ATRIBUTIILE SAU COMPETENTELE CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE1. Consiliul U.E. este principalul organ legislativ al U.E., adoptand acte normative de drept unional secundar, fie prin procedura legislativa ordinara (impreuna cu P.E.) fie prin procedura legislativa speciala (prin consulatrea P.E.); 2. Consiliul U.E. are posibilitatea de a solicita Comisiei Europene sa initieze acte normative in conformitate cu art. 135 T.F.U.E.; 3. Consiliul U.E. are atributii de control, putand exercita actiuni in anulare respectiv actiuni in abtinere nejustificata (recurs in carenta);4. Consiliul U.E. are competente in domeniul relatiilor externe, avand atributii in sensul ca incheie in numele U.E. conventii si tratate internationale cu statele terte ori organizatii internationale;5. Consiliul U.E. are atributii in domeniul personalului angajat in instituiile unionale in sensul ca adopta statutul functionarilor unionali si stabileste remuneratiile membrilor Comisiei Europene, respectiv remuneratiile membrilor C.J.U.E. MODUL DE LUARE A DECIZIILOR IN CADRUL CONSILIULUI U.E.:

Consiliul se intruneste in sedinta publica atunci cand se delibereaza si se voteaza un proiect de act legislativ unional.Tipurile de cvorum in adoptarea unui proiect legislativ sunt: MAJORITATEA SIMPLA: (50% +1), adica votul majoritatii statelor membre. In aces caz, fiecare stat are un singur vot. O astfel de procedura se aplica la adoptarea regulamentului de ordine interioara ori la luarea deciziilor in legatura cu problemele de procedura.

VOTUL IN UNANIMITATE: (exemplu: in cazul armonizarii impozitarii indirecte).

MAJORITATEA CALIFICATA: Acest tip de vot implica un vot ponderat, potrivit caruia fiecare stat membru detine un numar de voturi in functie de importanta politica, economica, teritoriala si demografica:Germania vot ponderat 29;Marea Britanie vot ponderat 29;Franta vot ponderat 29;Italia vot ponderat 29:Romania vot ponderat 14;Estonia, Cipru, Luxemburg vot ponderat 4;Malta vot ponderat 3.

Majoritatea calificata in cazul prezentei tuturor membrilor Consiliului U.E.:Tratatul de la Lisabona defineste majoritatea calificata ca fiind egala cu cel putin 55% din membrii Consiliului cuprinzand cel putin 15 dintre ei si reprezentand statele membre care intrunesc cel putin 65% din populatia U.E.Minoritatea de blocare trebuie sa cuprinda cel putin 4 membrii ai Consiliului, in caz contrar se considera a fi intrunita majoritatea calificata.

Majoritatea calificata in cazul in care nu toti membrii Consiliului U.E. sunt prezenti:In cazul in care nu toti membrii Consiliului participa la vot, majoritatea calificata este definita ca fiind egala cu cel putin 55% din membrii Consiliului, reprezentand statele membre participante care reunesc cel putin 65% din populatia acestor state.Minoritatea de blocare trebuie sa includa cel putin numarul minim de membrii din Consiliu, care reprezinta mai mult de 35% din populatia statelor membre participante + 1 membru, in caz contrar, majoritatea calificiata considerandu-se a fi intrunita.

PARLAMENTUL EUROPEAN

Parlamentul European face parte din triunghiul decizional al U.E., alaturi de Consiliu si Comisie.In ceea ce priveste titulatura institutiei unionale, aceasta a suferit modificari, astfel ca intalnim: Adunarea comuna in cadrul CECO; Parlamente aferente C.E.E. si E.U.R.A.T.O.M. Incepand cu 1958 regasim titulatura unica de P.E.

COMPONENTA PARLAMENTULUI EUROPEAN:

Pana in 1979 parlamentarii europeni erau alesi dintre parlamentarii nationali. Acest sistem nu a functionat in mod eficient deoarece, pe de o parte, durata mandatului national nu corespundea cu cea a mandatului European, iar pe de alta parte aveau o dubla incarcare lucrand simultan in doua parlamente. Prin hotararea Consiliului U.E. din 1976 s-a reglementat introducerea de alegeri generale si directe pentru desemnarea europarlamentarilor. Aceasta norma a fost completata de directiva 93/109/CE a Consiliului privind stabilirea normelor de exercitare a dreptului de a alege si de a fi ales, recunoscut cetatenilor U.E. pentru P.E. In Romania, transpunerea acestei reglementari in dreptul national s-a efectuat prin Legea 33/2007 privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru P.E., lege cu caracter organic. In concret, fiecare stat membru hotaraste cu privire la modul de desfasurare a alegerilor, aplicand insa aceleasi reguli democratice: - Drept de vot la 18 ani;- Vot secret;- Egalitatea intre persoane.In ceea ce priveste dreptul de a fi ales, legislatia romana prevede ca:- Au dreptul de a fi alesi cetatenii romani, persoane eligibile unional (adica cetateni ai U.E. avand resedinta/ domiciliul/ rezidenta temporara in Romania). Durata mandatului de europarlamentar este de 5 ani si coincide cu durata mandatului membrilor Comisiei Europene.Referitor la numarul total de portofolii si reprezentativitatea din partea statelor in Parlamentul European, facem urmatoarele comentarii: Pana in anul 2004, numarul de portofolii in P.E. era de 626; Dupa adoptarea tratatului de la Amsterdam s-a admis un numar maxim de 700 portofolii; Dupa adoptarea tratatului de la Nisa numarul de portofolii admis s-a majorat la 732, urmare a aderarii de noi state la U.E.; Tratatul de la Lisabona aduce modificari de substanta in ceea ce priveste componenta P.E. astfel ca tratatul reformator reglementeaza 750 de portofolii + 1(cel al presedintelui P.E.)In ceea ce priveste Romania, desi Tratatul de la Nisa prevedea un numar de 33 de portofolii, dispozitie inserata si in Tratatul de la Lisabona, odata cu aderarea Croatiei, in fapt, Romania a pierdut un portofoliu, detinand in prezent 32 de portofolii.Prin decizia 2013/312/UE s-a stabilit componenta P.E. pentru mandatul 2014/2019, dupa cum urmeaza: Germania 96 de portofolii; Franta 74 de portofolii;Italia 73 de portofolii;Marea Britanie 73 de portofolii;Spania 54 de portofolii;Polinia 51 de portofolii;Romania 32 de portofolii;Cipru, Estonia Luxembourg, Malta: 6 portofolii.Conform principiului proportionalitatii degresive inserat in Tratatul Reformator niciun stat membru nu va putea avea mai mult de 96 de portofolii si nici mai putin de 6, indiferent cate state vor mai adera la U.E., in vederea mentinerii numarului de 750 +1 portofolii.

PROCEDURA LEGISLATIVA LA NIVELUL U.E. REGLEMENTATA DE TRATATUL DE LA LISABONA

Asa cum defineste in art.289 din Tratatul Reformator procedura ordinara consta in adoptarea in comun de catre Parlamentul European si Consiliul U.E. a unui regulament, directive sau decizii, la propunerea Comisiei Europene.Tratatul Reformator reglementeaza la alin.2 al aceluiasi articol forma atipica de legiferare respectiv procedura legislativa speciala care consta in adoptarea unui regulament, directive ori decizie, fie de catre Parlament cu participarea Consiliului, fie de Consiliu cu participarea Parlamentului.Actele juridice adoptate prin procedura legislativa indiferent de forma aplicata (ordinara sau speciala) constituie acte legislative unionale.In ceea ce priveste calitatea de initiator legislativ, tratatul retine ca actele legislative se pot adopta: La initiativa Comisiei Europene; La initiativa cetateneasca (minim din statele membre ce insumeaza minim 1 milion de cetateni); La initiativa Parlamentului European; La recomandarea Bancii Centrale Europene; La solicitarea Curtii de Justitie a U.E. (C.J.U.E.);In cazul in care, pentru adoptarea unui act legislativ se face trimitere la procedura legislativa ordinara, se are in vedere faptul ca intreg procesul legislativ incepe cu propunerea Comisiei Europene inaintata Parlamentului si Consiliului.Procedura ordinara este alcatuita din: LECTURA 1; LECTURA 2; CONCILIEREA; LECTURA 3.

PRIMA LECTURA IN PARLAMENT SI CONSILIU U.E.:

Parlamentul European, dupa primirea propunerii de la Comisie analizeaza documentul si adopta pozitia sa in prima lectura pe care o transmite Consiliului.Consiliul U.E., dupa ce primeste pozitia P.E. din prima lectura, are la dispozitie doua posibilitati: APROBA pozitia P.E. din prima lectura, caz in care proiecul de act normativ este adoptat in forma pozitiei P.E.; RESPINGE pozitia P.E. din prima lectura si adopta o POZITIE COMUNA pe care o trimite P.E.

A DOUA LECTURA IN PARLAMENTUL EUROPEAN:

Parlamentul European primeste pozitia comuna a Consiliului U.E. din prima lectura si are la dispozitie 3 luni pentru a adopta una dintre pozitii: APROBA pozitia Consiliului U.E. din prima lectura sau NU SE PRONUNTA, situatii in care actul respectiv se considera adoptat cu formularea care corespunde pozitiei Consiliului; RESPINGE cu majoritatea membrilor pozitia Consiliului din prima lectura, situatie in care actul propus este considerat ca nefiind adoptat; PROPUNE cu majoritatea membrilor care il compun propriile modificari la pozitia Consiliului din prima lectura.Textul astfel modificat de P.E. se transmite Consiliului U.E. pentru a doua lectura dar si Comisiei U.E., care emite un aviz cu privire la aceste modificari.

A DOUA LECTURA IN CONSILIU U.E. :

Consiliu U.E. primeste propunerea de act legislativ asa cum a fost modificata de P.E. iar in termen de 3 luni de la primirea acestor modificari, Consiliul, dupa caz, hotaraste cu majoritatea calificata si adopta una din urmatoarele pozitii: APROBA toate aceste modificari, iar actul respectiv este considerat aprobat; NU APROBA toate modificarile, caz in care Presedintele Consiliului U.E. in consens cu Presedintele Parlamentului European convoaca Comitetul de Conciliere intr-un termen de 6 saptamani.

CONCILIEREA:

Comitetul de Conciliere are in componenta sa membrii ori reprezentantii acestora din Consiliu, respectiv membrii Parlamentului ori reprezentantii acestora.Principala atributie a Comitetului de Conciliere consta in creearea unui consens asupra unui proiect comun.Acordul la nivelul comitetului se ia cu majoritatea calificata a membrilor Consiliului, respectiv cu majoritatea membrilor care reprezinta Parlamentul European, intr-un termen de 6 saptamani de la data convocarii pe baza pozitiilor Parlamentului si Consiliului din a doua lectura.In cazul in care in termen de 6 saptamani de la convocare, Comitetul de Conciliere nu aproba niciun proiect comun, actul propus este considerat neadoptat.In cazul in care in termen de 6 saptamani Comitetul aproba un proiect comun, se trece la a treia lectura.

A TREIA LECTURA IN PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL U.E.-:

In cazul in care, in termenul de 6 saptamani Comitetul de Conciliere aproba un proiect comun, Parlamentul si Consiliul dispun fiecare de un termen de 6 saptamani de la aceasta aprobare pentru a adopta proiectul legislativ in conformitate cu acest proiect.Parlamentul European hotaraste cu majoritatea calificata a voturilor exprimate asupra formei finale a proiectului legislativ tinand cont de proiectul de consens, iar Consiliul realizeaza aceeasi analiza cu majoritatea calificata a membrilor.In situatia in care in cel putin una dintre institutii nu se intruneste cvorumul, proiectul legislativ propus este considerat neadoptat.

Procedura legislativa ordinara poate avea ca initiator si alte institutii ori entitati, altele decat Comisia Europeana.In cazul in care o initiativa legislativa apartine unui grup de state member, la recomandarea Bancii Centrale Europene ori la solicitarea C.J.U.E. se aplica procedura legislativa ordinara mai sus analizata cu mentiunea ca in aceste cazuri, atat Parlamentul cat si Consiliu transmit Comisiei Europene proiectul normativ precum si pozitiile din prima si a doua lectura. Cele doua institutii pot solicita avizul Comisiei Europene in orice faza a procedurii, aviz pe care Comisia il poate emite si din proprie initiativa. Comisia poate participa inclusiv Comitetul de Conciliere.

CURTEA DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA C.J.U.E.:

In prezent C.J.U.E. este alcatuita din 28 de judecatori (cate un reprezentant din partea fiecarui stat membru), iar acest numar poate fi marit de catre Consiliu prin unanimitatea voturilor la cererea Curtii. Judecatorii sunt numiti pe baza acordului reciproc al Guvernelor statelor membre pentru o perioada de 6 ani (din 3 in 3 ani are loc o reimprospatare a corpului de judecatori, fiind inlocuiti 13-14 dintre acestia). Nu este necesar ca persoana aleasa sa fi fost judecator in tara de provenienta. Astfel: Judecatorii italieni si spanioli provin din randul profesorilor universitari; Judecatorii germani provin din randul profesorilor universitari, functionarilor superiori ori politicienilor; Judecatorii francezi sunt de principiu judecatori nationali.Conform Tratatului de la Lisabona functioneaza un comitet ce are ca principala atributie emiterea unui aviz cu privire la adecvarea conditiilor cu privire la exercitarea functiilor de judecatori respectiv avocat general, mai inainte de luarea deciziei de numire de catre Guvernele statelor membre. Acest comitet este alcatuit din 7 persoanalitati alese dintre fostii membrii ai C.J.U.E., ai Tribunalului de prima instanta, dintre membrii instantelor nationale supreme, printre care unul este propus de P.E.Fiecarui judecator ii stau la dispozitie 3 referenti care sunt alesi de catre judecatorul in cauza fiind angajati pe baza unui contract de munca pentru 6 ani. Judecatorii cu cei 3 referenti si cu secretarii, formeaza cabinetul. Pe toata perioada mandatului, judecatorii C.J.U.E. beneficiaza de imunitate de jurisdictie si de inamovabilitate (pe durata mandatului neputand fi eliberati din functie sau decazuti din drepturile lor la pensie decat cu acordul unanim al Plenului). Judecatorii aleg Presedintele Curtii din randul lor pentru o durata de 3 ani (art. 253 T.F.U.E.). Astfel, din 3 in 3 ani are loc nu numai inlocuirea unei parti dintre judecatori dar si a Presedintelui. Potrivit art. 8 din Codul de Procedura al C.J.U.E., Presedintele este cel care conduce activitatea jurisdictionala si administrativa a C.J.U.E. In virtutea acestei functii, Presedintele C.J.U.E. are urmatoarele atributii: Conduce procedura orala/ dezbaterile/ deliberarile plenului; Numeste pentru fiecare cauza judecatorul raportor (Presedintele C.J.U.E. nu e niciodata judecator raportor).

AVOCATII GENERALI

In componenta C.J.U.E., pe langa judecatori intra si 8 avocati generali (exista o singura situatie in care a functionat un al 9-lea avocat general, respectiv intre 01.01.1995-06.10.2000).Sase din avocatii generali sunt numiti de cele 5 state mari (Germania, Franta, Anglia, Spania, Italia), urmand ca restul sa fie numiti prin rotatie de celelalte state mici. Sunt numiti pentru 6 ani iar potrivit art.252 din Tratatul de la Lisabona: Avocatul general are rolul de a prezenta in mod public, cu deplina impartialitate si cu deplina independenta concluzii motivate cu privire la cauzele care necesita interventia sa. Altfel spus, avocatul general asista C.J.U.E. in activitatea acesteia de asigurare a respectarii dreptului unional in interpretarea si aplicarea sa.Avocatii generali dispun ca si judecatorii de 3 referenti si un secretariat.In ceea ce priveste activitatea jurisdictionala a avocatului general, retinem: La fiecare sedinta de judecata participa un avocat general care, dupa incheierea procedurii orale va depune concluzii finale scrise (conform practicii judiciare, aceste concluzii sunt un fel de aprobare juridica, de aviz pe probleme de drept formulate de un judecator solitar si se termina cu o propunere de solutie adresata completului de judecata. Cu toate acestea, avocatul general nu participa la deliberari si nu semneaza hotararile judecatoresti. O specificitate a jurisdictiei U.E. consta in faptul ca la nivelul Tribunalului si la nivelul Tribunalului Functiei Publice nu sunt angajati avocati generali.

Avocatul general este singurul in masura sa declare Recurs in Interesul Legii impotriva unei hotarari definitive, in termen de 30 de zile de la pronuntarea ei pentru a asigura unitatea si coerenta jurisdictiei unionale.

COMPETENTELE INSTANTELOR JURISDICTIONALE COMPETENTA C.J.U.E.:

In concret, competenta este aptitudinea recunoscuta de un act normativ unei instante judecatoresti de a judeca o anumita pricina, de a solutiona un anumit litigiu. Normele de competenta pot fi impartite in reguli de competenta generala si reguli de competenta jurisdictionala, in functie de sfera de activitate a institutiei de jurisdictie. Mai exact, dupa cum delimitarea se face prin raportare la alte organe ori institutii de acelasi fel.

COMPETENTA GENERALA:

La stabilirea acestei competente trebuie sa avem in vedere faptul ca existenta unor litigii specializate impun existenta unor organe jurisdictionale ori cu atributii jurisdictionale din afara sistemului instantelor, ceea ce inseamna ca autoritatea judecatoreasca nu are monopolul functiei de a judeca, unele cauze, fiind incredintate altor instante.C.J.U.E., Tribunalul (Tribunalul de prima instanta) si Tribunalul Functiei Publice sunt singurele organe jurisdictionale unionale.In cazul sistemului jurisdictional unional, nu se pune problema competentiei teritoriale in sensul delimitarii in spatiu a competentei intre instantele de acelasi grad deoarece exista numai doua instante de grade diferite. In schimb, se pune problema extinderii competentelor celor doua instante asupra intregului spatiu pe care se extind prevederile tratatelor unionale. Dreptul Uniunii Europene se aplica la nivelul celor 28 state membre dar si in spatiul aerian, apele maritime interioare, in marea teritoriala, platoul continental si zonele de pescuit ale statelor membre (zona de pescuit = 200 mile marine in Atlanticul de Nord si Marea Nordului).Competentele celor 3 instante se rezuma la o competenta absoluta, normele fiind obligatorii atat pentru parti cat si pentru instanta. Partile nu pot pe cale conventionala sau intelegere sa deroge de la aceste reguli pentru a stabili competenta altor instante.

COMPETENTA PERSONALA:

Toata competenta celor 3 instante este cea personala, determinat de o anumita calitate a reclamantului. In concret, instantele unionale pot fi sesizate de statele membre, institutiile unionale si de personae juridice care isi au sediul in spatiul unional.O noutate adusa de C.J.U.E. a fost la inceputurile infiintarii comunitatilor, faptul ca pentru prima data o instanta supranationala era abilitata sa solutioneze litigii in care apareau ca parti si particulari (persoane fizice si/sau persoane juridice). In ce priveste CJUE, din punct de vedere al competentei material functionale retinem ca e o instanta care judeca: In prima instanta (ca instanta de fond); In recurs (ca instanta de recurs); Judeca caile extraordonare de atac.

COMPETENTELE JURISDICTIONALE MATERIALE ALE C.J.U.E.:

ACTIUNEA IN ANULARE prin aceasta actiune reclamantul solicita anularea unui act al unei institutii unionale, organ unional sau oficiu ori agentie unionale;

ACTIUNEA IN CONSTATAREA NEINDEPLINIRII OBLIGATIILOR permite C.J.U.E. sa controleze modul in care statele membre respecta obligatiile ce le revin in temeiul dreptului unional;

ACTIUNEA IN CONSTATAREA ABTINERII NEJUSTITIFCATE DE A ACTIONA permite Curtii sa controleze legalitatea inactiunii institutiilor unionale (organ, oficiu, agentie unionala). Competenta de a judeca actiunea este impartita intre C.J.U.E. si Tribunal iar actiunea poate fi introdusa de un stat membru, o alta institutie unionala decat cea vizata, ori de orice particular;

ACTIUNEA PRELIMINARA C.J.U.E. colaboreaza cu instantele jurisdictionale din statele membre pentru a asigura o aplicare efectiva si omogena a legislatiei unionale. In concret, instantele nationale pot si uneori trebuie sa se adreseze C.J.U.E., solicitand instantei unionale sa clarifice un aspect privind interpretarea dreptului unional ori dupa caz sa stabileasca validitatea unui act normativ de drept derivat unional.

ACTIUNEA DE ARBITRAJ sunt implicate doar statele membre;

C.J.U.E. are COMPETENTA DE A INVESTI CU TITLU EXECUTORIU acele hotarari judecatoresti pronuntate de instantele nationale prin care sunt urmarite silit bunuri apartinand U.E.;

C.J.U.E. are COMPETENTE DE CONTROL in cadrul procedurii de sanctionare a statelor care incalca valorile fundamentale ale U.E..

COMPETENTELE JURISDICTIONALE FUNCTIONALE ALE C.J.U.E.:

RECURSUL: CJUE poate fi sesizata cu recursuri limitate la motive de drept, formulate impotriva hotararilor si ordonantelor Tribunalului. Daca recursul este admisibil si fondat, C.J.U.E. anuleaza decizia Tribunalului. In cazul in care cauza este in stare de judecata, Curtea poate sa o retina spre solutionare. In caz contrar, Curtea trimite cauza spre rejudecare Tribunalului, acesta din urma fiind tinut de decizia pronuntata de Curte in recurs.

REEXAMINAREA: Deciziile Tribunalului care statueaza asupra actiunilor introduse impotriva hotararilor Tribunalului Functiei Publice, pot in mod exceptional sa faca obiectul unei reexaminari la nivelul CJUE.

CAILE EXTRAORDINARE DE ATAC: REVIZUIREACONTESTATIA TERTILOR PSEUDOCAI DE ATAC: PLANGEREA OPOZITIAIN FATA C.J.U.E. DISTINGEM:

PROCEDURA SIMPLIFICATA: specifica actiunilor preliminare si care consta in concret in situatia in care o intrebare preliminara este identica cu o intrebare asupra careia Curtea s-a pronuntat deja sau atunci cand raspunsul la o astfel de intrebare nu lasa loc niciunei indoieli rezonabile ori raspunsul poate fi dedus clar din jurisprudenta C.J.U.E. Astfel, in cadrul acestei proceduri simplificate, Curtea, dupa ascultarea avocatului general se pronunta prin ordonanta motivata, in cuprinsul careia face trimitere dupa caz la hotararea anterioara ori la jurisprudenta pertinenta.

PROCEDURA ACCELERATA: permite Curtii sa se pronunte cu rapiditate asupra cauzelor urgente reducand termenele la maximum si acordand acestor cauze prioritate. In concret, in urma unei cereri formulate de una dintre parti, Presedintele Curtii decide la propunerea judecatorului raportor, dupa ascultarea avocatului general si a celeilalte parti, daca urgenta indicata justifica recurgerea la procedura accelerata. O astfel de procedura este intalnita in cauzele trimiterilor preliminare.

PROCEDURA PRELIMINARA DE URGENTA: permite Curtii sa solutioneze intr-un termen considerat redus intrebarile referitoare la cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala, civila, vize, dreptul de azil, imigrare ori alte politici privind libertatea de circulatie a persoanelor. Cauzele in care se aplica procedura preliminara de urgenta sunt incredintate unui complet de 5 judecatori special desemnati iar faza scrisa se deruleaza in principal pe cale electronica, fiind extrem de redusa atat in ceea ce priveste durata cat si numarul participantilor care pot depune observatii scrise, astfel ca majoritatea acestora intervin abia in faza orala a procedurii, care este obligatorie.

PROCEDURA MASURILOR PROVIZORII SAU A ORDONANTEI PRESEDINTIALE: prin aceasta procedura se urmareste obtinerea suspendarii executarii unui act al unei institutii unionale pentru a preveni un prejudiciu grav si ireparabil in dauna unei parti.

In fata CJUE distingem deci, urmatoarele tipuri de proceduri: Procedura obisnuita/de drept comun/ordinara/clasica, specifica in general actiunilor directe; Procedura actiunilor preliminare; Proceduri speciale (procedura simplificata, procedura accelerata, procedura preliminara de urgenta, procedura masurilor provizorii sau a ordonantei presedintiale); Procedura cailor de atac (recursul + caile extraordinare de atac (contestatia si revizuirea)).

PROCEDURA OBISNUITA DE JUDECATA/PROCEDURA DE DREPT COMUN/CLASICA IN FATA CURTII DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE

Conform art.20 din Statutul C.J.U.E., procedura de judecata comporta doua faze: - FAZA SCRISA; - FAZA ORALA.Faza scrisa cuprinde comunicarea catre partile aflate in proces a cererilor de chemare in judecata, a memoriilor (intampinari si cereri reconventionale), eventual replicile memoriilor, precum si orice alte acte justificative ori copiile lor certificate (materiale probatorii in instanta). Faza orala: potrivit art.54 din Codul de Procedura al C.J.U.E., dupa indeplinirea fazei scrise, Presedintele Curtii fizeza termen pentru deschiderea procedurii orale. Faza a 3-a a procesului o reprezinta DELIBERAREA si ADOPTAREA hotararii.Faza a 4-a reprezinta faza EXECUTARII deciziei adoptate.

PROCEDURA SCRISA/SCRIPTICA:

Potrivit Codului de procedura a C.J.U.E. partile unui proces dedus judecatii la nivelul C.J.U.E. sunt: Statele membre (cele 28 de state membre); Institutiile U.E. spre deosebire de statele membre care poseda capacitate procesuala proprie institutiile unionale apar la categoria celelalte parti; Persoanele fizice si persoanele juridice (intra tot la categoria celelalte parti).In procedura contencioasa specifica C.J.U.E., reprezentarea partilor este obligatorie. Altfel spus, intr-un proces partile nu se pot apara singure ci dupa caz prin intermediul unui avocat, respectiv a unui agent (in cazul statelor membre ori in cazul institutiilor unionale).In cazul avocatului acesta nu trebuie sa aiba o acreditare speciala din partea C.J.U.E., ci trebuie sa demonstreze ca provine dintr-un barou din statele membre. Acest lucru are loc cu inregistrarea cererii de chemare in judecata (conform art.19 alin.7/Statutul C.J.U.E., pot pleda ca avocati in fata C.J.U.E. si profesorii universitari care sunt cetateni ai statelor membre si carora legislatia nationala le recunoaste dreptul de a pleda in fata instantelor nationale).In cazul Romaniei, ca stat membru U.E., functia de reprezentant al tarii la nivelul C.J.U.E., atat in procedurile contencioase cat si necontencioase revine agentului guvernamental, agent cu rang de subsecretar de stat, numit si eliberat din functie prin decizia primului ministru, la propunerea ministrului de externe.

INTERVENIENTII IN PROCES:

Litigiile judecate la nivelul C.J.U.E., prin problema de fond ce urmeaza a fi solutionata pot avea efecte si asupra altor persoane care nu participa la proces, dar carora, de exemplu, li se aplica norma juridica atacata. Astfel, aceste persoane numite terti intervenienti au interesul de a interveni in proces pentru recunoasterea propriului drept.Institutia intervenientului este reglementata in art.93 din Regulamentul de procedura al Curtii, respectiv art. 40 din Statutul C.J.U.E.In concret, in actiunile directe, statele membre si institutiile unionale pot participa in litigii judecate de C.J.U.E., fara exceptie si fara sa fie nevoie sa indeplineasca anumite conditii, beneficiind astfel de pozitia de intervenient privilegiat.In cazul persoanelor fizice si juridice acestea trebuie sa dovedeasca un interes atunci cand solicita interventia intr-un litigiu judecat intre statele membre, state membre si institutiile unionale sau intre institutiile unionale. Interesul justificat trebuie sa priveasca in mod concret solutia finala, nefiind suficienta justificarea unui interes orientat spre aprobarea unei anumite conceptii juridice.In cazul actiunii preliminare interventia este imposibila datorita caracterului necontencios al procedurii. Cu toate acestea, potrivit art.23/Statutul C.J.U.E., intervenientii din procesul de fond, judecat in fata instantei nationale, devin participanti in procesul de fond la C.J.U.E., iar in cadrul procedurii necontencioase indirecte de la nivelul C.J.U.E. mentin calitatea de participanti.

CEREREA DE CHEMARE IN JUDECATA:

Toate actiunile directe se introduc la C.J.U.E. de catre reclamant prin intermediul avocatului su, care inainteaza grefei actiunea formulata, sub forma unui inscris denumit cerere de chemare in judecata (cererea de chemare in judecata reprezinta actul de investire al instantei).Potrivit art.37-38 din Codul de procedura al CJUE cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda: Numele si domiciliul reclamantului (denumirea ori sediul pentru persoanele juridice); Elemente de identificare in ceea ce priveste paratul; Obiectul litigiului; Scurta expunere a motivelor; Aratarea (indicarea) mijloacelor de proba; Aratarea elementelor ce vizeaza data si semnatura cererii de chemare in judecata.

In cauzele judecate de CJUE, incepand cu octombrie 2011 functioneaza aplicatia informatica E-CURIA care permite depunerea si comunicarea actelor procedurale pe cale electronica.Aceasta aplicatie se intemeiaza pe un mecanism de autentificare electronica care combina un numar de utilizator si o parola care raspund cerintelor de autenticitate, integritate si confidentialitate ale documentului. Astfel, actele de procedura cat si hotararile si ordonantele sunt comunicate prin e-curia.Cererea de chemare in judecata se depune in original si in atatea copii cati parati sunt (exemplare autentificate). Pentru CJUE se depun 5 copii.Cererea de chemare in judecata se trimite la sediul CJUE (daca nu se recurge la sistemul e-curia), unde va primi o stampila de intrare, trecandu-se la inregistrare (cerereile se pot depune si in zilele nelucratoare pe portalul CJUE care asigura permanenta).Momentul introducerii actiunii este ziua depunerii cererii de chemare in judecata la secretariatul Curtii (grefa), fiind inregistrata in registrul cancelariatului unde primeste un numar curent si un numar de an.Despre fiecare cerere de chemare in judecata se va face o informare care va fi publicata in JOUE iar cei interesati pot consulta registrul de informari.In ceea ce priveste cererea de chemare in judecata, aceasta trebuie sa cuprinda 3 elemente principale: Solicitarea in concret a reclamantului (pretentiile lui); Obiectul cererii (scopul actiunii); Motivele actiunii (constand in totalitatea afirmatiilor de fapt si a punctelor de vedere juridice prezentate de reclamant in sprijinul cererii sale. Se mai numesc si argumente de fapt si de drept).

INTAMPINAREA;

Asa cum am mai mentionat, procedura scrisa cuprinde pe langa cererea de chemare in judecata si depunerea intampinarilor. Potrivit art.39 din Codul de procedura al CJUE , cererea de chemare in judecata trebuie sa fie comunicata paratului pentru ca acesta sa-si pregateasca apararea, astfel ca in termen de 30 de zile de la comunicarea cererii de chemare in judecata, paratul prezinta o intampinare (memoriu de aparare) care va cuprinde:

Numele si domiciliul paratului; Argumentele invocate in fapt si in drept; Materialul probator propus spre administrare; Concluziile acestuia (termenul de 1 luna poate fi prorogat de Presedintele CJUE la cererea motivata a paratului).

Intampinarea reprezinta posibilitatea paratului de a se apara, parat care pe aceasta cale contrazice expunerile din cererea de chemare in judecata. Paratul este liber sa aduca toate argumentele impotriva admisibilitatii cererii de chemare in judecata.Cererea de chemare in judecata si intampinarea pot fi completate printr-o replica a reclamantului respectiv printr-o contra replica a paratului. Cele doua posibilitati de atac si aparare sunt facultative, iar daca reclamantul renunta la replica, se stinge si posibilitatea paratului la contra replica.Cei care doresc sa intervina intr-un proces unional (interveninenti) trebuie sa depuna o cerere de interventie care sa cuprinda: Indicarea cauzei; Indicarea partilor litigante; Indicarea numelui si domiciliului intervenientului; Concluziile in sustinerea carora intervenientul solicita sa intervina, cu expunerea circumstantelor care demonstreaza dreptul de a interveni.Cererea de interventie trebuie depusa intr-un termen maxim de 6 saptamani dupa publicarea informatiilor privind cererea de chemare in judecata in JOUE.Acest termen are diferite obiective: Partile trebuie ca in 6 saptamani sa stie cu cine se vor judeca pentru a-si formula o protectie fata de solicitarile acestora; Intervenientului i se aplica regulile generale de reprezentare obligatorie; Cererea de interventie trebuie comunicata partilor, acestea putand formula observatii scrise iar dupa ascultarea avocatului general completul de judecata va decide asupra admisibilitatii acestora printr-o incheiere.Dupa inregistrarea cererii de chemare in judecata, Presedintele CJUE numeste pentru fiecare cauza un judecator raportor (art.9 alin.2/Codul de procedura al Curtii).Prin desemnarea judecatorului raportor, Presedintele CJUE practic desemneaza completul de judecata, deoarece fiecare judecator face parte dintr-un complet si in consecinta nu poate fi raportor un judecator dintr-un alt complet.Activitatea concreta a judecatorului raportor incepe practic dupa incheierea procedurii scrise, atunci cand intocmeste un raport prealabil pentru informarea celorlalti judecatori din complet cu privire la starea de fapt ce rezulta din documentele depuse de parti.

Raportul prealabil este un document secret si contine aprecieri ale judecatorului raportor cu privire la: Administrarea de noi probe; Dificultatea juridica a cauzei.

Acest raport va fi prezentat in sedinta generala, in prezenta celorlalti judecatori ai completului si in prezenta avocatului general. In cadrul acestei intalniri se va decide incadrarea cauzei intr-un tip de actiune.

Dupa aceasta sedinta, judecatorul raportor: Va intocmi un nou raport de sedinta, in cazul in care urmeaza procedura orala; Va intocmi un nou raport in cazul in care nu se organizeaza procedura orala.

Continutul acestor 2 rapoarte este practic identic, desi denumirea lor difera si nu au un caracter secret. Ele sunt aduse la cunostinta partilor de principiu cu 3 saptamani inainte de desfasurarea sedintei si asigura partilor posibilitatea de a lua la cunostinta pozitia partii adverse din perspectiva instantei.Judecatorul raportor va insoti cauza pe tot parcursul solutionarii ei.

PROCEDURA ORALA:

Pentru dezbateri, judecatorul raportor pregateste raportul de sedinta in care prezinta starea de fapt, cererile si pretentiile partilor asa cum rezulta dupa finalizarea procedurii scrise.Procedura orala este o procedura publica, oricine putand participa in limita locurilor din sala de judecata. Prin exceptie, Curtea, la cererea partilor sau din oficiu, poate declara o sedinta secreta ce se judeca in Camera de Consiliu.Procedura orala are 2 parti: CONFRUNTAREA PROPRIU-ZISA DINTRE PARTI;PREZENTAREA CONCLUZIILOR FINALE DE CATRE AVOCATUL GENERAL.

CONFRUNTAREA PROPRIU-ZISA DINTRE PARTI:

Specifica procedurii orale, din perspectiva CJUE, este institutia pauzelor procedurale asemanatoare cu institutia suspendarii din dreptul procesual intern. Aceasta pauza procesuala intervine la cererea partilor, atunci cand: Acestea demonstreaza ca exista interes in rezolvarea conflictului fara interventia CJUE; Cand exista mai multe procese pe rol intre care sunt anumite legaturi si se asteapta solutionarea unuia dintre acestea considerat model sau principal. Spre deosebire de suspendarea din dreptul intern, aceasta masura poate fi dispusa de instanta din oficiu, chiar in contra vointei partilor. Astfel, Presedintele completului, printr-o incheiere motivata dispune masura pentru o perioada de timp, termenul de reluare fiind stabilit in mod expres, pentru ca la implinirea acestuia sa se reia in mod automat procedura.Presedintele completului de judecata poate lua unele cauze cu precadere fata de altele si poate reuni unele cauze (conexare) numai incepand cu procedura orala, pe tot timpul derularii acesteia pana la momentul luarii cauzei in pronuntare.Procedura orala incepe cu citirea raportului de sedinta de catre judecatorul raportor. La acest termen de judecata partile si participantii au prilejul de a sesiza eventualele omisiuni ori greseli inserate in raport. In cazul in care solicitarile sunt intemeiate, se vor efectua corecturile cuvenite.In cazul actiunilor directe (mai putin actiunea preliminara) partile se confrunta printr-o procedura contradictorie, prezenta partilor nefiind obligatorie, fiind de ajuns reprezentarea acestora conform procedurii (sunt cazuri in care CJUE solicita prezenta partilor in sala).Completul de judecata, prin Presedinte, va incerca sa conduca dezbaterile in asa fel incat intrebarile puse partilor (atat de catre avocatul general, agentul partii adverse cat si de catre instanta din oficiu) sa se concentreze asupra unor puncte litigioase a caror clarificare este hotaratoare pentru cauza respectiva.Astfel, judecatorii incerca sa evite repetarea in mod oral a pretentiilor deja formulate in cursul procedurii scriptice. In acest sens, pentru cresterea celeritatii procesului, CJUE pune la dispozitia reprezentantilor partilor o foaie de notificare prin care acestia sunt rugati sa pledeze scurt, concret si pertinent, luand in considerare faptul ca pledoariile trebuie sa se limiteze la maximum 30 de minute (15 minute in cazul completelor mici).Renuntarea la pledoarie din partea unora dintre parti nu va insemna acceptarea tacita a celor spuse de partea adversa. Dupa pledoarie este permisa adresarea unor intrebari reciproce in virtutea dreptului la replica.In masura in care judecatorul ori avocatul general nu si-au exercitat ori epuizat dreptul lor la intrebari pana la finalul dezbaterilor, ei pot epuiza aceste posibilitati dupa acest moment procesual.In tot cursul dezbaterilor, grefierul consemneaza totul intr-un proces verbal. Intreaga procedura orala se inregistreaza, dupa care se face o transcriere intr-un un proces verbal tipizat.In ceea ce priveste administrarea probelor, aceasta etapa este reglementata de art.45- 54 respectiv art. 124 din Codul de procedura al Curtii.Necesitatea administrarii unor probe, dispunerea efectuarii unor expertize, etc, decurg de regula din starea de fapt, din expunerile de drept retinute in cadrul raportului prealabil de catre judecatorul raportor.Deoarece in majoritatea cazurilor CJUE decide cu privire la problema de drept si nu cu privire la cele de fapt, administrarea unui probatoriu suplimentar se intalneste destul de rar.

Curtea admite urmatoarele mijloace de proba: Audierea partilor; Depunerea de inscrisuri; Depozitiile martorilor; Efectuarea de exeprtize; Cercetari la fata locului.

Din oficiu, sau la cererea partilor, CJUE poate solicita prin comisie rogatorie dispusa prin incheiere, administrarea unor probe de catre anumite organe competente din statele membre (instante judecatoresti nationale).In ceea ce priveste martorii sau expertii, acestia pot fi citati din oficiu sau la cererea motivata a partilor. Admiterea unor martori la cererea partilor poate fi dispusa in anumite cazuri numai daca cel care solicita proba va depune o cautiune prin care se acopera cheltuielile ocazionate cu prezenta martorilor in proces.Citarea martorului se dispune printr-o incheiere in care se stabilesc si imprejurarile de fapt ce urmeaza a fi clarificate prin audierea martorului, modul de suportare a cheltuielilor cat si amenda in caz de neprezentare (martorul legal citat care nu se prezinta la termenul de judecata sau refuza sa depuna juramant poate fi sanctionat cu o amenda de 5000 de euro si este citat sa se prezinte pe cheltuiala proprie).La audierea martorilor vor participa si partile, intrebarile fiind adresate de judecatori, avocatul general si partile din cauza, cu aprobarea si prin intermediul Presedintelui (pentru parti).Martorii si expertii vor depune juramant in fata CJUE (ori in fata instantelor nationale desemnate prin comisie rogatorie), consecintele care decurg din marturia mincinoasa vor fi suportate de martori potrivit legislatiei tarii ai carui cetateni sunt.Marturia este consemnata de grefierul de sedinta intr-un proces verbal, care dupa citire este semnat de martori si de Presedintele completului.Partile, pe propria cheltuiala pot solicita copii dupa procesul verbal. Completul de judecata poate solicita efectuarea unor expertize (documentul efectuat de expert se numeste raport stiintific de expertiza). In cazul in care se dispune o astfel de proba prin incheiere de sedinta, completul de judecata stabileste termenul efectuarii lucrarii, se specifica in concret intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda si se pune la dispozitia acestuia documentatia necesara solicitata in acest sens.Dupa depunerea expertizei, expertul poate fi citat in vederea prezentarii la audieri in prezenta partilor. Declaratia sa se consemneaza de grefierul de sedinta intr-un proces verbal semnat de expert, de grefier si de Presedintele completului.Partile pot adresa intrebari expertului in timpul audierilor si pot obtine pe cheltuiala lor o copie dupa declaratiile acestuia.

Desfasurarea sedintei de judecata urmeaza in mod schematic urmatoarele repere:

Deschiderea sedintei de judecata; Apelul cauzei facut de grefier; Pledoaria introductiva a reprezentatului reclamantului; Pledoaria introductiva a reprezentantului intervenientului in sustinerea reclamantului; Pledoaria introductiva a reprezentantului paratului; Pledoaria introductiva a reprezentatului interveninentului in sustinerea paratului; Intrebarile adresate de judecator si raspunsurile partilor; Dreptul la replica; Replica finala a reprezentantului reclamantului (se da cuvantul pe fond); Replica finala a intervenientului in sustinerea reclamantului; Replica finala a reprezentantului paratului; Replica finala a intervenientului in sustinerea paratului; Inchiderea sedintei de judecata de catre presedinte.

PREZENTAREA CONCLUZIILOR FINALE DE CATRE AVOCATUL GENERAL:In incheierea procedurii orale, dupa pledoariile prezentate de parti si de participanti, avocatul general va prezenta concluziile finale (art.59 alin.1 Codul de procedura al Curtii). De regula, pentru elaborarea concluziilor finale se acorda avocatului general un termen special, iar prezentarea acestora are loc in mod public prin citirea intregului text, adica a propunerii de hotarare si a motivelor aferente.Avocatul general elaboreaza si prezinta concluziile sale finale in limba sa materna, facandu-se o traducere simultana pe tot parcursul prezentarii acestora in limba procedurala (cea aleasa de catre parti, dar de principiu limba aleasa de parat), cat si in limba franceza. Varianta scrisa tiparita a concluziilor finale, accesibila publicului, apare dupa cateva zile de la prezentare in cadrul litigiului, in ambele limbi.Concluziile finale, ca element de specificitate al procedurii CJUE, au natura unor aprobari juridice si se aseamana cu solutiile date de un judecator unic. In finalul concluziilor, avocatul avanseaza pe baza propriilor conceptii juridice o propunere de solutie in forma unei minute (propunerea de solutie se adreseaza in mod exclusiv instantei si nu partilor).

HOTARARILE JUDECATORESTI ALE CJUE. DELIBERAREA SI PRONUNTAREA.

Dupa incheierea dezbaterilor orale, completele de judecatori ale CJUE sau toti judecatorii (cand retinem Plenul Curtii), se intrunesc in vederea deliberarii.Dezbaterile judecatorilor au la baza concluziile finale ale avocatului general. Deliberarile au loc in limba de lucru a CJUE (franceza). De la aceasta regula exista exceptie in cazul in care judecatorii dintr-un complet hotarasc ca in cursul deliberarii sa foloseasca o alta limba de comunicare.Datorita caracterului secret al deliberarii, judecatorii nu beneficiaza in camera de consiliu de translatori si nici de referenti. Hotararile sunt adoptate cu majoritatea simpla de voturi (!) (art.27 alin.5/Codul de procedura al Curtii). (!) In general, judecatorii evita majoritatile simple, orientandu-se spre unanimitate, preferand astfel compromisurile in locul confruntarilor). La sfarsitul deliberarilor, judecatorul raportor formuleaza proiectul de hotarare finala. Proiectul, dupa ce va fi consultat de toti membrii completului, fie va primi acordul lor prin votare, fie se va trece la reluarea dezbaterilor daca nu primeste acordul prin vot. Hotararea finala va fi redactata in limba procedurala si va fi pronuntata in sedinta publica (va fi prezentata minuta hotararii).Art.63 din Codul de procedura al Curtii, identifica componentele unei hotarari judecatoresti. De asemenea, si grefierul in redactarea hotararii va avea in vedere dispozitiile art.3-9 din Instructiunile pentru grefieri.In concret, hotararea este compusa din: ANTET; PRACTICA (MOTIVAREA HOTARARII); DISPOZITIA (DISPOZITIVUL HOTARARII).

ANTETUL cuprinde urmatoarele elemente:

Constatarea ca hotararea a fost adoptata de CJUE sau de un anumit complet al CJUE; Numele Presedintelui completului si membrilor acestuia; Numele grefierului si al avocatului general; Numele/Denumirea partilor; Numele avocatilor/mandatarilor/reprezentantilor partilor.

PRACTICA: Pana la sfarsitul anului 1984 dupa antet, urma partea care contine ceea ce astazi intalnim sub denumirea de practica dar avea doua componente, sub denumirea de in fapt continand starea de fapt a cauzei respective, respectiv componenta in drept care cuprindea motivele propriu zise ale hotararii. Dupa acest moment, CJUE a uniformizat forma hotarararilor judecatoresti, astfel ca starea de fapt a fost eliminata, urmand sa fie cuprinsa sub denumirea de hotarare imediat dupa antet.

DISPOZITIA: sau dispozitivul hotararii, este partea care incheie procedura, urmand dupa motivele de drept ale hotararii (acea motivare in drept). In cazul actiunilor directe este introdusa prin dictonul declara sau decide. In cazul actiunii preliminare, dispozitia incepe cu dictonul recunoaste pentru drept sau recunoaste ca indreptatita.

EXECUTAREA HOTARARILOR JUDECATORESTI PRONUNTATE DE C.J.U.E.

Obtinerea unei hotarari judecatoresti favorabile nu inseamna intotdeauna atingerea scopului urmarit, deoarece partea adversa cazuta in pretentii poate sa persiste in comportamentul sau, refuzand respectarea hotararii. In cazul dreptului national, in asemenea situatii exista o procedura de executare in cadrul careia se apeleaza la forta coercitiva a statului. Punerea in executare a hotararii pronuntate de instantele internationale, in general este un procedeu greoi si complex deoarece aceaste instante nu au posibilitatea sa se implice in mod direct, dispunand chiar de organe proprii, fiind oprite de bariera suveranitatii statelor. Alta este situatia in cazul CJUE care in calitate de instanta supranationala a U.E. beneficiaza de un sistem executional eficient. Astfel, potrivit art.280 din Tratatul de la Lisabona, hotararile CJUE sunt executorii, ele dobandind calitatea de titlu excecutoriu, dar cu toate acestea, prevederile unionale sunt completate cu dispozitiile de drept national in materie de executare silita. Astfel prevede si art.299 din Tratatul de la Lisabona; in concret, textul dispune ca executarea silita este guvernata de regulile de procedura civila aflate in vigoare in statul pe teritoriul caruia urmeaza sa aiba loc procedura. Decizia este investita cu formula executorie (fara indeplinirea altei formalitati decat aceea a verificarii autenticitatii titlului, adica a faptului ca emana de la CJUE) de autoritatea nationala desemnata in acest scop de Guvernul fiecarui stat membru si adusa la cunostinta Comisiei si CJUE. Dupa indeplinirea formalitatilor, la cererea celui interesat se poate declansa executarea silita conform legislatiei nationale, sesizand direct organul competent.Executarea silita nu poate fi suspendata decat pe baza unei decizii a aceleiasi instante internationale (CJUE).

ORDONANTA PRESEDINTIALA SI DECIZIA PRONUNTATA IN CAUZA

Cererea de ordonanta presedintiala trebuie sa imbrace forma unui inscris separat de cererea de chemare in judecata putand fi introdusa teoretic din momentul introducerii cererii de chemare in judecata pana la solutionarea cauzei respective.Procedura de judecare a cererii de ordonanta presedintiala este asemanatoare procedurii din dreptul intern. Astfel, partea care a solicitat ordonanta presedintiala dupa adoptarea acesteia poate sa retraga cererea de chemare in judecata, daca a obtinut deja prin acea ordonanta ceea ce a urmarit sau o parte din pretentiile urmarite in chiar actiunea principala, ori cand prin respingerea ordonantei este clar ca va pierde si in fond. In caz de retragere a actiunii principale, ordonanta presedintiala isi pastreaza efectele. Conditiile cerute pentru acordarea unei ordonante presedintiale sunt identice cu cele din dreptul procesual intern, si anume, trebuie: Sa existe o situatie de urgenta in perspectiva producerii unei daune iminente. Pentru temeinicia cererii, Curtea va verifica urgenta, in vederea evitarii unui prejudiciu grav si ireparabil. Prejudiciul trebuie sa ameninte petentul, nefiind deci necesar doar interesul financiar. Ordonanta presedintiala nu trebuie sa afecteze fondul cauzei. Practicienii avertizeaza insa, ca datorita traducerilor inerente unui pocees unional, aceasta procedura nu functioneaza atat de rapid cum o pretinde caracterul sau de urgenta. Altfel spus, avand in vedere dispozitiile art.83 alin.2 din Codul de procedura al Curtii, pentru temeinicia cererii de ordonanta presedintiala trebuie sa se justifice: Urgenta: presupune ca prin cererea de ordonanta se incearca evitarea sau impiedicarea producerii unei pagube grave si ireparabile in dauna petentului. Necesitatea: exista necesitatea emiterii unei ordonante daca din examinarea sumara a actiunii principale rezulta perspective de reusita pentru aceasta.

Justificarea emiterii unei ordonante presedintiale: Ordonanta presedintiala prezinta o importanta particularitate, in privinta puterii de lucru judecat. Astfel, ordonanta presedintiala: Nu are putere de lucru judecat in ceea ce priveste hotararea pe fond, deoarece prin intermediul acesteia se dispun masuri vremelnice care se bazeaza numai pe aparenta dreptului, fara a pune in discutie fondul cauzei; Dat fiind caracterul de masura vremelnica ea poate fi revocata sau schimbata printr-o alta ordonanta presedintiala, daca imprejurarile care au determinat pronuntarea primei ordonante s-au schimbat. Daca insa situatia de fapt a ramas neschimbata se poate vorbii de puterea de lucru judecat a ordonantei fata de o noua cerere de ordonanta presedintiala prin care se solicita luarea aceleiasi masuri. Efectele ordonantei presedintiale isi mentin valabilitatea numai pana la pronuntarea hotararii definitive din cauza de fond (art.86 alin.3/Codul de procedura al C.J.U.E).