UE Proiect
GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA
HOTĂRÎRE
nr. din 2019
Cu privire la aprobarea Normei sanitar-veterinare ce stabilește cerințele față
de plasarea în carantină a animalelor de acvacultură
În temeiul art. 29 și 31 al Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind
activitatea sanitar-veterinară (republicată în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2013, nr. 125-129, art.396), cu modificările ulterioare, în scopul
protecţiei teritoriului Republicii Moldova împotriva pătrunderii şi izbucnirii bolilor
notificabile, declarabile şi supuse carantinei, Guvernul HOTĂRĂŞTE: 1. Se aprobă Norma sanitar-veterinară ce stabilește cerințele față de plasarea
în carantină a animalelor de acvacultură (se anexează). 2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Agenției
Naționale pentru Siguranța Alimentelor.
PRIM-MINISTRU PAVEL FILIP
Contrasemnează:
Viceprim-ministru, Ministru al
Economiei și Infrastructurii Chiril GABURICI
Ministru al Afacerilor Externe
şi Integrării Europene Tudor ULIANOVSCHI
Ministrul al Agriculturii, Dezvoltării
Regionale și Mediului Nicolae CIUBUC
Ministru al Justiției Victoria IFTODI
Anexa
la hotărîrea Guvernului
nr. ____din _________
Norma sanitar-veterinară
ce stabilește cerințele față de plasarea în carantină a animalelor de
acvacultură
Norma sanitar-veterinară ce stabilește cerințele față de plasarea în carantină
a animalelor de acvacultură transpune prevederile Deciziei 2008/946/CE a
Comisiei Comunităților Europene din 12 decembrie 2008 de punere în aplicare a
Directivei 2006/88/CE a Consiliului în ceea ce privește cerințele referitoare la
plasarea în carantină a animalelor de acvacultură (publicat în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene seria L 337, p. 94 din 16 decembrie 2008).
Capitolul I.
Dispoziţii generale
1. Norma sanitar-veterinară ce stabilește cerințele față de plasarea în
carantină a animalelor de acvacultură (în continuare – Normă) stabilește cerințele
aplicabile plasării în carantină a animalelor de acvacultură prevăzute:
1) la pct. 33 – 37 din Hotărîrea de Guvern nr. 239/2009 „Cu privire la
aprobarea Normei sanitar-veterinare privind condiţiile de sănătate a animalelor şi
produselor de acvacultură şi măsurile de prevenire şi combatere a anumitor boli la
animalele acvatice”;
2) la pct. 14 – 16 din Hotărîrea de Guvern nr. 1113/2010 „Pentru aprobarea
Normei sanitar-veterinare ce stabileşte cerinţe faţă de certificarea sanitar-veterinară
pentru importul şi plasarea pe piaţă a animalelor vii de acvacultură şi a produselor
obţinute de la acestea” .
3. În sensul prezentei Norme noţiunile de bază utilizate au următoarele
semnificaţii:
Fermă de carantină – orice exploatație în care se realizează carantina
animalelor de acvacultură, compusă din una sau mai multe unități de carantină și
care este autorizată și înregistrată în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 221-XVI
din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, în calitate de fermă de
carantină, în baza condițiilor minime aplicabile fermelor de carantină prevăzute în
anexa nr. 1 la prezenta Normă;
unitate de carantină – reprezintă o unitate separată din punct de vedere
funcțional și fizic în cadrul unei ferme de carantină, care conține doar animale de
acvacultură din același lot, avînd aceeași stare de sănătate și, dacă este cazul,
animale de acvacultură santinelă;
animale de acvacultură santinelă – orice animal acvatic, utilizat ca ajutor
pentru diagnostic în timpul perioadei de carantină;
probă animale acvatice - un număr reprezentativ de exemplare de peşti sau
de alte animale acvatice ori de organe ale acestora, din aceeaşi specie sau din specii
diferite, dar cu aceeaşi provenienţă şi sursă de alimentare cu apă, pentru care se
poate efectua un examen complet de laborator;
confidenţă – intervalul în care trebuie să se găsească, pentru un anumit risc
de eroare atribuit, variaţia valorilor obţinute pe un eşantion dintr-o populaţie
variabilă;
prevalenţă – numărul total de cazuri sau focare a unei boli prezentă într-o
populaţie de animale, expusă riscului, într-o zonă geografică determinată, la un
moment dat sau într-o perioadă determinate;
pontă - proces de depunere a icrelor de către pești;
boli enumerate – bolile menţionate în anexa nr. 3 la Hotărîrea de Guvern nr.
239/2009;
specialist calificat – medic veterinar de liberă practică împuternicit, în
temeiul Legii nr. 221/2007.
Capitolul II.
Plasarea în carantină a animalelor de acvacultură
Secțiunea 1
Importul/exportul şi carantina aniumalelor de acvacultură
4. Se permite importul de animale de acvacultură care provin din unitățile
autorizate de către autoritatea competentă din țara exportatoare, doar în cazul
respectării cerințelor reglementate la pct. 14 – 16 din Hotărîrea de Guvern nr.
1113/2010.
5. Animalele de acvacultură importate care provin de la unităţile autorizate
urmează să fie plasate în carantină, realizată într-o fermă de carantină, sub
supraveghere oficială.
6. Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (în continuare – Agenţie),
prin intermediul subdiviziunilor sale teritoriale, asigură realizarea următoarelor
măsuri:
1) vizitează incintele fermei de carantină cel puțin o dată pe an; și
2) verifică activitatea specialistului calificat și a modului în care agentul
economic respectă obligațiile privind condiţiile şi procedura de autorizare sanitar-
veterinară a unităţii.
6. Animalele de acvacultură importate sunt supuse în prealabil carantinei
numai dacă acestea respectă cerinţele sanitar-veterinare şi se conformează
prevederilor pct. 17, 18, 19 și 22, în cazul speciilor sensibile, precum și
prevederilor pct. 19 și 24, în cazul speciilor-vectori.
7. Este interzisă introducerea sau scoaterea animalelor de acvacultură din
unitatea de carantină autorizată sanitar-veterinar pînă în momentul în care se
infirmă suspiciunea de boală.
8. Documentele justificative prezentate de ţara exportatoare, inclusiv
garanțiile suplimentare, generale sau limitate, care se pot cere în cadrul
schimburilor comerciale trebuie să fie echivalente cu cele aplicate la nivel național.
Secțiunea 2
Cerinţele generale privind autorizarea sanitar-veterinară a
fermelor de carantină
9. Pentru a putea fi autorizate sanitar-veterinar, fermele de carantină trebuie
să respecte:
1) dispozițiile cel puțin echivalente condițiilor referitoare la autorizarea
sanitar-veterinară prevăzute la capitolul II din Hotărîrea de Guvern nr. 239/2009;
2) condițiile minime aplicabile fermelor de carantină prevăzute în anexa nr.
1 la prezenta Normă.
10. Agenția:
1) monitorizează că fiecăre fermă de carantină are număr de înregistrare unic
şi referinţele privind autorizaţia sanitar-veterinară eliberată;
2) actualizează lista fermelor de carantină și a spațiilor utilizate de aceștia,
precum și a numerelor de autorizare atribuite agenților economici respectivi și
pune această listă la dispoziția publicului.
Secțiunea 3
Criterii de suspendare sau de retragere a autorizaţiei
sanitar-veterinare a unei unităţi
11. Autorizaţia sanitar-veterinară a unei unităţi se suspendă în următoarele
cazuri:
1) apariţia sau suspiciunea privind prezenţa anumitor boli menţionate în
anexa nr. 3 la Hotărîrea de Guvern nr. 239 din 26 martie 2009 sau creşterea
mortalităţii;
2) eradicarea bolii (bolilor) enumerate în anexa nr. 3 la Hotărîrea de Guvern
nr. 239 din 26 martie 2009 nu a fost finalizată cu succes în ferma de carantină și
unitățile de carantină vizate nu au fost curățate și dezinfectate; și
3) în cazul în care un nou examen desfăşurat corespunzător confirmă
prezenţa unei infecţii cu germeni enumărați în anexa nr. 3 la Hotărîrea de Guvern
nr. 239/2009.
12. Suspendarea, retragerea şi restabilirea autorizaţiei sanitar-veterinare se
efectuează conform prevederilor alin. (3)-(6) ale art. 17 din Legea nr. 235/2006 cu
privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.
Secțiunea 4
Cerințe la transport
13. Animalelor de acvacultură importate vor fi plasate în carantină într-o
fermă sau într-un centru de carantină autorizat sanitar veterinar.
14. Vehiculele folosite pentru transportarea animalelor de acvacultură
trebuie să fie sigilate de către autorităţile competente cu sigilii inviolabile.
15. Importatorii sau reprezentanţii acestora trebuie să aibă o confirmare
scrisă de persoana responsabilă de exploatația sau de centrul de carantină, care
certifică faptul că animalele vor fi acceptate în carantină.
Confirmarea trebuie să indice clar numele, adresa şi numărul de autorizare
ale exploatației sau ale centrului de carantină, în limba oficială sau în una din
limbile oficiale ale statului expeditor şi în limba oficială sau în una din limbile
oficiale ale statului destinatar sau de traducerea autentificată a acestuia şi să ajungă
la postul de control vamal înainte de sosirea transportului la acel punct sau să fie
prezentată de către importator ori de către reprezentantul acestuia înainte ca
animalele de acvacultură să fi trecut prin punctul de control de la frontieră.
16. În timpul supravegherii transportării animalelor de acvacultură de la
trecerea postului de control din punctul de trecere a frontierei pînă la exploatația
sau centrul de carantină autorizat sanitar veterinar se impun următoarele schimburi
de informaţii:
1) medicul veterinar oficial al postului de control sanitar-veterinar organizat
în cadrul postului vamal înştiinţează, în termen de o zi lucrătoare de la data sosirii
lotului, autoritatea competentă responsabilă de exploatația sau de centrul de
carantină privind locul de destinație al transportului, locul de plecare şi locul de
destinaţie al animalelor de acvacultură;
2) persoana responsabilă de exploatație sau de centrul de carantină
înştiinţează medicul veterinar oficial responsabil de exploatație sau de centrul de
carantină din locul de destinaţie cu privire la sosirea transportului şi destinaţia
acestuia în termen de o zi lucrătoare de la data de sosire a transportului la unitatea
sau centrul de carantină;
3) în termen de trei zile de la sosirea transportului la exploatația sau centrul
de carantină, medicul veterinar oficial responsabil de unitatea sau de centrul de
carantină din locul de destinaţie al transportului înştiinţează medicul veterinar
oficial responsabil de controlul sanitar-veterinar de la frontieră, care a anunţat
livrarea transportului, că transportul a ajuns la destinaţie;
4) în cazul în care postul de control sanitar-veterinar organizat în cadrul
postului vamal primește confirmarea că animalele de acvacultură declarate ca fiind
destinate unității sau centrului de carantină nu au ajuns în trei zile lucrătoare de la
data estimată a sosirii transportului la unitatea sau centrul de carantină, Agenţia ia
măsurile necesare față de persoana responsabilă de transport, pentru a identifica
locul aflării lotului și din ce cauză nu au ajuns la exploatația sau centrul de
carantină în termenele stabilite.
Secțiunea 5
Examinarea, prelevarea probelor şi testele
efectuate în perioada de carantină
17. Examinarea, prelevarea probelor şi procedurile de testare, stabilite la
pct.18-20 din anexa nr. 1 la prezenta Normă, se efectuează după sosirea animalelor
de acvacultură în ferma de carantină.
În acest scop urmează a fi folosite animale de acvacultură santinelă, cu
excepția cazului în care sînt supuse carantinei specii sensibile la infecția cu
Marteilia refringens.
Agenția stabilește numărul de animale de acvacultură santinelă care urmează
a fi folosite, ținând cont de:
1) numărul de animale de acvacultură păstrate;
2) dimensiunea exploatației de carantină; și
3) caracteristicile bolii (bolilor) enumerate și ale speciilor vizate în anexa nr.
3 la Hotărîrea de Guvern nr. 239/2009.
18. Animalele de acvacultură santinelă sunt folosite pentru examinare,
prelevare de probe şi testări decît în cazul în care:
1) provin din specii sensibile la boala/ bolile enumerate în anexa nr. 3 la
Hotărîrea de Guvern nr. 239/2009 și se află, dacă este posibil, ținând cont de
condițiile lor de viață, într-unul din stadiile lor de dezvoltare cele mai sensibile;
2) provin din zone sau compartimente declarate indemne de boală, în
conformitate cu prevederile Hotărîrii de Guvern nr. 239/ 2009;
3) nu sunt vaccinate împotriva bolii (bolilor) enumerate în anexa nr. 3 la
Hotărîrea de Guvern nr. 239/2009;
4) sînt plasate în exploatația de carantină sau într-o unitate a centrului de
carantină înainte de a ajunge în spaţiul comun şi, pe cît posibil, să fie situate mai
aproape de celelalte animale de acvacultură, astfel încît să existe contact între
acestea şi animalele de acvacultură santinelă.
19. Agenţia, prin intermediul autorităţilor sanitar-veterinare competente
verifică condiţiile de carantină, cel puţin la începutul şi la sfîrşitul carantinei
fiecărui lot, efectuînd inclusiv o examinare a înregistrărilor de decese şi o
examinare clinică a animalelor de acvacultură din exploatația de carantină sau din
fiecare unitate a centrului de carantină.
20. Dacă în ferma de carantină suspiciunea de boală, conform listei bolilor
enumerate în anexa nr. 3 la Hotărîrea de Guvern nr. 239/2009, este confirmată, se
iau următoarele măsuri:
1) toate animalele de acvacultură din unitatea afectată a centrului de
carantină sînt ucise și distruse;
2) unitatea în cauză este curățată și dezinfectată;
3) niciun animal de acvacultură nu se introduce în unitatea de carantină
autorizată decît după 15 de zile de la curăţarea şi dezinfectarea finală;
4) apa din unitățile de carantină este tratată în așa mod încît să fie
neutralizat agentul patogen responsabil de boala sau bolile enumerate în anexa nr.
3 la Hotărîrea de Guvern nr. 239/2009 cauză.
21. Agenţia poate acorda, pe baza unei evaluări a riscurilor, derogări de la
măsurile prevăzute la pct. 20 subpct. 1), atît timp cît aceste derogări nu pun în
pericol combaterea bolii.
22. Durata carantinei pentru animalele acvatice sălbatice din speciile
sensibile la una sau mai multe dintre bolile enumerate în anexa nr. 3 la Hotărîrea
de Guvern nr. 239/2009 constituie:
1) pentru pești timp de cel puțin 60 de zile;
2) pentru crustacee timp de cel puțin 40 de zile;
3) pentru moluște timp de cel puțin 90 de zile.
23. Lista speciilor-vectori a animalelor de acvacultură şi condiţiile în care
aceste specii sînt considerate vectori este prevăzută în anexa nr. 10 la Hotărîrea de
Guvern nr. 1113/2010.
24. Speciile-vectori sînt plasate în carantină timp de cel puțin 30 de zile. Apa
din exploatația de carantină este schimbată cel puțin o dată pe zi.
25. Animalele de acvacultură din exploatația sau centrul de carantină se
eliberează din carantină pe baza unei indicaţii scrise de un medic veterinar oficial.
Anexa nr. 1
la Norma sanitară-veterinară
ce stabilește cerințele față de plasarea în
carantină a animalelor de acvacultură
Condiții minime pentru funcționarea fermelor de carantină. Examinarea,
prelevarea de probe, testarea și diagnosticarea animalelor de acvacultură.
Pentru a obţine autorizarea, conform pct. 4 din prezenta Normă, o fermă de
carantină trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1. Să fie clar delimitată şi separată de alte ferme de carantină, de alte ferme
de acvacultură sau de alte zone de cultură a moluștelor, la o distanță precizată de
Agenție, pe baza unei evaluări a riscului, care ține cont de epidemiologia bolii
(bolilor), enumerate în anexa nr. 3 la Hotărîrea de Guvern nr. 239/2009. Cu toate
acestea, o fermă de carantină poate fi situată într-o fermă de acvacultură sau într-o
zonă de cultură a moluștelor.
2. Unitățile de carantină trebuie să fie construite în așa fel încît orice schimb
de apă între ele să fie imposibil. Suplimentar, sistemul de evacuare a apei din
fiecare exploatație de carantină va funcționa astfel încît să se împedice orice
eventuală contaminare încrucișată între exploatțile de carantină sau cu alte unități
ale aceleiași ferme de acvacultură sau ale aceleiași zone de cultură a moluștelor.
3. Aprovizionarea cu apă a exploatațiilor de carantină trebuie să fie indemnă
de boala sau bolile enumerate în anexa nr. 3 la Hotărîrea de Guvern nr. 239/2009.
4. Atunci cînd instalația de drenare a exploatațiilor de carantină este situată
într-o zonă, un compartiment declarate indemne de boală, în conformitate cu
prevederile Hotărîrii de Guvern nr. 239/2009 sau este supusă unui program de
supraveghere și de eradicare a unei astfel de boli, conform prevederilor art. 29 al
Legii nr. 221/2007, aceasta urmează să dispună de un sistem de tratare a
efluenților. Sistemul de tratare a efluenților presupune:
a) tratarea tuturor efluenților, inclusiv deșeurile generate de exploatația de
carantină astfel încît să fie neutralizat agentul infecțios responsabil de boala sau
bolile enumerate în anexa nr. 3 la Hotărîrea de Guvern nr. 239/2009;
b) echiparea cu dispozitive de rezervă cu securitate integrată care să asigure
o funcționare continuă și o limitare absolută;
5. Să fie dotat cu echipamentul pentru curăţare şi dezinfectare.
6. Fiecare unitate de carantină trebuie să ocupe un spaţiu separat și să fie
echipat cu bariere igienice la toate intrările/ieșirile fermei de carantină și ale
diferitelor unități ale sale.
7. Să dispună de propriul său echipament, pentru a evita o contaminare
încrucișată între diferitele unități de carantină.
8. În cazul în care curăţarea se efectuează cu produse lichide sub presiune,
după dezinfecţie trebuie evitată recontaminarea locaţiilor care au fost deja curăţate
sau dezinfectate.
9. Trebuie să deţină un sistem de control eficient, astfel încît să asigure
supravegherea animalelor şi să fie sub controlul şi responsabilitatea unui medic
veterinar oficial.
10. Agenția autorizează exploatația de acvacultură în care este localizată
ferma de carantină numai dacă aceasta îndeplinește cerinţele sanitar-veterinare,
potrivit art. 18, alin. (3) al Legii nr. 221/2007, şi are contracte încheiate cu medicii
veterinari de liberă practică împuterniciţi.
11. Pentru fiecare lot de animale de acvacultură în carantină, unitatea de
carantină sau unitatea unui centru de carantină trebuie curăţată şi dezinfectată,
urmînd să fie păstrată timp de cel puțin șapte zile înainte de introducerea
animalelor importate. Perioada de carantină începe doar atunci cînd au fost
introduse ultimele animale de acvacultură din lot.
12. În scopul prevenirii introducerii de boli infectocontagioase, proprietarul
exploataţiei de animale de acvacultură trebuie să întocmească şi să implementeze
un program de biosecuritate propriu, bazat pe proceduri, care să cuprindă şi alte
măsuri suplimentare specifice exploataţiei pentru preîntîmpinarea contaminării
încrucișate între loturile care intră și cele care ies.
13. Nici o persoană neautorizată nu poate intra în unitatea sau centrul de
carantină. Persoanele care intră în unitatea sau centrul de carantină trebuie să
poarte haine de protecție, inclusiv încălțăminte de protecție. Între membrii
personalului sau între echipamente nu trebuie să aibă loc niciun contact susceptibil
să provoace o contaminare între fermele de carantină, între unitățile de carantină
sau între fermele de carantină și fermele de acvacultură sau zonele de cultură a
moluștelor.
14. Se iau măsuri de precauţie pentru prevenirea contaminării reciproce între
transporturile ce vin şi pleacă. La intrare, vehiculele și echipamentele de transport,
inclusiv cisternele, containerele și apa trebuie să fie tratate în așa fel încît să fie
neutralizat în mod eficace agentul infecțios responsabil de boala sau bolile
enumerate în anexa nr. 3 la Hotărîrea de Guvern nr. 239/ 2009.
15. Animalele de acvacultură moarte și animalele de acvacultură care
prezintă semne clinice de boală trebuie să fie examinate clinic de către un specialist
calificat, iar o selecție reprezentativă de animale de acvacultură moarte și de
animale de acvacultură care prezintă semne clinice de boală trebuie să fie
examinată într-un laborator acreditat prin metode acreditate de organisme
internaționale recunoscute în acest scop.
16. Persoana responsabilă pentru unitatea sau centrul de carantină trebuie să
ţină evidenţa referitor la:
1) orele de intrare/ieșire a personalului;
2) tratarea apei care intră, precum și a apelor efluente, după caz;
3) orice anomalie survenită în cursul desfășurării carantinei (pene de curent,
deteriorări ale clădirii sau intemperii grave etc.);
4) datele și rezultatele prelevărilor de probe destinate testelor.
17. Procedurile de suspendare, retragere sau reacordare a autorizării pentru
unitățile sau centrele de carantină se stabilesc conform prevederilor art. 18² din
Legea nr. 221/2007, în cazul în care unitatea sau centrul de carantină nu mai
îndeplinește condițiile definite la pct. 1-16.
Autorizarea se reacordă unei unități sau unui centru de carantină numai
atunci cînd sînt îndeplinite din nou condițiile menționate la pct. 1-16.
18. Examinarea, prelevarea de probe, testarea și diagnosticarea animalelor de
acvacultură se efectuează cu grija de a asigura, în ferma de carantină, pe toată
durata perioadei de carantină, prezența condițiilor de mediu favorabile pentru
detectarea în laborator a bolii (bolilor) enumerate în anexa nr. 3 la Hotărîrea de
Guvern nr. 239/2009.
19. În timpul carantinei, sînt desfășurate activități de prelevare de probe, în
termen de 15 zile înainte de data de expirare a perioadei de carantină, asupra
următoarelor animale de acvacultură:
1) totalitatea animalelor de acvacultură santinelă, atunci cînd sînt folosite
astfel de animale;
2) un număr adecvat de animale de acvacultură (niciodată mai mic de 10),
atunci cînd nu sunt folosite animale de acvacultură santinelă, pentru a asigura
detectarea bolii (bolilor) enumerate în anexa nr. 3 la Hotărîrea de Guvern nr.
239/2009, cu un nivel de încredere de 95 % dacă prevalența estimată este de 10 %.
20. Toate testările de laborator din timpul perioadei de carantină trebuie
efectuate în cadrul laboratorului național de referință prin folosirea procedurilor de
diagnostic recunoscute în conformitate cu Manualul de teste de diagnostic pentru
animale acvatice al Organizaţiei Internaţionale pentru Sănătate Animală (OIE).
În calitate de laborator naţional de referinţă pentru depistarea bolilor
animalelor de acvacultură este desemnat Centrul Republican de Diagnostică
Veterinară.
Centrul Republican de Diagnostică Veterinară încheie contracte de
colaborare cu laboratoarele internaţionale de referinţă sau cu alte laboratoare
internaţionale, participînd periodic la testări comparative.
Analiza impactului de reglementare (AIR) a proiectului hotărîrii de Guvern
pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare ce stabilește cerințele față de
plasarea în carantină a animalelor de acvacultură
Titlul analizei
impactului (poate conține
titlul propunerii de act
normativ)
Analiza impactului de reglementare (AIR) a
proiectului hotărîrii de Guvern pentru aprobarea
Normei sanitar-veterinare ce stabilește cerințele față
de plasarea în carantină a animalelor de acvacultură
Data: 26.03.2019
Autoritatea
administraţiei publice
autor:
Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi
Mediului
Subdiviziunea: Direcţia politici în domeniul medicină veterinară și
siguranța alimentelor de origine animală
Persoana responsabilă şi
informaţia de contact:
Ex. Dragan Vitalie;
tel. 022 204 549;
e-mail: [email protected]
Componentele analizei impactului de reglementare
1. Stabilirea complexității analizei impactului de reglementare
Analiza impactului de reglementare a fost elaborată în baza Metodologiei de
analiză a impactului de reglementare şi de monitorizare a actului de reglementare
(Hotărîrea de Guvern nr.1230 din 24 octombrie 2006).
Criteriul Punctajul
(de la 1 la 3)
Nivelul de interes public faţă de intervenția propusă 2
Gradul de inovație al intervenției propuse 1
Mărimea potenţialelor impacturi ale inițiativei propuse 1
TOTAL 4
Argumentare/descifrarea succintă a punctajului atribuit:
Nivelul de interes public față de intervenția propusă este apreciat cu cifra 2,
deoarece proiectul vine în contextul armonizării normelor sanitar-veterinare cu
cerințele UE privind stabilirea cerințelor față de plasarea în carantină a animalelor
de acvacultură şi are drept scop actualizarea cadrului legislativ existent în vederea
reducerii riscurilor introducerii și difuzării pe teritoriul Republicii Moldova a
bolilor contagioase existente la animalele de acvacultură.
Gradul de inovaţie este apreciat cu cifra 1, deoarece intervenția prevede
substituirea bazei normative naţionale care a devenit caducă datorită aprobării unor
acte comunitare în domeniul reglementat.
Impactul va fi unul de importanţă minoră, deoarece prevederile legale au
impact asupra unui sector economic restrîns, care are drept gen de activitate
importul de animale de acvacultură.
2. Definirea problemei
Riscul introducerii pe teritoriul Republicii Moldova a unor boli infecțioase
notificabile, care pot servi drept sursă de infecție, avînd un impact negativ
asupra bunăstării nimalelor de acvacultură.
Creșterea dinamică a producției piscicole autohtone și cererea
consumatorilor în ultimul deceniu indică faptul că sectorul acvaculturii devine
din ce în ce mai important în economia Republicii Moldova. Dezvoltarea
durabilă a pescuitului şi acvaculturii reprezintă o necesitate socio-economică pe
termen mediu şi lung.
Cea mai mare parte a suprafetei de apa a tarii, de 96.000 ha, este formata
din 4220 de bazinele acvatice artificale (51710 ha). Aproximativ 39.7% (20.507
ha) suprafeței de apă din lacurile artificale sunt utilizate în sectorul acvaculturii
de ape dulci.
După cum se menţionează în Comunicatul Comisiei Europene către
Consiliu şi Parlamentul European – COM (2011) 417 final, ca parte a Reformei
politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), Uniunea Europeană doreşte să
dea un nou impuls producţiei acvaculturii europene durabile. Uniunea
Europeană reprezintă una dintre cele mai mari pieţe din lume pentru consumul
produselor de origine acvatică, care depinde din ce în ce mai mult de importuri
pentru a acoperi cererea aflată în creştere.
Un pas important a fost intrarea într-un acord aprofundat și cuprinzător
privind zona de liber schimb cu UE. Acest lucru oferă un acces mai bun la cea
mai mare piață mondială, dar va expune progresiv producătorii moldoveni la o
concurență internă sporită.
Începând cu anul 2013 importurile în RM şi comerţul intracomunitar cu
peşte şi produse din ele au înregistrat un regres: de la 28698 tone (a.2013) pînă
la 22321 tone (a.2015) și 26436 tone (a.2017). În legătură că prețurile producţiei
piscicole de import se măresc, consumul ei în republică din anul 2013 pînă în
prezent sa micșorat de la 8,06 kg pînă la 7,4 kg pe cap de locuitor. Consumul
producției piscicole autohtone în ultimii 10 ani (2008-2017) a crescut de la 2,2 pînă
95 100
85 85 85 85
75
60
0
36
27
38 35 33
29
41
22
0
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
110
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
ton
e
Pescuitul comercial în bazinele naturale ale Republica Moldova
Cota aprobată, t capturat,t
la 3,4 kg pe cap de locuitor. Această dinamică impune concluzia unei posibile
majorări de importuri de animale de acvacultură şi produse obţinute de la acestea.
Prin urmare, acest domeniu necesită a fi reglementat întru neadmiterea unui
eventual import de animale infectate sau produse obţinute de la acestea.
Producția și consumul de
pește
anii
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Producția piscicolă
autohtonă, t, inclusiv:
producția de pescuit, t
8327
27
8857
38
10135
35
10133
33
10329
29
11041
41
11202
22
12011 -
12083 -
Impotrt, t 28045 27309 31012 26055 28698 27739 22663 25190 26436
Consumul, total,t
36372 36167 41147 36188 39027 38780 33865 37201 38519
consumul, kg/pers./an
10,2 10,2 11,6 10,2 11,0 10,9 9,5 10,5 10,8
Inclusiv: producția
autohtonă, kg/pers./an
2,3 2,4 2,8 2,8 2,9 3,1 3,15 3,4 3,4
Impactul acvaculturii este uriaș asupra administrării resurselor de apă în
Republica Moldova. Este deosebit de important având în vedere faptul că R.
Moldova este o țară care nu are ieșire directă la mare.
Acvacultura are o influență asupra resurselor naturale și managementului
terenurilor agricole și reprezintă o componentă în cadrul sistemului holistic
socioeconomic și de mediu, iar prin păstrarea stării de sănătate a efectivelor de
animale de acvacultură din orice exploatație poate să se facă diferenţa dintre profit
şi pierdere.
Producția și consumul de pește
Acesta este motivul pentru care necesită de a cunoaște regulile de bază ce
privesc carantina şi aclimatizarea animalelor nou aduse în fermă și riscurile de
răspîndire a bolilor la alte populaţii de animale acvatice, legat de activităţile
acestora. Acest risc poate rezulta din faptul că animalele respective trăiesc în
acelaşi mediu acvatic sau din faptul că practicile de gestionare aplicate
favorizează răspîndirea rapidă a unui agent patogen de la un grup de animale la
altul, fapt ce a stat la baza elaborării Analizei a impactului de reglementare şi
aprobării proiectului hotărîrii de Guvern pentru aprobarea Normei sanitar-
veterinare ce stabilește cerințele față de plasarea în carantină a animalelor de
acvacultură.
Punerea în aplicare a unor procedee corecte de management al integrării
animalelor de acvacultură are un impact semnificativ asupra performanţelor pe
durata întregii vieţi productive a animalelor nou venite, dar şi asupra
profitabilităţii exploatației ca întreg.
Durata perioadei de izolare - aclimatizare ar trebui să fie de minim 30 de
zile.
Se recomandă ca în primele 2-3 săptămâni de aclimatizare, animalele să fie
alimentate cu raţii suplimentate cu antibiotice la nivele situate între 1/2 şi 3/4 din
cele terapeutice, precum şi cu vitamine, realizându-se astfel o protecţie
suplimentară a organismului trecut prin efectul stresant al transportului.
Pentru ca efectul pozitiv al izolării şi aclimatizării să se menţină, mai
avem de făcut un singur pas, extrem de important: implementarea şi respectarea
unui program riguros de biosecuritate pentru protejarea efectivului.
Pe scurt, un asemenea program ar trebui să acopere următoarele elemente:
• Igiena şi dezinfecţia mijloacelor de transport care intră în contact sau
ajung în apropierea fermei;
• Monitorizarea şi igiena permanentă a rampei de încărcare - elementul de
risc major în orice exploatație;
• Menţinerea sub control permanent a contactului personalului cu alte
animale;
• Monitorizarea atentă a sistemului de recepţie a alimentului şi/sau a
ingredientelor alimentare;
• Verificarea permanentă a eficienţei împrejmuirilor, pentru menţinerea
controlului asupra accesului în exploatație al oamenilor şi al animalelor;
• Controlul constant şi permanent al vectorilor patogeni: insecte, păsări,
rozătoare;
• Introducerea de noi animale în exploatație numai din surse de încredere şi
certificate.
Importul animalelor de acvacultură sunt legate de pericolul introducerii pe
teritoriul Republicii Moldova a unor boli infecțioase notificabile, care pot servi
drept sursă de infecție, avînd un impact negativ asupra bunăstării acestora, fapt
ce ar compromite acest sector și duce la cheltuieli suplimentare din partea
statului pentru combaterea și eradicarea acestor maladii.
Animalele provenite din import se supun, în mod obligatoriu, carantinei
profilactice pe o perioadă de maximum 30 de zile, în locuri izolate şi special
amenajate, autorizate de subdiviziunile teritoriale pentru siguranţa alimentelor,
care permit introducerea animalelor în aceste locuri numai după verificarea
îndeplinirii cerinţelor sanitar-veterinare specifice, conform prevederilor art. 31 al
Legii nr. 221-XVI din 19.10.2007 privind activitatea sanitar-veterinară.
Cu toate că Republica Moldova este considerată neoficial indemnă de
bolile enunţate în anexa nr. 3 la Hotărîrea de Guvern nr. 239 din 26 martie
2009, faptul existenţei unui iminent pericol pentru sănătatea animalelor de
acvacultură și sănătatea oamenilor cu consecințe majore asupra activității de
întreprinzător, pe de o parte, și a intereselor societății, pe de altă parte, în
special referitoare la asigurarea sănătăţii animalelor, prevenirea transmiterii
de boli de la animale la om, realizarea siguranţei produselor de origine
animală, protecţia teritoriului ţării faţă de bolile infecţioase. Prin urmare,
argumentele aduse anterior justifică necesitatea elaborării proiectului hotărîrii
de Guvern menționat.
Analiza impactului de reglementare în cauză cuprinde argumente cu
privire la necesitatea elaborării și aprobării proiectul de hotărîre nominalizat
legate de transpunerea prevederilor Deciziei 2008/946/CE a Comisiei
Comunităților Europene din 12 decembrie 2008 de punere în aplicare a
Directivei 2006/88/CE a Consiliului în ceea ce privește cerințele referitoare la
plasarea în carantină a animalelor de acvacultură (publicat în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene seria L 337, p. 94 din 16 decembrie 2008) şi vine întru
executarea Hotărîrii Guvernului nr. 1472 din 30 decembrie 2016 cu privire la
aprobarea Planului naţional de acţiuni pentru implementarea Acordului de
Asociere Republica Moldova – Uniunea Euro-peană în perioada 2017-2019, în
special a titlului V „Comerţ şi aspecte legate de comerţ”, capitolul 4 „Măsuri
sanitare si fitosanitare”, secţiunea 2 „Domeniul veterinar”.
Controlul zoonozelor este un obiectiv primordial al Agenției,
deoarece impactul prezenței acestora la animale de acvacultură poate fi
devastator pentru animale individuale, pentru populații de animale, pentru
crescătorii de animale și pentru economie.
Luînd în consideraţie impactul mare și negativ asupra animalelor,
oamenilor și economiei, statul prin aprobarea prezentului proiect de act
normativ urmăreşte scopul neadmiterii pătrunderii bolilor contagioase, prin
plasarea în carantină a animalelor de acvacultură importate.
La moment domeniul vizat este reglementat de:
1. Legea 221 din 19.10.2007 cu privire la activitatea sanitar veterinară;
2. Hotărîrea de Guvern nr. 239 din 26 martie 2009 „Cu privire la
aprobarea Normei sanitar-veterinare privind condiţiile de sănătate a
animalelor şi produselor de acvacultură şi măsurile de prevenire şi
combatere a anumitor boli la animalele acvatice”, M.O. Nr. 67 art. Nr :
290 din 03.04.2009;
3. Hotărîre nr. 1099 din 29.09.2008 „Cu privire la normele sanitar
veterinare privind controalele sanitar-veterinare la importul
animalelor”, M.O. Nr. 180-181 art. nr. 1104 din 03.10.2008;
4. Hotărîrea de Guvern nr. 1113 din 06 decembrie 2010 „Pentru
aprobarea Normei sanitar-veterinare ce stabileşte cerinţe faţă de
certificarea sanitar-veterinară pentru importul şi plasarea pe piaţă a
animalelor vii de acvacultură şi a produselor obţinute de la acestea”.
M.O. Nr. 247-251 art Nr : 1236 din 17.12.2010;
5. H.G. nr. 793 din 22.10.2012 pentru aprobarea Normei sanitar-
veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul
transportului. Publicat : 26.10.2012 în Monitorul Oficial Nr. 222-227
art Nr : 855;
Proiectul de act normativ vine întru executarea Planului național de
acțiuni pentru implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova –
Uniunea Europeană în perioada 2017 – 2019, aprobat prin Hotărîrea Guvernului
nr. 1472 din 30 decembrie 2016 și a art. 29 și 31 al Legii nr. 221-XVI din 19
octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, avînd drept scop
asigurarea sănătăţii animalelor, prin plasarea animalelor în carantină, prevenirea
transmiterii de boli de la animale la om, astfel contribuind la realizarea
siguranţei produselor de origine animală și protejării teritoriului ţării faţă de
bolile incluse în anexa nr. 3 la Hotărîrea de Guvern nr. 239 din 26 martie 2009.
În contextul celor expuse, există suficient temei legal pentru aprobarea
Normei sanitar-veterinare ce stabilește cerințele față de plasarea în carantină a
animalelor de acvacultură.
Pentru completarea cadrului legislativ actual este necesară aprobarea
Normei menționate, cu scopul de a minimaliza riscul de introducere pe teritoriul
Republicii Moldova a infecțiilor notificabile, prin plasarea animalelor în
carantină și de a aduce cerinţele naţionale în conformitate cu cerinţele europene,
precum și de a îmbunătăți procedura de control atît la frontieră cît și în interiorul
țării.
3. Stabilirea obiectivelor
- Excluderea pericolelor biologice asupra sănătății publice;
- Asigurarea unui nivel înalt de bunăstare și sănătate a animalelor de
acvacultură;
- Identificarea mijloacelor și opțiunilor posibile, care pot reduce orice risc
recunoscut asupra sănătății animalelor, legat de importurile acestora, prin
plasarea animalelor în carantină;
- Importul animalelor libere de boli infecțioase;
- Crearea cadrului legal și normativ armonizat la legislația UE;
- Implicarea autorităților sanitar-veterinare în realizarea sarcinilor ce le
revin;
- Punerea în aplicare a măsurilor de biosecuritate, în conformitate cu
standardele europene.
4. Identificarea opțiunilor
Au fost identificate două opțiuni :
I. A nu face nimic.
II. Actualizarea şi aducerea în concordanţă a legislației naționale cu cea
europeană în ceea ce privește importul de ecvidee.
Alternative Posibile avantaje Posibile dezavantaje
I. A nu face
nimic
1. Lipsa de cheltuieli din
partea statului pentru
elaborarea, adoptarea și
publicarea actului
normativ.
1. Nealinierea la
cerințele legislației
comunitare.
2. Lipsa normelor
sanitar-veterinare
privind stabilirea
cerințelor față de
plasarea în carantină a
animalelor de
acvacultură.
3. Riscul majorat de
introducere odată cu
importul de animale de
acvacultură a unor boli
infecțioase cu
patogenitate ridicată.
II. Act normativ
armonizat
1. Va fi îmbunătățit
cadrul juridic și va fi
asigurată reglementarea
eficientă a importului de
animale de acvacultură.
2. Vor fi create norme
sanitar-veterinare
specifice importului de
de animale de
acvacultură, pentru o
activitate mai eficientă a
agenților economici.
3. Normele sanitar-
veterinare reglementate
în prezentul proiect va
asigura:
- protecția teritoriul țării
față de boli infecțioase
la animalele de
acvacultură;
- importul de animale
de acvacultură
sănătoase și din unități
de reproducție
autorizate;
4. Va continua procesul
de armonizare a
legislației naționale cu
prevederile legislației
Uniunii Europene în
domeniul sanitar-
veterinar.
1. Vor fi necesare
cheltuieli suplimentare
din partea importatorilor
în urma respectării
cerințelor impuse prin
prezenta normă sanitar-
veterinară.
Prin aprobarea prezentului proiect de hotărîre de Guvern se face o
clarificare în ceea ce privește procedura de import, modalitatea de punere în
carantină a animalelor importate, precum și procedurile de laborator care
urmează a fi efectuate pe perioada carantinei. Astfel, agenții economici sunt
obligați să respecte procedurile prevăzute în prezentul proiect, avînd la
dispoziție pașii pe care trebuie săi urmeze. Agenții economici se vor putea
adresa la ANSA pentru a concretiza unitatea de unde intenționează importul de
animale de acvacultură.
5. Analiza și compararea opțiunilor
OPŢIUNEA I – a nu face nimic. Lipsa de intervenție a statului va duce la importul animalelor din speciile
reglementate de prezenta Normă, fără o bază juridică specifică, fiind
reglementată de norme sanitar-veterinare generale, ceea ce nu este o opțiune
sigură, deoarece se menţine riscul înalt de introducere pe teritoriul țării a unei
boli infecțioase notificabile la importul animalelor de acvacultură.
OPŢIUNEA II – Presupune elaborarea şi aprobarea proiectului
hotărîrii de Guvern pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare ce
stabilește cerințele față de plasarea în carantină a animalelor de
acvacultură
Impacturi negative la etapa elaborării AIR nu au fost identificate.
Impacturile pozitive
Implementarea normelor sanitar-veterinare propuse vor avea următoarele
efecte pozitive:
- ajustarea legislației naționale în domeniul sanitar-veterinar, în mod special la
importul de animale de acvacultură la cerințele europene;
- garantarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii umane, sănătăţii animalelor
şi a mediului, asigurând un nivel ridicat de siguranţă la import și export;
- intervenţia promptă a personalului veterinar. Administrarea tratamentelor
medicale.
- carantinizarea animalelor și aclimatiazarea acestora la noile condiții de viață
în spaţii separate, prin aplicarea dezinfecţiei, deratizării și dezinsecţiei;
- întărirea capacității de control sanitar-veterinar atît la frontieră cît și după
introducerea pe teritoriul țării a animalelor de acvacultură;
- economisirea mijloacelor financiare, datorită prevenirii introducerii pe
teritoriul țării a animalelor afectate de boli notificabile;
- utilizarea hainelor speciale de protecţie pentru vizitatori.
Proiectul în cauză vizează garantarea unui nivel înalt de protecție a sănătății
umane și animale.
Pentru implimentarea prevederilor prezentei norme, statul nu va suporta
cheltuieli suplimentare, deoarece aceste atribuții revin întru totul Agenției
Naționale pentru Siguranța Alimentelor. Taxe la nivel de lege, momentan, nu se
prevăd.
II. Act normativ armonizat – proiectul de hotărîre de Guvern pentru
aprobarea Normei sanitar-veterinare ce stabilește cerințele față de plasarea în
carantină a animalelor de acvacultură, vine în completarea cadrului normativ
actual din domeniul sanitar-veterinar.
Responsabilitatea de respectarea prezentei Norme revine Agenției Naționale
pentru Siguranța Alimentelor și subdiviziunilor teritoriale ale acesteia.
Nesiguranțe referitor la potențialele impacturi ale intervenției statului
Agenții economici care practică activități de import a animalelor de
acvacultură trebuie să cunoască prevederile prezentei Norme și să respecte
cerințele privind examinările de laborator, care urmează a fi efectuate în
perioada de carantină în cazul neefectuării acestora la timp.
Este de remarcat că acvacultura în Republica Moldova trebuie sa se alinieze
acvaculturii europene care are un inalt nivel tehnic si de sustenabilitate a
mediului și oferă pește de calitate, produs la cele mai ridicate standarde de
sănătate animală și protecție a consumatorilor, care constitue un avantaj
competitiv major pentru acvacultura UE. In acelasi timp, acvacultura din
Moldova trebuie să-și promoveze particulartitățile specifice, care o apropie de
conditiile sustenabilității prin tipul de tehnologie utilizat (crestere extensiva și
semi-intensivă în policultura).
Ţinînd cont de particularităţile geografice şi ihidrogafice ale Republicii
Moldova actul nominalizat vine întru asigurarea mediului normal de viaţă,
sănătăţii şi bunăstării animalelor de acvacultură.
6. Implementarea și monitorizarea (se completează pentru analiza
complexă)
Nu se aplică
7. Consultarea
Proiectul hotărîrii Guvernului pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare
ce stabilește cerințele față de plasarea în carantină a animalelor de acvacultură a
fost remis spre avizare autorităților din domeniul de reglementare și anume:
Ministerului Economiei și Infrastructurii, Ministerului Finanțelor, Ministerului
Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Ministerului Afacerilor Externe și
Integrării Europene, Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor, Centrului
de Armonizare a Legislației, Asociația „Piscicola”, Centrului Național
Anticorupție. La toate etapele, a fost plasat pentru discuție publică pe site-ul
www.particip.gov.md. Pe parcursul acestor luni, obiecții și propuneri nu au
parvenit din partea agenților economici.
Producătorii externi, la ora actuală, aplică prevederile actului comunitar cu
care este armonizat proiectul.
De asemenea, pentru a asigura transparența în procesul decizional, nota
informativă și proiectul de hotărîre de Guvern a fost plasat pe pagina web
oficială a Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului și
Industriei Alimentare pentru a fi accesibil publicului larg, pentru consultare
publică, prezentarea de propuneri și obiecții.
UE
Proiect
Tabel de concordanță la proiectul hotărîrii Guvernului cu privire la aprobarea Normei sanitar-veterinare ce
stabilește cerințele față de plasarea în carantină a animalelor de acvacultură 1 Decizia 2008/946/CE a Comisiei Comunităților Europene din 12 decembrie 2008 de punere în aplicare a Directivei 2006/88/CE a Consiliului în
ceea ce privește cerințele referitoare la plasarea în carantină a animalelor de acvacultură (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L
337, p. 94 din 16 decembrie 2008).
2 Proiectul Hotărîrii de Guvern Cu privire la aprobarea Normei sanitar-veterinare ce stabilește cerințele față de plasarea în carantină a animalelor
de acvacultură
3 Gradul general de compatibilitate
Actul Uniunii Europene Proiectul de act normativ național Gradul de
compatibilitate
Diferențele Observațiile Autoritatea/
persoana
responsabilă
4 5 6 7 8 9
COMISIE
DECIZIA COMISIEI
din 12 decembrie 2008
de punere în aplicare a Directivei
2006/88/CE a Consiliului în ceea ce
privește cerințele referitoare
la plasarea în carantină a
animalelor de acvacultură
[notificată cu numărul C(2008)
7905]
(Text cu relevanță pentru SEE)
(2008/946/CE)
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Anexa
la hotărîrea Guvernului
nr. ____din __________
Norma sanitar-veterinară ce stabi-
lește cerințele față de plasarea în
carantină a animalelor de acva-
cultură
Norma sanitar-veterinară ce
stabilește cerințele față de plasarea în
carantină a animalelor de acvacultură
transpune prevederile Deciziei
2008/946/CE a Comisiei
Comunităților Europene din 12
decembrie 2008 de punere în aplicare
a Directivei 2006/88/CE a
Compatibil
MADRM
Consiliului în ceea ce privește
cerințele referitoare la plasarea în
carantină a animalelor de acvacultură
(publicat în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene seria L 337, p. 94
din 16 decembrie 2008).
CAPITOLUL I
OBIECT, DOMENIU DE
APLICARE ȘI DEFINIȚII
Articolul 1
Obiect și domeniu de aplicare
Prezenta decizie stabilește cerințele
aplicabile plasării în carantină prevă-
zute:
(a) la articolele 17 și 20 din Directiva
2006/88/CE; și
(b) în capitolul IV din Regulamentul
(CE) nr. 1251/2008 și în modelele de
certificat stabilite în anexa IV la
regu-lamentul respectiv.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentei decizii, se aplică
următoarele definiții:
1. „fermă de carantină” înseamnă o
instalație:
(a) în care se efectuează carantina
ani-malelor de acvacultură;
(b) care este compusă din una sau
mai multe unități de carantină; și
(c) care este autorizată și înregistrată
de către o autoritate competentă, în
Capitolul I.
Dispoziţii generale
1. Norma sanitar-veterinară ce
stabilește cerințele față de plasarea în
carantină a animalelor de acvacultură
(în continuare – Normă) stabilește
cerințele aplicabile plasării în
carantină a animalelor de acvacultură
prevăzute:
1) la pct. 33 – 37 din Hotărîrea de
Guvern nr. 239/2009 „Cu privire la
aprobarea Normei sanitar-veterinare
privind condiţiile de sănătate a
animalelor şi produselor de
acvacultură şi măsurile de prevenire
şi combatere a anumitor boli la
animalele acvatice”;
2) la pct. 14 – 16 din Hotărîrea de
Guvern nr. 1113/2010 „Pentru
aprobarea Normei sanitar-veterinare
ce stabileşte cerinţe faţă de
certificarea sanitar-veterinară pentru
importul şi plasarea pe piaţă a
animalelor vii de acvacultură şi a
produselor obţinute de la acestea” .
3. În sensul prezentei Norme
noţiunile de bază utilizate au
Compatibil, cu
elemente de vid
legislativ
național
sensul articolului 2 alineatul (4) din
Regulamentul (CE) nr. 882/2004, în
calitate de fermă de carantină în con-
formitate cu articolele 4 și 6 din Di-
rectiva 2006/88/CE și care respectă
condițiile minime aplicabile fermelor
de carantină prevăzute în anexa I la
prezenta decizie;
2. „unitate de carantină” înseamnă o
unitate separată din punct de vedere
funcțional și fizic în cadrul unei
ferme de carantină, care conține doar
ani-male de acvacultură din același
lot, având aceeași stare de sănătate
și, dacă este cazul, animale de
acvacul-tură santinelă;
3. „animale de acvacultură santinelă”
înseamnă animale de acvacultură fo-
losite ca ajutor pentru diagnostic în
timpul carantinei;
4. „boli enumerate” înseamnă bolile
enumerate în anexa IV partea II din
Directiva 2006/88/CE;
5. „specialist calificat și autorizat în
domeniul sănătății animalelor acva-
tice” înseamnă un specialist calificat
în domeniul sănătății animalelor
acvatice, desemnat de autoritatea
competentă pentru a efectua, în nu-
mele său, controale oficiale specifice
în fermele de carantină.
următoarele semnificaţii:
Fermă de carantină – orice
exploatație în care se realizează
carantina animalelor de acvacultură,
compusă din una sau mai multe
unități de carantină și care este
autorizată și înregistrată în temeiul
art. 18 alin. (1) din Legea nr. 221-
XVI din 19 octombrie 2007 privind
activitatea sanitar-veterinară, în
calitate de fermă de carantină, în
baza condițiilor minime aplicabile
fermelor de carantină prevăzute în
anexa nr. 1 la prezenta Normă;
unitate de carantină – reprezintă o
unitate separată din punct de vedere
funcțional și fizic în cadrul unei
ferme de carantină, care conține doar
animale de acvacultură din același
lot, avînd aceeași stare de sănătate și,
dacă este cazul, animale de
acvacultură santinelă;
animale de acvacultură santinelă –
orice animal acvatic, utilizat ca
ajutor pentru diagnostic în timpul
perioadei de carantină;
probă animale acvatice - un număr
reprezentativ de exemplare de peşti
sau de alte animale acvatice ori de
organe ale acestora, din aceeaşi
specie sau din specii diferite, dar cu
aceeaşi provenienţă şi sursă de
alimentare cu apă, pentru care se
poate efectua un examen complet de
laborator;
confidenţă – intervalul în care trebuie
să se găsească, pentru un anumit risc
de eroare atribuit, variaţia valorilor
obţinute pe un eşantion dintr-o
populaţie variabilă;
prevalenţă – numărul total de cazuri
sau focare a unei boli prezentă într-o
populaţie de animale, expusă
riscului, într-o zonă geografică
determinată, la un moment dat sau
într-o perioadă determinate;
pontă - proces de depunere a icrelor
de către pești;
boli enumerate – bolile menţionate în
anexa nr. 3 la Hotărîrea de Guvern
nr. 239/2009;
specialist calificat – medic veterinar
de liberă practică împuternicit, în
temeiul Legii nr. 221/2007.
CAPITOLUL II
PLASAREA ÎN CARANTINĂ A
ANIMALELOR DE ACVA-
CULTURĂ ÎN ȚĂRILE TERȚE
Articolul 3
Condiții de import
În cazul în care plasarea în carantină
reprezintă o condiție prealabilă
pentru importurile de loturi de
animale de acvacultură în
Comunitate, în confor-mitate cu
capitolul IV din Regula-mentul (CE)
Capitolul II.
Plasarea în carantină a animalelor
de acvacultură
Secțiunea 1
Importul/exportul şi carantina
aniumalelor de acvacultură
4. Se permite importul de animale de
acvacultură care provin din unitățile
autorizate de către autoritatea
competentă din țara exportatoare,
doar în cazul respectării cerințelor
reglementate la pct. 14 – 16 din
compatibil
nr. 1251/2008, aceste loturi sunt
importate în Comunitate doar dacă
sunt respectate condițiile stabilite în
prezentul capitol.
Articolul 4
Condițiile de plasare în carantină
în țările terțe
(1) Carantina trebuie să fi fost efe-
ctuată într-o fermă de carantină,
astfel cum este specificat la articolul
2 alineatul (1) litera (c).
(2) Ferma de carantină trebuie să fie
plasată sub controlul autorității com-
petente și aceasta din urmă trebuie:
(a) să viziteze incintele fermei de ca-
rantină cel puțin o dată pe an;
(b) să se asigure că ferma de
carantină respectă condițiile stabilite
de pre-zenta decizie;
(c) să controleze activitatea specialis-
tului calificat și autorizat în domeniul
sănătății animalelor acvatice; și
(d) să verifice că sunt, în continuare,
îndeplinite condițiile care au
determi-nat acordarea autorizației.
(3) Animalele de acvacultură trebuie
să fi fost supuse dispozițiilor privind
carantina prevăzute la următoarele
articole:
(a) articolele 13, 14 și 15, în cazul
speciilor sensibile;
(b) articolele 16 și 17, în cazul spe-
ciilor-vectori.
Hotărîrea de Guvern nr. 1113/2010.
5. Animalele de acvacultură
importate care provin de la unităţile
autorizate urmează să fie plasate în
carantină, realizată într-o fermă de
carantină, sub supraveghere oficială.
6. Agenția Națională pentru
Siguranța Alimentelor (în continuare
– Agenţie), prin intermediul
subdiviziunilor sale teritoriale,
asigură realizarea următoarelor
măsuri:
1) vizitează incintele fermei de
carantină cel puțin o dată pe an; și
2) verifică activitatea specialistului
calificat și a modului în care agentul
economic respectă obligațiile privind
condiţiile şi procedura de autorizare
sanitar-veterinară a unităţii.
6. Animalele de acvacultură
importate sunt supuse în prealabil
carantinei numai dacă acestea
respectă cerinţele sanitar-veterinare
şi se conformează prevederilor pct.
17, 18, 19 și 22, în cazul speciilor
sensibile, precum și prevederilor pct.
19 și 24, în cazul speciilor-vectori.
7. Este interzisă introducerea sau
scoaterea animalelor de acvacultură
din unitatea de carantină autorizată
sanitar-veterinar pînă în momentul în
care se infirmă suspiciunea de boală.
8. Documentele justificative
(4) Animalele de acvacultură trebuie
să fie eliberate din carantină numai
prin intermediul unei autorizații
scrise din partea autorității
competente.
prezentate de ţara exportatoare,
inclusiv garanțiile suplimentare,
generale sau limitate, care se pot cere
în cadrul schimburilor comerciale
trebuie să fie echivalente cu cele
aplicate la nivel național.
Articolul 5
Autorizarea fermelor de carantină
în țările terțe
(1) Pentru a fi autorizate de autorita-
tea competentă, fermele de carantină
trebuie să respecte:
(a) dispoziții cel puțin echivalente
condițiilor referitoare la autorizare
prevăzute la articolul 5 din Directiva
2006/88/CE;
(b) condițiile minime aplicabile fer-
melor de carantină prevăzute în
anexa I la prezenta decizie.
(2) Fiecare fermă de carantină autori-
zată trebuie să primească un număr
de înregistrare.
(3) O listă a fermelor de carantină
tre-buie să fie alcătuită și comunicată
Comisiei.
Articolul 6
Suspendarea și retragerea auto-
rizației fermelor de carantină
în țările terțe
(1) În cazul în care este notificată cu
privire la prezența suspectată, într-o
fermă de carantină, a uneia sau a mai
Secțiunea 2
Cerinţele generale privind autori-
zarea sanitar-veterinară a ferme-
lor de carantină
9. Pentru a putea fi autorizate sanitar-
veterinar, fermele de carantină
trebuie să respecte:
1) dispozițiile cel puțin echivalente
condițiilor referitoare la autorizarea
sanitar-veterinară prevăzute la
capitolul II din Hotărîrea de Guvern
nr. 239/2009;
2) condițiile minime aplicabile
fermelor de carantină prevăzute în
anexa nr. 1 la prezenta Normă.
10. Agenția:
1) monitorizează că fiecăre fermă de
carantină are număr de înregistrare
unic şi referinţele privind autorizaţia
sanitar-veterinară eliberată;
2) actualizează lista fermelor de
carantină și a spațiilor utilizate de
aceștia, precum și a numerelor de
autorizare atribuite agenților
economici respectivi și pune această
listă la dispoziția publicului.
Secțiunea 3
compatibil
multor boli enumerate, autoritatea
competentă trebuie:
(a) să suspende imediat autorizația
fermei respective;
(b) să se asigure că sunt luate
măsurile necesare pentru a confirma
sau a eli-mina suspiciunea, în
conformitate cu
punctul 3 al anexei II.
(2) O suspendare în sensul alineatu-
lui (1) nu trebuie înlăturată până
când:
(a) suspiciunea privind boala sau
bolile enumerate nu a fost eliminată
în mod oficial; sau
(b) eradicarea bolii (bolilor) enume-
rate în cauză nu a fost finalizată cu
succes în ferma de carantină și unită-
țile de carantină vizate nu au fost
curățate și dezinfectate.
(3) Autorizația unei ferme de caranti-
nă trebuie să fie retrasă imediat de
că-tre autoritatea competentă, în
cazul în care ferma nu mai
îndeplinește condiți-ile prevăzute la
articolul 5 alineatul (1).
Comisia trebuie să fie informată ime-
diat despre acest lucru.
Articolul 7
Lista fermelor de carantină
Comisia furnizează statelor membre
toate listele noi și actualizate ale fer-
melor de carantină, pe care le
Criterii de suspendare sau de re-
tragere a autorizaţiei sanitar-vete-
rinare a unei unităţi
11. Autorizaţia sanitar-veterinară a
unei unităţi se suspendă în
următoarele cazuri:
1) apariţia sau suspiciunea privind
prezenţa anumitor boli menţionate în
anexa nr. 3 la Hotărîrea de Guvern
nr. 239 din 26 martie 2009 sau
creşterea mortalităţii;
2) eradicarea bolii (bolilor)
enumerate în anexa nr. 3 la Hotărîrea
de Guvern nr. 239 din 26 martie
2009 nu a fost finalizată cu succes în
ferma de carantină și unitățile de
carantină vizate nu au fost curățate și
dezinfectate; și
3) în cazul în care un nou examen
desfăşurat corespunzător confirmă
prezenţa unei infecţii cu germeni
enumărați în anexa nr. 3 la Hotărîrea
de Guvern nr. 239/2009.
12. Suspendarea, retragerea şi
restabilirea autorizaţiei sanitar-
veterinare se efectuează conform
prevederilor alin. (3)-(6) ale art. 17
din Legea nr. 235/2006 cu privire la
principiile de bază de reglementare a
activităţii de întreprinzător.
primes-te în conformitate cu articolul
5 ali-neatul (3) și le pune la
dispoziția pub-liccului.
CAPITOLUL III
PLASAREA ÎN CARANTINĂ A
ANIMALELOR DE
ACVACULTURĂ ÎN
COMUNITATE
Articolul 8
Atestarea
(1) În cazul în care loturile de anima-
le de acvacultură importate în Comu-
nitate sunt destinate plasării în caran-
tină în Comunitate, importatorul sau
agentul acestuia furnizează o atestare
scrisă, semnată de către persoana res-
ponsabilă de ferma de carantină, care
confirmă că animalele de acvacultură
vor fi admise în vederea plasării în
ca-rantină.
(2) Atestarea prevăzută la alineatul (1):
(a) este redactată în cel puțin una
dintre limbile oficiale din statul
membru al punctului de control la
frontieră în care sunt efectuate con-
troalele veterinare; cu toate acestea,
statul membru respectiv poate, de
ase-menea, să autorizeze utilizarea
unei alte limbi oficiale a Comunității,
înso-țită, dacă este necesar, de o
traducere oficială în una dintre
limbile sale oficiale;
(b) menționează numărul de înregis-
Secțiunea 4
Cerințe la transport
13. Animalelor de acvacultură
importate vor fi plasate în carantină
într-o fermă sau într-un centru de
carantină autorizat sanitar veterinar.
14. Vehiculele folosite pentru
transportarea animalelor de
acvacultură trebuie să fie sigilate de
către autorităţile competente cu
sigilii inviolabile.
15. Importatorii sau reprezentanţii
acestora trebuie să aibă o confirmare
scrisă de persoana responsabilă de
exploatația sau de centrul de
carantină, care certifică faptul că
animalele vor fi acceptate în
carantină.
Confirmarea trebuie să indice clar
numele, adresa şi numărul de
autorizare ale exploatației sau ale
centrului de carantină, în limba
oficială sau în una din limbile
oficiale ale statului expeditor şi în
limba oficială sau în una din limbile
oficiale ale statului destinatar sau de
traducerea autentificată a acestuia şi
să ajungă la postul de control vamal
înainte de sosirea transportului la
compatibil
trare al fermei de carantină.
(3) Atestarea prevăzută la alineatul (1):
(a) ajunge la punctul de control la
frontieră înainte de sosirea lotului;
sau
(b) este prezentată la punctul de con-
trol la frontieră de către importator
sau agentul acestuia înainte ca
animalele de acvacultură să fie
autorizate să pă-răsească acel punct.
Articolul 9
Transportul direct al animalelor de
acvacultură în fermele de carantină
În cazul în care loturile de animale
de acvacultură importate în
Comunitate sunt destinate plasării în
carantină în Comunitate, acestea sunt
transportate direct de la punctul de
control la fron-tieră în ferma de
carantină.
Vehiculele utilizate pentru acest tran-
sport sunt sigilate de către medicul
veterinar oficial al punctului de
control la frontieră cu un sigiliu
inviolabil.
Articolul 10
Monitorizarea transportului
animalelor de acvacultură
(1) În cazul în care loturile de
animale de acvacultură importate în
Comuni-tate sunt destinate plasării în
carantină în Comunitate:
(a) în termen de o zi lucrătoare de la
acel punct sau să fie prezentată de
către importator ori de către
reprezentantul acestuia înainte ca
animalele de acvacultură să fi trecut
prin punctul de control de la
frontieră.
16. În timpul supravegherii
transportării animalelor de
acvacultură de la trecerea postului de
control din punctul de trecere a
frontierei pînă la exploatația sau
centrul de carantină autorizat sanitar
veterinar se impun următoarele
schimburi de informaţii:
1) medicul veterinar oficial al
postului de control sanitar-veterinar
organizat în cadrul postului vamal
înştiinţează, în termen de o zi
lucrătoare de la data sosirii lotului,
autoritatea competentă responsabilă
de exploatația sau de centrul de
carantină privind locul de destinație
al transportului, locul de plecare şi
locul de destinaţie al animalelor de
acvacultură;
2) persoana responsabilă de
exploatație sau de centrul de
carantină înştiinţează medicul
veterinar oficial responsabil de
exploatație sau de centrul de
carantină din locul de destinaţie cu
privire la sosirea transportului şi
destinaţia acestuia în termen de o zi
data sosirii lotului la punctul de
control la frontieră, medicul veterinar
oficial al punctului de control la
fron-tieră notifică autorității
competente pentru ferma de
carantină locul de origine și locul de
destinație al lotului respectiv, prin
intermediul sistemului computerizat
prevăzut la articolul 20 alineatul (1)
din Directiva 90/425/CEE a
Consiliului (1) („sistemul TRACES”);
(b) în termen de o zi lucrătoare de la
data sosirii lotului în ferma de ca-
rantină, persoana responsabilă de fer-
ma de carantină notifică sosirea lotu-
lui autorității competente pentru fer-
ma respectivă;
(c) în termen de trei zile lucrătoare
de la data sosirii lotului în ferma de
ca-rantină, autoritatea competentă
pentru ferma respectivă notifică
sosirea lo-tului, prin intermediul
sistemului TRA-CES, medicului
veterinar oficial al punctului de
control la frontieră care o informase
cu privire la expedierea lotului, astfel
cum este menționat la litera (a).
(2) Dacă i se confirmă autorității
com-petente a postului de control la
fron-tieră că animalele de
acvacultură de-clarate ca fiind
destinate plasării într-o fermă de
carantină în Comunitate nu au sosit
lucrătoare de la data de sosire a
transportului la unitatea sau centrul
de carantină;
3) în termen de trei zile de la sosirea
transportului la exploatația sau
centrul de carantină, medicul
veterinar oficial responsabil de
unitatea sau de centrul de carantină
din locul de destinaţie al
transportului înştiinţează medicul
veterinar oficial responsabil de
controlul sanitar-veterinar de la
frontieră, care a anunţat livrarea
transportului, că transportul a ajuns
la destinaţie;
4) în cazul în care postul de control
sanitar-veterinar organizat în cadrul
postului vamal primește confirmarea
că animalele de acvacultură declarate
ca fiind destinate unității sau
centrului de carantină nu au ajuns în
trei zile lucrătoare de la data estimată
a sosirii transportului la unitatea sau
centrul de carantină, Agenţia ia
măsurile necesare față de persoana
responsabilă de transport, pentru a
identifica locul aflării lotului și din
ce cauză nu au ajuns la exploatația
sau centrul de carantină în termenele
stabilite.
la locul de destinație în termen de
trei zile lucrătoare de la data estimată
a sosirii, autoritatea com-petentă
adoptă măsurile necesare.
Articolul 11
Condițiile de plasare în carantină
în Comunitate
În cazul în care plasarea în carantină
în Comunitate reprezintă o condiție
prealabilă pentru introducerea pe pia-
ță a loturilor de animale de
acvacultu-ră, în conformitate cu
articolul 17 sau cu articolul 20 din
Directiva 2006/88/CE, sau pentru
importurile de astfel de lo-turi în
Comunitate, în conformitate cu
capitolul IV din Regulamentul (CE)
nr. 1251/2008, loturile trebuie să în-
deplinească următoarele condiții:
(a) carantina trebuie să fie efectuată
în aceeași fermă de carantină din
Comu-nitate;
(b) animalele de acvacultură trebuie
să fie supuse dispozițiilor privind ca-
rantina prevăzute la următoarele arti-
cole:
(i) articolele 13, 14 și 15, în cazul
spe-ciilor sensibile;
(ii) articolele 16 și 17, în cazul spe-
ciilor-vectori;
(c) animalele de acvacultură trebuie
să fie eliberate din carantină numai
prin intermediul unei autorizații
Secțiunea 5
Examinarea, prelevarea probelor
şi testele efectuate în perioada de
carantină
17. Examinarea, prelevarea probelor
şi procedurile de testare, stabilite la
pct.18-20 din anexa nr. 1 la prezenta
Normă, se efectuează după sosirea
animalelor de acvacultură în ferma
de carantină.
20. Dacă în ferma de carantină au-
torizată suspiciunea de boală, con-
form listei bolilor enumerate în
anexa nr. 3 la Hotărîrea de Guvern
nr. 239/009, este confirmată, se iau
următoarele măsuri:
1) toate animalele de acvacultură din
unitatea afectată a centrului de ca-
rantină autorizat sînt ucise și
distruse;
2) unitatea în cauză este curățată și
dezinfectată;
3) niciun animal de acvacultură nu se
introduce în unitatea de carantină au-
torizată decît după 15 de zile de la
cu-răţarea şi dezinfectarea finală;
4) apa din unitățile de carantină în
cauză este tratată în așa mod încît să
compatibil
scrise din partea autorității
competente.
Articolul 12
Măsuri aplicabile în caz de prezență
suspectată sau confirmată a uneia
sau a mai multor boli enumerate
(1) Dacă, în timpul carantinei, este
sus-pectată prezența uneia sau a mai
multor boli în ferma de carantină,
autoritatea competentă:
(a) prelevă și analizează eșantioane
adecvate, în conformitate cu punctul
3 al anexei II;
(b) se asigură că, în așteptarea
rezulta-telor de laborator, niciun
animal de acvacultură nu este
introdus sau înlă-turat din ferma de
carantină. (2) Dacă, în timpul carantinei, este
con-firmată prezența bolii (bolilor)
enu-merate în cauză, autoritatea
compe-tentă se asigură că:
(a) toate animalele de acvacultură din
unitățile de carantină în cauză sunt
în-lăturate și eliminate, ținând cont
de riscul de răspândire a bolii
(bolilor) enumerate respective;
(b) unitățile de carantină în cauză
sunt curățate și dezinfectate;
(c) niciun animal de acvacultură nu
este introdus în unitățile de carantină
vizate în cursul unei perioade de 15
zile de la data operațiunii finale de
fie neutralizat în mod eficace agentul
patogen responsabil de boala sau bo-
lile enumerate în anexa nr. 3 la Hotă-
rîrea de Guvern nr. 239/2009 cauză.
21. Agenţia poate acorda, pe baza
unei evaluări a riscurilor, derogări de
la măsurile prevăzute la pct. 20
subpct. 1), atît timp cît aceste
derogări nu pun în pericol
combaterea bolii.
curățare și dezinfectare;
(d) apa din unitățile de carantină
viza-te este tratată în așa fel încât să
fie neutralizat în mod eficace agentul
in-fecțios responsabil de boala sau
bolile enumerate în cauză.
(3) Prin derogare de la alineatul (2)
li-tera (a), autoritatea competentă
poate autoriza introducerea pe piață a
ani-malelor de acvacultură păstrate
în fer-ma de carantină și a produselor
obți-nute din aceste animale, cu
condiția ca starea de sănătate a
animalelor acva-tice de la locul de
destinație să nu fie pusă în pericol de
boala (bolile) enu-merate în cauză.
(4) Statele membre informează
Comi-sia cu privire la măsurile
adoptate în temeiul prezentului
articol.
CAPITOLUL IV
DISPOZIȚII PRIVIND CARAN-
TINA
SECȚIUNEA 1
Specii sensibile
Articolul 13
Durata carantinei pentru speciile
sensibile
(1) Peștii sunt plasați în carantină
timp de cel puțin 60 de zile.
(2) Crustaceele sunt plasate în caran-
tină timp de cel puțin 40 de zile.
(3) Moluștele sunt plasate în caranti-
Secțiunea 5
Examinarea, prelevarea probelor
şi testele efectuate în perioada de
carantină
17. Examinarea, prelevarea probelor
şi procedurile de testare, stabilite în
anexa nr. 2 la prezenta Normă, se
efectuează după sosirea animalelor
de acvacultură în ferma de carantină.
În acest scop urmează a fi
folosite animale de acvacultură
santinelă, cu excepția cazului în care
Compatibil
nă timp de cel puțin 90 de zile.
Articolul 14
Examinare, eșantionare, testare și
diagnosticare
(1) Pentru a demonstra absența bolii
(bolilor) enumerate în cauză,
rezultatele examinării, eșantionării,
testării și diagnosticării menționate
în anexa II trebuie să fie negative.
(2) Pentru examinare, eșantionare,
tes-tare și diagnosticare pot fi
folosite animale de acvacultură
santinelă, cu excepția cazului în care
sunt supuse carantinei specii
sensibile la infecția cu Marteilia
refringens.
(3) Autoritatea competentă determină
numărul de animale de acvacultură
santinelă care trebuie folosite, ținând
cont de numărul de animale de acva-
cultură păstrate, de dimensiunea uni-
tății de carantină și de caracteristicile
bolii (bolilor) enumerate și ale spe-
ciilor vizate.
(4) Animalele de acvacultură santi-
nelă:
(a) provin din specii sensibile la
boala sau bolile enumerate în cauză
și se află, dacă este posibil, ținând
cont de condițiile lor de viață, într-
unul din stadiile lor de dezvoltare
cele mai sen-sibile;
(b) sunt originare dintr-un stat
sînt supuse carantinei specii sensibile
la infecția cu Marteilia refringens.
Agenția stabilește numărul de
animale de acvacultură santinelă care
urmează a fi folosite, ținând cont de:
1) numărul de animale de
acvacultură păstrate;
2) dimensiunea exploatației de
carantină; și
3) caracteristicile bolii (bolilor)
enumerate și ale speciilor vizate în
anexa nr. 3 la Hotărîrea de Guvern
nr. 239/2009.
18. Animalele de acvacultură
santinelă sunt folosite pentru
examinare, prelevare de probe şi
testări decît în cazul în care:
1) provin din specii sensibile la
boala/ bolile enumerate în anexa nr.
3 la Hotărîrea de Guvern nr.
239/2009 și se află, dacă este posibil,
ținând cont de condițiile lor de viață,
într-unul din stadiile lor de
dezvoltare cele mai sensibile;
2) provin din zone sau
compartimente declarate indemne de
boală, în conformitate cu prevederile
Hotărîrii de Guvern nr. 239/ 2009;
3) nu sunt vaccinate împotriva bolii
(bolilor) enumerate în anexa nr. 3 la
Hotărîrea de Guvern nr. 239/2009;
4) sînt plasate în exploatația de
carantină sau într-o unitate a
membru, dintr-o zonă, un comparti-
ment sau o țară terță sau dintr-o parte
a acestora declarate indemne de
boala sau bolile enumerate în cauză;
(c) nu sunt vaccinate împotriva bolii
(bolilor) enumerate în cauză;
(d) sunt plasate în unitatea de caran-
tină înainte sau chiar la sosirea
anima-lelor de acvacultură care
urmează a fi supuse carantinei și sunt
lăsate în contact cu acestea din urmă,
în ace-leași condiții zootehnice și de
mediu.
Articolul 15
Inspecția
Autoritatea competentă inspectează
condițiile de carantină cel puțin la
începutul și la sfârșitul perioadei de
carantină a fiecărui lot de animale de
acvacultură.
Atunci când efectuează astfel de in-
specții, autoritatea competentă:
(a) se asigură de prezența condițiilor
de mediu propice pentru detectarea
în laborator a bolii (bolilor)
enumerate în cauză;
(b) examinează registrele de mortali-
tate în timpul carantinei;
(c) dacă este cazul, controlează ani-
malele de acvacultură din unitățile de
carantină.
SECȚIUNEA 2
Specii-vectori
centrului de carantină înainte de a
ajunge în spaţiul comun şi, pe cît
posibil, să fie situate mai aproape de
celelalte animale de acvacultură,
astfel încît să existe contact între
acestea şi animalele de acvacultură
santinelă.
19. Agenţia, prin intermediul
autorităţilor sanitar-veterinare
competente verifică condiţiile de
carantină, cel puţin la începutul şi la
sfîrşitul carantinei fiecărui lot,
efectuînd inclusiv o examinare a
înregistrărilor de decese şi o
examinare clinică a animalelor de
acvacultură din exploatația de
carantină sau din fiecare unitate a
centrului de carantină.
20. Dacă în ferma de carantină
suspiciunea de boală, conform listei
bolilor enumerate în anexa nr. 3 la
Hotărîrea de Guvern nr. 239/2009,
este confirmată, se iau următoarele
măsuri:
1) toate animalele de acvacultură din
unitatea afectată a centrului de
carantină sînt ucise și distruse;
2) unitatea în cauză este curățată și
dezinfectată;
3) niciun animal de acvacultură nu se
introduce în unitatea de carantină
autorizată decît după 15 de zile de la
curăţarea şi dezinfectarea finală;
Articolul 16
Dispoziții privind carantina
aplicabile speciilor-vectori
(1) Speciile-vectori sunt plasate în
ca-rantină timp de cel puțin 30 de
zile.
(2) Apa din unitatea de carantină este
schimbată cel puțin o dată pe zi.
Articolul 17
Inspecția Autoritatea competentă inspectează con-dițiile de carantină cel puțin la
începu-tul și la sfârșitul perioadei de
caranti-nă a fiecărui lot de animale
de acva-cultură.
Atunci când efectuează astfel de in-
specții, autoritatea competentă:
(a) examinează registrele de morta-
litate în timpul carantinei;
(b) dacă este cazul, controlează ani-
malele de acvacultură din unitățile de
carantină.
4) apa din unitățile de carantină este
tratată în așa mod încît să fie
neutralizat agentul patogen
responsabil de boala sau bolile
enumerate în anexa nr. 3 la Hotărîrea
de Guvern nr. 239/2009 cauză.
21. Agenţia poate acorda, pe baza
unei evaluări a riscurilor, derogări de
la măsurile prevăzute la pct. 20
subpct. 1), atît timp cît aceste
derogări nu pun în pericol
combaterea bolii.
22. Durata carantinei pentru
animalele acvatice sălbatice din
speciile sensibile la una sau mai
multe dintre bolile enumerate în
anexa nr. 3 la Hotărîrea de Guvern
nr. 239/2009 constituie:
1) pentru pești timp de cel puțin 60
de zile;
2) pentru crustacee timp de cel puțin
40 de zile;
3) pentru moluște timp de cel puțin
90 de zile.
23. Lista speciilor-vectori a
animalelor de acvacultură şi
condiţiile în care aceste specii sînt
considerate vectori este prevăzută în
anexa nr. 10 la Hotărîrea de Guvern
nr. 1113/2010.
24. Speciile-vectori sînt plasate în
carantină timp de cel puțin 30 de
zile. Apa din exploatația de carantină
este schimbată cel puțin o dată pe zi.
25. Animalele de acvacultură din
exploatația sau centrul de carantină
se eliberează din carantină pe baza
unei indicaţii scrise de un medic
veterinar oficial.
CAPITOLUL V
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 18
Dispoziție tranzitorie
În așteptarea adoptării metodelor de
diagnostic care trebuie stabilite în
conformitate cu articolul 49 alineatul
(3) din Directiva 2006/88/CE, testele
eșantioanelor prelevate pentru a de-
monstra absența, în timpul
carantinei, a bolii (bolilor) enumerate
în cauză sunt efectuate în
conformitate cu me-todele de
diagnostic stabilite în capi-tolul
corespunzător fiecărei boli enu-
merate din ultima versiune a Manua-
lului testelor de diagnostic pentru
ani-malele acvatice („Manual of
diagno-stic tests for aquatic
animals”) al Or-ganizației Mondiale
pentru Sănătatea Animală (OIE).
Articolul 19
Data aplicării
Prezenta decizie se aplică de la 1 ia-
nuarie 2009.
Articolul 20
Destinatari
norme UE
neaplicabile –
transpunerea
prevederilor
actului Uniunii
Europene este
condiționată de
aderarea
Republicii
Moldova la
Uniunea
Europeană.
Prevederi vala-
bile pentru cad-
rul legislativ UE
Prezenta decizie se adresează statelor
membre.
Adoptată la Bruxelles, 12 decembrie
2008.
ANEXA I
Condiții minime pentru fermele de
carantină
PARTEA A
Condiții referitoare la construcție
și echipamente
1. Ferma de carantină trebuie să fie o
clădire separată de alte ferme de ca-
rantină, de alte ferme de acvacultură
sau de alte zone de cultură a molu-
ștelor, la o distanță precizată de auto-
ritatea competentă pe baza unei eva-
luări a riscului care ține cont de epi-
demiologia bolii (bolilor) enumerate
în cauză. Cu toate acestea, o fermă
de carantină poate fi situate într-o
fermă de acvacultură sau într-o zonă
de cul-tură a moluștelor.
2. Unitățile de carantină trebuie să fie
construite în așa fel încât orice
schimb de apă între ele să fie
imposibil. În plus, sistemul de
evacuare a apei din fiecare unitate de
carantină trebuie să fie conceput
pentru a preîntâmpina orice
eventuală contaminare încruci-șată
între unitățile de carantină sau cu alte
Anexa nr. 1
la Norma sanitară-veterinară
ce stabilește cerințele față de plasarea
în carantină a animalelor de
acvacultură
Condiții minime pentru funcționa-
rea fermelor de carantină. Examinarea, prelevarea de probe,
testarea și diagnosticarea
animalelor de acvacultură.
Pentru a obţine autorizarea, conform
pct. 4 din prezenta Normă, o fermă
de carantină trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
1. Să fie clar delimitată şi separată de
alte ferme de carantină, de alte ferme
de acvacultură sau de alte zone de
cultură a moluștelor, la o distanță
precizată de Agenție, pe baza unei
evaluări a riscului, care ține cont de
epidemiologia bolii (bolilor),
enumerate în anexa nr. 3 la Hotărîrea
de Guvern nr. 239/2009. Cu toate
acestea, o fermă de carantină poate fi
situată într-o fermă de acvacultură
sau într-o zonă de cultură a
moluștelor.
2. Unitățile de carantină trebuie să fie
Compatibil cu
elemente de vid
legislative
national
unități ale aceleiași ferme de acva-
cultură sau ale aceleiași zone de
cultu-ră a moluștelor.
3. Aprovizionarea cu apă a unităților
de carantină trebuie să fie indemnă
de boala sau bolile enumerate în
cauză.
4. Atunci când instalația de drenare a
unităților de carantină este situată în-tr-un stat membru, într-o zonă, un com-partiment sau o țară terță sau
într-o parte a acestora declarate
indemne de una sau de mai multe
boli enumerate sau este supusă unui
program de su-praveghere și de
eradicare a unei astfel de boli,
aceasta trebuie să dis-pună de un
sistem de tratare a eflu-enților
autorizat de autoritatea com-petentă.
Sistemul de tratare a eflu-enților
trebuie:
(a) să trateze toți efluenții și toate de-
șeurile generate de unitatea de caran-
tină în așa fel încât să fie neutrallizat
în mod eficace agentul infecțios res-
ponsabil de boala sau bolile enume-
rate în cauză;
(b) să fie echipat cu dispozitive de
re-zervă cu securitate integrată care
să asigure o funcționare continuă și o
li-mitare absolută.
5. Unitățile de carantină trebuie să fie
construite în așa fel încât să fie îm-
construite în așa fel încît orice
schimb de apă între ele să fie
imposibil. Suplimentar, sistemul de
evacuare a apei din fiecare
exploatație de carantină va funcționa
astfel încît să se împedice orice
eventuală contaminare încrucișată
între exploatțile de carantină sau cu
alte unități ale aceleiași ferme de
acvacultură sau ale aceleiași zone de
cultură a moluștelor.
3. Aprovizionarea cu apă a
exploatațiilor de carantină trebuie să
fie indemnă de boala sau bolile
enumerate în anexa nr. 3 la Hotărîrea
de Guvern nr. 239/2009.
4. Atunci cînd instalația de drenare a
exploatațiilor de carantină este
situată într-o zonă, un compartiment
declarate indemne de boală, în
conformitate cu prevederile Hotărîrii
de Guvern nr. 239/2009 sau este
supusă unui program de
supraveghere și de eradicare a unei
astfel de boli, conform prevederilor
art. 29 al Legii nr. 221/2007, aceasta
urmează să dispună de un sistem de
tratare a efluenților. Sistemul de
tratare a efluenților presupune:
a) tratarea tuturor efluenților,
inclusiv deșeurile generate de
exploatația de carantină astfel încît să
fie neutralizat agentul infecțios
piedicat contactul cu alte animale
sus-ceptibile să răspândească boala
sau bolile enumerate în cauză.
6. Toate echipamentele trebuie să fie
construite în așa fel încât să poată fi
curățate și dezinfectate și trebuie să
fie
disponibil un echipament adecvat
pentru curățare și dezinfectare.
7. Trebuie instalate bariere igienice
la toate intrările/ieșirile fermei de
caran-tină și ale diferitelor unități ale
sale.
8. Fiecare unitate de carantină a fer-
mei de carantină trebuie să dispună
de propriul său echipament, pentru a
evi-ta o contaminare încrucișată între
dife-ritele unități de carantină.
PARTEA B
Condiții de gestionare
1. Responsabilul exploatației de
acva-cultură în care este situată
ferma de carantină trebuie să își
asigure, prin intermediul unui
contract sau al unui instrument
juridic, serviciile unui spe-cialist
calificat și autorizat în dome-niul
sănătății animalelor acvatice. 2. Pentru fiecare lot de animale de acva-cultură plasat în carantină:
(a) unitatea de carantină trebuie să
fie curățată și dezinfectată și, după
responsabil de boala sau bolile
enumerate în anexa nr. 3 la Hotărîrea
de Guvern nr. 239/2009;
b) echiparea cu dispozitive de
rezervă cu securitate integrată care să
asigure o funcționare continuă și o
limitare absolută;
5. Să fie dotat cu echipamentul
pentru curăţare şi dezinfectare.
6. Fiecare unitate de carantină
trebuie să ocupe un spaţiu separat și
să fie echipat cu bariere igienice la
toate intrările/ieșirile fermei de
carantină și ale diferitelor unități ale
sale.
7. Să dispună de propriul său
echipament, pentru a evita o
contaminare încrucișată între
diferitele unități de carantină.
8. În cazul în care curăţarea se
efectuează cu produse lichide sub
presiune, după dezinfecţie trebuie
evitată recontaminarea locaţiilor care
au fost deja curăţate sau dezinfectate.
9. Trebuie să deţină un sistem de
control eficient, astfel încît să asigure
supravegherea animalelor şi să fie
sub controlul şi responsabilitatea
unui medic veterinar oficial.
10. Agenția autorizează exploatația
de acvacultură în care este localizată
ferma de carantină numai dacă
aceasta îndeplinește cerinţele sanitar-
aceea, nu trebuie să primească animale
de acva-cultură timp de cel puțin
șapte zile înainte de introducerea
unui nou lot;
(b) perioada de carantină începe doar
atunci când au fost introduse ultimele
animale de acvacultură din lot.
3. Se iau măsuri adecvate pentru
preîn-tâmpinarea contaminării
încrucișate între loturile care intră și
cele care ies.
4. Nicio persoană neautorizată nu
poa-te intra în ferma de carantină.
5. Persoanele care intră în ferma de
ca-rantină trebuie să poarte haine de
pro-tecție, inclusiv încălțăminte.
6. Între membrii personalului sau
între echipamente nu trebuie să aibă
loc niciun contact susceptibil să pro-
voace o contaminare între fermele de
carantină, între unitățile de carantină
sau între fermele de carantină și
fermele de acvacultură sau zonele de
cultură a moluștelor.
7. La primire, vehiculele și echi-
pamentele de transport, inclusiv cis-
ternele, containerele și apa trebuie să
fie tratate în așa fel încât să fie neu-
tralizat în mod eficace agentul in-
fecțios responsabil de boala sau
bolile enumerate în cauză.
8. Animalele de acvacultură moarte
și animalele de acvacultură care pre-
veterinare, potrivit art. 18, alin. (3)
al Legii nr. 221/2007, şi are contracte
încheiate cu medicii veterinari de
liberă practică împuterniciţi.
11. Pentru fiecare lot de animale de
acvacultură în carantină, unitatea de
carantină sau unitatea unui centru de
carantină trebuie curăţată şi
dezinfectată, urmînd să fie păstrată
timp de cel puțin șapte zile înainte de
introducerea animalelor importate.
Perioada de carantină începe doar
atunci cînd au fost introduse ultimele
animale de acvacultură din lot.
12. În scopul prevenirii introducerii
de boli infectocontagioase,
proprietarul exploataţiei de animale
de acvacultură trebuie să
întocmească şi să implementeze un
program de biosecuritate propriu,
bazat pe proceduri, care să cuprindă
şi alte măsuri suplimentare specifice
exploataţiei pentru preîntîmpinarea
contaminării încrucișate între loturile
care intră și cele care ies.
13. Nici o persoană neautorizată nu
poate intra în unitatea sau centrul de
carantină. Persoanele care intră în
unitatea sau centrul de carantină
trebuie să poarte haine de protecție,
inclusiv încălțăminte de protecție.
Între membrii personalului sau între
echipamente nu trebuie să aibă loc
zintă semne clinice de boală trebuie
să fie examinate clinic de către un
spe-cialist calificat și autorizat în
dome-niul sănătății animalelor
acvatice, iar o selecție reprezentativă
de animale de acvacultură moarte și
de animale de acvacultură care
prezintă semne clinice de boală
trebuie să fie exami-nată într-un
laborator desemnat de autoritatea
competentă.
9. Metodele necesare de examinare,
de eșantionare și de diagnostic
trebuie să fie aplicate prin
consultarea și sub
controlul autorității competente.
10. În plus față de obligațiile de arhi-
vare prevăzute la articolul 8 din Di-
rectiva 2006/88/CE, ferma de caran-
tină trebuie să țină un registru refe-
ritor la: (a) orele de intrare/ieșire a personalului; (b) tratarea apei care intră, precum și
a apelor efluente, după caz;
(c) orice anomalie survenită în cursul
desfășurării carantinei (pene de cu-
rent, deteriorări ale clădirii sau
intem-perii grave etc.);
(d) datele și rezultatele prelevărilor
de eșantioane destinate testelor.
niciun contact susceptibil să
provoace o contaminare între fermele
de carantină, între unitățile de
carantină sau între fermele de
carantină și fermele de acvacultură
sau zonele de cultură a moluștelor.
14. Se iau măsuri de precauţie pentru
prevenirea contaminării reciproce
între transporturile ce vin şi pleacă.
La intrare, vehiculele și
echipamentele de transport, inclusiv
cisternele, containerele și apa trebuie
să fie tratate în așa fel încît să fie
neutralizat în mod eficace agentul
infecțios responsabil de boala sau
bolile enumerate în anexa nr. 3 la
Hotărîrea de Guvern nr. 239/ 2009.
15. Animalele de acvacultură moarte
și animalele de acvacultură care
prezintă semne clinice de boală
trebuie să fie examinate clinic de
către un specialist calificat, iar o
selecție reprezentativă de animale de
acvacultură moarte și de animale de
acvacultură care prezintă semne
clinice de boală trebuie să fie
examinată într-un laborator acreditat
prin metode acreditate de organisme
internaționale recunoscute în acest
scop.
16. Persoana responsabilă pentru
unitatea sau centrul de carantină
trebuie să ţină evidenţa referitor la:
ANEXA II
Examinarea, eșantionarea,
testarea și diagnosticarea
animalelor de acvacultură
1. Examinarea, eșantionarea, testarea
și diagnosticarea animalelor de acva-
cultură se efectuează cu grija de a
asi-gura, în ferma de carantină, pe
toată durata perioadei de carantină,
pre-zența condițiilor de mediu
propice pentru detectarea în laborator
a bolii (bolilor) enumerate în cauză.
2. În timpul carantinei, sunt efectuate
1) orele de intrare/ieșire a
personalului;
2) tratarea apei care intră, precum și
a apelor efluente, după caz;
3) orice anomalie survenită în cursul
desfășurării carantinei (pene de
curent, deteriorări ale clădirii sau
intemperii grave etc.);
4) datele și rezultatele prelevărilor de
probe destinate testelor.
17. Procedurile de suspendare,
retragere sau reacordare a autorizării
pentru unitățile sau centrele de
carantină se stabilesc conform
prevederilor art. 18² din Legea nr.
221/2007, în cazul în care unitatea
sau centrul de carantină nu mai
îndeplinește condițiile definite la pct.
1-16.
Autorizarea se reacordă unei unități
sau unui centru de carantină numai
atunci cînd sînt îndeplinite din nou
condițiile menționate la pct. 1-16.
18. Examinarea, prelevarea de probe,
testarea și diagnosticarea animalelor
de acvacultură se efectuează cu grija
de a asigura, în ferma de carantină,
pe toată durata perioadei de
carantină, prezența condițiilor de
mediu favorabile pentru detectarea în
laborator a bolii (bolilor) enumerate
în anexa nr. 3 la Hotărîrea de Guvern
nr. 239/2009.
prelevări de eșantioane, în termen de
15 zile înainte de data de expirare a
perioadei de carantină, asupra urmă-
toarelor animale de acvacultură:
(a) totalitatea animalelor de acva-
cultură santinelă, atunci când sunt
folosite astfel de animale;
(b) un număr adecvat de animale de
acvacultură (niciodată mai mic de
10), atunci când nu sunt folosite
animale de acvacultură santinelă,
pentru a asigura detectarea bolii
(bolilor) enumerate în cauză, cu un
nivel de încredere de 95 % dacă
prevalența estimată este de 10 %.
3. Sub rezerva dispozițiilor
articolului 18, testele asupra
eșantioanelor prele-vate în timpul
carantinei trebuie să fie
efectuate în laboratoare desemnate
de autoritatea competentă, cu
ajutorul metodelor de diagnostic care
urmează a fi stabilite în conformitate
cu articolul 49 alineatul (3) din
Directiva 2006/88/CE.
19. În timpul carantinei, sînt
desfășurate activități de prelevare de
probe, în termen de 15 zile înainte de
data de expirare a perioadei de
carantină, asupra următoarelor
animale de acvacultură:
1) totalitatea animalelor de
acvacultură santinelă, atunci cînd sînt
folosite astfel de animale;
2) un număr adecvat de animale de
acvacultură (niciodată mai mic de
10), atunci cînd nu sunt folosite
animale de acvacultură santinelă,
pentru a asigura detectarea bolii
(bolilor) enumerate în anexa nr. 3 la
Hotărîrea de Guvern nr. 239/2009, cu
un nivel de încredere de 95 % dacă
prevalența estimată este de 10 %.
20. Toate testările de laborator din
timpul perioadei de carantină trebuie
efectuate în cadrul laboratorului
național de referință prin folosirea
procedurilor de diagnostic
recunoscute în conformitate cu
Manualul de teste de diagnostic
pentru animale acvatice al
Organizaţiei Internaţionale pentru
Sănătate Animală (OIE).
În calitate de laborator naţional de
referinţă pentru depistarea bolilor
animalelor de acvacultură este
desemnat Centrul Republican de
Diagnostică Veterinară.
Centrul Republican de Diagnostică
Veterinară încheie contracte de
colaborare cu laboratoarele
internaţionale de referinţă sau cu alte
laboratoare internaţionale,
participînd periodic la testări
comparative.
Nota informativă la proiectul hotărîrii de Guvern cu privire la
aprobarea Normei sanitar-veterinare ce stabilește cerințele față de plasarea în
carantină a animalelor de acvacultură
1. Denumirea autorului şi, după caz, a participanţilor la elaborarea
proiectului
Proiectul Hotărîrii de Guvern cu privire la aprobarea Normei sanitar-
veterinare ce stabilește cerințele față de plasarea în carantină a animalelor de
acvacultură a fost elaborat de către Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale
şi Mediului.
2. Condiţiile ce au impus elaborarea proiectului de act normativ şi
finalităţile urmărite
Proiectul Hotărîrii de Guvern nominalizat este elaborat în conformitate cu
prevederile art. 29 și art. 31 al Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind
activitatea sanitar-veterinar, cu modificările și completările ulterioare şi vine întru
executarea Hotărîrii Guvernului nr.1472 din 30 decembrie 2016 cu privire la
aprobarea Planului naţional de acţiuni pentru implementarea Acordului de
Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană în perioada 2017-2019, în
special a titlului V „Comerţ şi aspecte legate de comerţ”, capitolul 4 „Măsuri
sanitare si fitosanitare”, secţiunea 2 „Domeniul veterinar
3. Descrierea gradului de compatibilitate pentru proiectele care au ca scop
armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene
Prezentul proiect de act normativ transpune prevederile Deciziei
2008/946/CE a Comisiei Comunităților Europene din 12 decembrie 2008 de
punere în aplicare a Directivei 2006/88/CE a Consiliului în ceea ce privește
cerințele referitoare la plasarea în carantină a animalelor de acvacultură (publicat în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L 337, p. 94 din 16 decembrie 2008), în
acest sens a fost întocmit tabelul de concordanţă în care se analizează comparativ
gradul de transpunere a actului Uniunii Europene în legislaţia naţională.
4. Principalele prevederi ale proiectului şi evidenţierea elementelor noi
Elaborarea prezentului act normativ este impusă de necesitatea completării
legislației în vigoare cu prevederi ce stabilesc cerințele față de plasarea în carantină
a animalelor de acvacultură, în acelaș context peștii proveniți din import se vor
supune, în mod obligatoriu, carantinei, în locuri izolate şi special amenajate,
autorizate de subdiviziunile teritoriale pentru siguranţa alimentelor, autoritate
anitar-veterinară competentă care va permite plasarea în aceste locuri numai după
verificarea îndeplinirii cerinţelor sanitar-veterinare specifice.
5. Fundamentarea economico-financiară
Implementarea prevederilor proiectului nu presupune cheltuieli suplimentare
din bugetul de stat, îndeplinirea acestora este argumentată economico-financiar,
anual, de către Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor.
Toate cheltuielile ce vor surveni în urma implimentării proiectului dat,
urmează a fi suportate în limita mijloacelor bugetare aprobate pentru aceste
scopuri, în strictă conformitate cu legislația în vigoare.
6. Modul de încorporare a actului în cadrul normativ în vigoare
Prin aprobarea proiectului Hotărîrii de Guvern cu privire la aprobarea
Normei sanitar-veterinare ce stabilește cerințele față de plasarea în carantină a
animalelor de acvacultură , cadrul normativ național va fi adus în concordanță cu
legislaţia privind domeniu sanitar-veterinar şi siguranţei alimentelor și armonizat
cu legislația Uniunii Europene.
7. Avizarea şi consultarea publică a proiectului
Proiectul este supus avizării şi consultării publice conform art. 32 din Legea
100/2017 cu privire la actele normative, fiind plasat pe pagina web a Ministerului
Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului www.madrm.gov.md la
compartimentul Transparență decizională / Proiecte de documente.
8.Constatările expertizei anticorupție
Proiectul este supus expertizei anticorupţie conform art. 35 din Legea
100/2017, fiind solicitată efectuarea expertizei de către Centrul Naţional
Anticorupţie.
9.Constatările expertizei de compatibilitate
Prezentul proiect conține norme privind armonizarea legislației naționale cu
legislația Uniunii Europene fiind solicitată efectuarea expertizei de compatibilitate
de Centrul de Armonizare a Legislației.
10.Constatările expertizei juridice
Proiectul este supus expertizei juridice conform art. 37 din Legea 100/2017,
fiind solicitată efectuarea expertizei de către Ministerul Justiţiei.
11. Alte expertize
Proiectul conţine prevederi ce reglementează activitatea de întreprinzător în
contextul Legii nr. 235/2006, astfel fiind solicitată expertiză grupului de lucru al
Comisiei de stat pentru reglementarea activităţii de întreprinzător.