drepturile dumneavoastră de securitate...

în Elveţia

Drepturile dumneavoastră de securitate socială

Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale şi Incluziune

Drepturile dumneavoastră de securitate socială în Elveţia

Iulie 2012 2

Informaţiile conţinute în prezentul ghid au fost compilate şi actualizate în strânsă

colaborare cu corespondenţii naţionali ai Sistemului de informare reciprocă privind

protecţia socială (MISSOC). Informaţii suplimentare privind reţeaua MISSOC sunt

disponibile la adresa http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=en&catId=815.

Prezentul ghid oferă o descriere generală a mecanismelor de securitate socială din

ţările respective. Informaţii suplimentare pot fi obţinute prin intermediul altor

publicaţii MISSOC, toate acestea fiind disponibile la adresa menţionată mai sus. De

asemenea, puteţi contacta autorităţile şi instituţiile competente enumerate în anexa la

prezentul ghid.

Nici Comisia Europeană şi nici persoanele care acţionează în numele Comisiei nu pot fi

considerate răspunzătoare pentru modul de utilizare a informaţiilor conţinute în

prezenta publicaţie.

© Uniunea Europeană, 2012

Reproducerea este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=en&catId=815



Iulie 2012 3

Cuprins

Capitolul I: Introducere, organizare şi finanţare ..................................................... 4 Introducere .................................................................................................... 4 Organizarea protecţiei sociale ........................................................................... 4 Finanţare ....................................................................................................... 5

Capitolul II: Asistenţă medicală ........................................................................... 9 Când aveţi dreptul la asistenţă medicală? .......................................................... 9 Ce se asigură? ................................................................................................ 9 Cum puteţi beneficia de asistenţă medicală? .....................................................10

Capitolul III: Prestaţii de boală în numerar ..........................................................12 Când aveţi dreptul la prestaţii de boală în numerar? ...........................................12 Ce se asigură? ...............................................................................................12 Cum puteţi obţine prestaţii de boală în numerar? ...............................................12

Capitolul IV: Prestaţii de maternitate şi paternitate ...............................................14 Când aveţi dreptul la prestaţii de maternitate sau paternitate? ............................14 Ce se asigură? ...............................................................................................14 Cum puteţi obţine prestaţii de maternitate şi paternitate? ...................................15

Capitolul V: Prestaţii de invaliditate .....................................................................16 Când aveţi dreptul la prestaţii de invaliditate? ...................................................16 Ce se asigură? ...............................................................................................17 Cum puteţi obţine prestaţii de invaliditate? .......................................................19

Capitolul VI: Pensii şi prestaţii pentru limită de vârstă ...........................................20 Când aveţi dreptul la prestaţii pentru limită de vârstă? .......................................20 Ce se asigură? ...............................................................................................20 Cum puteţi obţine prestaţii pentru limită de vârstă? ...........................................22

Capitolul VII: Prestaţii de urmaş .........................................................................23 Când aveţi dreptul la prestaţii de urmaş? ..........................................................23 Ce se asigură? ...............................................................................................24 Cum puteţi obţine prestaţii de urmaş? ..............................................................24

Capitolul VIII: Prestaţii pentru accidente de muncă şi boli profesionale ....................25 Când aveţi dreptul la prestaţii pentru accidente de muncă şi boli profesionale? ......25 Ce se asigură? ...............................................................................................25 Cum puteţi obţine prestaţii pentru accidente de muncă şi boli profesionale? ..........28

Capitolul IX: Prestaţii familiale ...........................................................................29 Când aveţi dreptul la prestaţii familiale? ...........................................................29 Ce se asigură? ...............................................................................................29 Cum puteţi obţine prestaţii familiale? ...............................................................30

Capitolul X: Şomaj ............................................................................................31 Când aveţi dreptul la prestaţii de şomaj? ..........................................................31 Ce se asigură? ...............................................................................................31 Cum puteţi obţine prestaţii de şomaj? ..............................................................33

Capitolul XI: Resurse minime .............................................................................34 Când aveţi dreptul la prestaţii pentru resurse minime? .......................................34 Ce se asigură? ...............................................................................................34 Cum puteţi obţine prestaţiile pentru resurse minime? .........................................35

Capitolul XII: Îngrijire pe termen lung .................................................................36 Când aveţi dreptul la îngrijire pe termen lung? ..................................................36 Ce se asigură? ...............................................................................................37 Cum puteţi beneficia de îngrijire pe termen lung? ..............................................38

Anexa : Adrese şi site-uri utile ...........................................................................39



Iulie 2012 4

Capitolul I: Introducere, organizare şi finanţare

Introducere

Securitate socială

Asigurarea de boală în Elveţia include asigurarea obligatorie pentru asistenţă medicală

(plata costurilor îngrijirii în caz de boală, maternitate şi, secundar, în caz de accident)

şi asigurarea opţională pentru alocaţii zilnice.

Asigurarea pentru accidente şi boli profesionale acoperă toate tipurile de accidente şi

boli profesionale. Aceasta este obligatorie pentru angajaţi şi opţională pentru

persoanele care desfăşoară activităţi independente. Persoanele care nu sunt asigurate

împotriva accidentelor în temeiul Legii privind asigurarea pentru accidente sunt

acoperite de asigurarea de boală, în ceea ce priveşte asistenţa medicală.

Protecţia pentru limită de vârstă, urmaşi şi invaliditate este organizată pe structura

unui sistem bazat pe un regim de pensii publice (asigurarea federală de bază), care

acoperă întreaga populaţie. Aceasta este completată de un regim de pensii

profesionale pentru angajaţi, o parte din aceasta fiind obligatorie pentru persoanele

situate într-o anumită categorie de venit şi opţională pentru restul persoanelor, caz în

care angajatorul poate avea libertatea de a alege (planuri de prestaţii profesionale). În

plus, există un plan de economii private voluntare care beneficiază de măsuri

stimulative (măsuri de protecţie private individuale). Împreună, acestea formează aşa-

numitul „sistem cu trei piloni” din Elveţia.

Prestaţiile familiile din sectorul agricol sunt administrate la nivel federal. În alte

sectoare, acestea fac obiectul legislaţiilor cantonale şi al unei legi federale de

armonizare.

Asigurarea de şomaj este obligatorie pentru angajaţi.

Asistenţă socială

Ultima "plasă de siguranţă" a protecţiei sociale, asistenţa socială, este oferită, în

general, sub supravegherea cantoanelor, aplicarea sa fiind asigurată de municipalităţi.

Aşadar, asistenţa socială se bazează, în esenţă, pe 26 de sisteme cantonale, ceea ce

creează discrepanţe importante. Recomandările Conferinţei elveţiene a instituţiilor de

acţiune socială (CSIAS) ajută la menţinerea unui anumit nivel de armonizare pentru

aceste prestaţii.

Organizarea protecţiei sociale

Securitate socială

Fiecare ramură a securităţii sociale este administrată de entităţi diferite.

Asigurarea de boală este coordonată de fonduri de boală agreate şi de instituţii de

asigurări private autorizate să ofere asigurare socială de boală. Toate persoanele care

fac obiectul asigurării obligatorii pot alege liber unul din asiguratorii autorizaţi de la

locul lor de reşedinţă.



Iulie 2012 5

Asigurarea pentru accidente este administrată de Casa Naţională Elveţiană pentru

Asigurări în caz de Accidente (Caisse Nationale Suisse d'Assurance en cas d'Accidents,

CNA), care asigură mai mult de jumătate din totalul angajaţilor prin instituţii de

asigurări publice sau private.

Asigurarea pentru limită de vârstă, de urmaş şi de invaliditate (AHV-AVS/IV-AI, primul

pilon) este administrată de fonduri de compensare cantonale, federale şi profesionale

şi de un Oficiu Central de Compensare. Asigurarea de invaliditate este administrată, în

plus, de oficii cantonale IV-AI.

Regimul APG (prestaţii în numerar în caz de maternitate) este administrată de

organisme de asigurări pentru limită de vârstă şi de urmaş (AHV-AVS).

Cantoanele stabilesc entităţile responsabile pentru primirea şi examinarea cererilor şi

pentru fixarea şi plata prestaţiilor suplimentare pentru primul pilon. Acestea sunt, în

mod normal, fondurile de compensare cantonale.

Planurile de prestaţii profesionale pentru limită de vârstă, de urmaş şi de invaliditate

(al doilea pilon) sunt coordonate de instituţiile de pensii înregistrate.

În cadrul regimului federal, alocaţiile familiale sunt administrate de fonduri de

compensare cantonale, iar în cadrul regimurilor cantonale, sunt administrate de

fonduri pentru alocaţii familiale (fonduri profesionale sau interprofesionale recunoscute

şi fonduri cantonale).

Asigurarea de şomaj este administrată de mai multe organisme, în principal, fonduri

publice de şomaj, fonduri private de şomaj recunoscute, autorităţi desemnate de

cantoane şi anumite organisme de asigurări pentru limită de vârstă şi de urmaş (AHV-

AVS).

Ramurile pentru boală şi accidente sunt sub supravegherea Oficiului Federal de

Sănătate Publică (OFSP), care face parte din Departamentul (ministerul) Federal de

Afaceri Interne. Ramurile pentru limită de vârstă, de urmaş şi invaliditate, regimul de

alocaţii de compensare a venitului (regimul APG), precum şi alocaţiile familiale sunt

supravegheate de Oficiul Federal de Asigurări Sociale (OFAS), care face parte din

acelaşi departament. Asigurarea de şomaj intră în atribuţiile Secretariatului de stat

pentru afaceri economice (seco), care face parte din Departamentul Federal de Afaceri

Economice.

Asistenţă socială

A se vedea secţiunea Introducere.

Finanţare

Diferitele tipuri de asigurări sociale sunt, în general, finanţate, în primul rând, din

contribuţiile asiguraţilor şi angajatorilor şi, în al doilea rând, din impozite.

Prestaţii de boală şi maternitate în natură

Pentru prestaţiile de boală şi maternitate în natură, prima de asigurare individuală

este stabilită de asigurator şi aprobată de autoritatea de supraveghere. Asiguraţii care

au reşedinţa în aceeaşi regiune plătesc prime identice dacă sunt înscrişi la acelaşi

asigurator. Asiguratorii pot varia cuantumul primelor în cazul în care costurile diferă de



Iulie 2012 6

la un canton la altul şi de la o regiune la alta. O primă de asigurare redusă este

stabilită pentru copii (cu vârsta de până la 18 ani inclusiv) şi adulţii tineri (cu vârsta de

până la 25 de ani inclusiv).

Prima de asigurare medie aplicabilă în Elveţia pentru adulţi (incluzând asigurarea

pentru accidente) este de 382 CHF (318 EUR) pe lună.

Autorităţile publice acordă o reducere la primele de asigurare pentru persoanele cu

resurse limitate.

Prestaţii de boală şi maternitate în numerar

Prima de asigurare prestaţie de boală în numerar este fixată de asigurator. Primele

sunt aceleaşi dacă prestaţiile asigurate sunt aceleaşi, dar nivelul acestora poate varia

în funcţie de vârsta afilierii la regimul de asigurări şi de regiune.

Alocaţiile pentru pierderea venitului în caz de maternitate şi satisfacerea stagiului

militar sau a altui stagiu (APG) sunt finanţate de persoanele asigurate şi angajatori:

0,5% din salariul brut (în total, angajatul şi angajatorul contribuind fiecare cu

0,25%);

0,5% din venitul brut câştigat pentru persoanele care desfăşoară activităţi

independente; există o reducere a ratei contribuţiei pe o scală descrescătoare

pornind de la un prag de venit;

nu există prag sau plafon al contribuţiilor pentru populaţia activă;

Persoanele care nu lucrează plătesc o contribuţie de 23 CHF (19 EUR) până la 1

150 CHF (957 EUR) pe an, în funcţie de situaţia socială.

Accidente de muncă şi boli profesionale

Primele pentru asigurarea împotriva accidentelor de muncă şi bolilor profesionale sunt

stabilite ca procent din venitul asigurat şi sunt plătite de angajator. Întreprinderile

sunt clasificate pe categorii şi grade de prime, în funcţie de tip şi caracteristici;

clasificarea ia în considerare, în principal, riscul de accidente şi situaţia cu privire la

măsurile preventive. Există un prag de venit asigurat de 126 000 CHF (104 889 EUR)

pe an.

Accidente fără legătură cu locul de muncă

Primele pentru accidentele fără legătură cu locul de muncă sunt stabilite ca procent

din venitul asigurat şi sunt plătite de lucrători, exceptând alte acorduri în interesul

lucrătorilor. Asiguraţii sunt clasificaţi pe categorii de risc (în funcţie de întreprinderile

în care sunt angajaţi). Pragul de venit asigurat este stabilit la 126 000 CHF

(104 889 EUR) pe an.

Invaliditate

Asigurarea de invaliditate (primul pilon, regimul de bază) este finanţată din:

1,4% din salariul brut (în total, angajatul şi angajatorul contribuie fiecare cu 0,7%);


independente; reducere a ratei contribuţiei pe o scală descrescătoare pornind de la

un prag de venit;

nu există prag sau plafon al contribuţiilor pentru populaţia activă.



Iulie 2012 7

Persoanele care nu lucrează plătesc o contribuţie de 65 CHF (54 EUR) până la

3 250 CHF (2 750 EUR) pe an, în funcţie de situaţia socială.

În cadrul regimului de bază, Confederaţia acoperă 37,7% din cheltuielile anuale. În

plus, între 2011 şi 2017, un procent din veniturile totale din TVA este alocat asigurării

de invaliditate. Acest procent se ridică la 3,98% în 2011 şi la 4,99% în perioada 2012-

2017.

Alocaţia pentru persoane neajutorate şi pensiile extraordinare sunt finanţate exclusiv

de Confederaţie.

Regimuri de prestaţii profesionale (al doilea pilon, prestaţii minime legale): fiecare

instituţie de pensii stabileşte rata contribuţiei care este necesară pentru acoperirea

riscului de invaliditate.

Limită de vârstă şi deces

Asigurarea pentru limită de vârstă şi de urmaş (primul pilon, regimul de bază) este

finanţată din:

8,4% din salariul brut (în total, angajatul şi angajatorul contribuie fiecare cu 4,2%);


independente; reducere a ratei contribuţiei pe o scală descrescătoare pornind de la

un prag de venit;

nu există prag sau plafon al contribuţiilor pentru populaţia activă;

Persoanele care nu lucrează plătesc o contribuţie de 387 CHF (322 EUR) până la

19 250 CHF (16 108 EUR) pe an, în funcţie de situaţia socială.

În cadrul regimului de bază, Confederaţia acoperă 19,55% din cheltuielile anuale. Un

procent de 13,33% din veniturile totale din TVA, precum şi din veniturile din

impozitele percepute cluburilor de jocuri de noroc se alocă asigurării pentru limită de

vârstă şi de urmaş.

Alocaţia pentru persoane neajutorate este finanţată exclusiv de Confederaţie.

Regimuri de prestaţii profesionale (al doilea pilon, prestaţii minime legale):

contribuţiile variază între 7% şi 18% din salariul asigurat în funcţie de vârsta

persoanei asigurate (credite pentru limită de vârstă). Salariul asigurat („salariu

coordonat”) este partea din salariul anual cuprinsă între 24 360 CHF (20 179 EUR) şi

83 520 CHF (69 526 EUR). Suma contribuţiilor angajatorului trebuie să fie cel puţin

egală cu contribuţiile angajaţilor săi.

Şomaj

Asigurarea de şomaj este finanţată din:

2,2% din salariul brut (1,1% provenind de la fiecare, angajator şi angajat); plafon:

10 500 CHF (8 741 EUR) pe lună.

O contribuţie de solidaritate de 1% (0,5% provenind de la fiecare, angajator şi

angajat) din salariu, între 10 500 CHF (8 741 EUR) şi 26 250 CHF (21 852 EUR) pe

lună.

Persoanele care desfăşoară activităţi independente şi persoanele care nu lucrează

nu sunt asigurate.



Iulie 2012 8

Confederaţia contribuie la costurile serviciului de ocupare a forţei de muncă şi al

programelor active privind piaţa muncii la o rată de 0,159% din cuantumul total al

salariilor supuse contribuţiilor. Dacă este necesar, Confederaţi acordă împrumuturi pe termen scurt în func’ie de condiţiile pieţei.

Prestaţii familiale

Prestaţii familiale din cadrul regimului federal pentru agricultură: prestaţiile familiale

pentru agricultorii care desfăşoară activităţi independente sunt finanţate din fonduri

publice [Confederaţie (2/3) şi cantoane (1/3)], iar prestaţiile familiale pentru lucrători

agricoli sunt finanţate din contribuţiile angajatorilor (2% din salariul brut), deficitul

fiind acoperit de Confederaţie (2/3) şi de cantoane (1/3).

Regimuri cantonale – alţi lucrători (aici sunt incluse persoanele care desfăşoară

activităţi independente din unele cantoane): angajaţii nu plătesc contribuţii (cu

excepţia cantonului Valais, unde plătesc o contribuţie de 0,3%), iar angajatorii plătesc

între 0,1% şi 4%, în funcţie de canton şi de fond. Cantoanele finanţează alocaţiile

familiale pentru persoanele neangajate în activităţi remunerate.



Iulie 2012 9

Capitolul II: Asistenţă medicală

Când aveţi dreptul la asistenţă medicală?

Asigurarea pentru asistenţă medicală este obligatorie pentru toate persoanele cu

reşedinţa în Elveţia.

Asigurarea este individuală. Toate persoanele care îşi stabilesc reşedinţa în Elveţia

sunt obligate să încheie o asigurare în decurs de trei luni. Angajatorii nu au

responsabilitatea de a încheia asigurare pentru asistenţă medicală. Guvernul poate

extinde obligaţia de încheiere a asigurării asupra persoanelor care nu au reşedinţa în

Elveţia şi, deopotrivă, poate exclude anumite categorii de persoane de la asigurarea

obligatorie.

Dacă au încheiat asigurare în termenul indicat, persoanele sunt asigurate de la data

anunţării reşedinţei. Dacă încheie asigurare la o dată ulterioară, persoanele sunt

asigurate de la data afilierii. Asigurarea de boală obligatorie se acordă fără rezerve şi

fără a ţine cont de bolile existente.

Se poate încheia o poliţă de asigurare suplimentară de drept privat pentru prestaţiile

care nu sunt acoperite de asigurarea obligatorie pentru asistenţă medicală.

Asiguratorii au libertatea de a decide dacă să ofere solicitanţilor asigurare

suplimentară şi pot aplica limite de vârstă şi îşi pot rezerva dreptul de a nu asigura

persoanele cu probleme de sănătate.

Ce se asigură?

Asigurarea pentru asistenţă medicală oferă prestaţii în natură în caz de boală,

maternitate sau accident (în al doilea rând, dacă o persoană nu este acoperită printr-o

asigurare de accident).

Asigurarea obligatorie pentru asistenţă medicală acoperă costul diagnosticării sau

tratării bolilor şi al sechelelor acestora. Aceste prestaţii trebuie să fie eficiente,

adecvate şi economice. Toţi asiguratorii de asistenţă medicală trebuie să acorde

aceleaşi prestaţii prevăzute prin lege:

examene medicale şi tratament în ambulatoriu, tratament spitalizat sau acordat

într-o instituţie medico-socială, precum şi îngrijiri acordate în spital de medici,

chiropracticieni sau persoane care prestează servicii pe bază de prescripţie medicală

sau de instrucţiuni medicale;

contribuţie la îngrijirile ambulatorii acordate pe baza unei prescripţii medicale şi a

unei necesităţi de îngrijire dovedite;

îngrijire acută şi de tranziţie necesară după spitalizare, prescrisă de un medic în

spital (pe o perioadă maximă de două săptămâni);

analize, medicamente, instrumente sau echipamente de diagnostic sau terapeutice

prescrise de un medic sau, în limitele prevăzute de Consiliul federal, de un

chiropractician;

contribuţie la costurile tratamentului în staţiuni balneo-climaterice prescris de un

medic;

măsuri de reabilitare efectuate sau prescrise de un medic;

internarea într-un salon de spital deschis;



Iulie 2012 10

internarea într-o maternitate în caz de naştere;

contribuţie la costurile transportului necesar din punct de vedere medical şi la

costurile de salvare;

serviciile farmaciştilor (recomandări) în furnizarea medicamentelor prescrise

corespunzător;

anumite teste de screening şi anumite măsuri preventive efectuate sau prescrise de

un medic;

prestaţii stomatologice în cazul unor probleme ocazionate de o boală gravă şi

inevitabilă a sistemului masticator (masticaţie) sau din cauza oricărei alte boli grave

sau a efectelor întârziate ale acesteia (de exemplu, leucemie, SIDA) sau, dacă este

necesar, pentru tratamentul unei boli grave sau a efectelor întârziate ale acesteia

sau în cazul în care vătămările sistemului masticator sunt cauzate de un accident

care nu este acoperit de asigurarea de accident.

Asigurarea obligatorie de accident pentru lucrători acoperă accidentele fără legătură cu

locul de muncă cu condiţia ca lucrătorul să fie angajat în activităţi lucrative cel puţin

opt ore pe săptămână pentru acelaşi angajator.

Persoanele care desfăşoară activităţi independente şi persoanele care nu lucrează nu

au obligaţia de a încheia asigurare de accident, ceea ce înseamnă că, în cazul

acestora, asigurarea pentru asistenţă medicală acoperă costurile tratării accidentelor

de muncă şi a celor fără legătură cu locul de muncă.

Cum puteţi beneficia de asistenţă medicală?

Vă puteţi alege liber medicul. Asiguratorul plăteşte costurile până la tariful aplicabil la

locul de reşedinţă sau la locul de muncă a persoanei asigurate sau în regiunea

înconjurătoare (cu excepţia situaţiilor de urgenţă sau din motive medicale).

Asiguratorul poate oferi persoanei asigurate o formă de asigurare care implică o

posibilitate limitată de alegere (medic de îngrijire primară, HMO) în schimbul unei

reduceri a primei de asigurare.

Cu excepţia cazului în care se convine altfel, plata trebuie efectuată de persoana

asigurată, căreia asiguratorul îi rambursează apoi costurile (sistem de „garantare

terţă”).

Persoanele asigurate trebuie să contribuie la costurile prestaţiilor pe care le primesc.

Această contribuţie obligatorie pentru adulţi (respectiv, începând de la 18 ani) include

o sumă fixă pe an [franciză, 300 CHF (250 EUR) pentru un adult] şi o contribuţie

proporţională cu costurile care depăşesc franciza (cotă-parte de 10% din costurile care

depăşesc franciza). Pentru copii, se datorează numai cota-parte din costuri. Există o

limită maximă pentru cota-parte din costuri [700 CHF (583 EUR) pentru adulţi şi

350 CHF (291 EUR) pentru un copil sau 1 000 CHF (832 EUR) pentru mai mulţi copii

din aceeaşi familie pe an]. Adulţii asiguraţi pot opta pentru o franciză mai mare, care

le oferă dreptul la o primă redusă, sau pentru o franciză pentru copiii lor.

Cota-parte din costuri se ridică la 20% pentru medicamente al căror preţ depăşeşte cu

peste 20% preţul mediu al celui de al treilea cel mai ieftin dintre medicamentele cu

aceeaşi substanţă activă. Pe de altă parte, nu este necesară o franciză pentru anumite

măsuri preventive aplicate în cadrul unor programe naţionale sau cantonale (în 2011,

acestea sunt: programe cantonale de screening pentru cancer la sân prin mamografie

şi programe cantonale de vaccinare împotriva virusului papilomului uman).



Iulie 2012 11

Asistenţa medicală se acordă, de asemenea, în spitale publice şi private înscrise pe

lista cantonală a spitalelor agreate. Plata este efectuată direct de către asigurator

(sistem de „plată terţă”).

Aceeaşi participare ca pentru îngrijirea ambulatorie este prevăzută şi pentru

tratamentul în spital. În plus, persoanele asigurate cu vârsta mai mare de 25 de ani

plătesc o contribuţie zilnică la costurile cu locuinţa [15 CHF (12 EUR) pe zi].

Asiguratorii adoptă decizii cu privire la prestaţii. Persoana asigurată poate contesta

aceste decizii în termen de 30 de zile. Decizia cu privire la contestaţie poate fi deferită

instanţei cantonale competente, a cărei hotărâre poate fi, la rândul său, deferită Curţii

Federale.



Iulie 2012 12

Capitolul III: Prestaţii de boală în numerar

Când aveţi dreptul la prestaţii de boală în numerar?

Nu există asigurare obligatorie împotriva incapacităţii temporare de muncă provocată

de boală. Asigurarea opţională este disponibilă pentru persoanele care au reşedinţa

sau desfăşoară activităţi lucrative în Elveţia cu vârsta cuprinsă între 15 şi 65 de ani.

Asiguratorii au obligaţia de a oferi o asigurare opţională de alocaţie zilnică (în baza

Legii privind asigurările sociale), chiar dacă solicitantul este bolnav. Cu toate acestea,

boala existentă la momentul internării poate fi exclusă din asigurare cu o rezervă din

partea asiguratorului (pe o durată maximă de cinci ani).

Conform dispoziţiilor legii muncii (Codul obligaţiilor), angajatorii sunt obligaţi să

remunereze în continuare lucrătorii care sunt temporar inapţi de muncă din cauza bolii

şi a sarcinii. Durata este de trei săptămâni în primul an de muncă. Orice perioadă

ulterioară mai lungă este stabilită în mod „echitabil”. Contractele colective de muncă

includ de cele mai multe ori condiţii mai favorabile.

Dacă alocaţiile zilnice înlocuiesc obligaţia de remunerare a lucrătorilor în baza legii

muncii în caz de boală sau sarcină, angajatorul este obligat să plătească cel puţin

jumătate din primele de asigurare datorate.

Este posibil ca din contractul individual de muncă sau un contract colectiv de muncă să

decurgă o obligaţie de asigurare. În acest caz, asigurarea de alocaţie zilnică

(Taggeldversicherung/assurance d'indemnités journalières) poate fi încheiată sub

forma unui contract colectiv de asigurare. La încetarea contractului individual de

muncă, este posibilă încheierea unei asigurări individuale de alocaţie zilnică fără ca

asiguratorul să mai poată face noi rezerve pentru boala existentă. Acest lucru nu este

valabil pentru asigurarea de alocaţie zilnică nereglementată de legea privind

asigurările sociale, încheiată în temeiul legii privind asigurările private.

Ce se asigură?

Asiguratorul stabileşte cu asiguratul cuantumul alocaţiilor zilnice (Taggeld/indemnités

journalières). Cu excepţia cazului în care se convine altfel, dreptul la alocaţie zilnică se

acordă începând cu a treia zi de la debutul bolii. Alocaţia trebuie să se acorde pe o

perioadă de cel puţin 720 de zile din 900.

Pentru şomeri se aplică norme speciale. Persoanele cu un grad de incapacitate de

muncă de peste 50% primesc alocaţii zilnice integrale, iar cele cu un grad de

incapacitate de muncă între 25% şi 50% primesc jumătate din alocaţiile zilnice.

Cum puteţi obţine prestaţii de boală în numerar?

Incapacitatea de muncă trebuie certificată de un medic. Incapacitatea trebuie să fie de

cel puţin 50%. Alocaţia zilnică de boală trebuie solicitată de la angajator sau

asigurator, în funcţie de cel care are obligaţia de a o acorda.



Iulie 2012 13



instanţei cantonale competente, a cărei hotărâre poate fi, la rândul său, deferită Curţii

Federale.



Iulie 2012 14

Capitolul IV: Prestaţii de maternitate şi paternitate

Când aveţi dreptul la prestaţii de maternitate sau paternitate?

Prestaţii în natură

Asigurarea pentru asistenţă medicală este obligatorie pentru toate persoanele cu

reşedinţa în Elveţia (mai multe detalii în secţiunea despre asistenţă medicală).

Asigurarea pentru asistenţă medicală oferă, de asemenea, prestaţii în natură în caz de

maternitate. Asigurarea se acordă fără rezerve şi fără a ţine cont de sarcinile

existente.

Concediu/prestaţii de maternitate

Orice femeie care a desfăşurat o activitate lucrativă şi este afiliată la regimul

obligatoriu de asigurare pentru limită de vârstă şi de urmaş (AHV-AVS) din Elveţia în

cursul celor nouă luni imediat anterioare naşterii şi care, în această perioadă, a

desfăşurat o activitate lucrativă timp de cel puţin cinci luni şi la momentul naşterii era

salariată sau persoană care desfăşoară activităţi independente poate solicita prestaţii

de maternitate în numerar (alocaţii de maternitate). În plus, trebuie să înceteze

efectiv lucrul pe durata concediului de maternitate.

Ce se asigură?


Asigurarea obligatorie pentru asistenţă medicală acoperă prestaţiile generale în caz de

boală (mai multe detalii în secţiunea despre asistenţă medicală) şi prestaţiile specifice

maternităţii:

controale efectuate de un medic sau o moaşă sau prescrise de un medic în timpul

sarcinii şi după sarcină;

contribuţie la cursurile de pregătire pentru naştere;

naşterea la domiciliu, într-un spital sau într-o maternitate şi asistenţa oferită de un

medic sau o moaşă;

recomandări necesare pentru mamele care alăptează;

îngrijirea nou-născuţilor sănătoşi cât timp sunt în spital cu mamele lor.

Concediu şi prestaţie de maternitate/paternitate

Conform dispoziţiilor legii muncii (Codul obligaţiilor), angajatorii sunt obligaţi să

continue plata salariului pe o perioadă limitată de timp în cazul în care sarcina

împiedică desfăşurarea activităţii. Durata este de 3 săptămâni în primul an de muncă.

Orice perioadă ulterioară mai lungă este stabilită în mod „echitabil”. Contractele

colective de muncă includ de cele mai multe ori condiţii mai favorabile.

Dreptul la alocaţie de maternitate intră în vigoare în ziua în care are loc naşterea şi se

prelungeşte până în a 98-a zi (respectiv 14 săptămâni) cel mai târziu. Acesta



Iulie 2012 15

încetează înainte de această dată în cazul în care mama revine la lucru fie cu normă

întreagă, fie cu fracţiune de normă sau în cazul decesului mamei.

Alocaţia de maternitate este egală cu 80% din venitul mediu câştigat înainte de

acordarea dreptului la alocaţie, până la maxim 196 CHF (163 EUR) pe zi.

Cum puteţi obţine prestaţii de maternitate şi paternitate?

Puteţi beneficia de servicii de asistenţa medicală la cabinetul medicului dumneavoastră

sau în spitale publice şi private înscrise pe lista cantonală a spitalelor agreate. Nu este

necesară o contribuţie la costurile tratamentului pentru prestaţii de maternitate.

Regimul APG (prestaţii în numerar în caz de maternitate) este administrată de

organismele de asigurări pentru limită de vârstă şi de urmaş (AHV-AVS), la care

trebuie depuse cererile de alocaţii de maternitate.



instanţei cantonale competente. Hotărârea acesteia din urmă poate fi deferită Curţii

Federale.



Iulie 2012 16

Capitolul V: Prestaţii de invaliditate

Când aveţi dreptul la prestaţii de invaliditate?

Invaliditate

Invaliditatea este definită drept incapacitatea totală sau parţială de câştigare a

venitului, presupusă a fi permanentă sau de lungă durată. Orice reducere, totală sau

parţială, a capacităţii unei persoane asigurate de a realiza venituri pe o piaţă

echilibrată a muncii este considerată incapacitate dacă survine în urma unor afecţiuni

fizice, mintale sau psihologice şi persistă după tratament şi reabilitare. Invaliditatea

poate fi cauzată de boli congenitale, afecţiuni sau accidente.

Prestaţiile pentru invaliditate, limită de vârstă şi supravieţuitori se bazează pe trei

piloni.

Primul pilon

Primul pilon constituie protecţia de stat şi cuprinde asigurarea pentru limită de vârstă

şi de urmaş (AHV-AVS) şi asigurarea de invaliditate (IV-AI). Prestaţiile cuprinse în

aceste două forme de asigurare au scopul de a acoperi nevoile de bază. În anumite

cazuri, se pot acorda prestaţii suplimentare de tip necontributiv (PC) pentru

subzistenţă de bază. Primul pilon este obligatoriu pentru toate persoanele care au

reşedinţa şi/sau desfăşoară activităţi lucrative în Elveţia. Aceasta înseamnă că

persoanele care desfăşoară activităţi independente şi persoanele care nu lucrează,

precum şi angajaţii sunt obligaţi să încheie asigurare. Persoanele care îndeplinesc

condiţiile asigurării obligatorii sunt scutite doar pe o perioadă de timp relativ scurtă.

Persoanele care desfăşoară activităţi lucrative trebuie să verse contribuţii începând de

la 1 ianuarie după împlinirea vârstei de 17 ani. Persoanele care nu lucrează sunt, de

asemenea, supuse obligaţiei de a plăti contribuţii începând de la 1 ianuarie după

împlinirea vârstei de 20 de ani. Pentru a avea dreptul la prestaţii de invaliditate, sunt

necesari cel puţin trei ani de contribuţii. Prestaţiile pot fi solicitate începând cu vârsta

de 18 ani sau mai mult (până la vârsta de pensionare).

Cetăţenii elveţieni şi resortisanţii statelor membre ale Spaţiului Economic European

care locuiesc într-un stat terţ pot deveni membri ai regimului de asigurări opţionale

dacă erau afiliaţi la regimul obligatoriu de asigurări AHV-AVS/IV-AI timp de cel puţin

cinci ani consecutivi imediat înainte de aceasta.

Al doilea pilon

Al doilea pilon, planurile de prestaţii profesionale pentru limită de vârstă, de urmaş şi

de invaliditate (PP), completează primul pilon şi, împreună, aceşti doi piloni au scopul

de a permite menţinerea standardului de trai anterior într-un mod adecvat.

Persoanele asigurate prin regimuri obligatorii de prestaţii profesionale sunt persoane

asigurate obligatoriu în cadrul AHV-AVS şi sunt obligate să verse contribuţii pe venitul

câştigat între limita inferioară şi cea superioară a venitului anual. Instituţiile de pensii

pot prevedea prestaţii mai mari decât prestaţiile minime obligatorii. Acestea pot

asigura un venit mai mic decât pragul sau mai mare decât plafonul (până la un

cuantum maxim).



Iulie 2012 17

Începând de la 1 ianuarie după împlinirea vârstei de 17 ani, lucrătorii sunt asiguraţi

obligatoriu împotriva riscurilor de invaliditate şi deces, atât timp cât primesc un venit

anual din partea unui singur angajator. După vârsta de 24 de ani, aceştia sunt

asiguraţi obligatoriu pentru limită de vârstă, precum şi pentru invaliditate şi deces.

Şomerii sunt, de asemenea, asiguraţi pentru invaliditate şi deces în condiţii restrictive.

Orice angajator ai cărui lucrători fac obiectul asigurării obligatorii trebuie să fie afiliat

la o instituţie înregistrată la registrul oficial al instituţiilor de pensii.

Sunt scutiţi, de exemplu, salariaţii unui angajator care nu este obligat să verse

contribuţii pentru primul pilon, lucrătorii angajaţi pe o perioadă limitată de timp care

nu depăşeşte 3 luni, persoanele cu un grad de invaliditate de cel puţin 70% şi anumiţi

membri ai familiei unui agricultor care lucrează pentru întreprinderea acestuia.

Asigurarea opţională este disponibilă pentru lucrătorii salariaţi şi pentru persoanele

care desfăşoară activităţi independente care nu fac obiectul asigurării obligatorii.

Al treilea pilon

Al treilea pilon include regimurile opţionale individuale destinate să satisfacă alte nevoi

individuale. Pot fi semnate contracte de asigurări sau de economii cu societăţi de

asigurări, instituţii bancare sau societăţi de asigurări de viaţă pentru acordarea de

prestaţii de invaliditate, pentru limită de vârstă şi de deces.

Ce se asigură?

Primul pilon

Prestaţiile prevăzute de asigurarea de invaliditate (IV-AI, primul pilon) au scopul de a

preveni, reduce sau elimina invaliditatea prin măsuri de reabilitare adecvate, simple şi

suficiente, de a compensa impactul economic permanent al invalidităţii, de a acoperi

nevoile de bază într-un mod corespunzător şi de a ajuta persoanele asigurate în cauză

să ducă o viaţă independentă şi responsabilă.

Măsuri de reabilitare

Persoanele asigurate care sunt invalide sau sunt ameninţate de invaliditate iminentă

au dreptul la măsuri de reabilitare în cazul în care acestea sunt necesare şi adecvate

pentru restabilirea, menţinerea sau creşterea capacităţii de desfăşurare a unor

activităţi lucrative sau a capacităţii de a presta sarcini obişnuite (cum ar fi sarcinile

casnice). Măsurile de reabilitare includ măsuri medicale pentru persoane asigurate cu

vârsta sub 20 de ani, măsuri de reintegrare cu rol de pregătire pentru reabilitarea

profesională, măsuri profesionale, furnizarea de echipamente auxiliare şi măsuri de

nouă reabilitare pentru beneficiarii de pensii. Se poate acorda o alocaţie zilnică în

timpul perioadei de reabilitare în anumite condiţii. Se aplică principiul prevalării

reabilitării asupra unei pensii.

Pensie de invaliditate

Orice persoană asigurată cu o capacitate de muncă de cel puţin 40% pe parcursul unui

an poate solicita o pensie de invaliditate (Invalidenrente/rente d'invalidité) atât timp

cât aceasta poate face dovada a cel puţin trei ani de contribuţii către AHV-AVS/IV-AI.



Iulie 2012 18

Un grad de invaliditate de

70% conferă dreptul la pensie integrală,

60% la trei sferturi din pensie,

50% la jumătate din pensie şi

40 % la un sfert din pensie.

Pensia IV-AI se calculează pe baza aceloraşi principii ca şi pensia AHV-AVS (mai multe

detalii în secţiunea despre pensii şi prestaţii pentru limita de vârstă). Cuantumul

pensiei depinde de numărul de ani de contribuţii (care stabileşte scala de pensii) şi de

venitul mediu anual (care stabileşte cuantumul pensiei pe scala de pensii aplicabilă).

Se consideră că soţii care nu desfăşoară activităţi lucrative şi-au plătit contribuţiile

atât timp cât soţul/soţia activ(ă) în câmpul muncii a plătit cel puţin dublul contribuţiei

minime către AHV-AVS/IV-AI. Acest lucru este valabil şi în cazul unui parteneriat

înregistrat.

În cazul persoanelor care nu lucrează, contribuţiile acestora sunt convertite şi

considerate drept venit din activităţi lucrative pentru calcularea pensiei.

Cuantumurile pentru pensia integrală sunt aceleaşi ca şi pentru AHV-AVS. În cazul în

care gradul de invaliditate se modifică semnificativ, pensia este ajustată

corespunzător.

Dreptul la pensie de invaliditate încetează dacă persoana asigurată nu mai este

invalidă, poate solicita o pensie pentru limită de vârstă sau decedează.

Pentru a evalua gradul de invaliditate, venitul pe care persoanele asigurate l-ar fi

putut câştiga dacă nu ar fi fost invalide este comparat cu cel pe care l-ar putea câştiga

în cazul unei activităţi profesionale pe care se presupune în mod rezonabil că ar putea

să o realizeze după tratament şi reabilitare pe o piaţă echilibrată a muncii.

Invaliditatea persoanelor asigurate care nu desfăşoară şi în cazul cărora nu se poate

presupune în mod rezonabil că ar putea să desfăşoare o activitate lucrativă este

evaluată în funcţie de capacitatea acestora de a presta anumite sarcini obişnuite (cum

ar fi sarcinile casnice).

Beneficiarul unei pensii de invaliditate are, de asemenea, dreptul la o pensie pentru

fiecare copil care, la momentul decesului, ar avea dreptul la o pensie de orfan (în

cuantum de 40% din pensia de invaliditate integrală).

Alocaţie pentru persoane neajutorate

Orice persoană asigurată care, ca urmare a unei stări de sănătate deteriorate, are

nevoie de asistenţă permanentă din partea altor persoane sau de supraveghere

personală pentru desfăşurarea activităţilor esenţiale ale vieţii de zi cu zi poate solicita

alocaţie pentru persoane neajutorate. Gradul de neajutorare poate fi sever, moderat

sau uşor (mai multe detalii în secţiunea despre îngrijirea pe termen lung).

Alocaţie pentru asistenţă personală

Scopul alocaţiei pentru asistenţă personală este de a permite persoanei asigurate să

trăiască independent. Persoana care beneficiază de o alocaţie pentru persoane

neajutorate şi care trăieşte sau doreşte să trăiască în propria locuinţă are dreptul la

o alocaţie pentru asistenţă personală, care îi va permite să angajeze o persoană

fizică (furnizor de asistenţă) care oferă asistenţa necesară.



Iulie 2012 19

Al doilea pilon

Persoanele care au un grad de incapacitate de cel puţin 40% în înţelesul asigurării de

invaliditate (primul pilon) şi care, atunci când şi-au pierdut capacitatea de muncă,

erau asigurate printr-un regim profesional (al doilea pilon) pot solicita o pensie de

invaliditate în baza acelui regim. Gradul de invaliditate afectează cuantumul pensiei (la

fel ca şi în primul pilon).

Pensia se calculează ca procent din activele de pensionare (compuse din contribuţii şi

dobândă), luând în considerare activele prognozate (până la pensionare) şi rata de

conversie a pensiei (6,9% pentru bărbaţi şi 6,85% pentru femei).

Pensia de invaliditate este înlocuită cu o prestaţie financiară forfetară în cazul în care

pensia este mai mică de 10% din pensia minimă AHV-AVS pentru limită de vârstă sau

în cazul în care acest lucru este prevăzut în normele instituţiei de pensii.

Beneficiarii unei pensii de invaliditate pot solicita o pensie suplimentară pentru fiecare

copil care ar avea dreptul la o pensie de orfan în cazul decesului lor. Cuantumul este

de 20% din pensia de invaliditate integrală.

Nu sunt prevăzute măsuri de reabilitare în cadrul celui de-al doilea pilon.

Al treilea pilon

Condiţiile de obţinere a prestaţiilor în baza unor regimuri opţionale în caz de

invaliditate depind de dispoziţiile contractului individual de asigurare şi de produsul în

cauză. Sunt disponibile facilităţi fiscale pentru angajaţi şi persoanele care desfăşoară

activităţi independente la un anumit cuantum al prestaţiei individuale.

În principiu, prestaţiile de pensii individuale se plătesc numai în cazul materializării

riscului.

Pe lângă prestaţiile prevăzute de cei trei piloni, prestaţiile de invaliditate se pot acorda

şi în baza asigurării de accident.

Cum puteţi obţine prestaţii de invaliditate?

Prestaţiile de invaliditate din primul pilon trebuie solicitate la oficiul IV-AI cantonal

competent. Oficiul IV-AI cantonal competent comunică persoanei asigurate decizia

care urmează a fi adoptată cu privire la prestaţii. Persoana asigurată are dreptul la o

audiere (Vorbescheid/préavis). Decizia definitivă este apoi adoptată în mod oficial şi

poate fi deferită instanţei cantonale competente, a cărei hotărâre poate fi, la rândul

său, deferită Curţii Federale.


(al doilea pilon) sunt coordonate de instituţiile de pensii înregistrate, la care trebuie

depuse cererile de prestaţii. Litigiile dintre instituţiile de pensii şi persoanele asigurate

pot fi deferite instanţei cantonale competente. Hotărârea acesteia din urmă poate fi

apoi deferită Curţii Federale.

Reevaluarea invalidităţii este posibilă în orice moment până la vârsta de pensionare.



Iulie 2012 20

Capitolul VI: Pensii şi prestaţii pentru limită de vârstă

Când aveţi dreptul la prestaţii pentru limită de vârstă?

Prestaţiile pentru limită de vârstă se acordă în baza regimului de asigurări de bază de

stat pentru limită de vârstă (şi de urmaş) (AHV-AVS, primul pilon), a regimurilor de

prestaţii profesionale (al doilea pilon) şi, dacă este cazul, al regimurilor individuale (al

treilea pilon).

Toate persoanele domiciliate în Elveţia sau care desfăşoară o activitate lucrativă în

această ţară sunt acoperite de asigurarea din primul pilon.

Bărbaţii şi femeile care au împlinit vârsta de 65 de ani şi, respectiv, 64 de ani pot

solicita o pensie AHV-AVS atât timp cât au o perioadă de contribuţii la AHV-AVS/IV-AI

de cel puţin un an integral.

Asigurarea obligatorie în baza celui de-al doilea pilon (asigurare profesională) se aplică

angajaţilor care au vârsta peste 24 de ani, sunt afiliaţi la primul pilon şi primesc de la

acelaşi angajator un salariu anual de peste 20 880 CHF (17 382 EUR). Asigurări

opţionale sunt disponibile pentru angajaţii care nu sunt acoperiţi de asigurarea

obligatorie şi pentru persoanele care desfăşoară activităţi independente.

Persoanele asigurate printr-un regim de pensii profesionale pot solicita o pensie pentru

limită de vârstă la aceeaşi vârstă la care pot solicita o pensie AHV-AVS (respectiv, 65

de ani pentru bărbaţi şi 64 de ani pentru femei). Nu este prevăzută o perioadă minimă

de asigurare.

Condiţiile privind acumularea prestaţiilor pentru limită de vârstă din cadrul celui de-al

treilea pilon depind de dispoziţiile din contractul individual de asigurare şi de produsul

în cauză.

Ce se asigură?

AHV-AVS, primul pilon

Pensia se calculează pe baza venitului mediu anual (care stabileşte cuantumul pensiei

pe scala de pensii aplicabilă) şi a anilor de contribuţii (care stabilesc scala de pensii).

Aceasta este compusă din venitul din activităţi lucrative şi eventuale prime pentru

creşterea copilului şi pentru îngrijire.

Părinţii pot solicita prime pentru creşterea copilului

(Erziehungsgutschriften/bonification pour tâches éducatives) pe parcursul anilor în

care au deţinut autoritate parentală asupra unuia sau mai multor copii cu vârsta sub

16 ani.

Persoanele care au grijă de rude în linie ascendentă sau descendentă şi de fraţi şi

surori care primesc o alocaţie AHV-AVS sau IV-AI pentru cel puţin incapacitate

moderată pot solicita prime pentru îngrijire (Betreuungsgutschriften/bonification pour

tâches d'assistance) dacă pot ajunge uşor la ruda care are nevoie de îngrijire.



Iulie 2012 21

Venitul câştigat de soţi în timpul căsătoriei este împărţit şi atribuit în mod egal

fiecăruia dintre soţi. Parteneriatele înregistrate sunt tratate în acelaşi mod ca şi

căsătoria.

Se acordă o pensie integrală dacă perioada de contribuţii este completă, respectiv,

asiguratul are acelaşi număr de ani de contribuţii ca şi categoria sa de vârstă.

Asiguratul are dreptul doar la pensie parţială dacă perioada sa de contribuţii este

incompletă.

Pensia lunară este compusă dintr-o fracţiune din pensia minimă pentru limită de

vârstă (cuantum fix) şi o fracţiune din venitul mediu anual determinant (cuantum

variabil). Pensia minimă este de 1 160 CHF (966 EUR) pe lună şi de maxim 2 320 CHF

(1 931 EUR) [sau 3 480 CHF (2 897 EUR) pentru un cuplu] pe lună.

Plata pensiei poate fi făcută în avans cu unul sau doi ani (pensie anticipată) cu o rată

de reducere aplicată pentru fiecare an de plată anticipată (respectiv, 6,8% pe an). De

asemenea, este posibilă amânarea cu unul până la cinci ani a începerii plăţii pensiei,

care va fi majorată apoi cu un anumit procent (între 5,2 şi 31,5%, în funcţie de

numărul de luni de amânare).

Beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă (Altersrente/rente de vieillesse) are

dreptul la o pensie pentru fiecare copil care, la momentul decesului beneficiarului, ar

avea dreptul la o pensie de orfan (Waisenrente/rente d'orphelin). Cuantumul este de

40% din pensia pentru limită de vârstă integrală.

AHV-AVS acordă alocaţii pentru persoane neajutorate persoanelor care au nevoie de

asistenţă permanentă din partea altor persoane sau de supraveghere personală pentru

activităţile esenţiale ale vieţii de zi cu zi (mai multe detalii în secţiunea despre îngrijire

pe termen lung).

PP, al doilea pilon

Pensiile profesionale pentru limită de vârstă se calculează ca procent din capitalul

pensiei pentru limită de vârstă acumulat de asigurat (active de pensionare,

Altersguthaben/avoir de vieillesse). Acesta include contribuţiile şi dobânzile.

Pensia anuală este egală cu 6,9% pentru bărbaţi şi 6,85% pentru femei din activele de

pensionare dobândite de asigurat până la împlinirea vârstei de pensionare.

În principiu, o persoană devine eligibilă pentru o pensie când riscul asigurat se

materializează. Totuşi, în anumite cazuri când, de exemplu, persoana asigurată se

declară ea însăşi ca persoană care desfăşoară activităţi independente sau când îşi

achiziţionează propria locuinţă, este posibilă plata în avans (parţială).

Este posibilă pensionarea anticipată dacă este prevăzută de normele instituţiei de

pensii. Persoana asigurată poate solicita ca un sfert din capitalul de pensii acumulat,

pe baza căruia se calculează pensia, să fie plătit sub formă de sumă forfetară. La

cererea persoanei asigurate, o sumă forfetară de decontare poate înlocui plăţile

pensiei, dacă acest lucru este permis de normele instituţiei de pensii.

Pensionarii pot primi, de asemenea, pensii pentru copii (20% din pensia pentru limită

de vârstă) în aceleaşi condiţii ca şi în cadrul primului pilon.



Iulie 2012 22

Regimuri individuale, al treilea pilon

Condiţiile privind acumularea prestaţiilor pentru limită de vârstă şi de deces depind de

dispoziţiile din contractul individual de asigurare şi de produsul în cauză.

Cum puteţi obţine prestaţii pentru limită de vârstă?

Prestaţiile pentru limită de vârstă din primul pilon trebuie solicitate la fondul de

compensare competent. Decizia acestuia din urmă poate fi contestată şi supusă unei

reexaminări judiciare.








Iulie 2012 23

Capitolul VII: Prestaţii de urmaş

Când aveţi dreptul la prestaţii de urmaş?

Pe lângă prestaţiile prevăzute de regimul de asigurări de stat pentru limită de vârstă şi

de urmaş (AHV-AVS, primul pilon), regimurile profesionale (PP, al doilea pilon), şi,

dacă este cazul, regimurile individuale (al treilea pilon) acordă, de asemenea, prestaţii

de urmaş. Prestaţiile de urmaş se acordă şi în baza asigurării de accident.


Este obligatoriu ca toate persoanele domiciliate în Elveţia sau care desfăşoară o

activitate lucrativă în această ţară să fie asigurate prin asigurarea pentru limită de

vârstă şi de urmaş (AHV-AVS, primul pilon). Văduvele şi văduvii care, la decesul

soţului/soţiei, au unul sau mai mulţi copii, pot solicita o pensie de văduv/văduvă.

Persoana asigurată decedată trebuie să fi acumulat cel puţin un an de contribuţii.

Un văduv sau o persoană aflată într-un parteneriat înregistrat are dreptul la pensie de

văduv dacă are copii cu vârsta sub 18 ani. Pe de altă parte, o văduvă poate avea acest

drept dacă are copii, dar şi dacă are cel puţin 45 de ani şi a fost căsătorită cel puţin

cinci ani. Persoanele divorţate şi cele ale căror parteneriate înregistrate au fost anulate

au dreptul la pensie dacă îndeplinesc anumite condiţii (de exemplu, au un copil sau au

divorţat după vârsta de 45 de ani, în ambele cazuri condiţia fiind ca durata căsătoriei

să fi fost de cel puţin 10 ani). Dreptul la o pensie de văduv/văduvă expiră în cazul

recăsătoriei sau al decesului.

Copiii au dreptul la o pensie de orfan în baza AHV-AVS în cazul decesului tatălui sau al

mamei. Acest drept încetează la împlinirea vârstei de 18 ani sau 25 de ani dacă sunt

în ucenicie sau frecventează o instituţie de învăţământ sau la decesul orfanului.

PP, al doilea pilon

Prestaţiile de urmaş se acordă, de asemenea, în baza regimurilor profesionale, în cazul

decesului unui lucrător asigurat sau al beneficiarului unei pensii pentru limită de vârstă

sau de invaliditate în baza regimului. Este posibilă solicitarea unei pensii de

văduv/văduvă dacă soţul/soţia supravieţuitor/supravieţuitoare sau partenerul legal are

unul sau mai mulţi copii sau are 45 de ani şi a fost căsătorit(ă) sau s-a aflat într-un

parteneriat cel puţin cinci ani. Soţul/soţia divorţat(ă) aflat(ă) în întreţinere ar putea

avea, de asemenea, dreptul, în cazul în care căsătoria a durat cel puţin 10 ani. Dreptul

la o pensie de văduv/văduvă expiră în cazul recăsătoriei sau al decesului.

Pensiile de orfan sunt alocate până la vârsta de 18 ani sau 25 de ani dacă orfanul

frecventează o instituţie de învăţământ, este în ucenicie sau are un grad de

incapacitate de cel puţin 70% şi nu poate desfăşura o activitate lucrativă. De

asemenea, pensia de orfan încetează în cazul decesului orfanului.

Regimuri individuale, al treilea pilon

Condiţiile de acumulare a prestaţiilor în baza unor regimuri opţionale (al treilea pilon)

în caz de deces depind de dispoziţiile contractului individual de asigurare şi de

produsul în cauză. În cazul decesului persoanei asigurate, beneficiarii sunt moştenitorii

direcţi sau persoanele desemnate de către decedat.



Iulie 2012 24

Ce se asigură?


Cuantumul unei pensii de văduv/văduvă este de 80%, iar al unei pensii de orfan este

de 40% din pensia pentru limită de vârstă datorată decedatului. Orfanii care şi-au

pierdut ambii părinţi au dreptul la două pensii de orfan (Waisenrenten/rentes

d'orphelin). Acestea sunt reduse dacă depăşesc 60% din pensia maximă pentru limită

de vârstă.

Calculul se bazează pe aceleaşi principii ca şi pensia pensia AHV-AVS pentru limită de

vârstă. Există pensii minime [928 CHF (773 EUR) pe lună pentru un/o soţ/soţie

supravieţuitor/supravieţuitoare sau un partener supravieţuitor şi 464 CHF (386 EUR)

pe lună pentru orfani] şi pensii maxime [1 856 CHF (1 545 EUR) pe lună pentru un/o

soţ/soţie supravieţuitor/supravieţuitoare sau un partener supravieţuitor şi 928 CHF

(773 EUR) pe lună pentru orfani].

PP, al doilea pilon

Cuantumul pensiei de văduv/văduvă este de 60%, iar al pensiei de orfan (pentru

fiecare copil) este de 20% din pensia de invaliditate integrală care se datora persoanei

asigurate decedate. Orfanii care şi-au pierdut ambii părinţi au dreptul la două pensii

de orfan.

Dacă pensiile sunt foarte mici, se poate acorda o plată forfetară. Acest lucru este

posibil şi în alte cazuri, în funcţie de normele instituţiei de pensii.

Cum puteţi obţine prestaţii de urmaş?

Prestaţiile de urmaş din primul pilon trebuie solicitate la fondul de compensare

competent. Decizia acestuia din urmă poate fi contestată şi supusă unei reexaminări

judiciare.








Iulie 2012 25

Capitolul VIII: Prestaţii pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Când aveţi dreptul la prestaţii pentru accidente de muncă şi boli profesionale?

Asigurarea pentru accidente acoperă accidentele de muncă, bolile profesionale şi, cu

condiţia ca angajatul să lucreze cel puţin opt ore pe săptămână pentru acelaşi

angajator, accidente din alte cauze decât profesionale. De asemenea, sunt acoperite

accidentele care survin în cursul deplasării între domiciliu şi serviciu. Beneficiarii

alocaţiilor zilnice de asigurare de şomaj sunt, de asemenea, asiguraţi împotriva

accidentelor din alte cauze decât profesionale.

Angajaţii (inclusiv lucrătorii la domiciliu, ucenicii, stagiarii, lucrătorii voluntari şi

persoanele care lucrează în şcoli de formare şi ateliere protejate) au obligaţia de a

încheia asigurare, în timp ce asigurarea pentru accidente este opţională pentru

persoanele care desfăşoară activităţi independente şi membrii familiei acestora care îi

ajută.

Un accident este o vătămare corporală neaşteptată şi involuntară cauzată de un factor

extern extraordinar, care compromite starea de sănătate fizică, psihică sau psihologică

sau care cauzează decesul.

O boală profesională este orice boală datorată exclusiv sau preponderent substanţelor

dăunătoare sau anumitor sarcini (care sunt enumerate) de la locul de muncă, precum

şi altă boală care se dovedeşte a fi fost cauzată exclusiv sau preponderent de

exercitarea unei ocupaţii (clauză generală).

Ce se asigură?

Asistenţă medicală

Următoarele prestaţii de asistenţă medicală sunt acoperite de asigurarea pentru

accidente:

tratament medical corespunzător:

tratament ambulatoriu acordat de un medic sau un stomatolog,

medicamente şi analize prescrise de un medic sau un stomatolog,

tratament, asigurarea meselor şi cazării pentru pacienţii internaţi într-un salon

public al unui spital cu care a fost încheiat un acord referitor la tarife,

tratament suplimentar sau tratament în staţiuni balneo-climaterice prescris de

un medic,

materiale şi echipamente pentru tratament;

echipamente auxiliare simple şi utile împrumutate sau cumpărate;

daune materiale: persoana asigurată are dreptul de a primi despăgubiri pentru

daunele cauzate de un accident, pentru obiecte care înlocuiesc o parte a corpului

sau o funcţie a organismului (costurile înlocuirii ochelarilor, aparatelor auditive şi



Iulie 2012 26

protezelor dentare sunt acoperite doar dacă vătămarea corporală necesită

tratament);

costurile operaţiunilor de salvare, ale deplasării şi transportului, dacă sunt necesare

din punct de vedere medical;

costurile transportării unui trup neînsufleţit şi costurile de înmormântare.

Asigurarea de invaliditate prevede măsuri de reabilitare.

Prestaţii în numerar

Alocaţii zilnice

În cazul incapacităţii totale de muncă, persoana asigurată primeşte despăgubire

pentru pierderea venitului, echivalentă cu 80% din venitul asigurat, începând din a

treia zi după accident (în primele trei zile, angajatorul trebuie să plătească 80% din

salariu). Dacă incapacitatea este doar parţială, cuantumul este redus corespunzător.

Dreptul la despăgubire pentru pierderea venitului încetează de îndată ce asiguratul îşi

redobândeşte capacitatea totală de muncă, beneficiază de o pensie sau decedează.

Venitul asigurat corespunde ultimului salariu primit de persoana asigurată înainte de

accident până la un venit zilnic maxim fix [346 CHF (288 EUR)].

Se pot aplica deduceri sub forma unei contribuţii la costurile de întreţinere în cazul

spitalizării, cu excepţia persoanelor responsabile pentru minorii care frecventează o

instituţie de învăţământ sau sunt în ucenicie.

Se poate încheia asigurare suplimentară de drept privat pentru pierderea venitului

care nu este acoperită de asigurarea pentru accidente.

Prestaţie de invaliditate

Dreptul la prestaţie de invaliditate intră în vigoare atunci când nu există niciun motiv

de anticipare a unei ameliorări considerabile a stării de sănătate a asiguratului în urma

continuării tratamentului medical şi după finalizarea oricărei măsuri de reabilitare

necesare din cadrul asigurării de invaliditate. Dreptul încetează atunci când pensia

este înlocuită în întregime cu o prestaţie forfetară, este răscumpărată sau persoana

asigurată decedează.

Persoanele asigurate cu un grad de incapacitate de cel puţin 10% au dreptul la o

prestaţie de invaliditate. Pentru a evalua gradul de invaliditate, venitul pe care

persoanele asigurate l-ar fi putut câştiga dacă nu ar fi fost invalide este comparat cu

cel pe care l-ar putea câştiga în cazul unei activităţi profesionale pe care se presupune

în mod rezonabil că ar putea să o realizeze după toate tratamentele şi măsurile de

reabilitare pe o piaţă echilibrată a muncii.

În cazul incapacităţii permanente de muncă, persoana asigurată are dreptul la o

pensie. În cazul invalidităţii totale, pensia de invaliditate este de 80% din venitul

asigurat. Dacă invaliditatea este doar parţială, cuantumul este redus corespunzător.

Venitul asigurat este echivalent cu ultimul salariu primit de persoana asigurată înainte

de accident, până la un venit anual maxim fix [126 000 CHF (104 889)].

Dacă natura accidentului şi comportamentul persoanelor asigurate sugerează că

acestea îşi vor redobândi capacitatea de muncă dacă primesc o indemnizaţie unică, nu

se mai acordă prestaţii, iar persoanele asigurate primesc o prestaţie forfetară de până

la maxim trei ori venitul anual asigurat.



Iulie 2012 27

Alocaţie de integritate

Alocaţia de integritate (Integritätsentschädigung/indemnité pour atteinte à l'intégrité)

este o prestaţie forfetară pentru despăgubirea daunelor nemateriale în cazul unor

prejudicii grave permanente ale integrităţii fizice, mintale sau psihologice. Aceasta se

clasifică în funcţie de gradul de prejudiciere a integrităţii şi se calculează ca procent

din venitul anual maxim asigurat la momentul accidentului, neputând depăşi acest

cuantum.

Alocaţie pentru persoane neajutorate

Alocaţia pentru persoane neajutorate (Hilflosenentschädigung/allocation pour

impotent) se acordă unei persoane care, ca urmare a unei stări de sănătate

deteriorate, depinde permanent de asistenţa altor persoane sau de supraveghere

personală pentru desfăşurarea activităţilor esenţiale ale vieţii de zi cu zi. Alocaţia

pentru persoane neajutorate se stabileşte în funcţie de gradul de neajutorare (mai

multe detalii în secţiunea despre îngrijirea pe termen lung)

Pensii de urmaş

În cazul decesului unui asigurat, supravieţuitorii acestuia au, în principiu, dreptul la o

pensie de urmaş.

Soţii eligibili sunt:

văduvele sau văduvii care, la momentul decesului soţului/soţiei, au unul sau mai

mulţi copii îndreptăţiţi la o pensie sau care sunt invalizi în proporţie de cel puţin 2/3;

văduvele care au unul sau mai mulţi copii neîndreptăţiţi la o pensie sau care au 45

de ani;

văduvele au dreptul la o indemnizaţie financiară dacă nu îndeplinesc cerinţele pentru

o pensie;

un/o soţ/soţie divorţat(ă) este tratat(ă) la fel ca un văduv sau o văduvă dacă

persoana asigurată care a suferit un accident era obligată să-i plătească pensie

alimentară.

Pensia de urmaş este în cuantum de 40% din venitul asigurat pentru văduve şi văduvi

şi de 20% din venitul asigurat pentru un/o soţ/soţie divorţat(ă), până la cu cuantumul

maxim al pensiei de întreţinere datorate. O pensie de orfan este de 15% din venitul

asigurat în cazul decesului unuia dintre părinţi şi de 25% în cazul decesului ambilor

părinţi.

Dacă există mai mulţi supravieţuitori, pensiile de urmaş pot fi în cuantum de maxim

70% din venitul asigurat în total (90% dacă există şi o pensie pentru un/o soţ/soţie

divorţat(ă)).

Dreptul la o pensie de urmaş încetează în cazul decesului persoanei îndreptăţite sau la

răscumpărarea pensiei. În plus, dreptul la o pensie pentru soţ/soţie

supravieţuitor/supravieţuitoare încetează în cazul recăsătoriei, iar dreptul la o pensie

de orfan încetează atunci când copilul împlineşte vârsta de 18 ani sau de 25 de ani în

cazul în care acesta frecventează o instituţie de învăţământ sau este în ucenicie.

Un parteneriat înregistrat este echivalent cu o căsătorie pe întreaga durată a acestuia.

Partenerul/partenera înregistrat(ă) supravieţuitor/supravieţuitoare este echivalent cu

un văduv(ă). Anularea legală a unui parteneriat înregistrat este echivalentă cu un

divorţ.



Iulie 2012 28

Cum puteţi obţine prestaţii pentru accidente de muncă şi boli profesionale?

Accidentele de muncă sau bolile profesionale trebuie declarate imediat asiguratorului

sau angajatorului.

Asistenţa medicală este acordată gratuit de către medicul, stomatologul,

chiropracticianul, farmacistul sau spitalul ales liber. Nu este necesară nicio contribuţie

la costurile cu asistenţa medicală din partea persoanei asigurate.

Asigurarea pentru accidente este administrată de Casa Naţională Elveţiană pentru

Asigurări în caz de Accidente (CNA) sau de orice alt asigurator aprobat, în funcţie de

categoria de lucrători, la care trebuie solicitate prestaţiile în numerar. Decizia

asiguratorului poate fi contestată şi supusă unei reexaminări judiciare. Decizia acestor

asiguratori poate fi contestată şi supusă unei reexaminări judiciare.



Iulie 2012 29

Capitolul IX: Prestaţii familiale

Când aveţi dreptul la prestaţii familiale?

Alocaţiile familiale în agricultură sunt reglementate la nivel federal. Pentru alte

sectoare, alocaţiile familiale sunt reglementate de 26 de legi cantonale şi de o lege

federală de armonizare. Alte prestaţii pentru familii pot fi solicitate, de exemplu, pe

baza contractului individual de muncă sau a contractelor colective de muncă.

Copiii care oferă posibilitatea de acordare a dreptului la alocaţii familiale sunt copiii

părinţilor căsătoriţi sau necăsătoriţi, copii adoptaţi, copiii soţului/soţiei/partenerului

înregistrat, copiii aflaţi în plasament, precum şi fraţii, surorile şi nepoţii, dacă sunt

întreţinuţi, în principal, de persoana îndreptăţită.

O alocaţie pentru copii se acordă până când copilul împlineşte vârsta de 16 ani (20 de

ani în cazul în care copilul este incapabil să se angajeze în activităţi remunerate). O

alocaţie de formare profesională se plăteşte până când copilul împlineşte vârsta de 25

de ani.

Prestaţii familiale în agricultură

Lucrătorii agricoli şi agricultorii care desfăşoară activităţi independente pot solicita

alocaţii familiale. Lucrătorii agricoli au, de asemenea, dreptul la o alocaţie pentru

gospodărie atunci când locuiesc împreună cu soţul/soţia sau copiii acestora.

Prestaţii familiale în alte sectoare

Toţi angajaţii pot solicita prestaţii familiale, la fel ca şi persoanele care nu sunt

angajate în activităţi remunerate şi al căror venit nu depăşeşte un anumit cuantum

[41 760 CHF (34 763 EUR) pe an]. În 13 cantoane, persoanele care desfăşoară

activităţi independente au, de asemenea, dreptul la prestaţii familiale.

Ce se asigură?

Prestaţii familiale în agricultură

Alocaţia pentru copii este în cuantum de 200 CHF (166 EUR) pe lună pentru fiecare

copil în regiunile de şes şi de 220 CHF (183 EUR) în regiunile muntoase. Alocaţia de

formare profesională este în cuantum de 250 CHF (208 EUR) pe lună pentru fiecare

copil în regiunile de şes şi de 270 CHF (225 EUR) în regiunile muntoase.

În plus, alocaţia pentru gospodărie (Haushaltungszulage/allocation de ménage) de

100 CHF (83 EUR) pe lună se poate plăti lucrătorilor agricoli.

Prestaţii familiale în alte sectoare

Alocaţia pentru copii trebuie să fie în cuantum de cel puţin 200 CHF (166 EUR) pe lună

pentru fiecare copil. Alocaţia de formare profesională trebuie să fie în cuantum de cel

puţin 250 CHF (208 EUR) pe lună pentru fiecare copil. Cantoanele pot prevedea

alocaţii mai mari.



Iulie 2012 30

Pe lângă alocaţiile familiale, este posibilă, în unele cantoane, solicitarea altor prestaţii,

precum alocaţii de naştere sau de adopţie.

Cum puteţi obţine prestaţii familiale?

Prestaţiile familiale trebuie solicitate de la fondul de compensare cantonal competent

în cadrul regimului pentru agricultură şi de la fondul competent pentru alocaţii

familiale în celelalte sectoare.



Iulie 2012 31

Capitolul X: Şomaj

Când aveţi dreptul la prestaţii de şomaj?

Asigurarea de şomaj are scopul de a garanta că persoanele asigurate sunt despăgubite

corespunzător pentru pierderea veniturilor rezultată din şomaj (total sau parţial),

program de lucru redus, condiţii meteorologice nefavorabile şi insolvabilitatea

angajatorului. Măsurile privind piaţa muncii, aplicate în interesul persoanelor

asigurate, au scopul de a le proteja împotriva riscurilor de şomaj, de a combate

şomajul existent şi de a promova integrarea permanentă şi rapidă pe piaţa muncii.

Persoanele afiliate la regimul AHV-AVS obligatoriu şi obligate să verse contribuţii în

funcţie de venitul câştigat, care nu au împlinit încă vârsta de pensionare, sunt

asigurate împotriva şomajului. Nu există posibilitatea asigurării voluntare.

O persoană asigurată are dreptul la prestaţii de şomaj dacă:

este şomeră sau parţial şomeră;

a suferit o pierdere a activităţii lucrative care figurează în dosarul de muncă (inclusiv

pierdere a salariului) timp de cel puţin două zile consecutive;

are reşedinţa în Elveţia (se pot aplica norme speciale pentru persoanele care au

reşedinţa într-un stat membru al UE şi SEE);

a încheiat o formă de învăţământ obligatoriu şi nu a împlinit încă vârsta necesară

pentru a avea dreptul la o pensie AHV-AVS pentru limită de vârstă şi nu primeşte o

astfel de pensie;

a desfăşurat o activitate lucrativă timp de cel puţin 12 luni în cei doi ani imediat

anteriori intrării în şomaj şi este înregistrată la oficiul de ocupare a forţei de muncă

(persoanele care nu ar fi putut să lucreze deoarece urmau cursuri de formare

profesională, erau bolnave, au suferit un accident sau se aflau în închisoare sunt

scutite de condiţiile referitoare la perioada de contribuţii). Această perioadă de doi

ani este, în general, prelungită cu doi ani pentru persoanele asigurate care

desfăşurau activităţi independente fără a primi ajutor din asigurările de şomaj,

creşteau un copil sau au rămas şomere în cursul celor patru ani anteriori vârstei

care conferă dreptul la o pensie AHV-AVS pentru limită de vârstă şi care sunt foarte

dificil de plasat);

este dispusă şi capabilă să accepte un loc de muncă;

stă la dispoziţia serviciului de ocupare a forţei de muncă spre a fi plasată şi satisface

cerinţele de supraveghere şi îşi caută ea însăşi un loc de muncă.

Ce se asigură?

În general, prestaţia de şomaj este în cuantum de 70% din salariul mediu pentru care

se plătesc contribuţii din ultimele şase luni până la un plafon fix [10 500 CHF

(8 741 EUR) pe lună]. Persoanele asigurate cu obligaţii de întreţinere faţă de copii cu

vârsta sub 25 de ani sau a căror prestaţie de şomaj este mai mică decât un anumit

cuantum minim [140 CHF (117 EUR)] sau care au un handicap au dreptul la 80% din

ultimul salariu pentru care s-au plătit contribuţii. Persoanele asigurate care au copii

au, de asemenea, dreptul la prestaţii familiale.



Iulie 2012 32

Prestaţia de şomaj se plăteşte sub forma unor alocaţii zilnice de cinci ori pe

săptămână. De regulă, dreptul la prestaţie începe după o perioadă de aşteptare de

cinci zile de şomaj supravegheat. În situaţii speciale, această perioadă poate fi

scurtată sau prelungită. Perioada de aşteptare generală nu se aplică persoanelor

asigurate al căror salariu asigurat este sub anumite praguri.

O perioadă de aşteptare specială de 120 de zile (în afară de cele cinci zile standard)

este aplicabilă persoanelor scutite de condiţiile referitoare la perioada de contribuţii

datorită formării, bolii, accidentului, maternităţii sau detenţiei. Perioada de aşteptare

generală se prelungeşte cu cinci zile pentru alte persoane scutite de condiţiile

referitoare la perioada de contribuţii şi cu o zi pentru lucrătorii sezonieri, angajaţii care

au ocupaţii în cazul cărora schimbarea angajatorului are loc frecvent şi persoanele cu

contracte de muncă pe perioadă determinată.

Prestaţia de şomaj poate fi solicitată pe o anumită perioadă de timp în decurs de doi

ani, respectiv,

200 de alocaţii zilnice pentru persoanele cu vârsta sub 25 de ani fără obligaţii de

întreţinere faţă de copii;

260 de alocaţii zilnice pentru o perioadă de contribuţii de 12 luni în total;

400 de alocaţii zilnice pentru o perioadă de contribuţii de 18 luni în total;

520 de alocaţii zilnice începând cu vârsta de 55 de ani, dacă persoana asigurată are

o perioadă de contribuţii de minim 22 de luni;

520 de alocaţii zilnice dacă persoana asigurată primeşte o pensie de invaliditate

corespunzătoare unui grad de invaliditate de cel puţin 40% şi are o perioadă de

contribuţii de minim 22 de luni;

90 de alocaţii zilnice pentru persoanele scutite de condiţiile referitoare la perioada

de contribuţii.

Şomerii în vârstă, care şi-au pierdut locul de muncă în cursul celor patru ani anteriori

vârstei care conferă dreptul la o pensie AHV-AVS pentru limită de vârstă şi care sunt

foarte dificil de plasat, au dreptul la 120 de alocaţii zilnice suplimentare.

Dacă persoana asigurată aparţine categoriei de şomeri care sunt dificil de plasat din

motive legate de piaţa muncii, aceasta poate, cu acordul oficiului de ocupare a forţei

de muncă, să participe la cursuri de formare continuă sau de reintegrare, continuând

să primească totodată alocaţiile zilnice.

Dreptul la prestaţie de şomaj poate fi suspendat pe o anumită perioadă de timp, de

exemplu, dacă o persoană asigurată demisionează fără un motiv întemeiat, nu depune

eforturi suficiente pentru a-şi găsi un loc de muncă, refuză un loc de muncă repartizat

de oficiul de ocupare a forţei de muncă sau furnizează informaţii false sau incomplete.

Suspendarea poate dura între 1 şi 60 de zile, în funcţie de gravitatea încălcării.

Asigurarea de şomaj prevede, de asemenea, prestaţii în caz de şomaj parţial. Acestea

se acordă persoanelor care caută doar locuri de muncă cu fracţiune de normă sau care

au un loc de muncă cu fracţiune de normă şi doresc să îl înlocuiască cu un loc de

muncă cu normă întreagă sau să îl completeze cu un alt loc de muncă cu fracţiune de

normă. Angajaţii al căror program de lucru normal este redus sau a căror activitate

este suspendată au dreptul la o alocaţie pentru program de lucru redus

(Kurzarbeitsentschädigung/indemnité en cas de réduction de l'horaire de travail).

Angajaţii din ramurile în care întreruperile activităţii sunt frecvente din cauza

condiţiilor meteorologice au dreptul la o alocaţie pentru condiţii meteo nefavorabile

(Schlechtwetterentschädigung/indemnité en cas d'intempéries).



Iulie 2012 33

Prestaţiile în caz de insolvabilitate a angajatorului pot fi alocate, de asemenea, în baza

asigurării de şomaj, la fel ca şi prestaţiile financiare pentru măsurile privind piaţa

muncii.

Cum puteţi obţine prestaţii de şomaj?

Persoanele asigurate trebuie să se înregistreze personal şi în timp util sau cel mai

târziu în prima zi în care intenţionează să solicite prestaţie de şomaj la municipalitatea

de la locul lor de reşedinţă sau la oficiul de plasament regional competent, în funcţie

de canton. Şomerul trebuie să respecte cerinţele de supraveghere şi să participe la

interviuri la oficiile de plasament regionale competente (ORP). Prestaţia de şomaj este

plătită de un oficiu ales liber în momentul înregistrării la oficiul de ocupare a forţei de

muncă. Şomerii au obligaţia de a accepta orice loc de muncă adecvat propus acestora.



Iulie 2012 34

Capitolul XI: Resurse minime

Când aveţi dreptul la prestaţii pentru resurse minime?

Constituţia federală (articolul 12) consacră dreptul de a obţine asistenţă în situaţii de

dificultate: „Orice persoană aflată într-o situaţie dificilă care nu se poate întreţine

singură are dreptul de a fi ajutată şi asistată prin acordarea resurselor esenţiale care

să-i permită un trai demn şi decent”.

În Elveţia, asistenţa socială este responsabilitatea cantoanelor, cu câteva excepţii,

aplicarea acesteia fiind, în general, delegată municipalităţilor. Asistenţa socială se

bazează, aşadar, pe 26 de sisteme cantonale diferite. Cu toate acestea, Conferinţa

elveţiană a instituţiilor de acţiune socială (Conférence suisse des institutions d'action

sociale — CSIAS), un organism format din specialişti şi reprezentanţi ai serviciilor

sociale din cantoane şi municipalităţi, stabileşte principiile directoare de asistenţă

socială pentru autorităţile sociale ale cantoanelor şi municipalităţilor şi pentru

instituţiile sociale private. Majoritatea cantoanelor aplică aceste standarde.

Prin urmare, nu există un regim general de tip necontributiv la nivel federal. Cu toate

acestea, s-ar putea acorda prestaţii sociale unor categorii specifice de persoane sub

forma unor prestaţii suplimentare la primul pilon (Ergänzungsleistungen,

EL/Prestations complémentaires, PC). Prestaţiile din primul pilon, alături de prestaţiile

suplimentare, trebuie să acopere nevoile de bază ale persoanelor în vârstă,

persoanelor cu handicap şi supravieţuitorilor în mod corespunzător.

Prestaţii suplimentare în funcţie de venit se pot acorda beneficiarilor unei pensii pentru

limită de vârstă sau de urmaş din asigurarea pentru limită de vârstă şi de urmaş

(AHV-AVS) sau ai unei pensii de invaliditate sau alocaţii pentru persoane neajutorate

din asigurarea de invaliditate (IV-AI). Naţionalitatea elveţiană nu este o cerinţă, în

schimb, reşedinţa permanentă în Elveţia este. În plus, cetăţenii străini trebuie să fi

avut reşedinţa fără întrerupere în Elveţia timp de 10 ani (refugiaţii şi apatrizii timp de

cinci ani) imediat înaintea datei la care solicită prestaţii suplimentare.

Ce se asigură?

Cuantumul anual al prestaţiilor suplimentare corespunde sumei cu care cheltuielile

recunoscute depăşesc venitul de referinţă. Cheltuielile recunoscute includ cuantumul

care acoperă nevoile de bază, chiria şi costurile asociate (până la un cuantum maxim),

cheltuielile profesionale, costurile de întreţinere a bunurilor şi dobânda la creditul

ipotecar, contribuţiile de asigurări sociale (pentru asigurarea obligatorie pentru

asistenţă medicală: o sumă forfetară corespunzătoare primei de asigurare cantonale

medii) şi plăţile de întreţinere în baza legii familiei.

Cheltuielile recunoscute pentru calculul prestaţiilor suplimentare includ un cuantum

care acoperă nevoile de bază şi care variază în funcţie de componenţa familiei,

respectiv:

19 050 CHF (15 858 EUR) pe an pentru o persoană singură;

28 575 CHF (23 787 EUR) pe an pentru cupluri şi parteneri înregistraţi;

9 945 CHF (8 279 EUR) pe an pentru fiecare dintre primii doi copii;

6 630 CHF (5 519 EUR) pe an pentru fiecare al treilea şi al patrulea copil;



Iulie 2012 35

3 315 CHF (2 760 EUR) pe an pentru fiecare copil de la al cincilea în sus.

Cuantumul anual al prestaţiilor suplimentare se calculează ca prestaţie diferenţiată

(respectiv, cheltuieli minus venit). Acestea se plătesc atât timp cât sunt întrunite

condiţiile de eligibilitate.

Conform standardelor CSIAS pentru asistenţă socială cantonală, nevoile de bază includ

o sumă forfetară pentru subzistenţă, cheltuieli cu locuinţa şi cheltuieli medicale de

bază.

Cum puteţi obţine prestaţiile pentru resurse minime?

Fondurile de compensare cantonale stabilesc dreptul la prestaţii suplimentare şi

reevaluează periodic situaţia financiară a solicitantului (respectiv, venitul de referinţă

şi cheltuielile recunoscute), cel puţin la fiecare patru ani.

Prestaţiile suplimentare solicitate fără a avea dreptul la acestea (fraudă, încălcare a

obligaţiei de informare) trebuie rambursate de beneficiar, reprezentantul legal al

acestuia sau moştenitorii săi. Se renunţă la rambursare dacă se demonstrează că

persoana a acţionat cu bună credinţă şi dacă, în cazul rambursării, aceasta ar rămâne

într-o situaţie dificilă.



Iulie 2012 36

Capitolul XII: Îngrijire pe termen lung

Când aveţi dreptul la îngrijire pe termen lung?

În Elveţia, nu există un regim special de îngrijire pe termen lung. Prestaţiile sunt

acordate de mai multe ramuri ale securităţii sociale.

Asistenţa medicală este acordată în cadrul asigurării obligatorii pentru asistenţă

medicală, al asigurării pentru accidente şi al asigurării de invaliditate (măsuri medicale

ale asigurării IV-AI).

În plus, alocaţia pentru persoane neajutorate poate fi acordată în cadrul regimului de

pensii de bază [asigurare pentru limită de vârstă şi de invaliditate (AHV-AVS),

asigurare de invaliditate (IV-AI)] şi în cadrul asigurării pentru accidente. Persoanele

îndreptăţite sunt cele care au nevoie permanentă de asistenţă din partea unei terţe

persoane sau de supraveghere personală pentru desfăşurarea activităţilor zilnice de

bază (de exemplu, ridicat în picioare, aşezat, întins la orizontală, mâncat, îmbrăcat şi

dezbrăcat, spălat, mers la toaletă, deplasare) din cauza deteriorării stării de sănătate.

Există trei grade de neajutorare:

neajutorare severă: persoana asigurată are nevoie de ajutor cu regularitate şi în

mod substanţial pentru a desfăşura toate activităţile zilnice de bază şi necesită

îngrijire permanentă sau supraveghere personală.

neajutorare moderată: persoana asigurată are nevoie de ajutor cu regularitate şi în

mod substanţial pentru a desfăşura majoritatea activităţilor zilnice de bază sau are

nevoie de ajutor regulat şi substanţial pentru a desfăşura cel puţin 2 activităţi zilnice

de bază şi necesită, de asemenea, supraveghere personală permanentă.

neajutorare uşoară: persoana asigurată are nevoie de ajutor cu regularitate şi în

mod substanţial pentru a desfăşura cel puţin 2 activităţi zilnice de bază sau are

nevoie de supraveghere personală permanentă sau are permanent nevoie de

îngrijire deosebit de solicitantă din cauza handicapului său sau, din cauza unei

afectări severe a organelor senzoriale sau a unui handicap fizic sever, persoana

asigurată poate stabili relaţii sociale cu anturajul său numai prin intermediul unor

servicii prestate cu regularitate şi în mod substanţial.

De asemenea, poate fi furnizată o alocaţie pentru asistenţă personală în cadrul

regimului de pensii de bază (AHV-AVS/IV-AI). Scopul acestei prestaţii este de a

permite persoanei asigurate să trăiască independent. Persoana care beneficiază de o

alocaţie pentru persoane neajutorate şi care trăieşte sau doreşte să trăiască în propria

locuinţă are dreptul la o alocaţie pentru asistenţă personală, care îi va permite să

angajeze o persoană fizică (furnizor de asistenţă) care oferă asistenţa necesară. O

persoană care primeşte alocaţia pentru asistenţă personală AI până la vârsta de

pensionare continuă să aibă dreptul la ea, până la cuantumul primit până atunci.

Costurile speciale pot fi rambursate prin regimul de prestaţii suplimentare, prin care se

acordă prestaţii în funcţie de venit pentru persoane în vârstă, persoane cu handicap şi

supravieţuitori.



Iulie 2012 37

Ce se asigură?


Tratamentul la domiciliul pacientului, în afara spitalului sau în spital se acordă în baza

regimului de asigurări pentru asistenţă medicală, precum şi în baza asigurării de

invaliditate şi pentru accidente.

Prestaţii în numerar

Alocaţia pentru persoane neajutorate depinde de gradul de neajutorare. În baza

regimului de asigurări de invaliditate, cuantumul lunar este:

464 CHF (386 EUR) pentru neajutorare uşoară;

1 160 CHF (966 EUR) pentru neajutorare moderată;

1 856 CHF (1 545 EUR) pentru neajutorare severă.

Dacă persoana asigurată este îngrijită într-o instituţie, alocaţia pentru persoane

neajutorate este în cuantum de un sfert din aceste sume.

Minorii care au nevoie de îngrijire intensivă şi care nu locuiesc într-o instituţie au

dreptul la o majorare a alocaţiei pentru persoane neajutorate. Cuantumul depinde de

intensitatea îngrijirii necesare.

În baza regimului de asigurări pentru limită de vârstă şi de urmaş, cuantumul alocaţiei

pentru persoane neajutorate lunare este de 232 CHF (193 EUR) (pentru neajutorare

uşoară), 580 CHF (483 EUR) (pentru neajutorare moderată) sau de 928 CHF

(773 EUR) (pentru neajutorare severă).

În baza asigurării pentru accidente, cuantumul alocaţiei pentru persoane neajutorate

lunare este (în 2011):

692 CHF (576 EUR) pentru neajutorare uşoară;

1 384 CHF (1 152 EUR) pentru neajutorare moderată;

2 076 CHF (1 728 EUR) pentru neajutorare severă.

În principiu, alocaţia pentru asistenţă personală este în cuantum de 32,50 CHF (27

EUR) pe oră. Dacă furnizorul de asistenţă trebuie să aibă calificări speciale din cauza

handicapului persoanei asigurate, cuantumul alocaţiei pentru asistenţă personală este

egal cu 48,75 CHF (41 EUR) pe oră. O rată specială se aplică pentru prestaţiile

furnizate în cursul nopţii (max. 86,70 CHF (72 EUR) pe noapte).

Rambursarea costurilor speciale pentru ajutor, îngrijire şi asistenţă în baza regimului

de prestaţii suplimentare la primul pilon este posibilă până la un anumit cuantum.

Cantoanele precizează costurile care urmează a fi rambursate.



Iulie 2012 38

Cum puteţi beneficia de îngrijire pe termen lung?

Necesitatea de asistenţă medicală este evaluată de medicul competent. Gradul de

neajutorare este stabilit de oficiile IV-AI (în cadrul asigurării pentru limită de vârstă şi

de urmaş şi al asigurării de invaliditate) şi de asiguratorii de accidente (în cazul

asigurării pentru accidente).

Gradul de neajutorare este reevaluat periodic.



Iulie 2012 39

Anexa : Adrese şi site-uri utile

Informaţii mai detaliate privind condiţiile de calificare şi prestaţiile individuale de

securitate socială din Elveţia pot fi obţinute de la institutele publice care administrează

sistemul de protecţie socială.

Pentru probleme de securitate socială care privesc mai multe ţări ale UE, puteţi căuta

o instituţie de contact în registrul public al instituţiilor europene de securitate socială

menţinut de Comisia Europeană şi disponibil la: http://ec.europa.eu/social-security-

directory.

Solicitările de informaţii privind efectul asupra prestaţiilor de asigurare în două sau

mai multe state membre trebuie adresate către:

Oficiul Federal de Sănătate Publică

Bundesamt für Gesundheit

Office Fédéral de la Santé Publique

3003 Berna

Tel.: +41 (0)31 322 21 11

Fax: +41 (0)31 322 95 07

http://www.bag.admin.ch

Secretariatul de stat pentru afaceri economice

Staatssekretariat für Wirtschaft

Secrétariat d'État à l'Économie

Effingerstrasse 31

3003 Berna

Tel.: +41 (0)31 322 56 56

Fax +41 (0)31 322 27 49

http://www.seco.admin.ch

Oficiul Federal de Asigurări Sociale

Bundesamt für Sozialversicherungen

Office Fédéral des Assurances Sociales

Effingerstrasse 20

3003 Berna

Tel.: +41 (0)31 322 90 11

Fax +41 (0)31 322 78 80

http://www.bsv.admin.ch

http://ec.europa.eu/social-security-directory

http://ec.europa.eu/social-security-directory

http://www.bag.admin.ch/

http://www.seco.admin.ch/

http://www.bsv.admin.ch/



Iulie 2012 40

Organisme de legătură

1. Asigurare de boală şi maternitate

Instituţie comună în temeiul Legii federale privind asigurările de sănătate

Gemeinsame Einrichtung KVG

Institution commune LAMal

Gibelinstrasse 25

4503 Solothurn

Tel.: +41 (0)32 625 30 30

Fax: +41 (0)32 625 30 90

E-Mail: [email protected]

http://www.kvg.org

2. Asigurare pentru limită de vârstă, de urmaş şi de invaliditate

- Primul pilon

Fondul elveţian de compensare

Die Schweizerische Ausgleichskasse

Caisse suisse de compensation

Avenue Edmond-Vaucher 18

Case postale 3100

1211 Geneva 2

Tel.: +41 (0)22 795 91 11

Fax: +41 (0)22 795 97 05

http://www.zas.admin.ch

- Al doilea pilon

Fondul de garantare LPP

Sicherheitsfonds BVG

Fonds de garantie LPP

Eigerplatz 2

Case postale 1023

3000 Berna 14

Tel: +41 (0)31 380 79 71

Fax: +41 (0)31 380 79 76

E-Mail: [email protected]

http://www.sfbvg.ch

3. Accidente şi boli profesionale

Casa Naţională Elveţiană pentru Asigurări în caz de Accidente

Schweizerische Unfallversicherungsanstalt

Caisse nationale suisse d'assurance en cas d'accidents

Fluhmattstrasse 1

6002 Lucerna

Tel.: +41 (0)41 419 51 11

Fax: +41 (0)41 419 58 28

http://www.suva.ch

mailto:[email protected]?subject=Kontakt%20über%20www.kvg.org

http://www.kvg.org/

http://www.zas.admin.ch/

mailto:[email protected]

http://www.sfbvg.ch/

http://www.suva.ch/



Iulie 2012 41

4. Alocaţii familiale

Oficiul Federal de Asigurări Sociale

Bundesamt für Sozialversicherungen

Office Fédéral des Assurances Sociales

Effingerstrasse 20

3003 Berna

Tel.: +41 (0)31 322 90 11

Fax: +41 (0)31 322 78 80

http://www.bsv.admin.ch

5. Asigurare de şomaj

Secretariatul de stat pentru afaceri economice

Staatssekretariat für Wirtschaft

Secrétariat d'État à l'Économie

Effingerstrasse 31

3003 Berna

Tel.: +41 (0)31 322 56 56

Fax +41 (0)31 322 27 49

http://www.seco.admin.ch

http://www.bsv.admin.ch/

http://www.seco.admin.ch/

drepturile dumneavoastră de securitate...

Documents