toilATfifi{ fliRRt$
b IZANT!
S TUNE PIf RDUTA
haducere din limba englezi de
MIHAI MOROIU
Cuprins
I
I!
I
7
AMURGUL ZEITOR
,,Am descris triumful barbariei si al religiei."
EDWARD GIBBON, 1776
Monumentele surpate ale Constantinopolului nuerau singurele urme r5mase in anii 1540,laun secol dupicdderea Bizanfului. in intregul Apus europear; bibliotecileregilor, ducilor gi cardinalilor erau pline de manuscrise cutexte in limba greacS, religioase si clasice, copiate cu toatigrija de scribii bizantini de odinioard. Odati cu disparifiaimperiului, turcii nu au pus mare pre! pe cdrfile rdmase inmAinile lor, fiind bucuroqi sd le vAndd unor trimisi ca
Pierre Gilles, care le duceau in fdrile lor. $i refugialii sco-teau din lard asemenea codice, cu un conlinut cAt se poatede divers, de la Evanghelii gi Psalmi pAnd la prelioaselescrieri ale filozofilor greci din Antichitate, care de secoleintregi nu fuseserd la indemAna Occidentului.
Unul dintre aceste manuscrise este Codex VaticanusGraecus 156, pistrat 9i astdzi in Biblioteca Vaticanului dela Roma. Existi sute de manuscrise bizantine la Vatican,
BIZAN] L7
dar acesta este diferit. Noii lui proprietari, fiind clerici,au preferat sd nu fie public si, pAnd la mijlocul secoluluial XIX-lea, accesul la el a rdmas practic imposibil. La unmoment dat, mai multe pagini din el au fost cu bundgtiinfd decupate, continutul lor fiind definitiv pierdut. Defapt, este uluitor cd s'a pdstrat gi in aceastd formd, finAndseama de mesajul lui subversiv gi opozifionist. Manuscri-sul dateazi din secolul al X-le4 fiind o copie tArzie a uneirelatdri istorice scrise in grecegte la circa cinci sute de anidupd nagterea lui Iisus Hristos. Autorul este Zosimug unoficial obscur despre care nu se gtie aproape nimic, dar unmartor esenfial al tranzitiei de la Imperiul Roman spreBizanl, statul care i-a urmat.
Zosimus a fost martorul pirfii perdante. Relatarea sa
cuprinde istoria statului pAnd tn anul410, ldmurind insi dela bun inceput cd este povestea declinului gi a dezintegrdriiunui imperiu departe de epoca lui de strdlucire. tn momen-tul cAnd scria el, jumdtate dintre teritorii fuseseri pierdute.Provinciile din vest incetaser6 sd mai fie sub guvemareimperiald, fiind impdrlite intre diverse triburi germanice de
,,barbari", dupd cum ii considerau cu dispref Zosimus qi
contemporanii sdi. Nordul Africii era dominat de vandali,Spania de vizigol| Galia de franci gi deburgunzi, Britaniade angli, saxoni gi iufi. PAnd gi Italia qi vechea capitalS a
imperiului, Roma, fuseserd pierdute gi se aflau acum inmAinile regelui ostrogotilor. Iar Constantinopoluf oraqulrisiritean, devenise capitala a ceea ce mai rdmdsese dinimperiu: Balcanii, Asia Mic5, Siri4 Palestina qi Egipt. Cumse ajunsese aici? ln aceastd privinfd, Zosimus nu are nicioindoiald. CAnd nu mai este pe placul zeilor, susfine el, stafulsuferd un declin inevitabil, cauza fiind abandonarea decdtre imperiu a zeitifilor olimpiene, cele care ii asiguraseriprosperitatea gi succesele militare in zilele de mdrefie,pentru a adopta Cregtinismul, religia de modi noud.
r8 Jonathan Harris
Zosimus nu avea nicio ezitare nici in privinfa celui
vinovat de profanarea traditiilor de credinfX gi, drept con-
secinfi, de prdbugirea imperiului: in istoria sa, iI aotzd
direct pe cel care fusese impirat intre anii 306 qi337, con-
siderAndu-l ,,originea gi inceputul distrugerii prezente a
imperiului". El se numea Constantin gi era un parvenit.
Desigur, pirintele lui, Constanfiu (Constantius), fusese gi
el impdrat, ins6, dupd cum precizeazd Zosimus cu inver-gunare, Constantin era copil nelegitim, conceput in cursul
unei aventuri efemere cu o fiicd de hangiu. intr-un fel sau
altul, bastardul reugise sd se strecoare in palat gi sd cAgtige
afec,tiunea lui Constan{iu in dauna fiilor lui legitimi. ln acele
zile, Imperiul Roman incd se intindea din Siria in sud-est, gi
pAnd in Britania, in nord-vest, iar cAnd Constanfiu pornise incampanie ca sd-gi protejeze hotarele imperiale nordice,
ambifiosul Constantin il urmase. Constan{iu a ajuns pAnd
la York loc unde a gi murif in 306. Soldafii l-au proclamat
fdrd intArziere succesor pe tAndrul Constantin - fiul unei
tArfe, dupd cum spune Zosimus. Nimic de reprogat, existau
insd i:r imperiu o mul$me de alf aspiranfi la titlul suPrem
gr, nu peste mult, Constantin a trebuit sd-gi infrunte pe rAnd
rivalii ir:r luptd. ln 312,l-a invins pe Maxentius, la Podul
Milvian care traversa Tibrul, luAnd in stipAnire Roma gi
provinciile din vest. in 324,1-a infrAnt pe fostul lui aliat,
Licinius, qi astfel, relateazd Zosimus cu regret, frrtregul
imperiu a rimas sub controlul lui Constantin.
Zosimus povesteEte apoi cum Constantin, ajuns cel mai
putemic birbat din lume, la vArsta de peste cincizeci de
ani, nu a mai avut motive sd-gi ascundd ,,rdutatea fitli".Aceasth laturi a caracterului siu a iegit la lumin6, pretinde
Zosimus, cAnd s-a ldsat cuprins de bdnuiala cd tAnira luisofie, Fausta, intrefinea o legdturi amoroasi cu fiul luidintr-o alt5 cisdtorie, Crispus. TAndrul a fost executat fdrdmulte discufii. lnsi Constantin i-a pregdtit o pedeapsd qi
BIZANT T9
mai crudd Faustei: a pus sd se pregiteasci o camerd debaie incdlzitd peste mdsurd gi apoi gi-a inchis acolo sofia,care a murit sufocatd. Dupi sdvArEirea acestor fapte, conti-nud Zosimus, pe Constantin a inceput sd-l mustre consti-in!a. Una era sd-fi ucizi rivalii in bdtdlie gi cu totul altcevasd le iei viala soliei gi fiului. S-a temut poate ci zeii se vorrdzbuna crunt pe el, aga cum pdfise miticul Tantal dupdce-l omorAse pe fiul sdq Pelops: pdrintele denaturat a fostosAndit sd-si petreacb etemitatea scufundat in apd pAnd lagA! dar chinuit de sete, cdci apa rdcoritoare se retrdgea oride cAte ori se apleca sd soarbd din ea. Dornic si nu impdr-t5geascd aceeaEi soartd, Constantin s-a sfdtuit cu preofii qicu infelepfii, dar cu tofii i-au dat acelasi verdict nepldcut- o asemenea crimd oribild rdmAnea o patd de nesters.
S-a intAmplat atunci ca in Roma sd apari un cregtin dinEgipt. La acel inceput de secol al IV-lea, creqtinii reprezen-tau o minoritate substanfiald din populafia imperiului, iarintr-unele dintre orasele mari Biserica avea o mulfime decredinciosi. lmpiratul Dioclefian (284-305) adoptase o ati-tudine cAt se poate de defavorabild fafd de acest cult reli-gios in plind dezvoltare, iar in 303 a emis un edict prin careimpunea demolarea bisericilor gi distrugerea Scripturilor.Cregtinii care indeplineau funcfii inalte in stat urmau sd fieretrogradafi gi silili si aduci jertfe zeilor, sub amenintareacu moartea, Decretul a fost pus in aplicare gr, chiar dacd aavut efecte izolate, un numir considerabil de cregtini aumurit pentru credinfa lor, dar Biserica, in sens de institu-fie, nu a fost distrusS, iar cAfiva cregtini au rdmas pAnd gi lacurtea imperiali. CunoscAndu-i pe unii dintre ei, vizitato-rul egiptean a reusit sd ajungi in preajma lui Constantin sil-a asigurat pe impdrat cd Dumnezeul creqtinilor poate s6ierte pAni gi cele mai atroce fapte. Potrivit lui Zosimus,Constantin a muscat aceastd nad5. A pus capdt politicii depersecufii a lui Dioclefian qi a inceput sd incurajeze deschis
Jonathan Harris
Biserica cregtind, neglijAnd adorarea zeilot olimpieni.Zosimus era scandalizat de acest sacrilegiu gi de hotdrArea
lui Constantin de a renunla la religia strimoqeascd.
$i asta nu a fost totul: Zosimus a lansat gi o a doua acu-
zaliela adresa lui Constantin, gi anume aceea cd s-a fdcut
vinovat de construirea unui oraq nou gi absolut inutil, care
a secdtuit populafia qi resursele imperiului. Potrivit luiZosimus, convertirea impdratului nu fusese bine primitide romani, mai cu seamd atunci cAnd a incercat sd impie-
dice desfigurarea tradifionalelor ceremonii pdgAne de pe
Capitoliu, prin urmare Constantin luase hotdrArea si se
mute in est, cu tot cu regedinfS. Prima lui alegere fusese sd
construiasci din temelii un orag lAngd vechea Troie, inzona StrAmtorii Dardanele, pe malul asiatic, dar dupd
cAfiva ani s-a rdzgdnditgi a pornit mai departe. ln cele din
urmd, a ales oragul Byzantion. Pentru a-l face demn de
prezenla sa, a decis s5-1 reconstruiasci in totalitate, inzes-
trAndu-l cu replici ale tuturor clidirilor mdrefe gi monu-
mentelor de la Roma: Senatul, Forumul, cunoscut sub
numele de Augusteion, Hipodromul pentru cursele de
care trase de cai gi o regedinld imperiald grandioasd,
Marele Palat. Urmau sd se inalfe multe biserici 9i o mare
catedrali inchinatd Sfintei lnlelepciuni a lui Dumnezeu,
Hagia Sofia, insi Constantin, precaut fiind, a avut grijd sd
existe gi cAteva temple pdgAne. in cinstea lui, noua metro-
pold a fost redenumitd - Constantinopol, ,,oragul lui Con-
starrfirt" . Zosimus dezaproba din toati inima intregul proiecf
indignat de sumele enorme stoarse sub formd de taxe dinalte pdrli ale teritoriului gi folosite pentru construcfii' Con-
stantinopolul, spune el, a funclionat ca un magnet pentru
colonigti din tot imperiul, dornici sh profite de pe urma
patronajului impiritesc. Astfel, oragul a devenit extrem
de populat gi strdzile aglomerate pAni la limita pericolu-
lui. Terenul liber pentru noi construclii a devenit atat de
BIZANT 21
greu de gisit, incAt au apdrut suburbii dincolo de zidurilecetdfii si s-au bdtut stAlpi de susfinere pentru platforme inmare/ pe care s-au construit alte case. Dupd pdrerea luiZosimus, oragul era un abces enorm, din care intr-o ziavea sd lAgneascd sAnge un monument dedicat exclusivvanitdfii gi risipei extravagante ale lui Constantin.
Exista gi o a treia acuzalie, adiugatd de Zosimus la celede sacrilegiu, prin abandonarea zeilor tradifionali, gi deintemeiere a unui orag complet inutil. OricAt de eficace s-adovedit Constantin in eliminarea rivalilor lui interni, aavut mai pufin succes in acfiunile de anihilare a barbarilorcomasati la granifele imperiului. Con_fruntat cu vreo cincisute de cdldrefi barbari care invadaserd teritoriul romarypretinde Zosimus, Constantin pur gi simplu a fugit. Maimult de atAt, in vreme ce piosul impirat pigAn Dioclefianluase toate mdsurile ca frontierele sd fie bine apdrate desoldafi incartiruifi in fortificafii construite de-a lungul lor,Constantin a hotdrAt ca soldafii sd stea in oraEe. Astfel, nunumai cd frontierele au rdmas nepizite, dar a avut de sufe-rit gi spiritul militar al imperiului, permifAnd trupelor sddevind leneqe gi ingdduitoare cu sine. Religia crestini aadAncit gi mai mult acest proces, in opinia lui Zosimus,subminAnd virtufile birbdtegti care ridicaserd Roma peculmi gi promovAnd, ca noi idealuri, castitatea si respinge-rea pasiunilor lumeqti. il ingrozeau cdlugdrii, in special,pentru cd erau ,,nefolositori la rdzboi gi in alte serviciinecesare statului". ln palatele impirafilor, eunucii si nusoldafii au inceput sd domine coridoarele puterii. Astfel,degi frontierele s-au pribugit abia la o suti de ani dupdConstantin, Zosimus il acuza cu tHrie pentru decddereaimperiului si pentru pierderea provinciilor occidentale.,,CAnd sufletele noastre freamdtd de viafd, prosperdm,,,conchide ef ,,in schimb, cAnd uscdciunea sufletului trecede orice limitd, ne trezim adugi in starea noastrd de acum,,.
2Z Jonathan Harris
Nu toatd lumea impdrtdgea pirerile preconcepute 9i
extrem de ostile ale lui Zosimus cu privire la Constantin qi
declinul imperiului. Nu era deloc surprinzdtor ca populafia
cregtind sd aibd o atitudine cu totul diferiti fafd de cel care
le salvase Biserica de persecufii gi deschisese calea pentru
ca religia lor sd devind credinla oficiali a imperiului. Unul
dintre cei dintAi care gi-au exprimat recunoEtinla a fost un
anume Eusebiu, episcopul oragului Cezareea din Pales-
tina. Fiind contemporan al lui Constantiru cunoscuse inmod direct ororile dezlbnfuite de Dioclelian gi, odatd ce
trecuse vremea persecufiilor, s-a grdbit sd laude noul regim
intr-o biografie mdgulitoare a lui Constantin. imprejurdrile
nagterii impdratului sunt ocolite cu grijd, iar relatarea se
deschide cu perioada petrecuti de tAndrul Constantin la
palatul imperial. Dupd cum pretinde Eusebiu, firea lui vir-
tuoasd l-a chemat spre o eticd superioard celei a phgAnilor
din jur. Virtutea gi infdligarea lui pldcutd au stArnit in cele
din urmd atAta invidie la palat, incAt a fost silit sd se refu-
gieze la tatil sdu, in Britania. Astfel, grafie intervenfiei
divine, Constantin s-a aflat la locul potrivit la moartea
tatdlui siu gr, firesc, a fost ales drept succesor. Divinitatea
a intervenit gi atunci cAnd a venit momentul sd se impund
in fala dugmanilor Ei sd-qi consolideze puterea. Se spune ci,
aflat in tabdra lui din apropierea Romei, in anul312, cAnd se
pregitea de betdlia cu rivalul Maxentius, Constantin a al'ut
viziunea unui contur cruciforml insolit de cuvintele In hoc
signo ainces (Sub acest semn vei invinge), suprapuse peste
soare. tn aceeagi noapte, scrie Eusebir:, Iisus Hristos i s-a
ar[tat lui Constantin qi i-a poruncit sd facd un stindard cu
I Monograma lui Hristos sau semnul XP (pronunfie: chi-rho) (n. tr.)
ilzANT zl