Dreptul la viata

Majoritatea oamenilor nu ştiu ce se întâmplă în timpul unui avort. Nici femeile care au avortat nu ştiu că de fapt au omorât un copil. Ele "au auzit" că de fapt până în luna a treia este doar un ghem de celule şi nu un om adevărat. Nimic mai fals! Viaţa începe în momentul concepţiei.

Mamelor! După 8 săptămâni când se efectueză avortul, copilul are deja toate organele formate. Simţurile sunt prezente: ei simt durerea şi avortul devine un măcel. Le bate inima dar apoi se opreşte când va fi rupt în bucăţi prin chiuretaj sau prin aspiraţie.

Nu vă lăsaţi înşelate! Avortul nu este soluţia! Infomaţi-vă serios asupra tuturor consecinţelor avortului şi sfătuiţi-vă cu femei care au mai făcut avort. Nu vă lăsaţi copleşite de situaţie indiferent care ar fi aceasta. Dacă Dumnezeu a pus sufletul în copilul din pântecele vostru, El vă poate scoate din valurile mării, oricît de mare ar fi furtuna. Trebuie doar să îi cereţi ajutorul, iar aceasta nu vă costă nimic.

Un cercetator britanic a reusit sa obtina, cu ajutorul unui nou tip de scanare prin ultrasunete, imaginea inedita a unui fetus de 12 saptamani "mergand" prin uterul matern.

Imaginile realizate prin noua tehnica arata, de asemenea, festusi care par sa caste si sa se frece la ochi.

Autorul imaginilor, profesorul Stuart Campbell de la Create Health Clinic din Londra, este cel care a facut mai demult primele "fotografii" ale unor bebelusi inca nenascuti care... surad.

Daca ultrasuneltele conventionale pot produce imagini bidimensionale ale fatului intre saptamanile 12 si 20 de dezvoltare, tehnica folosita de profesorul Campbell ofera imagini tridimensionale si inregistreaza miscarile fatului in timp real.

Copilul zambind in pantece

Studiul arata ca: de la 12 saptamani bebelusul nenascut se intinde, da din picioare si face

pasi prin uter, nefiind inca simtit de mama in aceasta faza; de la 18 saptamani isi poate deschide ochii, desi majoritatea medicilor

considera ca pleoapele sunt lipite pana la 26 de saptamani; de la 26 de saptamani poate realiza o gama larga de gesturi si

manifestari specifice copilului - sa se scarpine, sa zambeasca, sa planga, sa sughita si sa-si suga degetele.

Profesorul Campbell a sublinait ca este pentru prima data cand se demonstreaza ca fatul are un complex din faze foarte timpurii de dezvoltare. Astfel, pana nu demult se credea ca bebelusul incepe sa zambeasca abia la sase saptamani dupa nastere. Imaginile realizate de Campbell au fost adunate intr-un album de imagini intitulat Watch Me Grow ("Uite cum cresc"), iar pentru mamicile interesate o sesiune de ultrasunete de o ora cu folosirea noii tehnici costa 275 de lire sterline.

ATENTIE! Aceste fotografii au fost facute cu aparatura speciala! Nu va asteptati ca investigatiile cu ultrasunete folosite in mod curent in clinicile de ginecologie sa arate fatul dumneavoastra la o asemenea claritate si detaliu fotografic. Imaginile acestea au numai menirea de a da o relatare fidela a realitatii vietii intrauterine.

Dupa o gestatie de 8 saptamani, acest fetus

este capabil sa ...

Dupa o gestatie de 10 septamani, acest

fetus poate sa-si mis ...

Dupa o gestatie de 22 de saptamani, bebelusii sunt

capabili ...

Acest fetus arata acelasi comportament

cu cel de dupa naster ...

Creierul acestui bebelus s-a dezvoltat

suficient de mult pen ...

De la aproximativ 24 de saptamani de

sarcina cand retina est ...

Chiar daca apucarea cu mainile incepe de timpuriu, ea devine ...

Chiar daca bebelusii nu zambesc inainte de 4-6 saptamani

dup ...

Fetusii de 11 saptamani au fost

vazuti cu degetele in gura. ...

Bebelusii produc o miscare

asemanatoare cascatului chiar de ...

AVORTUL sau PRUNCUCIDEREA şi urmările lui   :

I.) Ce spun profesori renumiţi despre avort   :

Dr. V. Luca : « se înţelege prin avort întreruperea intempestivă a sarcinii, spontană sau provocată, înainte ca produsul de concepţie să se poată adapta condiţiilor de viaţă extrauterină, pentru supravieţuirea sa. Limita inferioară însă a vârstei sarcinii corespunzătoare viabilităţii fetale este imprecisă. El continuă : » Nu există discuţie asupra momentului acestui întreruperi : la începutul sarcinii sau în stadiile mai avansate. Înviolabilitatea embrionului uman este un principiu etern al tuturor ţărilor avansate « (1 ).În apărarea acestui principiu, la începutul secolului nostru, profesorul Prenant, iniţiatorul endocrinologiei sexuale, spunea : »Embrionul se formează , dacă nu chiar se animează*, din momentul în care doi nuclei, mascul şi femel, se unesc pentru a-i da naştere. Din acest moment orice practică nu mai este anticoncepţională şi postconcepţională : orice profilaxie devine atunci un mic asasinat motivat de micimea victimei, simplă celulă la început, o masă celulară microscopică ulterior ». El continuă : «  Acest asasinat este cu atât mai grav cu cât este premeditat şi victima luată prin surprinder, mai odios decât un altul pentru că victima este lovită în întuneric şi pentru că ea nu poate scoate nici chiar un strigăt, un plânset, pentru a-şi apăra dreptul său la existenţă, de a implora milă de la mama care îl omoară… » (2).Profesorul Doleris spunea : » De la practica anticoncepţională la suprimarea unei sarcini incipiente este o pantă fatală , irezistibilă » iar Mina Minovici arată că «  o propagandă anticoncepţuională, prin repercusiune este o propagandă criminală în favoarea avortului, atunci când dau greş mijloacele întrebuinţate pentru împiedicarea impregnării. »În fine, spune Dr. V. Luca, întreruperile de sarcină şi consecinţele lor nu sunt acte sau accidente individuale ci, în afara faptului că afectează doi indivizi ( mamă-făt), ele se repercutează şi asupra familiei. Practica anticoncepţională şi avortul au depopulat şi au îmbătrânit comune, regiuni, ţări. Este un al treilea aspect al crimei întreruperii sarcinii : crima împotriva societăţii, a umanităţii.(3) »

Definiţia dată de OMS ( Organizaţia Mondială a Sănătăţii) este limitată la terminarea sarcinii înainte de 22 săptămâni de gestaţie, calculată în funcţie de data primei zile a ultimei menstruaţii şi expulzarea unui făt nou-născut care cântăreşte mai puţin de 500 grame .În România, această definiţie se concretizează prin terminarea sarcinii înainte de 28 de săptămâni de gestaţie, după data primei zile a ultimei menstruaţii normale şi expulzarea unui făt nou-născut care cântăreşte mai puţin de 1000 de grame (4).

I.) Ce spun profesori renumiţi despre avort   :

Dr. V. Luca : « se înţelege prin avort întreruperea intempestivă a sarcinii, spontană sau provocată, înainte ca produsul de concepţie să se poată adapta condiţiilor de viaţă extrauterină, pentru supravieţuirea sa. Limita inferioară însă a vârstei sarcinii corespunzătoare viabilităţii fetale este imprecisă. El continuă : » Nu există discuţie asupra momentului acestui întreruperi : la începutul sarcinii sau în stadiile mai avansate. Înviolabilitatea embrionului uman este un principiu etern al tuturor ţărilor avansate « (1 ).În apărarea acestui principiu, la începutul secolului nostru, profesorul Prenant, iniţiatorul endocrinologiei sexuale, spunea : »Embrionul se formează

, dacă nu chiar se animează*, din momentul în care doi nuclei, mascul şi femel, se unesc pentru a-i da naştere. Din acest moment orice practică nu mai este anticoncepţională şi postconcepţională : orice profilaxie devine atunci un mic asasinat motivat de micimea victimei, simplă celulă la început, o masă celulară microscopică ulterior ». El continuă : «  Acest asasinat este cu atât mai grav cu cât este premeditat şi victima luată prin surprinder, mai odios decât un altul pentru că victima este lovită în întuneric şi pentru că ea nu poate scoate nici chiar un strigăt, un plânset, pentru a-şi apăra dreptul său la existenţă, de a implora milă de la mama care îl omoară… » (2).Profesorul Doleris spunea : » De la practica anticoncepţională la suprimarea unei sarcini incipiente este o pantă fatală , irezistibilă » iar Mina Minovici arată că «  o propagandă anticoncepţuională, prin repercusiune este o propagandă criminală în favoarea avortului, atunci când dau greş mijloacele întrebuinţate pentru împiedicarea impregnării. »În fine, spune Dr. V. Luca, întreruperile de sarcină şi consecinţele lor nu sunt acte sau accidente individuale ci, în afara faptului că afectează doi indivizi ( mamă-făt), ele se repercutează şi asupra familiei. Practica anticoncepţională şi avortul au depopulat şi au îmbătrânit comune, regiuni, ţări. Este un al treilea aspect al crimei întreruperii sarcinii : crima împotriva societăţii, a umanităţii.(3) »

Definiţia dată de OMS ( Organizaţia Mondială a Sănătăţii) este limitată la terminarea sarcinii înainte de 22 săptămâni de gestaţie, calculată în funcţie de data primei zile a ultimei menstruaţii şi expulzarea unui făt nou-născut care cântăreşte mai puţin de 500 grame .În România, această definiţie se concretizează prin terminarea sarcinii înainte de 28 de săptămâni de gestaţie, după data primei zile a ultimei menstruaţii normale şi expulzarea unui făt nou-născut care cântăreşte mai puţin de 1000 de grame (4).

II.) Istoric.

Din antichitate la epoca modernă   (5) :- un principiu general a străbătut toate timpurile : avortul a fost considerat ,

moral şi juridic o crimă  ;- societăţile primitive nu cunoşteau avortul ;- Primul text penal privind avortul se găseşte în legile asiriene cu privinţă la

femeia care avortează voluntar:” se va trage în ţeapă şi nu se va îngropa femeia… » ;

- In India antică , legile lui Manu asimilau avortul cu omuciderea ;- In Grecia, cu toate că puţini autori vorbeau de avortul provocat, el pare că

era totuşi foarte frecvent . Este interesantă , dacă nu chiar uimitoarea teoria lui Aristotel care nu considera avortul ca o crimă decât după ce fătul a primit « suflul vieţii « . Or, această perioadă era fixată de la a 14-a la a 24-a zi de la concepţie. « Cum să nu fim intrigaţi de stabilirea acestei perioade, spune Dr. V. Luca, când astăzi în experimentele pe embrioni

umani pentru fertilizarea in vitro limita superioară este stabilită a 14-a zi, dată embriologică a apariţiei sistemului nervos ! »

- Hipocrat în celebrul său jurământ care a constiuit regula de conduită medicală de-a lungul secolelor , interzisese practica avorturilor:” eu nu voi da nimănui otravă dacă mi se cere, nici nu voi avea iniţiativa unuei astfel de sugestii ; la fel eu nu voi da nici unei femei un pesar abortiv » ;

- La Roma avortul era practicat clandestin în special de « matroane », moaşe empirice. Legile pedepseau sever provocarea de avort. Numeroşi împăraţi au luptat împotriva « crimei extraordinare » . O lege a împăratului Valentinian aplică pedeapsa cu moartea iar Justinian, pe lângă pedepsele prevazute de legile anterioare , permite repudierea soţiei de către soţ ;

- Cu apariţia creştinismului , concepţia de crimă se impune şi represiunea se intensifică : avortul este asimilat cu omuciderea şi pedeapsa prevăzută nu poate fi decât aceea a asasinilor ;

În epoca modernă :- Înainte de revoluţia din decembrie 1989, avortul provocat era era pedepsit

în România cu închisoarea conform Codului penal ( 6). În alte ţări unde nu era permis avortul, se aplicau diferite pedepse dar şi cu o serie de circumstanţe atenuante care rezultă din condiţiile sociale, de interpretare, de conjunctură. Dar, ca o situaţie generală, spune Dr. V. Luca, « toate orânduirile, statele şi religiile condamnă avortul ca o crimă ; chiar dacă avortul se admite în unele ţări , principiul medical al epocii noastre este înscris în Jurământul de la Geneva din 1948 : Voi avea respectul absolut al vieţii umane, chiar din momentul concepţiunii ! » ( 7);

- În data de 26 decembrie 1989, după revoluţie, s-a legalizat avortul şi în România.

III. Prevalenţă   :

În lume, anual se fac între 30 şi 55.000.000 avorturi provocate, coresponzând la o rată a avorturilor de 70 la 1000 femei la vârsta fertilă şi la o proporţie de 300 avorturi la 1000 sarcini cunoscute, făcând avortul unul din cele mai răspândite mijloace de control al fertilităţii utilizate astăzi ( 8).

C omentariile noastre   :

Dr. Todea-Gross Christa   : Avortul chirurgical este o operaţie, dar nu este una obişnuită, pe „câmp

deschis” ci este o operaţie oarbă, bazată pe o tehnică specială. Tocmai din acest motiv, anume că medicul nu vede şi nu poate urmări cu ochii ceea ce efectuează cu mâna, se pot întâmpla incidente, adică există pericolul perforării uterului cu aparatura folosită, sau pot rămâne resturi, atât placentare cât şi ale produsului de concepţie, în uter, care provoacă nu rareori infecţii uterine şi duc apoi la cicatrici şi sterilitate (adică imposibilitatea de a mai menţine o viitoare sarcină). Dar cel mai mare pericol este

moartea mamei, datorată unei rupturi uterine, urmată de o hemoragie masivă, care duce la şoc hemoragic şi deces sau a unei infecţii grave – septicemie- care de asmenea este frecvent o cauză de deces.

De ce nu mai auzim voci de medici care să combată avortul cu atâta vehemenţă cum au făcut-o cei amintiţi mai sus ?

Ce ne-a adus aşa zisa « epocă modernă ? »Nu că am dori o întoarcere în timp a persecuţiilor comuniste. Nicidecum. Dar

o altă orientare spre viaţă nu s-a putut găsi într-o sfântă zi de Crăciun ? Inspiraţia celor care au dat această lege a fost o orientare spre moarte şi nu moartea oricui ci a copiilor noştri, al neamului nostru de fapt.

E adevărat că nici o lege nu poate împiedica o femeie să-şi nască sau să-şi omoare copilul dar o încercare de schimbare a mentalităţii trebuia şi trebuie să existe, o schimbare în conceptul nostru despre o viaţă umană, nenăscută, dar care există şi pe care nu o mai poate contesta nimeni luând în considerare ultimele cuceriri ale ştiinţei în domeniu (ecografiile, teste genetice, etc.). Această schimbare a conceptului despre viaţă, în speţă a copilului nenăscut, se impune a fi necesară în rândul tinerelor ( elevelor şi studentelor), dar şi al familiei, medicilor, asistentelor medicale, farmaciştilor, profesorilor şi mai ales al celor care sunt la conducerea ţării şi sunt în măsură să schimbe o lege. În numele acestei legi crimele continuă să fie perfect “legale” iar jurământul lui Hipocrat a fost uitat cu desăvârşire. Este pentru prima dată în lumea medicală când relaţia medic-pacient nu are o finalitate normală, taumaturgică, de vindecare a pacientului ci este o relaţie inversată când cei doi pacienţi-mama şi copilul- se prezintă sănătoşi la medic iar finalitatea este una patologică, unul din pacienţi – mama - se întoarce bolnavă acasă iar cel de-al doilea pacient - copilul – moare !

. Clasificare  

A.) După tehnica folosită:

1.) Avortul chirurgical   :

Avortul chirurgical este efectuat prin tehnici chirurgicale :

a.)Aspiraţia menstruală ;b.)Vacuum-aspiraţia ;c.) Dilatarea şi chiuretajul;d.)Dilatarea şi evacuarea ;e.)Laparatomia ( histrotomie / operaţie cezariană).

a.) Aspiraţia menstruală   ( endometrială / miniavort):

Este o variantă de vacuum-aspiraţie şi reprezintă o metodă chirurgicală apînceputul anilor 1970 ( …).Procedeul se practică în primele 2 săptămâni de amenoree şi în general decurge fără anestezie (…). Pentru că procedeul are loc înainte ca testul de sarcină să fie pozitiv, un număr mare de aspiraţii menstruale s-au făcut la paciente care nu erau gravide (11).

b.) Vacuum-aspiraţia   :

Acest chiuretaj a fost descris pentru prima dată de Simpson din Edinburgh în 1860, dar timp de un secol după aceea principala tehnică a fost dilatarea şi chiuretajul prin raclare, până în 1960 când a fost popularizată vacuum-aspiraţia.(12).

Vacuum aspiraţia este procedeul chirurgical preferat pentru sarcini de 6-14 săptămâni   prin intermediul căruia conţinutul cavităţii uterine este evacuat printr- o canulă specială folosind presiunea negativă produsă de o pompă electrică sau de o sursă manuală de vacuum. Canula este moale, flexibilă, nu atinge pereţii uterului şi, din această cauză, vacuum aspiraţia este mai puţin traumatică. Pentru aspirare se foloseşte presiunea negativă produsă de o seringă specială şi canule flexibile de plastic de diferite dimensiun, în funcţie de termenul de sarcină. Se dilată colul uterin, se introduce în uter canula pentru aspiraţie şi cu ajutorul seringii se aspiră ţesuturile de concepţie. Se înlătură instrumentele din uter şi vagin, se examenează ţesuturile extrase pentru a se asigura că sarcina a fost întreruptă.

c.) Dilatarea şi chiuretajul   :

Dilatarea şi chiuretajul ( DC), procedeu folosit înainte de introducerea vacuum-aspiraţiei, se asocează cu un risc crescut d e complicaţii. Se efectuează sub anestezie, se dilată colul uterin şi se evacuează prin raclaj produsul de concepţie în afara cavităţii conţinătoare ( chiuretă ascuţită) ( 13).

d.) Dilatarea şi evacuarea ;

După 16 săptămâni de gestaţie se practică dilatarea şi evacuarea ( în cadrul avortului terapeutic).Tehnica constă în dilatarea largă a orificiului cervical, urmată de distrucţia mecanică şi evacuarea părţuilor fetale. După eliminarea completă a fătului se foloseşte o vacuum – chiuretă cu lumen larg pentru îndepărtarea placentei şi a resturilor rămase. Riscurile de perforaţie uterină sunt crescute din cauza fătului mare şi a pereţilor uterini mai subţiri.Aceste avorturi de vârstă mai mare sunt neplăcute pentru medici şi personalul mediu şi periculoase pentru femeia care suferă procedeul (14 ).

e.) Laparatomia:

Histerotomia ( incizia uterului) sau histerectomia abdominală ( deschiderea uterului prin operţie), se preferă uneori atăt avortului prin dilatare şi chiuretaj, cât şi celui indus medical (…). Acestea devin uneori necesare din cauza unei inducţii medicale eşuate în al doilea trimestru de sarcină. Tehnicile folosite sunt similare cu cu cele de la naşterea prin operaţie cezariană, cu excepţia inciziilor abdominală şi uterină, care sunt mai mici ( 15).

2.) Avortul medicamentos   :

Def: Avortul medicamentos este un avort voluntar efectuat prin administrarea unor regimuri de medicamente pe diferite căi : oral, parenteral, intravaginal, intracervical ( în colul uterin) ( 16).

Istoric; Folosirea prostaglandinelor ( PGE2 şi PGF2alfa), la începutul anilor 1970 au fost descurajatoare, folosindu-se pe cale endovenoasă sai intravaginal, efectele secundare ( gastro-intestinale) fiind mari . Atunci s-a recurs la folosirea lor intrauterină pentru a reduce efectele secundare, însă utilizarea clinică a acestei metode a rămas redusă. Folosirea antiprogestativelor , adică antagonişti ai progesteronului nu a fost o reuşită din cauza efectelor secundare

androgenice şi a eficienţei lor reduse. Antiprogestative mai eficiente s-au au fost realizate la sfârşitul anilor 70, prin descoperirea unor produşi sintetici ( 11-beta substituienţi de steroizi). Mifepristone ( RU 486) , descoperit în aprilie 1980, a fost antagonistul de progesteron atât de mult aşteptat de către clinicienii interesaţi în controlul fertilităţii (17).

Prevalenţă   : Avortul medicamentos este utilizat în Europa din 1989 şi aproximativ 200.000 de femei aul ales această metodă în locul chiuretajului. Mifepristone este utilizat de rutină în 16 ţări europene , primele fiind Franţa, Marea Britanie şi Suedia, apoi au urmat China, Israel, Africa de Sud, Tunnisia şi recent SUA. În România , regimul mifepriston/ mifepristol a fost folosit pentru prima oară în Târgu ureş pe 150 paciente, în cadrul unui studiu OMS.( 18).

Clasificare   :

a.) după vârsta gedstaţională: < 9 săptămâni de sarcină ;9-14 săptămâni de sarcină ;> 14 săptămâni de sarcină.

b.) după substanţele utilizate   : - soluţie salină hipertonă,- uree,- rivanol.- prostaglandine,- antiprogestative,- combinaţii.

c.) după modul de administrare :- sistemică ( intravenos) ;- locală ( intravaginal, intracervical, intraamniotic, extraamniotic)( 19).

Tipuri de substanţe folosite   la ora actuală   :

1.) Prostaglandine : PGE2, PGE2 alfa şi PGF2 alfa.Mecanismul de acţiune constă în :stimularea muşchilor uterini, provocând contracţiile acestuia indiferent de vârsta gestaţională,provoacă o maturare a colului uterin ( dilatare), asemănătoare cu cea din timpul avortului spontan( 20).

2.) Antiprogestative   : RU 486 . Mecanismul de acţiune al antiprogestativelor constă în :inhibă biosinteza progesteronului care este esenţial pentru funcţia reproductivă normală ( progesteronul joacă un rol important în ovulaţie, facilitează transportul oului fertilizat prin trompa uterină şi pregăteşte mucoasa uterină, adică endometrul, pentru a se putea implanta şi hrăni produsul de concepţie. În timpul sarcinii, progesteronul păstrează uterul într-o stare de pasivitate ( necontractil) care este eseneţială pentru dezvoltarea normală a fătului). Privaţiunea de progesteron previne astfel implantaţia. RU 486 transformă uterul inactiv într-unul activ prin declanşarea contracţiilor uterine într-un interval de timp de 24 până la 36 de ore. De asemenea creşte sensibilitatea la efectul prostaglandinelor ( descrise mai sus) aproximativ de 5 ori.( 21).

3.) Inhibitorii biosintezei hormonilor steroizi   : cei mai bine cunoscuţi inhibitori de hormoni steroizi sunt inhibitorii de 3 beta HSD, incluzând azastene, trilostane şi epistane. Deoarece 3 beta HSD se află şi în suprarenală, inhibarea ei afectează şi sinteza cortizolilor.Epistone a fost sintetizat de companaia farmaceutică Sterling-winthrop din Anglia.

4.) Inhibitorii receptorilor de progesteron : mifepriston ( RU 486), lilopristone( ZK 98734) şi onapristone ( ZK 98.299). Mifepristonul este un 11-beta substituent şi d.p.d.v. chimic poate fi considerat un derivat de 19 nortestosteron care blochează acţiunea progesteronului la nivel celular, prin legarea de receptorul de progesteron. Mifepristonul posedă amândouă activităţi : antiglucocorticoidă ( adică antisteroidiană) şi antiprogestţională adica abortiva(Comentarii : Dr. Todea-Gross Christa:

În realitate ar trebui să existe şi punctul 5.) la această clasificare în care să fie inclus AVORTUL HORMONAL provocat de aşa zisele metode contraceptive hormonale , hormonii folosiţi fiind estrogenul şi progesteronul. Aceştia sunt doi hormoni feminini care administraţi unei femei sǎnǎtoase, produc modificǎri însemnate la nivelul organelor genitale şi a întregului organism, generând un întreg lanţ de reacţii secundare care provoacǎ în timp boli cronice grave, dar cel mai grav efect al lor este avortul hormonal   ! Efectul lor contraceptiv este minor în comparaţie cu efectul lor abortiv şi al efectelor secundare asupra întregului organism  ( vezi cursul cu metode contraceptive şi abortive).

B.) După   mecanismul de producere   :

1) Avortul «   la cerere   » ( provocat/ voluntar/legal)  : Avortul voluntar sau electiv este întreruperea sarcinii la cererea femeii, dar nu pentru motive de afectare a mamei sau de suferinţă fetală. Acesta se poate efectua conform legislaţiei în cazul sarcinilor sub 12 săptămâni , adică în trim.I ( 10). Acesta este legal şi se efectuează doar în clinici şi cabinete de ginecologie, în condiţii de asepsie.2) Avortul terapeutic / medical :

Avortul terapeutic sau medical este întreruperea sarcinii din motive medicale- materne sau fetale- indiferent de vârsta gestaţională. Având în vedere că în primul trim. de sarcină ( adică în primele 3 luni ) avortul este legal, rămâne de motivat avortul din trim. II şi III de sarcină. Cauzele materne şi fetale care au dus la avort terapeutic în trim.II de sarcină, după un studiu realizat la Clinica de Ginecologie I din Cluj, sunt următoarele ( 25) :

1.) Materne   :126 cazuri (91,97%)   :

afecţiuni cardiace  39 cazuri 

boli infecţioase ( rubeolă)  22 cazuri tuberculoza pulmonară  14 cazurisifilis 13 cazuriendocrinopatii ( boli hormonale) 11 cazuri boli neurologice  6 cazuri boli psihice  6 cazuri boli renale  4 cazuri tratamente sau investigaţii cu potenţial teratogen, adică malgformativ  4 cazuri alte boli  7 cazuri

2.) Fetale   : 11 cazuri   ( 8, 03%)   anencefalie 7 cazuri;

hidrocefalie 3 cazuri;polimalformaţii 1 caz.

Autorul studiului specifică faptul că « se constată în ultimii 2 ani o tendinţă netă de deplasare a indicaţiilor dinspre matern spre fetal ( de la 2% în primii 5 ani ai studiului la 20, 5% în ultimii 2 ani), aceasta prin diagnosticarea acografică antenatală a anomaliilor structurale fetale majore    » (26).

3) Avortul spontan   : reprezintă întreruperea sarcinii spontane (neimpusă, indiferent de voinţa femeii) în perioada de până la 22 săptămâni de graviditate. Statistica arată ca 15-20% din sarcinile dorite se termină cu avort spontan.(27) :

a.) Mai mult de jumătate din aceste avorturi sunt legate de factorii genetici. Cel mai des acestea sunt dereglările numărului sau calităţii cromozomilori în celulele fătului. O parte din aceste modificari cromozomiale apar ca rezultat al unei greşeli aparute pe parcursul dezvoltării intrauterine a fătului. De asemenea aceste schimbări cromozomiale se pot transmite de la părinţi.

b.) O alta cauză a avorturilor spontane sunt probleme legate de organismul mamei (fizice):

- prezenţa infecţiei persistente în organismului matern: infecţii virale, bacteriene, micotice s.a;

- boli cronice cum ar fi: hipertensiunea arteriala cronică, diabetul zaharat;- dereglarea imunităţii, incompatibilitatea rezus-factor al fătului cu Rh-ul

mamei; - probleme ginecologice (hipoplazia uterului, sept al uterului, tumoare a

musculaturii uterine, deformarea uterului, insuficienţa colului uterin, etc.); - tulburări endocrine, hormonale din partea ovarelor (hipofuncţie ovariană

ş.a); - factorii psihogeni (stresuri, nervozitate excesivă) care cel mai des sunt ca

niste mecanisme declanşatoare pe fondul bolilor existente enumarate mai sus).

c.) Intoxicaţiile acute şi cronice apărute în primele săptămini a gravidităţii, de asemenea pot duce la declansarea avortului spontan

4) Avortul provocat empiric   :

Avortul provocat empiric este întreruperea cursului normal al sarcinii prin orice mijloace în afara condiţiilor admise medical sau de lege (28).

Dinamica avorturilor în funcţie de mecanismul de producere  :

Din analiza retrospectivă ( 1994 – 2000) a avortului în Spitalul Clinic de Obstetrică Ginecologie « Salvator Vuia » din Arad, se constată o menţinere aproape constantă a numărului de avorturi terapeutice în condiţiile unei evident scăderi a numărului global de avorturi   (28)   :

An : 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 Totala.)Avorturi la cerere: (trim.I)

3817 3304 2738 1550 1039 1057 1282 14.786

b.)Avorturi medicale/ terapeutic (trim.II )

14 23 18 25 23 16 18 137

c.) Avorturi spontane(trimI+II 

622 553 560 590 526 569 563 3983

d.)avorturi empirice :trim.I+II

11 12 5 10 7 1 3 49

Total  4464 3891 3321 2175 1595 1643 1866 18.955

Complicaţiile   :

A.) Imediate   : survin în primele 3 ore de la avort:- hemoragia uterină : definiţiile hemoragiei merg de la 100 la 1000 de ml

sânge pierdut. Ele sunt cauzate de retenţii placentare, atonie uterină ( lipsa contracţiilor uterine care produc o hemostază bună ) sau boli de coagulare a sângelui. Anestezia generalasemenea poate cauza hemoragii în primul trimestru de sarcină deoarece aceşti agenţi induc o relaxare uterină. Riscul de deces prin hemoragie creşte cu vârsta paciente, cu vârsta gestaţională mai mare de 20 de săptămâni, existenţa perforaţiei uterine, a rupturii uterine sau al avortului incomplet ( cu resturi fetale sau placentare),

- perforaţia uterină : este o complicaţie de temut, ea poate apare în timpul histerometriei ( măsurarea uterului cu ajutorul histerometrului), a dilatării sau a chiuretajului. Factorii determinanţi al acestei complicaţii sunt lipsa de experienţa a medicului şi poziţia în retroversie a uterului. Pericolul mare constă în urmările perforaţiei : hemoragia şi lezarea organelor interne abdominale ( vezica urinară, intestin, trompă uterină), cele mai grave fiind provocate de chiureta ascuţită.

- leziunea colului uterin  : este o complicaţie frecventă şi foarte serioasă care poate să apară în timpul chiuretajului, mai ales în timpil dilatării colului. Aceste leziuni se pot extinde lateral unde se află vasele mari de sânge ale uterului, şi pot cauza o sângerare foarte mare care uneori necesită histerectomie ( extirparea uterului) .

- complicaţiile anesteziei  : folosirea anesteziei generale se asociază cu rate crescute de leziune cervicală, perforaţie uterină şi tratamentul acestor complicaţii dar convulsiile sunt mai frecvente când se foloseşte anesteza locală.

- Embolismul  : pot apare după avort 3 tipuri de emboli letali   : trombi saguini, aer şi lichid amniotic. Moartea intervine prin colaps cardiovaascular , hemoragie şi comă.

- naştere de feţi vii  : este desigur mai frecventă în al doilea trimestru de sarcină ( făt de 3-6 luni). Se întâmplă când medicul a subestimat vârsta sarcinii iar aceasta este mare.

B.) Precoce   : apari după primele 3 ore, până la 28 zile după avort : - retenţia produsului de concepţie  : rămâne una din cele mai importante

cauze ale morbidităţii prin avort ( cauză de boală), având ca rezultat infecţia sau sângerarea sau ambele.

- Infecţia  : este deseori asociată retenţiei de ţesuturi fetale şi este cea de-a doua complicaţie importantă din cele precoce. Microorganismele răspunzătoare de infecţia genită din timpul şi după avort sunt reprezentate în mod curent de flora endogenă vaginală precum şi de gonococ, producător al gonoreei ( 29). Avortul infectat poate avea ca rezultat avortul septic sau chiar toxico-septic este o complicaţie foarte gravă, frecvent mortală. Ascensiunea spontană a microbilor în cursul avorturilor spontane, dar mai ales aportul lor exogen cu ocazia avorturilor provocate , determină infectarea cavităţii uterului iar progresiunea infecţiei care poate cuprinde mucooasa uterină, trompele uterine, ovarele, ţesutul celular periuterin, precum şi generalizarea infecţiei spre septicemie, duc la apariţia avortului toxoco-septic. Frecvenţa mare a cazurilor, gravitatea deosebită, sechelele în timp, la femei tinere , în plină activitate genitală şi decesul pe care-l determină , fac din această formă de infecţie un esenţial element în morbiditatea şi mortalitatea obstetricală ( 30).

C.) Tardive : apari după 28 zile de la avort : - anomaliile menstruale   : apar din cauza manevrelor instrumentale uterine

destinate inducerii avortului, dereglările consecutive ale menstrelor fiind posibile ca urmare a retenţiei unor resturi intrauterine  ;

- infertilitatea sau sterilitatea secundară   : este posibilă prin inflamaţia postabort a trompelor uterine cu ocluzia ( închiderea) acestora.

- avortul spontan   : riscul de insuficienţă cervicală ( col uterin deschis) după dilatări de calibru mare ( la feţi de peste 14 săptămâni) şi proceduri de

chiuretaj cu chiuretă ascuţită poate duce la avorturi spontane sau la naşteri premature.

- sarcina ectopică   ; aproximativ 1% din avorturile provocate vor avea o infecţie postavort , ceea ce predispune la un risc crescut de sarcini ectopice la o concepţie ulterioară, mai ales cele infectate cu Chlamydia Trachomatis sunt predispuse spre boala pelvină inflamatorie.

- prematuritatea  : naşteri premature menţionate mai sus.- imunizarea Rh   : se poate dezvolta la femeile Rh negative prin pătrunderea

hematiilor fetale în circulaţia maternă în timpul actului operator. Acest risc creşte odată cu creşterea vârstei gestaţionale.

- efectele psihic   : caracterizate prin remuşcări obsesive sau sentimentul de vinovăţie. Apariţia lor este legată de anumite sentimente moral-religioase (…)( 31).

D.) Mortalitatea : rata decesului după avort este de 0-2 decese / 100.000 proceduri, cauzele majore fiind : infecţia( 23%), embolism( 23%), hemoragie (23%), şi complicaţii ale anesteziei locale sau generale ( 16%).

COMENTARII   : Dr. TODEA-GROSS CHRISTA : Nu doar avortul «   la cerere   «   a luat amploare după revoluţia din decembrie

1989, ajungând la un număr impresionant de 11.000.000 avorturi în 11 ani ( 1990-2000) , dar a câştigat tot mai mult teren şi avortul a «   terapeutic «   sau medical . Acesta din urmă este doar atunci admis de BOR ( Biserica Ortodoxă Română) când viaţa mamei este în pericol ( cancer, sarcină extrauterină, etc.) dar nu este admis atunci când copilul suferă de anumite boli dovedite prin diagnosticul prenatal. Un studiu efectuat în Clinica de Giginecologie I din Cluj arată faptul că până la Revoluţie procentul cauzelor materne pentru care s-a efectuat avort era de 91,9 % şi de doar 8% cel al cauzelor fetale. După legalizarea avorturilor se constată «  o tendinţă netă de deplasare a indicaţiilor dinspre matern spre fetal ( de la 2% în primii 5 ani ai studiului la 20, 5 % în ultimii 2 ani), aceasta prin diagnosticarea ecografică antenatală a anomaliilor structurale fetale majore    » (32). Deci iată cum societatea începe să elimine prunci bolnavi de care oare nu ştie Dumnezeu că sunt aşa, El care i-a însufleţit din momentul concepţiei ? Oare nu ştie El de ce ne-a dat astfel de cruci şi noi în loc să le primim ca din mâinile lui Iisus ( cum spune un Sfânt Părinte), cu speranţa de mântuire, noi ne lepădăm de aceşti copii nenăscuţi care au şi ei dreptul de a trăi. Nu este aceasta o nouă formă de rasism ? Părintele Juvenalie îl denumeşte «   avort eugenetic   », afirmând că se insinuează motivaţii de natură socio-economică şi hedonistică.   » (33). În Carta Drepturilor Omului din 1948, « spre deosebire de toate categoriile defavorizate, copilul nenăscut se află pe ultimul loc. Nu doar că nu se află pe picior de egalitate cu alte persoane umane, dar este lipsit de primul drept elementar care este dreptul la viaţă. Mai mult, ipocrizia mentalităţii contemporane operează un grav reducţionism lipsindu-l pe copilul nenăscut de însuşi statutul de persoană umană ; pentru că nu este subiect de drept ! » (34).

Mă voi referi la efectele psihice pe care le produce avortul şi care, după cum este redat mai sus, sunt tratate mai mult decât superficial, deşi ar trebui să fie pe primul loc. Ele sunt redate ca o complicaţie tardivă, fadeloc în amănunte.

Alţi oameni care au fost interesaţi de efectele psihice grave pe care le lasă în urmă un avort, şi aici mă refer la membrii primelor asociaţii provita romano-catolice care au apărut în occident, au grupat aceste simptome psihice în sindromul postavort.

Ce este sindromul postavort   ? În termeni medicali un sindrom reprezintă totalitatea semnelor şi a simptomelor care apar împreună în cursul unei boli, dându-i nota caracteristică.

În acest context, putem defini sindromul postavort ca fiind totalitatea simptomelor psihice apărute imediat sau la un anumit interval de timp după avort.

Unde putem totuşi integra d.p.d.v. medical acest sindrom? Medicina a introdus în “Clasificarea Internaţională a maladiilor”, în capitolul “Tulburări nevroticelegate de factori de stress şi tulburări somatice”, un subcapitol intitulat “Stare de stres post-traumatic” definit astfel :  » această tulburare constituie un răspuns diferit sau prelungit la o situaţie sau la un eveniment stressant ( de scurtă sau lungă durată), în mod excepţional, ameninţător sau catastrofal şi care ar provoca simptome evidente de disperare la cele mai multe persoane(…). Simptomele tipice cuprind renaşterea repetată a evenimentului traumati, în amintiri invadante (“ flashbacks”), vise sau coşmaruri; ele survin într-un context durabil de « anestezie psihică » şi de slăbire emoţională, de detaşare în raport cu alţii, de insensibilitate la mediu,evitarea activităţilor sau a situaţiilor care ar putea redeştepta amintirea traumatismului. Simptomele se însoţescşi de insomnie, anxietate, depresie sau ideea sinucideri. Perioada care separă apariţia traumatismului de cel al tulburării poate varia de la câteva săptămâni la câteva luni. Evoluţia este fluctuantă şi merge în cele mai multe cazuri spre vindecare. În unele cazuri tulburarea poate prezenta o evoluţie cronică, să dureze numeroşi ani şi să antreneze o modificare durabilă a personalităţii ». (35).

Revenind la simptomele psihice apărute după avort, ele sunt următoarele :- depresii nervoase; - tulburări de somn;- tulburări în alimentaţie;- tulburări afective; sentimente de frustraţie; atacuri frecvente de plâns;- gânduri/tentative de sinucidere izvorâte din tristeţe, lipsă speranţă,

inutilitate;- destrămarea relaţiilor interpersonale, cu partenerul, cu copii, răceală

emotională, pesimism;- atacuri de panică ; - tulburări de memorie; - dificultăţi de concentrare ;pierderea interesului pentru activităţile

desfăşurate;- sindromul „aniversării”;- psihoze acute ;- reacţii schizofrenice; - sentimentul de vinovăţie;- predispoziţie pentru boli de dependenţă; consum de alcool sau/şi droguri;- dereglări sexuale ,- insomnii şi vise terifiante , etc.( 36)Aceste simptome sunt mult mai accentuate la adolescente care au un psihic

mai labil, motiv pentru care sunt mult mai frecvente sinuciderile în rândul elevelor şi studentelor ; ele nu găsesc un sprijin, neavând familie, iar teama de părinţi , de prieteni, profesori duc în cele din urmă la curmarea vieţii;

Aceleaşi simptome apari la toţi cei care contribuie la un avort(!): tată, medic, as. medicală, etc. Tratamentul medicamentos simptomatic la care se recurge ( anxiolitice, barbiturice, psihoterapie, tratamente psihiatrice, inclusiv şocuri electrice

în depresii cronice, psihoze sau reacţii schizofrenice), NU este eficient, ducând de cele mai multe ori la cronicizarea acestor simptome. Femeile sau tinerele afirmă că şi după ani de zile au coşmaruri cu copii avortaţi, sânge, etc. Unii medici ginecologi recunosc că au atacuri de panică şi sunt sub tratament anxiolitic ani de zile, alţii au vise terifiante pe care încearcă să le uite, dar nu resuşesc, etc. Exemplele pot continua şi în rândul asistentelor, soţilor, etc. Constatăm că frecvent sunt afectaţi şi copiii născuţi din aceste familii, aceşti copii fiind sunt afectaţi mai ales de boli nervoase sau psihice.

Trebuie să specific faptul că este vindecabil acest sindrom! Am constatat în urma multor consilieri că aceste simptome se vindecă doar după o perioadă mai îndelungată, după ce femeia a regretat cu adevărat acest păcat mare pe care l-a spovedit la un părinte duhovnic nici pe care nu l-a mai repetat niciodată. După ce o femeie are mai multe avorturi, am constatat că ea intră într-o oarecare răcire emoţională, nu mai are putere să se lupte împotriva acestui păcat şi dacă se rupe de Sfintele Taine ale Bisericii, ea nu mai ajunge la o căinţă sinceră, se depmai mult de semenii ei şi în cele din urmă ajunge la deznădejde. De aici mai este doar un pas pă la alcoolism, droguri sau sinucidere. Am vemei cu 20 de avorturi şi erau adevărate epave sufleteşti. De aceea un psiholog nu mai este în măsură să combată un astfel de sindrom ci doar un preot fiindcă această boală este una pur sufletească şi nu una trupească, medicamentul viindecător fiind tot unul sufletesc. Nici un şoc electric şi nici un medicament nu va putea vindeca o conştiinţă încărcată de un păcat de moarte.

VI.) Beneficiile naşterii:

Numeroase afecţiuni sau tulburări sunt vindecate sau preântâmpinate de existenţa sarcinii dusă la termen ( 37) :

Se cunoaşte faptul că femeile cu mai mulţi copii alăptaţi la sân, cu prima naştere sub 25 de ani, sunt mai protejate faţă de cancerul de sân, care se dezvoltă în special la femei care nu au născut, la celibatare sau la femei cu puţini copii ;

Cancerul  de corp uterin este de asemenea mult mai frecvent la femeile care nu au avut copii, după cum sterilitatea sau absenţa naşterilor se gesc în antecedentele celor mai multe femei cu fibroame uterine ;

Sunt numeroase afecţiuni genitale care se vindecă sau se ameliorează după naştere :fibromul uterin, dismenoreea ( menstruaţia dureroasă), tulburările premenstruale ,hemoragiile disfuncţionale, frigiditatea, unele tulburări de poziţie uterină , ovarita sclerochistică, durerile pelviene etc.

Aspectul religios

Din punct de vedere religios sindromul post avort reprezinta acea mustrare a constiintei, datorita pacatului savarsit. Vindecarea ranilor produse de acest mare pacat necesita pocainta, nerepetarea greselii, iar apoi iertare prin Sfanta Taina a Spovedaniei si Impartasaniei.

Avortul nu este altceva decat o crima, adica uciderea unui suflet nevinovat care nu se poate apara singur si care, din pacate, nu este aparat nici de legile statului.

Ganditi-va ca noi toti am avut acest drept de a ne naste, mamele noastre ni l-au dat. La randul nostru si noi suntem obligati sa dam acest drept copiilor nostri si pentru nici un motiv din aceasta lume nu suntem indreptatiti sa ucidem un copil pe care l-am conceput.

Veti spune poate ca acest copil nu este inca format. Sa stiti ca nu este adevarat, deoarece din momentul fecundarii, adica a unirii ovulului cu spermatozoidul, zigotul, adica embrionul este deja format si insufletit. Desigur, dupa cum afirma Biserica, aceasta insufletire este o taina pe care numai Dumnezeu o stie, dar argumentele le gasim si ni le arata Biserica in Vechiul si Noul Testament din Sfanta Scriptura, dar le gasim si in scrierile Sfintilor Parinti. Iata cateva dintre ele: in primul rand este porunca data de Dumnezeu tuturor crestinilor: "Sa nu ucizi!" Nu ni se da nici un motiv sa credem ca pot exista circumstante atenuante. Biserica spune clar ca avortul este o crima, deci un pacat de moarte: "Avem om din clipa zamislirii! Si prin urmare avem ucidere de om oricand s-ar face avortul" (Fericitul Epifanie Teodoropulos, Familiei ortodoxe - cu smerita dragoste).

Canonul 2 al Sfantului Vasile cel Mare, validat de Sinodul VI ecumenic si in care se exprima oficial si autentic gandirea Bisericii, spune: "Cine isi strica fatul prin mestesugire sufera pedeapsa uciderii", la fel si canonul 8 al Marelui Vasile si 91 al Sinodului V ecumenic privesc avortul ca pe un caz de fapta voita si intentionata si de aceea fixeaza ca pedeapsa pentru faptasi si complici, pedeapsa cuvenita uciderii (idem).

Regretatul Parinte Ilie Cleopa, fost vietuitor in Manastirea Sihastria, ne spune:

"Toate pacatele sunt pacate, dar pruncuciderea (avortul) este mai mare decat toate. O femeie care a facut un singur avort, este oprita de la Sfanta Impartasanie 20 de ani. Este ucidere de om.

Sa nu-mi spui mie, cum venise o femeie: "Da, parinte, dar era numai de o luna". O luna? Auzi ce spun Sfintii Parinti? "Precum cand tuna si fulgera odata ai vazut lumina fulgerului, odata auzi tunetul asa este si zamislirea pruncului". Daca Dumnezeu vrea atunci sa zamisleasca un copil, in aceeasi clipa se zamisleste si trupul si sufletul. In aceeasi clipa. Si daca dupa impreunare ai incercat sa impiedici nasterea si sa faci vreun avort, si dupa un ceas dupa ce te-ai impreunat, ucigas de om esti.

Ori ucizi omul de 30 de ani, ori il ucizi la un ceas dupa ce s-a zamislit, tot ucidere este, pentru ca stai impotriva lui Dumnezeu, a Creatorului, care a scris la inceput, ati vazut ce spune Scriptura: Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti.

Dumnezeu Atotcreatorul creeaza, cum zice proorocul: "Eu creez duhul omului in pantecele maicii lui". Si de aceea e o urgie mare pe poporul nostru roman si pe alte popoare; in Franta, in Germania, in Anglia si in America mai tare se practica avorturile, mai mare urgie, si de aceea focul acesta cand incepe va arde fara crutare toate popoarele lumii" (Ne vorbeste Parintele Cleopa, vol. 11, 2001, p. 66).

In cartea "Darul sacru al vietii", scrisa de preotul ortodox doctor Pr. John Breck se pot gasi multe argumente impotriva avortului.

Este cunoscut ca Biserica Ortodoxa sarbatoreste zamislirea unor Sfinti: Sfantul Ioan Botezatorul (25 septembrie), a Maicii Domnului (9 decembrie) si a Insusi Mantuitorului (25 martie).

Ce spune Biserica Catolica in legatura cu avortul? Opiniile legate de avort ale doctorului Antun Lisec din Croatia, care este atat de cunoscut in tara noastra datorita cursurilor pe care le-a tinut la U.B.B. Cluj-Napoca, exprima atitudinea ferma a Bisericii Catolice impotriva avortului, a contraceptiei, a sterilizarii, inclusiv impotriva fertilizarii in vitro. Asadar si Biserica Catolica condamna cu vehementa avortul, chiar daca acesta se face inca din momentul zamislirii.

Iata cateva argumente care arata adevarata fata a avortului, care nu mai trebuie considerat o "rezolvare comoda" a unei sarcini nedorite.

Trebuie sa aveti taria sa spuneti un nu hotarat oricarei persoane care incearca sa va convinga ca avortul este un lucru banal, o simpla operatia care trece si nu lasa nici o amprenta in constiinta voastra!

Date statistice

Mortalitate prin avort. Numarul de avorturi efectuate in tara noastra in diferite perioade:

mortalitatea prin avort: in Romania in 20 de ani, cand avortul nu era legalizat, analiza dinamicii mortalitatii prin avort, arata o crestere marcata, cu un ritm mediu anual de 2,7 la mie in aproape 30 de ani (1960-1989); mortalitatea prin avort a crescut de la 0, 17 la mie (in anul 1965) la 1,50 (in 1989) (Prof. Dr. Vasile Luca si Dimitrie Nanu, Anticonceptie. Anticonceptionale, p. 66)

numarul de avorturi din tara noastra efectuate in perioada 1989-2000, deci dupa legalizarea avortului sunt in numar 11.000.000. Numai in anul 1990 s-au efectuat un milion de avorturi in Romania. La nivelul judetului Cluj, dupa statisticile din 1997 s-au efectuat 3221 de avorturi.

in Clinica de Obstetrica-Ginecologie II Cluj, se efectueaza in medie 4-5 avorturi pe zi (statistica rezultata in urma consilierilor facute de noi in perioada 15 iulie - 1 octombrie).

in cadrul consilierilor facute de noi in Clinica de Obstetrica-Ginecologie I Cluj (1 octombrie 2001 - 1 martie 2002), am constatat ca se efectueaza in medie 8 avorturi pe zi, ceea ce inseamna aproximativ 2000 pe an. De aici rezulta ca numarul avorturilor a crescut vertiginos iar din statistica facuta de noi, un procent de 15% sunt eleve si studente!!!

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane isi mentine conduita si infiereaza avortul si eutanasia, considerandu-le acte impotriva lui Dumnezeu

In urma lucrarilor Sfantului Sinod, care s-au desfasurat zilele acestea, Biserica Ortodoxa Romana a adoptat un punct de vedere oficial cu privire la avort si la

eutanasie. “Biserica are o grija deosebita fata de fiintele umane neputincioase si fara aparare si atunci nu poate sa nu se ingrijoreze cu privire la cele mai

neputincioase fiinte omenesti, embrionii umani si pruncii nenascuti. Sfintii Parinti semnaleaza ca in orice faza ar fi produs, avortul ramane pruncucidere, prin el incalcandu-se porunca divina: «Sa nu ucizi», si este cu atat mai grav, cu cat

constituie uciderea unei fiinte umane aflate in imposibilitatea de a se apara”, a precizat P.S. Episcop, vicar Patriarhal, Vincentiu Ploiesteanul. “Avortul si toate

practicile avortive sunt pacate grele, care ne exclud din imparatia lui Dumnezeu.

Societatea contemporana aduce diverse justificari avortului, de multe ori de ordin social si medical. Biserica nu este indiferenta la aceasta realitate, intretinuta

uneori de institutii care se intituleaza “caritative” sau “umaniste”. Prin urmare, daca viata mamei este pusa in pericol prin sarcina sau nastere, ar trebui sa fie

acordata prioritate vietii femeii, datorita relatiilor si responsabilitatilor fata de alte persoane care depinde de ea. Daca investigatia genetica descopera un copil

nenascut, anormal, recomandarea este de a naste copilul”, a mai spus vicarul patriarhal. In ceea ce priveste eutanasia, Biserica Ortodoxa considera ca aceasta,

fie ea activa sau pasiva, ramane “un act impotriva lui Dumnezeu”. “Omul nu poate atenta nici la viata lui, nici la viata vreunui semen de-al sau pentru ca in ultima instanta aceasta inseamna atentat la suveranitatea lui Dumnezeu. Iar in

cazul in care sfarsitul biologic al unei persoane este iminent, nu avem dreptul sa-i grabim sfarsitul prin eutanasie. Iubirea de aproapele nu consta in curmarea vietii cuiva din mila pentru a-l scapa de dureri, ci a-l ajuta sa suporte durerea pana in clipa cand se va preda lui Dumnezeu, moment care trebuie sa ramana rezultatul

unui proces natural”, a explicat Vicentiu Ploiesteanul. Totusi, in cazul bolilor incurabile, Biserica recomanda folosirea tuturor mijloacelor spirituale si medicale

in vederea usurarii durerii provocate de boala.

Despre avort,cu părintele Cleopa Ilie

Prin avort se intelege uciderea pruncilor in pantece prin tot felul de mijloace. Deoarece fatul are suflet viu, creat de Dumnezeu chiar din clipa zamislirii, pentru aceea avortul este combatut de Biserica si de Sfintii Parinti cu atata tarie, pentru ca se ucide viata, se pierde sufletul, atat al celui ucis, cat si al celui care savarseste uciderea si calca porunca lui Dumnezeu, care zice: "Cresteti si va inmultiti" (Facere 1, 28). Se calca si porunca a V-a din Decalog, care zice: "Sa nu ucizi" ( Iesire 20, 13). Prin avort se ameninta viata de pe pamant, se calca porunca creatiei data de Dumnezeu in rai, se atenteaza la viata celor mai nevinovate fiinte omenesti, care sunt copiii; se destrama familia, se imbolnaveste societatea intrega si se aduc peste cei vinovati cumplite pedepse dumnezeiesti, atat in viata, cat si dupa moarte. Apoi, sufletele copiilor avortati, nefiind botezate, nu pot intra in imparatia lui Dumnezeu, ci asteapta ziua cea infricosatoare a judecatii, cand singuri vor acuza pe parintii care i-au ucis in fata Dreptului Judecator Iisus Hristos.

Iata pentru ce avortul este crima, adica ucidere de om si trebuie combatut cu toata taria de Biserica si de pastorii ei.

Ce canon randuiesc Sfintii Parinti pentru femeile care fac avort sau indeamna si ajuta pe altele sa faca acest cumplit pacat?

Femeile care isi avorteaza copiii, indiferent prin ce mijloace, se numesc ucigase de copii, iar nu mame, si primesc pedepse grele inca din viata aceasta. Iata ce spun si canoanele Sfintilor Parinti in legatura cu pacatul uciderii de prunci: "Despre femeile care pacatuiesc si-si omoara fatul in pantece, fortandu-se sa faca ucideri, sa se opreasca, dupa hotararea data mai inainte, ca sa se impartaseasca la iesirea din viata. Dar procedand cu iubire de oameni, dupa cum am aflat, hotaram ca sa fie oprite vreme de zece ani dupa treptele canonisirilor hotarate" (Ancira, 21). "Femeile care dau buruieni otravitoare si pierzatoare, precum si cele ce primesc otravurile omoratoare de prunci, sa se supuna canonului de 20 de ani al ucigasului" (VI Ecumenic, 91; Sfantul Vasile cel Mare, 56). "Femeia care bea ierburi ca sa-si piarda rodul trupului si sa nu nasca coconi, aceea sa aiba pocanie cinci ani matanii cate trei sute pe zi. Iar de va face si barbatul asa, mai rau este. Nici Biserica sa nu-i primeasca

prescura lui, nici prinosul lui de nu se va pocai" (Pravila Bisericeasca, Govora, 20). "Femeia de va zamisli si va bea ceva ca sa se lepede inceperea dintr-insa sa se pocaiasca opt ani si matanii 367 zilnic; iar de i se va intampla ei a muri sa nu se ingroape in cimitir" ( Ibidem, 115; indreptarea Legii cap. 364). "Femeia care a pierdut pruncul fara voie, un an se canoniseste" (Sfantul Ioan Postnicul, cap. 22). "Femeia care a nascut pe cale si nu a purtat grija de prunc, sa fie supusa vinovatiei ucigasului" (Sfantul Vasile, 33).

Unde se afla sufletele copiilor avortati si care va fi soarta lor la judecata de apoi?

Copiii care mor nebotezati, din motive independente de vointa parintilor sau a preotilor, se pot considera partasi la botezul dorintei, ca si dreptii Vechiului Testament, sau prin analogie cu vindecarile facute de Iisus Hristos la rugaciunile parintilor sau ale prietenilor. Caci Dumnezeu nu pedepseste pe cel nevinovat, ci dimpotriva, caci El a creat pe om spre fericire. Totusi, parintii copiilor se vor spovedi si li se va randui canon potrivit cu grija sau nepasarea lor. Adica sa boteze sau sa creasca un copil sarac, sa viziteze un loc sfant, sa faca milostenie, sa fara metanii, sa tina post etc. Iata ce spune Sfantul Chiril al Ierusalimului in Cateheza a III-a, cap. 10: "Daca cineva nu primeste botezul, nu se mantuieste, afara numai de mucenici care primesc imparata si fara de apa ( botez). Mantuitorul, cand a mantuit lumea prin Cruce si cand I s-a impuns coasta, a slobozit sange si apa, ca sa se boteze cu sangele Lui cei care se boteaza in timpul persecutiilor. Mantuitorul numeste mucenicia botez, caci zice: <>"; (Marcu 10, 38). "Mucenicii si-au facut marturisirea de credinta, facandu-se priveliste lumii, ingerilor si oamenilor" (I Corinteni 4, 14). Sinodul VI Ecumenic in canonul 83, spune: "Cei morti nu pot fi botezati, dupa cum nu pot fi nici impartasiti". Deci copiii avortati, nascuti fara de vreme, pierduti fara voie, sau care mor indata dupa nastere, fara a primi botezul, nu pot fi botezati nicidecum dupa moarte, pentru ca nu mai sunt vii. Nu pot fi pomeniti nici la biserica, pentru ca nu sunt botezati si nu au nume. Ei nu sunt membrii Bisericii lui Hristos. Pentru cei ucisi de parinti cu voia lor, intreaga raspundere ramane asupra parintilor. In Pravila Bisericeasca a Arhimandritului Nicodim Sachelarie, cap. 178, citim urmatoarele despre acest lucru: "Pentru copiii avortati si care mor nebotezati nu se afla nicaieri invatatura, nici in Sfanta Scriptura, nici la Sfintii Parinti, fiindca viata oamenilor, atat a celor maturi, cat si a celor necrestini, este in mana Facatorului lor, care nu poate fi obligat sa descopere toata iconomia providentei Sale muritorilor, nici sa cunoasca ceea ce nu le este de folos. Chemarea glasului Sau rasuna mereu in lume si cei ce aud au datoria sa raspunda, numai in masura de ei inteleasa si pentru ei data. De buna seama ca Dumnezeu nu pedepseste pe cei ce nu cunosc legile si mai ales pe copiii nebotezati. Ba, dimpotriva. El a creat pe om spre fericire si, deci, copiii care n-au putut folosi libera lor vointa si putere in virtutea scopului pentru care omul a fost creat, El ii fericeste pentru existenta lor, asa cum si ei Il lauda pentru aceeasi existenta nevinovatasi frumoasa creatiune naturala. Astfel, ei sunt randuiti la fericirea naturala a existentei, dar nu la cea a rasplatirii dupa merite, intrucat nu au fapte virtuoase".

"Fericirea naturala o da Dumnezeu direct si necesar, fara a mai fi nevoie de efortul omului, nici nu mai este nevoie de a se vorbi de ea intre oameni. Ci, revelata divina ne arata numai pe acea fericirie la care si omul contribuie" (II Corinteni 12, 4; Apocalipsa 21, 22). Pravila lui Matei Basarab, in capitolul 153, spune despre copiii nebotezati: "Iar cati coconi ai crestinilor mor nebotezati, asijderea si ai paganilor,

aceia nu merg nici in imparatia cerurilor, nici in munca, ci numai la un loc luminos. Iar cand se boteaza se deschid cerurile pe care le incuiase Adam pentru neascultare si au fost tot inchise pana cand a venit Domnul nostru Iisus Hristos si a dat darul Sfantului Botez in lume" (Ibidem, 154).

Cum se poate combate acest cumplit pacat al uciderii de fii, care bantuie astazi in toata lumea?

Cred ca aceasta datorie de a invata pe oameni sa nu-si ucida copiii este mai mult a preotilor si a pastorilor de suflete. Ei trebuie sa arate credinciosilor, cu dovezi din Sfanta Scriptura, din invataturile Sfintilor Parinti si din dumnezeiestile Canoane, cat de greu este pacatul uciderii si cat de mare pedeapsa primeste ucigasul de la Dumnezeu. Adam si Eva, dupa ce au fost scosi din raiul pamantesc pentru pacatul neascultarii de Dumnezeu, s-au insotit si nascand Eva pe primul copil, anume Cain, a zis Adam: "Am dobandit om prin ajutorul lui Dumnezeu" (Facere 4, 1). Deci, nasterea de prunci, de orice [cenzurat], se face "prin ajutorul lui Dumnezeu", fie ca este bun crestin, fie ca este pagan, si fiecare nou nascut are in sine, afara de trupul pamantesc si scanteia dumnezeirii, adica sufletul nemuritor. Caci spune Sfanta Scriptura "Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul suflet viu" (Facere 2, 7). Suflet viu, adica nemuritor. Astfel, la zamislirea fiecarui prunc in pantecele maicii sale, Dumnezeu pune inca de la inceput suflet nemuritor in fiecare om. De aceea si proorocul David, insuflat de Duhul Sfant, zice: "Ca Tu ai zidit rarunchii mei, sprijinitu-m-ai din pantecele maicii mele... Minunate-s lucrurile Tale, Doamne si sufletul meu le cunoaste foarte..." (Psalm 138, 13-16). Sufletul pruncului se zamisleste in pantecele maicii sale numai prin lucrarea Domnului si chiar si zilele lui ii sunt socotite de Dumnezeu cat sa traiasca pe pamant, inca inainte de a se zamisli.

Deci, sa inteleaga femeile care isi ucid copiii ca sunt ucigase ale zidirii lui Dumnezeu si vinovate de gheena focului. Caci daca numai a uri pe cineva se socoteste ucidere de oameni, dupa cuvantul lui Hristos care zice: "cel ce uraste pe fratele sau, ucigas de oameni este" (I Ioan 3, 15)- si "orice ucigas de oameni nu are viata vesnica" - oare ce urgie a lui Dumnezeu va ajunge pe acea mama care-si ucide propriul sau copil, chiar de ar fi zamislit prin puterea lui Dumnezeu, numai de o clipa? Deci, sa stie orice femeie care si-a ucis copiii, ori in ce chip, ca nu va scapa de pedeapsa lui Dumnezeu. Sa nu spuna ca era zamislit numai de o zi sau de un ceas, ca Dumnezeu nu cauta la timp ci la intentia gandului. Daca cineva ar semana in tarina sa grau, porumb sau altceva si altul venind i-ar distruge semanatura sa, apoi nu l-ar da in judecata si nu i-ar cere despagubire? Dar Dumnezeu va lasa nepedepsiti pe cei ce distrug samanta si tarina unde se zamislesc prunci? Sa-si aduca aminte femeile cele ucigase de copii, de Cain care a facut o singura ucidere si s-a pedepsit inca din viata cu sapte feluri de pedepse. Intai a fost blestemat de Dumnezeu pe pamant. A doua pedeapsa sa lucreze pamantul. A treia ca nu-i dadea lui pamantul taria si roadele sale. A patra pedeapsa i-a fost suspinarea. A cincea, tremurarea. A sasea, sa fie el departat de la fata lui Dumnezeu. A saptea pedeapsa a lui Cain, era semnul ce i L-a pus Dumnezeu ca sa nu-l ucida nimeni din cei ce il vor afla pe el (Facere 4, 9-14).

Deci, cum vor scapa de pedepsele vremelnice si vesnice acele mame care-si ucid copiii lor? Care dintre fiarele pamantului si-au ucis candva puii lor? Si cum se va arata femeia ucigasa de prunci inaintea lui Dumnnezeu, fiiind mai rea decat toate

fiarele pamantului? Aceleasi pedepse vor primi si acei soti care se pazesc prin diferite mijloace de a nu naste copii, deoarece intentia lor este aceeasi, de a omori pruncii si de a opri zamislirea zidirii lui Dumnezeu.

Sfanta Bierica ar putea accepta o reglementare a nasterilor din motive sociale ca: foamete, boli, lipsa etc.?

Biserica lui Hristos nu poate niciodata aproba uciderea de prunci ( avortul, paza etc.), pentru orice motive. Mantuitorul ne-a spus ca sufletul omului este mai scump decat orice pe lume (Matei 16, 26; Marcu 8, 36-37). Apoi, cum sa aprobe Biserica in vreun fel pierzarea sufletelor omenesti? Cine ar putea rascumpara atatea suflete care se pierd prin ucidere, necrestinat si neluminati prin Sfantul Botez, singurul care poate ierta pacatul stramosesc si cele personale? Cum ar aproba vreo Biserica crestina sa se omoare sufletele copiilor, mai ales neavand Sfantul Botez? Caci stim ca tot omul "este zamislit in pacate" si numai prin Botez se uneste cu Hristos si devine fiu al Bisericii (Psalm 50, 5; 57, 3; Iov 15, 14; 25, 4; Isaia 4, 8; Ioan 3, 6). Deci, cine va avea indrazneala din cei ce conduc Biserica lui Hristos, sa aprobe oarecare pogoramant femeilor crestine pentru uciderea copiilor? Cine ar ingadui aceasta faradelege, sa aprobe uciderea pruncilor, fiind sub pacatul stramosesc si fara lumina Sfantului Botez? Eu cred ca aceasta faradelege nu va aproba-o Biserica lui Hristos niciodata, aducandu-si aminte de cuvintele Domnului care zice: "Ce va da omul in schimb pentru sufletul sau" (Matei 16, 26).

Dumnezeu este Tatal sufletelor noastre (Numeri 27, 16; Evrei 12, 9; Matei 6, 9). Apoi, cine va indrazni sa dea voie a se pierde un suflet care este creat de Tatal nostru cel din ceruri? El a creat sufletul nostru si l-a inzestrat cu nemurire. Deci, cum ar fi posibil sa aprobe Biserica lui Dumnezeu sa se omoare sufletele cele inzestrate cu nemurire de Creatorul lor neavand dumnezeiescul Botez, care este semnul curatirii pacatelor si al renasterii prin apa si Duh? (Ioan 3, 3-5; Romani 6, 3; Efeseni 5, 26; [cenzurat] 3, 5). Sau care din fetele bisericesti va indrazni sa aprobe in vreun fel uciderea pruncilor din motive sociale? Oare nu ne spune noua Mantuitorul: "Nu va ingrijiti pentru viata voastra ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca. Au nu este viata mai mare decat hrana si trupul decat imbracamintea? Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in hambare si Tatal vostru ceresc le hraneste pe ele. Oare nu sunteti voi mai de pret decat ele? Si cine din voi grijindu-se poate sa adauge staturii sale un cot? Luati seama la crinii campului cum cresc; nu se ostenesc, nici nu torc; si va spun voua ca nici Solomon in toata marirea lui nu s-a imbracat ca unul din acestia. Iar daca pe iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu asa o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor? Deci nu purtati de grija zicand: ce vom manca, ce vom bea sau cu ce ne vom imbraca?" (Matei 6, 25-31)ca toate acestea paganii le cauta. Iar daca si de boli se tem femeile care nasc, spre a nu se imbolnavi, atunci sa duca viata de infranare, de curatie si de post, caci dupa marturia Sfantului Vasile cel Mare, cele mai multe boli vin asupra omului din cauza neinfranarii si a necumpatarii de la cele vatamatoare· Auzi ce zice el: "Nu pricinui trupului boala si slabiciune, ca nu-mi spui mie pricinile, ci Celui ce le stie. Spune-mi, a posti nu poti? Dar, a te satura in toata viata si a-ti sfarama trupul cu greutatea bucatelor, poti? Au nu stii ca postul este maica sanatatii?" (Exaimeron, Cuvantul I). Si iarasi, adauga Sfantul Vasile: "N-a fost in rai vin, nici junghieri de dobitoace". Dupa potop insa a zis Dumnezeu omului: "mancati toate ca pe niste verdeturi de iarba" (Facere 9, 3).

Apoi, aratand vechimea postului, zice Sfantul Vasile: "Vino, calatoreste prin istorie si cearca inceputul postului, ca este de o varsta cu omenirea. Tot lucrul care intrece cu vechimea este vrednic de cinstit. Cucerniceste-te dar, omule, de caruntetele postului, ca postul in rai s-a legiuit". Cea dintai porunca pe care a luat-o Adam a fost aceea, ca "din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mancati" (Facerea 2, 17). Si iarasi zice: "Fiindca nu am postit, am cazut din rai". Sa postim dar, ca la el sa ne intoarcem. Si iarasi: "Carora le-au cazut oasele in pustie? Au nu acelor ce cautau mancare de carne?" Si in alt loc zice: "Bucatele cele grase si bucatele cele multe, neputand a le mistui stomacul, multe boli au adus in lume; iar postului si infranarii pururea ii urmeaza sanatatea". Si iarasi: "Evreii, pana cand se indestulau cu mana si cu apa cea din piatra, pe egipteni ii biruiau, prin mare calaroreau si nu era intru semintiile lor bolnav" (Iesire 16, 3; Psalm 104, 36). Iar dupa ce si-au adus aminte de caldarile cele cu carnuri si s-au intors cu poftele la Egipt au cazut din pamantul fagaduintei ( Exaimeron, Cuvantul 1, Despre Post).

Am adus aici putine marturii pentru cei ce pricinuiesc motive de boli si pentru aceasta li se pare ca avea dreptul sa ingaduiasca cuiva sa piarda si sa omoare pruncii, punand pricina de boala. Boala, insa, o trimite Dumnezeu ca pedeapsa pentru pacate (Numeri 11, 33; Levitic 26, 16; Deuteronom 28, 15; 22, 59; II Regi 7, 14; Iov 33, 19-23; Psalm 105, 17-18; I Corinteni 11, 30 etc.).

Deci, daca vreo femeie este bolnava, nu la ucidere de prunci sa-si gaseasca scapare de pedeapsa lui Dumnezeu. Ci, sa se roage lui Dumnezeu cu umilinta, cu post si cu durere in inima, caci la El este puterea si indurarea de vindecare a celor bolnavi. Postul, rugaciunea si infranarea intru curatenie a celor casatoriti si bolnavi, acestea sunt leacul lor, iar nu uciderea de prunci nevinovati.

Care sunt urmarile cele mai mari ale avortului asupra trupului si sufletului?

Femeile care fac avort se imbolnavesc deseori de boli grele, nevindecabile, imbatranesc inainte de vreme, sufera mai ales de nervi, nasc copii bolnavi si infirmi, nu se inteleg cu barbatii lor, au mustrare de constiinta pana la moarte, sau cel putin timp de zece ani, daca se pocaiesc si primesc canonul randuit de duhovnicii lor. Iar daca nu, le asteapta canonul cel vesnic in muncile iadului, de care sa ne fereasca pe toti Bunul nostru Mantuitor.

Ce trebuie sa faca o mama insarcinata daca sotul o sileste la avort? Dar daca este greu bolnava si are multi copii?

Sfantul Apostol Pavel zice asa: "Femei, supuneti-va barbatilor vostri, precum se cuvine, intru Domnul" (Coloseni 3, 18). Aici trebuie sa intelegem ca nu intru toate se cuvine femeii sa se supuna barbatului, ci numai la cele ce se cuvin in Domnul. Poate barbatul sa o indemne si la lucruri de faradelege, la furat, la betie, la ura, la cearta, la desfranare, la ucidere, la secte, la necredinta etc. La acestea nu se cuvine a se supune barbatului, macar si moarte de ar rabda de la el. Ca nu se cade a iubi si asculta pe barbat mai mult decat legea lui Dumnezeu.

Iata ce zice Sfantul Nicodim Aghioritul la cuvintele de mai sus ale marelui Apostol Pavel: "O, cititorule, cum a zis Pavel sa se supuna femeile barbatilor lor? Cum se

cuvine, intru Domnul!" Adica, la cele ce se cuvine si sunt legiuite si la cele dupa Dumnezeu. Caci de ar cere barbatii sa-i asculte femeile lor la ce!e necuvioase si nelegiuite, la lucruri afara de fire si la necredinta sau la calcarea poruncilor lui Dumnezeu, intru acestea zic, nicidecum sa nu se supuna femeile si sa faca voia lor cea rea. Pentru ca atunci, impreuna cu barbatii lor, "se vor osandi in munca iadului" (Subinsemnare la Talcuirea Epistolei catre Coloseni de Fericitul Teofilact al Bulgariei, Bucuresti 1904).

Deci ramane clar ca femeia nu trebuie in nici un caz sa se supuna barbatului ei, cand acela o indeamna, sau o sileste la avort, adica ucidere de prunci. Iar daca femeia este bolnava si din acest motiv vrea sa-si piarda copiii, niciodata o pricina ca aceasta nu o va scapa pe ea de osanda cea vesnica, de-si va ucide pruncii ei.a, femeia crestina si credincioasa, mai inainte de nastere este datoare sa se spovedeasca la duhovnicul ei, sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele lui Hristos, chiar daca are vreun canon de facut si, astfel, sa se pregateasca de moarte. Tocmai de aceea Sfanta Biserica da voie femeilor inainte de nastere sa se impartaseasca, chiar de ar fi oprite pe multi ani, caci Biserica lui Hristos are in vedere durerile nasterii si primejdia mortii pentru mamele care nasc. O adevarata mama crestina trebuie sa fie gata intotdeauna de jertfa totala la nastere, adica de moarte. Prin durerile nasterii, femeia castiga mantuirea sufletului ei, dupa cuvantul Sfantului Pavel, care zice: "Dar se va mantui (femeia) prin nastere de fii, daca staruie cu deplina intelepciune, in credinta, in iubire si in sfintenie" (I Timotei 2, 15). Durerile nasterii s-au dat de Dumnezeu femeii, ca un canon pentru greseala ei cea dintai, dupa cuvantul Domnului care zice: "Inmultind voi inmulti necazurile tale si suspinul tau, in dureri vei naste fii si spre barbatul tau va fi intoarcerea ta si el te va stapani" (Facere 3, 16).

Asadar, sa intleaga femeile cele intelepte si credincioase si sa primeasca canonul cel dat lor de prea Bunul Dumnezeu cu toata bucuria si multumirea, ca este spre iertarea pacatelor si mantuirea sufletelor lor. Iar daca vreuna din ele va muri in chinurile nasterii, pe altarul jertfei si va avea dreapta credinta, aceea se va mantui, cum spune Sfanitul Pavel, si cu mucenicii se va socoti. Caci Biserica lui Hristos nu accepta nici un motiv pentru uciderea de copii, adica avort, boala, saracie, primejdie, copii multi, barbati rai etc. Toti crestinii sunt datori sa se jertfeasca pana la moarte, acolo unde i-a randuit Dumnezeu sa traiasca