dr la libertate si siguranta3

8/3/2019 Dr La Libertate Si Siguranta3.

1/10

Aspecte introductive privind drepturile omului

La intrebarea : Care este zestrea primara pe care o primesc oamenii de la Natura, odata cu nasterea lor?, raspunsul ramane unic: Odata cu nasterea, totioamanii sunt de la natura, in mod egal, liberi si independent si poseda, ca zestrenaturala, dreptul la viata si libertate, iar, pentru aceasta posibilitatea de a dobandi

proprietatea si de a o pastra.Aceste libertati si drepturi fundamentale, au inceput de-a lungul istoriei sa se

evidentieze, sa se revendice, din ce in ce mai pregnant, pe masura ce presiunile,incorsetarea si tirania, aduse ca un afront la demnitatea finite, faceau abstractivede ele, injosind fiinta omeneasca.

Pozitia omului fata de drepturile si libertatile sale fundamentale a inceput sase contureze din clipa in care el a simtit ingradirea dreptului la libertate, la miscare,gandire si exprimare.

Prin noiunea de drepturi fundamentale ceteneti se desemneaz aceledrepturi ale cetenilor care, fiind eseniale pentru existenta fizic, pentrudezvoltarea material i intelectual a acestora, precum i pentru asigurarea

participrii lor active la conducerea statului, sunt garantate de nsi Constituie.Conform unei alte definiii, foarte asemntoare ,drepturile fundamentale

sunt acele drepturi subiective ale cetenilor, eseniale pentru viata, libertatea idemnitatea acestora, indispensabile pentru libera dezvoltare a personalitii umane,drepturi stabilite prin Constituie i garantate prin Constituie i legi.

Una dintre cele mai importante directii de dezvoltate a dreptuluiinternational dupa cel de-al doilea razboi mondial a fost preocuparea pentru

protectia drepturilor omului. Protectia drepturilor omului prin intermediulactiunilor internationale a fost o idee revolutionara, care nu-si gasea locul indreptul international traditional. Aceasta pentru ca dreptul international clasic este

construit in jurul intereselor statului.Cu toate acestea, in a doua jumatate a secolului al XX-lea, a luat nastereceea ce se numeste dreptul international al drepturilor omului, care depasesteaceasta contradictie a dreptului international clasic, potrivit careia protectiaindividului se poate realiza doar prin intermediul unui drept interstatal, creat decatre si pentru state.


2/10

Prin normele dreptului international al drepturilor omului, i se recunoscindividului drepturi, problema proctiei acestora trecand, din sfera exclusiva adreptului intern al statelor, in cea a dreptului international.

Societatea internationala actuala nu confera inca individului o capacitate

deplina de drept international, adica posibilitatea de a elabora direct acteinternational. El reprezinta, insa, principalul beneficiar al unor importante normede drept international.

Sistemul european de protectie a drepturilor omului

Consiliul Europei este astazi principala organizatie internationalinterguvernamentala la nivel european care are ca atributie principala consacrarea

si apararea drepturilor omului.In august 1949, Comitetul pentru probleme juridice si administrative al

Adunarii Consultative a Consiliului Europei s-a intrunit pentru a studia o propunere de creare a unei organizatii in cadrul Consiliului Europei pentru aasigura garantarea colectiva a drepturilor omului. Dupa mai multe consultariConventia a fost semnata si a intrat in vigoate la 3 septembrie 1953.

Carta european a drepturilor fundamentale are o foarte mare importan nevoluia Uniunii Europene (UE) i, n consecin, pentru micarea sindical i

pentru politicile sociale comunitare.Pentru prima dat de la crearea Comunitii Economice Europene n 1957,

Carta expune, ntr-un singur text, ansamblul drepturilor sociale, economice, civilei politice de care pot beneficia toi cetenii europeni. Este, de asemenea, singurultext de acest tip la nivel internaional. Este vorba de drepturi, de principii i devalori inalienabile pe care instituiile UE trebuie s le ia n considerare atunci cndconstruiesc i aplic legislaia european.

Cu toate c nu a fost integrat n tratatele UE (care constitue baza juridicdup care funcioneaz Uniunea Eurpean), Carta drepturilor fundamentale este o

component important a proiectului de Tratat constituional al UE. Din 2000Carta a avut un impact din ce n ce mai mare asupra tuturor instituiilor UE,inclusiv asupra tribunalelor europene unde avocaii au fcut referire la aceasta.

Carta european a drepturilor fundamentale cuprinde ase categorii dedrepturi : demnitatea, libertile, egalitatea, solidaritatea, cetenia i justiia.


3/10

Aceste capitole conin dispoziii care se afl in centrul legislaiei privindrelaiile de munc i a relaiilor industriale n Europa, acoperind drepturilesindicale i sociale : cheia de bolt a misiunii micrii sindicale. Carta oferUniunii Europene legitimitate moral n calitatea sa de entitate politic.

n cele din urm, ntr-o situaie de instabilitate social, rolul sindicatelor inobinerea unor drepturi care nu au fost garantate pn acum, este mai important caoricnd. Carta contribuie la atingere a acestui obiectiv.

Dreptul la libertate si siguranta persoanei

Avnd ca origine istorica unele dispozitii din "Magna Charta" din Angliaanului 1215, dispozitii reafirmate si prin Legea din 1679 referitoare la "Habeas

Corpus"1[1], Articolul 5 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului garanteazaprotectia libertatii fizice a persoanei si mai ales dreptul acesteia nu a nu fi arestatasau detinuta n mod abuziv. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 5:"

1. Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate filipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale:

a. daca este detinut legal pe baza condamnarii pronuntate de catre untribunal competent;

b. daca a facut obiectul unei arestari sau al unei detineri legale pentrunesupunerea la o hotarre pronuntata, conform legii, de catre un tribunal ori nvederea garantarii executarii unei obligatii prevazute de lege;

c. daca a fost arestat sau retinut n vederea aducerii sale n fataautoritatii judiciare competente, atunci cnd exista motive verosimile de a banui caa savrsit o infractiune sau cnd exista motive temeinice de a crede n necesitateade a-l mpiedica sa savrseasca o infractiune sau sa fuga dupa savrsirea acesteia;

d. daca este vorba de detentia legala a unui minor, hotarta pentrueducatia sa sub supraveghere sau despre detentia sa legala, n scopul aducerii salen fata autoritatii competente;

e. daca este vorba despre detentia legala a unei persoane susceptibilesa transmita o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicomansau a unui vagabond;


4/10

f. daca este vorba despre arestarea sau detentia legala a unei persoanepentru a o mpiedica sa patrunda n mod ilegal pe teritoriu sau mpotriva careia seafla n curs o procedura de expulzare ori de extradare.

2. Orice persoana arestata trebuie sa fie informata, n termenul cel mai scurt

si ntr-o limba pe care o ntelege, asupra motivelor arestarii sale si asupra oricareiacuzatii aduse mpotriva sa.

3. Orice persoana arestata sau detinuta, n conditiile prevazute la pct. 1c,trebuie adusa de ndata naintea unui judecator sau altui magistrat mputernicit prinlege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata ntr-untermen rezonabil sau eliberata n cursul procedurii. Punerea n libertate poate fisubordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei n cauza la audiere.

4. Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detinere are dreptul

sa introduca un recurs n fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze ntr-untermen scurt asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa dacadetinerea este ilegala.

5. Orice persoana care este victima unei arestari sau a unei detineri nconditii contrare dispozitiilor acestui articol are dreptul la reparatii".

Prevederile art.5 al CEDO sunt destinate protectiei libertatii fizice a oricarei persoane impotriva arestarii sau detentiei arbitrare sau abuzive. Notiunea delibertate desemneza in primul rand libertatea fizica a persoanei.

Protectia libertatii persoanei presupune si existenta unor garantii ale persoanei supuse detentiei: posibilitatea de a ataca masurile luate impotrivalibertatii sale, dreptul la compensatie in cazul detentiei ilegale etc.

Cazurile permise de privare de libertate conform articolului 5

Primul paragraf al art. 5 enumera limitativ cazurile in care un individ poatefi privat de libertate. In acest cadru intra diferitele forme de arestare sidetinere.Orice privare de libertate trebuie sa fie prevazuta de lege.

A. Detentia dupa judecata si condamnare vizeaza persoana detinuta inmod legal dupa condamnarea de catre tribunalul competent.Pentru a fi consideratcompetent , tribunalul trebuie sa fie un organ de plina jurisdictie asupra cauzeirespective si sa acorde garantiile judiciare adevcate.


5/10

B. Arestarea sau detentia decurgand dintr-o ordonanta cu caracter

judiciar sau dintr-o obligatie legala este prevazuta de art.5 parag.1 lit b). Aceastadispozitie vizeaza cazul persoaneicare face obiectul unei arestari sau detentii legale

pentru nerespectarea unei hotarari judecatoresti sau a unei obligatii prezavute de

lege.Acest caz de privare de libertate nu implica dificultati importante.Curtea

Europeana a amintit ca el priveste doar cazul in care legea autorizeaza detentia pentru a-l sili pe individul in cauza sa-si execute obligatia specifica pe care aneglizat-o.

C. Detentia prezentiva. Privarea de libertate este admisa in acest caz dacascopul este de a conduce pesoana respectiva in fata autoritatii judiciarecompetente, atunci cand exista motiv verosimile de a banui ca a savarsit o

infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteiaD. Detentia minorilor este posibila cu conditia ca ea sa aiba ca scop fie

supunerea lor unei educatii supravegheate fie aducerea in fata justitiei.E. Detentia unor bolnavi si persoane defavorizate. Aceasta privare de

libertate priveste in special persoanele susceptibile a propaga o boala contagioasa,alienatii, alcoolici, toxicomanii si vagabonzii.

Garantiile persoanelor private de libertate

Orice privare de libertate trebuie sa fie legala, echitabila si proportionala cusituatia care a determinat-o. Art.5 parag.2-5 cuprinde o serie de garantii aplicabile

persoanelor private de libertate. Aceste garantii sunt: dreptul de a fi informat,dreptul de a parea in fata unui judecator, dreptul la recurs si dreptul la despagubiri.

1. Dreptul de a fi informat.Orice persoana arestata sau detinuta are dreptul safie informata, in cel mai scurt termen posibil si intr-o limba pe care o intelege,asupra motivelor arestarii sau detinerii si a oricarei acuzatii impotriva ei.Curteaaratat insa ca o persoana nu trebuie sa fie informata in mod expres despre motivele

arestarii sale, daca aceste motive sunt evidente in circumstantele concrete.In cazul persoanelor alienate mintal, daca acestea nu pot intelege

informatiile comunicate aupra motivelor detinerii, aceste infomatiitrebuie date unuiavocat sau altei persoane autorizate sa actioneze in numele lor.

2. Dreptul de a fi adus de indata in fata unui judecator, de a fi trimis injudecata intr-un termen rezonabil sau eliberat.Paragraful 3 al art.5 prevede ca orice


6/10

persoana arestata sau detinuta trebuie dusa imediat in fata unui judecator sau unuialt magistrat competent prin lege sa exercite functii judiciare si are dreptul a fi

judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in timpul procedurii.A. Dreptul de a fi adus in fata unui judecator sau a altui magistrat autorizat a

exercita puterea judiciara.Este o garantie esentiala care priveste retinerea si oricealta masura asemanatoare.Persoana in cauza trebuie sa fie dusa de indata in fataunui judecator sau unui alt magistrat.

Magistratul are obligatia de a asculta personal pe individul adus in fata lui,de a se pronunta dupa criterii juridice asupra existentei motivelor ce justifica

privarea de libertate si, in absenta lor, sa dispuna punerea in libertate.B. Dreptul de afi judecat intr-un termen rezonabil sau elibarat.Perioada care

se ia in considerare in precierea termenului rezonabil incepe cu ziua arestarii si se

termina in ziua achitarii sau condamnarii persoanei respective, indiferent dacahotararea a ramas sau nu definitiva.

Daca persoana acuzata este detinuta in doua sau mai multe perioade separatein cursul procesului, acestea vor fi cumulate atunci cand se verifica indeplinireacerintei termenului rezonabil.

Eliberarea persoanei din detentia provizorie in cursul procesului poate firefuzata pentru o serie de motive de interes public, cum ar fi: pericolul sustargerii

persoanei de la judecata si condamnare; prevenirea savaririi de infractiuni;protectia ordinii publice.Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii caresa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere.In ceea ce priveste sumacautiunii,acesta trebuie sa fie proportionala cu scopul urmarit.

3. Dreptul la recurs. Paragraful 4 al articolului 5 precizeaza ca oricepersoana privata de libertate prin arestare sau detinere are dreptul de a se plange infata unui tribunal asupra legalitatii masurii si sa ceara eliberarea sa daca detentiaeste ilegala.Scopul acestei prevederi este asigurarea protectiei impotriva detentieiarbitrare si facilitarea eliberarii persoanei atunci cand detentia este ilegala.

Una dintre cele mai importante garantii ale acestui drept este exercitarea lui

in fata unui tribunal.Tribunalul trebuie sa ofere garantii procedurale fundamentalein materia privarii de libertate:respectarea contradictorialitatii, a publicitatiii, adreptului la aparare etc.

4.Dreptul la despagubiri pentru detentia ilegala. Potrivit art.5 parag.5 orice persoana victima a unei arestari sau detentii in conditii contrare dipozitiilor art.5are dreptul la despagubiri. Dreptul la despagubiri presupune reunirea unor


7/10

conditii:sa existe o incalcare a dipoziiilor prevazute de celelalte dipozitii ale art.4 sitotodta aceasta incalcare sa fi produs un prejudiciu.

Cu privire la natura compensatiei,aceasta este, de regula, financiara,Statul poate cere persoanei interesate sa dovedeasca intinderea prejudiciului produs de

detentia ilegala, iar Curtea Europeana recunoaste statelor o larga marja de aprecierein acesta materie.

Si in aprecierea intinderii despagubirilor,Curtea trimite la legislatiilenationale. Astfel, in Germania, Belgia, Franta sau Italia, despagubirea este datoratasi atunci cand detentia este urmata de netrimiterea in judecata sau de achitare. Inschimb, pentru detentiile ilegale, atitudinea statelor este mai restrictiva: deexemplu, dreptul francezcere dovada cumulativa a unui prejudiciu cadit anormal sia unei gravitati deosebite.

Importanta art. 5 a devenit evidenta odata cu deferirea primelor speteorganelor de la Strasbourg. Astfel, aproape o treime din primele 10.000 de plngeri

proveneau de la persoane particulare private de libertate. Curtea european a precizat n repetate rnduri c o privare de libertate nu poate avea loc dect naceste condiii, care nu pot fi extinse.

Noiunea de privare de libertate include, n mod evident, arestarea unei persoane n timpul unui proces penal sau deinerea n vederea executrii uneipedepse pronunate n urma unui proces. Dar Curtea european a apreciat c i alterestrngeri ale libertii unei persoane dispuse n afara procesului penal pot fiincluse n cadrul privrii de libertate.

Comitetul pentru Prevenirea Torturii (CPT), n timpul vizitelor efectuate ndiverse tari, nu a ezitat sa faca guvernelor anumite recomandari n privintadrepturilor procedurale prevazute n art. 5, ncurajnd statele n care lipsealegislatia viznd protectia acestor drepturi, sa o elaboreze si sa o aplice.

Dreptul la libertate si la siguranta persoanei 2 [2] s-a aflat n centrul programelor de instruire si seminariilor organizate de Consiliul Europei pentruanumite grupuri profesionale ca, de exemplu, functionarii de politie, personalul

penitenciarelor, procurorii, avocatii si judecatorii.De asemenea, privarea de libertate trebuie nsoit de garanii puternice

mpotriva arbitrariului. Astfel, Convenia european dispune c orice persoanarestat trebuie s fie informat, n termenul cel mai scurt i ntr-o limb pe care onelege cu privire la motivele arestrii i la acuzaiile ce i se aduc.


8/10


9/10

penal, si anume obligarea la tratament medical.La 28 ianuarie 2003, Parchetul a dispus inlocuirea masurii provizorii a

internarii cu aceea a obligarii la tratament medical. La 29 ianuarie 2003, Parchetula respins cererea impotriva masurii internarii ca lipsita de obiect.

Articolul 3 a fost invocat deoarece reclamantul considera ca a fost torturat decatre personalul spitalului, fiind victima unor masuri de contentionare si a unuitratament medical inadecvat pentru boala sa cardio- vasculara.

Articolul 5 alineatul 1 punctul e) a fost invocat intrucat reclamantulapreciaza ca a fost privat de libertate in mod arbitrar intre 8 noiembrie 2002 si 28ianuarie 2003.

Articolul 5 alineatul 4 a fost invocat deoarece nici o instanta nu a statuatasupra legalitatii detentiei sale, in ciuda cererii sale depuse la data de 2 decembrie

2002, cat si din cauza faptului ca lungimea procedurii prin care el a contestatlegalitatea internarii medicale provizorii nu este compatibila cu notiunea de termenscurt, inclusa in acest articol.

In ceea ce priveste articolul 3 sub aspect material, Curtea a apreciat ca acestanu a fost incalcat.

CEDO a constatat ca, astfel cum rezulta din documentele medicale depusede Guvern, reclamantul a fost examinat de medici de diverse specialitati, care i-au

prescris acestuia diferite tratamente pentru afectiunile sale.Referitor la masurile de contentionare, CEDO a observat ca reclamantul nu a

depus mijloace de proba in sustinerea afirmatiilor sale.Referitor la articolul 3 sub aspect procedural, CEDO a statuat ca acesta a

fost incalcat, constatand pasivitatea autoritatilor romane in ceea ce priveste plangerile penale introduse de reclamant si deci lipsa unei anchete efective siaprofundate.

Referitor la articolul 5 alineatul 1 punctul e), Curtea a apreciat ca acestarticol a fost incalcat, amintind jurisprudenta sa constanta conform careia privareade libertate a unei persoane considerata drept alienata mintal nu poate fi conforma

cu Conventia daca a fost decisa fara a se solicita opinia prealabila a unui medic.Ori, in speta, Parchetul a dispus internarea medicala provizorie pe durata

nedeterminata a reclamantului fara a solicita in prealabil o astfel de opinie din partea unui medic specialist. Curtea a observat ca Parchetul a dispus efectuareaunei expertize medico-legale la o luna dupa momentul internarii domnului Filip.Ea a subliniat faptul ca raportul comisiei medicale nu a confirmat masura de


10/10

siguranta a internarii medicale obligatorii, ci a recomandat o masura de sigurantacare nu implica privarea de libertate, si anume obligarea la tratament medical.

CEDO a remarcat, de asemenea, faptul ca ordonanta Parchetului numentiona elementele care au condus la constatarea ca starea psihica a

reclamantului prezenta un pericol pentru societate, cu toate ca aceasta este una dinconditiile prevazute de Codul penal pentru luarea masurii internarii medicale.

In ceea ce priveste articolul 5 alineatul 4 sub aspectul lipsei controluluilegalitatii masurii de internare medicala, CEDO a constatat incalcarea sa.

CEDO a statuat ca, desi reclamantul a introdus la Judecatoria Sectorului 6 ocerere de incetare a masurii internarii, aceasta instanta s-a multumit cu transmiterea

plangerii, prin adresa, la Parchet, in ciuda dispozitiilor Codului de procedura penala, care prevad ca judecatoria este cea competenta pentru solutionarea unei

astfel de cereri.Mai mult, Curtea a apreciat ca Parchetul a asteptat inlocuirea masurii

provizorii a internarii cu aceea a obligarii la tratament medical pentru a putearespinge cererea ca lipsita de obiect, deci fara a o examina pe fond.

In ceea ce priveste articolul 5 alineatul 4 sub aspectul conditiei desolutionare in termen scurt, Curtea a observat ca durata procedurii a fost de maimult de 2 luni si, amintind jurisprudenta sa in care a constatat nerespectarea acesteiconditii in cauze in care perioada era mult mai mica, de exemplu de 5 saptamani, aconstatat ca art. 5 alin. 4 din Conventie a fost incalcat si sub acest aspect.

dr la libertate si siguranta3

Documents