Succesiunea. Contractul de moştenire. Testamentul.
Nume student: DUMITRU IOANA ALEXANDRA
SPR III
Bucureşti
DUMITRU IOANA ALEXANDRA SPR III
2016
Am ales acest subiect datorită faptului că astăzi, sunt frecvente situaţiile în care
familiile au o structură complexă, iar un rol important într-o astfel de familie îl poate avea
contractul de moştenire. Acest contract se încheie între testator, moştenitorii săi şi eventual
alte persoane, stabilindu-se felul în care urmează să se împartă întreaga moştenire după
decesul testatorului. În acest fel se pot rezolva probleme pe care le-ar putea ridica o moştenire
într-o familie complexă cu divorţuri, căsătorii, copii din şi din afara căsătoriei.
Termenul de moştenire desemnează patrimoniul celui care lasă moştenirea, adică
ansamblul drepturilor şi obligaţiilor, care nu se termină odată cu moartea celui care lasă
moştenirea, dar sunt transmisibile în baza normelor dreptului succesoral.
Moştenirea este lăsată de o persoana decedată, declarată prin metodă
judecătorească, al cărei patrimoniu se transmite pe calea succesiunii.
Testamentul este definit în doctrina pe baza prevederilor articolului 802 din Codul
Civil ca fiind actul juridic unuilateral, personal şi solemn, esenţialmente revocabil în timpul
vieţii defunctului, prin care acesta dispune de tot sau de o parte din avutul sau pentru timpul
când va înceta din viaţă.1
Testamentul cuprinde în primul rând dispoziţii de ultima voinţa cu privire la
bunurile defunctului, adică legate; în practică s-a observat că în cuprinsul său se găsesc şi alte
dispoziţii cum sunt cum ar fi:
sarcini impuse legatarilor sau moştenitorilor legali, fie de natura patrimonială, fie de
altă natură (art. 902, 930 raportat la 830 Cod civil);
exheredari, adică îndepărtarea de la moştenire a unor moştenitori legali cu limitările ce
le aduce rezerva succesorala (art. 802-841 Cod civil);
desemnarea unuia sau chiar a mai multor executori testamentari, personae fizice care
să îndeplinească actele de ultima voinţă a testatorului (art. 910 şi urm. Din Codul Civil);
revocarea dispoziţiilor dintr-un testament anterior sau retractarea unei revocări
anterioare (art. 802 şi 920 Cod civil);
o împărţeală de ascendent (art. 794 şi urm. Cod civil);
1 C. Statescu, Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creaţie intelectuală. Succesiunile, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967, p. 155.
2
DUMITRU IOANA ALEXANDRA SPR III
recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei (art. 48 şi 57 Codul familiei);
dispoziţii cu privire la funeralii şi îngropare, recunoaşterea unei datorii.
Pentru că testamentul să fie valabil şi să poată produce efecte trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii de fond şi de formă prevăzute de lege. Acestea se referă la:
consimţământul testatorului să fie liber exprimat;
capacitatea testatorului de a dispune de bunurile sale;
obiectul testamentului, care trebuie să fie licit şi posibil;
cauza testamentului, care trebuie să fie licită şi morală.
Condiţiile de formă pentru validitatea testamentului se referă la forma scrisă a
testamentului şi la faptul că testamentul trebuie să reprezinte declaraţia de voinţă a unei
singure persoane, exprimată printr-un text scris separat.
Pentru ca o persoană să fie eligibilă pentru moştenire în temeiul legii ea
trebuie să aibă:
1. Capacitatea succesorală – o are orice persoană care există
în momentul deschiderii moştenirii.
Din aceste persoane fac parte:
persoane fizice în viaţă;
persoane dispărute;
persoanele concepute, dar nenăscute la data deschiderii succesiunii;
persoanele juridice;
Dintre persoanele care nu au capacitate succesorală fac parte;
Persoanele fizice predecedate;
Persoanele juridice care au încetat să aibă fiinţă.
2. Vocaţie succesorală legală – acesta este o condiţie generală
a dreptului de moştenire.
Potrivit legislatiei noastre, o persoană îşi poate exprima ultima sa voinţă în diferite
forme testamentare, în functie de dorinţa sa ori de împrejurările în care se află. Astfel, în
condiţii obişnuite, testatorul poate să dispună printr-unul din testamentele ordinare:
testamentul olograf, autentic sau secret (art. 858 Cod civil).
3
DUMITRU IOANA ALEXANDRA SPR III
Dacă se află în împrejurări exceptionale, care nu-i permit să testeze în una din
formele menţionate mai sus, persoana va putea să-şi exprime ultima voinţă printr-un testament
privilegiat, simplificat, corespunzător condiţiilor în care se află (art. 868-886 Cod civil).
Deosebit de testamentele ordinare şi cele privilegiate, legea reglementează şi
anumite forme simplificate de testament.
Principalele dispoziţii cuprinse în testament sunt:
Legatul este principala dispoziţie cuprinsă într-un testament prin care se exprimă
liberalitatea pentru cauză de moarte făcută unei persoane desemnată de testator.
Desemnarea legatarului trebuie să îndeplinească, pentru a fi valabilă, următoarele
două cerinţe:
să fie făcută prin testament2. Legatarul trebuie să fie o persoană determinată sau cel
puţin determinabilă în momentul deschiderii succesiunii.
În ceea ce priveşte termenii pe care îi foloseşte testatorul, acesta se bucură de o
libertate deplină, nefiind obligat să folosească termeni sacramentali. Desemnarea legatarului
poate fi directă, adică prin nominalizare sau prin arătarea unor calităţi care îl caracterizează pe
acesta (frate, fiu, etc) sau poate fi indirectă, ca în cazul exheredării moştenitorilor
nerezervatari sau a moştenitorilor rezervatari (numai în limitele cotităţii disponibile).
b) legatarul să fie desemnat personal de către testator. Elementele necesare identificării
legatarului trebuie să se găsească în cuprinsul testamentului, fiind nul legatul ce nu oferă, cel
puţin în parte, elementele necesare, cu ajutorul cărora legatarul să fie identificat cu
certitudine. Astfel, este nul legatul secret prin care testatorul nu identifică legatarul, ci
precizează că a comunicat persoana legatarului unui terţ care îl va indica la momentul oportun
sau că legatarul va fi desemnat de un terţ, după cum crede acesta de cuviinţă.
Nulitatea este sancţiunea civilă prin care, în esenţă actele juridice încheiate cu
încălcarea condiţiilor de fond sau de formă sunt lipsite de efecte. Cauzele de nulitate a
legatelor pot fi atât din rândul celor comune tuturor actelor juridice, cât şi din cele specific
actelor mortis cauza. Termenul de prescripţie al acţiunilor în anulare nu curge de la data
întocmirii testamentului, ci de la data când acesta urmează să producă efecte, adică de la data
deschiderii succesiunii.
Revocarea legatelor reprezintă desfiinţarea lor ulterior naşterii valabile şi acest
lucru se poate datora fie voinţei testatorului şi avem de a face cu revocare voluntară, sau se
2 Legatul oral, neînscris în testament nu-şi produce efecte.
4
DUMITRU IOANA ALEXANDRA SPR III
poate datora conduitei culpabile a legatarului iar în acest caz avem de a face cu revocarea
judecătorească a legatelor.
Revocarea voluntară constă în desfiinţarea legatului prin voinţa testatorului,
testamentul fiind un act esenţialmente revocabil, până în ultima clipă a vieţii, testatorul poate
reveni oricând asupra dispoziţiilor sale testamentare anterioare. Poate fi expresă, când rezultă
dintr-o declaraţie a testatorului cuprinsă într-un testament ulterior sau într-un act autentic (art.
920 Cod civil). Voinţa de revocare trebuie exprimată neîndoielnic, constituind o revocare
valabilă şi menţiunea „anulat“ scrisă, datată şi semnată de autor pe înscrisul testamentului
anterior. Poate fi tacită, când ea rezultă neîndoielnic din alte acte sau fapte juridice ale
testatorului.
Exheredarea sau dezmoştenirea este dispoziţia de ultimă voinţă a testatorului prin
care acesta înlătură de la moştenire unul sau mai mulţi moştenitori legali, rude sau soţ
supravieţuitor. Înlăturarea de la moştenire este posibilitatea oferită de a se deroga de la
regulile devoluţiunii legale a moştenirii prin înlăturarea de la succesiune a persoanei
neagreate, indiferent de motive. Această dispoziţie a celui care lasă moştenirea poate fi
cuprinsă într-o dispoziţie testamentară nicidecum nu se poate face printr-o acţiune în justiţie
motivată de faptul că cel dezmoştenit nu contribuie la întreţinerea părintelui.3
Dezmoştenirea poate fi directă sau indirectă şi exheredarea cu titlu de sancţiune.
Exheredarea directă este cea care rezultă dintr-o declaraţie de voinţă expresă a
testatorului de a înlătura de la moştenire pe unul sau mai mulţi moştenitori legali.
Exheredarea directă poate să fie parţială, în cazul în care vizează pe unii dintre
moştenitorii legali; partea din moştenire ce s-ar fi cuvenit exheredaţilor va profita celorlalţi
moştenitori. Ea va fi totală, dacă toţi moştenitorii legali sunt înlăturaţi de la moştenire, situaţie
în care, dacă lipsesc moştenitorii rezervatari, sau legatari, moştenirea va reveni statului.
Clauzele dezmoştenirii se vor interpreta restrictiv în sensul că vor fi dezmoştenite
potrivit clauzelor arătate expres, acele persoane nominalizate mergându-se prin excludere în
ordine.
Dezmoştenirea totală nu poate privi şi statul, iar dacă ar fi inserat în testament şi o
asemenea dispoziţie aceasta va fi lovită de nulitate absolută, deoarece ar avea ca obiect, în
lipsa moştenitorilor rezervatari – oprirea devoluţiunii moştenirii şi scoaterea unor bunuri din
circuitul civil, lăsându-le fără stăpân, ceea ce este lipsit de sens economic.3 C. Apel Craiova: S. civ., Dec. nr. 2569/1999, publicată în Studia U.B.B nr. 1/2001, p. 157-158.
5
DUMITRU IOANA ALEXANDRA SPR III
Exheredarea indirectă este realizată prin instituirea unor legate care epuizează
întreaga moştenire. În acest fel este consumată întreaga cotitate disponibilă (dezmoştenind pe
rezervatari şi pe ceilalţi moştenitori legali) ori dacă consumă întreaga moştenire, înlăturând
rudele care nu au favoarea de a fi moştenitori legali. Cu alte cuvinte prin instituirea de
legatari, moştenitorii legali nerezervatari pot fi dezmoşteniţi total, iar moştenitorii rezervatari
în limita cotităţii disponibile.
Cine poate fi recunoscut în calitate de moştenitor legal?
La moştenire pot pretinde rudele defunctului, indiferent dacă legătura de rudenie
rezultă din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie, precum şi soţul supravieţuitor.
Totodată, menţionăm că, potrivit Codului Familiei, gradul de rudenie se stabileşte după
următoarele modalităţi:
Rudenie în linie dreaptă – este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-
o altă persoană – copii, părinţi.
Rudenie în linie colaterală – mai multe persoane au un ascendent comun – fraţi,
surori.
Ordinea de preferinţă pentru rudele defunctului este stabilită de Codul Civil, art.
1500, prin care se instituie 3 clase de moştenitori legali.
Clasa I – descendenţii (fiii şi fiicele celui care a lăsat moştenirea, la fel şi cei născuţi
vii după decesul lui, precum şi cei înfiaţi), soţul supravieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi
(părinţii, înfietorii) celui ce a lăsat moştenirea;
Clasa II – colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile) şi ascendenţii ordinari (bunicii,
atât din partea tatălui, cât şi din partea mamei) ai defunctului;
Clasa III – colateralii ordinari (unchii şi mătuşile) ai răposatului.
În cazul în care nu sunt moştenitori succesibili în niciuna dintre cele III clase, şi
nici soţ supravieţuitor, iar defunctul nu a dispus în mod valabil de bunurile sale prin
testament, moştenirea e vacantă şi revine statului.
În cazul moştenirii legale trebuie respectate 3 principii importante, care stabilesc o
anumită ordine în acest tip de moştenire. Acestea sunt următoarele:
1. Principiul priorităţii clasei de moştenitori în ordinea stabilită de lege între
moştenitorii de clase diferite
6
DUMITRU IOANA ALEXANDRA SPR III
Potrivit acestui principiu, clasele de moştenitori sunt chemate să preia succesiunea
în ordinea stabilită de art. 1501, Cod Civil. Adică, mai întâi la moştenire sunt chemaţi
descendenţii, fiii şi fiicele celui decedat, la fel şi cei născuţi vii după decesul lui, precum şi cei
înfiaţi, soţul supravieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi – părinţii, înfietorii celui ce a lăsat
moştenirea. Astfel, dacă moştenitorii din clasa I acceptă moştenirea, automat celelalte II clase
de moştenitori sunt excluse de la moştenire. Chiar dacă defunctul are pe linie colaterală fraţi şi
surori, aceştia fac parte din clasa a II-a de moştenitori, la moştenire fiind chemaţi întâi copiii
defunctului.
Soţul supravieţuitor, deşi nu e rudă cu cel ce a lăsat moştenirea, este inclus în
clasa I de moştenitori legali. Singura condiţie e ca, la data deschiderii succesiunii, acesta să se
afle în căsătorie, la organul de stare civilă. Căsătoria declarată nulă nu produce efecte
succesorale. Art. 1503, Cod Civil, prevede că soţul supravieţuitor pierde dreptul la moştenire,
dacă au existat motive pentru declararea nulităţii căsătoriei.
2. Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi
clasă
Acest principiu presupune că, în interiorul aceleiaşi clase, rudele mai apropiate în
grad înlătură de la moştenire rudele mai îndepărtate. Bunăoară, copiii defunctului îi exclud de
la moştenire pe nepoţi, strănepoţi etc.; fraţii şi surorile – pe nepoţii şi strănepoţii de frate;
unchii şi mătuşile – pe verii primari etc.
3. Principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad
chemate la moştenire
Potrivit acestui principiu, dacă rudele din clasa chemată la moştenire sunt de
acelaşi grad, ele împart moştenirea în părţi egale. De exemplu, dacă la moştenire vin doi copii
ai defunctului, fiecare va primi o jumătate.
În ce condiţii se realizează ordinea succesorală?
Moştenitorii de clasă posterioară sunt chemaţi la succesiune legală doar dacă
lipsesc moştenitorii din clasele precedente sau dacă acestea nu acceptă ori refuză succesiunea.
Ei sunt chemaţi la succesiune şi în cazul în care toţi moştenitorii de clase precedente au fost
decăzuţi din dreptul la succesiune. Astfel, mai întâi au dreptul la moştenire succesorii din
clasa întâi, apoi cei din clasa a doua şi ulterior din clasa a treia.
7
DUMITRU IOANA ALEXANDRA SPR III
De exemplu, dacă soţul supravieţuitor şi copiii defunctului au acceptat moştenirea,
automat toţi ceilalţi moştenitori din clasa a II-a şi a III-a nu au dreptul să pretindă la
moştenire.
Nu pot fi succesori legali ai copiilor lor părinţii decăzuţi din drepturi care, la data
deschiderii succesiunii, nu sunt restabiliţi în drepturi părinteşti şi nici părinţii (adoptivi) şi
copii maturi (inclusiv cei adoptaţi) care s-au eschivat cu rea-credinţă de la executarea
obligaţiei de întreţinere a celui ce a lăsat moştenirea, dacă această circumstanţă este constatată
de instanţa de judecată.
În ce condiţii are loc acceptarea succesiunii?
Deoarece moştenirea presupune atât averea, cât şi datoriile decedatului, ea nu
trece automat la succesori. Succesorul primeşte moştenirea doar după ce îşi exprimă dorinţa
de a o accepta, atât în cazul moştenirii legale cât şi a celei testamentare.
Succesiunea se consideră acceptată când moştenitorul depune la notarul de la
locul deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a succesiunii sau intră în posesia
patrimoniului succesoral. Dacă succesorul a intrat în posesia unei părţi din patrimoniu, se
consideră că a acceptat întregul patrimoniu, oriunde s-ar afla şi din ce ar consta.
În ce termen poate fi acceptată succesiunea?
Termenul de acceptare a succesiunii e de 6 luni de la data deschiderii ei (art. 1517,
Cod Civil). Astfel, din ziua decesului, succesorul are la dispoziţie 6 luni pentru a accepta sau
nu succesiunea.
Potrivit art. 1519, Cod Civil, termenul de 6 luni de zile arătat mai sus poate fi
prelungit de instanţa de judecată cu cel mult 6 luni. Cu acordul celorlalţi succesori, care au
acceptat succesiunea în termen, pot fi incluse în cercul moştenitorilor, fără a se adresa în
instanţa de judecată, persoanele din clasa succesorală chemată la succesiune care au omis
termenul menţionat.
Dacă defunctul a avut 5 copii, iar aceştia vor să lase averea doar unuia dintre ei,
toţi cei 5 copii împreună cu soţul supravieţuitor se adresează la notar, unde printr-o declaraţie
renunţă la moştenire în favoarea unuia sau mai multor fraţi. Dacă renunţă la succesiune
în folosul mai multor persoane, moştenitorul poate desemna cota fiecăreia dintre ele.
În lipsa unei astfel de indicaţii, cota lui se împarte egal între succesorii în favoarea
cărora a fost anunţată renunţarea la succesiune. Nu este admisă renunţarea la moştenire în
8
DUMITRU IOANA ALEXANDRA SPR III
folosul unei persoane private de dreptul la moştenire sau declarate moştenitor nedemn,
inclusiv conform unei dispoziţii exprese din testament.
Dacă unicul moştenitor din clasa respectivă renunţă la succesiune, aceasta trece la
moştenitorii din clasa următoare, adică la fraţii şi surorile defunctului.
Cum are loc acceptarea moştenirii?
Acceptarea moştenirii se face printr-o declaraţie la notarul la care aţi deschis
succesiunea. De obicei, acesta e notarul din regiunea în care se află bunurile. Potrivit legii,
succesorul are dreptul de a alege între a accepta (art. 1516, Cod Civil) sau a renunţa la
moştenire (art. 1526, Cod Civil).
Un moştenitor nu poate accepta o parte sau renunţa doar la o parte din moştenire
(art. 1527, Cod Civil). Însă, dacă succesorul e chemat la moştenirea mai multor cote
succesorale, el poate accepta o cotă şi renunţa la altă cotă (art. 1528, Cod Civil).
După ce succesiunea a fost acceptată de către unul sau mai mulţi moştenitori,
aceştia vor putea dispune de moştenire numai după obţinerea certificatului de moştenitor, pe
care îl eliberează notarul unde aţi deschis succesiunea.
SPEŢĂ
Potrivit art. 700 Cod civil, „dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un
termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii”. Termenul de 6 luni în care persoana cu
vocaţie succesorală urmează a se pronunţa dacă acceptă succesiunea, este un termen de
prescripţie, care curge de la deschiderea succesiunii. Deoarece succesiunea se deschide „prin
moarte”, termenul de opţiune succesorală curge de la moartea lui de cujus pentru toţi
moştenitorii, prescripţia fiind unică pentru toţi moştenitorii.
Jurisprudenţa a stabilit, însa, că data decesului lui de cujus este momentul
începerii curgerii termenului de prescripţie pentru acceptarea succesiunii, chiar şi în situaţia în
care unii dintre succesibili nu au cunoscut de decesul autorului lor, singura excepţie admisă
fiind atunci când necunoaşterea morţii lui de cujus a fost imposibilă, ca urmare a unor
împrejurări imprevizibile şi de neînlăturat. Această soluţie se justifică prin aceea că, în
împrejurări obişnuite, există între rudele în grad succesibil asemenea legături încât, mulţumită
lor, aceste rude, în mod normal, trebuie să cunoască în termen util atât moartea defunctului,
cât şi părţile active ale moştenirii ce acesta a lăsat.
9
DUMITRU IOANA ALEXANDRA SPR III
În ceea ce priveşte repunerea în termen în materie succesorală, prin art. 700 alin. 2
Cod civil s-a stabilit că „în cazul când moştenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul
său, din motive de forţă majoră, instanţa judecătorească, la cererea moştenitorului, poate
prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârşit împiedicarea”. Deşi alin. 2 al
art. 700 Cod civil a fost considerat abrogat implicit ca urmare a apariţiei Decretului nr.
167/1958 care, prin art. 19, reglementează instituţia repunerii în termenul de prescripţie,
totuşi, aşa cum a statuat instanţa supremă prin decizia de îndrumare nr. 7 din 28 martie 1963,
aplicarea prevederilor art. 19 din decret şi termenul de prescripţie prevăzut de art. 700 Cod
civil nu trebuie să ducă la concluzia că prelungirea termenului operează automat atunci când
moştenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său; instanţa apreciază dacă sunt
„temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit” şi dacă
împrejurările invocate sunt sau nu imputabile moştenitorului. În orice situaţie, repunerea în
termen nu va putea fi decisă din oficiu de către instanţă, ci va trebui să existe o cerere în acest
sens, formulata de către succesibil.
Prin cererea formulată la 21 februarie 2007 reclamantul Bujor Silviu a chemat în
judecată pârâtele Bujor Ioana şi Bujor Cristina solicitând instanţei să constate nulitatea
absolută a testamentului autentificat sub nr. 8116/28.02.1995 şi să dispună sistarea stării de
indiviziune asupra masei succesorale rămasă de pe urma defunctului Bujor Eusebiu.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că este descendent de gradul I al
defunctului decedat la 13.08.2003, iar la decesul defunctului au rămas un imobil situat în
Bucureşti, b-dul Mureş. nr. 122 şi un loc de veci situat în Cimitirul Central, lot. 6054. Pârâta
Bujor Ioana are calitatea de soţie supravieţuitoare, iar pârâta Bujor Cristina este descendent de
gradul I.
În privinta testamentului lasat de defunct se susţine că este nul pentru că nu au fost
respectate dispoziţiile art. 8 din Ordinul nr. 261/1982, art. 25 şi 26 din regulamentul de
funcţionare al cimitirelor, HCLM nr. 318/1998 şi HCLM nr. 417/2001.
Prin întâmpinare, pârâta Bujor Ioana a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale
active şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Bujor Cristina, susţinând că nici
reclamantul şi nici pârâta nu şi-au manifestat dreptul de opţiune succesorală în termenul
prevăzut de lege. Prin cerere reconvenţională pârâta a solicitat să se constate că la imobilul
succesoral au fost aduse o serie de îmbunătăţiri asupra cărora are un drept de creanţă, că a fost
edificată o extindere asupra căreia are un drept de coproprietate şi a arătat că pasivul
succesoral este de 4332,5 lei, constând în cheltuieli de înmormântare.
10
DUMITRU IOANA ALEXANDRA SPR III
Pârâta Bujor Cristina a arătat, prin întâmpinarea depusă, că este de acord cu
acţiunea formulată şi a contestat îmbunătăţirile arătate de pârâta reconvenientă.
Dupa decesul reclamantului Bujor Silviu, la 6.09.2007 au fost introduşi în cauză
succesorii săi Viorel Mioara, Viorel Cristian, Viorel Ionuţ, Viorel Nicoleta.
Prin încheierea din 15 februarie 2008 Judecătoria Bucureşti a respins excepţia
lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta
Bujor Ioana reţinând, în motivare, că nici reclamantul şi nici pârâta Bujor Cristina nu au fost
anunţaţi cu privire la decesul tatălui lor şi că, prin cererea de deschidere a procedurii
succesorale notariale pe care a formulat-o pârâta Bujor Cristina, reiterată ulterior şi de
reclamant, aceştia şi-au manifestat neechivoc voinţa de a participa la moştenire, cererea fiind
implicit o declaraţie de acceptare a succesiunii.
Prin sentinşa civilă nr. 11332 din 25 iunie 2009 Judecătoria Bucureşti a respins
excepţia prescrierii dreptului la acţiune în privinţa cheltuielilor de înmormântare, a admis în
parte acţiunea şi a admis cererea reconvenţională.
A constatat nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr.
8116/28.02.1995, a constatat deschisa succesiunea defunctului Bujor Eusebiu, decedat la
13.08.2003, a stabilit că au calitatea de moştenitori Viorel Ionuţ, Viorel Nicoleta, Viorel
Mioara şi Viorel Cristian, în calitate de descendenţi de gradul II, cu o cota de 3/8, prin
retransmitere de la defunctul Bujor Silviu, pârâta Bujor Ioana, în calitate de soţie
supravieţuitoare, cu o cota de 3/8 şi pârâta Bujor Cristina, în calitate de descendent de gradul
I, cu o cota de 3/8.
A constatat că masa succesorală se compune din activ constând în dreptul de
proprietate asupra imobilului din Bucureşti, b-dul Mureş nr. 122, cota de ˝ din extinderile
edificate împreuna cu Bujor Ioana şi dreptul de folosinţă asupra locului de veci situat în
Cimitirul Central şi din pasiv constând în 6177,60 lei cheltuieli de înmormântare actualizate.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că dovada calităţii de
succesibil se poate face şi prin alte mijloace admise de lege, atunci când nu a fost eliberat un
certificat de moştenitor şi în cauză această dovadă s-a făcut cu actele de stare civilă ale
părţilor.
La stabilirea masei succesorale prima instanţă a avut în vedere că în timpul
căsătoriei cu Viorel Mioara respectiv în anul 1967, defunctul Bujor Eusebiu a cumpărat
imobilul din Bucureşti, b-dul Mureş, imobil care i-a fost atribuit defunctului la partajul dispus
11
DUMITRU IOANA ALEXANDRA SPR III
prin sentinţa civilă nr. 3033/1974 pronunţată de Judecătoria Bucureşti. După februarie 1993,
în timpul căsătoriei cu Bujor Ioana, au fost aduse îmbunătăţiri imobilului şi s-au făcut o serie
de extinderi, motiv pentru care s-a stabilit că soţia supravieţuitoare are un drept de
coproprietate pentru extinderile făcute şi un drept de creanţă pentru îmbunătăţirile aduse
imobilului.
În privinţa pasivului succesoral instanţa de fond a stabilit pe baza declaraţiei
martorilor audiaţi că pârâta Bujor Ioana a suportat în întregime cheltuielile de înmormântare şi
pentru pomenirile ulterioare, pasivul succesoral fiind de 6177,60 lei.
La partajarea masei succesorale instanţa de fond a atribuit imobilul succesoral
către soţia supravieţuitoare conform manifestării de voinţă a părţilor şi ţinând cont că imobilul
nu este comod partajabil în natură.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Bujor Ioana criticând modul de
soluţionare a excepţiei neacceptării în termen a succesiunii de către reclamant şi de către
pârâta Bujor Cristina.
Prin decizia civilă nr. 212 din 3 mai 2009 Tribunalul Bucureşti a respins excepţia
decăderii apelantei din dreptul de a depune motivele de apel şi a respins ca nefundat apelul
pârâtei Bujor Ioana.
La pronunţarea acestei decizii tribunalul a reţinut că excepţia lipsei calităţii
procesuale active a reclamanţilor şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Bujor
Cristina a fost corect respinsă de instanţă pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.700 alin.1 Cod civil, astfel cum a fost modificat prin Decretul nr.73/1954,
dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni, socotit de la
deschiderea succesiunii. Acest termen de 6 luni este un termen de prescripţie şi el începe să
curgă de la data deschiderii moştenirii, chiar dacă succesibilul a luat cunoştinţă mai târziu de
moartea celui care lasă moştenirea.
S-a mai considerat esenţial şi faptul că însăşi pârâta Bujor Ioana a recunoscut
calitatea acestora de moştenitori ai defunctului, prin cererea de chemare în judecată ce a făcut
obiectul dosarului nr.3389/2004 al Judecatoriei Bucureşti, prin care a solicitat instanţei să se
constate că de pe urma defunctului Bujor Eusebiu au ramas ca moştenitori ea, în calitate de
soţie supravieţuitoare, Bujor Cristina şi Bujor Ionuţ în calitate de descendenţi.
Potrivit art. 700 Cod civil, „dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un
termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii”. Termenul de 6 luni în care persoana cu
12
DUMITRU IOANA ALEXANDRA SPR III
vocaţie succesorală urmează a se pronunţa dacă acceptă succesiunea, este un termen de
prescripţie, care curge de la deschiderea succesiunii. Deoarece succesiunea se deschide „prin
moarte”, termenul de opţiune succesorală curge de la moartea lui de cujus pentru toţi
moştenitorii, prescripţia fiind unică pentru toţi moştenitorii.
Reclamantul Bujor Silviu şi pârâta Bujor Cristina au susţinut că nu au avut cunoştinţă
de decesul tatalui lor, Bujor Eusebiu, deoarece nu au fost anunţaţi de pârâta Bujor Ioana,
astfel că în cazul lor fie calculul termenului de prescripţie începe cu data luării la cunoştinţă
de deces, respectiv data citării lor la biroul notarului public pentru dezbaterea moştenirii, fie
operează o repunere în termenul de acceptare a succesiunii, curgerea termenului de prescripţie
fiind întreruptă în perioada cuprinsă între decesul autorului şi data când au luat cunoştinţă de
deces.
Faptul că reclamantul Bujor Ionuţ şi pârâta Bujor Mioara – copiii defunctului – nu
aveau relaţii apropiate cu defunctul lor tată, aşa cum au reţinut instanţele şi că locuiau în zone
diferite, nu constituie cauze de forţă majoră, care să justifice suspendarea sau întreruperea
termenului de 6 luni prevăzut de art. 700 Cod civil.
Bibliografie:
C. Statescu, Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creaţie intelectuală.
Succesiunile, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967, p. 155.
C. Apel Craiova: S. civ., Dec. nr. 2569/1999, publicată în Studia U.B.B nr. 1/2001, p. 157-158.
http://portal.just.ro/83/Documents/
Brosura_privind_Noul_Cod_Civil_al_Romaniei_Ministerul_Justitiei.pdf
http://www.notariatbucuresti.eu/noutati/7-blog/23-dreptul-la-mostenire-al-
descedentilor.html
http://www.juspedia.ro/12854/succesiune-acceptarea-mostenirii-presciptia-dreptului-
de-optiune-succesorala-descendent-care-nu-a-pastrat-legatura-cu-de-cujus-repunere-in-
termenul-de-acceptare-conditii/
13
DUMITRU IOANA ALEXANDRA SPR III
14