Drept – X 05.05.2010

Hirotonia

A)Savarsitorul- in privinta hirotoniei intru arhiereu sau episcop, canoanele prevad ca ea trebuie savarsita de mai multi episcopi, desi can 1 apostolic cere 2 sau 3 episcopi, posibiltatea ca hirotonia unui episcop sa fie savarsita de doar 2 episcopi a fost anulata, de canonul 4 al sin 1 ecumenic, care stabileste ca trebuie sa se intruneasca cel putin 3.

Ulterior mai multe canoane intaresc faptul ca hirotonia intru arhiereu trebuie savarsita de cel putin 3 arhierei. Canonul Sinod Local C-pol (394)+ 13, 49, 50 Cartagina (de remarcat faptul ca cele mai multe dintre vechile canoane, referindu-se la hirotonia episcopului au in vedere atat hirotonia propriu-zisa, adica sfintirea in treapta de arhiereu cat si actul premergator al alegerii, care se facea prin ridicarea mainii, mai mult, unele canoane utilizand termenul “hirotonie” s-ar parea ca vizeaza exclusiv alegerea: 19 Atiohia + 12 Laodiceea. Termenul de “hirotonie” s-a folosit si cu sensul de alegere chiar si la inceptul mileniulu al doilea )

In caz extrem se accepta sa se faca hirotonia de doar 2, asa cum a fost ingaduit si inainte. Oricum ar fi confirmarea celor facute in fiecare provincie, revine mitropolitului.

Potrivit canoanelor hirotonia preotului si a diaconului se savarseste de 1 singur episcop (can 2 apostolic. Can 2 se refera si la hirotonia celorlalti clerici avadu-i in vedere pe cei de la diacon in jos, clerul de instituire bisericeasca. La acea vreme, pentru termenii “hirotonie” si “hirotesie” nu se facea o separatie, nefacandu-se o departajare a sensurilor. Se mai gaseste aceasta la Sfantul Simeon, in sec 15. ulterior termenul “hirotonie” a fost rezervat pt a desemna taina prin care o persoana anume pregatita este consacrata intr-una din treptele ierarhiei de instituire divina, diacon preot sau arhiereu. Termenul “hirotesie” desemneaza o ierurgie prin care o persoana este randuita intr-o treapta de instituire bisericeasca, prin care se intra in randul clerului inferior. Pt multe astfel de slujiri din biserica veche, azi s-au pastrat doar cele de citet si ipodiacon. Hirotesia desemneaza o ierurgie prin care un slujitor al ierarhiei de instituire divina, primeste o distincite onorifica, grad/rang/fct administrativa.

Nu se face hirot. oricum, ci de episcopul eparhiot, sau de oricare alt arhiereu care are incuviintarea epsicopului eparhiot sub a carui ascultare canonica se alfa cel ce se hirotoneste. Prin urmare este interzisa nu numai savarsirea hirot. inafara propriilor eparhii, ci si savarsirea in propria eparhie a hirotoniei unei persoane care apartine de alta eparhiei, fara incuviintarea epsicopului eparhiei din c re provine cel ce se hirotoneste. Indiferent care ar fi intentia epsicopului hirotonisitor, de a-l trimite pe cel hirotonit inapoi, de unde apartine, sau de a-l randui sa slujasca in eparhia unde este hirotonit.

In acest context o problema delicata este cea a hirotoniilor savarsite de episcopii depusi din treapta sau caterisiti. In primul rand trebuie precizat faptul ca “Harul hirotoniei ramane pentru totdeauna in cel hirotonit, unul ca acesta nu mai poate deveni mirean”(Dumitru Radu Taina preotiei, 1986 “Indrumari Misionare”.)

Pentru ca taina aceasta (Pr Staniloae, Dogmatica, Vol 3) “ca si cea a botezului si a mirungerii il pune pe om intr-o anumita relatie fundamentala cu Hristos…aceasta relatie se imprima in fiinta omului, lasand in el niste urme chiar fara voia lui.” Asadar caterisirea este actul prin care autoritatea bisericeasca opreste pt totdeauna pe un cleric

vinovat de anumite abateri de a mai exercita puterea bisericeasca, socotindu-l ca si cum ar fi un simplu laic. Respectivul cleric pierde dreptul de a invata, sfinti si pastori precum si drepturile de onoare ce i se cuveneau, dimpreuna cu numele de preot si demnitatea de cleric, fiind sters din catalogul preotilor si socotit laic. (caterisirea este o pedeapsa definitiva).

Motivele care pot atrage caterisirea unui cleric pot fi grupate in doua categorii:

-in prima categorie ar trebui plasate un numar considerabil de nereguli grave, cele mai multe atragand caterisirea numai in caz de persistenta in acea situatie, sau de recidiva

[parasirea parohiei fara acordul epsicopului (15 apostolic, 10 VII ecumenic)despartirea de sotie (5 apostolic 13 Trulan)detestarea casatoriei (51 apostolic) jocurile de noroc si betia (42 apostolic) camata (44 ap, 10 Trulan) neglijare de a propovadui dreapta credinta (58 apostolic) negliajare indatoririlor de a ajuta pe slujitorii saraci din subordine (59 ap); intrarea in serviciul militar sau slujbe lumesti (7 IV ecumenic + 10 (6 sau 7??) ecumenic); tinerea unei carciumi (9 Trulan); participarea la specatacole nepotrivite cu starea clericala (24 Trulan); tinerea de femei pt diferite slujiri in episcopii sau manastiri de calugari (18 VII ecumenic); simonia (19 VII ecumenic;)]

In cealalta grupa, intra erezia, si toate celelalte fapte deosebit de grave, asimilabile ereziei, care dealtfel atrag o dubla pedeapsa: caterisirea si afurisirea sau excomunicarea sau chiar anatema( acelas efect ca excomunicarea mare, numai ca anatema e o forma solemna de excomunicare mare) (can 1 sin 2 ecumenic cere sa se anatemizeze orice erezie, prin urmare un cleric dovedit de erezie ar fi nu numai caterisit si anatemizat in acelas timp. Mai toti autori includ in aceasta categorie si hula impotriva Duhului Sfant. Alte fapte care potrivit canoanelor se pedepsesc prin caterisire, uamat de afurisire:

[simonia (can 29 ap; + 5 VII ecumenic) apostazia (62 apostolic) vrajitoria, magia si descantecele (36 Laodiceea) sarbatorirea pastilor cu evreii (1 antiohia) apelul la spirjinul stapanitorilor lumesti pt ocuparea unui scaun episcopal (30 apostolic )]

Indiferent de motivul pt care intervine, efectele caterisirii sunt aceleasi: retragerea de catre autoritatea bisericeasca a dreptului de a mai exercita puterea bisericeasca precum si a dreptului de a se mai bucura de statutul clerical. Pedeapsa caterisirii nu afecteaza puterea in sine, capacitatea harica a celui caterisit. Putinta lui de a savarsi acte sacramentale valabile. Capacitatea harica este afectata insa de insasi caderea in erezie sau de savarsirea unora din acele fapte asimilabile ereziei. Prin urmare, chiar si in cazul in care caterisirea este urmarea caderii in erezie aceasta pedeapsa pronuntata de autoritatea

bisericeasca nu produce nici un efect suplimentar. Caterisirea, mai exacrt afurisirea sau anatema care o insoteste in acest caz, ori mai exact cele doua pedepse impreuna, constituie numai un act constatator declarative de pierdere a capacitatii harice. Totusi “pierderea capabiltatii harice” sau caderea din har (can 21 Trulan), nu inseamna pierderea totala a harului hirotoniei. O urma din harul hirotoniei, mai mare sau mai mica ramane intotdeauna chiar si in clericul cazut in erezie. Insa aceasta urma, oricat de mare ar fi, este insuficienta pentru ca o eventuala lucrare sacramentala savarsita de un astfel de cleric sa ramana valabila, adic sa-si produca efectele.

Unii autori ortodocsi ezita sa recunoasca aceasta urma de har care ramane in clericul cazut in erezie, caterisiti si exclusi din biserica. Retinerea acestora este probabil determinata de faptul ca invatatura despre caracterul –indeletibil- al preotiei a fost formulat in apus in sec 12 si dogmatizat de conciliul tridentin in sec 16 si chiar se afirma ca vechea traditie a bis ortodoxe nu cunoaste aceasta notion de -indeletibilitate- (cautati in dex..nu stiu daca asta e termenul folsit de pr.) a harului hirotoniei.

Argument gasim in canonul 1 al Sfantului Vasile, vorbind despre catari (novatieni) si despre alte gurpari Sfantul Vasile afirma:

“separare lor de biserica a inceput prin schisma, insa cei care s-au lepadat nu au mai avut harul peste ei, caci ruperea succesiunii a intrerupt si comunicarea. Intradevar primi care s-au rupt primisera hirotonia de la parinti si prin punerea mainilor acelora aveau harul duhovnicesc, insa dupa ruperea comuniunii, coborati in starea laica, nu au mai avut puterea nici de a boteza, nici de a hirotoni, fiind incapabili de a transmite altora harul Duhului, de la care el cazusera.” Cu toate acestea, desi intial parinti hotarasera ca aceia dintre ei care revin in biserica sa se curete din nou prin adevaratul botez al bisericii, ulterior, unii din Asia au socotit ca este spre binele multora ca botezul lor sa fie recunoscut iar, Sfantul Vasile este si el de accord cu aceasta recunoastere a botezului.

Pentru motive similare Sfantul Vasile accepta si botezul encratitilor, concluzionand ca trebuie sa “observam obiceiul si sa urmam parintilor Bisericii.”

In finalul aceluiasi canon confirma recunoasterea chiar a hirotoniei unor clerici veniti de la gruparile eretice si integrarea lor in Biserica: “stiu bine ca le-am reuncoscut fratilor ce sunt impreuna cu … si … rangul de episcop chiar daca au apartinut …..fiind déjà stabilita o regula pt comunicarea cu ei ” (vezi can 1 al Sfantului Vasile)

Inaintea Sfantului Vasile, sin 1 ecumenic se pronuntase pt integrare clericilor, inclusiv a episcopilor veniti de la catari la soborniceasca si apostoleasca Biserica, recunoscandu-le hirotonia. Mai tarziu, prin mai multe dintre sinoadele africane (cartagina) s-a putut recunoaste botezul donatistilor (40 ? -47 Cartagina) si chiar a hirotoniei (68 +69 Cartagina).

Daca nu se admite acea urma de har, acea putere atrofiata in stare latenta, ramasa in cei ce s-au hirotonit, chiar si dupa caderea in erezie nu poate fi justificata in nici un fel recunoasterea botezului si a hirotoniei ereticilor intorsi la dreapta credinta, apoi nu ar exista nici o justificare pt reintegrarea si repunerea in treapta dupa ce s-au intors de la ratacire, a unor episcopi care fusesera caterisiti si exclusi din biserica chiar pt erezie, fara ca aceea sa fie rehirotoniti.

Starea civila a clericilor

La inceput toti clericii, episcopii, preotii. diaconi, au avut libertatea pe de o parte de a se casatori sau de a ramane necastoriti, iar de pe alta parte de a se casatori fie inainte fie dupa hirotonie, singura restrictie impusa chiar de Sfanta Scriptura a fost monogamia (1 Tim 3,2,12; Tit 1,6)

B