dr. claudiu tronciu - politici de sanatate · pacientului, pentru obținerea unui răspuns...

Sub auspiciile Equity in Health Institute

Mai 2016 l www.politicidesanatate.ro

Claudiu TronciuDirector general MNT Healthcare România şi Moldova

– soluție pentru pacientul român?

Director general MNT Healthcare România şi Moldova

Dr. Claudiu Tronciu

Consiliul șTiințifiC• Prof. dr. Petru Armean, decan Facultatea de Moașe

și Asistență Medicală de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”

• Prof. dr. Leonard Azamfirei, rector Universitatea de Medicină și Farmacie Tîrgu Mureș

• Dr. Cristina Berteanu, director medical Neolife Medical Center• Dr. Călin Boeru, medic primar• Farm. sp. dr. Ioana Cacovean• Dr. Theodor Cebotaru, medic primar, Spitalul Monza• Dr. Victor Gabriel Clătici, Spitalul Universitar

de Urgență Elias• Prof. dr. Natalia Cucu, profesor de biochimie, epigenetică

la Universitatea București, Departamentul de Genetică, Laboratorul de Epigenetică

• Conf. dr. Ion Daniel, șef Clinica Chirurgie Spital Universitar București

• Conf. dr. Carmen-Daniela Domnariu, Facultatea de Medicină, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu

• Dr. Fausto Felli, președinte Equity in Health Institute• Conf. dr. Doru Herghelegiu, director general

Spitalul Sanador• Dr. Dana Ionescu, director medical Spitalul Clinic Colentina,

București• Lect. univ. dr. Gabriela Iorgulescu, președinte Societatea

Academică a Științelor Comportamentale din România• Prof. asociat dr. Dana Jianu, copreședinte Societatea

Internațională de Medicină și Chirurgie Regenerativă• Dr. Ștefan Jianu, director general Centrul Medical ProEstetica• Dr. Dan Jinga, medic primar oncologie medicală• Dr. Ion Luchian, președinte Comisia de sănătate publică Senat• Asist. med. gen. lic. Doina Carmen Mazilu, președinte

OAMGMAMR – Filiala București• Prof. dr. Florin Mihălțan, președinte Societatea Română

de Pneumologie• Prof. dr. Eugen Moța, vicepreședinte Societatea Română

de Nefrologie• Prof. dr. Radu Negoescu, m.o. Academia de Științe Medicale• Conf. dr. Diana Loreta Păun, consilier de stat, Departamentul

Sănătate Publică, Administrația Prezidențială• Prof. Franco Piovella, La Fondazione I.R.C.C.S. Policlinico

San Matteo, Pavia, Italia• Dr. Adriana Pistol, Director Centrul Național de Supraveghere

și Control al Bolilor Transmisibile• Conf. univ. dr. Daniela Pițigoi, vicepreședinte Societatea

Română de Epidemiologie• Prof. dr. Doina Pleşca, manager, Spitalul Clinic de Copii

”DR. V. GOMOIU”• Conf. dr. Radu Florin Popa, șef Clinica Chirurgie Vasculară,

Spitalul Clinic de Urgențe „Sf. Spiridon” Iași• Prof. dr. Gabriel Prada, președinte Societatea Română de Geriatrie și Gerontologie• Prof. dr. Vasile Puşcaş, Universitatea „Babeș-Bolyai”

Cluj-Napoca• Prof. dr. Alexandru Rafila, președinte Societatea Română de Microbiologie • Prof. dr. Dorel Săndesc, Prorector, Universitatea de Medicină și

Farmacie „Victor Babeș” Timișoara• Prof. dr. ing. Lăcrămioara Stoicu-Tivadar, președinte

Societatea de Informatică Medicală• Dr. Daniela Vâlceanu, Școala Națională de Sănătate Publică,

Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București• Paul Vincke, director general European Healthcare Fraud and

Corruption Network • Acad. Victor Voicu, președinte Societatea Română de

Farmacologie, Terapeutică și Toxicologie Clinică• Prof. dr. Mihai Voiculescu, președinte Asociația Română

pentru Studiul Ficatului, Institutul Clinic Fundeni

Maria Vasilescu – publisher [email protected] Paiu – director general Quinn - The Medicine Media [email protected] Maticiuc – redactor-şef [email protected] Grigore – manager Școala Pacienților [email protected] Almăşan – project [email protected]. Inga Pasecinic – editor coordonator Republica MoldovaColaboratori Diana Traşcu, Amali Teodorescu, Andreea Motoc Foto: Mihai AdamMarketing&publicitate [email protected], 0040.723.524.837Layout şi prepress: textus ex machinaCorectură: Evelin Ceciu/www.corectura.roAdresa: str. Popa Soare nr. 20, sector 2, Bucureşti

Revista Politici de Sănătate este un produs al Quinn – The Medicine Media

Sub auspiciile Equity in Health Institute

Responsabilitatea pentru conținutul articolelor revine exclusiv autorilor.

SUMAR

4 Anca Buzoianu: studentul clujean participă activ la dezvoltarea sistemului de sănătate

7 Ghid european pentru alcătuirea registrelor de pacienți 8 Cătălin Cîrstoiu: Vreau ca deciziile să fie piramidale,

să pornească de la nivelul disciplinei11 limitele medicinei personalizate12 Claudiu Tronciu: investițiile private cresc accesul

pacienților la radioterapie de calitate16 Cristian Bușoi: Trebuie să facem mai mult pentru

reducerea inegalităților în sănătate18 Mircea Ifrim: Banii din sănătate sunt mulți, dar administrați ineficient22 Aurora Dragomirișteanu: la un pas să pierdem accesul la registrele

internaționale cu donatori de celule stem hematopoietice24 Lucia Varga: o lege a prevenției în sănătate26 Stavros Chisimellis: Viitorul în sănătate este

construit în jurul medicinei personalizate28 Agenția națională a Medicamentului și a Dispozitivelor

Medicale monitorizează implementarea legislației europene în domeniul farmaceutic

30 servicii de sănătate disponibile în condiții speciale și echitabile32 Alexandru M. Rotar: Evaluarea tehnologiilor

medicale în Europa Centrală și de Est34 Marea confruntare: biosimilare vs biologice36 Dezvoltat în România, pentru români38 Theodor Cebotaru: nu există operație care să se practice în

străinătate și să nu o putem face la spitalul Monza40 Andra Bălănescu: Bolile reumatice, o adevărată

problemă de sănătate publică42 Popescu Damian: Accidentul vascular cerebral -

abordarea holistică și multidisciplinară44 Dana Craiu: Epilepsia, pe lista de priorități

a organizației Mondiale a sănătății46 Cristina Racoceanu: Managementul calității în spitale48 laser de 143.000 de euro, donat institutului oncologic București50 Tratamentele sistemice moderne la institutul oncologic iași52 screeningul cancerului de col uterin în Regiunea sud-Est54 negocieri pentru parteneriate55 Cel mai bine plătiți farmaciști56 Jurnaliștii, împotriva tuberculozei58 Mihaela Ungureanu: Cardul European de Dizabilitate, proiect-

pilot în România și în alte șapte țări europene60 Dégi László Csaba: Îngrijirea psiho-socială,

esențială în managementul cancerului62 Plățile informale din sistemul medical mondial64 Jana Pelouchova: organizațiile de pacienți devin

o sursă independentă de informații66 Experții americani, îngrijorați de creșterea mortalității prin cancer hepatic

ISSN 2501-2576 ISSN–L 2501-2576

4 www.politicidesanatate.ro mai 2016 5

PoLITICI RoMâNEȘTI

la dezvoltarea sistemului de sănătatestudentul clujean participă activ

și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napocadecan al Facultății de Medicină a Universității de Medicină

Interviu cu prof. univ. dr. Anca Buzoianu,

sunteți prima femeie-decan al facultății de Medicină din Cluj, în cei 140 de ani de existență ai acestei instituții, iar acum sunteți la cel de-al doilea mandat. În timpul primului mandat, erați și cel mai tânăr membru al consiliului profesoral. Care au fost cele mai mari provocări cărora a trebuit să le faceți față și care sunt prioritățile acestui nou mandat?O provocare importantă au fost și sunt modernizarea curriculumului facultății și adaptarea la tendințele și direcțiile de dezvoltare ale școlilor medicale europene. La Facultatea de Medicină din Cluj am introdus în curriculum mai multe premiere naționale, care ulterior au fost preluate și de alte facultăți din țară. Pentru a certifica standardele de calitate pe care le oferă Facultatea de Medicină din Cluj, am avut trei evaluări internaționale ale acesteia, în urma cărora am obținut diploma de calitate „Label CIDMEF”, atribu-ită de Conferința Internațională a Decanilor Facultăților de Medicină Francofone, fiind prima facultate de medicină din centrul și sud-es-tul Europei care a obținut această recunoaștere internațională.

Sunt, de asemenea, interesată de dome-niul neuroștiințelor, care ne fascinează atât pe mine, cât și pe colegii mei din Centrul de Cercetare în Neuroștiințe al Facultății. Finanțarea cercetării vine din granturile pe care le-am câștigat. Astăzi nu se mai poate face cercetare decât cu trei condiții care trebuie îndeplinite în acelasi timp: o echipă profesionistă, infrastructură de cercetare performantă și granturi de finanțare a cercetării.

Dincolo de atractivitatea absolvenților de liceu față de meseria de medic, și cursurile ar trebui să stimuleze plăcerea de a învăța. În acest sens, știu că ați introdus metode moderne de predare. Care sunt acestea? Medicul trebuie să știe să facă anu-mite manopere medicale cu mâinile lui și am vrut să ne asigurăm de acest lucru. În acest scop, am introdus în curriculum „Abilitățile Practice de Bază și Antrenamentul în Centrul de Simulare”, oferind oportunități de învățare și exersare pentru toate nivelurile de manopere medicale, de la simplele injecții intravenoase și până la proceduri chirurgicale complexe. Această dezvoltare educațională a fost facilitată de fap-tul că la UMFIH s-a deschis, în 2012, primul Centru de Abilități Practice și Simulare în Medicină din România, în urma unei investiții importante, realizată din venituri-le proprii ale UMF, în jur de 5 milioane de euro. Studenții au două module de simulare în curriculumul lor, în anul al 3-lea și în anul al 6-lea, unde învață pe mane-chine diferite tipuri de manopere practice și, de aseme-nea, învață să muncească în echipe interdisciplinare.O altă noutate în curriculumul facultății a fost in-troducerea cursurilor de prim ajutor în anul I pentru toate programele de studiu ale facultății noastre.

Care este baremul minim de cunoștințe fără de care niciun student la medicină nu ar trebui să primească diploma de studii?Definirea competențelor minime pe care absolvenții facultăților de medicină trebuie să le aibă la absolvire este un deziderat pe care încercăm să îl re-alizăm împreună cu celelalte facultăți din România, în cadrul Asociației De-canilor Facultăților de Medicină din România, a cărei președintă sunt. Dorim să realizăm catalogul competențelor pentru studenții la medicină, după modelul celor existente în țările din

sunteți director în 7 proiecte de cercetare și membru în colectivul de cercetare la încă 15. Care sunt cele mai importante teme la care lucrați și de unde sunt fondurile?Principala temă de cercetare a proiectelor la care am fost director este farmacogenetica, adaptarea tratamentului diferitelor patologii la constelația genetică individuală a pacientului, pentru obținerea unui răspuns terapeutic cât mai bun, cu toxicitate sistemică minimă. Am aprofundat farmacogenetica medicamentelor anticoagulante orale, elaborând și un algoritm de calcul al dozei necesare de acenocumarol, în funcție de polimorfismele genetice in-dividuale, publicat într-o prestigioasă revistă europeană.

vestul Europei, beneficiind de exper-tiză de specialitate din străinătate. În acest sens, vom propune un proiect, în competițiile viitoare de proiecte, pentru dezvoltarea resurselor umane, împreu-nă cu toate facultățile de medicină din țară, având ca parteneri reprezentanți ai angajatorilor și experți externi. Sperăm să reușim să câștigăm acest proiect pentru a avea finanțarea necesară de-mersului, care ar reprezenta un mare pas înainte pentru învățământul și sistemul medical românești.

facultatea de Medicină din Cluj are cei mai mulți studenți străini. Cum i-ați atras și care sunt beneficiile pentru România în a avea atât de mulți candidați de peste hotare?Facultatea de Medicină din Cluj este printre puținele facultăți din lume care oferă o specializare – medici-na – în trei limbi: română, engleză

facultatea de Medicină din Cluj este singura din sud-estul Europei care a obținut recunoașterea internațională „label CiDMEf”, atribuită de Conferința internațională a Decanilor facultăților de Medicină francofone. Este, totodată, facultatea cu cei mai mulți studenți străini din România și printre puținele facultăți din lume care oferă o specializare – medicina – în trei limbi. la aceste reușite a contribuit decisiv prof. univ. dr. Anca Buzoianu, decan al facultății de Medicină din Cluj-napoca, care ne spune ce strategii a abordat pentru a obține toate aceste lucruri.

performantă și granturi de finanțare a cercetării.o echipă profesionistă, infrastructură de cercetare

condiții care trebuie îndeplinite în același timp:Astăzi nu se mai poate face cercetare decât cu trei

DoRiM să REAlizăM CATAloGul CoMPETEnțEloR PEnTRu sTuDEnții lA MEDiCină DuPă MoDElul CEloR ExisTEnTE În țăRilE Din VEsTul EuRoPEi, BEnEfiCiinD DE ExPERTiză DE sPECiAliTATE Din sTRăinăTATE.

lA fACulTATEA DE MEDiCină Din CluJ AM inTRoDus În CuRRiCuluM MAi MulTE PREMiERE nAționAlE, CARE ulTERioR Au fosT PREluATE și DE AlTE fACulTăți Din țARă.

6 www.politicidesanatate.ro

PoLITICI RoMâNEȘTI PoLITICI RoMâNEȘTI

și franceză. Datorită calității deosebite a pregătirii lor, absolvenții secțiilor străine ale facultății noastre se trans-formă în ambasadorii școlii medicale clujene în toate colțurile lumii, crescându-i acesteia renumele și valoarea.Cum am făcut să avem astăzi peste 2.000 de studenți străini la programele noastre de studiu, majoritatea fi-ind din UE? În primul rând, UMF a investit în infra-structură și în resursele umane, cadrele didactice fiind susținute financiar în vederea îmbunătățirii competențelor lingvistice, pentru a putea face față cu brio predării în limbile engleză și franceză.

Clujul a dat mulți lideri atât în domeniul științific medical, cât și în zona politicilor de sănătate. Din această perspectivă, care ar fi prioritățile, din punctul dumneavoastră de vedere, pentru ca România să aibă un sistem de sănătate echitabil?Facultățile de medicină trebuie să pregătească medici capabili să facă față provocărilor noi ale societății, să se adapteze acestora, tratamentului grupurilor vulnerabi-le și să își reorienteze prioritățile în funcție de cerințele societății, într-un parteneriat cu toți actorii implicați în sistemul sanitar. De asemenea, trebuie utilizate evalu-ările și acreditările pentru măsurarea performanței și a impactului asupra întregului sistem de sănătate.

Pe de o parte, facultățile din România educă profesioniști foarte buni și investesc foarte mulți bani pentru a realiza acest lucru. Pe de altă parte însă, pacientul român beneficiază din ce în ce mai puțin de profesionalismul specialiștilor români, pentru că mulți dintre ei pleacă din țară. Prin urmare, care este opinia dumneavoastră despre migrarea profesioniștilor în străinătate?Motivele pentru care absolvenții noștri pleacă sunt re-prezentate, în primul rând, de condițiile în care lucrea-ză, motiv mai important decât salariile din străinătate, de lipsa posibilităților de dezvoltare profesională, de a învăța medicina de vârf, de lipsa posturilor în spitalele din orașele mari, de existența corupției și a nepotismelor

în ocuparea posturilor, mai ales în orașele mari, universitare. Pe de altă parte, trebuie ținut cont de investiția mare, de 35.000 de lei pentru un absol-vent, bani pe care statul îi pierde, odată cu plecarea medicului în străinătate. Care ar putea fi soluția pentru corec-tarea acestor pierderi, fără să limităm dreptul la liberă circulație și dreptul la muncă? Am văzut soluții pe care le aplică țările mult mai bogate decât noi, de exemplu, Franța. Facultatea noastră are un contract cu autoritățile locale din regiunea Sarthe, prin care Consiliul General Sarthe finanțează integral studiile celor care doresc să se stabilească în regiunea respectivă, de-ficitară în medici, cu condiția ca aceștia să rămână prin contract în Sarthe minimum cinci ani. La aceasta se adau-gă prime de instalare, este suportată chiria casei pentru medici, plus alte facilități care să facă atractivă șederea unui medic în zona respectivă. l

Roxana Maticiuc

fACulTATEA noAsTRă ARE un ConTRACT Cu AuToRiTățilE loCAlE Din REGiunEA sARThE, PRin CARE Consiliul GEnERAl sARThE finAnțEAză inTEGRAl sTuDiilE CEloR CARE DoREsC să sE sTABilEAsCă În REGiunEA REsPECTiVă, DEfiCiTARă În MEDiCi, Cu ConDițiA CA ACEșTiA să RăMână PRin ConTRACT În sARThE MiniMuM CinCi Ani.

PErSOAnELE DE DECIzIE, CErCEtătOrII șI MEDICII SUnt În FIECArE zI În FAțA PrOvOCărII de a-și stabili prioritățile în fața activităților și a responsabilităților. În sistemul de sănătate, deciziile lor sunt, de cele mai multe ori, influențate de realitatea cu care se confruntă pacienții și de resursele limitate.

În aceste condiții, deciziile depind de calitatea datelor pe care le au la dispoziție. Acestea sunt, în general, colectate în registrele de pacienți. registrele sunt realizate în funcție de anumite caracte-ristici comune ale pacienților — precum diagnosticul, anumite tipuri de implanturi, tratamente pe care le folosesc, riscul de a avea o anumită boală — și au reprezentat, timp de decenii, o sursă importantă de date necesare pentru a analiza performanțele clinice ale anumitor medicamente și tehnici medicale. Ele au fost un instrument crucial pentru persoanele de decizie din siste-mul medical, la toate nivelele — local, regional, național și chiar internațional. În consecință, există un număr uriaș de registre, de la cele simple, ținute de medici în cabinetele individuale, la cele făcute la nivel internațional.

În ultimii ani însă, dezvoltarea tehnologiei informaționale a oferit o oportunitate fără precedent de a schimba și, totodată, de a eficientiza modul în care sunt realizate și folosite registrele de pacienți. O schim-bare extrem de importantă este aceea că medicii pot să împărtășească unii cu alții cantități impresionante de date care îi ajută să ia decizii mai bune pentru pacienții lor.

Totuși, în Uniunea Europeană este evident că valorificarea informațiilor noi nu se face la nivelul la care ar putea să se facă. Cercetătorii, medicii și persoanele de decizie pierd foarte mult timp prețios pentru a aduna informațiile din sur-se disparate și a le compara, astfel încât să tragă concluzii. Este clar că este nevoie de o nouă modalitate de alcătuire a registrelor. Iar aici își găsește rostul PARENT JA (Inițiativa Transfrontalieră pentru Acțiune Comună în privința Registrelor Pacienților), care a ela-borat un ghid pentru cei care vor să creeze registre ale pacienților. Documentul conține recomandări aplicabile pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Sunt sfaturi practice pentru realizarea și gestionarea registre-lor, astfel încât datele să poată fi folosite apoi și pentru cercetare, și pentru decizii în domeniul politicilor de sănătate.

Ghidul identifică următoarele tipuri de registre:1. Registrele de boli, prin care sunt colectate, analizate și disemi-

nate informații despre persoanele care suferă de aceeași boală;2. Registrele de produse, în care sunt grupați pacienții care

au folosit aceleași medicamente sau au fost expuși unor proceduri cu același tip de echipament medical;

3. Registrele serviciilor de sănătate, care conțin date des-pre pacienții care au trecut prin proceduri medicale simi-lare sau au fost spitalizați pentru aceleași probleme.Registrele de pacienți din Uniunea Europeană sunt foarte variate și,

uneori, divergente. Ele sunt create tot mai mult pe platforme software, dar sunt segregate și nu se pot compara date din registre diferite, ale organizațiilor diferite sau din state diferite. Nu există interoperabilitate.

Ghidul face o trecere în revistă a principalelor registre exis-tente atât la nivel european, cât și la nivelul statelor membre. Din punctul de vedere al celor naționale, identifică o serie de probleme, printre care:1. Instabilitatea fondurilor, cea mai importantă, care duce

la o sustenabilitate limitată a registrelor respective;2. Legale, probleme referitoare la proteja-

rea și la utilizarea datelor personale;3. Neclaritate în stabilirea rolurilor celor implicați: pro-

prietarii datelor, deținătorii și utilizatorii lor;4. Faptul că, de multe ori, datele încă sunt co-

lectate pe hârtie, cu pixul.PARENT JA a identificat, în statele europene, registrele care pot fi

luate în considerare, ca realizate corect, în conformitate cu standardele. România se află la coada listei, cu numai șase astfel de registre. Cele mai multe sunt în Marea Britanie, 139, iar cele mai puține, în Albania, Bulgaria, Georgia, Turcia, care au doar câte unul.

Ghidul oferă indicații pas cu pas pentru crearea de noi registre, astfel încât ele să conțină date de calitate (adică, să respecte anumite standarde clare, care să fie comune la nivelul întregii Uniuni Europe-ne) și să fie interoperabile. O atenție deosebită este acordată creării premiselor pentru ca datele colectate într-un anumit stat să poată fi folosite dincolo de granițele statului respectiv. Pentru asta, trebuie să existe voință politică, trebuie creat un cadru legal corespunzător și soluții tehnice. E nevoie de proceduri transparente pentru accesul și utilizarea datelor. De asemenea, e important limbajul folosit, astfel încât să existe o corespondență între termenii medicali folosiți în registrele din diferite țări. l

Roxana Maticiuc

mai 2016 7

alcătuirea registrelor de paciențiGhid european pentru

Uniunea Europeană are primul ghid metodologic ce conține recomandări pentru crearea şi gestionarea eficientă a registrelor de pacienți. Aceste baze de date sunt cruciale în sistemul de sănătate, iar noile tehnologii informatice oferă instrumentele necesare pentru ca datele să poată fi mai bine folosite, inclusiv la nivel transfrontalier.

o sChiMBARE ExTREM DE iMPoRTAnTă EsTE ACEEA Că MEDiCii PoT să ÎMPăRTă-șEAsCă unii Cu Alții CAnTiTăți iMPREsionAnTE DE DATE CARE Îi AJuTă să iA DECizii MAi BunE PEnTRu PACiEnții loR.



să pornească de la nivelul disciplineiVreau ca deciziile să fie piramidale, clinice, dar nu avem un centru de simulare. Ne propunem să îl

realizăm, pentru că este foarte important. Cât despre anatomia studiată pe cadavru, aceasta este o particularitate care va trebui conservată, care ține de tradiția noastră, care ține de istoria noastră ca facultate de medicină de la 1869 încoace.

Ce presupune un centru de simulare?Acest centru presupune că punem studentul în fața unei situații clinice, a unui robot. Practic, el va trebui să stabi-lească în prima etapă un diagnostic și să orienteze diagnos-ticul pe o pistă corectă. Adică, i se dă o situație simulată a unei simptomatologii clinice, iar această simulare ar fi fundamentală, dacă ne gândim la asigurarea părții de resuscitare. Restul liniilor de acțiune este destinat, practic, liniilor fundamentale. Ceea ce se întâmplă în momentul de față în românia este o situație para-doxală și unică în Europa: medicii rezidenți, după cinci ani, șase ani de rezidențiat, primesc o diplomă prin care li se conferă, de către Ministerul Sănătății, titlul de medic specialist. Oriunde în lumea asta este o mândrie să arăți diploma că ai studiat ortopedia, chirurgia la universitatea X. Numai noi nu ne trecem rezidenții în subor-dinea directă a Ministerului Educației, deși Legea Educației Naționale spune foarte clar că universitățile pregătesc în învățământul medical rezidenții.A treia direcție ar fi cooperarea internațională și europeană, pen-tru că trebuie să ne afirmăm eu-ropean, internațional. Noi suntem parte componentă a unei mobilități profesionale, atât pentru studenți, cât și pentru cadrele didactice.A patra direcție o reprezintă preo-cupările noastre privind activitatea studențească. Și nu în ultimul rând, a cincea direcție este activitatea de cercetare științifică. Aceas-ta ne aduce un plus de finanțare care va trebui stimulată. Eu i-am rugat pe colegii mei să facă un lucru fundamen-tal: să includă studenții în toate forumurile de evaluare a calității procesului didactic, adică să avem un feed-back al studentului în ceea ce privește calitatea procesu-lui educațional. Până acum, studenții nu erau implicați în această evaluare și e obligatoriu să fie implicați. Mai propunem ceva: să ne organizăm școala doctora-lă la nivelul facultății. E foarte important ca profeso-rii care conduc doctoratele să se strângă într-o formă unitară și să-și facă această activitate suplimentară.

Care sunt prioritățile pentru acest mandat pe care tocmai l-ați început? Planul meu de management este structu-rat pe cinci mari direcții de acțiune și o a șasea, suplimentară. Cea mai importan-tă direcție este realizarea unui cadru instituțional corect al Universității de Medicină și Farmacie și, în speță, al facultății de medicină generală. Facultatea are 17 departamente, unele preclinice, altele clinice. Aceste depar-tamente uneori sunt omogene, alteori sunt o mixtură de discipline asociate într-o formulă nu tocmai fericită, cum ar fi, spre exemplu, departamentul care are alergologia, dermatologia, nefrologia și urologia. Este important să ajungem să definim departamentele în așa fel încât să fie funcționale. Mai mult decât atât, mi-am impus ca decizia în Facultatea de Medicină să fie o decizie piramidală, o decizie care să pornească de la nivelul disciplinei. Vreau să o fac transparentă, să fie o deci-zie în care toată lumea să fie implicată.Cred ca a venit vremea să nu ne mai ra-portăm strict la facultățile de medicină din jurul nostru. Vrem să fim în top 500 rating, va trebui să ne gândim să semă-năm cu alte universități din afară. Noi avem particularități ale învățământului medical din Facultatea de Medicină. Două sunt majore: accesibilitate la bolnav și anatomie studiată pe cadavru. Accesul la bolnav este unic. În alte țări, studentul nu are acces la bolnav. Participă doar în centre de simulare. Aici e paradoxul: noi avem acces la bolnav în bazele noastre

Mai sunt lucruri care trebuie modificate. Spre exemplu, o schimbare radicală a ideii de secretariat, în sensul că stu-dentul va trebui să-și primească un cod unic de înregistrare în registrul matri-col, iar în baza acestui cod unic să aibă o accesibilitate web oriunde ar fi și să poată să-și acceseze tot parcursul pro-fesional: adică, să știe unde are stagiul, cu cine îl face, să primească informații administrative, să primească notele la examen în această formulă electronică.

unde ar trebui să fie școliți specialiștii în hTA (Evaluarea Tehnologiilor Medicale)? E un domeniu în care profesioniștii aleg să meargă către privat, în industria farma, unde sunt foarte bine plătiți. Avem nevoie de ei însă și la stat. Eu cred că trebuie să fie un mediu dis-tinct, pentru că medicul este cel care pune un diagnostic, cel care stabilește un tratament utilizând tehnologie medicală. Tehnologia asta medicală însă trebuie

universitatea de Medicină și farmacie din București are nevoie de un cadru instituțional corect, de un centru de simulare, de o cooperare mai bună internațională și europeană și de implicarea studentului în cercetarea științifică și în calitatea procesului educațional. Acestea sunt doar câteva dintre direcțiile care formează planul de management al noii conduceri a facultății de Medicină din București. Despre schimbările care vor avea loc în scurt timp în universitatea de Medicină și farmacie „Carol Davila” ne vorbește pe larg decanul facultății de Medicină și farmacie, prof. univ. dr. Cătălin Cîrstoiu, manager al spitalului universitar de urgență, București.

universități din afară.să semănăm cu alte

va trebui să ne gândim să fim în top 500 rating,

din jurul nostru. Vrem la facultățile de medicină

nu ne mai raportăm strictCred ca a venit vremea să

obligatoriu să fie implicați.studenții nu erau implicați în această evaluare și e

calitatea procesului educațional. Până acum, avem un feedback al studentului în ceea ce privește

de evaluare a calității procesului didactic, adică săfundamental: să includă studenții în toate forumurile

I-am rugat pe colegii mei să facă un lucru

oRiunDE În luMEA AsTA EsTE o MânDRiE să ARăți DiPloMA Că Ai sTuDiAT oRToPEDiA, ChiRuRGiA lA uniVERsi-TATEA x. nuMAi noi nu nE TRECEM REziDEnții În suBoRDinEA DiRECTă A MinisTERului EDuCAțiEi.




Limitele medicinei personalizate

CErCEtătOrII DE LA DEPArtAMEntUL DE SănătAtE șI COMPOrtAMEnt AL UnIvErSItățII CAMbrIDgE au ana-lizat 18 lucrări privind legătura dintre cunoașterea riscului genetic și schimbarea comportamentului care ar putea influența starea de sănătate. rezultatul analizei arată că așteptările conform cărora cunoașterea riscurilor care vin din structura ADn-ului ar aduce modificări de comportament nu sunt susținute de dovezi. Prin urmare, cercetătorii au ajuns la concluzia că aceste rezultate nu oferă suport pentru utilizarea de teste genetice sau pentru căutarea genelor care sporesc riscul de boli comune complexe, întrucât acestea nu motivează comportamentul de reducere a riscului.

Promisiunea medicinei personalizate constă în capacitatea sa de a inspira o schimbare de comportament, de a avea un stil de viață sănătos, pentru a preveni bolile cronice. A avea aceste informații genetice, însă, nu ajută neapărat. Contează foarte mult ce fac oamenii cu informațiile de care dispun. Mai mult, noi cercetări sugerează că o cunoaștere a riscului genetic al unei per-soane nu este suficient pentru a face oamenii să renunțe la fumat, să mănânce sănătos sau să ia măsuri pentru a-și îmbunătăți sănătatea.

Și nu este prima dată când cercetătorii au ajuns la această conclu-zie. Multe dintre studiile anterioare au sugerat, de exemplu, faptul că descoperirea informațiilor de risc genetic ale unei persoane nu are un impact semnificativ asupra comportamentului privind fumatul, pierderea în greutate sau acceptarea sfaturilor privind stilul de viață. Nici chiar atunci când informația genetică este însoțită de consiliere.

Cu toate aceste limitări, este important faptul că dacă se pune accentul pe abordările personalizate în sănătate, treptat se poate muta responsabilitatea de la instituțiile sociale către fiecare persoană. Dar, având în vedere dezvoltarea puternică a medicinei personalizate și creșterea continuă a industriei de testări genetice direct de către indivizi, rămâne de văzut ce impact vor avea aceste constatări asupra direcției viitoarelor cercetări.

În timp ce conceptul de medicină perso-nalizată include abordări promițătoare, cum ar fi tratamentul cancerului, accentul a fost pus în mare parte pe utilizarea informațiilor despre riscul genetic pentru a motiva prac-

ticarea unui stil de viață sănătos. Acest lucru reiese și dintr-un discurs al președintelui Obama, care a sugerat că progresele vii-toare în biomedicină ar oferi „informațiile personalizate de care avem nevoie pentru a proteja sănătatea noastră și a familiilor noas-tre”. Francis Collins, director al Institutului Național de Sănătate din America, a spus, la rândul său, că medicina personalizată „în-seamnă a avea mai mare grijă de noi înșine”.

În anumite situații însă, respectul instituțional pentru medicina perso-nalizată poate fi greșit interpretat: dis-trage atenția oamenilor de la metodele de îmbunătățire a sănătății populației bazate pe dovezi concrete. Se hrănește astfel mitul că un stil de viață sănătos ar necesita soluții complicate care ar putea afecta, în mod paradoxal, eforturile de susținere a schimbării de comportament.

În plus, un accent sporit asupra abordări-lor personalizate în sănătate poate muta trep-tat responsabilitatea de la instituțiile sociale către persoane fizice. Cel puțin o parte din dovezi arată că acest tip de încadrare poate afecta sprijinul public în intervențiile de să-nătate publică ale populației. Dietă, exerciții fizice, utilizare de substanțe, toate acestea sunt determinate de factori structurali cel puțin la fel de mult ca alegerile personale, iar testarea genetică nu va schimba acest lucru. l

Roxana Maticiuc

un mare interes, în ultimii ani, a fost observat în domeniul medicinei personalizate. ideea care a atras cel mai mult atenția a fost aceea că testarea genetică poate dezvălui riscurile unei persoane la diverse boli, precum și cele mai eficiente tratamente la care răspund aceste afecțiuni. un nou studiu însă, publicat în British Medical Journal, arată că oamenii, chiar dacă își cunosc riscul de boli genetice, nu sunt suficient de motivați să își schimbe comportamentul.

practicarea unui stil de viață sănătos.informațiilor despre riscul genetic pentru a motiva

Accentul a fost pus în mare parte pe utilizarea

noi CERCETăRi suGEREAză Că o CunoAșTERE A RisCului GEnETiC Al unEi PERsoAnE nu EsTE sufiCiEnT PEnTRu A fACE oAMEnii să REnunțE lA fuMAT, să MănânCE sănăTos sAu să iA MăsuRi PEnTRu A-și ÎMBunăTăți sănăTATEA.

mai 2016 11

proiectată de către această specialitate, de acest inginer medical. În niciun caz, nu doctorul va construi aparatul. Deci, prac-tic, tehnicile acestea medicale fac parte dintr-un plan de învățământ mixt care ține și de medicină, dar și de Politehni-că. Eu cred că locul acestei specializări este unde e acum, la Politehnică, la Facultatea de Inginerie Medicală.

Care ar trebui să fie criteriile după care se face evaluarea unei universități de medicină?Păi, răspunsul vi-l dau clasamentele ARACIS și clasamen-tele naționale. Este un clasament dat oficial de Ministerul Educației și este pe locul 4, fiind prima universitate de medi-cină din toate cele din țară. Departajarea se face pornind de la cum sunt cazați studenții, de la cum arată căminele, calitatea procesului de cazare, de la ce oferă campusul studențesc. Eu cred că nicio universitate de medicină din țara asta nu poate spune că este suficient de bună încât să nu mai aibă ce să facă. Uite, noi avem cea mai frumoasă clădire dintre toate facultățile de medicină din țara asta, ca să cad și eu în patimile colegilor mei, dar așa e, e un monument istoric.

fiind construită demult, mai este suficientă infrastructura actuală? Nu. Trebuie clar modificată, nouă ne trebuie un campus universitar așa cum ați văzut în marile campusuri univer-sitare. Proiectul este să încercăm să ne construim un campus cum vedem peste tot în lumea asta civiliza-tă, undeva în afara bucureștiului, pe un spațiu extins unde să ai tot ce-ți trebuie pentru un act educațional.

sunt voci care spun că poate se școlarizează prea mulți medici.Nu știu dacă școlarizăm prea mulți medici, dar cred că este o distribuție total lipsită de logică în marile centre universitare, în marea aglomerare de doctori. Eu, ca director de spital, am scos în trecut posturi la concurs și nu se înscria nimeni, într-o specialitate foarte atractivă. Ulterior, am realizat că oamenii nu veneau nu din cauza problemelor spitalului sau din cauza problemelor de sistem, ci din cauza șefului secției respecti-ve. După ce l-am schimbat și am scos din nou postul, a fost o mare îmbulzeală. Am realizat că, de fapt, și acesta este un factor care poate să influențeze în mare parte dorința cuiva de a veni într-un spital. La fel se întâmplă și în universitate.

foarte multe persoane spun că în sănătate, spre deosebire de Educație, se alocă suficienți bani, dar sunt prost administrați. Cum vedeți această afirmație?Despre proasta administrare, eu am o părere particula-ră: ce poți să administrezi atât de prost, când, practic, din bugetul pe care îl ai, acoperi salariile și atât? Nu mai exis-

tă un management al restului consumului, dacă 80% din masa bugetară pe care o ai o cheltuiești pe salarii. Vă dați seama că 20% ca să asiguri necesitățile, fie ale unei universități, fie ale unui spital, reprezintă ceva insuficient.

Tot mai mulți pacienți migrează, ușor, ușor, către privat. nu e o masă foarte mare de oameni pentru că, practic, omul îl caută pe medicul de la stat, dar în privat, pentru că sunt condiții mai bune. Cum priviți din această perspectivă lucrurile? Ar trebui dezvoltat mai mult privatul în sistemul de sănătate?Nu. Trebuie creat un sistem veritabil în care să pună în cen-trul sistemului de sănătate pacientul, în primul rând, ser-viciile medicale acordate pacientului, dar nu cantitativ, ci calitativ, și să asigure o finanțare reală a cazului respectiv. Asta este problema sistemului de sănătate. Această finanțare reală va apărea atunci când, practic, va exista o decizie co-erentă, pentru că fondul național de asigurări de sănătate nu acoperă în integralitatea sa costurile actului medical. Sau le-o acoperi, dar ceea ce ajunge, practic, la spitale este ceva ce nu acoperă decât în proporție de 80% salariile.Și spitalele private consumă fonduri publice, pentru că și ele sunt în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate, și ele acce-sează programe naționale de sănătate. Problema fundamen-tală e că, sigur, un sistem sănătos e un sistem în care există o concurență reală privat-public, în care există asigurări private de sănătate. Un sistem sănătos e un sistem concurențial, iar la noi nu este un sistem care să ofere concurență. Statul este într-o situație în care nu poate fi concurențial, privatul, da.

Ați spus „real”, când se va face un sistem de asigurări real. Adică?Adică, să existe componenta privată a asiguratorilor privați de sănătate, să existe o coplată reală și efectivă, nu ce există acum.

Cât ar trebui să fie salariul minim pentru un medic, ca să-l ținem în țară?Sunt sisteme de sănătate care salarizează în raport cu performanța fiecăruia și cred că asta va trebui să avem în cal-cul, pentru că sunt medici care sunt extrem de performanți și care muncesc, și care își fac treaba, dar sunt salarizați mai prost decât unii care nu au activitate meritorie. l

Roxana Maticiuc

respectiv. Asta este problema sistemului de sănătate.ci calitativ, și să asigure o finanțare reală a cazului

medicale acordate pacientului dar nu cantitativ, sistemului de sănătate pecientul, în primul rând, serviciileTrebuie creat un sistem veritabil în care să pună în centrul


de calitatela radioterapie

cresc accesul paciențilorinvestițiile private

mai 2016 13


scintigrafie), laborator, genetice.de medicină nucleară (PETCT şi

stadiului cancerului: imagistice,de depistare şi de stabilire afi reduse prin mijloacele moderne

Erorile diagnostice şi de tratament pot

că acest traseu al pacientului, deja afectat din punct de vedere psihic de diagnosticul comunicat, să fie lipsit de asperităţi, să fie clar, uşor de străbătut, fără timpi de aşteptare foarte mari, fără deplasări pe distanţe mari sau inutile. Ideal este ca abor-darea multidisciplinară să înceapă din momentul apariției suspiciunii sau al diagnosticării iniţiale a cancerului punând sub același acoperiș metodele de diagnosticare specifice: laborator, medicină nucleară și imagistică și cele terapeu-tice: chimioterapie, radioterapie, chirurgie. De asemenea, echipele medicale trebuie să fie constituite din medici de toate specialităţile, pentru a putea aborda tipologii diferite de cancere şi complicaţiile acestora, monitori-zând pacientul în timpul tratamentului şi intervenind specific şi rapid. Nu trebuie neglijat confortul pacientului, oferindu-i suport psihic, nutriţional şi recuperare medica-lă. Având aceşti specialişti în acelaşi loc, creând un mediu prietenos, cald, curat pentru pacient şi aparţinătorii acestora, reuşim să îi ajutăm în procesul dificil al diagnosticării şi tra-tării acestei maladii a cărei incidenţă creşte îngrijorător. În cadrul Neolife am reuşit, cu multe investiţii în echipamente şi instruire, să creăm o echipă puternică și dăruită care abor-dează multidisciplinar toate cazurile cu care ne confruntăm.

se vorbește despre subdiagnosticare sau diagnostic eronat în cancer, în România. Cum se pot elimina aceste erori grave? Erorile diagnostice şi de tratament pot fi reduse prin mijloa-cele moderne de depistare şi stabilite a stadiului cancerului: imagistice, de medicină nucleară (PETCT şi scintigrafie), de laborator, și prin testele genetice. Este foarte important ca medicii să fie conştienţi de dificultatea anumitor diagnostice şi să aibă deschiderea pentru a doua opinie, să o ceară colegi-lor lor şi să folosească aceste opinii în conduita terapeutică.

noul Plan multianual național integrat de control al cancerului pentru perioada 2016 — 2020 pune accentul îndeosebi pe aspectele psiho-sociale. Avem personal medical pregătit să preia această abordare? Există personal medical pregătit, dar acesta este insu-ficient pentru numărul mare de pacienţi oncologici şi pentru familiile lor. Dacă vorbim strict de psihologi specializaţi pe abordarea pacienţilor oncologici, ne lovim nu numai de numărul insuficient al acestora, ci şi de mentalitatea majorităţii pacienţilor români. Deşi au nevoie, cu certitudine, de suport psihologic, în condiţiile existenţei unui program psihologic bine al-cătuit, indiferent că acesta este gratuit sau plătit, sunt extrem de puţini cei care apelează la aceste servicii.

Abordarea multidisciplinară a cancerului este esențială în

managementul pacientului oncologic. În ce măsură este

aceasta utilizată în România? Se vorbeşte tot mai mult despre

această abordare multidisci-plinară a cancerului. Sunt

convins că fiecare medic, odată pus în faţa unui

pacient cu acest diag-nostic, face tot posi-bilul ca pacientul res-

pectiv să intre într-un circuit de consultaţii şi investigaţii medica-le ale căror rezultate sunt absolut necesare

evaluării stadiului afecțiunii şi inițierii unui

tratament adecvat, ţintit şi eficient. Important de realizat este

un raport recent al Coaliției Europene a Pacienților cu Cancer (ECPC) atrage atenția asupra dificultăților pacientului oncologic în ceea ce privește accesul la radioterapie. Cum s-ar putea rezolva această problemă în România? Aş vrea să fiu optimist şi să spun că, prin noile investiţii în domeniul pri-vat, accesul pacienţilor la radiotera-pie de calitate a crescut. Cu atât mai mult cu cât este posibilă contractarea acestor servicii în cadrul Programului Naţional de Radioterapie, astfel încât pacienţii să aibă acces gratuit la aceste tratamente. Din păcate, există în con-tinuare liste de aşteptare pe două-trei luni şi acest lucru se poate rezolva numai prin dezvoltarea de noi centre de radioterapie sau prin echiparea spitalelor publice. Pe termen scurt, creşterea va veni din partea centrelor private, pentru că acestea au capaci-tatea, în absența termenelor impuse de procedurile de achiziţie publică, de a deschide un centru de radioterapie în maximum 12 luni din momentul deciziei şi stabilirii amplasamentului.

Abordarea multidisciplinară, diagnosticarea corectă și un tratament corespunzător pentru pacientul oncologic presupun multe investiții, echipamente moderne și cadre medicale bine pregătite. Deși accesul pacienților la

radioterapie de calitate a crescut datorită investițiilor în domeniul privat, numărul centrelor pentru astfel de

tratamente este încă insuficient. În opinia specialiștilor, parteneriatele public-

private ar fi o soluție solidă și rapidă care ar rezolva cu siguranță problema

radioterapiei, și nu numai a acesteia, în sistemul medical românesc.

MNT Healthcare România și MoldovaInterviu cu dr. Claudiu Tronciu, director general

Din PăCATE, ExisTă În ConTinuARE lisTE DE AșTEPTARE PE Două-TREi luni și ACEsT luCRu nu sE PoATE REzolVA DECâT PRin DEzVolTAREA DE noi CEnTRE DE RADioTERAPiE sAu PRin EChiPAREA sPiTAlEloR PuBliCE.


Pe termen lung, vor acţiona strategiile de achiziţie de echipa-mente în sistemul public. Opinia mea este că parteneriatele public-private ar fi o soluţie solidă şi rapidă care ar rezolva, cu siguranţă, problema radioterapiei, şi nu numai, în siste-mul medical românesc. Sistemul public ar evita costurile achiziţiei de echipamente şi cheltuielile operaţionale efectuând plata strict pentru servicii efectuate, în con-diţiile unor standarde clare (de echipare, pregătire a per-sonalului şi de prestare a serviciilor). În scopul asigurării echității și stimulării partenerului privat este necesară calcularea de tarife pentru serviciile de radioterapie pe criterii clare, transparente , corecte și complete.

o entitate privată, dedicată serviciilor de radioterapie din România, este doar o alternativă la tratamentele din străinătate?O astfel de entitate este mai mult decât o alternativă la tratamentele similare efectuate în străinătate. Care ar mai putea fi motivul să te tratezi în străinătate când be-neficiezi de cele mai bune echipamente, de specialişti care vorbesc limba maternă şi temeinic pregătiţi în ţară şi în străinătate şi având acces şi la a doua opinie, în timp real? În plus, tratamentul este decontat integral. Există, bi-neînţeles, o anumită categorie de pacienţi care se vor trata doar în străinătate. Fie pentru că au posibilitatea financiară de a o face şi nu concep să se trateze aici, fie pentru că ne-încrederea lor în sistemul nostru medical este mare. Grupul Bozlu a acordat încredere sistemului medical românesc şi a acţionat altfel decât celelalte companii din Turcia, investind 15 milioane de euro în Neolife Medical Center care, înce-pând din aprilie 2014, a reuşit să îşi construiască deja un renume. Sunt doi ani de activitate care au însemnat extrem de mult pentru noi, în care ne-au trecut pragul 20.000 de pacienţi de radioterapie, chimioterapie, medicină nucleară, imagistică, recuperare medicală, endoscopie și policlinică.

Ce planuri de dezvoltare are neolife? Anul acesta, am investit în Bucureşti într-un al doilea accelerator liniar, achiziţionat, de asemenea, de la Varian (SUA) - liderul mondial în domeniu, şi am completat portofoliul de investigaţii imagistice cu un departament de rezo-nanţă magnetică nucleară. De asemenea, în foarte scurt timp deschidem centrul de la Iaşi, într-o locaţie deosebită, con-ceptul fiind tot cel de multidisciplinari-tate. Ne bazăm, în dezvoltarea noastră, atât pe puterea de investiţie a grupului, cât şi pe echipa de management locală. Directorul operaţional Marius Megulete, cu experienţă vastă în logistica echi-pamentelor medicale performante s-a implicat direct în deschiderea a patru centre (dintre care unul, în Chişinău). De asemenea, directorul medical pentru România, dr. Cristina Berteanu, cu multă experienţă medicală şi administrativă, cu o putere de muncă fantastică, a dat dovadă de o extraordinară perseve-renţă în a pune cât mai multe piese în puzzle-ul multidisciplinarităţii și în promovarea acestui concept inovator. l

Valentina Grigore

GRuPul Bozlu A ACoRDAT ÎnCREDERE

sisTEMului MEDiCAl

RoMânEsC și A REACționAT AlTfEl DECâT

CElElAlTE CoMPAnii Din

TuRCiA, inVEsTinD 15 MilioAnE DE

EuRo ÎnTR-un CEnTRu MEDiCAl CARE, ÎnCEPânD

Din APRiliE 2014, A REușiT să Își ConsTRuiAsCă

DEJA un REnuME.


(SUA) - liderul mondial în domeniu.achiziţionat, de asemenea, de la Varian

într-un al doilea accelerator liniar, Anul acesta, am investit în Bucureşti

În foARTE sCuRT TiMP DEsChiDEM CEnTRul DE lA iAși, ÎnTR-o loCAțiE DEosEBiTă, ConCEPTul fiinD ToT CEl DE MulTiDisCiPlinA-RiTATE, DAR nu lA DiMEnsiunilE nEolifE BuCuREșTi.



reducerea inegalităților în Sănătate”„Trebuie să facem mai mult pentru

aproximativ 7,5 miliarde de euro pentru acțiuni de cercetare și inovare.Țările membre ale Uniunii Europene au la dispoziție până în anul 2020

creștere treptată până la 6% din PIBnevoie de o finanțare corespunzătoare, printr-o calitate. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este

fi obținut doar prin garantarea unui act medical decetățenilor încrederea în sistem. Iar acest lucru poate

PNL consideră că, în primul rând, trebuie redată

Care este trendul european în managementul bolilor cronice? Ar trebui urmat și de România? Strategia europeană în combaterea bolii constă în informare, prevenție și responsabilizarea pacienților. În același timp, pentru gestionarea bolii sunt necesare o abordare multidisciplinară, o monitorizare strictă a pacienților, precum și utilizarea ghidurilor de tratament. Între 50 și 80 la sută din bugetele Sănătății din țările UE sunt des-tinate tratamentului acestor afecțiuni.

Care sunt prioritățile EnVi și ale dvs., personal, în calitate de membru al acestei comisii?Rolul și prioritățile Comisiei de Să-nătate din Parlamentul European vi-zează, în special, asigurarea accesului tuturor pacienților europeni la servicii de asistență medicală de calitate, pro-movarea unui stil de viață sănătos, promovarea noilor tehnologii din do-meniul sănătății și, nu în ultimul rând, prevenirea și combaterea amenințărilor la adresa sănătății publice. Sunt de părere că trebuie să facem mai mult

de sănătate, indiferent de culoarea politică a conducerii ministerului? Sunt onorat de ambele premii pe care le-am primit anul acesta: MEP Awards 2016 și EURORDIS Policy Maker Award – pentru activitatea în domeniul bolilor rare. Sunt premii care confirmă acti-vitatea susținută pe care am avut-o în calitate de membru al Comisiei pentru sănătate din Parlamentul European, dar și ca președinte al Grupului Friends of the Liver, atât în lupta îm-potriva hepatitelor, cirozei, cancerului hepatic, cât și împotriva bolilor cardiovasculare, bolilor pulmonare și bolilor rare. Priori-tatea sistemului de sănătate, indiferent de bugetul pe care îl are sistemul și indiferent de culoarea politică pe care o are cel care ocupă funcția decizională, trebuie să fie pacientul. Chiar dacă s-a clamat, în permanență, acest lucru, în practică pacientul a fost rareori preocuparea reală, atunci când s-a modificat o lege sau atunci când s-au implementat diverse măsuri.

Care sunt principalele preocupări ale Partidului național liberal, în domeniul sănătății?În viziunea Partidului Național Liberal, sănătatea este un dome-niu de care depinde siguranța națională. Tocmai de aceea spun că toate politicile publice în domeniul Sănătății trebuie să aibă în centru pacientul. PNL consideră că, în primul rând, trebuie redată cetățenilor încrederea în sistem. Iar acest lucru poate fi obținut doar prin garantarea unui act medical de calitate. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de o finanțare cores-punzătoare, printr-o creștere treptată până la 6% din PIB, de controlul cheltuielilor prin informatizarea completă a sistemului, de elaborarea unui program transparent şi eficient de investiţii în Sănătate, de stoparea migrației medicilor, de dezvoltarea po-liticilor de sănătate în parteneriat cu organizaţiile de pacienţi.

CnAs a fost sub conducerea dumneavoastră timp de șapte luni. Mandatul anteriorului președinte a fost de un an. Credeți că este sănătos ca managementul unei instituții de stat să se schimbe atât de des? și mă refer aici la strategii și proiecte a căror pregătire și implementare durează mult, iar prin schimbările succesive multe dintre acestea se pierd.Ceea ce mă bucură este că președintele CNAS care mi-a ur-mat a continuat proiectele pe care le-am început, în beneficiul pacienților. Mă refer aici la informatizarea sistemului de să-nătate. Pentru toți cei care contribuie la sistemul asigu-rărilor sociale de sănătate, este important să știe că banii lor nu se irosesc, ci sunt folosiți strict în interesul lor.

Dvs. ați făcut primii pași pentru introducerea Cardului național de sănătate, “singurul instrument care elimină rețetele false, investigațiile frauduloase și internările fictive”. Cum putem înlătura sau măcar reduce, în continuare, frauda și corupția din sistemul de sănătate?

pentru reducerea inegalităților în Sănătate, între cetățenii europeni, dar și pentru a susține inovația în domeniu. Pe lângă alte subiecte de maxim interes, sunteți promotorul inovației în Parlamentul European. Este inovația accesibilă unei țări ca România? E drept că multe țări din UE, printre care și România, se con-fruntă acum cu un paradox. Deși pe piață există medicamen-te și terapii inovatoare care să asigure pacienților rezultate bune și îmbunătățirea calității vieții, mulți cetățeni nu se pot bucura de progresele științei și ale tehnologiei, în special din cauza costurilor ridicate. De aceea, trebuie să facem o ierarhie a investițiilor la niveluri european și național în domeniul cercetării și să găsim soluții durabile pen-tru a include terapiile de ultimă generație în planurile naționale de sănătate, în soluțiile de tratament și să le asigurăm, în același timp, finanțare pe termen lung.

Ați fost votat de curând „Europarlamentarul anului în domeniul sănătății”, fiind unul dintre cei mai activi membri din Parlamentul European. Din perspectiva statutului dvs., care ar trebui să fie prioritățile sistemului românesc

Când am susținut introducerea cardului de sănătate au fost furnizori care nici măcar nu voiau să audă de acest instrument, fiind obișnuiți să raporteze după bunul plac, fără să poată fi controlați și trași la răspundere. Dacă sistemul informatic al CnAS, și mă refer aici la dosarul electronic, rețeta electronică și cardul de sănătate, s-ar folosi la capacitate maximă, ar duce automat la economisirea banilor și, implicit, la servicii medicale mai bune pentru toți pacienții din românia.

Ce proiecte aveți pentru perioada următoare? Voi face în continuare lobby și voi apela la toate instrumentele instituționale pentru a îmbunătăți sistemul de sănătate și pentru a crește calitatea serviciilor medicale pentru pacienți, dar și pentru susținerea cercetării în domeniul medical. Voi continua să susțin cauza bolnavilor de cancer și a celor care su-feră de boli rare și îi asigur pe reprezentanții organizațiilor și asociațiilor care îi sprijină pe acești pacienți că vor găsi în mine un par-tener de nădejde. voi face, în continuare, presiuni pentru ca Uniunea Europeană să recunoască bolile hepatice, în special hepatitele virale, drept priorităţi ur-gente, astfel încât statele membre să îşi stabilească planuri strategice naţionale. Avem, de asemenea, nevoie de o strategie europeană pentru prevenirea și combaterea bolilor cardiovasculare, o problemă acută nu doar în România, ci și la nivel global. vac-cinarea este un alt subiect asupra căruia trebuie să judecăm cu mai puțină patimă și cu mai mult pragmatism. Este imperios necesară o campanie susținută de informare asupra beneficiilor vaccinării, iar Ministerul Sănătății ar trebui să își asume acest proiect important pentru sănătatea publică. l

Roxana Maticiuc

România are nevoie de o finanțare corespunzătoare a sistemului. ne încadrăm încă în rândul țărilor din uE care alocă cel mai puțin din PiB domeniului sănătății. Prin programul orizont 2020, țările membre ale uniunii Europene au la dispoziție până în anul 2020 aproximativ 7,5 miliarde de euro pentru acțiuni de cercetare și inovare, ce au drept scop îmbunătățirea sistemelor de sănătate. Despre cum ar trebui folosiți acești bani și care ar trebui să fie prioritățile României am discutat cu dr. Cristian Bușoi, europarlamentar Pnl.

PACiEnTul A fosT RAREoRi PREoCuPAREA REAlă, ATunCi CânD s-A MoDifiCAT o lEGE.

Interviu cu europarlamentarul Cristian Bușoi

sunT DE PăRERE Că TREBuiE să fACEM MAi MulT PEnTRu REDuCEREA inEGAliTățiloR În sănăTATE, ÎnTRE CETățEnii EuRoPEni, DAR și PEnTRu A susținE inoVAțiA În DoMEniu.



ridicat față de celelalte țări din Europa.cardiovasculare la nivel mult mai

aceasta este eradicată, avem bolivedere că în celelalte țări ale Europei

multe de tuberculoză, având îninfantilă în Europa, avem cazuri

Suntem pe locul întâi la mortalitatea

vaccin BCG, ceea ce este inadmisibil.de tuberculoză. Tuberculoza nu are

tuberculoza și acum avem mii de cazuri țara noastră, unde înainte eradicasem

Este un lucru foarte penibil pentru

Interviu cu academicianul Mircea ifrim

Membrii Academiei de științe Medicale, unde dumneavoastră sunteți secretar general, lucrau până de curând la un plan național de sănătate, care trebuia să fie deja aplicat. Ce s-a întâmplat cu el? În urmă cu un an, un grup mare de academicieni de dife-rite specialități a stabilit, la cererea Ministerului Sănătății, care sunt prioritățile pentru sănătatea publică, ea aflân-du-se într-o stare destul de precară. Suntem pe locul întâi la mortalitatea infantilă în Europa, avem cazuri multe de tuberculoză, având în vedere că în celelalte țări ale Europei aceasta este eradicată, avem boli cardiovasculare la nivel mult mai ridicat față de celelalte țări din Europa. Pornind de la aceste probleme, s-a făcut Planul strategic al Mi-nisterului Sănătății privind ameliorarea stării de sănă-tate, plan care și-a avut reflectarea într-o tematică de cercetare complexă emisă prin ordin al ministerului. S-a făcut acest plan, s-a făcut apoi evaluarea, pentru ca, la final, spre surprinderea noastră, deși acest proces a du-rat din aprilie 2015 până în martie 2016, pierzându-se fondurile de pe 2015, în martie 2016 să apară pe site-ul ministerului anunțul că proiectul se anulează, fără vreo motivație. În aceste condiții, Consiliul a hotărât să dea în judecată Ministerul Sănătății, astfel că acum suntem în proces. Procesul îl vom câștiga, fără îndoială, dar asta prin noiembrie-decembrie, pentru că atât durează, iar rezultatul va fi pierderea fondurilor pe anul acesta. Și, sigur, minis-terul va plăti niște despăgubiri pentru lucrurile acestea.

rea strategiilor de sănătate și, în același timp, al desfășurării muncii de cercetare în sănătate. Dintre instituții, Spitalul Colentina a obținut un fond nerambursabil european de 30 de milioane de euro, pe baza căruia s-a putut face o dotare de vârf. Este singurul care are un tomograf special. Planul urmărește să prevenim bolile și după ace-ea să găsim terapii mai ieftine și mai eficien-te, cuprinzând toate categoriile de maladii.

Dacă Academia de științe Medicale este un instrument al ministerului, care se implică în strategii și reforme, cum vedeți în acest moment strategiile României în sănătate?În primul rând, România nu a pus accentul pe profilaxie. În toată lumea se pune accentul pe profilaxie, e mai ușor să previi o boală decât să o tratezi, de asemenea este mai ușor să o tratezi în primele stadii, decât în ultimele. Și atunci, în primul rând o linie strategică este cea profilactică. În acest plan avem o temă cu conștientizarea populației, cu crearea unui ghid de educație pentru sănătate, cu intro-ducerea orei de educație sanitară în toate școlile, astfel încât noi să putem preveni bolile, de asemenea se prevăd screeninguri pentru a depista o boală în primul stadiu.

Planul în ce stadiu este?De neaprobare. Ministerul trebuie să gândeas-că așa cum trebuie, și să dea drumul și la comisia de contestație, și să înceapă lumea să lucreze. În domeniul medicinei, DNA-ul ar trebui să se uite mai atent, mult mai atent la tot ce se întâmplă.

Planul are în vedere toate afecțiunile și bolile?Exact. Și vine cu soluții dincolo de ceea ce s-a făcut până acum. știți că ne confruntăm cu costuri foarte ridicate ale medicamentelor, iar atunci medicina alternativă este mult mai ieftină și trebuie să o dezvoltăm. Lumea civi-lizată, în Statele Unite, nu mai tratează cancerul prin chimioterapice, care sunt foarte scumpe și care au efecte secundare, ci prin factori de conversie și prin alte metode care sunt mult mai ieftine și mult mai eficiente. Deci, o a doua linie este scăderea costurilor prin medicina alternativă și ușurarea tratamentului bolnavului. De asemenea, în lume, dacă introduci celule stem și injectezi împreună cu plasma în articulații se reface artroza. E mult mai ieftină decât proteza și mai puțină suferință pentru pacient. Planul urmărește să prevenim bolile și după aceea să găsim terapii mai ieftine și mai eficiente, cuprinzând toate categoriile de maladii. Este un lucru foarte penibil pentru țara noas-tră, unde înainte eradicasem tuberculoza și acum avem mii de cazuri de tuberculoză. Tuberculo-za nu are vaccin BCG, ceea ce este inadmisibil.Mulți studenți care pleacă în străinătate se duc, în pri-mul rând, pentru că nu se respectă ierarhia valorică.

Care este rolul Academiei de științe Medicale în sistemul de sănătate?Legea stipulează foarte clar că Academia are un rol de consacrare și un rol lucra-tiv. Se ocupă cu cercetarea în domeniul științei medicale, fiind un instrument al Ministerului Sănătății în elabora-

Ați urmărit îndeaproape toate conducerile de la Ministerul sănătății din ultimii ani încoace. Ce vi s-a părut că lipsește sau ce ați mai face dvs.?După părerea mea, au fost alocați suficienți bani în Sănătate, dar acești bani nu s-au alocat corect și, în al doilea rând, foarte mulți bani au fost cheltuiți inutil. Industria noastră autohtonă și ceea ce facem noi ne scot mult mai scump și se cheltuie bani, populația se duce și cumpără medicamente din alte țări, unde sunt mult mai ieftine. nu aș spune că nu se dau bani pentru Sănătate, dar acești bani se risipesc îngrozitor. Sistemul informatic al Casei de Asigurări de Sănătate, pen-tru care s-au cheltuit milioane, este un sistem neperformant, un sistem care nu lucrează cum trebuie și care acum două săptămâni nu lucra deloc.

De ce credeți că se întâmplă asta?Pentru că se achiziționează echipa-mente de proastă calitate, dar cred că în domeniul medicinei DNA-ul ar trebui să se uite mai atent, mult mai atent la tot ce se întâmplă.

ineficientdar administrați

sunt mulți,Banii din sănătate

Cea mai acută problemă pe care o are acum Academia de științe Medicale este cea a Planului sectorial de Cercetare științifică. Este vorba despre un set de priorități pentru sănătatea publică la care au lucrat timp de un an zeci de academicieni și profesori, proiect care a fost anulat însă, fără nicio motivație, de Ministerul sănătății, atrage atenția prof. univ. dr. Mircea ifrim, secretar general al Academiei de științe Medicale din România, director general adjunct al institutului de științe ale Vieții al universității de Vest “Vasile Goldiș” din Arad.

Au fosT AloCAți sufiCiEnți BAni În sănăTATE, DAR ACEșTi BAni nu s-Au AloCAT CoRECT și, În Al DoilEA RânD, foARTE Mulți BAni Au fosT ChElTuiți inuTil. inDusTRiA noAsTRă AuTohTonă și CEEA CE fACEM noi nE sCoT MulT MAi sCuMP și sE ChElTuiE BAni, PoPulAțiA sE DuCE și CuMPăRă MEDiCAMEnTE Din AlTE țăRi, unDE sunT MulT MAi iEfTinE.



Cum vedeți sistemul de învățământ românesc? Învățământul românesc îl văd într-o stare destul de precară. Părerea mea este că e inadmisibil ca, oda-tă cu schimbarea ministrului, să se schimbe și Legea învățământului, o schimbare continuă nu poate fi benefi-că. O lege și o reformă trebuie facute în timp, pe lungă du-rată, și să se știe ceea ce se cere. Acesta este lucrul cel mai grav al învățământului românesc, nu este o politică corectă faptul că firmele și universitățile particulare sunt tratate pre-cum felul al doilea. În toată lumea, acestea trebuie să fie chiar mai bune decât cele de la stat, întrucât omul plătește acolo.Cât despre medicina românească, Bucureștiul rămâne na-va-amiral. Avem un învățământ medical de o foarte mare tradiție. Dar mulți studenți care pleacă în străinătate se duc, în primul rând, pentru că nu se respectă ierarhia valorică și se obțin posturile așa cum se obțin, iar acesta cred că este lucrul esențial care deranjează, după aceea vine și remunerația. Acum aș vedea un medic rezident cu cel puțin 3.000 de lei în mână și un medic primar cu un minimum de 8.000 de lei.

Ce părere aveți despre schimbarea atât de frecventă a miniștrilor, inclusiv a celor de la sănătate?Am un punct de vedere mai nuanțat în privința asta. Au fost miniștri care au fost lăsați mai multă vreme fi-indcă au dat rezultate și sunt miniștri care ar trebui schimbați după câteva luni. Alternanța asta creea-ză într-adevăr dificultăți. Schimbarea directorilor și a personalului dintr-un minister nu este bună.

Ce v-ar plăcea să fie adoptat și în Romania, din ceea ce ați văzut în alte țări?În primul rând, mi-ar plăcea o stabilitate legislativă, este primul lucru pe care l-am văzut în alte părți. La noi, le-gea se schimbă foarte mult. Se dau ordonanțe de urgență care modifică articole de lege, se fac completări astfel încât o lege se transformă atât de mult încât nu mai re-alizezi cât s-a schimbat din ea. În al doilea rând, aș vrea să văd, ca și în alte țări, respectarea ierarhiei valorice, să văd că omul valoros este la locul lui. În al treilea rând, aș vrea să văd mai multă exigență cu pedepsire radica-lă a celor care abdică de la Jurământul lui Hipocrate.

la cât s-ar ridica, în mod normal, venitul unui medic?Când am fost în Parlament, am propus o lege care nu a trecut. Am propus ca un medic rezident să aibă mi-nimum 2.000 de lei în mână, asta, în 2007. Acum, aș vedea un medic rezident cu cel puțin 3.000 de lei în mână. În condițiile societății noastre, aș vedea în pri-mul rând un salariu corespunzător, un medic primar l-aș vedea cu un minimum de 8.000 de lei, la posibilitățile statului, și cred că ar exista această posibilitate. Din cauza lipsei de igienă și a materialelor din spitale, pacientul migrează, ușor, ușor, către privat. spuneați

că sistemul de educație privat nu ar trebui privit ca fiind de speța a doua. Cum priviți lucrurile în cazul sistemului de sănătate?La învățământ, așa este. La sănătate, aș vedea lucrurile puțin altfel. Sănătatea este politică de stat și care stă în mâna statului. În Anglia, sistemul este de stat 100%, în Franța 93% e sistemul de stat, în Germania, 95%. La noi, ce se întâmplă e o mixtură, medicul de la stat este și în privat, noi în momentul în care am fost la Parlament am în-cercat să luăm modelul străin. A fost imposibil, interesele au prevalat. Aș face o delimitare foarte clară între aces-te două lucruri, aș privi cu foarte multă atenție, întrucât foarte multă medicație și aparatură ia drumul privatului prin fenomenul corupției. În România, omul nu are bani să plătească în privat.

Deci nu vreți dezvoltarea sistemului privat?Nu, la sănătate, nu. În ceea ce privește sistemul de sănătate, tre-buie să avem măsura foarte exac-tă, pentru că sănătatea înseamnă foarte mult și foarte mulți bani. l

Roxana Maticiuc

obțin posturile așa cum se obținse respectă ierarhia valorică și se

se duc, în primul rând, pentru că nu studenți care pleacă în străinătate

o foarte mare tradiție. Dar mulți Avem un învățământ medical de

A primit ordinul național „steaua României” în grad de Cavaler din partea fostului președinte al României, Traian Băsescu, în semn de înaltă recunoaștere pentru activitatea rodnică și prestigioasă pusă în slujba științei medi-cale, pentru afirmarea cercetării românești pe plan internațional.

MIRCEA IfRIM

Mi-AR PlăCEA o sTABiliTATE lEGislATiVă, EsTE PRiMul luCRu PE CARE l-AM VăzuT În AlTE PăRți. lA noi, lEGEA sE sChiMBă foARTE MulT. sE DAu oRDonAnțE DE uRGEnță CARE MoDifiCă ARTiColE DE lEGE, sE fAC CoMPlETăRi AsTfEl ÎnCâT o lEGE sE TRAnsfoRMă ATâT DE MulT ÎnCâT nu MAi REAlizEzi CâT s-A sChiMBAT Din EA.



de celule stem hematopoieticeregistrele internaționale cu donatori

La un pas să pierdem accesul la

Pe tehnologia nouă ar costa undeva între 30 și 70 de euro.Pe noi ne costă în jur de 3.000 de euro pe testare. (…)

Câte solicitări s-au înregistrat în 2015 pentru transplantul de celule stem hematopoietice și câte dintre acestea au fost rezolvate?În 2015, am avut 90 de cazuri noi cu indicație de transplant, în 2014 am avut 41 de pacienți la care nu identificasem donatori, cu care am continuat căutarea și în 2015. Anul trecut, doar 31 au fost transplantați.

Din 90?Da. Pentru unii căutăm în continuare, pentru că nu am identificat donatori.

Cam câți?Jumătate dintre ei nu au donatori.

În ce măsură afilierea la nivel internațional cu alte registre v-a ajutat în demersurile rezolvării solicitărilor adresate?Din cei 90, au fost transplantați 31, 2 cu donatori români iar 29 cu donatori din alte țări: 20 din Germania, 2 din Italia, 2 din Marea Britanie, 2 din Spania, unul din Cipru, unul din Franța și unul din Po-lonia. De aceea este atât de important să fii interconectat cu toate registrele. Dacă nu respecți anumite standarde, sunt re-

iar în alte țări, care este raportul?Pentru registre comparabile ca mărime cu cel din România, este sub 1 la 25, noi stăm mult mai bine. Dar ca să testăm cât mai mulți, avem nevoie de tehnologii mai bune. Noi folosim tehnologia care exista acum trei ani, când ne-am înființat ca registru, dar au apărut tehnici mult mai performante și mult mai ieftine. Schimbând tehnologia, practic pot fi reduse costurile de zece ori.

și investiția în tehnologie?Investiția în tehnologie s-ar recupera într-un an. Pe echipa-mente noi, pe durata unui an am putea să testăm între 6.000 și 10.000 de donatori într-un laborator, dacă testarea s-ar face prin tehnica ngS (next generation sequency). Deci tot ce am testat până acum, în trei ani, s-ar testa cu un sin-gur aparat, într-un singur an. Suma necesară pentru aceste echipamente este undeva pe la 200.000 – 250.000 de euro.

Cât timp durează să fie verificat, analizat un donator care vrea să doneze?Dacă am avea bani pentru testare extinsă, prin metodele folosite în prezent de laboratoarele HLA din România testa-rea și interpretarea rezultatelor durează între 7 și 10 zile.

și cu echipamente noi?Ar putea să testeze 96 deodată, asta este marea diferență, nu câte unul, cum e acum, iar interpretarea rezultatelor ar dura 4-5 zile, pentru că este într-un sistem automatizat, care permi-te mult mai repede să ai rezultatele finale. S-ar testa în acest fel cam 200 pe săptămână. În românia, interpretarea durează zece zile din cauză că este facută manual, doar de către medic, nu există nicio componentă automatizată.

Deci nu aveți o problemă în a găsi voluntari care să fie donatori, ci în testatul lor?Exact.

Cât ne costă pe noi să testăm?Pe noi ne costă în jur de 3.000 de euro pe testare, iar alocările bugetare nu ne permit să testăm prea multe persoane. Pe tehno-logia nouă, ar costa undeva între 30 și 70 de euro. Prin urmare, vom încerca să trimitem o parte din probe și în afară. Să vedem ce ar presupune un astfel de proces. Acum doi ani, am testat afară 100, iar anul trecut 400 în afară, pe tehnologia nouă. Am fi vrut și în acest an, eram la un pas de a face acest lucru, adică de a plăti în afară doar 30 de euro pe tes-tare, la fel ca alte 24 de țări care nu-și permit să tes-teze intern, dar noi ne-am lovit de piedici.În grupul registrelor mici și mijlocii sunt țările care au între 20.000 și 500.000 de donatori testați. Din această categorie fac parte și cele din Anglia, Franța, Spania. Noi aveam anul trecut, în aprilie, 20.000 de donatori înscriși, dar testați, doar 7.000. Cu

gistre care nu-ți dau donatori. Sunt alte registre, spre exemplu la americani, cu care încercăm de un an să stabilim o relație mult mai rapidă. De exemplu, printre condițiile puse de ame-ricani este să dovedim că pacientul și donatorul nu se întâl-nesc, că circuitul pacientului și cel al donatorului sunt total separate, chiar dacă donarea și transplantul au loc în același spital. Dacă nu îndeplinești condițiile, nu primești donatorul.

Care sunt prioritățile Registrului național al Donatorilor Voluntari de Celule stem hematopoietice pentru 2016?Prioritatea noastră, ca registru, este ca numărul donatorilor care sunt înscriși să fie testați în totalitate, pentru că, în 2015, din numărul total al celor care erau înscriși, am reușit să tes-tăm doar jumătate. Este important să avem în mod constant minimum 20.000 de donatori. Acum am depășit 30.000 de înscriși, dar testați sunt mai puțin de jumătate. În momen-tul acesta, avem sub 50% șansa de a găsi un donator com-patibil căutând în baza noastră și în cele internaționale.

De ce?Ca să găsești o persoană 100% compatibilă, șansele sunt mari în comunitatea din care provine pacientul, cu cât ne înde-părtăm geografic, șansele de a identifica pe cineva compa-tibil sunt mult mai mici. În România, la 1 din 15 pacienți este identificat un donator român, iar restul sunt din alte țări.

ocazia întâlnirii anuale, din aprilie 2015, deși nu aveam 20.000 de donatori voluntari testați, am fost acceptați ca membri ai acestui grup și am fi putut beneficia de licitația comună organizată pen-tru testarea donatorilor, mai repede și mai ieftin, folosind noua tehnologie NGS. Însă i-am rugat să ne accepte și pe noi în grup, pentru că ei au organizat împreună o licitație pentru a avea acces la această tehnologie nouă. Ne-au acceptat și pe noi, ca să putem beneficia de licitația făcută. Numai că atunci când ne-am adresat ANRMAP-ului, să confirme dacă este valabilă licitația făcută de registrele mici și mijlocii, ne-au răspuns telefonic, în scris nu ne-au dat nimic, că pe legislația actuală din România doar dacă noi eram cei care inițiau un parteneriat cu alții, licitația era recunos-cută. Dacă, din altă țară, altcineva a inițiat licitația, nu este valabilă pentru noi, motiv pentru care nu am beneficiat de achiziția făcută.

Cine a câștigat licitația? Anul trecut, erau șapte laboratoare în lume. toți au ofertat și a fost aleasă oferta cea mai convenabi-lă economic pentru toți, a unui laborator din Ame-rica, unde prețul este de 30 de euro pe testare.

Ce alte greutăți întâmpinați?Nu avem posibilitatea, din bugetul aprobat, să participăm la întâlnirile de lucru ale registrelor la nivel internațional. Este dificil să implementăm standardele actualizate și să menținem același limbaj informatic pentru a rămâne interconectați.. De regulă, odată aprobate, rămân membri în acest sistem doar cei care îndeplinesc condițiile stabilite și agrea-te de toți. Faptul că noi nu avem buget pentru depla-sări externe ne împiedică să participăm la întâlniri.

Dacă nu veți mai respecta standardele, ce se va întâmpla?Rămânem cu registrul local. De exemplu, Germania are 6.000.000 de donatori. La 95% dintre pacienți găsesc do-natori din țară, dar și ei pentru cei 5% caută donatori com-patibili în alte registre. Anul trecut, un donator voluntar din România a donat pentru un pacient din Germania.

Aveți solicitări noi, de la începutul anului acestuia, pentru transplant?Da, în fiecare săptămână primim solicitări, iar acum avem 28 de pacienți noi în primele 4 luni. Iar de la începutul anului, până la jumătatea lui, avem 17 transplantați și în curând o să sărbătorim efectuarea în centrele de transplant din România a 100 de transplanturi de CSH de la donator neînrudit. l

Roxana Maticiuc

țara noastră a depășit, de curând, numărul de 30.000 de români care s-au înscris pentru a fi donatori de celule stem hematopoietice. Cu toate acestea, mai puțin de jumătate dintre ei nu pot dona pentru că nu avem bani să îi testăm. Din cauză că folosim tehnologii vechi, o singură testare ne costă 3.000 de euro. Am putea plăti doar 30 de euro, iar într-un an am putea testa 10.000 de români, adică atât cât am testat în trei ani, dar suntem împiedicați de birocrație. Despre aceste probleme, dar și despre cum pot fi ele depășite, am discutat cu dr. Aurora Dragomirișteanu, director general al Registrului național al Donatorilor de Celule stem hematopoietice.

PRioRiTATEA noAsTRă, CA REGisTRu, EsTE CA nuMăRul DonAToRiloR CARE sunT ÎnsCRiși să fiE TEsTAți În ToTAliTATE, PEnTRu Că În 2015, Din nuMăRul ToTAl Al CEloR CARE ERAu ÎnsCRiși, AM REușiT să TEsTăM DoAR JuMăTATE. EsTE iMPoRTAnT să AVEM În MoD ConsTAnT MiniMuM 20.000 DE DonAToRi.



o lege a prevenției în sănătatePrincipiile de bază ale proiectului privind activitatea de prevenție în sănătate sunt:

a) Principiul echității, ce presupune asigurarea distribuției echitabile și a accesului tuturor cetățenilor, în mod echitabil și nediscriminatoriu la acest tip de servicii, în funcție de nevoile acestora;

b) Principiul subsidiarității - asigură im-plementarea deciziilor cât mai aproape de cetățean, precum și corelarea activității de prevenție în sănătate la nivel național în concordanță cu posibilitățile existente la nivel regional sau local;

c) Principiul responsabilității - reprezintă cooptarea și implicarea activă a cetățeanului în păstrarea sănătății, precum și responsabilizarea autorităților din domeniul serviciilor preventive în promovarea sănătății și prevenirea bolilor;

d) Principiul cooperării multisectoriale - reprezintă acțiunea coordonată a tutu-ror instituțiilor implicate în realizarea activităților preventive din domeniul sănătății;

e) Principiul Sănătatea în toate politi-cile – reprezintă maximizarea impactului pozitiv al sănătății în toate politicile publice;

f) Principiul integralității - reprezintă asigurarea serviciilor de prevenție în mod integrat, prin dezvoltarea unei infrastructuri durabile și funcționale;

g) Principiul eficienței - gestionarea eficientă și organizată a resurselor alo-cate serviciilor de prevenție, în scopul reducerii costurilor asistenței medicale curative;

h) Principiul transparenței - întreaga activitate în domeniul prevenției în sănătate este complet transparentă, conform Legii nr. 544/2004, cu modificările și completările ulterioare;

i) Principiul individualității – reprezintă totalitatea activităților care au ca scop identificarea și modificarea factorilor de risc individuali și ale comporta-mentelor la risc pentru sănătate corespunzătoare stilului de viață;

j) Principiul non-individualității – reprezintă totalitatea activităților care au ca scop modificarea determinanților stării de sănătate în vederea creșterii calității vieții și a bunăstării populației.

PRINCIPIILE DE BAzămentară de fonduri, de minimum 0,05% din PIB, faţă de anul precedent, astfel ca, în termen de maximum 5 ani de la promul-garea legii, alocarea din bugetul de stat să atingă 0,5% din PIB.

În ce domenii vor fi implementate aceste programe de prevenție?Programele de prevenţie vor fi implementate în toate domeniile referitoare la sănătate, educaţie, protecţia mediului, siguranţă alimentară, tineret, sport, dezvoltare regională, administraţie şi vor include măsuri sociale de prevenţie destinate persoane-lor vulnerabile, măsuri privind calitatea mediului, calitatea aerului şi a apei, programe de educaţie pentru sănătate. Proiectul menționează stimulentele pentru asigurați. Cum vor fi acestea acordate? Pentru cine și pe ce criterii?Toţi beneficiarii programelor, măsurilor şi acţiunilor de pre-venţie în sănătate care contribuie activ la menţinerea sănătăţii lor pot beneficia de stimulente. Cuantumul acestora şi criteriile de acordare vor fi stabilite ulterior, prin hotărâre de guvern.

inițial, proiectul de lege prevedea sancțiuni pentru cei care refuză prevenția. ulterior, acest articol a fost eliminat. Cum rămâne, deci, cu aceste persoane?S-a renunţat la eventualele sancţiuni din textul iniţial, considerându-se că această lege trebuie să fie şi să rămâ-nă prin excelenţă o lege pozitivă.Astfel, orice cetăţean român, indiferent de calitatea de asigurat, are dreptul de a refuza participarea la programele şi acţiunile de prevenţie în sănăta-te. refuzul persoanei se exprimă în scris, motivat şi cuprinde obligatoriu declaraţia pe proprie răspundere că a luat cunoştinţă de indicaţiile me-dicului şi de riscurile din punct de vedere medical la care se supune prin refuzul său şi că a luat cunoştinţă de

serviciile de prevenţie la care are dreptul prin prezenta lege.Proiectul de lege privind prevenţia în sănătate a fost iniţiat de Partidul Naţional Liberal pornind de la principiul că statul şi cetăţeanul sunt responsabili deopotrivă pentru starea de sănăta-te a populaţiei. Este pentru prima oară când un partid propune şi susţine obligativitatea asigurării finanţării programelor de prevenţie în sănătate de la bugetul de stat pentru activităţi de informare, conştientizare, educare a populaţiei, pentru pro-grame gratuite de depistare precoce a bolilor. Aprobarea legii până în iunie 2016 ar crea cadrul legal pentru pregătirea progra-melor de prevenţie, ca anexă la viitorul program de guvernare, pentru alocarea fondurilor necesare din legea bugetului şi, astfel, cetăţenii ar beneficia de prevenţie începând cu 2017. l

Valentina Grigore

Cine va asigura finanțarea programelor de prevenție?Propunerea legislativă introduce obligativitatea susţinerii prin bugetul de stat a întregului program naţional de pre-venţie, precum şi adoptarea anuală a programului, concomi-tent cu alocarea sumelor necesare prin Legea bugetului.Finanţarea activităţii de prevenţie în sănătate se asigură în principal din bugetul de stat, prin bugetele ordonatorilor principali de credite, ale autorităţile administraţiei publice centrale şi locale din domeniile referitoare la sănătate, edu-

caţie, protecţia mediului, siguranţă alimentară, tineret, sport, dezvoltare regională, administraţie pentru măsuri

sociale de prevenţie destinate persoanelor vulnerabile, pentru măsuri privind calitatea mediului, calitatea aerului şi a apei, pentru programe de educaţie pentru sănătate, din bugetele altor ordonatori principali de credit, precum şi alte domenii pe care Guvernul le va considera necesare.Prin legea bugetului de stat, anual, Guvernul preci-zează sumele alocate şi programele finanţate, astfel încât obiectivele strategice să fie realizate în baza strategiei şi programului naţional de prevenţie în Sănătate. Guvernul are obligaţia de a întreprinde măsurile necesare, astfel încât sumele alocate din bugetul de stat pentru finanţarea programului de prevenţie în sănătate să totalizeze minimum 0,25% din PIB, începând cu data de 1 ianuarie 2017.

De asemenea, Guvernul are obligaţia ca anual să stabilească prin bugetul de stat o alocare supli-

Proiectul legii prevenției în sănătate, inițiat recent de un grup de deputați liberali, prevede că prevenția se desfășoară

în baza unei politici și a unei strategii pe termen mediu, respectiv lung, materializate sub forma unui program

național de prevenție multianual, care are subprograme anuale. Actul normativ stipulează că toți cetățenii români, precum și rezidenții legali au dreptul de a beneficia de programele, măsurile și acțiunile de prevenție, indiferent de calitatea lor de asigurat. finanțarea programului de prevenție în sănătate va

trebui să însumeze minimum 0,25% din PiB, începând cu data de 1 ianuarie 2017, a declarat lucia Varga (unul

dintre deputații care au inițiat proiectul), copreședinte al organizației femeilor liberale și vicepreședinte al Comisiei

pentru mediu și echilibru ecologic din Camera Deputaților.

EsTE PEnTRu PRiMA oARă CânD un PARTiD PRoPunE și susținE oBliGATiViTATEA AsiGuRăRii finAnțăRii PRoGRAMEloR DE PREVEnțiE În sănăTATE DE lA BuGETul DE sTAT PEnTRu ACTiViTăți DE infoRMARE, ConșTiEnTizARE, EDuCARE A PoPulAțiEi, PEnTRu PRoGRAME GRATuiTE DE DEPisTARE PRECoCE A BoliloR.

şi programului naţional de prevenţie în Sănătate.obiectivele strategice să fie realizate în baza strategiei

sumele alocate şi programele finanţate, astfel încât Prin legea bugetului de stat, anual, Guvernul precizează

PRoiECTul DE lEGE PRiVinD PREVEnțiA În sănăTATE A fosT inițiAT DE PARTiDul nAționAl liBERAl PoRninD DE lA PRinCiPiul Că sTATul și CETățEAnul sunT REsPonsABili DEoPoTRiVă PEnTRu sTAREA DE sănăTATE A PoPulAțiEi.


PoLITICI FARMA

în jurul medicinei personalizateViitorul în sănătate este construit seamă pentru societate. Cum vrem să ne

îndeplinim acest credo? Acționând îm-preună, Pharma şi Dia, prin cea mai bună folosire a resurselor proprii şi urmând mână-în-mână un țel comun: acela de a facilita accesul pacienților la cele mai bune teste de diagnostic disponibile şi la tratamente avansate ce îmbunătățesc sănătatea pacienților şi le prelungesc viața în eventualitatea îmbolnăvirii grave. noi oferim produse şi servicii adecvate în-tregului proces medical, de la prevenție la tratament şi monitorizare posttera-pie, în majoritatea ariilor terapeutice.

În aproape toate țările europene, inclusiv în România, politica de stat în domeniul sănătății se bazează în primul rând pe prevenție. Ce afecțiuni credeți că necesită o mai mare atenție în România?Compania noastră garantează „puterea de a cunoaşte”, încorporată într-un portofoliu larg de produse de înaltă calitate, conceput să răspundă cerințelor oricărui sistem de sănătate publică, pornind de la screening şi continuând cu diagnosticul, prognos-ticul, stratificarea pacienților și a riscului lor de boală, precum şi cu monitorizarea evoluției acestora, inclusiv sub tratament. Suntem încredințați că multe dintre produsele noastre ar putea contribui semnificativ la strategia națională de sănătate conturată pentru perioada 2014-2020, al cărei laitmotiv este prevenția, prin înarmarea acesteia cu puterea de a cunoaşte. Câteva exemple specifice subliniază valoarea diagnosticului in vitro (IVD) și pot adăuga valoare medi-cală suplimentară în îngrijirile de sănătate: n prevenția mai bună a cancerului

de col uterin cu cobas® HPV/CIN-tec® PLUS în screeningul primar;

n diagnosticul rapid al infarctului de miocard în contextul clinic de ische-mie cardiacă prin detecția variațiilor troponinei T de sensibilitate înaltă;

n stratificarea pacienților cu cancer în funcție de capacitatea de răs-puns la o anumită terapie cu ajuto-rul testelor de tip “companion”;

n evaluarea riscului de trisomii fetale

hipocrate spunea că este important să știm ce tip de persoană suferă de o anumită boală și apoi cu ce fel de boală avem de-a face. Asta din cauză că același tratament, pentru aceeași boală, administrat unui număr mare de bolnavi, poate avea rezultate diferite. Prin urmare, cum vedeți rolul medicinei personalizate? Divizia de Diagnostic si Divizia de Farmaceutice sunt cele două fațete ale aceleiaşi monede. Puterea lor combina-tă este cea care poziționează compania roche ca lider în medicina personalizată – selectarea şi adaptarea trata-mentului adecvat pentru fiecare pacient în cel mai bun mod cu putință, prin folosirea tehnologiilor novatoare de ultimă generație. Obiectivul nostru global este “Doing now what patients need next”, ceea ce noi traducem în fapt prin a acționa în prezent pe baza anticipării nevoilor pacienților noștri. Testele de diagnostic asigură depistarea şi ajută la diagnostica-rea rapidă, sigură şi eficientă a diferitelor maladii sau infecții, contribuind la identificarea celor mai bune medicamente şi terapii potrivite cu necesitățile individualizate fiecărui bolnav.grupul roche este pionier mondial în domeniile de di-agnostic şi cel farmaceutic, preocupat cu prioritate de progresul ştiințific destinat îmbunătățirii calității vieții. Roche este cea mai mare companie biotehnologică de pe mapamond, ce produce medicamente dedicate mai multor domenii medicale: oncologie, imunologie, boli infecțioase, oftalmologie şi boli ale sistemului nervos central. Roche este recunoscut în egală măsură ca lider mondial în diagnosticul in vitro (IVD) şi în diagnosticul histopatologic al cancerelor, precum şi ca partener favorit în managementul diabetului.

În România, sistemul privat de sănătate se dezvoltă din ce în ce mai mult. Care ar trebui să fie principiile unei companii private astfel încât să vină cât mai mult

în ajutorul pacientului?Principiul companiei noastre este acela că pacienții se situează în centrul întregii noastre activități; noi îi ajutăm să trăias-că mai mult şi mai bine. Noi credem ca este crucial ca ei să aibă acum acces la soluțiile noastre medicale novatoare. În același timp, revoluția tehnologică du-rabilă reprezintă darul nostru cel mai de

folosind Harmony™ NIPT, cu o rată de fals pozitiv <0,1%n controlul infecțiilor intraspitaliceşti printr-o nouă clasă de

diagnostic molecular ce identifică rapid microorganisme multirezistente şi le evaluează sensibilitatea la antibioti-ce direct din prelevatele clinice, fără îmbogățire, cultiva-re sau pregătirea prealabilă tradițională a probelor.

ne-am stabilit şi un obiectiv local, şi anume „Every ro-manian to have access and benefit from roche technolo-gies”, care descrie succint țelul nostru ca fiecare român să aibă acces şi să poată beneficia de tehnologiile roche.

În cazul pacienților bolnavi de cancer, totul este contra cronometru. Ce beneficii aduc soluțiile de diagnostic oferite de Roche în cazul acestor pacienți?Roche este vârf de lance mondial în privința inovației în diagnostic și industria farmaceutică. Este unanim recunoscut că tehnologiile proprietare Roche (cum sunt electrochimioluminiscența - ECL, PCR în timp real, secvențierea next-gen 454 etc.), precum şi brandurile Roche cobas®, TaqMan®, CoaguChek®, Elecsys® şi multe altele încorporează tehnologii unice și originale, funda-mentul extraordinarei puteri de a cunoaşte. Adoptarea inovației ca mod de lucru este bine ilustrată şi de soluțiile de diagnostic Ventana, care abordează individual fiecare bolnav cu cancer și orientează atitudinea terapeutică corespunzătoare, oferindu-le specialiștilor o soluție integrată, complet automatizată, şi mai ales standardizată şi rapidă de diagnostic și evaluare histopa-tologică, în vederea instituirii tratamentului personalizat în deplină siguranță: testarea adecvată, la momentul potrivit.roche Diagnostics a demarat şi va continua să promoveze activ la nivel local implementarea criteriilor obiective de evaluare a tehnologiilor medicale specifice diagnosticului de laborator (IvD), militând pentru transparența procesului de rambur-sare a testelor de laborator, în contextul clar al asociațiilor industriale specializate în tehnologie medicală şi în deplină con-formitate cu misiunile EDMA şi MedTech. lRoxana Maticiuc

General Manager, Roche Diagnostics RomâniaInterviu cu stavros Chisimellis,

În PERfECTă ARMoniE Cu oRiEnTAREA GRuPului, RoChE DiAGnosTiCs RoMAniA sE iMPliCă În ACțiuni uMAniTARE PRin DiVERsE ACTiViTăți PunCTuAlE sAu DE TRADițiE, CE Au inClus DonAții DE insTRuMEnTE În sPRiJinul DiAGnosTiCăRii și MoniToRizăRii CoPiiloR Cu lEuCEMiE, AJuToRAREA ÎnGRiJiRii sănăTății BăTRâniloR DinTR-un sPiTAl soCiAl, DAR și ColECTAREA și DonAREA DE PRoDusE DEsTinATE CoPiiloR DEfAVoRizAți, PRin inTERMEDiul funDAțiiloR sf. DiMiTRiE, sAlVAți CoPiii și EuRoPEAn CoAliTion of PosiTiVE PEoPlE (ChilDREn’s WAlk).

favorit în managementul diabetuluial cancerelor, precum şi ca partener

(IVD) şi în diagnosticul histopatologicca lider mondial în diagnosticul in vitro

Roche este recunoscut în egală măsură


PoLITICI FARMA

în domeniul farmaceuticimplementarea legislației europenea Dispozitivelor Medicale monitorizeazăAgenția Națională a Medicamentului și

Prezentarea sistemului de gestionare a riscurilor, a planului de gestionare a riscurilor, a sistemului de farmacovigilență,

a dosarului standard al sistemului de farmacovigilență reprezintă tot atâtea obligații impuse din 2012, de la

implementarea noii directive de farmacovigilență.

În COntExtUL gEnErAL DE AbOrDArE DE CătrE COMI-SIA EUrOPEAnă a problematicii unor sisteme de sănătate eficace, accesibile și reziliente, ANMDM este implicată în:

Sprijinirea consolidării eficacității sistemelor de sănătate, a calității asistenței medicale, inclusiv a siguranței pacienților prin:

n promovarea noii legislații de farmacovigilență atât în rândul profesioniștilor, cât și al pacienților;

n apelul constant, prin diferite mijloace, la raportarea de reacții adverse;

n urmărirea îndeplinirii obligației de serviciu public de către deținătorii de autorizații de punere pe piață (DAPP) /distribuitorii angro, pentru elimina-rea disfuncțiilor în aprovizionarea cu medicamente a populației din România.

Creșterea accesibilității sistemelor de sănătate

Prin Hotarârea de Guvern 315/2014, AN-MDM devine autoritatea națională compe-tentă în domeniul evaluării tehnologiilor medicale, colaborând în acest sens cu Mi-nisterul Sănătăţii şi cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la elaborarea listei cu medicamente de uz uman din Nomencla-torul medicamentelor de uz uman de care beneficiază asiguraţii pe bază de prescripţie

lungul anilor, a instituit codul comunitar în domeniul medicamentului de uz uman. Obiectivul esențial al normelor care reglementează producția, distribuția și utilizarea medicamentelor îl constituie protejarea sănătății publice. De importanța majoră în evoluția legislației UE în acest domeniu, cu implicări directe asupra obligației de implementare de către industria farma și de deținătorii de APP sunt cele două directive europene Directiva 84/2010/UE și Directiva 62/2011/UE care au modificat Directiva 83/2001/CE, prima în ceea ce privește o nouă abordare în farmacovigilență, iar cea de-a doua, în ceea ce privește evitarea pătrunderii medicamentelor falsificate în lanțul autorizat de distribuție a medicamentelor. Prezentarea siste-mului de gestionare a riscurilor, a planului de gestionare a riscurilor, a sistemului de farmacovigilență, a dosarului standard al sistemului de farmacovigilență reprezintă tot atâtea obligații impuse din 2012, de la implementarea noii directive de farmacovigilență. Directiva referitoare la contrafacere impune, printre altele:

n confirmarea scrisă a faptului că producătorul medicamen-tului a verificat respectarea de către producătorul substanței active și al excipienților a principiilor și a orientărilor de bună practică de fabricație prin realizarea de audituri;

n informarea imediată a autorității competente și a titularului de APP, dacă obține informații conform cărora medicamentele care fac obiectul autorizației sale de fabricație sunt sau nu sunt suspectate a fi falsificate;

n verificarea înregistrării de către autoritatea competentă din statul membru în care sunt stabiliți, a producătorilor, impor-tatorilor sau a distribuitorilor de la care se obțin substanțele active;

n verificarea autenticității și a calității substanțelor active și a excipienților;

n aplicarea identificatorului unic al elementelor de siguranță va fi o altă obligație de implementat de către industria farmaceutică.

Monitorizarea implementării Deciziilor Comisiei Europene (CE) și a pozițiilor adop-tate prin consens de Grupul de coordonare a procedurilor de recunoaştere mutuală şi descentralizată (CMDh) al organismului Șefii Agențiilor Medicamentului (HMA), referitoare la siguranța medicamentelor de

medicală, cu sau fără contribuţie personală.Ordinul ministrului Sănătății (OMS) Nr. 861 din 23 iulie 2014 cu

modificările și completările ulterioare a stabilit criteriile, metodolo-gia de evaluare a tehnologiilor medicale (ETM), documentaţia care trebuie depusă de solicitanţi, instrumentele metodologice utilizate în procesul de evaluare privind includerea/neincluderea/excluderea medicamentelor în/din Lista de medicamente compensate și gra-tuite. Ordinul asigură transparenţa măsurilor care reglementează includerea medicamentelor în domeniul de aplicare a sistemelor naţionale de asigurări de sănătate, fiind o transpunere corectă a legislației europene de profil.

vorbim de schimbări legislative de maximă importanță: EtM pentru modificarea listei este un proces continuu. Din 2015, Lista se actualizează cel puţin o dată pe an și se aprobă prin Hg. De la preluarea activității de EtM până în prezent, au avut loc patru actualizări ale Hg 720/2008.

Este cunoscut faptul că ANMDM este un partener echidistant al tuturor reprezentanților industriei farmaceutice. Agenția nu ar fi în măsură să-și îndeplinească misiunea de garant al calității, eficacității și siguranței medicamentelor pe care le autorizează pentru punerea pe piața din România, dacă specialiștii din industrie nu ar implementa continuu cerințele din ce în ce mai riguroase privind respectarea regulilor de bună practică de fabricație, precum și obligațiile ce le revin pentru medicamentele pentru care dețin APP, în ceea ce privește farmacovigilența.

În acest sens, se impune evidențierea faptului că România dispune de o industrie farmaceutică care se adaptează și răspunde provocărilor legislației europene și internaționale de profil, jucând un rol impor-tant în procesul de reproiectare a modelului de creștere economică a țării. ANMDM, la fel ca toți ceilalți actori implicați în problematica pieței farmaceutice, este în măsură să aprecieze eforturile pe care le solicită adaptarea permanentă la legislația farmaceutică a Uniunii Europene (UE), aflată într-o dinamică alertă a evoluției sale, ca urmare a scopului său final – protejarea și promovarea sănătății publice.

Anul 2015 a însemnat aniversarea a 50 de ani de legislație far-maceutică în UE, care a început cu Directiva 65/65. Cadrul legal al UE de astăzi, în domeniul medicamentului de uz uman, garantează standarde înalte de calitate și siguranță, în timp ce promovează buna funcționare a pieței interne cu măsuri care încurajează inovarea și competitivitatea. Directiva 83/2001 a CE, modificată continuu de-a

uz uman – reprezintă de asemenea o altă misiune a ANMDM.

Decizia Comisiei Europene – act emis de CE prin care se autorizează sau se respinge punerea pe piață a unui medicament dacă ridică un risc de sănătate publică, precum și actul prin care se menține, se modifică, se suspendă sau se retrage APP pentru un anumit medicament în UE.

Arbitrajul/ sesizarea (referral) repre-zintă procedura utilizată de Agenția Eu-ropeană a Medicamentului (EMA) pentru a soluţiona probleme de:

n siguranţă (evaluare și recomandare ştiinţifică din partea Comitetului pentru evaluarea riscului în materie de farmacovigilență (PRAC) al EMA

n poziţii divergente ale SM privind raportul beneficiu-risc pentru un me-dicament sau o clasă de medicamente

şi care se finalizează cu emiterea unei Decizii de către CE sau printr-un acord prin consens al CMDh, în cazul medicamentelor autorizate prin proceduri europene (proce-durile de recunoaștere mutuală – MRP și descentralizată – DCP).

Decizia CE și acordul prin consens al CMDh reflectă măsurile care trebuie adop-tate de SM / DAPP pentru implementarea recomandărilor EMA.

Legislația de profil din țările din afara UE este de asemenea din ce în ce mai strictă în ultimii ani. Este important să evidențiem în acest sens colaborarea la nivelul organis-melor de coordonare în domeniul farma, respectiv colaborarea între Agenția Euro-peană a Medicamentului și Food and Drug Administration în privința monitorizării profilului de siguranță al medicamentelor, precum și colaborarea între Farmacopeea Europeană și alte Farmacopei de prestigiu (USP sau Farmcopeea Japoneză) pentru armonizarea standardelor de calitate, efi-cacitate și siguranță ale medicamentelor la nivel internațional. l

Dr. Nicolae Fotin, preşedinte ANMDM

Farm. pr. Anca Crupariu, ANMDM

RoMâniA DisPunE DE

o inDusTRiE fARMACEuTiCă

CARE sE ADAPTEAză

și RăsPunDE PRoVoCăRiloR

lEGislAțiEi EuRoPEnE și

inTERnAționAlE DE PRofil,

JuCânD un Rol iMPoRTAnT În PRoCEsul DE

REPRoiECTARE A MoDElului DE CREșTERE EConoMiCă A

țăRii.

Anul 2015 A ÎnsEMnAT ÎMPliniREA A 50 DE Ani DE lEGislAțiE fARMACEuTiCă În uE, CARE A ÎnCEPuT Cu DiRECTiVA 65/65. CADRul lEGAl Al uE DE AsTăzi, În DoMEniul MEDiCAMEnTului DE uz uMAn, GARAnTEAză sTAnDARDE ÎnAlTE DE CAliTATE și siGuRAnță, În TiMP CE PRoMoVEAză BunA funCționARE A PiEțEi inTERnE Cu MăsuRi CARE ÎnCuRAJEAză inoVAREA și CoMPETiTiViTATEA.


PoLITICI FARMA

în condiții speciale și echitabileServicii de sănătate disponibile

DIn 2006, ExIStă O LEgE A SănătățII șI, PrIvInD În UrMă, CHIAr DACă ÎnCă nU A APărUt „rEFOrMA“ MULt DOrItă, câteva lucruri s-au făcut. După opt ani, în 2014, o nouă legislație a permis românilor să beneficieze de te-rapii noi. În 2015, o aliniere a prețurilor a avut intenția să pună la dispoziția pacienților români medicamente mai ieftine. Toa-te aceste inițiative arată dorința autorităților ultimilor ani de a „urni sistemul” într-o direcție în care pacientul să beneficieze de servicii medicale dacă nu comparabile cu ale europeanului de rând, cel puțin mai bune față de cele din trecut.

Dacă întrebăm optimiștii, vor spune că românii au alter-native terapeutice suficiente ce sunt decontate de stat. Dacă vorbim cu pesimiștii, aceștia ne vor arăta statistici în care românia se bate pentru ultimul loc la orice indicator ce ține de calitatea accesului sau a serviciilor medicale. Ba, mai mult, ar putea chiar să aducă un lung șir de pacienți care suferă de diverse afecțiuni, drept mărturie a veridicității statisticilor.

Și atunci, ce este de făcut, în condițiile în care vremea schimbărilor radicale parcă nu a venit încă. O soluție ar putea să vină de la vecinii noștri unguri, care nu și-au început refor-ma cu mult mai devreme față de noi. Au suficiente măsuri de austeritate ca să poată rivaliza cu legislația de aici, din Româ-nia, plus un buget limitat alocat cu multă chibzuință sistemu-lui sanitar. În aceste condiții, devine sursă de inspirație modul în care administrația asigurărilor medicale poate, în limitele bugetului pe care îl are Fondul de Sănătate, să subvenționeze, în cazuri speciale, proceduri și tratamente pe care sistemul medical nu le compensează, în mod normal. Cum s-ar spune la noi, nu sunt pe lista de medicamente sau servicii medicale compensate.

De fapt, în Ungaria administrația asigurărilor medicale poate chiar mai mult:n să acopere costuri parțiale sau suplimentare pe

care persoana asigurată trebuie să le plătească pen-tru serviciile de sănătate, primind doar compensa-re parțială prin sistemul de asigurări de sănătate;

n să ofere asistență pentru achiziționarea produselor medicale alopate, a suplimentelor pentru dietă pentru

medical respectiv, în termeni de eficiență terapeutică, nu-mărul total de potențiali pacienți, costul tratamentului pen-tru fiecare pacient, defalcat pe cicluri de terapie, și să anunțe dacă susține introducerea unei scheme de susținere ad hoc și echitabile pentru pacienții cărora le este destinat respectivul produs.

Medicul va avea apoi obligația de a evalua pacientul regulat și tot medicul va fi cel care va furniza toată documentația ne-cesară când, după un an de tratament, se va evalua răspunsul la terapie.

Nu este alternativa perfectă. Poate nici măcar nu pare ac-ceptabilă pentru pacienții care își plătesc asigurările medicale la fel ca aceia care, norocoși fiind, pot beneficia de tratament prin simpla prescriere a unei rețete compensate. Dar această opțiune face diferența între un sistem care nu are bani și un altul care nu are bani, dar are bunăvoință. Când legislația nu e perfectă, nu trebuie să uităm că ea este perfectibilă. Avem

persoanele cu nevoi nutriționale spe-ciale și a ajutoarelor medicale pentru care nu sunt disponibile subvenții prin sistemul de asigurări sociale;

n să ofere asistență în condiții speciale și echitabile pentru repararea echi-pamentului medical subvenționat;

n să ofere asistență pentru acoperi-rea costurilor de înlocuire a unei componente de la un echipament medical subvenționat și făcut la comandă, atunci când această acțiune este justificată de o schim-bare a stării fizice a pacientului;

n să ofere asistență, în cazuri speci-ale, pentru costul de achiziționare a echipamentelor medicale, cu o frecvență diferită decât cea sti-pulată în altă lege specifică.

Evident că există mai multe criterii pe care pacientul trebuie să le îndeplineas-că pentru a putea beneficia de această susținere, dar cel mai important lucru este că la ei se poate. Pacientul poate beneficia de tratamentul recomandat de medic în sistemul asigurărilor naționale de stat. Oricare tratament pe care me-dicul îl recomandă este eligibil pentru decontare. Aici intervine modul în care medicii au fost responsabilizați. Pentru că, de fapt, medicul este cel care depune o cerere însoțită de toate argumentele medicale care îi susțin recomandarea. Evident că o comisie de specialiști de la Országos gyógyszerterápiás tanács (Consiliul național pentru Medica-mente) trebuie să analizeze gradul de beneficiu oferit de produsul/serviciul

privilegiul de a trăi într-o Europă trans-parentă plină de exemple de urmat, nu trebuie să reinventăm roata, dar nici nu putem să copiem modele din țări foarte diferite de realitățile noastre. ne dorim să ne comparăm cu germanii, cu cei din UK, dar având în minte dorința de a îmbunătăți accesul și serviciile de să-nătate, putem să privim și peste gardul vecinilor unguri… Și avem informații că și în Cehia, și în Slovacia sunt astfel de programe, semn că vecinii noștri au înțeles puțin mai devreme că, având un buget limitat, poate nu poți compensa toate medicamentele, dar nici nu este un motiv să nu asiguri fiecărui pacient tra-tamentul de care are nevoie. l

se vorbește mult, zilele acestea, despre sistemul românesc de sănătate. unii spun că e mai bolnav decât pacienții, alții privesc obiectiv și reușesc să îl prezinte publicului larg cu bune și cu rele, într-o încercare de a tempera patima ce apare de fiecare dată când evenimente greu de explicat tulbură conștiința publică.

o soluțiE AR PuTEA să Vină DE lA VECinii noșTRi unGuRi, CARE nu și-Au ÎnCEPuT REfoRMA Cu MulT MAi DEVREME fAță DE noi. Au sufiCiEnTE MăsuRi DE AusTERiTATE CA să PoATă RiVAlizA Cu lEGislAțiA DE AiCi, Din RoMâniA, Plus un BuGET liMiTAT AloCAT Cu MulTă ChiBzuință sisTEMului sAniTAR.

oRiCARE TRATAMEnT PE CARE MEDiCul Îl RECoMAnDă EsTE EliGiBil PEnTRu DEConTARE. AiCi inTERVinE MoDul În CARE MEDiCii Au fosT REsPonsA-BilizAți.

să copiem modele din țări foarte diferite de realitățile noastre.exemple de urmat, nu trebuie să reinventăm roata, dar nici nu putem

Avem privilegiul de a trăi într-o Europă transparentă plină de


PoLITICI FARMA

în Europa Centrală și de EstEvaluarea tehnologiilor medicale

Doctorand „Comparație internațională în evaluarea tehnologiilor medicale și calitatea îngrijirilor din sănătate”, Amsterdam Medical Center – universitatea din Amsterdam, olanda

Academic background2016: Diploma Course: Health in Context: A Course in Multilevel Modelling

in Public Health and Health Services Research, Netherlands Institute for Health Services Research, Utrecht, The Netherlands

2016: London School of Economics Summit – Rethinking Regulation and Value Assessment of Medical Technologies: Challenges and Opportunities

2014: London School of Economics Summit – Managed Entry Agreements Summit;

2011, 2012, 2013: Cursurile congreselor Europene ISPOR;2011: Diploma Course in International Health and Policy

Evaluation, International Institute of Social Studies, Erasmus University Rotterdam, The Netherlands;

2010 – 2012: MSc. Health Economics, Policy and Law, Institute of Health Policy and Management, Erasmus University Rotterdam, Olanda

2010: Erasmus Summer Programme – Research Training in Medicine and Health Services;

2009 – 2011: MSc. Sănătate publică oro-dentară, Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa”, Iași, România;

2003 – 2009: Facultatea de Stomatologie, Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa”, Iași, România.

SCURT CV ALExANDRU M. RoTAR

Cum a apărut această lucrare? De ce ați ales hTA?Ca student la medicină, întotdeauna am fost atras de partea de sistem, de organiza-re a acestuia, de eficienţă şi de felul în care acesta răspunde nevoilor populaţiei. În consecinţă, după ce am absolvit faculta-tea de stomatologie şi am început mas-terul de sănătate publică oro-dentară la Iaşi, m-am înscris, în Olanda, la Uni-versitatea din rotterdam la un master în Health Economics Policy and Law, cu o abordare multidisciplinară şi mul-tisectorială a sistemelor de sănătate. Apoi, în 2014 am început doctoratul, tot în Olanda, la Universitatea din Amsterdam, în cadrul Departamentului de medicină socială, avându-l ca men-tor pe prof. Niek Klazinga. Interesul faţă de HTA reprezintă doar o parte din munca mea de cercetare la doctorat. Motivul pentru care am ales să mă uit cu atenţie la HTA este pentru că reprezintă o parte importantă a sistemelor de sănătate şi, cunoscând destul de bine ce se întâmplă în unele ţări ale Europei Occidentale, precum şi faptul că în literatura internaţională existau informaţii limitate din Europa Centrală și de Est (CEE), am crezut că este important ca unele lucruri să fie analizate şi cunoscute. În consecinţă, am format un grup de experţi internaţionali şi am reuşit să facem o lucrare care compară sistemele de HTA în cinci ţări din CEE.

Ce ați constatat după realizarea tezei? Care sunt concluziile?În urma analizei comparative, împreună cu ceilalţi autori am re-

HTA-ul poate rămâne doar un exerciţiu tehnic administrativ pentru a evalua teh-nologiile medicale prin intermediul efici-enţei, siguranţei şi datelor privind costurile care provin din alte părţi şi al căror transfer poate fi pus sub semnul întrebării. Sau se poate dezvolta în continuare spre o formă mai robustă de HTA, în care datele locale servesc din ce în ce mai mult pentru anali-ze, iar deciziile sunt fundamentate pe priorităţi şi valori naţionale.

Ce măsuri sunt necesare pentru dezvoltarea hTA?Împreună cu ceilalţi experţi cu care am lucrat, am ajuns la concluzia că, pentru a obţine acest lucru, trebuie luate în considerare mai multe acţiuni. În primul rând, datele locale privind eficienţa, siguranţa şi costurile ar putea fi partajate între statele din CEE. Este de aşteptat ca aceste date să devină din ce în ce mai disponibile şi, având în vedere simi-larităţile dintre ţările CEE în termeni de dezvoltare economică şi sisteme de sănătate, partajarea datelor ar îmbunătăţi trans-ferabilitatea, comparativ cu situaţia actuală. În al doilea rând, un training comun al angajaţilor din unităţile HTA ar putea duce la eficientizarea metodologiilor necesare pentru a aduce evaluarea tehnologiilor medicale în regiune la un alt nivel. În al treilea rând, ar trebui luate în considerare o evaluare şi o recu-noaştere reciprocă ale unităţilor HTA prin certificare şi acreditare. Desigur, aceasta depinde de dorinţa, dar și de abilitatea ţărilor de a duce aceste unităţi la un nivel mai înalt, aşa cum există în alte do-menii. Nu în ultimul rând, este important ca experţii HtA din ţările CEE să formeze propriile comunităţi şi să facă schimb de experienţă şi cunoştinţe prin partici-parea activă la iniţiativele internaţiona-le din domeniul HtA, precum EUnetH-tA şi EUrOrEgIO II. Un număr de 11 din cei 40 de parteneri ai Acţiunii Comune EUnetHTA 2 (2012–2015) provin din CEE şi reprezintă ministere ale sănătăţii, şcoli naţionale de sănătate publică, institute de calitate şi acreditare şi o unitate HTA (AH-TAPol). Întărirea reţelei de experţi HTA în ţările CEE ar facilita schimbul de experien-ţă şi ar promova o abordare mai riguroasă a evaluării tehnologiilor medicale în regiune.

Cum stau cele cinci țări din punctul de vedere al dezvoltării și implementării hTA?Analiza noastra arată că lucrurile s-au dezvoltat gradual în fiecare ţară. Sistemele diferă foarte mult, începând de la momen-tul în care au fost formalizate lucrurile, felul în care au fost implementate etc. Cea mai avansată în CEE, din punctul ăsta de

marcat că, faţă de situaţia existentă acum 10 ani, se observă o creştere semnificativă a activităţii legate de utilizarea HtA în procesele decizionale din cele cinci ţări analizate. Evaluarea tehnologiilor medicale a fost dezvoltată şi implementată, în ultimii zece ani, în Polonia, Ungaria, românia, bulgaria şi, într-o anumită proporţie, în Cehia. Aceste cinci ţări au însă cerinţe mai mult formale, atât pentru evaluarea tehnologiilor me-dicale, cât şi pentru institutele sau unităţile HTA, deşi modalitatea de implementare, mărimea şi importanţa în procesul decizional diferă. Standardele HTA sunt, în general, inspirate din exemple internaţionale. Totuşi, după terminarea primei faze a acestui proces – cea de formalizare, instituţionalizare şi standardizare – evaluarea tehnologiilor medicale pare să fie la răscruce. Părerea noastră comună, ca echipă de cercetare, este că, în acest moment,

vedere, este Polonia, urmată de Ungaria. Ţările au făcut eforturi considerabile să introducă şi apoi să implementeze HTA în siste-mele lor de sănătate. În general, deciziile se luau înainte arbitrar – nu exista un set de criterii. În România, lucrurile s-au dezvoltat într-o anumită direcţie în ultimii ani, prin instituţionalizare, for-malizare, prin faptul că există anumite cerinţe sau anumite criterii care stau la baza deciziilor de rambursare a medicamentelor. Cu toate acestea, sistemul poate fi îmbunătăţit mult. Dar pentru asta este nevoie de o continuitate şi de o permanentă colaborare între Ministerul Sănătăţii, Casa de Asigurări de Sănătate, Agenţia Medi-camentului, industria farma, pacienţi, în primul rând, medici, spi-tale, distribuitori de medicamente, experţi naţionali şi internaţio-nali, precum şi lumea academică. E nevoie de o solidarizare mai mare a instituţiilor şi a experţilor care încearcă să se dezvolte în instituţiile publice cu cei din CEE. Salut şi mă bucur pentru ceea ce se întâmplă în românia, dar este un sistem care are nevoie permanentă de dezvoltare şi de optimizare, pentru a atinge un anumit nivel de maturitate. Direcţia este bună, dar va mai dura, este nevoie de timp şi de răbdare şi, în primul rând, de dialog constant, structurat, precum și de feedback permanent. l

Valentina Grigore

țările din Europa Centrală și de Est au un trecut comun, însă, după 1989, au urmat căi diferite în organizarea și finanțarea sistemelor de sănătate proprii. și evaluarea tehnologiilor medicale (hTA) a evoluat diferit în Polonia, Republica Cehă, ungaria, România și Bulgaria, după cum reiese dintr-o analiză efectuată de Alexandru M. Rotar, cercetător în cadrul Departamentului de medicină socială al universității din Amsterdam, coautor al lucrării „health technology assessment in Poland, the Czech Republic, hungary, Romania and Bulgaria” - Eur J health Econ (2014) 15 (suppl 1):s13–s25; Doi 10.1007/s10198-014-0590-8 (trad., Evaluarea Tehnologiilor Medicale în Polonia, Republica Cehă, ungaria, România și Bulgaria).

un nivel mai înalt, aşa cum există în alte domenii.dar și de abilitatea ţărilor de a duce aceste unităţi la

şi acreditare. Desigur, aceasta depinde de dorinţa, recunoaştere reciprocă ale unităţilor HTA prin certificare

Ar trebui luate în considerare o evaluare şi o


PoLITICI FARMA

biosimilare vs biologiceMarea confruntare:

Europa timp de aproape un deceniu.biologice sunt folosite în mod curent în

mai puțin complexe, de medicamenteBiosimilare ale unei generații timpurii,

de multe ori mai multe săptămâni.biotehnologice, proces care durează atenție deosebită în laboratoarele

un alt factor care necesită oComplexitatea de producție este

Vijay Shankar Balakrishnan şi Anna Wagstaff, Cancer World, ianuarie-februarie 2016

DAr CâtE DIntrE bEnEFICIILE ADUSE DE ExPIrArEA brEvEtELOr MEDICAMEntELOr bIOLOgICE vOr DE-vEnI rEALItAtE? nu depinde doar de faptul că unul sau mai multe companii concurente intră pe piață și de prețurile practicate, ci și de nivelul în care biosimilarul înlocuiește medicamentul original în practica clinică.

Rituximab (Mabthera), primul inhibitor CD20 folosit în on-cologie pentru tratarea leucemiei limfocitare cronice și unele limfoame non-Hodgkin, a ieșit de sub protecția brevetului în urmă cu mai mult de doi ani, în Europa. Cetuximab (Erbitux), primul blocant EGFR biologic, utilizat pentru anumite tipuri de cancer colorectal avansat, a rămas fără brevet în iunie 2014, urmat îndeaproape de trastuzumab (Herceptin), primul blocant HER2, aprobat pentru a trata cancerul de sân metastatic și can-cerul gastric. Brevetul european pentru bevacizumab (Avastin),

lari rămâne o speculație, pentru că niciun astfel de produs nu a fost încă aprobat pe piața europeană de oncologie. Acest lucru se va schimba însă într-un an-doi: Sandoz (o divizie a Novartis), Hospira (cumpărat de Pfizer la începutul acestui an) și Amgen au în lucru biosimilare anticancer, ca și companiile specializate în biologice, precum compania elvețiană BioXpress și compania poloneză Mabion.

Biosimilare ale unei generații timpurii, mai puțin complexe, de medicamente biologice sunt folosite în mod curent în Eu-ropa timp de aproape un deceniu. Printre acestea, se numă-ră agenții de stimulare a eritropoiezei (ESA) și factorul de stimulare a coloniilor granulocite, filgrastim, utilizate în oncologie ca medicație de susținere, mai degraba, decât ca terapii anticancer.

Nu putem să nu ne întrebăm câte persoane ar putea primi acces la cele mai noi imunoterapii - precum ipilimumab, nivolu-mab și pembrolizumab - și la alte terapii oncologice inovatoare, după ce versiunile biosimilare pentru rituximab, trastuzumab și alți anticorpi monoclonali ieșiți de sub patent vor apărea pe piața europeană. Estimările grupului PharmaNanoGene de la Facultatea de Farmacie a Universității din Țara Bascilor sugerea-ză că introducerea anticorpilor monoclonali biosimilari ar putea aduce economii de peste 20 de miliarde de euro în Europa până în 2020 (http://tinyurl.com/biosimsavings). Aceste sume ar pu-tea stimula eforturile de a menține o îngrijire de înaltă ca-litate pentru numărul tot mai mare de pacienți cu cancer și supraviețuitori din Europa. Însă acest lucru nu se va întâmpla decât dacă medicii și pacienții nu vor crede că orice biosimilar aprobat pe piața europeană este suficient de similar cu medica-mentul „de referință”.

CâT DE siMilARE sunT BiosiMilARElE?PrOvOCArEA În MAtErIE DE rEgLEMEntArE șI EvA-LUArE A bIOSIMILArELOr a fost evidențiată pentru prima dată în 2002, într-un articol intitulat „Biogenerics: the Off-bre-vet Bio-tech Products” (Trends PharmacolSci). Autorul principal, Huub Schellekens, un profesor de biotehnologie farmaceutică la Universitatea din Utrecht, relevă că dificultatea apare pentru că medicamentele biologice sunt derivate din celule vii, care au variații naturale. Astfel, deși trastuzumab și lapatinib au ca țintă oncogena HER2, primul este de aproape 150 de ori mai greu de-cât al doilea. Complexitatea de producție este un alt factor care necesită o atenție deosebită în laboratoarele biotehnologice, proces care durează de multe ori mai multe săptămâni. „Este foarte dificil să menții condițiile de producție constante și omogene”, spune prof. Huub Schellekens.

Cum procesele biologice sunt naturale, aleatoare și predispu-se la erori, celulele care exprimă proteina anticorpului monoclo-nal nu poate fi identică, chiar și în condiții controlate. De îndată ce celulele fac o proteină, se produc schimbări ce depășesc ni-velul de control al oricărui specialist în biotehnologie. Lucruri-le pot merge prost în orice etapă, de la începutul procesului de producție și până când produsul ajunge pe raftul farmacistului,

primul inhibitor al angiogenezei, va expi-ra în 2022. Dacă vor fi folosite variantele mai ieftine ale acestor medicamente, me-dicii și pacienții trebuie să fie încrezători că produsele oferă aceleași eficacitate și siguranță. Intervin aceleași probleme de monitorizare asociate cu aprobarea și utilizarea medicamentelor generice, la care se adaugă următorul fapt: cum medicamentele biologice sunt derivate din celule vii, variantele lor nu pot fi niciodată copii exacte ale produselor originale - acesta este motivul pentru care se numesc „biosimilare” și nu „ge-nerice”.

De asemenea, modul în care sistemele de sănătate vor economisi bani prin utili-zarea anticorpilor monoclonali biosimi-

spune Schellekens. Spre exemplu, mediul fizic și cel chimic pot afecta extragerea și purificarea biologicului pentru a obține un lot omogen. În cele din urmă, biologicul purificat este amestecat cu ingrediente inactive pentru a rezulta o pastilă sau o formă finală injectabi-lă. Excipienții adăugați, dar și mediul în care produsele sunt depozitate ar putea acționa, de asemenea, asupra medica-mentului biologic.

Însă aceste probleme nu apar numai în cazul biosimilarelor, ci și în cazul me-dicamentelor de referință originale, din cauza ajustărilor aduse adesea procesului de producție. Conform unui document eliberat de autoritatea daneză de sănăta-te, producătorii de infliximab (Remicade), un biologic folosit pentru tratarea mai multor afecțiuni, inclusiv artrita reuma-toidă și boala Crohn, au făcut peste 35 de modificări în procesul de producție care s-a întins pe o perioadă de 14 ani, după aprobarea în 1998. Printre modificări se numără schimbarea furnizorilor de medii de cultură celulară, mutarea locurilor de producție și introducerea unor noi etape de purificare.

Per total, prof. Huub Schellekens con-sideră că, din punct de vedere științific, biosimilarele și-au dovedit deja eficiența și siguranța clinică, iar singurele obstacole în comunicarea adevăratului lor potențial sunt reprezentate de problemele politice și birocratice. l

Traducere şi adaptare: Mirabela Viaşu

Brevetele europene pentru prima generație de medicamente anticancer biologice încep să expire. Acest lucru ar trebui să fie o veste bună pentru pacienți. Deschiderea pieței tuturor

concurenților ar trebui să contribuie la reducerea prețurilor anticorpilor monoclonali, crescând astfel accesul pacienților la aceste medicamente. În același timp, expirarea brevetelor ar

trebui să genereze economii care pot fi folosite la plăți pentru noua generație de biologice care apare pe piață la prețuri mai ridicate, printre care se numără și imunoterapiile.

MoDul În CARE sisTEMElE DE sănăTATE VoR EConoMisi BAni PRin uTilizAREA AnTiCoRPiloR MonoClonAli BiosiMilARi RăMânE o sPECulAțiE, PEnTRu Că niCiun AsTfEl DE PRoDus nu A fosT ÎnCă APRoBAT PE PiAțA EuRoPEAnă DE onColoGiE.

EsTiMăRilE GRuPului PhARMAnAno-GEnE DE lA fACulTATEA DE fARMACiE A uniVERsiTății Din țARA BAsCiloR suGEREAză Că inTRoDuCEREA AnTiCoRPiloR MonoClonAli BiosiMilARi AR PuTEA ADuCE EConoMii DE PEsTE 20 DE MiliARDE DE EuRo În EuRoPA Până În 2020


INoVAțIE

Dezvoltat în România, pentru româniUn SOFtwArE AvAnSAt DIn PUnCt DE vEDErE tEH-nOLOgIC trebuie să fie utilizat într-un mediu care, de aseme-nea, ține pasul cu schimbările din mediul înconjurător. Aici ne referim nu doar la schimbări de mentalitate, de educație și la nivel de așteptări ale pacienților, ci și la schimbări în modul de gestionare a resurselor și de conducere a unităților spitalicești. În acest sens, simpla implementare a unei soluții nu este sufici-entă. De aceea avem o echipă cu experiență în management, în codificare și în domeniul financiar care menține o relație strânsă cu fiecare client. Această colaborare înseamnă, pe de o parte, training și îndrumare în înțelegerea datelor și informațiilor generate de aplicațiile noastre și, pe de altă parte, îmbunătățirea constantă a funcțiilor aplicațiilor prin feedback și implicare directă a clientu-lui.

Viziunea pe care o avem pentru clienții noștri urmărește utilizarea soluțiilor IT ca elemente care facilitează creșterea capabilităților dinamice prin susținerea managementului bazat pe cunoștințe. Managementul bazat pe cunoștințe sau managementul cunoașterii implică atin-gerea obiectivelor stabilite prin cea mai bună utilizare a informațiilor.

Multe dintre problemele cu care se confruntă spitalele din românia por-nesc de la imposibilitatea personalului din conducere de a agrega suficiente date pe o perioadă prelungită, care să poată să ofere o imagine corectă asu-pra proceselor din cadrul unităților pe care le conduc. Astfel de exemple se regăsesc în perpetuarea unor durate medii de spitalizare care depășesc valorile optime prin prea multe zile de spitalizare ce puteau fi evitate, în necunoașterea și nerecunoașterea anumitor puncte SWOT din lipsă de informații sau lipsa de control asupra productivității medicilor prin ne-urmărirea și ne-verificarea in-dicatorilor individuali atinși de către aceștia.

Soluțiile pe care le putem oferi includ:n analiza mediului intern și extern;n urmărirea evoluţiei indicatorilor calitativi și cantitativi;n urmărirea evoluţiei patologiei și grupelor de diagnostic;n situația personalului medical și a numărului de paturi;n comparații naționale/ între departamente/cu nivelul optim;n structura și evoluția veniturilor realizate;n situația și evoluția erorilor și neregulilor; n integrarea modulară a diverselor aspecte pentru ușurarea

căutării.

Observând îndeaproape piața româ-nească, am ales să facem lucrurile diferit, de la faza de cercetare și dezvoltare până la implementare și relațiile cu clienții. Promovăm software-uri făcute în Româ-nia, pentru spitalele românești. Ne axăm pe un design modern, configurat pentru a oferi o experiență cât mai plăcută utili-zatorilor, cu prioritate pe accesabilitatea datelor și informațiilor.

Fiabilitatea, flexibilitatea, adapta-bilitatea, securitatea web și protecția datelor au o importanță deosebită pen-tru noi și sunt menținute și actualizate la cel mai înalt nivel. nu restricționăm în niciun fel numărul de utilizatori pentru fiecare client și oferim training și suport tehnic oricând acesta este ne-cesar.

Calitatea datelor și consistența acesto-ra din înregistrările medicale reprezintă o reală problemă care poate afecta furnizo-rii de servicii medicale. Industria servici-ilor medicale nu a reușit să fructifice în-deajuns resursele din datele medicale ale pacienților, parțial din lipsa unor instru-mente, procese și tehnice de management corect adaptate nevoilor unui spital.

Nu vrem să sărim peste etape, ci să creștem organic, prin adunarea cât mai multor date care să formeze un bazin de informații cu potențial să ne ajute să înțelegem ce anume funcționează, ce s-a schimbat, care strategii au fost de succes.

Am învățat multe lecții, am testat și retestat fiecare funcție pentru a reuși să construim un suport informațional orientat către procesele decizionale și adoptarea de strategii pentru controlul costurilor și identificarea surselor de creștere a profitului. Aplicațiile noastre sunt eficiente prin simplitatea și moder-nitatea lor, oferind utilizatorilor posibili-tatea de a accesa oricând și de pe multiple aparate informațiile decisive.

Parteneriatele și colaborările pe care le-am dezvoltat depășesc ideile tradiționale de vânzare și achiziție. Aces-tea sunt investiții bilaterale într-un sistem de sănătate care are mult de recuperat, într-o economie încă lezată și în viitorul generațiilor tinere. l

Alexandra Marinescu

Urmând vorbele fostului președinte al Indiei, Abdul Kalam,

și noi considerăm că „excelența este un proces continuu și nu

un accident” și, pentru a ajunge acolo, integrăm la fiecare

pas nevoile locale în soluții IT autentic românești.

APliCAțiilE noAsTRE sunT EfiCiEnTE PRin siMPliTATEA și MoDERniTATEA loR, ofERinD uTilizAToRiloR PosiBiliTATEA DE A ACCEsA oRiCânD și DE PE MulTiPlE APARATE infoRMAțiilE DECisiVE.


în străinătate și să nu o putem face

mai 2016 39

INoVAțIE

la spitalul Monza

Nu există operație care să se practice

să meargă bine până la capăt.om trebuie să facă în așa fel încât totul determină succesul unei operații, fiecare

calitatea muncii fiecăruia dintre noi foarte importantă. În sala de operații,

În chirurgia cardiacă, echipa este

Interviu cu dr. Theodor Cebotaru, șef secție Chirurgie cardiacă, Spitalul Monza

Ce v-a determinat să rămâneți în țară? De ce ați ales spitalul Monza?Eram un tânăr specialist în 1997, entuziast, și nu visam decât să aplic tot ceea ce apărea nou în străinătate. Însă, la vremea respectivă, în România dotările spitalelor publice nu ne puteau permite așa ceva din punct de vedere logistc. Mai târziu, odată cu apariția clinicilor medicale private, am reușit să orga-nizăm o echipă, care m-a urmat mai târziu în bucurești. Spitalul Monza ne-a convins, atât pe mine, cât și pe echi-pa mea, că este locul în care putem crea un centru de excelență în chirurgia cardiacă, atât de necesară în româ-nia. Am văzut planurile încă de la construcția lui, iar în ceea ce privește necesarul de aparatură și de instrumentar, totul a fost achiziționat după exigențele noastre, astfel încât să putem realiza toate tipurile de intervenții, la nivelul marilor clinici

Cardiac Center a fost gândit ca un centru care să acope-re toate specialitățile inimii, pentru că o intervenție de chirurgie cardiovasculară depinde atât de echipa chirur-gicală, cât și de specialiștii cardiologi, intervenționiști, radiologi, dar și de cei care se ocupă de recuperarea pa-cientului. Chiar dacă nu sunt implicați în momentul opera-tor, fără ei, înainte şi după, nu poţi face totul cum trebuie.

În ultima perioadă, v-ați îndreptat atenția și activitatea către intervențiile minim invazive, acest tip de intervenții efectuându-se mai des aici decât în alte centre. Care sunt avantajele acestui tip de abordări?Intervențiile minim invazive reprezintă un pas evolutiv în chi-rurgia cardiacă, este o abordare prin care, în curând, se va putea opera o gamă cât mai largă de patologii. Această nouă tehnică, apărută în străinătate după anul 2000, aduce o serie de beneficii pacientului din punct de vedere traumatic. Practic, nu se mai efectuează sternotomia, incizia făcându-se prin spațiul intercos-tal, iar refacerea pacientului este mult mai rapidă. Unii pacienți pot pleca acasă chiar din ziua a cincea sau a șasea postoperator.Este o tehnică în care chirurgul se solicită un pic mai mult decât în cazul abordării clasice. În ultimii ani, şi în străinătate a început să prindă mai mult curentul acesta al intervențiilor cât mai puțin invazive. Eu, personal, am ales această tehnică datorită rezultatelor bune pe care le văd pe pacienți, refa-cerea, integrarea în familie, în socie-tate, în meserie sunt mult mai rapide, iar psihic acceptă mai uşor operaţia şi... poate mai este faptul că eu simt că mi se potrivește această tehnică.

Toată activitatea dumneavoastră presupune o permanentă cercetare, un studiu continuu. Puteți face toate aceste lucruri la spitalul Monza? Sigur că da. Vă dau un exemplu. Anul trecut, în septembrie, am fost la Congresul European de Chirurgie Cardio-Toracică de la Amsterdam. Am văzut într-o sesiune un anumit tip de opera-ţie, care face parte tot din aria minim invazivă, și la care m-am gândit, la un moment dat, că ar putea cineva să o facă, dar nu am ştiut că acest lucru s-a şi întâmplat. Erau puţine centre în Europa unde se poate face genul acesta de intervenţie şi atunci am zis că trebuie să încerc şi eu. Când am ajuns în țară, am propus această tehnică, am achiziționat materialele necesare și am reușit să implementăm noua tehnică și aici, la noi în țară.

Ce tipuri de intervenții chirurgicale cardiace sunt cel mai des întâlnite?Datorită experienței mele în intervențiile minim invazive, că-tre care am avut înclinație, în ultima vreme mi s-au adresat tot mai mulţi pacienți a căror patologie s-a pretat intervențiilor prin această tehnică, cum ar fi plastia de valvă mitrală sau pro-

din Occident. Planul a fost, încă de la început, pentru crearea unui centru de excelență în chirurgia cardiacă, adică ceea ce astăzi numim Cardiac Center.

Cât de important este, pentru un medic chirurg, să aibă la dispoziție o echipă competentă, multidisciplinară, și dotări de top?În chirurgia cardiacă, echipa este foarte importantă. În sala de operații, calitatea muncii fiecăruia dintre noi determină succesul unei operații, fie-care om trebuie să facă în așa fel încât totul să meargă bine până la capăt.

tezarea de aortă prin minitoracotomie dreaptă, bypass-ul arterial sau coro-narian prin minitoracotomie stângă. În principiu, pacienții cu indicație operatorie sunt împărțiți în pacienți valvulari și pacienți coronarieni, aproximativ în număr egal.

Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, o intervenție grea? Aceeaşi intervenţie poate să fie uşoară la un pacient şi dificilă la altul, depinde foarte mult de paci-ent şi de starea lui de sănătate.Dacă pacientul a fost diagnosticat în timp util și respectă indicația ope-ratorie, atunci există toate șansele ca acesta să meargă bine până la capăt. Se poate ca un pacient să fie diagnosticat prea târziu sau să aibă un diagnostic corect, dar să amâne momentul operator, ceea ce aduce cu sine agravarea bolii și, automat, creșterea riscului operator. Acestea ar fi, de fapt, intervențiile mai dificile. Teh-nic, este aceeaşi operaţie la toţi pacienții.

Cum vedeți viitorul chirurgiei cardiace? În România, chirurgia cardiacă pare a avea un viitor bun. Cu mai mulți ani în urmă, o tehnică chirurgicală nou-apă-rută era abordată și la noi în țară după zece ani de când apărea în străinătate. În același timp, în Italia, chirurgii încer-cau şi ei să facă lucruri noi, pe care le aflau din Statele Unite ale Americii, dar la aproape cinci luni distanţă. Astăzi, la Spitalul Monza, noi implementăm aceste noutăţi rapid, reușim să fim în pas cu ceea ce apare „afară”. Tot ce se practică în străinătate putem realiza și la noi în țară, la Spitalul Monza. l

Valentina Grigore

Coordonează echipa de chirurgie cardiacă de la spitalul Monza și a salvat viețile a mii de oameni bolnavi de inimă. A ales această unitate privată deoarece aici are toate condițiile pentru un act medical de calitate și aici poate opera prin cele mai noi metode, abia apărute în occident. Dar ce l-a determinat pe dr. Theodor Cebotaru să aleagă spitalul Monza din București ne-a explicat într-un scurt interviu acordat Revistei Politici de sănătate.

inTERVEnțiilE MiniM inVAziVE REPREzinTă un PAs EVoluTiV În ChiRuRGiA CARDiACă, EsTE o ABoRDARE PRin CARE, În CuRânD, sE VA PuTEA oPERA o GAMă CâT MAi lARGă DE PAToloGii.

nu sE MAi EfECTuEAză sTERnoToMiA, inCiziA făCânDu-sE PRin sPAțiul inTERCosTAl, iAR REfACEREA PACiEnTului EsTE MulT MAi RAPiDă. unii PACiEnți PoT PlECA ACAsă ChiAR Din ziuA A CinCEA sAu A șAsEA PosToPERAToR.


INoVAțIE

problemă de sănătate publicăBolile reumatice, o adevărată

și care vor apărea pe piață în următorii ani.inovatoare care sunt în stadii avansate de cercetare de asemenea, foarte bune. Există mai multe preparate

de terapie biologică, iar perspectivele sunt,Osteoporoza face parte dintre bolile care beneficiază

Reumatologia, specialitatea pe care o reprezentați, a suferit în ultimii ani transformări majore, mai ales din punctul de vedere al posibilităților de tratament. Ce înseamnă astăzi reumatologia „modernă”?Un mare reumatolog a spus încă de acum zece ani că este „cea mai grozavă perioadă să fii reumatolog”. Într-adevăr, reu-matologia este o specialitate care şi-a câștigat în ultime-le decenii o nouă identitate. Domeniul său de activitate cuprinde suferinţele articulare de tip degenerativ, cum este boala artrozică, dar și bolile inflamatorii ale ţesutu-lui vasculo-conjunctiv, suferințe complexe ce au la bază mecanisme imunologice care afectează întregul orga-nism, nu doar articulațiile, la care se adaugă alte afecţiuni cu substrat metabolic, așa cum sunt guta sau osteoporoza.

Dintre toate bolile reumatice, care este cea mai costisitoare pentru statul român? De ce?Boala artrozică este costisitoare pentru că afectează un număr mare de persoane care ajung să-și piardă, în timp, capacitatea funcțională: 30% din pacienți nu pot merge pe jos 300 m, 28% nu

la persoanele de peste 50 de ani, după boala ischemică coro-nariană, ceea ce atrage după sine un impact economic enorm. Incidenţa ei creşte cu vârsta, fiind maximă între 55 și 75 de ani.

Riscul de osteoporoză crește odată cu vârsta. și totuși, ce putem face să încetinim acest proces de degradare a sistemului osos?Printre factorii de risc ai osteoporozei se numără stilul de viaţă (sedentarismul, imobilizarea prelungită, fumatul, consu-mul excesiv de alcool, dietele dificitare în calciu sau cu exces de proteine), unele medicamente (îndeosebi cortizonicele), boli reumatice (poliartrita reumatoidă), digestive (malabsorbţia), neurologice (care cresc riscul de cădere). Prin enume-rarea acestora, cred că v-am răspuns la întrebare. Astfel, prevenirea și tratamen-tul osteoporozei trebuie să înceapă cu îndepărtarea acelor factori favorizanți.

Ați menționat mai devreme că cea mai redutabilă complicație a osteoporozei este reprezentată de fracturi. Ce ar trebui să știm despre fracturile osteoporotice?Expresia clinică a osteoporozei este strâns legată de apariţia fracturilor. Principalele tipuri de fracturi osteoporotice sunt localizate la nivelul vertebrelor, antebraţului distal şi şoldului. În ciuda eforturilor întreprinse în ultimii ani şi îndeosebi a progreselor remarcabile ale tehnicilor de diagnostic precoce, incidenţa fracturilor diagnosticate clinic este mult mai mică decât incidenţa reală. Se apreci-ază că mai puţin de 30% din totalul fracturilor vertebrale sunt diagnosticate, diferenţă ce se accentuează cu vârsta. Astfel, se apreciază că aproximativ 2/3 din fracturile vertebrale sunt asimp-tomatice sau, chiar dacă generează durere vertebrală, frecvent, aceasta este pusă pe seama altor suferinţe de origine vertebra-lă sau extravertebrală şi nu este investigată corespunzător.

s-au făcut progrese și în tratamentul osteoporozei?Osteoporoza face parte dintre bolile care beneficiază de tera-pie biologică, iar perspectivele sunt, de asemenea, foarte bune. Există mai multe preparate inovatoare care sunt în stadii avan-sate de cercetare și care vor apărea pe piață în următorii ani.

În România, din cauza costurilor ridicate, disponibilitatea terapiilor biologice la pacienți este condiționată de aprobarea tratamentului de către terțul-plătitor, pe baza unor protocoale terapeutice elaborate de Ministerul sănătății și Casa națională de Asigurări de sănătate. În aceste condiții, cât de accesibil îi este pacientului român accesul la aceste terapii

pot urca 10 trepte, 25% cară cu dificultate o greutate de 2,5 kg.Pentru bolile reumatice de tip inflamator situația este diferită. În această categorie intră suferințe complexe, ca poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, spondilartrite-le, artrita psoriazică sau vasculitele. tratamentele ino-

vatoare de care aceste boli beneficiază în prezent sunt foarte scumpe, dar administrate precoce pot opri pro-gresia acestor boli și îi pot reda pe pacienți societății. Osteoporoza este o boală foarte frecventă: 30% din toate femeile aflate în postmenopauză au osteoporo-ză, 40% din femei și 13% din bărbați fac o fractură os-teoporotică. Mai mult, prin complicațiile sale majore, cum sunt fracturile, costurile ajung să fie enorme.

„Cenușăreasa” reumatologiei, așa cum ați denumit boala artrozică, este cea mai frecventă boală reumatică. Care

este incidența acestei afecțiuni în România? Cum ne situăm față de alte țări europene?Într-adevăr, boala artrozică este o su-ferinţă socotită de mulţi „ruda săracă a bolilor reumatice”, tocmai din cauza unor caracteristici care o impun atenţiei: răspândirea şi frecvenţa. Artroza este de departe cea mai frecventă suferinţă articulară şi a doua cauză de invaliditate

biologice? se iau în discuție liste de așteptare?Dar acest lucru se întâmplă în multe alte țări, cum ar fi, de exem-plu, Marea Britanie! Existența protocoalelor terapeutice și a unor criterii obligatorii (chiar dacă relativ restrictive) asigură accesul la acest tip de tratament pacienților care au cea mai mare nevoie

de acesta. Dacă ne gândim la faptul că în România există aproximativ 7.000 de pacienți cu boli reumatice care be-neficiază de acest tip de tratament, că pentru poliartrita reumatoidă dispunem de toți agenții biologici aprobați la nivel internațional, că avem un registru național al tuturor pacienților cu boli reumatice care primesc tratament biologic, atunci putem aprecia această situație ca fiind bună. Desigur, există loc de mai bine, mai ales în ceea ce privește extinderea listei de medicamente pentru unele boli (spondilartrite, artrita psoriazică) sau includerea pe lista de compensare a medicamentelor destinate și altor boli

(lupus eritematos sistemic, vasculite).

Mai este nevoie de inovație? Ce ar putea să aducă în plus un nou mecanism de acțiune al unui medicament?Întotdeauna mai este nevoie de inovație. Chiar și acum, când agenții biologici au des-

chis o nouă eră în tratamentul bolilor reumatice de tip inflamator, au influențat dramatic prognosticul şi au schimbat fundamental destinul pacienților afectați de aceste suferințe, există, în proporție de 25-30%, pacienți la care nu reușim să obținem remisiunea.

Dacă ați putea face o schimbare în abordarea actuală a pacientului cu afecțiuni reumatologice, care ar fi aceea ?Cred că schimbarea majoră trebuie să pornească de la medici-na primară. Medicii de familie au misiunea de a recunoaște cât mai precoce o boală reumatică de tip inflamator și de a face diagnosticul diferențial cu boala artrozică. Acest lucru este cu atât mai important astăzi, când, așa cum am mai spus, terapia biologică constituie o achiziţie recen-tă care oferă noi perspective în tratamentul acestor boli. l

Roxana Maticiuc

Bolile reumatice au costuri medicale și sociale atât de importante încât se transformă într-o problemă de sănătate

publică. Medicamentele cu care se tratează artroza, de exemplu, nu sunt scumpe, dar costurile indirecte legate de complicații și afectarea capacității funcționale a pacienților cresc costurile acestei boli. Date din statele unite arată că artroza determină peste 440.000 de protezări de genunchi și aproape 200.000 de protezări de șold pe an, situație care crește enorm costurile. la fel se întâmplă și la noi în țară, iar datorită creșterii speranței de viață, toate aceste cifre vor crește în viitor, atrage atenția asist. univ. dr. Andra Bălănescu.

și reumatologie la Spitalul Clinic „Sf. Maria”„Carol Davila”, medic primar medicină internă

doctor la Universitatea de Medicină și Farmacie Interviu cu Andra Bălănescu, conferențiar universitar

ARTRozA EsTE A DouA CAuză DE inVAliDiTATE lA PERsoAnElE DE PEsTE 50 DE Ani

MAi Puțin DE 30% Din ToTAlul fRACTuRiloR VERTEBRAlE sunT DiAGnosTiCATE


MANAGEMENT

abordarea holistică și multidisciplinarăAccidentul vascular cerebral -

Cum vedeți supraspecializarea personalului medical, în raport cu evoluția medicinei?Vremurile în care un singur medic trata un pacient, indiferent de patologie (me-dicală sau chirurgicală), au apus de mult. Medicina modernă a dus la o specializare a personalului pe domenii de interes, obținută prin ani de studii, practică și examene. Astăzi, nomenclatorul specialităților din românia identifică peste 50 de specialități medicale, chi-rurgicale, stomatologice și de laborator. Dezvoltarea tehnologiei a impus o supraspecializare a personalului medi-cal pentru utilizarea unor tehnici sau procedee uneori la granița dintre me-dicină și inginerie. Astfel, nu mai vorbim de medicul radiolog, ci de radiologul cu competență în tomografie computeriza-tă, RMN sau diferite tipuri de ecografie. Mai mult, există tendința de a ieși din sfera specialităților și competențelor oficiale într-o zonă de nișă, restrânsă uneori la o singură boală / grup de boli. A intrat în cotidian să folosim termeni precum „cunoscutul epileptolog”, „specialistul în stroke”, „expertul în movement disor-ders”. Asistăm, practic, la o îngustare a domeniului de interes până la nivel de boală sau manoperă chirurgicală.

Această tendință este pozitivă?În esență, această tendință nu este rea, pentru că stimulează performanța, dar aduce și elemente negative care se pot reper-cuta asupra pacientului. Supraspecializarea excesivă riscă să transforme pacientul într-o colecție de organe, fiecare tratat de profesionistul său, dar să piardă din vedere că organismul este un tot unitar. Cei mai afectați sunt pacienții cu multiple probleme de sănătate, care necesită asistență din partea unor specialiști diferiți, aflați uneori la distanță unii de alții. Frecvent, se întâlnesc incompatibilități între medicația de fond și patologia asociată, interacțiuni medicamentoase, polipragmazie, complianță scăzută

la tratament. În plus, această abordare metamorfozează actul medical într-o activitate mecanicistă cu iz de linie de producție, eludând aspectul cel mai important și anume ideea de ființă umană. Dezumanizarea actului medical are impact negativ asupra stării psihice. În definitiv, pacientul este un om care are nevoie nu doar de profesionalism, ci și de empatie.

Abordarea multidisciplinară este funcțională în România?Acest concept funcționează de ceva vreme în statele dezvol-tate. În România este deficitar în primul rând din cauza lipsei infrastructurii spitalicești, care să poată găzdui un act medical multidisciplinar. La modul declarativ, suntem campioni. Cred că nu există lider de opinie care să nu abordeze aceste concepte în forurile științifice, mai ales când există un astfel de trend la nivel mondial. Problemele apar în momentul în care se încearcă implementarea în actualul sistem medical. Este ilar să discuți despre abordarea multidisciplinară atunci când între unitățile medicale implicate există distanțe de ordinul kilometrilor. nu ai cum să manageriezi un caz complex, cu patologie multiplă, plimbându-l cu ambulanța prin di-ferite servicii medicale și așteptând ore sau zile pentru un diagnostic. Cele mai multe spitale din sistemul public au fost construite în anii ’60 – ’70, într-un sistem totalitar care nu era interesat de astfel de „subtilități”. La aceste probleme se adaugă lipsa unui sistem informatic unitar, care să gestioneze datele me-dicale ale pacienților și să intermedieze schimbul de informații între specialiști, subfinanțarea cronică a spitalelor publice, exodul specialiștilor spre străinătate sau spre mediul privat.

Cum se integrează recuperarea pacientului cu accidentul vascular cerebral, în acest concept?Accidentul vascular cerebral impune o abordare comple-xă, care trebuie să parcurgă trei etape. Prima etapă cuprinde tratamentul în faza acută, care se realizează în serviciile de urgență, a doua etapă este mult mai complexă și cu o dura-tă mai mare, desfășurându-se într-un serviciu de recuperare neurologică. În etapa a treia, este obligatorie inventarierea factorilor de risc și a cauzelor care au dus la producerea AVC, urmată de implementarea unor demersuri cu rol profilactic.Din punct de vedere medical, fazele a doua și a treia ar trebui să se desfășoare într-un spital special creat, cu in-frastructura necesară abordării multidisciplinare.În general, identificarea cauzelor se face inconstant, deseori nu-mai dacă este ceva evident. Pe principiul că pacientul care vine pe targă și pleacă pe picioare este un „caz rezolvat”, se omite continuarea investigațiilor. Pacientul recidivează și ajunge în aceleași servicii medicale, într-o stare mult mai gravă. Abordarea multidisciplinară reduce riscul producerii acestui eve-niment. Deoarece în aceste două etape se face recuperarea defi-citelor motorii și de limbaj, abordarea multidisciplinară vine să grăbească acest aspect, ameliorând calitatea rezultatului final și utilizând același cadru de timp, în beneficiul pacientului, pentru a derula concomitent și faza de identificare și gestionare a facto-rilor etiologici. Se iau în calcul boli cardiovasculare, de nutriție și metabolism, reumatologice, hematologice și psihiatrice.Echipa medicală coordonată de medicul curant neurolog cuprinde specialiști în reabilitare medicală, cardiologie, medicină internă, diabetologie, reumatologie, geriatrie, psihiatrie, psihologie și logopedie. De asemenea, în cursul tratamentului există posibilitatea producerii de complicații, unele

cu potențial letal. În practică întâlnim frec-vent tromboze venoase, tulburări de ritm, boală coronariană acută, infecții respira-torii (unele dintre ele, datorită tulburărilor de deglutiție), hemoragii digestive, escare etc. O proporție foarte mare de pacienți cu AVC prezintă tulburări psihice, fapt care implică evaluarea obligatorie de către psihiatru și psiholog. Practic, se observă necesitatea unei echipe medicale nume-roase, care trebuie să acționeze coerent și coordonat pentru beneficiul pacientului. Accidentul vascular cerebral este una din-tre patologiile care se pretează cel mai bine abordării holistice și multidisciplinare.

Care este poziția spitalului Polaris Medical față de acest concept?Spitalul de recuperare Polaris Medical a adoptat ideea de multidisciplinaritate, drept concept de bază. Având în vedere că abordarea multidisciplinară este costisitoare și necesită resurse mate-riale și umane considerabile, încă din faza de proiect s-a ținut cont de acest deziderat. S-au gândit spații, circuite, dotări medicale și s-a constituit o echipă-nucleu care să optimizeze proiectul inițial. Ceea ce s-a pus în practică în Spitalul Polaris Medical în termeni de abordare holistică și multidisciplinară a generat rezultate apreciate atât de corpul medical, cât, mai ales, de pacienții noștri, acest lucru fiind obiectivat prin chestionare de satisfacție completate de pacienți. l

Roxana Maticiuc

medic primar neurologieInterviu cu dr. Popescu Damian,

organismul este un tot unitar. său, dar să piardă din vedere că

organe, fiecare tratat de profesionistul transforme pacientul într-o colecție de

Supraspecializarea excesivă riscă să

o PRoPoRțiE foARTE MARE DE PACiEnți Cu AVC PREzinTă TulBuRăRi PsihiCE, fAPT CARE iMPliCă EVAluAREA oBliGAToRiE DE CăTRE PsihiATRu și PsiholoG. PRACTiC, sE oBsERVă nECEsiTATEA unEi EChiPE MEDiCAlE nuMERoAsE, CARE TREBuiE să ACționEzE CoEREnT și CooRDonAT PEnTRu BEnEfiCiul PACiEnTului.


INoVAțIE

a SănătățiiMondiale

a Organizației priorități pe lista deEpilepsia,

– Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia” Bucureștipreședinte al SRIE, șef secție Clinica Neurologie Pediatrică

Interviu cu prof. univ. dr. Dana Craiu,

Conduceți sRiE — una dintre cele mai puternice asociații pentru lupta împotriva epilepsiei. Cu ce probleme se confruntă românii loviți de această boală? Principala problemă a pacienţilor este stigmatizarea, fap-tul că sunt priviţi ca paria de către oamenii fără epilepsie şi există un impact major asupra accesului la educaţie şi asupra angajării. O altă problemă este cea a compensării medicamentelor, anumite medicamente nefiind incluse pe listele de compensări. Accesul constant la acelaşi medicament este o altă problemă de care se lovesc persoanele cu epilepsie.

Care este incidența bolii în România? Avem registru al pacienților cu epilepsie? Incidenţa bolii nu se cunoaşte în România pentru că nu există registre care să funcţioneze la nivel naţional. Cifrele pe care

ne bazăm sunt cele obţinute prin ex-trapolarea datelor din registrele altor ţări, iar date parţiale pot fi obţinute pe baza datelor de la unităţi medicale sau de la casele de asigurări de sănătate. Se discută de o prevalenţă de 0,5-1% într-o populaţie. Vorbim de o cifră de 200.000 de pacienţi cu epilepsie. Ca incidenţă, la copii ne aşteptăm la aproximativ 350 de cazuri noi pe an.

se vorbește din ce în ce mai des despre necesitatea abordării multidisciplinare. Ce presupune această abordare în epilepsie? sunt cadrele medicale din România pregătite pentru o asemenea abordare? Abordarea multidisciplinară este o nece-sitate în foarte multe afecţiuni, datorită supraspecializării medicilor în diverse domenii medicale. Acest lucru s-a pro-dus datorită progreselor fantastice în medicină şi, mai ales, în ştiinţele cre-ierului. În cazul epilepsiei, pacienţii necesită consulturi multidisciplinare – neurolog/neurolog pediatru, neu-roimagist, neurofiziolog, psiholog, psihiatru şi, uneori, specialişti din alte meserii sunt absolut indispen-sabili în ducerea la bun sfârşit a trata-

mentului, de exemplu fizicieni în cazul chirurgiei epilepsiei. România începe să adapteze protocoalele europene şi acest lucru se întâmplă foarte repede, comparativ cu ţările în care s-au dez-voltat aceste protocoale. Există mulţi specialişti în domeniul epilepsiei în românia şi acest lucru se va îmbună-tăţi datorită programelor de formare cu un nivel din ce în ce mai înalt.

Accesul la terapie al bolnavilor, mai ales al celor cu epilepsie rezistentă la tratament, este uneori extrem de dificil. Ce trebuie făcut pentru a îmbunătăți accesul la medicamente? Luptăm pentru creşterea numărului specialiştilor care să cunoască epilepsia, acest lucru însemnând program special de formare în domeniul epileptologiei, care să fie acceptat de Ministerul Sănătăţii – competenţă în domeniul epileptologiei.De asemenea, luptăm pentru creşterea importanţei pro-gramelor de tratament în epilepsiile rezistente, incluzând aici şi introducerea pe listele de compensare a medica-mentelor de ultimă generaţie înregistrate în ţară şi care ar putea asigura controlul crizelor într-un număr de cazuri, dar şi creşterea fondurilor pentru dotări şi specializarea neurologilor pentru programele de chirurgia epilepsiei.

În acest număr al revistei prezentăm metoda de rambursare case by case, existentă în ungaria — adică, pacienții, chiar și în număr mic, pot beneficia, la recomandarea medicului, de un anumit tratament. Ar putea fi implementată în România o asemenea metodă de rambursare? Există diverse modele de compensare în managementul epilepsiei care funcţionează foarte bine în diferite ţări eu-ropene. Este, în principal, vorba despre fonduri care sunt mult mai mari în alte ţări. Germania are, de exemplu, fonduri separate pentru investigarea şi tratamentul epilepsiei. Sis-temul de rambursare case by case se bazează pe expertiza medicului sau a echipei de medici care tratează un pacient. În principiu, nu există limite, plafoane sau liste de medica-mente compensate. Dacă un pacient are nevoie de o anumită investigaţie sau de un anumit tratament (la indicaţia medi-cului), le primeşte. În acest an, în care OMS trage un semnal de alarmă plasând epilepsia pe lista de priorităţi, sperăm ca şi România, care este una dintre membrele fondatoare ale moţiunii OMS, să demareze schimbări legislative care să îm-bunătăţească îngrijirile medicale în domeniul epileptologiei.

Care sunt planurile societății? SrIE este o asociaţie cu un istoric îndelungat, fiind fondată în 1998, care a desfăşurat anual conferinţe de epileptologie cu rol de informare asupra noutăţilor în domeniu şi cu scop educaţional. În afară de Conferinţa

de Epilepsie anuală (care se va organiza în perioada 17-19 noiembrie, în Bucureşti), SRIE organizează în fiecare an Şcoala de vară de Epileptologie. Anul acesta, Şcoala de Vară va fi organizată împreună cu al 2-lea Curs est-european de epilepsie, sub tutela ILAE – CEA, la Cheile Grădiştei, în perioada 15-17 iunie 2016. Acest curs reuneşte numeroşi experţi europeni şi români în domeniul epilepsiei, care vor discuta aspecte practice despre tratamentul epilepsiei pornind de la cazuri clinice, într-o manieră interactivă.Echipa de conducere a iniţiat de asemenea un site al SRIE- www.ilae-romania.ro, în care cei interesaţi găsesc informaţii

despre cursuri, conferinţe, noutăţi etc. De asemenea, promovăm imaginea SRIE, care este Chapter ILAE, şi a tuturor activităţilor legate de epilepsie, pe site-ul ILAE unde, timp de o lună, informaţi-ile despre Societatea noastră vor fi vizi-bile pe prima pagina a ILAE (www.ilae.org). Există proiecte sociale, în care dorim să scădem stigmatizarea, să creştem cunoştinţele despre epilepsie ale populaţiei, să iniţiem diverse pro-iecte împreună cu asociaţiile de paci-enţi, inclusiv în domeniul bolilor rare. Asociaţia pentru Dravet şi alte epilepsii rare (www.dravet.ro) este un exemplu de colaborare în acest sens. Dorim să iniţi-em, în cadrul SRIE, grupuri de lucru pe diverse teme, grupuri care să definească

ghiduri şi protocoale diagnostice şi terapeutice, precum şi să se adreseze diferite probleme ale pacienţilor. Câteva exemple sunt legate de Grupul de lucru „Femeia cu epilepsie”, condus de conf. dr. Cristina Panea, grupul pentru „Chirurgia epilep-siei” care, în mod firesc, va fi condus de șef lucrări dr. Ioana Mîndruţă, coordonatoarea Programului Naţional de Trata-ment al Epilepsiilor Rezistente. De asemenea, SRIE doreşte să realizeze colaborări cu toate asociaţiile profesionale care se ocupă de neurologie şi neuroştiinţe (de exemplu, Societatea de Neurologie din România, Societarea Română de Neurologie Pediatrică, Asociaţia Societatea de Neurofiziologie din Româ-nia etc.) şi cu asociaţiile de pacienţi în domeniul epilepsiei. l

Valentina Grigore

Pacienții români cu epilepsie rezistentă se confruntă, extrem de des, cu problema accesului la medicamente de ultimă generație, terapii care ar putea asigura controlul crizelor. societatea Română Împotriva Epilepsiei (sRiE) militează pentru includerea pe listele de compensare a medicamentelor de ultimă generație înregistrate în țară și pentru creșterea fondurilor pentru dotări și specializarea neurologilor. organizația Mondială a sănătății (oMs) a tras un semnal de alarmă privind situația bolnavilor, plasând epilepsia pe lista de priorități a anului 2016.

sE DisCuTă DE o PREVAlEnță DE 0,5-1% ÎnTR-o PoPulAțiE. VoRBiM DE o CifRă DE 200.000 DE PACiEnți Cu EPilEPsiE. CA inCiDEnță, lA CoPii nE AșTEPTăM lA APRoxiMATiV 350 DE CAzuRi noi PE An.

sisTEMul DE RAMBuRsARE CAsE By CAsE sE BAzEAză PE ExPERTizA MEDiCului sAu A EChiPEi DE MEDiCi CARE TRATEAză un PACiEnT. În PRinCiPiu, nu ExisTă liMiTE, PlAfoAnE sAu lisTE DE MEDiCAMEnTE CoMPEnsATE.

îngrijirile medicale în domeniul epileptologiei.schimbări legislative care să îmbunătăţească fondatoare ale moţiunii OMS, să demareze

ca şi România, care este una dintre membrele plasând epilepsia pe lista de priorităţi, sperăm

În acest an, în care OMS trage un semnal de alarmă


INoVAțIE

calității în spitale

Autoritatea națională de Management al Calității în sănătate a fost înființată prin reoganizarea Comisiei naționale de Acreditare a spitalelor. Ce presupune activitatea acestei noi instituții?AnMCS a fost înființată în anul 2015 prin Hg. 629, fiind o autoritate în coordonarea Cancelariei Prim-ministrului. Printre atribuțiile AnMCS se numără evaluarea, reeva-luarea și acreditarea unităților sanitare și monitorizarea asigurării serviciilor de sănătate la nivelul acestora, ela-borarea standardelor, metodologiei şi procedurilor de acreditare a unităţilor sanitare, emiterea și retragerea certificatului de acreditare a unităților sanitare, parti-ciparea, în colaborare cu Ministerul Sănătății, la elabo-rarea Strategiei naţionale pentru Asigurarea Calităţii în Sistemul de Sănătate. Autoritatea Națională de Manage-ment al Calității în Sănătate are misiunea de a determina asigurarea și îmbunătățirea continuă a calității serviciilor de sănătate și a siguranței pacientului prin modificarea cul-turii organizațiilor din sănătate, standardizare, evaluarea serviciilor de sănătate și acreditarea unităților sanitare.

Cum se realizează evaluarea și acreditarea unităților sanitare?Evaluatorii independenți, înscriși în registrul evaluatorilor AnMCS, au constatat, în cursul vizitelor lor de evaluare în vederea acreditării spitalelor, ce indicatori sunt necon-formi și ce deficiențe există. Pe baza acestor constatări se fac recomandări de corectare a problemelor existente. Până în luna martie, ANMCS a evaluat un număr de 365 de spitale din întreaga țară, atât publice, cât și private.

Care este, în momentul de față, starea sistemului românesc de sănătate, din punctul de vedere al calității?Lipsa calității din spitale nu este legată în mod exclusiv de finanțare. Vorbim si de lucruri simple, legate de organiza-re, de circuitul pacientului. De asemenea, există percepția din partea multora că a implementa un sistem de calitate

înseamnă doar să faci niște hârtii, să elaborezi proceduri și protocoale. Noi încercăm să schimbăm această percepție și să facem medicii și managementul spitalelor să înțeleagă că vorbim despre schimbarea unui mod de lucru.O primă modificare importantă datorată procesului de evalu-are a spitalelor este introducerea structurii de management al calității în spitale. Din fiecare structură fac parte oameni special angajați, care se preocupă de aspectele legate de calitatea serviciilor de sănătate și de siguranța pacienților. De pildă, calitate înseamnă și dacă te preocupi de costuri-le medii ale bolilor tratate, de durata medie de spitalizare sau de volumul de activitate pe fiecare profesionist.

Ce ar trebui îmbunătățit în sistemul medical, din perspectiva AnMCs?Fără îndoială, sunt multe lucruri de îmbunătățit în sistemul sanitar. Dar opinia noastră este că cel mai important lucru este mentalitatea profesioniștilor care lucrează în sistemul sa-nitar. Fără o bună înțelegere a conceptului de calitate, spita-lele nu pot implementa un sistem de management al calității.

Ce diferențe ați constatat între sistemul medical de stat și cel privat?

Din punctul de vedere al evaluării spi-talelor, realizată de ANMCS, nu există diferențe între o unitate medicală de stat şi una privată. Evaluarea se face potrivit acelorași standarde și criterii, care se referă la activitatea manage-rială, clinică și la modul în care sunt respectate drepturile pacienților. l

Valentina Grigore

Autoritatea națională de Management al Calității în sănătate (AnMCs) va încheia primul ciclu de evaluare a spitalelor publice și private din întreaga țară, iar din iulie 2016 va începe al doilea ciclu, pe baza unor noi standarde de evaluare, anunță Cristina Racoceanu, director al unității de evaluare și acreditare a unităților sanitare din ambulatoriu.

Managementul

Până În lunA MARTiE, AnMCs A EVAluAT un nuMăR DE 365 DE sPiTAlE Din ÎnTREAGA țARă, ATâT PuBliCE, CâT și PRiVATE.

Servicii oferite:

l Head Hunting l Personal Leasing l Mass Recruitment l Outplacement Servicesl HR Outsourcing

București, calea vitan nr. [email protected]

www.consecoint.ro

Consultanță profesională în resurse umane pentru companii farmaceutice și de aparatură medicală, clinici medicale private și nu numai.

oamenii potriviți pentru afacerea ta!


INoVAțIE

Institutului Oncologic Bucureștilaser de 143.000 de euro, donat

„Având în vedere creșterea numărului de pacienți diag nosticați cu neoplasm pulmonar sau prostatic care solicită intrarea în programul Navigator, program de îndrumare a pacienților, Consiliul director al Asociației a hotărât pentru anul 2016

achiziționarea laserului Limax 120 și dotarea cu el a secției de chirurgie toracică a Institutului „Prof. dr. Alexandru Trestioreanu” București”.

navigatorul de pacienți oncologici victoria Asanache, fondatoarea Asociației „Amazonia”

Cea mai importantă indicație în cazul laserului este reprezentată de rezecția metastazelor pulmonare, unice sau multiple, superficiale sau profunde, prin excizie, enucleere sau vaporizare.

„Laserrezecția este ultima achiziție în materie de rezecție a metastazelor pulmonare și nu numai. Laserul permite o rezecție cu economie maximă de parenchim pulmonar și îndepărtarea unui număr de metastaze de ordinul zecilor sau chiar sutelor. Rezerva de parenchim pulmonar cât mai mare asigură o calitate a vieții pacientului mai bună, față de metodele clasice de rezecție, în care pierderile de parenchim pulmonar, funcțional, nontumoral sunt mai mari”.

Prof. dr. teodor Horvat, șeful Secţiei Clinice Chirurgie toracică, din cadrul Institutului Oncologic bucureşti

În literatură sunt citate cazuri de rezecție a peste 100 de metastaze dintr-un singur plămân. Odată având acest aparat, crește nu doar numărul pacienților operați, ci și speranța lor de viață.

„Laserul permite abordarea unor cazuri la care fără acest aparat intervenția chirurgicală poate că nu ar fi fost posibilă sau riscurile intervenției ar fi depășit beneficiul terapeutic. Sigur vor putea beneficia de acest aparat pacienți care anterior nu ar fi putut fi operați, iar la aceștia câștigul poate fi de luni sau de ani de viață”

Dr. Laurențiu Simion, șeful Secției Chirurgie I din cadrul IOb

Aparatul LASER Limax 120 a fost pus în funcțiune în 5 aprilie 2016, după ce s-a făcut montarea și recepția echipamentului, urmate de instruirea personalului medical implicat, făcută de o echipă internațională cu experiență în domeniu. În mai puțin de o lună, au fost operați 11 pacienți.

„O pacientă avea patru leziuni pulmonare pe partea stângă, dintre care trei erau metastaze, iar una era o bulă de emfizem. Timpul de rezecție a fost de 7,07 minute pentru toate cele patru leziuni patologice. Vă puteți da seama doar din asta că acest echipament este formidabil. Un alt avantaj al acestei tehnologii este că se economisesc fire și staplere, care nu sunt prea ieftine”.

Prof. dr. teodor Horvat

Metastazele pulmonare reprezintă doar o parte dintre indicațiile utilizării acestui echipament în chirurgia toracică. Pot fi rezolvate, de asemenea, cazuri de tumori benigne, bule de emfizem, noduli pulmonari solitari, pot fi efectuate diverse tipuri de rezecții pulmonare laser-asistate (lobectomii, bilobectomii, segmentectomii, rezecții atipice), rezecții de aderențe pleuro-pulmonare sau pleurodeze.Laserul poate fi utilizat atât în intervențiile realizate pe cale clasică, prin deschiderea chirurgicală a cavității toracice, cât și în operațiile minim invazive, pe cale toracoscopică sau prin chirurgie toracică video-asistată.În bronhoscopie, laserul este, de asemenea, util pentru excizia tumorilor endotraheale sau endobronșice, îndepărtarea stenozelor intrinseci, vaporizarea țesutului patologic sau pentru hemostază.

„Pe măsura acumulării unei experiențe semnificative, vom extinde aria de utilizare a echipamentului și vom disemina rezultatele obținute, astfel încât un număr cât mai mare de pacienți să beneficieze de această nouă soluție terapeutică”.

Dr. Laurențiu Simion

Laserul are aplicații și în chirurgia abdominală, fiind indicat în special pentru rezecții hepatice și renale, îndeosebi rezecții ale unor metastaze, putând fi utilizat atât în chirurgia clasică (pe cale deschisă), cât și în cea laparoscopică. l

Roxana Maticiuc

un instrument ultramodern, necesar în arsenalul terapeutic oncologic, a fost donat de Asociația „Amazonia”, institutului oncologic „Prof. Dr. Al. Trestioreanu” București. Este vorba despre laser limax 120, singurul de acest fel din țară, cu o valoare de 143.000 de euro. Aparatul ultraperformant permite sigilarea atât a vaselor sangvine, cât și a căilor aeriene, realizând într-o manieră foarte eficientă și elegantă atât hemostaza, cât și aerostaza la nivelul parenchimului pulmonar, prin coagulare și vaporizare.


MANAGEMENT

la Institutul Oncologic IașiTratamentele sistemice moderne

În UnIUnEA EUrOPEAnă CAnCErUL rEPrEzIntă PrIn-CIPALA CAUză DE MOrtALItAtE, iar incidența cazurilor de cancer este în continuă creștere. De aceea este necesară existența unei rețele cât mai vaste și specializate în îngrijirea pacienților on-cologici. Arsenalul terapeutic folosit în lupta contra cancerului include citostaticele citotoxice (chimioterapia), agenţii hor-monali (hormonoterapia), agenţii moleculari ţintiţi (terapiile biologice) şi imunoterapia.

Având în vedere eficacitatea limitată a terapiilor biologice țintite, s-au depus eforturi uriașe în descifrarea mecanismelor implicate în interacțiunea dintre celulele tumorale și organismul gazdă. Astfel, în ultimii ani, a avut loc o schimbare de paradigmă în domeniul oncologiei medicale spre un tratament ce țintește reactivarea celulelor sistemului imun pentru a lupta împotriva celulelor maligne.

iMunoTERAPiA, EfiCiEnTă În CAzul PACiEnțiloR Cu MElAnoM MAliGn și CAnCER PulMonAREFICACItAtEA FOLOSIrII UnOr MOLECULE CAPAbILE Să PrODUCă ACESt EFECt a fost numită de către revista Sci-ence „descoperirea anului 2013”. Acest tip de tratament a dus la o creștere semnificativă a supraviețuirii pacienților cu melanom malign în stadiu metastatic, a căror terapie nu se mai schimbase de zeci de ani. Imunoterapia și-a dovedit efica-citatea și în alte tipuri de neoplazii al căror tratament era anterior ineficient, un exem-plu în acest sens fiind cancerul pulmonar, deosebit de frecvent în România şi asociat cu o mortalitate crescută. În cadrul Insti-tutului regional de Oncologie se desfă-şoară în prezent o serie de studii clinice

că multiplicarea celulară este o caracte-ristică a majorităţii celulelor normale şi canceroase, citostaticele îşi exercită efectele toxice asupra tuturor celulelor cu o rată rapidă de diviziune, inclusiv măduva osoasă, celulele germinale sau celulele mucoaselor. O caracteristică esenţială a chimioterapiei clasice este de fapt absenţa specificităţii absolute asupra celulei maligne.

hoRMonoTERAPiA EsTE MAi BinE TolERATă și PoATE fi ADMinisTRATă oRAl, TiMP DE MAi Mulți AniAgEnţII HOrMOnALI şI-AU DOvEDIt EFICACItAtEA În ACELE nEOPLAzII DErIvAtE din ţesuturi sensibile fiziologic la semnalele endocrine. Unele subtipuri de cancer mamar şi aproape toate tipurile de cancer de prostată vor beneficia, la un moment al evoluţiei bolii, de terapii care in-hibă legarea hormonilor de celula malignă, ceea ce împiedică multiplicarea şi evoluţia acesteia. Hormonoterapia este mai bine tolerată, în general, decât chimioterapia şi poate fi administrată oral, timp de mai mulţi ani, fără a afecta semnificativ ca-litatea vieţii. Limitarea acestui tratament constă în numărul relativ redus de tumori care exprimă receptori hormonali, ceea ce, în timp, a stimulat concentrarea cercetării ştiinţifice pe identificarea altor receptori/proteine/enzime înalt exprimate de celula neoplazică.

TERAPiilE MolECulARE ținTiTE sunT MAi Puțin noCiVE PEnTRu CElulA noRMAlăPrOgrESELE SPECtACULOASE În DO ME nIUL tErAPIILOr COntrA CAn CErULUI SE bAzEAză PE POSIbI-LItAtEA de a aplica descoperirile recente în domeniul biologiei tumorale. Modula-rea unor căi specifice moleculare, prin care celulele maligne proliferează şi supravieţuiesc, oferă avantajul atractiv al unor terapii antineoplazice specifice care nu implică toxicitatea semnificati-vă a chimioterapiei asupra ţesuturilor normale. Acest tip de tratamente sunt de-numite „terapii moleculare ţintite” (targe-ted therapies) deoarece vizează mecanisme

care evaluează eficacitatea imunotera-piei în diferite tipuri de cancere şi stadii ale bolii neoplazice, aspect ce permite o foarte atentă monitorizare a pacienţilor şi accesul la substanţe active nerambursate de Programul Naţional de Oncologie.

ChiMioTERAPiA CAnCERului sE BAzEAză PE PRinCiPiul ToxiCiTății sElECTiVE, DAR nu ARE sPECifiCiTATE ABsoluTă AsuPRA CElulEi MAliGnE, AsTfEl ÎnCâT ATACă inClusiV MăDuVA osoAsăCHIMIOtErAPIA rEPrEzIntă trA-tA MEn tUL SIStEMIC MEDICAMEn-tOS AL CAnCErULUI care se bazează pe utilizarea unor substanţe care interferează cu metabolismul şi ciclul celular, determi-nând moartea celulei tumorale. Scopul principal al tratamentelor cu agenţi chi-mioterapici este de a preveni ca celulele canceroase să se multiplice, să invadeze, să metastazeze şi în final să ucidă gazda. Majoritatea citostaticelor îşi exercită efec-tele asupra proliferării celulare şi creşterii tumorale. Chimioterapia cancerului se ba-zează pe principiul toxicităţii selective, con-form căruia o substanţă antitumorală ucide predominant celulele maligne, cu impact minim asupra celulelor normale, însă acest principiu nu este respectat în totalitate de niciunul dintre citostaticele citotoxice dis-ponibile până în prezent. Având în vedere

celulare specifice şi sunt mai puţin nocive pentru celula normală. Folosirea acestor noi moduri de tratament implică existența unor laboratoare cu tehnologie avansată de studiu genetic şi imunologic al tumorilor maligne pe baza cărora se poate prescrie un tratament individualizat. Managementul actual al cancerului tinde să devină din ce în ce mai elaborat, iar terapia optimă se realizează în cadrul unor echipe complexe, precum cea care funcţionează la nivelul IRO Iaşi. terapiile biologice nu sunt (în general) curative, iar celula malignă poate să dezvolte rezistenţă împotriva lor, aspect ce a condus la folosirea concomitentă a agenţilor chimioterapici convenţionali, pentru a cumula eficacitatea acestora.

Alături de institutele Oncologice din Bucureşti şi Cluj, Institutul Regional Iaşi se alătură luptei contra cancerului asigurând coor-donarea într-un un centru multidisciplinar modern de abordare a bolii canceroase şi în această parte a ţării. Prezenţa acestui centru terţiar de referinţă permite screeningul, diagnosticarea şi tratarea pacienţilor oncologici, precum şi coordonarea eforturilor spitalelor judeţene de a monitoriza cazurile din evidenţa proprie.

Inaugurarea Institutului regional de Oncologie Iași în luna martie 2012 a însemnat un uriaş pas înainte în progresul asistenței oncologice nu numai pentru județul Iași, ci și pentru întreaga Moldovă, ceea ce a împlinit un proiect şi o speranţă exis-tente încă de acum 40 de ani. l

ne aflăm într-un moment de cotitură în oncologie, în care afecțiunile neoplazice nu mai sunt considerate o singură categorie de boli, ci o serie de entități patologice caracterizate de modificări genetice și epigenetice proprii, pentru care este necesar un abord personalizat, cu implicarea mai multor specialități medico-chirurgicale coordonate de medicul oncolog.

În ulTiMii Ani, A AVuT loC o sChiMBARE DE PARADiGMă În DoMEniul onColoGiEi MEDiCAlE sPRE un TRATAMEnT CE ținTEșTE REACTiVAREA CElulEloR sisTEMului iMun PEnTRu A luPTA ÎMPoTRiVA CElulEloR MAliGnE.

în România şi asociat cu o mortalitate crescută.fiind cancerul pulmonar, deosebit de frecvent

era anterior ineficient, un exemplu în acest sensși în alte tipuri de neoplazii al căror tratament

cea care funcţionează la nivelul IRO Iaşi.realizează în cadrul unor echipe complexe, precum

din ce în ce mai elaborat, iar terapia optimă se Managementul actual al cancerului tinde să devină

Imunoterapia și-a dovedit eficacitatea

unElE suBTiPuRi DE CAnCER MAMAR și APRoAPE ToATE TiPuRilE DE CAnCER DE PRosTATă VoR BEnEfiCiA, lA un MoMEnT Al EVoluțiEi Bolii, DE TERAPii CARE inhiBă lEGAREA hoRMoniloR DE CElulA MAliGnă, CEEA CE ÎMPiEDiCă MulTiPliCAREA și EVoluțiA ACEsTEiA.

Prof. dr. lucian Miron, şef Secție oncologie Medicală


MANAGEMENT

de col uterin în Regiunea Sud- Estscreeningul cancerului

FIECArE UnItAtE DE MAnAgEMEnt ArE În SUbOrDI-nE, În CEEA CE PrIvEştE COOrDOnArEA PrOgrAMU-LUI şI MAnAgEMEntUL acestuia, câte cinci-șase judeţe, având relaţii de colaborare cu direcţiile de sănătate din aceste judeţe arondate.

În fiecare judeţ din regiunea arondată, Unitatea regională de Management a înfiinţat, în cadrul spitalelor publice, reţele de screening col uterin, având, fiecare, următoarea compo-nenţă: medicii de familie din judeţ, medicii ginecologi din structurile spitalelor, medicii citologi. Funcţionarea, atribuţi-ile şi modul de derulare ale acestor structuri care implementează Programul naţional de screening col uterin sunt stipulate în acte normative emise de către Ministerul Sănătăţii.

Unitatea, colaborarea între structuri, implementarea şi actua-lizarea registrului de displazii din regiunea arondată sunt efectu-ate de fiecare unitate regionala, care raportează către Ministerul Sănătăţii indicatorii de performanţă şi indicatorii rezultatelor medicale în fiecare trimestru.

Unitatea de Asistenţă Tehnică şi Mana-gement Regională Sud-Est are 800 de me-dici de familie înscrişi, dintr-un total de 1.286 din regiune, 95 de medici recoltori/ obstetrică-ginecologie/planning familial/medici de familie cu cursuri de training sub coordonatoarea UATM-R-SE şi 37 de medici anatomo-patologi/citologi. Cata-grafia femeilor eligibile a medicilor înscrişi pe Regiunea Sud-Est cuprinde 493.417 femei. 40% dintre medicii de familie înscrişi în program nu au mai vrut să prelungească contractele cu spitalul organizator de reţea şi nu au mai dorit participarea în cadrul sub-programului de screening col. numărul total de femei care au accesat programul de screening col din perioada 2012 - tri-mestrul Iv 2015 şi au un diagnostic citologic este de 52.055. Proporția de rezultate citologice cu displazii din totalul femeilor care au accesat programul este de 10,7%. Grupele de risc sunt în creştere procentuală pe grupele de vârstă.

soluții În MAnAGEMEnTul DE RisC1. Solicitarea sprijinului UAtM-InSP şi MS în manage-

mentul de risc ridicat, în cazul structurii medicilor de familie, şi solicitarea unor propuneri de modificare legislative pentru di-minuarea riscurilor din partea acestei structuri a reţelei care, în unele cazuri, reprezintă o barieră între femeia eligibilă şi medicul recoltor.

2. Creşterea tarifului pentru medicii recoltori, ţinând cont şi de materialele pe care le consumă în prestarea serviciului me-dical (periuţe, lame, mănuşi, cearşafuri schimbate şi sterilizate etc.).

3. Se impune promovarea subprogramului de screening col uterin pe toate căile, intensiv, cu menţionarea faptului că este un program gratuit, indiferent de statutul de asigurată/neasigu-rată, menţionarea importanţei testului Babeș-Papanicolau şi mo-dalitatea de acces a femeilor eligibile în cadrul subprogramului.

4. Soluţii pentru ca femeile eligibile, ai căror medici de fa-milie nu sunt incluşi în subprogram sau nu eliberează femeilor formularul FS1, să se adreseze direct medicilor recoltori din am-bulatoriul spitalului care a organizat reţeaua de screening col, cu completarea secţiunii 1 din FS1 de către medicii recoltori.

5. Implicarea DSP-urilor judeţene printr-o cale instituţio-nală în mobilizarea medicilor de familie de a participa activ la subprogramul de screening col şi în mobilizarea de a inclu-de toţi medicii de familie din judeţe să se înscrie în subprogramul de screening col uterin.

ACTiViTATEACtIvItAtEA UnItăţII rEgIOnA-LE DE MAnAgEMEnt PrESUPUnE InStrUIrEA în ceea ce priveşte apli-carea OMS 386/2015, în aşa fel încât în toată regiunea să fie o aplicare conformă

uATM-R-sE GRuPEAză șAsE JuDEțEUnItAtEA DE ASIStEnţă tEHnICă şI MAnAgEMEnt rEgIOnALă SUD-ESt (UAtM-r-SE) pentru screeningul cancerului de col uterin grupează judeţele Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Vrancea şi Tulcea. În judeţul Brăila, unitatea de implementare este Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila, în judeţul Buzău — Spita-lul Judeţean de Urgenţă Buzău şi Spitalul Municipal Râmnicu-Sărat, în judeţul Con-stanţa — Spitalul Clinic Judeţean de Ur-genţă Constanţa şi Centrul Medical Med-star 2000 DRL Constanţa, în judeţul Galaţi — Spitalul de Obstetrică-Ginecologie „Buna Vestire” Galaţi, în judeţul Vrancea — Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sfântul Pantelimon” Focşani, iar în Tulcea — Spi-talul Judeţean de Urgenţă Tulcea.

Ciclul de viaţă al proiectului este de cinci ani, iar conceptul pentru perioa-da 2012- 2017 include colectarea date-lor, identificarea nevoilor din regiunea Sud-Est, identificarea punctelor slabe şi a ameninţărilor, precum şi propu-nerea de soluţii, identificarea punc-telor tari, menţinerea şi promovarea acestora, identificarea oportunităţilor şi valorificarea acestora, stabilirea obiecti-velor, eficienţei şi fezabilităţii practice ale proiectului în implementare, stabilirea ni-velului de risc implicat în implementarea practică, logistica şi condiţiile tehnice le-gislative, estimarea resurselor, identifica-rea alternativelor, prezentarea propuneri-lor de modificare pentru o implementare şi execuţie cât mai fiabilă a proiectului.

şi unitară. UATM-R-SE monitorizează im-plementarea protocoalelor/ procedurilor elaborate şi diseminate la nivelul Regiunii Sud-Est.

Alte activităţi sunt: monitorizarea şi eva-luarea permanentă a reţelelor de screening din Regiunea Sud-Est, colectarea, verifica-rea, corectarea indicatorilor din regiunea arondată – șase judeţe, opt reţele, întocmi-rea şi redactarea situaţiei centralizatoare a indicatorilor fizici trimestriali şi cumulaţi, a indicatorilor de eficienţă, actualizarea re-gistrului de displazii din Regiunea Sud-Est, acordarea asistenţei tehnice personalului implicat în realizarea activităţilor specifice de management prevăzute în cadrul sub-programului, întocmirea necesarului de FS1 pentru fiecare reţea şi monitorizarea şi di-seminarea acestora către medicii de familie, monitorizarea şi evaluarea implementării activităţilor specifice subprogramului, di-seminarea instrucţiunilor transmise de către UATM-INSP prin e-mail la reţele de screening col şi DSP-J arondate, evidenţa şi actualizarea situaţiei centralizate a struc-turilor reţelelor de screening, elaborarea, transmiterea şi prelucrarea instrucţiunilor de derulare a activităţilor programului, ac-tualizate cu legislaţia, asistenţă tehnică şi metodologică şi îndrumare unităţi sanita-re şi furnizori de servicii privind derularea activităţilor subprogramului şi asigurarea continuităţii programului etc. l

În România, programul de screening col uterin, program de prevenție, derulat de Ministerul sănătății, este structurat în ceea ce privește managementul programului și asistența tehnică necesară implementării pe nouă unități regionale de management, unități înființate prin ordin de ministru în spitale subordonate direct Ministerului sănătății, iar serviciile medicale sunt finanțate prin Direcțiile de sănătate Publică, unitățile din fiecare județ ale Ministerului sănătății. Programul național de screening col uterin se adresează tuturor femeilor cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani, indiferent de mediul în care trăiesc sau de calitatea acestora de asigurat.

Dr. Gladys Cristina Al Jashi,

coordonator Unitatea de Asistență Tehnică

şi Management Regională Sud-Est pentru screeningul

cancerului de col uterin

Analiza globală a activității desfășurate până în prezent demonstrează faptul că s-au depistat, în proporție de 10,7%, paciente cu leziuni preneoplazice din totalul celor incluse în screening, cifră care se încadrează în raportările existente pe plan mondial. Cu speranța că vor fi din ce în ce mai mulți medici de familie interesați de starea de sănătate a femeilor din catagrafia personală, dorim ca numărul femeilor care vor beneficia de includerea în programul național să crească semnificativ, în condițiile în care programul este adresat tuturor pacientelor cu vârsta între 25 și 64 de ani, din mediul urban și rural, indiferent dacă au calitatea de asigurat sau nu.C

onCluzii

Dintre cele opt reţele de screening col uterin, cea mai asiduă campanie locală au făcut-o reţelele Spitalului de

Urgenţă „Sf. Pantelimon” Focşani, Spitalul Judeţean Brăila şi Spitalul Municipal Râmnicu-Sărat, din judeţul Buzău.

CATAGRAfiA fEMEiloR EliGiBilE A MEDiCiloR ÎnsCRiși PE REGiunEA suD-EsT CuPRinDE 493.417 fEMEi. 40% DinTRE MEDiCii DE fAMiliE ÎnsCRiși În PRoGRAM nu Au MAi VRuT să PRElunGEAsCă ConTRACTElE Cu sPiTAlul oRGAnizAToR DE REțEA și nu Au MAi DoRiT PARTiCiPAREA În CADRul suBPRo-GRAMului DE sCREEninG Col.

uniTATEA DE AsisTEnță TEhniCă și MAnAGEMEnT REGionAlă suD-EsT ARE 800 DE MEDiCi DE fAMiliE ÎnsCRiși, DinTR-un ToTAl DE 1.286 Din REGiunE


NouTățI EDIToRIALE

parteneriateNegocieri pentru

CU tOAtE ACEStEA, DIFErIţII ACtOrI StAtALI şI nOn-StAtALI DIn MEDIUL IntErnAţIOnAL SE Stră-DUIESC să evidenţieze importanţa colaborării şi coordonării atât la scară globală, cât şi regională ori subregională. Pe de altă parte, piaţa globală şi pieţele regionale semnalează pre-ferinţa pentru încurajarea tuturor tipurilor de operatori care să dezvolte parteneriate, şi chiar parteneriate strategice, pentru a fi capabili de predictibilitate şi activitate în durate medie, respectiv lungă, nu doar scurtă, conjuncturală. Şi tot mai frecvent este rostit termenul de „parteneri sociali” atunci când guvernele intenţionează articularea armoniei societale. Din această succintă descriere a realităţilor contemporane s-a inspirat prof. univ. dr. vasile Puşcaş, autorul volumului „negocieri pentru parteneriate” (Cluj-napoca: şcoala Arde-leană, 2016, 219 p.), când a decis să abordeze subiectul nego-cierilor parteneriale.

Tot mai frecvent este utilizată negocierea nu doar pentru rezolvarea conflictelor, ci şi în procesele decizionale publice ori private, în managementul or-ganizaţiilor, instituţiilor şi com-paniilor, chiar în viaţa de zi cu zi. De aceea se propune mana-gerilor, politicienilor, mediului de afaceri, tuturor celor intere-saţi să progreseze prin creare de valoare nouă să reflecteze ceva mai insistent asupra oportuni-tăţii dezvoltării parteneriatelor care se susţin durabil numai prin negociere perseverentă şi continuă. În acelaşi timp, in-terdependenţele complexe pe care ni le aduce în prim-plan procesul de globalizare soli-cită o abordare partenerială a negocierii.

În vederea elaborării acestui volum, autorul a consultat o

bibliografie esenţială din literatura uni-versală, dar şi din cea autohtonă. Însă, mai mult decât concluziile cercetărilor şi studiilor academice,t a fost valorifica-tă experienţa personală a autorului în practicarea negocierilor politico-diplo-matice, în cele de afaceri şi sociale. Căci semnatarul acestui volum a fost implicat în importante negocieri europene şi in-ternaţionale (să amintim doar negoci-erile de aderare a României la Uniunea Europeană sau recâştigarea (1993) pentru ţara noastră a Clauzei Naţiunii celei Mai Favorizate, în SUA). Şi are o semnificaţie aparte şi faptul că autorul predă discipli-na de negocieri internaţionale şi euro-pene la Universitatea „Babeș-Bolyai” din

Cluj-Napoca, îmbogăţind cunoştinţele şi aptitudinile tinerei generaţii cu studii de caz, forme moderne şi profitabile de interacţiune socială, precum negocieri-le pentru parteneriate.

Prezentarea subiectului amintitu-lui volum este realizată într-o manieră sistematică şi accesibilă, adesea înfăţi-şându-se ca un adevărat ghid de învăţa-re a negocierilor pentru parteneriate. De aceea, dorinţa şi speranţa autorului au fost să vină cu o ofertă substanţială şi, în acelaşi timp, orientată pragmatic. În mod sigur, dacă tot mai mulţi actori so-ciali şi chiar persoane vor fi determinate să construiască parteneriate, negocierea va deveni nu doar o preocupare fascinan-tă, dar şi indispensabilă managementului proceselor de dezvoltare pe care ar trebui să le instalăm durabil în ţara noastră şi în toate preocupările de gestionare eficientă a globalizării. l

Trăim într-o vreme cu multe și tumultuoase bulversări sociale, iar interacțiunile conflictuale și violente sunt prezente zilnic în mass-media. se reconfirmă faptul că e mai greu să construiești cooperarea și pacea.

MAi MulT DECâT ConCluziilE CERCETăRiloR și sTuDiiloR ACADEMiCE A fosT VAloRifiCATă ExPERiEnțA PERsonAlă A AuToRului În PRACTiCAREA nEGoCiERiloR PoliTiCo-DiPloMATiCE, În CElE DE AfACERi și soCiAlE.

mai 2016 55

MANAGEMENT

Cel mai bine plătiți farmaciștiPrimul loc în topul celor mai bine plătiți farmaciști din lume este ocupat de cei care lucrează în Statele Unite al Americii. Aici, salariul mediu pentru un farmacist, conform estimărilor PayScale, este între 107.000 și

118.000 de dolari pe an. Dacă ne raportăm în schimb la datele oferite de Biroul de Statistică a Muncii (BLS) din SUA, leafa era chiar mai mare încă din 2014 și se ridică la peste 118.500 de dolari pe an. Asta în timp ce salariul mediu anual pentru toate profesi-ile din Statele Unite ale Americii este, potrivit BLS, de 47.230 de dolari. Există însă și diferențe salariale mari între farmaciști, în funcție de locația geografică, urmată de nivelul oferit de fiecare angajator și de anii de experință în domeniu.

În Elveția, salariul mediu pentru un farmacist este de 7.200 de dolari pe lună, ceea ce se tra-duce într-un venit anual de 86.600 de dolari. Conform PayScale, majoritatea farmaciștilor din Elveția au, în prezent, între unu și patru ani

experiență și doar 4% dintre farmaciști lucrează de 20 de ani, sau peste, în această meserie. În timp ce farmaciștii elvețieni nu pot fi plătiți la fel de mult ca omologii lor din Statele Unite, Elveția este numită deseori țara cu cea mai bună calitate a vieții, bazată pe indici cum ar fi cei de îngrijire a sănătății, siguranței, traficului și poluării, urmată de Danemarca și Germania.

Canada este comparabilă cu Elveția din punctul de vedere al salariului. Suma medie anuală este de 80.700 de dolari pe an. Conform PaySca-le, tariful mediu pe oră pentru farmaciștii

canadieni este de 33,74 de dolari, însă pentru ei nu există diferențe salariale prea mari între cei cu mulți ani de experiență și în-cepători. Acesta este și motivul pentru care

cei mai mulți farmaciști canadieni migrează către alte țări sau își schimbă locul de muncă, o dată ce acumulează mai mult de 10 ani de experiență. Conform Statistics Canada, salariul mediu în 2014 era de aproximativ 49.000 de dolari pe an.

Salariul mediu al farmaciștilor din Marea bri-tanie este între 53.300 și 57.000 de euro pe an. În timp ce datele oferite de PayScale arată că farmaciștii britanici tind să câștige aproxi-mativ 53.000 de dolari, Institutul Național de

Statistică din UK a estimat în 2014 că salariul mediu este în jurul sumei de 57.000 de dolari. Pentru a înțelege contextul, cel mai bine plătiți angajați din Regatul Unit, în 2014, de exemplu, au fost brokerii imobiliari, la o medie de 205.000 de dolari, și piloții, cu un venit mediu de 138.000 de dolari, se arată în datele INS din UK. Conform The Guardian, salariul prim-ministrului britanic era de aproximativ 218.000 de dolari, în 2015.

În germania, 55 la sută din forța de muncă din farmacii este reprezentată de femei, iar salariul mediu este de 44.800 de dolari pe an. Însă și nivelul de muncă este mai mic față de alte țări. Aici sunt reglementări speciale pentru acest

domeniu. Farmaciștilor germani le este permis să dețină cel mult trei locații, astfel încât să nu existe lanțuri mari de farmacii, așa cum sunt în Statele Unite ale Americii. Majoritatea farmaciilor din Germania sunt închise în timpul serii, după-amiaza de sâmbătă, duminica și de sărbători. Unele farmacii închid chiar și în zilele de miercuri, conform How to Germany. l Roxana Maticiuc

acumulează mai mult de 10 ani de experiență.alte țări sau își schimbă locul de muncă, o dată ce

Cei mai mulți farmaciști canadieni migrează către


MANAGEMENT

Jurnaliștii, împotriva tuberculozei

pentru asigurarea consumabilelor.mare — 17 milioane de euro în doi ani,

licitaţie naţională cu un buget destul definanţări din fonduri structurale şi o

multidrog rezistente: mai multe la medicamentele contra tuberculozei

Deja se întrevăd soluţii pentru accesul

CâştIgătOrII AU FOSt SELECţIOnAţI DE O COMISIE DE jUrIzArE FOrMAtă DIn rEPrEzEntAnţI AI AS-PtMr şI tb EUrOPE COALItIOn (Coaliţia Europeană de Luptă împotriva Tuberculozei), comisia fiind condusă de jo-nathan Stillo, antropolog medical american cu o lungă istorie în combaterea TB atât în România, cât şi pe plan internaţional. „Boala pare atât de simplu de eradicat, dacă ne gândim la mij-loacele pe care le avem la dispoziţie, dar rămâne în continuare o problemă majoră de sănătate publică. Şi totuşi, foarte mulţi români ştiu puţine lucruri despre tuberculoză. Aici vine ro-lul jurnaliştilor, acela de a explica problemele, de a face oa-menii să înţeleagă cât de serioasă este tuberculoza şi să îi mo-tiveze să îmbunătăţească situaţia. Lupta contra tuberculozei presupune atât implicare medicală, cât şi socială. Presa are un rol important în educarea populaţiei. Ca preşedinte al ju-riului, am fost bucuros să văd numărul mare de jurnalişti care au acoperit boala în materiale complexe, atât pe posturile TV şi radio, cât şi în presa scrisă sau online”, a mărturisit Jonathan Stillo, care a participat la conferinţa din 9 mai printr-o trans-misie live din SUA.

Câştigătorii concursului au fost Diana brâncuş — tvr1, Mădălina Samoilă — Antena 1, Marilena Frâncu — radio românia Actualităţi, gabriela Dumba — Puterea, Dan bru-mar — Click, Ana Maria Predilă — gazeta de Sud, Alin Huiu — www.alinhuiu.ro şi tatiana Dabija — Fundaţia romanian Angel Appeal. Materialele înscrise în concurs au demonstrat, încă o dată, cât de important este ca românii să cunoască toate aspectele legate de această boală care ucide în fiecare zi trei români, iar acest bilanț dramatic este, în mare parte, și din cauza lipsei de educație. „Este foarte important ca oamenii să afle tot ce ţine de tuberculoză, ca autorităţile să ia măsurile necesare pentru ca boala să nu se mai răspândească, pentru a depista foarte repede problemele. Ancuţa, pacienta pe care am filma t-o, spunea că ea credea că nu mai există tuberculoză în lume. Ar trebui să facem un apel către autorităţi să lanseze o campanie de informare privind această boală, în condiţiile în care România înregistrează cel mai mare număr de cazuri noi de tuberculoză din Uniunea Europeană”, a declarat Diana brâncuş, la ceremonia de premiere.

„Ziua de astăzi este despre pacient, care ar trebui să fie în

finAnțăRilE inTERnAționAlE, PE TERMinATECOnFErInţA „tUbErCULOzA 2017 — ÎnCOtrO?” A ADUS În DISCUţIE trAtAMEntUL bOLnAvILOr CU tUbErCULOză multidrog rezistentă care, în prezent, este sus-ţinut din finanţări internaţionale. „Tratamentele sunt asigurate, prin Programul Naţional de Control al Tuberculozei din Româ-nia (PNCT), din finanţări ale Fondului Global de Luptă Împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei (www.theglobalfund.org) şi ale Mecanismului Financiar Norvegian 2009- 2014. Aceste pro-iecte cu finanţare externă se vor termina în 2017, iar pacien-ţii cu forme rezistente ale tuberculozei nu vor mai avea ac-

ces la tratament. Soluţiile propuse de Asociaţia noas-tră sunt creşterea bugetului Progra-mului Naţional de Control al Tu-berculozei pentru asigurarea trata-mentelor şi a diag-nosticului rapid al bolii şi preluarea intervenţiilor de suport pentru paci-enţi de către admi-nistraţiile locale”, a declarat psihologul clinician Cătălina Constantin, preşe-dintele ASPTMR, asociaţie care lup-tă, din 2011, pentru interesele pacien-ţilor.

Eforturile AS-PTMR au fost apre-ciate de Ambasada SUA, care a atras atenţia autorită-

ţilor române asupra necesităţii continuării finanţării acestor tratamente. „românia înregistrează aproximativ un sfert din numărul total al cazurilor de tuberculoză din Uniunea Europeană şi o treime dintre cazurile de tuberculoză mul-tidrog rezistentă. Principala provocare pentru românia este asigurarea fondurilor pentru implementarea Strategiei naţionale de Control al tuberculozei. Guvernul României şi Ministerul Sănătăţii ar trebui să considere o prioritate asigura-rea fondurilor pentru programele de tuberculoză care ar permi-te eradicarea bolii. Nefăcând acest lucru, România îşi blochează dezvoltarea socială şi economică”, a declarat E.S. Hans Klemm.

Drept răspuns, dr. nicolae Fotin, preşedintele Agenţiei Na-ţionale a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (ANMDM),

centrul preocupării tuturor, şi mă refer atât la autorităţi, cât şi la noi, jurnaliştii, care, la răndul nostru, avem o datorie faţă de pacienţi. Oricare dintre noi s-ar putea transforma oricând într-un paci-ent, oricare s-ar putea îmbolnăvi de tu-berculoză. Este important, ca jurnalist, să conştientizezi că poţi atrage atenţia autorităţilor atunci când nu-şi fac bine treaba şi îi poţi informa pe aceşti oameni care, de fapt, asta aşteaptă de la noi”, a continuat Mădălina Samoilă, Antena 1.

a anunţat că la Ministerul Sănătăţii se verifică modalitatea prin care legislaţia să permită, după ce se încheie fondurile şi meca-nismele care au asigurat până acum accesul la tuberculostatice, ca aceste cheltuieli să fie preluate de către statul român. „Sperăm că, începând cu luna ianuarie a anului 2017, vor exista mecanis-mele implementate astfel încât pacienţii să aibă acces la medica-mente”, a dat asigurări dr. Nicolae Fotin.

Potrivit dr. gilda Popescu, manager al Institutului de Pne-umoftiziologie „Marius Nasta”, deja se întrevăd soluţii pentru accesul la medicamentele contra tuberculozei multidrog rezis-tente: mai multe finanţări din fonduri structurale şi o licitaţie na-ţională cu un buget destul de mare — 17 milioane de euro în doi ani, pentru asigurarea consumabilelor.

Paul Sommerfeld, preşedinte TB Alert, organizaţie care re-prezintă interesele pacienţilor cu tuberculoză din Marea Britanie, a atras atenţia că ne aflăm într-un moment-cheie în lupta împo-triva bolii. „Fondul global a fost o importantă sursă externă de fonduri, dar acestea se duc. Este absolut necesar pentru guvernele din această regiune să găsească o soluţie pentru

a continua finanţarea tratamentelor contra tuberculozei. Mai este o proble-mă: guvernele nu au bani. De exemplu, în România, finanţarea guvernamentală pentru programul naţional de control al tuberculozei chiar a scăzut puţin în ul-timii trei-patru ani. Iar acum trebuie să găsiţi surse suplimentare, pe măsură ce finanţările externe se termină. Fondurile structurale ar putea umple, pe moment, această nevoie urgentă de finanţare, dar trebuie ca guvernul să realizeze că are o responsabilitate în continuarea finanţă-rii programelor antituberculoză. Aceasta este marea încercare pentru Guvernul Ro-mâniei şi pentru societatea civilă”, este de părere john Sommerfeld. l

Valentina Grigore

Concursul de materiale jurnalistice „Privește-mă prin ochii mei”, organizat de Asociația pentru sprijinirea Pacienților cu Tuberculoză Multidrog Rezistentă (AsPTMR), cu sprijinul revistei Politici de sănătate și Janssen Pharmaceutical Companies of Johnson&Johnson, a stârnit interesul profesioniștilor media, care au pus umărul la lupta pe care pacienții, reprezentanții acestora și autoritățile o duc cu tuberculoza (TB). Cei opt jurnaliști care au câștigat prima ediție a concursului au fost premiați de Ambasadorul suA, E.s. hans klemm, în cadrul conferinței „Tuberculoza 2017 — încotro?”, ce a avut loc, în 9 mai, la Ambasada statelor unite ale Americii.

MATERiAlElE ÎnsCRisE În ConCuRs Au DEMonsTRAT, ÎnCă o DATă, CâT DE iMPoRTAnT EsTE CA RoMânii să CunoAsCă ToATE AsPECTElE lEGATE DE ACEAsTă BoAlă CARE uCiDE În fiECARE zi TREi RoMâni, iAR ACEsT BilAnț DRAMATiC EsTE, În MARE PARTE, și Din CAuzA liPsEi DE EDuCAțiE.

Dr. Gilda Popescu, manager al Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”

EsTE iMPoRTAnT, CA JuRnAlisT, să

ConșTiEnTizEzi Că Poți ATRAGE

ATEnțiA AuToRiTățiloR

ATunCi CânD nu-și fAC BinE

TREABA și Îi Poți infoRMA PE

ACEșTi oAMEni CARE, DE fAPT,

AsTA AșTEAPTă DE lA noi

MăDălinA sAMoilă,

AnTEnA 1.


MANAGEMENT

și în alte șapte țări europeneproiect-pilot în România

Cardul European de Dizabilitate,

eliberat începând cu iunie - iulie 2016Cardul european pentru dizabilitate va fiacces gratuit la evenimente culturale, sportive şi de

petrecere a timpului liber în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene participante la proiect.Potrivit prevederilor legale în vigoare, persoanele cu dizabilități beneficiază de dreptul la petrecerea timpului liber, acces la cultură, sport, turism.Accesul la aceste facilităţi se realizează în baza certificatului de încadrare în grad și tip de handicap, document ce nu este recunoscut pe teritoriul altor state membre – aceasta fiind o problemă generală la nivel european.Libera circulaţie a persoanelor este unul dintre drepturile garantate de către Uniunea Europeană pentru toţi cetăţenii săi, însă de cele mai multe ori persoanele cu dizabilităţi întâmpină dificultăți în exercitarea acestuia din cauza nerecunoaşterii stării de dizabilitate certificată, precum şi a dificultăţii de a beneficia de facilităţile la care, în mod normal, au dreptul în statul de origine.Conform Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010, fiecare stat parte se angajează să acţioneze cu toate resursele disponibile şi în cadrul cooperării internaţionale, dacă este cazul, pentru a asigura, în mod progresiv, exercitarea deplină a drepturilor economice, sociale şi culturale. Se impune, așadar, crearea unui sistem de recunoaştere reciprocă a modalităţii de accesare a diverselor facilităţi oferite persoanelor cu dizabilităţi, între statele membre ale Uniunii Europene, care să ofere, totodată, posibilitatea de a extinde domeniile în care acesta va putea fi aplicat, în funcţie de necesităţi.Astfel, în anul 2013 a fost creat Grupul de lucru pentru cardul european de dizabilitate, la care participă atât state membre, precum şi reprezentanţii Forumului European al Dizabilităţii şi ai Comisiei Europene. Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi (ANPD) a aderat la acest grup în iunie 2015 şi a aplicat cu un proiect în cadrul liniei de finanţare deschise în acest sens, la nivelul Comisiei Europene – proiect care a fost declarat câştigător, alături de proiectele altor șapte state membre UE: Slovenia, Belgia, Cipru, Italia, Estonia, Finlanda și Malta.În acest context, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități implementează (începând cu februarie 2016) proiectul Asigurarea mobilității pentru persoane cu dizabilități în România și Europa, proiect finanțat de Comisia Europeană prin DG Employment, Social Affairs and Inclusion. Proiectul reprezintă o contribuție inovativă, la nivel național si european, pentru recunoașterea reciprocă a dizabilității în România și în alte țări membre UE, participante la proiect. Proiectul va pune bazele cadrului legal și organizațional necesar emiterii cardului european pentru dizabilitate, ce va asigura posesorilor accesul la pachetele de beneficii, agreate național. Proiectul se adresează

În ce context apare necesitatea implementării unui astfel de instrument european? Participarea persoanelor cu dizabilități la viața publică este strâns legată de autonomia acestora, care, la rândul său, trebuie analizată în legătură cu mobilitatea personală și dreptul de a trăi independent. Mobilitatea personală presupune libertatea de mișcare a persoanei cu dizabilități, în modul și momentul alese de aceasta. Participarea la viaţa culturală, activităţi recreative, timp liber şi sport este garantată de Constituţie, alături de libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii naţionale şi universale. În general, participarea persoanelor cu dizabilităţi este în multe cazuri limitată sau chiar inexistentă nu din cauza deficienţei sau afectării, ci din cauza barierelor

de mediu, comunicare, de atitudine. Totodată, la nivel european există o serie de probleme generate de nerecunoaşterea statutului de persoană cu dizabilităţi dintr-un stat în altul, în condiţiile în care nu există un document unitar acceptat şi recunoscut la nivel european care să ateste starea de dizabilitate. Primul pas către integrarea socială a persoanelor cu dizabilităţi a fost făcut prin intermediul acestui proiect- pilot implementat în România de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi .

Ce este Cardul European de Dizabilitate și cum a luat naștere acest proiect? Ce alte țări mai fac parte din programul-pilot?Cardul european pentru dizabilitate este documentul care dă dreptul persoanelor cu dizabilităţi la

unui grup-țintă format din 50.000 de persoane cu dizabilități din România, dar și persoanelor cu dizabilități din alte state membre UE participante la proiect, care vor accesa în România și în statele partenere pachetele naționale de beneficii.

Cum va fi implementat cardul în România — există o strategie, un plan național? Ce se va întâmpla când se termină proiectul-pilot?Proiectul se derulează pe o perioadă de 18 luni (februarie 2016 – iulie 2017). Cardul european pentru dizabilitate va fi eliberat începând cu iunie - iulie 2016.Metodologia de acordare a cardului european pentru dizabilitate urmează să fie definitivată în cadrul proiectului. Prin proiect va fi dezvoltat un site dedicat facilitării accesării beneficiilor de către persoanele cu dizabilități care vor deține cardul.

Cui se adresează cardul și cum poate fi acesta obținut? În România, vor putea beneficia de cardul european pentru

dizabilitate copiii şi adulţii cu handicap, dacă deţin certificat de încadrare în grad de handicap, în termen de valabilitate. Cardul european pentru dizabilitate va fi eliberat, la cerere, de către direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului (DgASPC) judeţeană, respectiv locală a sectoarelor municipiului bucureşti. Persoanele îndreptăţite vor depune la DGASPC în evidenţa căreia se află o cerere, însoțită de o serie de documente. Metodologia de acordare a cardului european pentru dizabilitate urmează să fie definitivată în cadrul proiectului, în perioada următoare. l

Persoanele cu dizabilități sunt supuse marginalizării, iar acest lucru se întâmplă nu numai în România, ci și la nivel european. fenomenul ia amploare, chiar dacă se discută tot mai mult despre abordarea multidisciplinară (inclusiv a anumitor patologii care aduc un handicap major). În teorie, această abordare presupune suport social pentru persoanele cu dizabilități de orice fel. În practică însă, momentan, serviciile de sprijin pentru dezvoltarea abilităților de viață independentă sunt insuficiente.

PRoiECTul sE ADREsEAză unui GRuP-ținTă foRMAT Din 50.000 DE PERsoAnE Cu DizABiliTăți Din RoMâniA, DAR și PERsoAnEloR Cu DizABiliTăți Din AlTE sTATE MEMBRE uE PARTiCiPAnTE lA PRoiECT

mai 2016 59

președintele Autorității Naționale pentru Persoanele cu DizabilitățiInterviu cu Mihaela ungureanu, secretar de stat,


MANAGEMENT

în managementul canceruluiÎngrijirea psiho-socială, esențială

1. Îngrijirea de calitate a bolnavului de cancer trebuie să integreze nevoile psiho-sociale în tratamentul oncologic.

2. Toți pacienții trebuie să aibă acces la programe personalizate de suport și asistență socială în oncologie.

3. Toți pacienții trebuie să fie evaluați de către echipa multidisciplinară, care va include, în mod obligatoriu, un psiho-oncolog și un asistent social cu competențe în oncologie.

4. Asistarea psiho-socială de calitate a bolnavilor de cancer trebuie să includă evaluarea distresului oncologic prin adaptarea recomandărilor internaționale în domeniu.

5. Crearea subspecializării de Asistent social cu competență în oncologie.

PRIoRITăţI

a echipei multidisciplinare specializate.Asistenţii sociali în oncologie vor fi parte integrantă fără asistenţi sociali cu competenţă în oncologie.

Nu putem discuta de asistenţă psiho-socială în oncologie

Care este, în momentul de față, situația pacientului oncologic din România?Încă nu există un protocol oficial de comunicare în oncologie, în România. Desigur, asta ar include şi comunicarea despre di-agnostic, prognostic şi toate celelalte decizii personale pe care pacientul şi familia acestuia trebuie să le ia în acest parcurs tu-moral. nu există echipe multidisciplinare de specialişti care să ofere servicii psihosociale în oncologie. Este una dintre carenţele principale, din cauza căreia bolnavii de cancer suferă mai mult decât de boala în sine sau de tratamentele care urmează după diagnosticare. Nu există o asistenţă pe termen lung, în acord cu nevoile pacienţilor şi aparţinătorilor, adică nu există un management de caz al bolnavului de cancer în România. Acest lucru este foarte important, fiindcă Legea asistenţei sociale prezintă foarte clar ce înseamnă managemen-tul de caz şi cum poate fi el implementat în intervenţiile sociale. Organizaţia Internaţională de Psiho-Oncologie spune clar că asistarea psiho-socială adecvată a bolnavilor de cancer va putea fi asigurată doar atunci când distresul oncologic va ajunge să fie evaluat ca al şaselea semn vital. În momentul de faţă, în româ-nia boala oncologică rămâne un factor de vulnerabilizare şi o povară psiho-socială nerezolvată, nu numai pentru paci-enţi, ci şi pentru profesioniştii din serviciile specializate.

Care sunt noutățile aduse de Planul multianual național integrat de control al cancerului pentru perioada 2016-2020? Este prima dată, în istoria României, când se pune problema aspectelor psiho- sociale în oncologie, într-un document ofi-cial atât de important cum este Planul de control al cancerului. Tot acest lucru se desfăşoară într-un context foarte important, îngrijirea pacientului oncologic trece printr-o perioadă foarte importantă de schimbare de paradigmă, de la managementul bolii tumorale la abordarea centrată pe pacient, adică pacientul este în centrul serviciilor, se acordă o atenţie din ce în ce mai

mare serviciilor psiho-sociale, precum distresul tumoral oncologic, calitatea vieţii, drepturile şi abilitarea pacienţilor, comorbidităţile şi, foarte important, supravieţuirea. noul plan propune în-grijirea comprehensivă a pacientului, luând în considerare totalitatea ne-voilor sale pentru a menţine continu-itatea şi calitatea vieţii în timpul tratamentului spitalicesc şi, desigur, în perioada de reabilitare. Ca o noutate pentru noi, calitatea vieţii şi problemele psiho-sociale sunt tratate ca aspecte importante, iar planul de îngrijire ar trebui să le ia întotdeauna în considerare. Planul multianual naţional integrat de control al cancerului pentru perioada 2016-2020 conţine nişte inovaţii esenţiale în ceea ce priveşte parcursul tumoral personalizat al pacientului, screeningul şi suportul so-cial - screeningul social, focalizarea asupra inechităţilor sociale,

respectiv factori individuali şi de mediu. Toate acestea sunt bazate pe recoman-dările comunitare prezentate în Ghidul european pentru calitatea programelor naţionale de cancer — European Guide in National Cancer Control Programs şi, mai ales, pe experienţa modelului franţuzesc.

Care sunt obiectivele principale ale planului național și cum vor fi ele atinse?Obiectivul este îmbunătăţirea calităţii vie-ţii persoanelor afectate de cancer pe între-gul parcurs tumoral, atât prin integrarea factorilor de gradient social în măsurile de prevenţie şi îngrijire socială, cât şi prin îmbunătăţirea serviciilor de îngrijire a pacienţilor cu cancer printr-o mai bună coordonare a tratamentului, combinând îngrijirea medicală cu suportul social şi integrarea socială. Dorim să combatem orice formă de excluziune a bolnavilor de cancer. Toate aceste lucruri se pot desfă-şura numai împreună şi cu colaborarea reprezentanţilor din zona asociaţiilor care sunt acreditate în domeniul social.

Raportul de impact realizat la solicitarea Ministerului Sănătăţii a reflectat că nu doar eficienţa scăzută şi incompleta utilizare a serviciilor primare şi ambulatorii de îngrijire au influenţă asupra fenomenului cancerului în România, ci şi caracterul fragmentar al acestora, respectiv dezvoltarea insuficientă a diferitelor niveluri de îngrijire, inclusiv la nivelul furnizori-lor de servicii medicale şi de asistenţă socială integrată.

Cât de importanți sunt asistenții sociali cu specializare în oncologie? Sprijinul şi asistarea socială a bolnavilor de cancer nu s-au putut realiza în nicio ţară fără asistenţii sociali cu competenţă în on-cologie. Prin urmare, se pledează pentru accentuarea implicării asistenţilor sociali în toate fazele de control al cancerului, de la prevenire, diagnosticare şi tratament până la reabilitare şi îngrijirea paliativă. Nu putem discuta de asistenţă psiho-socială în oncologie fără asistenţi sociali cu competenţă în oncologie. Asistenţii sociali în oncologie vor fi parte integrantă a echipei multidisciplinare specializate. În colaborare cu pacientul şi cu familia acestuia şi făcând apel la alte discipline şi ser-vicii conexe, asistenţii sociali din oncologie oferă servicii de consiliere, educaţie, externare din spital, management de caz, navigarea şi direcţionarea pacientului în sistem şi în afara sistemului, conectând pacientul la o reţea de ser-vicii necesare satisfacerii nevoilor sale multiple. Asistenţa socială oncologică se află la dispoziţia pacientului pe toată durata bolii, inclusiv în etapele prevenţiei, diagnosticării, tra-tamentului, convalescenţei, îngrijirii paliative, tratamentului final. Acest asistent social trebuie să cunoască amănuntele progresiei bolii şi tratamentului, să aibă cunoştinţe legate de boli şi de tratamentele oncologice, de implicaţiile psiho-sociale asupra pacientului şi asupra familiei şi, desigur, cunoştinţe le-gate de intervenţiile, resursele comunitare şi guvernamentale disponibile pentru bolnavii de cancer şi pentru familiile lor. l

Valentina Grigore

Planul multianual național integrat de control al cancerului pentru perioada 2016-2020 pune accentul pe aspectele psiho-sociale în oncologie. Îngrijirea pacientului oncologic trece printr-o perioadă foarte importantă de schimbare de paradigmă, de la managementul bolii tumorale la abordarea centrată pe pacient, explică conf. univ. dr. Dégi lászló Csaba, de la facultatea de sociologie și Asistență socială, universitatea Babeș-Bolyai Cluj-napoca. Având ca principală preocupare conectarea și asimilarea perspectivei bio-psiho-sociale legate de sănătate și de boală cu posibilitățile de prevenție și de intervenție în asistența socială oncologică, conf. univ. dr. Dégi lászló Csaba a făcut parte din comisia de experți care a lucrat la planul național de control al cancerului.

oRGAnizAțiA inTERnAționAlă DE Psiho-onColoGiE sPunE ClAR Că AsisTAREA Psiho- soCiAlă ADECVATă A BolnAViloR DE CAnCER VA PuTEA fi AsiGuRATă DoAR ATunCi CânD DisTREsul onColoGiC VA AJunGE să fiE EVAluAT CA Al șAsElEA sEMn ViTAl.


MANAGEMENT

din sistemul medical mondialPlățile informale

Dr. Dan Perețianu, Dr. Piroska Zagyva - ex-preşedinți ai Camerei federative a Medicilor

În FrAnţA EStE IntErzIS PrIn LEgE MEDICILOr şI ALtUI PErSOnAL MEDI-CAL Să PrIMEASCă bAnI SAU CADOUrI. Prevederile apar prin coroborarea dintre Codul Penal Francez şi Legea Sănătăţii Publice Fran-

ceze. În plus, orice spital, fie el public sau privat, poate preciza în „regulamentul de ordine interioară” faptul că este interzis orice „vărsământ de bani, oricare ar fi valoarea acestuia”.

Comentarii pe marginea cadourilor oferite medicilor arată că medicilor cu practică independentă le este permis să „de-clare cadourile profesionale”. Acestea fac parte din categoria de fiscalizare la care sunt trecute cheltuieli de reprezentare, de curăţenie, de deplasare (parcări, taxiuri, transport în comun), pentru cercetare şi documentare.

La fel ca în cel francez, Codul Penal belgian nu precizează că luarea de mită se extinde şi asupra celor care fac servicii publice. În Bel-gia, medicii nu sunt funcţionari publici, aşa cum sunt ei definiţi de legea belgiană, şi nici

asimilaţi acestora. Legat de posibilii bani pe care un medic îi poate primi în cursul exercitării profesiei, se spune în Codul Deontologic Belgian că „medicul păstrează proprietatea de-

În Marea britanie nu există o problemă penală în raport cu „plăţile informale”. Problema poate fi cel mult de ordin disciplinar, de domeniul General Medical Council (GMC), echivalen-tul Colegiului Medicilor. Acesta a stabilit în

„Good Medical Practice guidelines”, echivalentul „Codului de-ontologic”, că un medic „nu trebuie să încurajeze pacienții să dea, împrumuta sau lăsa moștenire bani sau cadouri de care va beneficia în mod direct sau indirect”. Imediat după aceea, se scrie că „medicii pot accepta cadouri nesolicitate de la pacienți sau rudele lor cu condiţia ca aceasta să nu afecteze, sau să pară că afectează, modul în care se prescrie, se dau sfaturi, se tratează sau se consultă pacienţii.”

Marea Britanie a găsit însă un alt mijloc pentru ca medicii, şi alt personal medical, să primească cadouri sau/şi bani. Este legal să donezi unităţii medicale, sub formă de caritate, orice sumă de bani sau obiecte. Donorul poate pune chiar condiţii pentru folosirea banilor, ca, de exemplu, pentru premierea financiară a unor medici şi personal medical care l-au îngrijit! Liste cu astfel de donori se regăsesc pe site-urile oricărui spital britanic, pe zeci de pagini, cu explicaţii pentru ce s-au donat bani sau cadouri.

În Canada, „funcţionarul” este, de fapt, „func-ţionarul public” din România. Însă primirea de bani de către medic nu este de domeniul penal. Oricum ar fi, se recomandă a i se comunica pacientului că banii sau cadourile primite de

la acesta nu vor modifica nimic din conduita profesională faţă de caz. În Statele Unite ale Americii, situația este asemănătoare. Bani sau cadouri date medicilor în exercitarea profesiei nu sunt de domeniul penal, ci de domeniul disciplinar sau colegial (al colegiului medicilor).

Dacă „luarea de mită” nu există în medicina occidentală, în sensul că nu există cazuri pe-nale, ea este prezentă în medicina africană de limbă franceză. Două cazuri de medici prinşi în flagrant délit de corruption au fost medi-

atizate recent în Maroc: un an de închisoare pentru un medic implicat în eliberarea unui certificat medical de boală pentru 13 zile unui pacient „rănit” și 6 luni de închisoare pentru un doctor care a primit 1.500 de drahme (circa 135 de euro) de la soţia unui pacient pentru a-l opera în spitalul regional.

În Codul Penal Suedez există un paragraf care face referire la „luarea de mită”. Acesta se referă la faptul că „un angajat care primește, acceptă o promisiune sau cere mită sau alte recom-pense necorespunzătoare pentru îndeplinirea

atribuțiilor sale trebuie să fie condamnat pentru luare de mită și să plătească o amendă sau să facă doi ani de închisoare. Același lucru se aplică în cazul în care angajatul a comis actul înainte de a obține postul sau după ce l-a părăsit”.

plină a onorariilor sale, percepute direct sau prin intermediul unui mandatar. Dacă medicul practică într-o instituție, această dispoziție trebuie expres menționată în orice contract al acelui medic cu respectiva instituţie”.

Textul din Codul Penal Luxembourghez despre „corruption” (luarea de mită) seamănă cu cel francez. Aici se precizează clar faptul că se pedepseşte cu închisoare de la cinci la zece ani și o amendă de la 500 la 187.500 de euro

actul de a oferi, direct sau indirect, oferte, promisiuni, donații sau cadouri pentru a obține o facilitate legată de funcție sau de mandat. În relaţie cu medicul, între Luxembourg şi Franţa apare însă o diferenţă importantă. În Codul de Sănătate Pu-blică Luxembourghez nu se precizează că profesia de medic este o profesie de misiune publică. Astfel, în Luxembourg sunt funcţionari publici numai medicii însărcinaţi cu administraţia şi controlul sănătăţii publice.

Codul Penal Italian acuză luarea de mită (corru-zione) atât pentru funcţionarul public, cât şi pentru o persoană care este într-un serviciu public, ca angajat sau salariat public. Deşi medi-cii italieni pot fi acuzaţi de luare de mită, acest

lucru încă nu s-a întâmplat. Comentariile bazate pe jurisprudenţa italiană, legate de modul în care medicii au fost acuzaţi în baza Codului Penal, au mai degrabă aspecte legate de nesatisfacerea serviciului medical, nu de luare de bani sau primire de cadouri.

În Codul Penal Portughez, „mita” şi „luarea de mită” sunt citate numai în relaţie cu pro-ceduri judiciare, lipsirea de libertate, fals în acte necesare în procese. În schimb, precizează despre „corupţia pasivă” care se aplică la orice

„angajat”. Despre „ciubuc” se ştie că se trage de la turci. În Turcia mo-

dernă, mita este reglementată în Codul Penal Turcesc. Acolo scrie că orice funcționar public care ia mită este pedepsit cu închisoare de la 4 la 12 ani. Persoana care oferă mita se pedepsește asemenea funcționarului public.

Codul Penal Austriac face şi el distincţia dintre „funcţionar public” şi alţi salariaţi funcţionari. „Acceptarea de către un funcționar public sau arbitru pentru derularea ilegală sau omiterea derulării unei atribuții oficiale în favoarea lui

sau a unei terțe persoane se pedepsește cu închisoare de până la 3 ani.” Aceeași pedeapsă primește și un expert pentru emiterea unei constatări sau a unui aviz necorespunzător adevărului.

În germania, medicii pot fi acuzaţi de luare de mită. Cu toate acestea, nu există jurisprudenţă legată de luarea/darea de mită în relaţia medic-pacient. Problemele medicilor germani sunt legate de relaţia cu industria farma.

În concluzie, constatăm că textele legislative din Europa con-tinentală sunt asemănătoare cu cele din România. Aspectele practice/pragmatice sunt însă diferite: acolo nu există cazuri de luare de mită, în timp ce la noi există. Diferenţa constă în raportul salarial al medicilor germani, suedezi, francezi, italieni etc. faţă de salariul populaţiei pe care o îngrijesc. În timp ce în România, în medie, medicii au un salariu mediu pe economie, în alte ţări acesta ajunge, în medie, la patru salarii medii pe economia acelor ţări, de exemplu în Belgia, Noua Zeelandă, Irlanda.

Cu alte cuvinte, cum să mai dai bani sau cadouri la medic, când el este cel mai bine plătit profesionist din societate ? Este „cultura” românească diferită de cea vestică sau este o proble-mă de salarizare? La o primă vedere, societatea românească nu are alte valori faţă de cea vestică: şi acolo, medicii primesc cadouri şi bani, iar din analiza istorică, lucrurile stau chiar şi mai asemănător. Dacă este aşa, atunci poate fi vorba despre o problemă de sistem de sănătate?

Răspunsul este DA! Din analiza istorică, rezultă că „plăţile pe sub masă” au apărut în sistemul de sănătate odată cu comunismul. Prin reducere la absurd, putem afirma că dacă fenomenul per-sistă, atunci comunismul din sistemul de sănătate nu a dispărut. Aceasta conduce la o altă idee: schimbarea sistemului. Primul pas ar fi ca sistemul să iasă de sub controlul politicului. Acum, Parlamentul decide cum se împart banii în sistem, prin votul pe Legea Bugetelor, inclusiv a celor speciale, precum FNUASS. Acest lucru trebuie să se schimbe! l

În România, medicul este funcționar public din punct de vedere penal, dar nu este funcționar public din punct de vedere administrativ. Aceasta înseamnă că medicul nu poate cere și primi bani sau cadouri în exercițiul profesiei fără a fi acuzat penal de aceasta. În contextul în care independența sa profesională este garantată, administratorii nu pot impune reguli de abordare a cazurilor medicilor care tratează bolnavi, spre binele pacientului și în relație cu acesta.


PoLITICI INTERNAțIoNALE

o sursă independentă de informațiiorganizațiile de pacienți devin Cum ați reușit să implementați

această platformă la nivel global?Sunt mândră să fiu unul dintre cei pa-tru cofondatori ai reţelei care a ajuns, de-a lungul timpului, la peste 100 de organizaţii membre de pe tot globul. Impactul împărtăşirii cunoştinţelor şi a bunelor practici în interiorul comunităţii LMC se vede atât în numărul tot mai mare al noilor grupuri de suport al pacienţilor, cât şi în dezvoltarea lor în surse puterni-ce de susţinere şi informare a pacienţilor. În 2010, platforma www.cmladvocates.net a fost distinsă cu premiul Cancer pe Internet de către şcoala Europeană de Oncologie. Entitatea legală care găzduieşte platforma este o fundaţie aflată în Elveţia - Fundaţia de Sprijin a Pacienţilor cu Leucemie (LePAF). Summituri anuale, numite CML Horizon, sunt organi-zate de Comitetul de conducere alcătuit din membrii fondatori ai LePAF, precum şi reprezentanţi aleşi de pe fiecare continent. CML Horizons reprezintă o sursă de informare atât în ceea ce priveşte noutăţile medicale în domeniul LMC, cât şi al aspectelor legate de asociaţiile de pacienţi. Conferinţa din 2016 va avea loc, în perioada

6-8 mai, la Ljubljana, Slovenia. Organi-zaţiile membre pot lua parte la proiecte importante ale Reţelei, precum studiul global unic pe tema aderenţei, care implică mai mult de 2.500 de persoane chestio-nate. Acest proiect a avut o contribuţie majoră în cercetarea ştiinţifică privind lipsa aderenţei în terapia cancerului oral.

Cum interacționează grupurile de pacienți cu autoritățile din Cehia? Grupul nostru este activ în comunicarea cu autorităţile din domeniul medical şi se implică în Consiliul Pacienţilor - dezbatere privind îmbunătăţirea accesului la terapii

inovatoare. Unele terapii inovatoare sunt accesibile cu ajutorul articolului 16 din Legea Sănătăţii - o metodă administrativă de “alegere finală”, indicată în cazul pacienţilor la care terapia cu moleculele standard decontate de stat nu mai funcţionează sau când producătorul medicamentului nu intră deloc în procesul de rambursare (din cauza unui număr mic de pacienţi cu boli rare). Mai mult decât atât, o iniţiativă pe termen lung înain-tată Ministerului Sănătăţii din Cehia ţinteşte o inte-grare a organizaţiilor de pacienţi în sistemul de sănă-tate, cu menţionarea dreptului de a-şi impune punctul de vedere în procesul legislativ din sănătate.

sunteți membru în conducerea ECPC (Coaliția Europeană a Pacienților cu Cancer). Care sunt principiile ECPC?Fiind eu însămi un pacient care a participat, în timpul tratamentului, la teste clinice academice, înţeleg importanţa cercetării. Permite-ţi-mi să vă dau un exemplu extraordinar de colaborare între ECPC

Care sunt problemele cu care se confruntă bolnavii de leucemie Mieloidă Cronică (lMC) din Cehia și cum reușiți să le rezolvați, în calitate de reprezentant al grupului de pacienți? Partea pozitivă în ceea ce priveşte tratamentul bolnavilor de LMC din Cehia este că totul se concentrează în centre hema-to-oncologice specializate, permiţând accesul pacienţilor atât la îngrijiri de calitate, cât şi la investigaţii de specialitate realizate în laboratoare acreditate. Să ai o boală cronică înseamnă multe provocări, precum comunicarea cu medicul care te tratează, managementul efectelor secundare şi aderenţa la terapie. nevoile individuale ale pacienţilor sunt extrem de diverse. Unii vor să se consulte cu alţi pacienţi. Educaţia pacienţilor ar trebui să fie stratificată: unii pacienţi doresc să acceseze in-formaţiile pe Internet, în intimitatea propriilor case, alţii preferă să participe la seminarii medicale ţinute de experţi în LMC. Organizaţiile de pacienţi devin o sursă independentă de infor-maţii cu ajutorul medicilor care cred în beneficiul colaborării cu societatea pacienţilor. Când am fost diagnosticată, nu am găsit, în limba cehă, nicio sursă de informaţii referitoare la boală, prezentată într-un limbaj accesibil pentru pacienţi. În ultimii 10 ani, am reuşit să construiesc o platformă on-line dedicată informării şi tratamentului pacienţi-lor cu LMC-CML Advocates network. În prezent, aceasta se bazează pe prezentări video despre aspecte de inte-res atât pentru pacienţi, cât şi pentru specialişti.

şi ESMO (Societatea Europeană de Medicină Oncologică), care sta-bileşte că noul regulament de protecţie a datelor va asigura cel mai înalt nivel de protecţie a datelor pacienţilor fără a restricţiona, însă, accesul la cercetarea clinică. În afara lobby-ului făcut pe lângă insti-tuţiile europene pentru schimbarea legislaţiei astfel încât să ducă la îmbunătăţirea vieţii pacienţilor, puterea ECPC vine din vizibilita-tea sa ca o organizaţie europeană-umbrelă. Aceasta se reflectă în evenimentele de conştientizare şi în activităţile din dome-niul cancerelor rare, arie în care lipsesc organizaţii ale pacien-ţilor din cauza estimării slabe a numărului de pacienţi afectaţi. Dacă vorbim de încurajarea cercetării în oncologie, vreau să accen-tuez rolul ECPC ca partener al pacienţilor în proiecte de cercetare precum RARECAREnet, care doreşte să creeze o reţea informatică ce permite comunităţii oncologice accesul la informaţii cuprinzătoare despre cancerele rare. ECPC a contribuit la construirea unei reţele de 145 de organizaţii ale pacienţilor cu cancere rare, la identificarea de centre de tratament prin colaborarea cu ministere ale sănătăţii din statele membre şi Orphanet şi la crearea unei biblioteci virtuale cu informaţii despre cancerele rare, la care să aibă acces toţi paci-enţii. Următorul pas va fi implicarea ECPC în diferite activităţi ale Acţiunii Comune pentru Cancere rare şi colaborarea cu rArECArEnet pentru implementarea unei reţele Europene de referinţă. Cu alte cuvinte, aceasta este o invitaţie pentru orga-nizaţiile membre ECPC care doresc să participe la această iniţiativă.

Documentul de poziție al ECPC a relevat mari discrepanțe în tratamentul cancerului în diferite țări europene. Cum poate România lupta cu lipsa accesului la tratament și cum putem reduce rata mortalității în bolile oncologice? Disparităţile în îngrjirile oncologice pe tot teritoriul Europei au fost tratate de un grup de lucru afiliat ECPC. Principalul dezide-rat al Acţiunii Comune de Control al Cancerului (CANCON) - o iniţiativă înfiinţată de Comisia Europeană în parteneriat cu gu-verne, institute de cercetare, universităţi şi sisteme de sănătate din 17 state membre UE - va fi un document de referinţă intitulat “Ghidul European privind Îmbunătăţirea Calităţii în Controlul Cancerului”, care va oferi recomandări pentru implementa-rea echităţii în politicile europene privind boala oncologică. Întâlnirile CAnCOn care au avut loc în bucureşti şi schimbările din nou-anunţatul Plan naţional pentru controlul cancerului indică faptul că acest climat al în-grijirilor de sănătate din românia ar putea fi favorabil nu numai recunoaşterii poverii cancerului, ci şi implemen-tării strategiilor pentru reducerea incidenţei bolii. l

Valentina Grigore

Cancerele rare reprezintă, pentru pacienții din întreaga Europă, o adevărată provocare, iar lipsa informațiilor și a campaniilor de educare a populației este o bătălie continuă. Deși, pe plan internațional, asociațiile de pacienți au făcut pași importanți pentru conștientizarea aspectelor care țin de cancerele rare, România se află încă la început de drum. Jana Pelouchova, reprezentant al uneia dintre cele mai mari asociații de pacienți cu lMC, ne atrage atenția că organizațiile de pacienți devin o sursă importantă de informații, atât pentru bolnavi, cât și pentru profesioniști.

și membru al Coaliției Europene a Pacienților cu Cancer.de Sprijin al Pacienților cu Leucemie din Cehia

Interviu cu Jana Pelouchova, președinte al Fundației

la peste 100 de organizaţii membre de pe tot globul.ai reţelei care a ajuns, de-a lungul timpului,

Sunt mândră să fiu unul dintre cei patru cofondatori

oRGAnizAțiilE MEMBRE PoT luA PARTE lA PRoiECTE iMPoRTAnTE AlE REțElEi, PRECuM sTuDiul GloBAl uniC PE TEMA ADEREnțEi, CARE iMPliCă MAi MulT DE 2.500 DE PERsoAnE ChEsTionATE.

îmbunătăţirea accesului la terapii inovatoare.în Consiliul Pacienţilor - dezbatere privind

autorităţile din domeniul medical şi se implică Grupul nostru este activ în comunicarea cu


PoLITICI INTERNAțIoNALE

prin cancer hepaticcreșterea mortalității

Experții americani, îngrijorați de

rAPOrtUL CDC ArAtă șI Că, ÎntrE 2003 șI 2012, nUMărUL CAzUrILOr nOI DE CAnCEr diagnostica-te la 100.000 de persoane în Statele Unite a scăzut în rândul bărbaților, în timp ce în rândul femeilor a rămas stabil.

reducerea incidenței cancerului în cele mai multe gru-puri rasiale și etnice se datorează, în mare parte, progresului în domeniul prevenției și al depistării precoce. numărul re-dus al deceselor prin cancer în aceste grupuri se poate dato-ra, de asemenea, tratamentelor mai bune. În plus, specialiștii estimează că eforturile de control al consumului de tutun au contribuit la scăderea cazurilor de cancer pulmonar, principa-la cauză de deces prin cancer la bărbați și femei, și a multor alte tipuri de cancer.

Îngrijorător este faptul că, spre deosebire de tendințele descrescătoare în cele mai multe tipuri de cancer la bărbați și femei, rata mortalității din cauza cancerului de ficat a crescut cel mai mult. La fel și incidența can-cerului la ficat. „Cele mai recente date arată că mai multe programe de pre-venire a cancerului dau rezultate și salvează viețile oamenilor. Din păcate, povara tot mai mare a cancerului la ficat este supărătoare. trebuie să lucrăm mai mult pen-tru a promovarea, tes-tarea pentru depistarea hepatitei, importanța vaccinării și a accesului la tratament”, a declarat dr. Tom Frieden, directo-rul CDC.

Progresele din domeniul cercetării, în ultimele dece-nii, au condus la dezvoltarea mai multor vaccinuri care, ad-

ministrate la vârsta corespunzătoare, pot reduce riscul unor forme de cancer, inclusiv riscul cancerului la ficat, susține dr. Douglas Lowy, directorul interimar al Institutului Național de Cancer: „Identificarea tipurilor de cancer care pot fi preveni-te eficient prin vaccinare și prin alte metode este una dintre prioritățile noastre de top, care va face cu adevărat o diferență în incidența cancerului și a mortalității”.

Un factor major care contribuie la creșterea cazurilor de cancer la ficat este infecția cu virusul hepatitei C (VHC). Puțin peste 20% din cele mai frecvente tipuri de cancer la ficat sunt atribuite infecției cu VHC. Infecțiile cu virusul hepatitic B pot, de asemenea, crește riscul de cancer la ficat. În plus, se știe că obezitatea și diabetul de tip 2 pot provoca ciroză sau cicatrici ale ficatului, care pot progresa ulterior în cancer hepatic.

„Avem cunoștințele și instrumentele disponibile pentru a încetini epidemia de cancer la ficat în Statele Uni-

te, inclusiv testarea și tratamentul infecției vHC, vaccinarea împotriva hepatitei b

și reducerea obezității. Sperăm că acest raport va ajuta la canalizarea

atenției și a resurselor necesare pentru reducerea cazurilor de

cancer la ficat”, a declarat dr. Otis W. Brawley, de la Socie-tatea Americană de Cancer.

Raportul anual al Națiunii privind cancerul este realizat în colaborare cu Societatea Americană de Cancer, Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bo-

lilor, Institutul Național al Cancerului și Asociația Re-

gistrelor de cancer din Ameri-ca de Nord. l

Mirabela Viaşu

numărul deceselor cauzate de cancer continuă să scadă în statele unite ale Americii, atât în rândul bărbaților, cât și în cel al femeilor. Rata mortalității prin cancer a scăzut cu 1,5% pe an, în perioada 2003 – 2012, se arată în Raportul anual al națiunii privind cancerul (1975 – 2012), publicat de Centrul american pentru prevenirea și controlul bolilor (CDC). Cu toate acestea, experții CDC se arată îngrijorați de numărul în creștere al deceselor prin cancer hepatic.

dr. claudiu tronciu - politici de sanatate · pacientului, pentru obținerea unui răspuns...

Documents