Download - Evaziune Fisc
Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor – delimitarea de contravenţiile şi delictele fiscale conexe
1
PLAN:
INTRODUCERE.......................................................................................................3
1.1. Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor în contextul faptelor care constituie infracţiuni sau contravenţii fiscale în Republica Moldova..................................................................................................4
1.2. Prevenirea infracţiunilor şi contravenţiilor fiscale în Republica Moldova....................................................................................................................14
CONCLUZII..............................................................................................................19
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................21
2
INTRODUCEREActualitatea investigaţiei: Odată cu dezvoltarea societăţii, pe plan social, cultural şi
economic, cu structurarea şi delimitarea legislaţiei în public şi privat, penal şi economic, civil –
administrativ, evaziunea fiscală apare ca o reflectare negativă a întregului sistem politic,
economic şi fiscal abordat la nivelul întregii ţări de către puterea politică. Deoarece astăzi, în
pofida dezvoltării relaţiilor economice, precum şi trecerea la o economie de piată, infracţiunile
fiscale au devenit un fenomen tot mai frecvent şi un lucru inevitabil. Întrucît agenţii economici
folosesc toate mijloacele şi toate căile posibile pentru a se eschiva de la plata impozitelor.
Fenomenul dat a căpătat amploare mai ales în ultimii ani, deoarece s-a mărit numărul
întreprinderilor private, ai căror conducători sunt mai mult cointeresaţi cum ar scăpa de plata
impozitelor, decît în prosperarea pe căi legale a întreprtinderii. Ori nici impozitele de fapt, nu
sunt o povară atît de uşoară. Astfel, desigur că în consecinţă, în mod direct are de suferit în
primul rînd bugetul statului şi în mod indirect - întreaga societate: neplata la timp a salariilor, a
pensiilor, indemnizaţiilor sociale etc.
Pentru a putea combate fenomenul infracţiunilor fiscale, statul în primul rînd ar trebui să
descopere izvorul, sau miezul acestei probleme. De ce agenţii economici evită impozitele, de ce
se eschivează de plata lor, şi de ce fenomenul dat în pofida atîtor măsuri sanţionatorii nu se
stopează, ci dimpotrivă în ultima vreme a devenit un lucru obişnuit.
După părerea noastră pentru a dezrădăcina fenomenul dat este necesar ca în primul rînd să se
stabilească care sunt cauzele acestuia. Trebuie ca legislativul să- şi analizeze puţin prevederile
din textele cu legi şi să vadă dacă nu carecumva povara impozitelor va sista activitatea unor
întrprinderi mici, sau dacă anumite scutiri fiscale nu favorizează dezvoltarea unor întreprinderi
monopoliste. Ori necesitatea modificării legislaţiei din domeniul fiscal este nu doar un lucru
evident, ci o necesitate salvatorie atît pentru contracararea acestui fenomen, cît şi pentru
activitatea la general a tuturor operatorilor economici care activează pe piaţa din RM.
Ar mai fi de menţionat şi necesitatea unui control bine determinat şi organizat, dotat cu
personal bine pregătit şi onest. Ori lipsa acestuia duce la formele cele mai complicate ale
cazurilor de evaziune fiscală.
În ţările de peste hotare eficienţa unui sistem fiscal nu se măsoara atît prin importanţa
venitului fiscal, cît prin gradul de consimţire la impozit; Dar pentru aceasta este necesar o
elucidare fiscală a contribuabilului şi exces de zel din partea organelor fiscale.
Considerăm că este necesar de a se acorda o atenţie deosebită cazurilor de evaziune fiscală
nu doar din partea organelor fiscale şi de drept, ci şi din partea practicienilor, şi a teoreticenilor
pentru ca studiind fenomenul mai îndeaproape, comparînd metodele de combatere a acestuia în
alte ţări, să se găsească o cale de contracarare a fenomenului şi la noi.
3
1.1. Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor în contextul faptelor care constituie infracţiuni sau contravenţii
fiscale în Republica Moldova
Pentru a enumera faptele care constituie infracţiuni sau contravenţii fiscale, care în realitate
sînt mult mai multe decît le prescrie legea, este necesar de a scoate în evidenţă cauzele care au
condiţionat săvîrşirea acestor fapte. Aşadar cauzele apariţiei acestui fenomen sunt multiple. Însă
o importanţă deosebită în primul rînd pentru noi o prezintă exercitarea sarcinilor fiscale, care are
ca motiv tocmai amploarea pe care a căpătat-o evaziunea fiscală. În al doilea rînd trebuie de
menţionat insuficienţa educaţiei cetăţeneşti şi educaţiei fiscale a contribuabililor, precum şi
excesul de zel al organelor fiscale predispuse uneori la exagerări.
Ar mai trebui de menţionat aici şi faptul că lipsa unui control bine organizat şi dotat cu un
personal priceput şi corect, aduce adesea la formele cele mai mari de evaziune. În fine, dar nu şi
în ultimul rînd, după cum s-a mai spus lipsa unei reglementări care s-o îngrădească şi s-o
interzică într-un mod mult mai convingător. Săvîrşirea unor fapte ifracţionale sau
contravenţionale, are loc ca urmare a nerespectării obligaţiilor aflate în sarcina contribuabilului,
obligaţii prevăzute de astfel de acte normative ca: Codul Penal Codul Fiscal.1
Analizînd cadrul normativ a RM deducem pentru contribuabil următoarele obligaţii: să
respecte modul stabilit de înregistrare (reinregistrare) de stat a întreprinderilor şi de desfăşurare a
activităţii de antreprenoriat; în termenuln stabilit conform legii, după înregistrarea de stat să se
pună la evidenţă în organul fiscal, în raza căruia îşi are sediul executiv permanent al
administraţiei întreprinderii, care este stabilit în documentele de constituire. Să comunice
modificările ulteriore despre sediul organului executiv al administraţiei întreprinderii, al
unităţilor structurale etc.; în cazul lichidării sau reorganizării întreprinderii, în termen stabilit de
lege după adoptarea hotărîrii respective, să comunice aceasta organului fiscal în raza caruia îşi
are sediul; să ţină contabilitatea după formele şi în modul stabilit de legislaţie, să întocmească şi
să prezinte organelor fiscale în raza căruia îşi are sediul, darea de seamă fiscală (declaraţii cu
privire la venituri, calcule fiscale şi alte acte) prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea
documentelor contabile în conformitate cu legislaţia şi cu regulile de organizare a arhivisticii de
stat; să declare cu certitudine informaţia despre beneficiul (venitul) rezultat din activitatea de
producţie şi de altă natură şi despre alte obiecte impozabile; să verse la timp şi în întregime la
1 Codul Fiscal nr. 1163-XIII din 24.04.1997. Republicat Monitorul Oficial al R.Moldova, ediţie specială din 08.02.2007, pag.4; Juc V., Toma T. Rolul controlului administrativ în realizarea ordinii juridice în statul de drept, Dezvoltarea constituţională a Republicii Moldova la etapa actuală. Materialele conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice din 23-24 septembrie 2004, Chişinău: F.E.-P. „Tipografia Centrală”, 2004, p. 324
4
buget şi în fondurile extrabugetare sumele calculate ale impozitului şi altor plăţi obligatorii,
asigurînd exactitatea şi autenticitatea cuvenită a calculelor prezentate;
în cadrul controalelor, să prezinte şi să depună la prima cerere a persoanelor abilitate
din organele fiscale, documentele contabile, dările de seama, declaraţiile cu privire la venituri,
calcule fiscale, alte documente şi informaţii privind desfaşurarea activităţii de antreprenoriat,
calcularea şi vărsarea la buget şi în fondurile extrabugetare a impozitelor şi altor plăţi obligatorii,
acordarea înlesnirilor fiscale.2 Iar pentru nerespectarea acestor obligaţii vor surveni anumite
penalităţi, atragerea la răspundere pentru încălcarea legislaţiei fiscale, şi suportarea anumitor
pedepse fie cu caracter educatoriu, fie cu caracter sancţionatoriu.
Nerespectarea obligaţiilor prevăzute de lege a fost încriminată de legiuitor ca fiind
contravenţie sau infracţiune de ordin economic-fiscal, în funcţie de gradul de pericol social pe
care a considerat că-l prezintă. În continuare este necesar a scoate în evidenţă sistemul de
infracţiuni din care acestea fac parte. Astfel, vom porni de la afirmaţia că articolul 126 al
Constituţiei, caracterizînd economia Republicii Moldova ca o economie de piaţă, are în vedere
economia naţională. În acelaşi context reglementar, este statuat că statul trebuie să asigure,
printre altele: libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător; protecţia concurenţei loiale;
crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie; protejarea intereselor
naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară etc.3
Aşadar, conceptul de economie naţională a Republicii Moldova este o categorie economică
fundamentală, care desemnează ansamblul de resurse naturale şi umane, de activităţi productive,
de schimb şi servicii, constituite ca ramuri sau domenii de activitate economică, pe teritoriul
naţional al Republicii Moldova, ca rezultat al dezvoltării forţelor de producţie şi al diviziunii
sociale a muncii, în cadrul frontierelor ţării noastre.4
Economia naţională a Republicii Moldova este influenţată, în principal, de modul de
funcţionare a diferitelor ramuri care o compun. Pînă la începutul anilor '90 ai secolului trecut,
economia naţională a ţării se caracteriza prin sistemul centralizat-birocratic de conducere a
activităţii economice, prin proprietatea colectivă, ruptă de cei care produceau, factori negativi
care au determinat rămînerea în urmă a dezvoltării economiei naţionale. Tocmai de aceea, o dată
cu democratizarea societăţii, s-a impus, ca o necesitate imediată, efectuarea de schimbări de
structură în economia naţională. A fost desfiinţată proprietatea socialistă asupra mijloacelor de
producţie, întreprinderile de stat fiind reorganizate ca societăţi comerciale, funcţionând după
2 Legea pentru modificarea si completarea legii “cu privire la bazele sistemului fiscal”din 06.06.1995 art.133 Babii V., Cu privire la răspunderi constituţionale. Materialele conferinţei practico-ştiinţifice internaţionale a studenţilor, doctoranzilor şi tinerilor savanţi, Probleme ale dezvoltării economiei de piaţă şi dreptului în condiţiile actuale”, sub red. Gheroghe Costachi, mun. Bălţi, 12-13 mai 2006, Chişinău: Tipogr. Centrală, 2006, pag 6924 Stati V., Noţiunea, caracterizarea generală şi tipurile infracţiunilor economice // Revista Naţională de Drept, 2007, nr.1, pag 33
5
principiile economiei de piaţă.5 Totodată, s-a dat curs liber iniţiativei private în economie, ceea
ce a determinat apariţia unui sector privat cu pondere din ce în ce mai mare în realizarea
produsului intern brut în economia moldovenească, aceasta devenind astfel o economie de piaţă.
Concluzia ce se impune este că economia naţională a Republicii Moldova este o realitate
obiectivă, aflată în plin proces de transformare, şi ea se înscrie printre valorile fundamentale ale
societăţii, care trebuie să se bucure de ocrotire juridico-penală.
În dezvoltarea aserţiunilor date, menţionăm că obiectul juridic generic al infracţiunilor
economice este constituit din relaţiile sociale economice, bazate pe următoarele principii de
desfăşurare a activităţii economice: libertatea activităţii economice; exercitarea activităţii
economice în temeiuri legale; concurenţa loială a subiectelor activităţii economice; buna-credinţa
subiectelor activităţii economice; interzicerea formelor vădit infracţionale ale conduitei
subiectelor activităţii economice.6
În privinţa obiectului juridic special al infracţiunilor economice, acesta îl reprezintă relaţiile
sociale ce vizează anumite valori sociale concrete, care derivă din economia naţională a
Republicii Moldova (de exemplu: relaţiile speciale referitoare la încrederea publică în
autenticitatea banilor sau a titlurilor de valoare, lezate prin infracţiunea de la art.236 C.pen. RM;
relaţiile sociale ce ţin de încrederea publică în autenticitatea cardurilor sau a altor carnete de
plată, lezate prin infracţiunea de la art.237 C.pen. RM; relaţiile sociale privitoare la obţinerea
legală a creditului, lezate prin infracţiunea de la art.238 C.pen. RM; relaţiile sociale referitoare la
acordarea legală a creditului, lezate prin infracţiunea de la art.239 C.pen. RM; relaţiile sociale ce
ţin de utilizarea conform destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne sau externe
garantate de stat, lezate prin infracţiunea de la art.240 C.pen. RM etc.).
La majoritatea componenţelor infracţiunilor economice este necesară stabilirea obiectului
material:7 banii sau titlurile de valoare false (ori materialele din care se fabrică acestea), sau banii
ori titlurile de valoare autentice (în cazul infracţiunii de la art.236 C.pen. RM); cardurile sau alte
carnete de plată false (ori materialele din care sunt confecţionate acestea), sau banii ori titlurile
de valoare autentice (în cazul infracţiunii de la art.237 C.pen. RM); documentaţia de credit (în
cazul faptei penale, prevăzute la art.238 C.pen. RM); banii care formează creditul (în cazul
infracţiunii de la art.239 C.pen. RM); mijloacele din împrumuturile garantate de stat (în cazul
faptei infracţionale prevăzute la art.240 C.pen. RM) etc.
Din punctul de vedere al laturii obiective a infracţiunilor economice, este de notat că
majoritatea din ele se comit prin acţiune. În cazuri mai rare, infracţiunile date sunt săvîrşite pe 5 Visterniceanu E., Experienţa legislativă a unor state cu economie de tranziţie în combaterea infracţiunii de tîlhărie // Revista Naţională de Drept, 2003, nr.5, pag 496 Babii V., Rolul sistemului bancar în cadrul economiei. Legea şi viaţa., 2006, nr.12, pag 417 Cuşnir V., Varietăţi de sancţiuni pentru delictele fiscale. Buletinul judecătoriei Economice şi serviciului fiscal de stat. Chişinău, nr. 4, 2002, pag 17
6
calea acţiunii sau (şi) inacţiunii (de exemplu, transportarea, păstrarea sau comercializarea
mărfurilor supuse accizelor, fără marcarea lor cu timbre de control sau timbre de acciz;
evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor; contrabanda; insolvabilitatea
intenţionată; încălcarea regulilor de exploatare, reparaţii şi modificare a locuinţelor dintr-un bloc
de locuit etc.). Numai infracţiunea de la art.249 C.pen. RM se comite prin inacţiune.
De asemenea, trebuie de menţionat că o parte din componenţele infracţiunilor economice
sunt construite ca fiind formale (de exemplu; infracţiunile prevăzute la art.236, 237, 238, 243,
246, 247, 248, 256 C.pen. RM). O altă parte a componenţelor infracţiunilor din Capitolul X al
Părţii Speciale a Codului penal au o factură materială (de exemplu, faptele penale prevăzute la
art.239, 240, 241, 242, 244, 245, 249, 250, 252, 253, 255 C.pen. RM). În unele cazuri,
componenţa de infracţiune presupune existenţa semnelor atît ale unei infracţiuni materiale (de
exemplu, faptele infracţionale de la art.251, 254 C.pen. RM).
În situaţia componenţei infracţiunii, prevăzute la art.258 C.pen. RM, există semnele atît ale
unei infracţiuni formal-materiale, cît şi ale unei infracţiuni materiale. În cazul componenţei
infracţiunii de la art.257 C.pen. RM, se atestă structura infracţiunii formale, formal-materiale sau
materiale, în dependenţă de varianta de realizare.8
Din perspectiva laturii subiective, toate infracţiunile economice sunt infracţiuni intenţionate.
Aceasta nu exclude manifestarea de către făptuitor a imprudenţei în raport cu agravantele (de
exemplu, în cazul faptei de la lit.b) alin.(2) şi lit.b) alin.(3) art.254 C.pen. RM etc.).
În unele cazuri, legea impune stabilirea scopului special al infracţiunii: scopul obţinerii unui
credit, fie al majorării proporţiei acestuia sau al obţinerii unui credit în condiţii avantajoase (în
situaţia faptei penale prevăzute la art.238 C.pen. RM); scopul de a acoperi genurile activităţii de
întreprinzător ilicite (în ipoteza infracţiunii de la art.242 C.pen. RM) etc.
Subiectul infracţiunilor economice este, înainte de toate, persoana fizică responsabilă care la
momentul săvîrşirii infracţiunii are vîrsta de 16 ani. De asemenea, în cazul infracţiunilor
prevăzute la art.236-246, 248-251, 254 şi 257 C.pen. RM, subiectul poate fi persoana juridică ce
desfăşoară activitatea de întreprinzător.
Persoana fizică, care comite unele infracţiuni economice, trebuie să aibă calităţile unui
subiect special: funcţionar ori alt salariat în exerciţiul funcţiunii (lit.b) alin.(2) art.237 C.pen.
RM); funcţionarul instituţiei financiare care decide asupra acordării creditului (art.239 C.pen.
RM); persoana cu funcţie de răspundere sau persoana care gestionează o organizaţie comercială,
obştească sau o altă organizaţie nestatală (lit.с) alin.(2) art.243 C.pen. RM) etc.
În urma trecerii în revistă a elementelor constitutive ale infracţiunilor, prevăzute în Capitolul
X din Partea Specială a Codului penal, putem formula următoarea definiţie a noţiunii acestor 8 Negru B., Responsabilitatea şi răspunderea juridică într-un stat democratic şi de drept. Revista Naţională de Drept. Ediţie specială. 2006, nr.12, pag 43
7
infracţiuni: prin „infracţiuni economice" se au în vedere faptele social-periculoase, comise cu
intenţie, care lezează, prin excelenţă, relaţiile sociale economice, răspunderea penală pentru care
se prevede în art.236-258 C.pen. RM.
Punînd la baza clasificarea ramurilor sau domeniilor activităţii economice, putem identifica
următoarele tipuri de infracţiuni economice: a) infracţiuni săvîrşite în sfera financiar-creditară
(art.236-240, 244, 245, 250 C.pen. RM); b) infracţiuni săvîrşite în sfera activităţii de
întreprinzător (art.241, 242, 252, 253 C.pen. RM); c) infracţiuni săvîrşite în sfera distribuirii
bunurilor (art.243, 246, 247, 251 C.pen. RM); d) infracţiuni săvîrşite în sfera activităţii
economice externe (art.248, 249 C.pen. RM); e) infracţiuni săvîrşite în sfera consumului de
bunuri, servicii şi lucrări (art.254-257 C.pen. RM); 1) infracţiuni săvîrşite în sfera exploatării
fondului de locuinţe (art.258 C.pen. RM).
În continuare, conform prevederilor Codului Penal al republicii Moldova,9 vom distinde art
244 care incriminează acţiunea de evaziune fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor. Deci, evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor prin
includerea în documentele contabile, fiscale sau financiare a unor date vădit denaturate privind
veniturile sau cheltuielile ori prin tăinuirea altor obiecte impozabile, dacă suma impozitului care
trebuia să fie plătit depăşeşte 2500 unităţi convenţionale, se pedepseşte cu amendă în mărime de
la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, iar persoana juridică se
pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul
de a exercita o anumită activitate.
Aceeaşi acţiune: b) care a condus la neachitarea impozitului în proporţii deosebit de mari se
pedepseşte cu amendă de la 2000 la 3000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3
ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la
3000 la 6000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate
sau cu lichidarea persoanei juridice.
La fel, codul penal prin articolul 2441, incriminează evaziunea fiscală a persoanelor fizice.
Astfel, evaziunea fiscală a persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător prin
eschivarea de la prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit sau prin includerea în
declaraţie a unor date denaturate, dacă suma impozitului pe venit care trebuia să fie achitat
depăşeşte 2500 de unităţi convenţionale, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2000
de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de
ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an. Aceeaşi acţiune care a condus la neachitarea impozitului în
proporţii deosebit de mari se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 de unităţi 9 Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002. Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.72-74/195 din 14.04.2009
8
convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani. Din examinarea structurii acestor infracţiuni
rezultă caracteristici prin care se aseamănă, întrucît sub aspect obiectiv, elementul material
constă într-o infracţiune, în sensul că nu se face ceia ce este obligatoriu, în cadrul reglementarilor
fiscale. Sub aspect subiectiv, toate aceste infracţiuni se săvîrşesc doar cu intenţie. Aici vom
adăuga că în conformitate cu articolul 17 al Codului penal "se consideră că infracţiunea a fost
săvîrşită cu intenţie dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al
acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a dorit sau admitea, în mod
conştient, survenirea acestor urmări". De menţionat în acesta ordine de idei că, atît în legislaţia
naţională, cît şi în doctrina penală naţională10 intenţia este denumită uniform. Însă doctrina
penală, precum şi în unele legislaţii penale asupra problemei de fundamentare a conceptelor
privitoare la aşa forme ale vinovăţiei penale cum ar fi intenţia şi imprudenta infracţională au fost
lansate mai multe teorii. Toate acestea abordînd sau determinînd sub diferite aspecte afinităţile
proceselor psihice specifice au făcut ca, în cele din urmă, să fie fundamentate sau proliferate
natura juridică a fiecăreia dintre acestea luate aparte. Or tocmai aceasta vom încerca să reliefăm
şi noi în acest itinerar ştiinţific. Aşadar, în ceea ce priveşte intenţia infracţională, o noţiune
frecvent utilizată în concepţiile doctrinei penale ca o formă a vinovăţiei penale, este privită sub
diverse puncte de vedere în funcţie de teoriile care o abordează sau, în cele din urmă, încearcă să
o fundamenteze. Astfel, vom atrage îndeosebi atenţia asupra uneia dintre teorii, care, în viziunea
noastră, conturează cel mai bine rafinamentele vinovăţiei penale. Aşa încît, potrivit concepţiei
normativiste care explică noţiunea şi esenţa vinovăţiei penale, mai ales în ce priveşte intenţia
infracţională, în doctrina germană, s-au expus două: teoria intenţiei şi teoria vinovăţiei.11
Prima teorie are la bază ideea că intenţia presupune voinţa şi conştiinţa de a comite o
infracţiune. Astfel, dacă agentul doreşte producerea unei anumite urmări socialmente periculoase
nu este suficient ai considera fapta ca fiind una intenţionată, ci la atare infracţiuni trebuie să fie
cunoscută de persoana infractorului că fapta sa intră sub incidenţa unui text a normei de
incriminare penală. În acest caz se are în vedere de către autorul infracţiunii atît elementele
constitutive ale infracţiunii, cît şi într-un mod implicit faptul că acea conduită este una
incriminată. În acest fel susţinîndu-se că: „Infractorul la comiterea infracţiunii într-o formă
intenţionată, în mod implicit, cunoaşte şi conţinutul legii penale".12
Ca urmare dacă aceste acţiuni sau inacţiuni ar fi săvîrşite din culpă, nu ar fin posibil de
stabilit răspunderea penală în cadrul altor reglementări.10 Barbăneagră Al., Berliba Viorel, Bârgâu Mihai, Borodac Alexandru, Bujor Valeriu, Carpov Trofim, Gheorghiţă Mihai, Gurschi Constantin, Laşcu Mihai, O.Popovici Tudor, Ţaulean Vitalie, Ulianovschi Gheorghe, Ulianovschi Xenofon; CODUL PENAL AL REPUBLICII MOLDOVA. Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.72-74/195 din 14.04.200911 Plawscki S., L'erreurde droit, în „Annales de I'Universite de Scences Sociales de Toulouse", nr.LXXX, 1982, (I), pag 13312 Paraschiv C., Damaschin M., Dreptul învinuitului de a nu se autoîncrimina.//Dreptul, 2005, nr.2, pag 19
9
Ca şi în cazul Codului Penal din 2009, Codul Penal al RM din 1964 abrogat, reglementa
evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor. Iar articolul 164’2 prevedea:
"Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor pe calea includerii în
documentele contabile a unor date vădit denaturate privind veniturile sau cheltuielile fie pe calea
tăinuirii altor obiecte impozabile, savîrşite în proporţii mari se pedepseşte cu privaţiunea de
libertate de pîna la 2 ani, cu privarea dreptului de a deţine funcţii anumite sau de a exercita o
anumită activitate, pe un termen de pîna la 3 ani sau cu amendă în mărime de pînă la 500 salarii
minimale".13Aliniatele următoare vizînd săvîrşirea aceloraşi acte fie repetat, fie în proporţii
deosebit de mari. Cu amenda este pedepsită şi persoana fizică în caz de evaziune fiscală -
art.164’3 CP, care prevede că: "neprezentarea de către o persoană fizică a declaraţiei cu privire la
venituri, în cazul cînd depunerea declaraţiei este obligatorie, precum şi includerea în declaraţie a
unor date falsificate despre venituri sau cheltuieli, care au dus la evaziune fiscală în proporţii
mari". Pentru existenţa componentei de infracţiune era necesar ca obiectele impozabile tăinuite
sau datele despre venit, precum şi includerea în declaraţie a unor date falsificate despre venituri
sau cheltuieli să fie cuprinse de noţiunea "proporţii mari sau deosebit de mari", acceptată de
Codul Penal. Drept infracţiuni fiscale prevăzute de Codul Penal erau: art. 164, practicarea
ilegală a activităţii de întreprinzător, art. 164’1, eschivarea de la prezentarea documentelor şi a
datelor cu privire la venit, art. 164’6, neachitarea impozitelor, taxelor şi altor plăţi etc.14
Codul cu privire la contravenţiile administrative, pe lîngă Codul Penal, enumeră un şir de
fapte ilicite, ce constituie contravenţii, desigur cu un pericol mai scăzut. Constituie contravenţie
acţiunea privind evaziunea fiscală a persoanelor fizice prevăzută la art 301. Evaziunea fiscală a
persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător prin eschivarea de la prezentarea
declaraţiei cu privire la impozitul pe venit sau prin includerea în declaraţie a unor date
denaturate, dacă suma impozitului pe venit care trebuia să fie achitat nu depăşeşte 2500 de
unităţi convenţionale, se sancţionează cu amendă de la 100 la 150 de unităţi convenţionale. Nu se
aplică sancţiune în cazul în care impozitul pe venit ce urmează a fi achitat este mai mic de 100 de
unităţi convenţionale.15
Trebuie de menţionat că achitarea cu întîrziere a TVA, a impozitelor sau prezentarea de
declaraţii false se referă nu numai la averea ci şi la alte venituri obţinute din unele activităţi
obişnuite şi ocazionale, considerate în mod nejustificat că nu merită a fi făcute publice, cum ar fi
meditaţiile, chiriile încasate, lucrările de reparaţie a instalaţiilor, lucrări de zugrăvire ale
locuinţelor, ajutoare la lucrările de menaj, îngrijirea sau supravegherea copiilor altora, adică
13 Osoianu T, Orîndaş V, Procedura penală. Partea generală. Curs universitar, Chişinău 2004, pag 32014 Certan A. Politica fiscală: aspectul teoretic şi aplicarea practică: informaţie expres / A. Certan.- Chişinău: INEI, 2009, pag 3915 Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24.10.2008. Monitorul Oficial nr.3-6/15 din 16.01.2009
10
activitatea din care rezultă totuşi cîteva procente din valoarea totală a serviciilor, iar în cazul
unor persoane reprezintă singura lor sursa de venit.16
Din categoriile mijloacelor de evaziune fiscală necunoscute publicului larg, ci doar
autorităţilor însărcinate cu supravegherea respectării legilor, fac parte unele procedee mai subtil
utilizate de o anumită categorie de evazionişti şi anume: umflarea costurilor, falsificarea
documentelor contabile sau realizarea unor manievre prin care se elucideaza prevederile
convenţiei între ţări referitoare la evitarea dublei impuneri.17
În Franţa, organele fiscului dispun de un catalog oficial al mijloacelor de evaziune fiscală, în
care umflarea costurilor de către administraţiile firmelor reprezintă probabil pentru unii din noi o
adevarată surpriză. Indiferent de gradul de dezvoltare al unei economii, pentru sustragerea unei
plăţi din profit de la impozitare se fac intenţionat cheltuieli mai mari decît ar fi normal în cadrul
capitalului: salarii, se măresc cotele anuale de amortizare mai mult decît deprecierea reală a
mijloacelor fixe sau se introduc în capitalul de cheltuieli generale sume mai mari decît s-au
cheltuit în realitate.
În ţările mai dezvoltate economic, conducerile firmelor îşi plătesc salariile şi primele mai
ridicate atunci cînd obţin beneficii mai mari şi-i platesc, de asemenea mai bine şi pe membrii
consiliilor de administrare, care le avizeaza plăţile, consumînd aşa un volum însemnat din partea
de profit, care în mod normal ar fi trebuit sa ajungă la bugetul naţional.
Acest obicei se practică azi şi în Moldova, prin aceea explicîndu-se de ce în unii ani unele
societăţi obţin profituri simbolice sau nu obţin nimic, în ciuda vînzărilor mari şi a indicatorilor
economici realizaţi, constatare în faţa căreia colaboratorii Curţii de Conturi şi ai Gărzii
Financiare, nu pot întreprinde nimic efectiv.18
O altă formă a evaziunii fiscale este acea a neplăţii integrale a impozitului pe venituri
dobîndite de firmele moldoveneşti în străinatate, sub protecţia convenţiilor interstatale de evitare
a dublei impuneri. De exemplu, pentru a realiza nişte economii la conturile lor de producţie,
firmele occidentale care folosesc forţa de muncă din străinatate , sînt interesate ca impozitele şi
asigurările sociale pe cîştigurile realizate sa fie plătite integral în ţara de origine a firmelor străine
cu care colaboratorii, pentru a nu mai plăti către statele lor adaosurile pentru asigurările (circa 45
%), obligatorii atunci cînd utilizează salariaţi autohtoni.
Celălalt exemplu reprezintă o umflare a costurilor de către firmele de stat, în scopul
diminuării profitului obţinut în valută. Echipele de muncitori deplasate în vest pentru lucrări de
construcţii erau conduse de un maistru, un tehnician sau un inginer vorbitor al limbii ţării
respective. El avea sarcina atît să facă legatura cu personalul tehnic al antreprizei care executa
16 revista “Adevarul economic” 2009 nr.1-2 pag.517 ziarul “Tribuna economica” 2009 nr.10 –“De la evaziune fiscala la frauda fiscala”18 Revista “Adevarul economic” 2009 pag 15 nr.2
11
lucrarea, cît şi să asigure supravegherea şi calitatea lucrărilor. Ca un fel de plată - chilipir,
imediat după revoluţie unele firme aflate atunci în proprietatea de stat au mai trimis acolo în
deplasare şi cîte alte două persoane din conducere, persoane care se schimbau din două în două
săptămîni. Delagaţii locuiau în hoteluri de lux, unde preţul zilnic al unei camere este egal cu un
salariu mediu lunar pe ţară, cu diurne mari ş.a.
Dintr-un calcul sumar al cheltuielilor făcute pe parcursul unui an cu ocazia acestor deplasări,
numai de reprezentanţii conducerii unei firme, pe atunci proprietate de stat rezultă o sumă din
care s-ar fi putut cumpăra o duzină din cele mai moderne electrocardiograme sau 50
computatoare dintre cele mai bune. Nu au fost cumpărate, pentru că în ţară unde nu se dă
socoteală cum se cheltuieşte banul public, este imposibil să mai domnească şi altceve în afara
bunului plac şi a anarhiei.19 Reeşind din situaţia Moldovei, nu cred că numărul unor astfel de
cazuri este mic.
Un aspect care poate facilita evaziunea fiscală sînt conturile bancare greu sau imposibil de
descoperit. Din practică s-a constatat că nu toate băncile prelucrează documentele de decontare
în acelaşi fel, dar mai ales editează extrasurile de cont în mod diferit, potrivit propriilor programe
de prelucrare automată a datelor.20
Printre numeroasele forme de evaziune pe care legiuitorul le-a avut în vedere este şi cea
contabilă, pentru întreprinderile impuse pe baza registrelor. Disimularea prin înregistrare e
variată. Procedee din cele mai ingenioase sînt practicate. Descoperirea lor e foarte anevoioasă,
cerînd timp şi o bună cunoaştere nu doar a teoriei contabile, dar şi a tehnicii respective.
Mijloacele de disimulare îmbracă forma fie a unei înregistrări, care are ca scop prezentarea
altei situaţii decît cele reale. Amploarea fenomenelor de evaziune în această direcţie se explică
printr-o serie de cauze: În primul rînd ar trebui menţionată necunoaşterea de către agentul
economic sau de aparatul financiar angajat de acestea a legislaţiei fiscale sau interpretarea în
defavoarea bugetului a prevederilor referitoare la obligaţiile fiscale pa care le au. În al doilea
rînd, nu trebuie neglijata nici slaba pregătire pe probleme financiar-contabile a personalului
contabil din cadrul societăţilor comerciale, precum şi a unei anumite părţi din personalul cu
atribuţii de control fiscal.
O altă cauză şi cea mai de temut, o constituie înregistrarea incorectă în contabilitate a unor
operaţii, înregistrare făcută însă, cu buna ştiinţă.21 În general, cazurile de evaziune fiscală
depistate după locul unde ele au fost constatate, se pot delimita astfel: la frontieră - mărfuri fără
documente, cu documente false sau subevaluate faţă de preţurile de pe piaţă; pe drumurile
publice, atunci cînd mijloacele fixe, materiile prime, mărfurile etc. sînt transportate în cantităţi şi
19 “Adevarul economic” 2009 nr.2 pag.1520 “Impozite si taxe” 2006, nr.1-2 pag.1521 Saguna D.D. “Evaziunea fiscala pe intelesul tuturor” Bucuresti 1995 pag.38
12
la preţuri diferite decît cele înscrise în documentele legale prevăzute a se întocmi şi care
obligatoriu trebuie să le îsnsoţească; la locul desfăşurării activităţii de persoanele fizice sau
juridice sau chiar în afara acesteia şi anume: - desfăşurarea de activităţi economice subterane; -
desfăşurarea de activităţi prin intermediul sucursalelor, filialelor sau altor subunităţi care sînt
înregistrate la organele competente; - declaraţia nesinceră a obiectului sau a sursei impozabile; -
întroducerea şi desfacerea de mărfuri fără documente; - necalcularea corectă a impozitelor şi
taxelor şi aplcarea abuzivă a înlesnirilor prevăzute de legislaţie; - evidenţa contabilă dublă sau
alte cauze şi metode de sustragere. Constatarea contravenţiei de evaziune fiscală implică
întocmirea în fiecare caz a unui proces verbal cuprinzînd datele privind organul constator,
contribuabilul persoana fizică sau juridică, funcţionarul din unitatea de impozit, taxa, vinovatul
de producerea fraudei.
13
1.2. Prevenirea infracţiunilor şi contravenţiilor fiscale în Republica Moldova
Conform normelor fiscale, întreprinderile au obligaţia de a plăti impozite, taxe şi alte
contribuţii, chiar dacă acestea sunt suportate de alţi contribuabili. Beneficiari ai acestor impozite
pot fi bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale sau bugetele fondurilor
speciale. O listă a obligaţiilor trebuie să cuprindă impozitul de profit, impozitul pe venit (plătit de
întreprindere dar suportat de beneficiarii veniturilor), impozitul pe devidente, impozitul de
profitul obţinut din activităţi comerciale licite sau din nerespectarea legii privind protecţia
consumatorilor. Această listă nu este valabilă pentru toate întreprinderile, multe obligaţii sunt în
sarcina întreprinderilor care desfăşoară anumite activităţi sau care deţin anumite bunuri.
Astfel, întreprinderea îşi asumă un risc fiscal, iar organele de control acceptă şi recunosc o
anumită abilitate în raport cu reglementările de natură fiscală. Însă, atunci cînd în urma
controlului administraţia constată erori, întreprinderea este obligată să le corecteze sau să
dovedească faptul că înterpretarea pe care o dat-o normei legale este bună.22 Practica de
fiscalitate a impus tratarea separată a erorii contabile de decizie de gestiune. De aceea există o
metodă de efectuarea a controlului fiscal ce este efectuată în modul următor: pentru acesta sunt
necesare actele, numele, prenumele şi funcţiunea persoanelor responsabile de respectarea
legislaţiei fiscale ale contribuabilului în perioada supusă controlului şi participanţilor la
efectuarea controlului, perioada supusă controlului,
1. rezultatele controlului precedent şi măsurile întreprinse de contribuabil pentru
lichidarea încălcărilor indicate în materialele de control precedent,
2. locul unde s-a efectuat controlul,
3. date privind înregistrarea agentului economic la Camera Înregistrării de Stat de pe
lânga Ministerul Justuţiei,
4. datele privind constituirea şi vărsarea mijloacelor în fondul statutar,
5. genul de activitatea al întreprinderii în perioada supusă controlului, cu indicarea
existenţei licenţei dacă este necesară pentru genul de activitate practicat,
6. informaţia despre toate conturile bancare ale întreprinderii,
7. filialele şi depozitele agentului economic, precum şi modificările în documentele de
constituire,
8. încălcările depistate cu indicarea obligatorie a actului normativ ce le reglementează.23
22 Azarov M., Introducere în dreptul constituţional şi instituţional al Uniunii Europene (Curs universitar). Chişinău: 2001, pag 6923 Grosu V., Cojocari I. Controlul financiar ca instrument principal de prevenire şi combatere a infracţiunilor cu caracter economico-financiar, Probleme de drept în perioada de tranziţie. Conferinţa ştiinţifică anuală a profesorilor din 26 aprilie 2002, Chişinău: Universitatea de Criminologie, 2002, p. 135-140
14
Actul de control este semnat de către inspectorii fiscali care au efectuat controlul şi de către
persoanele responsabile de respectarea legislaţiei fiscale ale agentului economic, care au
participat la efectuarea controlului.
Precum este cunoscut faptul, în ultimii ani agenţii economici fug de plătirea impozitului total,
iar un număr mare de întreprinderi au fost depistate ca vinovate de aceasta. Numai din anul
2008-2012 au fost anulate 7043 de întreprinderi în RM ce nu au plătit impozitul fiscal.24
Sub aspectul de mai sus, vom adăuga că peste tot unde se doreşte dispariţia evaziunii fiscale,
acţiunile de prevenire şi combatere a acestora trebuie să înceapă cu începutul şi aceasta nu este,
aşa cum se crede, nici infiinţarea Gărzii Financiare, Curţii de Conturi ori însărcinarea poliţiei de
a-l aresta şi ancheta pe cel bănuit de evaziune.
Într-un stat de drept nimeni nu are interesul să aibă puşcăriile pline de infractori, chiar dacă o
astfel de situaţie ar da de lucru la o mulţime de oameni. Cele mai importante dintre măsurile de
prevenire a evaziunii fiscale - legile şi normele care pentru a fi corecte - statul trebuie să respecte
cu rigurozitate principiile moderne ale impozitării. Iar înainte de a pretinde contribuabilul să fie
cinstit la plata impozitului, statul trebuie să fie el însuşi corect şi cinstit, nu numai atunci cînd
crează şi adoptă legea, dar şi cînd o aplică.25
Fenomenul evaziunii este generat în mare parte nu doar de faptul că prevederile legale sînt
confuze, ambigue şi susceptibile de interpretări, dar de activitatea ce lasă de dorit a organelor
menite să prevină şi să combată acest fenomen.26
În prezent, constătări privind modul cum persoanele fizice şi juridice şi-au creat şi au achitat
faţă de buget datoriile fiscale se fac de către inspectorii fiscali, Garda Financiară, specialişti din
cadrul Curţii de Conturi, poliţie economică şi vamală, în timp ce valorificarea (depunerea la
dosarul fiscal propriu al tuturor acestor constatări) se face doar de către inspectorii fiscali.
Munca în paralel pe care o desfăşurau pînă nu demult aceste organe, conducea la o activitate
uneori ineficientă. Prin trecerea Gărzii Financiare sub controlul Inspectoratului Fiscal sperăm că
activitatea de combatere şi prevenire a formelor şi metodelor de evaziune fiscală să fie mai
reuşită.
Profesorul Hoanţă N. în lucrarea sa "Evaziunea fiscală" ne atrage atenţia la dificultatea
măsurării evaziunii fiscale. Acest lucru ilustrează faptul că nu există instrumente şi posibilităţi
sensibite şi eficiente de măsurare a acestui fenomen. În statul fiscal al zilelor noastre acest fapt
este evident un paradox. Dar, în împletirea de opţiuni politice vizînd evaziunea fiscală pe de o
parte, tendinţa dacă nu de curmare a ei, măcar de limitare semnificativă a acesteia, pornind de la
24 Cobzari L. Gestionarea finanţelor publice în Republica Moldova // Ştiinţa, businessul, societatea: conferinţa internaţională: (12-14 februarie).-Chişinău, 2011, pag 31-34. 25 Saguna D.D. “Drept financiar si fiscal” ,Bucuresti 1997, pag 14626 Gaftoniuc S., “Finante Internationale” Editura Economica, 1997, pag 96
15
caracterul nociv asupra mediului economico-social, iar pe de altă parte, o altă tendinţă de folosire
a evaziunii fiscale ca element pozitiv al politicii fiscale – adesea, neavând interes să măsoare
amploarea evaziunii fiscale.
Amploarea fenomenului generalizat la întreaga geografie politică a lumii, multitudinea
modalităţilor concrete de manifestare, caracterul neortodox al acestora, eforturile pe care le
presupune strîngerea datelor etc. şi din punct de vedere tehnic operaţiunea măsurării evaziunii
fiscale devine o întreprindere greu de realizat.27 La toate acestea, în practică, se mai adaugă încă
un element, relevant: greutatea efectivă în depistarea şi propagarea unei evaziuni fiscale, în
această direcţie intervenind factori multipli - inconsistenţa legislativă, inventativitatea general
recunoscută a evazioniştilor, caracterul limitat al surselor destinate combaterii fenomenului, etc.
Un alt factor ar fi acela că, în timp ce interesul imediat pentru limitarea acestuia îl poartă un
singur organism, Minsterul Finanţelor ca reprezentant al statului în procurarea şi administrarea
bunurilor publice, interesul în realizarea unei evaziuni fiscale îl are, practic, orice contribuabil al
unei ţări, în special, când este confruntat cu o presiune fiscală excesivă. Din acest unghi de
vedere evaziunea fiscală trebuie privită ca o refuzare din partea oricărui contribuabil şi care
devine o certitudine atunci când momentul este prielnic realizării ei. Deoarece semnificaţia
mărimii evaziunii fiscale constă şi în determinarea factorilor legistativi şi guvernamentali, se
întreprind metode aproximative de estimare.
În prezent, organele fiscale ale Republicii Moldova sînt îngrijorate de răspîndirea diferitelor
scheme complicate, orientate, în special, spre evaziunea fiscală.28 Vom realiza cercetarea
practicilor evazioniste pe baza studiului pieţei produselor alcoolice (PA) şi a analizei preţurilor
de import practicate în Republica Moldova. Conform cercetării date, s-a constatat că majoritatea
absolută a companiilor-importatoare de PA în Republica Moldova realizează aceste importuri în
baza contractelor cu companii-intermediare, înregistrate, de regulă, în ţări cu regim fiscal
offshore, pe cînd livrările propriu-zise se efectuează de către întreprinderile-producătoare (în
mare parte, din Ucraina, România şi Belarus).
În prezentul studiu, am analizat detaliat schemele de import, practicate de principalele
companii-importatoare (din „Top-25”), fiind nominalizate majoritatea structurilor străine (în
special de tip offshore), prin intermediul cărora are loc transferul de profituri, obţinute în
Republica Moldova în cadrul activităţii operatorilor pe piaţa de alcool.29
27 Patroi D., “Evaziunea Fiscala intre latura permisiva, aspectul contraventional si caracterul infractional”, Editura Economica, Bucuresti, 2006, pag 14728 Borcan M.A. Evaziunea fiscală, în concepţia UE / M.-A. Borcan // Economistul.- 2005.- 25 mai, pag 8 29 Gogîrnoiu Gh. Atragerea investiţiilor străine şi politica fiscală ca factor esenţial în stabilirea riscului de ţară: cazul Republicii Moldova şi României / Gh. Gogîrnoiu, R.Hîncu // Anale ASEM, 2006. – Chişinău: CEP ASEM, 2006, pag 330
16
Astfel, supunînd unei analize minuţioase datele din declaraţiile vamale (DV) de import în
Republica Moldova a PA, am constatat că, dintre companiile din „Top-25”, doar S.A. „Benefix”
importă produse direct (fără intermediari) de la livrator – S.N.P. „Lumix” (România). Totodată,
preţurile de import ale acestor produse, practicate de compania în cauză, sînt puţin inferioare
valorilor medii generale pe ţară şi, în acelaşi timp, ceva mai ridicate decît preţurile existente pe
piaţa regională.
Această situaţie se explică prin faptul că S.A. „Benefix” este deţinută integral de S.N.P.
„Lumix” (România), astfel fiind lipsită de sens includerea în schema de livrare a cărorva
structuri intermediare: transferul de preţ/profit se efectuează direct către „compania-mamă”. O
altă explicaţie, în acest sens, o constituie şi faptul că S.N.P. „Lumix” este o companie de stat,
supusă unui control riguros din partea autorităţilor române asupra transparenţei tranzacţiilor
realizate de aceasta.
Printre importatori, mai multe companii activează fără intermediari. Însă, nivelul relativ înalt
(în raport cu media generală) al preţurilor de import, practicate de unele din aceste companii,
denotă că ele practică şi transferul de preţ/profit direct către companiile livratoare. Restul
operatorilor naţionali ai pieţei alcoolice, supuşi analizei, importă PA prin structuri intermediare,
numărul şi „geografia” acestora variind de la un operator la altul. Lider în acest sens este S.R.L.
„Dalios”, pe adresa căruia, pe parcursul anului 2005, au fost efectuate livrări de PA (de la 7
livratori din 3 ţări) prin intermediul a 9 companii.30
O situaţie similară se atestă şi în activitatea S.R.L. „Intervest”, pe adresa căreia au fost
efectuate (în acelaşi an fiscal) livrări de PA prin intermediul a 7 companii. De asemenea, prin
intermediul a 7 companii, au fost efectuate importurile de PA de către SRL „Adalit”.
Totodată, multe companii au realizat, practic, toate importurile de PA, în anul 2005, prin una
sau două companii intermediare. Printre acestea pot fi menţionate S.A. „Altes” şi S.R.L.
„GrunoGrup” (ambele au beneficiat, în acest sens, de „serviciile” unei singure companii –
„GrunoGrup” Gmbh).
Astfel, din informaţiile prezentate mai sus, se poate observa, că deseori, în calitate de
intermediari în cadrul importurilor, efectuate de diferite companii moldoveneşti, figurează unele
şi aceleaşi structuri din străinătate.
Luînd în calcul această constatare, structura importurilor de PA în Republica Moldova a fost
supusă analizei şi dintr-o altă optică – pornind de la companiile din străinătate, prin intermediul
cărora au fost realizate aceste importuri în anul 2005.
30 Fuior E., Unele consideraţii privind mecanismul estimării potenţialului fiscal / E. Fuior // Integrarea europeană şi competitivitatea economică: simpozion internaţional: (23-24 sept.).- Vol. II.- Chişinău: ASEM, 2006, pag. 78
17
În sensul de mai sus, vom prelungi cu idea conform căreia schema eschivării parţiale de la
plata impozitelor în Republica Moldova, aferente veniturilor obţinute din activităţi de
comercializare pe piaţa locală a produselor alcoolice importate, este următoarea:
1) companiile importatoare încheie contractele de import cu companiile intermediare – la
preţuri de procurare superioare celor reale, stabilite cu livratorii acestor produse;
2) valoarea diferenţei de preţ, menţionate mai sus, este calculată pornind de la preţurile finale
de comercializare pe piaţa locală, luîndu-se în considerare: cheltuielile de transport pînă în
Republica Moldova; impozitele şi plăţile aferente importului; precum şi cheltuielile aferente
comercializării suportate de compania respectivă. Important de reţinut că, în cadrul „stabilirii”,
prin această metodă, a preţului de import se „programează” un nivel de rentabilitate mizer (sau
chiar egal cu zero ori cu valoare negativă);
3) achitarea pentru produsele importate se efectuează, de regulă, prin transferarea către
companiile intermediare a contravalorii în bani a acestora – pornind de la preţurile majorate
artificial, ce includ şi diferenţa de preţ, calculată conform metodei expuse mai sus. Companiile
intermediare, la rîndul lor, transferă sumele derivate din preţurile reale de procurare către
companiile livratoare, iar diferenţa de preţ este împărţită, conform proporţiilor stabilite10, cu
importatorii.
Constararea şi sancţionarea faptelor de evaziune fiscală este efectuată de organele de control
ale Ministerului Finanţelor (Direcţia de Control Fiscal, Garda Financiara), Curtea de Conturi,
organele Ministerului de Interne prin actele de control întocmite, iar faptele penale de către
instanţele judecătoreşti în baza constatărilor organelor de control fiscal.
Faptele de evaziune fiscală sancţionate de legile din Republica Moldova se referă în general
la: refuzul de a prezenta organelor de control prevăzute de lege documentele justificative
necesare pentru stabilirea obligaţiilor fata de stat; sustragerea de la plata a impozitelor, taxelor şi
a contribuţiilor datorate prin neînregistrarea unor activităţi; organizarea sau conducerea de
evidenţe contabile duble, distrugerea documentelor de evidenţă contabilă sau a suporturilor
informaţionale de stocare a datelor; refuzul de a permite accesul organelor de control în locurile
unde se desfăşoară activităţi impozabile; nedepunerea declaraţiilor de impozite şi taxe la
organele fiscale teritoriale; declararea fictivă a sediilor sociale etc.
18
CONCLUZII
Crearea şi existenţa unei societăţi perfecte în care toţi membrii ar fi cinstiţi, oneşti, şi să
desfăşoare o activitate productivă, să îşi plătească toate impozitele şi taxele care le datorează, să
nu existe crime, infracţiuni, corupţie, să fie respectata legea este o utopie. Toate acestea ar fi
posibile numai în cazul în care există numai proprietate publică sau numai proprietate privată,
ceea ce este de asemenea, o utopie.
Existenţa celor doua forme de proprietate, publică şi privată, creează distorsiuni în realizarea
societăţii perfecte. Distorsiuni ce apar în funcţie de gradul de întindere a unor forme de
proprietate. Proprietatea publică are nevoie de resurse pentru a acoperi cheltuielile pe care le
angajează, mărimea lor fiind data de ponderea acesteia în cadrul economiei naţionale. Sursa
principala de venituri sunt în principal impozitele şi taxele pe care le încasează de la persoanele
fizice şi de la întreprinderile private.
Persoanele fizice şi întreprinderile private obţin venituri, şi în funcţie de rentabilitate,
beneficii, de politica promovată de conducere, de de cadrul juridic existent într-o ţară sau alta. Şi
la o parte din aceste beneficii trebuie să se renunţe pe cale impozitului şi să le vireze la bugetul
statului.
Numai că renunţarea la o parte din beneficiile obţinute nu este prea uşoara, de aici apare
izvorul evaziunii fiscale.
Mulţi consideră că tăinuirea de la impozitare este, în felul său, nesupunerea civilă, care ar
putea fi comparată, de exemplu, cu refuzul de la serviciul militar sau lupta apărătorilor mediului
ambiant pentru păstrarea spaţiilor verzi împotriva lărgirii construcţiilor în oraşe. Însă acest lucru
reprezintă o problemă cu mult mai subtilă, iar miezul ei se regăseşte individual la fiecare în
parte. Uneori de vină poate fi statul , alte ori obişnuinţele create dea lungul timpului – şi de aici
sectorul tenebru al unei ţări , unde evaziunea e la sine acasă.
Însă cercetînd sectorul “negru”,el ne arată că sistemul fiscal nu este drept. De unde şi
influenţa negativă asupra dorinţei populaţiei de-a plăti impozite şi asupra încrederii în sistemul
politic şi unitatea socială a diferitor pături a populaţiei. Şi, probabil, în aceasta constau
argumentele de bază împotriva sectorului “negru” , care duce la micşorarea impozitelor locale şi
de stat.
Dacă despre venituri s-ar declara la timp, aceasta ar influenţa asupra preţurilor şi asupra
volumului mărfurilor şi serviciilor care se produc în sectorul “negru”. Dacă munca “neagră” nu
ar exista, aceasta ar duce la ceea că o parte din ea se va transforma în sectorul “alb”. Preţurile
pentru munca dată se vor ridica, deoarece în preţ sînt incluse impozitele şi plăţile sociale. Dar
majorarea preţurilor ar naşte majorarea veniturilor impozabile.
19
Altfel spus, veniturile impozabile din sectorul “alb” vor determina creşterea veniturilor
nedeclarate, obţinute din munca în sectorul “negru”. Lichidarea sectorului “negru” va duce la
ceea că o parte din lucru nu se va efectua sau se va efectua de sine stătător, fără plata
impozitelor. Faptul acesta va micşora creşterea veniturilor impozabile.
În ceea ce priveşte volumul impozitelor neplătite, este necesar de-a lua în consideraţie, că o
parte din suma dată se duce statului şi organelor locale de autoadministrare, datorită creşterii
impozitelor şi micşorării ajutorului social.
Tendinţa micşorării a veniturilor sale veridice în Moldova, precum şi în alte ţări, este
considerat un fenomen răspîndit, cum din partea monopolului, precum şi din partea
antreprenorilor şi unor anumiţi cetăţeni. Impozitele înalte, care sînt plătite de către monopoluri,
în starea finală, tot ajung la ei, dar în formă de subsidii, comandări de stat, asigurarea cu forţă de
muncă calificativă, din folosul bugetului de stat sau altor posibilităţi.
Codificarea legislaţiei fiscale în Republica Moldova presupune o sistematizare regulată a
relaţiilor fiscale, în acord cu alte acte normative, o sistematizare nehaotică, stabilă, prin a cărei
prismă vor fi apărate drepturile participanţilor în relaţiile fiscale. E necesară înbunătăţirea
apărării procedurilor fiscale şi sistemei de răspundere, construirea unei administrări efective a
sistemului fiscal şi răspunderii pentru săvîrşirea fraudelor în acest domeniu.
Contradicţia, naclaritatea, conţinutul lexico-terminologic în formulările normelor fiscale şi
penale în domeniul infracţiunilor fiscale şi fraudelor fiscale, duc la obţinerea unor condiţii pentru
manipularea cu aceste norme şi neîndeplinirea de către contribuabili şi alte persoane a obligaţiei
sale constituţionale privind plata impozitelor, taxelor şi altor plăţi obligatorii în bugetul de stat.
În situaţia dată este clar că dauna este adusă de către Legislatorul nostru.
Psihologia contribuabilului este creată astfel, încît el nu poate accepta multitudinea
neobişnuit de mare a obligaţiilor fiscale, mai mult ca atît, interesul particular fiind întotdeauna pe
primul plan, el căuta să reducă aceste obligaţiuni constituţionale prin orice metode.
Ori sîntem într-o etapă tranzitorie caracterizată prin modificări structurale ale relaţiilor
economice care favorizează fapte ilegale, îndeosebi corupţia, traficul de influenţă, înşelăciunea şi
desigur infracţiunile fiscale.
Legislaţia ar trebui să asigure siguranţa bugetului de stat prin prevederea obligaţiei pentru toţi
cei care obţin venituri, de a contribui cu o parte din acestea ca impozite la realizarea bugetului de
stat. În conflictul stat-contribuabil, ce are ca miză infracţiunea fiscală daca ne situăm la nivelul
individului, sintem înclinaţi să dăm dreptate celui din urmă, mai ales cînd fiscalitatea devine o
frînă în calea creşterii economice.
20
BIBLIOGRAFIE
1. Azarov M., Introducere în dreptul constituţional şi instituţional al Uniunii Europene (Curs universitar). Chişinău: 2001, pag 69
2. Babii V., Cu privire la răspunderi constituţionale. Materialele conferinţei practico-ştiinţifice internaţionale a studenţilor, doctoranzilor şi tinerilor savanţi, Probleme ale dezvoltării economiei de piaţă şi dreptului în condiţiile actuale”, sub red. Gheroghe Costachi, mun. Bălţi, 12-13 mai 2006, Chişinău: Tipogr. Centrală, 2006, pag 692
3. Babii V., Rolul sistemului bancar în cadrul economiei. Legea şi viaţa., 2006, nr.12, pag 41
4. Barbăneagră Al., Berliba Viorel, Bârgâu Mihai, Borodac Alexandru, Bujor Valeriu, Carpov Trofim, Gheorghiţă Mihai, Gurschi Constantin, Laşcu Mihai, O.Popovici Tudor, Ţaulean Vitalie, Ulianovschi Gheorghe, Ulianovschi Xenofon; CODUL PENAL AL REPUBLICII MOLDOVA. Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.72-74/195 din 14.04.2009
5. Borcan M.A. Evaziunea fiscală, în concepţia UE / M.-A. Borcan // Economistul.- 2005.- 25 mai, pag 8
6. Certan A. Politica fiscală: aspectul teoretic şi aplicarea practică: informaţie expres / A. Certan.- Chişinău: INEI, 2009, pag 39
7. Cobzari L. Gestionarea finanţelor publice în Republica Moldova // Ştiinţa, businessul, societatea: conferinţa internaţională: (12-14 februarie).-Chişinău, 2011, pag 31-34.
8. Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24.10.2008. Monitorul Oficial nr.3-6/15 din 16.01.2009
9. Codul Fiscal nr. 1163-XIII din 24.04.1997. Republicat Monitorul Oficial al R.Moldova, ediţie specială din 08.02.2007, pag.4
10. Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002. Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.72-74/195 din 14.04.2009
11. Cuşnir V., Varietăţi de sancţiuni pentru delictele fiscale. Buletinul judecătoriei Economice şi serviciului fiscal de stat. Chişinău, nr. 4, 2002, pag 17
12. Fuior E., Unele consideraţii privind mecanismul estimării potenţialului fiscal / E. Fuior // Integrarea europeană şi competitivitatea economică: simpozion internaţional: (23-24 sept.).- Vol. II.- Chişinău: ASEM, 2006, pag. 78
13. Gaftoniuc S., “Finante Internationale” Editura Economica, 1997, pag 9614. Gogîrnoiu Gh. Atragerea investiţiilor străine şi politica fiscală ca factor esenţial în
stabilirea riscului de ţară: cazul Republicii Moldova şi României / Gh. Gogîrnoiu, R.Hîncu // Anale ASEM, 2006. – Chişinău: CEP ASEM, 2006, pag 330
15. Grosu V., Cojocari I. Controlul financiar ca instrument principal de prevenire şi combatere a infracţiunilor cu caracter economico-financiar, Probleme de drept în perioada de tranziţie. Conferinţa ştiinţifică anuală a profesorilor din 26 aprilie 2002, Chişinău: Universitatea de Criminologie, 2002, p. 135-140
16. Juc V., Toma T. Rolul controlului administrativ în realizarea ordinii juridice în statul de drept, Dezvoltarea constituţională a Republicii Moldova la etapa actuală. Materialele conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice din 23-24 septembrie 2004, Chişinău: F.E.-P. „Tipografia Centrală”, 2004, p. 324
17. Negru B., Responsabilitatea şi răspunderea juridică într-un stat democratic şi de drept. Revista Naţională de Drept. Ediţie specială. 2006, nr.12, pag 43
18. Osoianu T, Orîndaş V, Procedura penală. Partea generală. Curs universitar, Chişinău 2004
19. Paraschiv C., Damaschin M., Dreptul învinuitului de a nu se autoîncrimina.//Dreptul, 2005, nr.2
20. Patroi D., “Evaziunea Fiscala intre latura permisiva, aspectul contraventional si caracterul infractional”, Editura Economica, Bucuresti, 2006, pag 147
21
21. Stati V., Noţiunea, caracterizarea generală şi tipurile infracţiunilor economice // Revista Naţională de Drept, 2007, nr.1, pag 33
22