BUNURI

In zilele noastre, conceptul de bunuri desemneaza acele lucruri care sunt susceptibile de apropriere sub forma dreptului de proprietate sau acele lucruri care pot fi stapanite cu titlu de proprietate. Prin urmare, in zilele noastre, folosim termeni distincti pentu a desemna lucrurile si bunurile, pe cand romanii desemnau si lucrurile si bunurile prin acelasi cuvant "res", "rei". De aceea, la romani, clasificarea bunurilor este inclusa in clasificarea lucrurilor, dovada ca in dreptul roman lucrurile se clasifica in lucruri patrimoniale si nepatrimoniale sau "res in patrimonio" si " res extra patrimonium".

Res in patrimonio sunt acele lucruri care puteau fi stapanite cu titlu de proprietate si pe care noi, modernii, le denumim bunuri.

Res extra patrimonium, lucrurile nepatrimoniale, nu puteau fi stapanite cu titlu de proprietate, fie prin natura lor (cerul), fie prin destinatia lor (templele).

Lucrurile patrimoniale erau clasificate dupa numeroase criterii:- Cea mai veche este clasificarea in res mancipi (lucruri care puteau fi transmise prin mancipatiune, iar Gaius spune

in "Institutele" sale ca res mancipi sunt "pretiosiores", adica mai valoroase din punct de vedere economic)si res nec mancipi (lucrurile mai putin valoroase, firesti

- In conceptia vechilor romani care erau agricultori si pastori erau considerate mai valoroase lucurile ca pamantul, vitele de munca si scalvii pe cand lucrurile ca banii sau obiectele de arta erau considerate de vechii romani lucruri mai putin valoroase

- O alta clasificare a lucrurilor este aceea in "res corporales"(lucruri corporale = aveau o forma materiala, puteau fi atinse cu mana) si "res incorporales"(lucruri incorporale = erau lucruri fara o forma materiala, erau considerate drepturi patrimoniale (care sunt abstractiuni), drepturile reale si drepturile de creanta)

- Totusi, romanii considera ca dreptul de proprietate, care este de departe cel mai important drept real, este un lucru corporal, confuzie care era oglindita si pe plan terminologic intrucat romanii nu spuneau cum spunem noi azi: "am un drept de proprietate", ei spuneau: "acest lucru este al meu", intrucat confundau dreptul de proprietate cu obiectul sau

- Foarte importanta este clasificarea lucrurilor in genera si species, sau lucruri de gen (se identifica prin trasaturi care sunt proprii categoriei din care fac parte, spre exemplu un scalv, un teren, o vita oarecare) si lucruri individual determinate (se identifica prin trasaturi care le sunt proprii numai lor, spre exemplu sclavul Filip) Aceasta clasificare este foarte importanta in materia riscurilor deoarece daca debitorul datoreaza un lucru de gen care piere fara voia lui, debitorul nu va fi exonerat de raspundere in sensul ca va trebui sa plateasca despagubire pentru neexecutarea obligatiei deoarece, spuneau romanii,"genera non pereunt" (lucrurile de gen nu pier), ele pot fi inlocuite cu altele din aceasi categorie. Daca insa debitorul datoreaza un lucru individual determinat care piere fara vina lui, va fi exonerat de raspundere, nu va plati despagubire pentru neexecutarea obligatiei, insa distinctia intre lucruri de gen si lucruri individual determinate nu decurge din natura lucrurilor, lucrurile nu sunt de gen sau individual determinate prin natura lor ci prin conventia partilor, adica partile sunt acelea care stabilesc daca obiectul contractului e un lucru de gen sau un lucru individual determinat. Debitorul trebuie sa fie atent cand se angajeaza.

- O alta clasificare a lucrurilor este aceea in res mobiles (se pot misca prin putere proprie sau pot fi miscate printr-o forta exterioara lor, fara a-si pierde identitatea) si res soli (isi schimba forma daca sunt mutate), adica lucruri mobile sau lucruri imobile

Lucrurile pot fi stapanite de persoane cu trei titluri juridice: posesiunea, detentiunea si proprietatea

Posesiunea este o stare de fapt ocrotita de drept si presupune intrunirea a doua elemente: animus (intentia persoanei de a stapani lucrul pentru sine, ceea ce inseamna ca posesorul se comporta fata de lucruri ca un proprietar) si corpus (desemneaza totalitatea actelor materiale prin care se exercita stapanirea fizica asupra unui lucru)

Pentru a stabili relatia dintre posesiune si proprietate trebuie sa se aiba in vedere faptul ca toti proprietarii sunt posesori insa nu toti posesorii sunt proprietari. De aceea, posesiunea este studiata distinct de proprietate, cu toate ca posesiunea produce aceleasi efecte juridice si atunci cand posesorul este proprietar si atunci cand nu este proprietar.

Romanii au cunoscut patru tipuri de posesiune si anume possessio ad interdicta, possessio ad usucapionem, possessio iniusta si posessio iuris:

1. Possessio ad interdicta este posesia care se bucura de protectie juridica prin intermediul interdictelor.

2. Possessio ad usucapionem este posesia care poate duce la dobandirea proprietatii prin uzucapiune daca, in afara posesiunii, sunt intrunite si celelalte conditii ale uzucapiunii.3. Possessio iniusta este posesia vicioasa, care nu se bucura de protectia posesiunii, nu se bucura de protectie juridica prin intermediul interdictelor posesorii, iar viciile posesiunii sunt:

- violenta- clandestinitatea- precaritatea

Prin urmare, nu se va bucura de protectia posesiei cel ce va dobandi lucrul prin violenta, cel ce stapaneste lucrul cu titlu precar ( trebuie sa il restituie la termen), precum si acela care stapaneste un lucru in mod clandestin sau pe ascuns, adica fara stirea proprietarului.4. Possessio iuris este posesiunea unui drept, intrucat, pornind de la anumite analogii, romanii au admis ca si drepturile patrimoniale sunt susceptibile de posesiune.

Efectele juridice ale posesiunii- posesorul are posibilitatea de a deveni proprietar - In al doilea rand, posesorul se bucura de protectie juridica- in eventualitatea unui proces in revendicare, posesorul are intotdeauna calitatea de parat, care il avantajeaza

deoarece actiunea in revendicare este intentata de proprietarul neposesor impotriva posesorului neproprietar. Posesorul, in caliatea sa de parat, se apara spunand : " posed pentru ca posed" si nu trebuie sa se justifice fata de nimeni, iar daca reclamantul vrea sa il deposedeze trebuie sa faca dovada ca este proprietar, in fata judecatorului. Prin urmare, posesorul poate fi deposedat de lucru numai de catre acela care dovedeste in fata judecatorului ca este proprietar al acelui lucru.

- De aceea profesorul Savigny spunea ca protectia juridica a posesiunii este cheia de bolta a ordinii sociale, ca nici o societate nu este de conceput, posibila fara protectia juridica a posesiunii, iar daca posesiunea nu ar fi protejata s-ar declansa razboiul tuturor impotriva tuturor iar societatea ar aluneca in haos. Iata dar ca principala cauza care a asigurat coeziunea, forta si aptitudinea organizatorica a romanilor a fost protectia posesiei, intr-un cuvant civilizatia nu se poate concepe fara protectia posesiunii, cu atat mai mult cu cat prin protectia posesiei se poate asigura si protectia proprietatii, de vreme ce toti proprietarii sunt si posesori.

Interdictele posesorii, prin care se proteja posesiunea, sunt de doua tipuri:- interdicte recuperandae possessionis causa- interdicte retinendae possessionis causa

1. Interdictele recuperandae possessionis causa: erau date de proprietar in vederea redobandirii unei posesiuni pierdute si sunt de trei feluri:

- interdicte unde vi:- unde vi armata = date de pretor impotriva aceluia care a intrat in posesia lucrului prin violenta armata- unde vi cottidiana = date impotriva aceluia care intra in posesia lucrului prin violenta obisnuita

- interdictul de precario = dat impotriva aceluia care stapanea lucrul cu titlu precar- interdictul de clandestina possessione = dat impotriva aceluia care stapanea bunul pe ascuns, in mod clandestin,

fara stirea proprietarului

2. Interdictele retinendae possessionis causa: erau date in vederea pastrarii unei posesiuni existente si erau de doua feluri:

- interdictul utrubi = (care din doi) era dat in materie mobiliara aceluia care facea dovada ca a stapanit lucrul un interval de timp mai mare in anul anterior eliberarii interdictului. Prin urmare, daca Primus a stapanit lucrul zece luni iar Secundus l-a stapanit urmatoarele sapte luni, interdictul ii va fi eliberat lui Secundus

- interdictul uti possidetis = (dupa cum posedati) era dat in legatura cu imobilele aceluia care locuia in casa in momentul eliberarii interdictului. Insa, solutia data in interdictele posesorii nu era definitiva, era provizorie, pana cand pretorul avea timpul necesar

sa organizeze procesul in revendicare, ocazie cu care se stabilea care este proprietarul lucrului si totodata se stabilea de data aceasta definitiv si cine este posesorul, de vreme ce toti proprietarii sunt posesori.