumină pentru cei fericiţi ca şi pentru cei ne­norociţi. Spre cerul albastru, nu se 'nalţă deopotrivă privi­rile stinse de veghe şi plâns, ca şi cele strălucitoare de mulţumire?

Olasul clopotului de aramă, mi cântă deopotrivă pentru cei c a re fericiţi vor face dru­mul soartei împreună, ca -şi pentru ferioara care ruptă de pe ramul vieţei înainte de vreme, se duce să-şi continue visul în întunericul mormân­tului? Toate vin, toate trec, toate se sting.

Nimic nu rămâne. Nici la-crime, nici bucurie nu lasă urme...

Toate sunt şterse de vremea care adună şi dărâmă totul. Sfârşitul e aceiaş Pentru toţi.

Un punm, de pământ aş­teaptă pe cei sătui ca şi pe cei flămânzi. încet, pe nesim­ţite uitarea cade .peste toate, le 'nvălue, pe to ate.

Du-te d ar... Ce-a fost od ata, nu Poate să m a i fie. Ce ѳ mort, nu poate să mai re-n-vie. • " '

Cu ochii plini de lacrimi, umbra luminoasă îmi zise: Si

să nu mai mă reîntorc nici­odată?

— Nu, nici odată. M'ai perdut pentru totdea­

una? Pentru totdeauna! încet, Încet pieri... afară

furtuna se potolise, ploaia nu mai cădea şi din loc în loc, de după norii care fugeau, luna Îşi arată fafca-i albă şi mirată

L a m p a mică s'a stins şi 'n umbra odăei, o гада strecu-rându-se, cerne scântei de lu­mină.

M'alintă roza argintie Pe frunte, pe păr, pe ochi, m'a­lintă c'o mână blândă de ma­mă. Mângâerea ei mă 'nfioaxă şi pleoapele-mi închise nu mai Pot reţine lacrimile ea-ia-mi udă obrajii.

Vedeam Par'că, sburând Pe o rază argintie, sburând pen­tru- totdeauna, umbra lumi­noasă zmulsă din sufletul meu.

Sbura c a să nu se mai în­toarcă nici odată, pierdută pentru totdeauna.

Luda Şerbănescu

N O A P T E S E N I N A Colţul pcrdeJeloir e dat u-

şor înlături şi luna sfioasa îşi strecoară o rază îa cameră.

O femee tâmără şi frumoasă, m apleacă puţin, p-rivind dun­ga bälae ce se desemnează -pornind; de la fereastra şi mer­ge până când, pe covorul de jos, se ipierde într'o nuanţă uc-lämuritA.

Ochii îi гаДОап pironiţi pe un petec alh de hârtie. Ce sü fie oare î Curioasă îl ridică- A, da, e o scrisoare primită azi dimineaţă de la тиі tânăr. 8i •acesia îi seria că dc felul lui timid nu va putea ajunge aici odaită să-i spună iubirea ce o are pentru ea> că în fiecare seară, mai ailes acum do când e lună, el vjnc* si -se plimbă pe sub ponin de lângă casă. şi că în sfârşit ar fi atât de fericit dacă o ar putea, cunoaşte în­tr'o asemenea seară. Mai scria apoi încheind scrisoarea ca ea sà nu fie aşa de rea şi să-şi bată joc de iubire». Iui.

Trebue să fie nebun, eine-l 4*une «ă mă iubească, îşi zice ea deeffieâiidu-şi bluza l a

piept şi aeeâe din păr. Părul deisplctinlduTsei îi саш în va­luri pe umeri.

Rămâne o dlipă ffândâtoom apoi se lasă pe un scaun pri­vind în got Ii vine in minte ima&inea chipului acelui tâ­năr. Nu « aşa urât ; ba e ciliar drăguţ.

încet, inc©4 pe urmă í se desfăşoară înainte vremea de altă-dată. când era copila şi când tot aşa o chema imul — un copii cu părul nejmi oa pa­na corbului, ah, şi avea n !şte ochi aşa de adânci!—şi cum ea împinsă de o patimă şi-a dat drumul cu totul îu braţele lui.

Ca un suav miros pie.rdut intr'o noapte ideaîliă ii vin în niemorie acele clipe de ferici­re îngropate în laeomull mor mâint d treeufculhvi Un dor

după acea ѵічадіе pierdută o (prinse.

O. dar afară <• aţa de fru­mos ! Luna stra/kiiceşte în toa­tă sipJendoar«i ei si tu fiinţă drăgălaşă d*. ec mi ieşi s'o vezi ? Acum când trebue să vezi cu totul altfel viaţa, când trebue să , n a i iubeşti incu, fând un tânăr cuprins d'un dor nebun, te ch iarnă să simţi plăcerea suiblimă a imbrăţi-şarii, 1ц de ee stai înăuntru ?

Să fi venit oare ? ! E. dar a*4 ämfcr'o doară, ieşi

puţin să vezi dacă eu a ven't. Nu face nimic, te vei pH iba puţin, te vei încânta de măre­ţia nopţii senină şi Jinişiită şi vei sorbi o clipă seusaţia do necuuoHicut...

Şi aşa cu părul riespl4fl.it, cu sâni fragezi desveliţi e a a eşit afară. O vreme rămâne în­mărmurită. Lumina lunii o a-eooeră înftr'o manta angintte-Vârful sânilor, pai' doi boboci mici de trandafiri fixaţi Pe T>ieüiea de-o albeaţă ««lipitoare.

Haue şi priveşte... La umbra unui <*opac bă­

trân, tânărul care ipare că ob­servase mişcarea perdelei, când o vekle aşa rămâne uimit Un tremur uşor îl face să se Іііреавжа tot mai strâns de co­pac. Nu are îndrăsneală să se apropie- Ea fac*; câţiva paşi înainte şi iarăşi şade locului. De ce nu vine wl acuma ? ! Ce •fel sunt Ş' bărbaţii !

Păreri de rău o prind acum cu tot dinadinsul şi «bucur mată păşeşte ca o arătare віртс uşa de unde a eşit, dispărând înăuntru.

El răzianat de copac îşi piro­neşte privirea pierdută spre uşa duşmană oe-a înghiţit un vis abia născut şi pierdut in liniştea serei cu ilună.

Petrieă Oh Bade***.

in nopţi cu lună lui petrieă M. M,

Cdnd In nopţile cu lună Pe alcele 'nfloriti; Îmi port paşii in visare Chipui tău îl văd, iubite. II văd trist, cuprins de jale Stins de doru — acelei clipe De iubire pătimaşe

Ce doreai să se'nfiripe. Nu mai văd tn ochi-ţi vieaţa Şi pe buze nu-ţi mai sboară Acel zâmbet ce şi-acuma. Amintxndu mi mă Lr.fioard. Stins e. lot. Răceala morţei Ţi-a 'ngheţat pe veci privirea Ce cu greu, când cerc adesea Pol să-ţi înfeleg iubirea. Tu nu m'ai iubit ca alţi Cum se iubeşteo femee Pentru tine, am fost, ştiu bine Chiar mai mult decât o zee. De aceia, cdnd pe-alee Mă tot. plimb tn nopţi cu lună Ttăd şi. plâng, ti- văd şi tremur De-ai credea c(t-s o nebună

Cânt şi ptáng, mă sbat şi [tremur,

De pe mine aşi rupe toate. Cât n^nşi da săUni fi alături Cdnd tu eşti aşa departe.. Şirapoi lac. tac ca mormântul Aşteptând clipa de veci. Ce n'aşi dsa{ a idle braţe După gătvrmi să le freci.

Da4 târziu! A sorţii lege O'nţeleg şi mă lnfior. închid pleoapa, chipu-ţi palid Se ascimde dupăMn nor.

Anule Mihailescu-Metcor

NEMURIREA Se 'ncuibă nebunia 'n mine Si timpul trece şi mă fură Pe-ariPa ei mă duce moartea Şi poPi-mi cântă din scriptură

Mă poartă 'n coarne Necuratul Si alergând mă duce 'n Iad La Sl'x mă văd ajuns acuma şi oidâccsf într'al lui vad. Noroi de mine se lipeşte Şi-urt duh spurcai în gât

mă neaeă M'ngăf cu mâna de răchite Dar ele-s tari şi nu se pleacă. Privesc în sus şi nu văd cerut. Căci ochii nu mai au lumină. Au lumea 'n întuneric doar­

me?... Eşti un nebun, vântul suspină. Nebuni... aceasta e răsplata A unei viefi de cugetare. Să te gândeşti la Nemurire'? Se pune această întrebare.

P. Mlhălleecu-Meteor

Duminică 21 Sept. 1919 UNIVEtMIt UTEftASt Nr. га. FRAGMENT

,„Şi urlă càmPia-- de-al tvPtei prăpăd

Siretu se sbate 'ntre maluri; Pe undele-i repezi cadavre se

văd Cum trec mânate de valuri....

Şi bubw tunul (iernând c.u amar

In zare ecoul trist plânge... Pe cerul de fumuri mici stele

răsar. Mici stele roşit de sânge.

Duşmanii se-avmuu sPre-al morféi furnal

Prăpastia urei \-adânc,ă. Şi vin ca vártéiul... dar ral.

duPă ral. Se sfarmă de-o falnică stâncă,

i De stânca acelor c« braţele tari — Oştire din greu încercată— ^..Infrânfi sunt de-асмпШ...

Germani şi Maghiari... Oh'-.-- Doamne Moldovari scă-

Pată... Oh. Floresco-Ţăranu

RESEMNARE Eu te-am- văzut în serile cu

lună} Pe fruntea ta cu-a razelor

cunună; Eu te-am văzut aSa de visă­

toare, Pe cMvul tàu c'o nobilă Pa­

loare; Şi prins am fost într'un su­

blim extaz.'... f Eu te-am pândit sub pomul

din grădină. Şi tremuram ca holul prins

în vină: Cum te aşteptam' înfrigurat

să-mi vii, Pitit în florile la care fii; Şi tot plângeam amarnic de

necaz!-.

Târziu de tot simţii uşorii paşi.

Sim-fii adânc parfumul, care-l laşi:

In urm.a ta inimoasa » г*а iubită;

Erea să cad coprins ca de-o ispită:

Să-fi es tn cale înmărmurit de abr!

Dar Pafi greoi tn urmă-fi auzii. De 'teama lor atunci îngăl­

benii; Văzui tă-l aşteptai nerăbdă­

toare: Pe „eV, pe „et* în mândrele-ţi

TătOgre; Văzui îndurerat al tàu amor!

0!... và véiuí tn dulce îmbră­ţişare,

Şi inima-mi bătea atdt de. tare;

0!.. v'a,m văzut In serile cu tună.

Cât de frumos mergeafi roi împreună:

Ereafi perechea fără asemă­nare!...

Şi-atunci un altul a vorbit in mine;

Eu 7iam mai plâns cu inima 'n suspine;

Şi riam avut nici cel mai mic necaz;

V'atri admirat fnfîorat d'ex-taz:

Erea sublima viefri resem­nare!. ..

I. Ştefinesco

! ^ epig"r>Tme^) ! C O A D A

Mai dc de«att. ciad м aii oe«|i Io \*rè, » rtau ti-fitoarea: «e* tifflu armiilor ea eoadi». Delà a dona venire, ae-a rămas «coada delà pâine » rrspeçfarà cu sfinţenie si «zi. Era o vreme, nu recentă, A nemiţiUor cu coada zisă, Acum. zicala e prescrisă Căci coada neamţului 'i curentă

V A R I A N T A Mâneam nainte corn, franzelă Şi jimblă fără dc cartelă; Аситл tronc, altă iscoadă. .-Să np mâncăm pâinea cu eo*d&!

Torbtl

FILE DE DRÜ60STE... J O C

Pentru Lenuş D... E toamnă azi... şl plouă ca prin sită Şi uneori par'că să plâng îmi vine : Pe unde-fi porţi fiinţa obosită ? Te mai gândeşti din când în când la mine ?..

Că vezi atâta cale ne desparte Mă'năbuşe singurătatea rece Să umblu-aşl vrea, să rătăcesc departe Când vremea-atât de-apăsătoare treee...

Cu ce-aş putea să-mi alung urâtul Când mo frământă aducerile-amlnte? Uttare-aş vrea să-mi dea acuma scutul..,

Mă văd tronând pe-o lume de ruine, Şi două ambre-mi trec pe dinainte: Mi-e dor acum de mama şi de tine...

Prieteni dragi să facem o beţie ! Ca'ntotdeauna tn funduri de pahare Şi'n cântec de nebună veselie Găseşti aleannl zilelor amare...

Să bem şi vă voi spune o poveste Iubesc o fată — asta mă apasă — O fată care poate nu mai este. Şi m'a cuprins un dor nebun de casa...

Şi draga mea şi mama'mi sunt departe Astăzi tn vin ultavol pe'ndelete Să storc atâtea Iac rime deşarte...

Că ce-ar putea de mine să rămână ? Eu plâng nebun de dorul unei fete Şi pentru mine plânge o bătrână...

OE: SteriM T i . Dobresca

zzzzz—h t PANORAMA

Coboară luna... Mahalaua e plină de noroi; De zgomote de piculină Şi de copii ce umblă goi Zoica. iese cu {rancezu Şi-mi dă ochiade sub fereastra Zadarnic eu fac pe chinezii Cu ochii fixi privesc o aStră Se oglindesc în lacuri stete Şi aPa lor murdară Hesfrânge 'n geamuri parfu­

mate Lumina, stranie, bizară Vecinele ies pe 'ndelete Să tragă număr la flaşnetă In zare, stau turnuri cochete Cu 'nfafişări de minaretă.. Pe fa(a lor orientală E un amestec de pomadâ Cu câte-un căfeluş în poală Vecinele fac promenadă Şi pe la ora fO — un fante Apare îmbrăcat de gală Şi 'n gesturi largi şi elegante Să plimbă cu o orientală. Iar macximul de, sacrificiu Ce fnce el — pentru iubită E fa nn cinema s'o ducă Şi s'o trateze сц o clătită.

Henry V. Oăbunea

MAMEI Sunt străin şi simt pustiu .in

jurul meu ! Inima m i - e adânc rănită

de durere, de când tu, scumpă m a mă, ai plecat şi m'ai lăs a t te-*j dus în lumea veciniciei. loc tainic de odihnă !

Aş vre a să fiu la morman-tu-ţi unde te odihneşti de - a pu­ruri in Pace, să-ţi aduc flori, să îngenunchi. să sărut piatra funerară, să-mi aduc aminte de trecut, să fac litanii şi să te cer lui Dumnezeu, să fim iarăşi împreună !

Aş vrea să fiu lângă tine, să simt farmecul mângâierea, să m'alinţi la sânu-ţi c'altădată, c'atunci când alergam cu ca­pul gol, când veneam acasă o-bosit şi adormeam în poală s a u pe braţele tale: leagănul copilăriei mele I

Ce inimă bună ave a i ! Când ai murit şi te-am văzut

între flori şi facle, atunci, re­tras într'un colţ, te Prive am nedumerit şi aşteptam să te scoli, neputând să dau crezâ-mânt ochilor că, în adevăr, eşti moartă.

E muüít dfatraici ! Azi singura-mi consolare, in

clipe de obidă, când mi-aduc arrinte 4e tine $i când iniairî-

K - Nr. 23. UNIVERSUL LITERAR Dominica; 21 Sep*. i№

nea-ti blândă reapare în lumi­na amintirei, e să reiau scri­sorile ce le păstrez din vremu­rile când eram departe, în in­ternat, la şcoală .şi, cu ochii împăienjeniţi de lacrimi, să le recitesc-, una câte una—

Scrisorile trimise de tine. dragă mamă, îmi sunt scumpe pentru că duioşia lor Îmi a-r ată de ce como ară este de mult lipsită inima mea, jar poveţile tale îmi sunt şi a/i călăuză îin (labirintul vieţea !

Nimeni nu poale să înlocu­iască iubirea ta !

Tu dormi departe, în pă­mânt străin, deParte de pă­mântul tarei mele !

In durerea ce mă chinueşte, n'am nici mângâierea c ă în­tr'o zi. când n'oiu mai fi, mor­mântul meu să fie aProape de al tău, Pentru Ca vecinicia *ă ne amestece rămăşiţele, şi să ne piardă în infinit...

G. T. Nictilescu-Varone

NE 1NTALJ4IRAJVÏ Ne 'ntâlnirăm la răspântii Ş'ai venit pe drumul meu, Deşi poate ţi-ai dat seamă Că e lung şi că e greu.

L'am trecut de jumătate... Pentru tine-i tot mai greu... De socoti mai mergi ''nainte, Sau aratăpmi 'drumul tău.

Dacă şi atunci, аШигі, Iţi va pare încă greu, Lasărmă să-mi văd de cale Singură, pe drumul meu.

Adela P.

R E V E D E R E — SONET —

PHbeag mă'nwrc prin locurile-[acele

In careraltdat copil fără de tind, Cu inima de fericire plină Priviam aşa de* '•ncrezător spre

[stele.

Căsuţa noastră mică şi senină Cu streşinile pline de zorele, Alb adăpost al visurilor mele> In gând te ved 'nălţdnducle 'n

[lumină.

Dar casa ni-e aproape 'dărâmată Livada-i tristă, fără nici o floare, Zorele nu-s pe straşina plecată.

Si totul cât a"e 'mbătrânit îmi [farer

Tu mamă doar rămas-ai [neschimbată,

La fel de blândă şi de iubitoare. Av. G. Ilatm*uu

M E L A N C O L I E

Cdnd focul din cămin Aruncă pe podea Reflexe sângerânde, Clipitele de spleen Pătrund in mintea mea Setoase şi flămânde.

Prin geam tăcut, putrur.de Argintul fin de lună, ТіоріШи-se 'n jăratic Pe când, in locul unde Privirile-mi s'adună. Nasc uimire 'n dans sălbatir.

Din Unii ce se leagă Senaprinde şi sejântee O cadra, luminoasă. In care, „ea" tntreagă, Se 'ncheagă eteree Fierbinte şi frumoasă.

Sebastian CWnle

Pierduţi «ui Înverzită boltă

pierduţi sub irvşenţita botta De ramuri іпЬЩфѵЧ», Am stat, robiţi de duioşie, Ore vecinie neuitate

In juT plutea sfios mtreajma De flori de tei ji fdn cosit; Prin crengi se furişa o rază A soarelui tn asfinţit

$i păsărelele viaae. In cor de blânde ciripiri. Slăvea, cu noi, fiorul dulce Şi sfănt al tainicei iubiri

Ce'n vraja ei ameţitoare Ne ţinea strâns înlănţuiţi, ЯЛруі de farmecul vistiXei De fericire 'nmdrmuri'i...

In ziua ceia neuitată, Sub bolta teiului cel sfănt, A noastre suflete legat-au Iubirea lor pdn' la mormănU.

St. Gea-Georj

JOCURI DISTRACTIVE 7 . R E B U S

de I. Scarlătescu

8. ŞARADĂ de Cleo Poliza

Şarada mea nu e uşoară Un aparat, pe care omul sboară Inversat citit Sunt popor vestii Rog aveţi răbdare Şi daţile dezlegare.

9. PROBLEMA de C. Ntdelescu-Zloteştl

Doi taţi şi doi Ш mănâncă îm­preună, 11 s'au servit 4 porumbei, fiecare ia câte unul. Mâncarea sfârşită, mal rămâne un porum­bel. Pentru ce?

10. JOC TRIUNGHIULAR de D-na Lia Scärluteseu

• • • • • militar străin • • • • In vii • la joc a • la croitorie

VarHcal „ • oceteasi consoana

11. ŞARADA de fonescu N. Dumitru

Prima parte e un nume Care la femei se pune Partea doua e-o clădire Ce la Romani era'n vechime Partea treia de-i cătată Prin vocale e aflaţii Tot cuvântul întregit In biseriefi-i găsit.

12. ÎNTREBARE de Ţh. O. Toşel

(.are c piatra cu două voci?

13. JOC IN ROMB de C. NtdeUscu-ZloteşM

» m m m • • • •

• • • • • a • •

• Caput unui faraon ; R4ul mirginffte Obicelu supărător, dureros te chinueşte De departe ascultă cum glasul de muiica In pare face tgomo*, larma diabolici O planti agitatoare, la tropic îrt pădure Epoca tn care ani se numire tart oerlre In line mai iesne fragment dlnir'o piatra S'au terminologia cuvântului tata.

Primim, din partea colabora* torolni nostru d. George Bai . culeecu din R.-Sărat o întâm­pinare prin care reclamă drep­tul de paternitate asupra potr siei intitulată 15 Aujruet 1916 pe oare noi am primit-o prin poştă semnată George P. Po-pescu.Rarişte şi a 0 1 publicat-o cu oareeari modificări ira nu­mărul 20.

D. G. Popescu-Rarişte are cuvântul Adresa d iu i Balcu-tresen este Rabla. R'Sàrat.

CREMA PUDRA