Download - eseuri castigatoare
-
8/17/2019 eseuri castigatoare
1/13
Concurs de eseuri: "UNIUNEA EUROPEANĂ, UN PROIECT DE VIITOR" , Ediț ia I
Universitatea "Babeș -Bolyai" Facultatea de Studii Europene, Cluj-Napoca
1
LICEUL TEORETIC CAREI
Clasa: a XI-a
Localitate/Județ : Carei, judeţul Satu Mare
Nume si prenume: SAVA Ionuţ Eugen Radu
Am luat la cunoştinţă faptul că, la momentul aplicării pentru una dintre specializările Facultăţii de
Studii Europene, Universitatea Ba beş-Bolyai Cluj-Na poca, prin această preînscriere beneficiez de nota
10 la proba eseu. Această notă reprezintă 20% din media de admitere.
Acasă, în Europa Ideea unificării Europei, înainte de a deveni, în adevăratul sens al cuvântului, un
obiectiv politic, nu era decât un vis al vizionarilor şi al filozofilor. Idealurile umaniste l-au
inspirat pe Victor Hugo, de pildă, să avanseze ideea “Statelor Unite ale Europei”, dar
circumstanţele primei jumătăţi a secolului al XX-lea nu au fost favorabile datorită războaielor
care au devastat continentul. O nouă speranţă, însă, a luat naştere din ruinele clădirilor
dărămate de inamici, din lacrimile copiilor care au rămas fără părinţi, o speranţă care dorea să pună capăt antagonismului internaţional şi rivalităţilor dintre popoarele Europei, creând o
pace durabilă.
La începutul anilor ‘50, câteva personalităţi politice ale perioadei, precum Robert Schuman,
Konrad Adenauer, Winston Churchill şi Alicide de Gasperi şi-au pus în gând că este imper ios
necesar să convingă cetăţenii de necesitatea unei schimbări, bazată pe interese le comune ale
ţărilor lor , care ar garanta egalitatea între toate statele Europei.
Europa secolului al XXI-lea nu este, poate, cum şi-a imaginat-o Jean Monnet sauRobert Schuman, având în vedere că ideea de bază a fost doar instituirea unei Comunităţi
Europene a Cărbunelui şi Oţelului. Însă, rezultatele şi evoluţia acestei comunităţi sunt, din
punctul meu de vedere, nişte realizări mult mai însemnate şi grandioase, luând în considerare
ideea de bază şi rezultatul de astăzi şi îmi place să cred că şi aceste personalităţi ar fi fost
mulţumite dacă ar fi trăit în prezent pentru a vedea rezultatele ideii lor , care a evoluat
involuntar. De asemenea, o biectivele şi complexitatea acestora s-au schimbat o dată cu
evoluţia omenirii. Misiunea Uniunii Europene pentru secolul al XXI-lea este crearea unui
cadru necesar cooperării practice între ţările europene, asigurarea securităţii, promovarea
-
8/17/2019 eseuri castigatoare
2/13
Concurs de eseuri: "UNIUNEA EUROPEANĂ, UN PROIECT DE VIITOR" , Ediț ia I
Universitatea "Babeș -Bolyai" Facultatea de Studii Europene, Cluj-Napoca
2
solidarităţii nu doar economice, ci şi sociale, respectiv păstrarea identităţii şi diversităţii
europene în contextul globalizării.
De-a lungul istoriei, realizăm că europenii aveau o dorinţă de a impune oarecum
principiile lor şi idealurile în care credeau. De aceea, cel mai bun exemplu în acest sens este
procesul de încreştinare a întregii lumi, prin colonizările pe care le-au întreprins în secolele al
XVIII-lea şi al XIX-lea. Această încreştinare avea şi alte scopuri, care vin în contradicţie cu
ideile creştinităţii, mai ales cu cel al toleranţei: „…o manipulare a religiei lui Christos în
folosul alteia, subterane: cea europeană.”1 De asemenea, expansionismul european s-a
dovedit a fi, pe parcurs, un “ joc ludic”, aceştia dorind întotdeauna implementarea unui sistem
propriu al valorilor. Toate aceste caracteristici generale ale europenilor şi-au păstrat, mai mult
sau mai puţin, forma şi au evoluat, transformându-se astăzi în practicarea comerţului
internaţional, spre exemplu, sau relaţiile cu statele slab dezvoltate, majoritatea fiind chiar
foste colonii. Ba chiar relaţia cu Turcia este un bun exemplu, care se dovedeşte a fi interesată
de ani buni de aderarea la Uniunea Europeană, chiar dacă aşa-zisul “club al creştinismului”
evită, pe cât se poate, un asemenea pas. Şi aici aş dori să fac o comparaţie între Croaţia, care
şi-a depus candidatura mult mai târziu, este o ţară cu o majoritatea populaţiei creştină şi va
adera anul acesta, şi Turcia, care şi-a depus candidatura prin anii ’80, iar specialiştii încă
preconizează că aderarea ţării nu va fi posibilă înainte de 2015.
Uniunea Europeană devine tot mai complexă. De la o simplă propunere a lui Schuman
din 9 mai 1950, se ajunge, şapte ani mai târziu, la Roma, ca şaşe state să semneze un tratat,
menit să constituie o piaţă comună mai extinsă. Acest proiect a avut un succes atât de mare,
încât Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii au hotărât să se alăture, în 1973,
urmând ca în 1975 să se înfiinţeze un Fond european de dezvoltare regională. Iunie 1979 a
reprezentant un alt pas decisiv înainte, prin organizarea primelor alegeri directe pentru
Parlamentul European, acestea având loc şi astăzi din cinci în cinci ani. Anii ’80 aduc alte
extineri, cu precădere în sudul Europei, iar structura politică s-a schimbat dramatic. Aceasta acondus la unificarea Germaniei în octombrie 1990 şi la democratizarea ţărilor Europei
Centrale şi de Est prin eliberarea de sub control sovietic. În acelaşi timp, statele membre
negociau un nou tratat, adoptat de către Consiliul European, care este format din şefii de stat
sau de guvern, în decembrie 1991, la Maastricht. Prin adăugarea dimensiunii cooperări
interguvernamentale, în domenii precum politica externă şi securitatea internă, la sistemul
comunitar existent, Tratatul de la Maastricht a creat, de fapt, Uniunea Europeană, intrând în
1 Ovidiu Pecican, Europa, o idee in mers, Editura Fundaț iei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 1997;
-
8/17/2019 eseuri castigatoare
3/13
Concurs de eseuri: "UNIUNEA EUROPEANĂ, UN PROIECT DE VIITOR" , Ediț ia I
Universitatea "Babeș -Bolyai" Facultatea de Studii Europene, Cluj-Napoca
3
vigoare la 1 noiembrie 1993. Perioada anilor ’90 nu doar că aduce alte extineri, ci încep şi
pregătirile pentru cea mai mare provocare din istoria Uniunii Europene. Astfel, şi-au depus
candidatura şase dintre fostele state ale blocului sovietic (Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria,
Polonia, România, Slovacia), cele trei state baltice care au făcut parte din Uniunea Sovietică
(Estonia, Letonia şi Lituania), una dintre republicile fosei Iugoslavii (Slovenia), precum şi
două state mediteraneene (Cipru şi Malta), astăzi toate dintre acestea fiind state membre ale
Uniunii Europene. Totodată, anul 2013 va aduce în componenţa Uniunii Europene cel de -al
28-lea stat membru, şi anume Croaţia.
“Uniunea Europeană însă nu este un stat, nu are deci un teritoriu na ț ional pe care
să îl apere, nu are interese na ț ionale politice, economice, culturale, sociale pe care să le
promoveze (interesele pe care Uniunea Europeană le promovează reprezintă în fapt cel mai
mic numitor comun al intereselor ț ărilor membre), trebuie să evolueze pe o scenă politică
interna ț ională dominată în mod tradi ț ional de state, organizată şi reglementată de acestea
pentru a corespunde propriile interese. Uniunea Europeană însăşi sus ț ine în politica sa
europeană crearea unor grupări regionale puternice care să îi poată servi drept
interlocutor...”2
Cetăţenia Uniunii Europene este consfinţită prin Tratatul privind funcţionarea Uniunii
Europene. La articolul 20, alineatul 1 se stipulează „[...] Este cetăţean al Uniunii orice
persoană care are cetăţenia unui stat membru. Cetăţenia Uniunii nu înlocuieşte cetăţenia
naţională, ci se adaugă acesteia.”3 Dar ce înseamnă, în practică, această cetăţenie?
În calitate de cetăţean european, avem dreptul de a călători, a munci şi a locui oriunde pe
ter itoriul Uniunii. Dacă absolvim o facultate cu o durată de cel puţin trei ani, calificarea
obţinută va fi recunoscută în toate ţările Uniunii, calitatea sistemelor de învăţământ şi de
formare europene fiind recunoscute reciproc de toate statele membre. Avem dreptul de a
munci în toate domeniile sănătăţii, educaţiei şi altor servicii publice, cu excepţia poliţiei, a
foreţlor armate ş.a., din orice ţară a Uniunii Europene. Într -adevăr, ce poate fi mai normaldecât un profesor britanic să predea limba engleză la Tallinn sau ca un tânăr absolvent spaniol
să aplice pentru un loc de muncă în administraţia publică din Suedia?
În urma cu puţini ani mi s-a ivit o oportunitate. Aceea de a emigra în Statele Unite ale
Americii. Nu mă gândeam niciodată că la nici 10 ani împliniţi voi pune piciorul pe pământ
american. Însă, am profitat, să zic aşa, de ocazie şi am „ieşit” în lume. Nu pot spune că nu mi-
2 N. Păun, C.A. Păun, G. Ciceo, R. Albu Comănescu, Finalitatea Europei, consideraţii asupra proiectului
instituţional şi politic al Uniunii Europene, Cluj- Napoca, Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, 2005, p.3863 Tratatul privind Funcţionalitatea Uniunii Europene;
-
8/17/2019 eseuri castigatoare
4/13
Concurs de eseuri: "UNIUNEA EUROPEANĂ, UN PROIECT DE VIITOR" , Ediț ia I
Universitatea "Babeș -Bolyai" Facultatea de Studii Europene, Cluj-Napoca
4
a lărgit orizonturile, dar după câţiva ani am decis că este mai bine să revin acasă, în Europa.
De atunci am realizat sentimentul unui destin comun şi al apartenenţei la aceeaşi colectivitate,
care nu poate fi creat în mod artificial, şi am rămas fascinat de el. Doar o conştiinţă culturală
comună poate da naştere acestui sentiment, de aceea Uniunea Europeană, din punctul meu de
vedere, trebuie să se concentreze nu numai asupra chestiunilor economice, ci şi asupra
educaţiei, cetăţeniei şi culturii. Mulţi oameni pe care îi cunosc în diverse circumstanţe mă
întreabă: de ce ai făcut acest pas (de a reveni în Europa)? Şi de fiecare dată le dau acelaşi
răspuns: dpentru a-mi finaliza studiile în Europa, deoarece aici este o anumită tradiţie, o
anumită performaţă pe care, consider eu, nu o putem găsi altundeva decât pe „bătrânul”
continent. Ideea că există o altă ţară la o aruncătură de băţ mă fascinează. De asemenea, am
rămas impresionat, după revenire, de sistemul de învăţământ european, de faptul că Uniunea
Europeană desfăşoară programe de promovare a schimburilor de experienţă în educaţie, care
nu se întâlneau înainte în România. Astfel, tinerii pot călători în străinătate pentru a se forma
sau a studia, a învăţa limbi noi şi a lua parte la activităţi comune alături de şcoli sau
universităţi din alte ţări. Aceştia sunt adevăraţii factori care mă determină, mă motivează să
pun în aplicare o înţelepciune a vieţii: „Fă ca pe unde ai trecut tu să fie mai bine decât
înainte.”4 În acest context, pot spune că acasă este Europa, pentru că uniunea continentului
nostru este pusă în slujba cetăţenilor, iar viitorul său trebuie modelat prin implicarea activă a
europenilor din toate categoriile sociale. „Nu coalizăm state, ci unim oameni.”5
Aşadar, ajung la concluzia că trebuie să lucrăm împreună de astăzi pentru Europa de
mâine. Trebuie să conştientizăm că Uniunea Europeană are capacitatea de a răspândi, dincolo
de orice frontieră, valori pentru respectarea drepturilor omului, pentru menţinerea anumitor
standarde sociale, pentru protecţia mediului, dar şi pentru consolidarea statutului de drept.
Dacă Europa se bucură de succese, atunci restul omenirii o poate privi drept exemplu. Europa
va rămâne, fără doar şi poate, o sursă de inspiraţie pentru restul lumii, la fel cum a fost şi în
demersul colonizărilor şi al extinerii omenirii şi se va bucura, în continuare, de respect şicredibilitate. Eu, în calitate de cetăţean european, mă declar mulţumit de societatea în care
trăiesc, mă simt motivat că pot avea un viitor mai bun alături de oameni care îşi doresc acest
lucru, iar cea mai întemeiată dovadă în acest sens este, în opinia mea, chiar faptul că am decis
să mă reîntorc acasă.
4 Citat de Nicolae Iorga;5 Citat de Jean Monnet;
-
8/17/2019 eseuri castigatoare
5/13
Concurs de eseuri: "UNIUNEA EUROPEANĂ, UN PROIECT DE VIITOR" , Ediț ia I
Universitatea "Babeș -Bolyai" Facultatea de Studii Europene, Cluj-Napoca
5
LICEUL/COLEGIU NAŢIONAL: ELENA CUZA, CRAIOVA
Clasa: XI D
Localitate/Judeţ: Craiova, Dolj
Nume si prenume: Schnel Theodora- Cristina
Am luat la cunoştinţă faptul că, la momentul aplicării pentru una dintre specializările
Facultăţii de Studii Europene, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj- Napoca, prin această preînscriere
beneficiez de nota 10 la proba eseu. Această notă reprezintă 20% din media de admitere.
Uniunea Europeană, un proiect de viitor
- perspectivă globală, dimensiune transatlantică şi parteneriat
euroasiatic
Motto: „Si je suis convaincu, alors je fais de mon mieux pour
convaincre les autres, mais pas à la légère. Je me concentre
et je pense que si je n’étais pas moi -même convaincu, je
n’agirais pas.”6
(Jean Monnet)
În eseul meu voi pleda în favoarea ideii că Uniunea Europeană reprezintă un proiect
de viitor viabil pentru statele Bătrânului Continent, în ciuda euroscepticismului manifestat de
un număr tot mai mare de cetăţeni europeni. Totodată, voi încerca să scot în evidenţă
dimensiunea globală a acestei entităţi politice şi rolul acesteia pe scena relaţiilor
internaţionale. Eforturile mele se vor axa şi pe analizarea câtorva aspecte care ţin de relaţia cu
SUA ( principalul partener la nivel mondial pe care Uniunea Europeană îl are şi l-a avut încă
de la constituirea sa), dar şi cea cu cele două mari puteri asiatice, China şi Japonia ( ale căror
6 „Dacă cred cu tărie în ceva anume, atunci fac tot ceea ce îmi stă în putinţă să-i conving şi pe alţii, dar nuoricum. Mă concentrez şi gândesc că dacă eu însumi nu aş fi convins, nici nu aş vorbi despre acel ceva.”
-
8/17/2019 eseuri castigatoare
6/13
Concurs de eseuri: "UNIUNEA EUROPEANĂ, UN PROIECT DE VIITOR" , Ediț ia I
Universitatea "Babeș -Bolyai" Facultatea de Studii Europene, Cluj-Napoca
6
economii au o pondere foarte crescută în economia globală). Nu în ultimul rând, îmi voi
rezerva spaţiu pentru exprimarea unor opinii personale susţinand aceasta alinţa.
Voi începe prin a vorbi despre Uniunea Europeană şi voi aduce argumente in favoarea
ideii că este o soluţie de viitor pentru statele care sunt deja sau care vor deveni membre.
Ideea de a crea o Europă unită are rădăcini mult mai adânci decât am fi tentaţi să credem, o
primă încercare în această direcţie fiind realizată în jurul anului 800 de către Carol cel Mare,
cel care a creat Imperiul Carolingian şi care avea să fie văzut ca un „părinte al Europei”,
construcţia sa nefiind una de durată. Făcând un salt în timp, ajungem la data de 9 mai 1950,
când Declaraţia Schuman propunea instituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului
(CECO) care avea să devină realitate prin Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951, prin acesta
creându-se o piaţă comună a cărbunelui şi a oţelului între cele şase state fondatoare (Belgia,
Republica Federală Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda). Scopul, în urma celui de-
al doilea război mondial, era de a asigura pacea între popoarele europene învingătoare şi cele
învinse şi de a le apropia, facilitându-le colaborarea de pe poziţii egale în cadrul unor instituţii
comune. La data de 25 martie 1957, prin Tratatul de la Roma, Cei Şase au hotărât să instituie
Comunitatea Economică Europeană (CEE) bazată pe o piaţă comună mai extinsă, incluzând o
gamă largă de bunuri şi servicii. Taxele vamale între cele şase state au fost eliminate în
totalitate la data de 1 iulie 1968, iar în cursul anilor 60 au fost create politici comune, în
special în domeniul comerţului şi al agriculturii. Anii ce au urmat au dus mai multe valuri de
aderare, în 1973 aderând Marea Britanie, Danemarca şi Irlanda, apoi Grecia (1981), Spania şi
Portugalia (1986), Austria, Finlanda şi Suedia (1995- primele care adera propriu-zis la
Uniunea Europană, noua denumire a CEE, începand cu 1 noiembrie 1993, când intră în
vigoare Tratatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992), Malta, Cipru, Slovenia,
Ungaria, Slovacia, Republica Cehă, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia (2004)7, Bulgar ia şi
România (2007), iar cel mai nou membru va fi Croaţia, de la 1 Iulie 2013.
Dar care este direcţia în care ar trebui să ne îndreptăm? În discursul să u anual despreStarea Uniunii, susţinut la Strasbourg, în septembrie 2012, Preşedintele Comisiei Europene,
José Manuel Barroso, a accentuat ideea că sunt necesare o nouă direcţie şi o un nou fel de a
gândi când vine vorba despre Europa, creionând calea spre o unitate europeană prin care să se
poată depăşi criza şi prin care să fie menţinută suveranitatea într-o lume tot mai globalizată:
“Globalizarea cere mai multă unitate la nivelul Uniunii, o unitate sporită solicită un mai mare
7
Ovidiu Pecican, Europa- o idee în mers, lahttp://euro.ubbcluj.ro/download/admitere/Bibliografii/bibliografie_rise/Admitere-2013-volum_prof_Pecican.pdf , consultat în 7 aprilie 2013;
http://euro.ubbcluj.ro/download/admitere/Bibliografii/bibliografie_rise/Admitere-2013-volum_prof_Pecican.pdfhttp://euro.ubbcluj.ro/download/admitere/Bibliografii/bibliografie_rise/Admitere-2013-volum_prof_Pecican.pdfhttp://euro.ubbcluj.ro/download/admitere/Bibliografii/bibliografie_rise/Admitere-2013-volum_prof_Pecican.pdf
-
8/17/2019 eseuri castigatoare
7/13
Concurs de eseuri: "UNIUNEA EUROPEANĂ, UN PROIECT DE VIITOR" , Ediț ia I
Universitatea "Babeș -Bolyai" Facultatea de Studii Europene, Cluj-Napoca
7
grad de integrare, iar un mai mare grad de integrare solicită o democraţie şi mai accentuată”.
Cu acceaşi ocazie, Preşedintele Barroso a invocat necesitatea avansării pe direcţia creării unei
feder aţii de state naţionale; nu un mega- sau supra-stat, ci o federaţie democratică de state
naţionale care să înfrunte problemele comune prin împărtăşirea suvernaităţii, în aşa fel încât
fiecare să-şi poată controla mai bine destinul. Barroso a atins în discursul său şi problema
schimbărilor unor clauze din tratate, lucru de o dificultate crescută care trebuie bine pregătit
dar care, pe de altă parte, nu trebuie să distragă Uniunea de la sarcinile pe care deja le are şi
trebuie să le ducă la bun-sfârşit. Cu alte cuvinte, o uniune economico-monetară strânsă se
poate dezvolta sub auspiciille tratatelor în vigoare, dar va fi completă doar atunci când un nou
tratat se va fi semnat. În încheierea discursului său, Preşedintele Comisiei Europene a
reamintit că Uniunea este mai puternică atunci când acţionează ca un tot unitar, idee pe care
trebuie să ne-o însuşim în calitatea noastră de cetăţeni europeni.8
Nu trebuie să uităm însă că Uniunea nu îşi limitează acţiunile la spaţiul geografic al
statelor care o compun. Uniunea se implică oriunde valorile democraţiei sunt puse în pericol.
Nu militar, căci până la urmă nu este o organizaţie militară, ci în rezolvarea crizelor
umanitare, gestionarea situaţiilor post-conflictuale etc. Uniunea oferă sprijin ţărilor în curs de
dezvoltare, având semnat, spre exemplu, un acord în acest sens cu ţările Zonei Africa-
Caraibe-Pacific (ACP)- Acordul de la Cotonou (2000), obiectivul fundamental al acestui vast
acord de asistenţă şi de schimb comercial fiind acela de a „promova şi de a accelera
dezvoltarea economică, culturală şi socială a ţărilor ACP şi de a consolida şi diversifica
relaţiile lor [cu Uniunea Europeană şi statele sale membre] în spiritul solidarităţii şi
interesului reciproc”.9
Când vine vorba despre relaţiile internaţionale, trebuie început prin a se spune că în
urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, Consiliul European
a numit-o pe Baroneasa Catherine Ashton în calitate de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru
Afaceri Externe şi Politica de Securitate, dânsa prezidând Consiliul Afaceri Externe şiconducând Politica Externă şi de Securitate Comună. Aminteam în introducerea acestei
lucrări despre relaţia Uniunii Europene cu Statele Unite ale Americii, pe de-o parte, şi cu
Japonia şi China, pe de alta. Despre faptul că pentru Washington relaţia cu Uniunea
Europeană este una de maximă importanţă s-a tot vorbit şi nu doresc să insist prea mult pe
acest aspect. În contextul dispariţiei ameninţării militare din partea Federaţiei Ruse- ba chiar
8 http://ec.europa.eu/commission_2010-2014/president/news/archives/2012/09/20120912_1_en.htm , consultat
în 7 aprilie 2013 ;9 http://europa.eu/abc/12lessons/lesson_2/index_ro.htm , consultat în 8 aprilie 2013 ;
http://europa.eu/abc/12lessons/lesson_2/index_ro.htmhttp://europa.eu/abc/12lessons/lesson_2/index_ro.htmhttp://europa.eu/abc/12lessons/lesson_2/index_ro.htmhttp://europa.eu/abc/12lessons/lesson_2/index_ro.htm
-
8/17/2019 eseuri castigatoare
8/13
Concurs de eseuri: "UNIUNEA EUROPEANĂ, UN PROIECT DE VIITOR" , Ediț ia I
Universitatea "Babeș -Bolyai" Facultatea de Studii Europene, Cluj-Napoca
8
mai mult decât atât, a creşterii gradului de dependenţă energetică faţă de acest stat- există voci
care „propovăduiesc” posibilitatea renaşterii discursului anti-american, mai ales în capitalele
nucleului dur al Uniunii, adică la Paris şi Berlin, posibilitate înlesnită întrucâtva de atitudinea
inertă şi flegmatică a Marii Britanii, care, deşi ajunsă în secolul al XXI-lea, încă mai are
reminiscenţe din era „splendidei izolări”. Este adevărat că această relaţie euro-americană a
fost determinată de realitatea postbelică şi că Europa Occidentală a fost salvată de Planul
Marshall, dar cu toate acestea a existat flexibilitate din partea ambelor părţi, chiar dacă,
uneori, Europa nu a sprijinit sau încurajat cu toată încrederea tendinţele de pacificare prin
arme ale „Unchiului Sam”. Mai mult decat atât, nu trebuie uitat faptul că prin crearea uniunii
monetare în urma Tratatului de la Maastricht, Europa a generat premizele naşterii unei
monede concurente dolarului, anume euro, care a intrat in 1999 ca deviză pe piaţa financiară,
iar din 2002 s-a regasit în buzunarele europenilor, în prezent 17 dintre statele membre
avându-l ca moneda naţională.
Vorbind despre r elaţiile euro-nipone, trebuie precizat faptul că acestea se bazează pe o
declaraţie politică din anul 1991, iar din 2001 a intrat în vigoare un plan de acţiune ce are ca
obiectiv consolidarea parteneriatului bilateral şi trecerea de la consultare la comerţul comun.
Planul de acţiune conţine patru obiective principale: promovarea păcii şi a securităţii,
consolidarea parteneriatului economic şi comercial prin utilizarea simultană a dinamicii
globalizării în avantajul tuturor părţilor implicate, soluţionarea provocărilor globale şi sociale,
apropierea oamenilor şi a culturilor.10
Cât despre relaţiile cu cealaltă mare putere asiatică, trebuie spus că acestea nu au fost
mereu cele mai cordiale, existând perioade în care cele două părţi au sistat colaborarea.
Principale obiective al relaţiilor chino-europene au fost dezvoltarea relaţiilor comerciale
(determinarea Chinei să participe în continuare pe scena internaţională prin integrarea acesteia
în economia mondială), sprijinirea tranziţiei Chinei către o societate deschisă, bazată pe statul
de drept şi res pectul pentru drepturile omului, s prijinirea procesului de reformă economică şi
socială în curs de desfăşurare în acest stat. Dialogul politic continuă pe baza acordului instituit
în 1994. Retrocedarea Hong Kong-ului (1997) şi a regiunii Macao (1999) nu au modificat
10 http://oldtokyo.mae.ro/index.php?lang=ro&id=75579 , consultat în 8 aprilie 2013 ;
http://oldtokyo.mae.ro/index.php?lang=ro&id=75579http://oldtokyo.mae.ro/index.php?lang=ro&id=75579http://oldtokyo.mae.ro/index.php?lang=ro&id=75579http://oldtokyo.mae.ro/index.php?lang=ro&id=75579
-
8/17/2019 eseuri castigatoare
9/13
Concurs de eseuri: "UNIUNEA EUROPEANĂ, UN PROIECT DE VIITOR" , Ediț ia I
Universitatea "Babeș -Bolyai" Facultatea de Studii Europene, Cluj-Napoca
9
relaţiile dintre cele două părţi, UE urmărind o politică a „Chinei unice” şi recunoscând
Guvernul R.P. Chineze drept singurul guvern legal al Chinei.11
Înainte de a încheia, aş vrea să spun că pentru noi ,cetaţenii europeni o buna guvernare
nu înseamna impunerea de noi restricţii ,ci crearea de viitoare oportunitaţi. De asemenea,întregul proces trebuie să fie realizat într -un mod transparent, eficient, asupra căruia să se
exercite un control democratic.
Întrebată în dese rânduri despre cum văd viitorul Uniunii, am răspuns mereu că scopul
Uniunii este de a integra în sine, treptat, toate statele Europei care doresc să fie parte la
aceasta costrucţie şi că doar printr -un acut simţ al unităţii, UE se va menţine un actor de prim-
rang pe Glob şi va putea face faţa unor ameninţării externe (terorismul, crizele economice,
proliferarea armelor de distrugere în masă) sau interne (îmbătrânirea demografică, rata
crescuta a şomajului, cotrastele dintre diferitele zone de dezvoltare regionala). Noi ca români
trebuie să conlucrăm cu ai noştri colegi în această direcţie şi să sperăm că, atunci când ne va
veni rândul să deţinem Preşedinţia Uniunii prin rotaţie, mai precis de la 1 Iulie 2019, vom
reuşi să ne achităm cu brio de obligaţiile pe care le presupune o asemenea poziţie.
Bibliografie electronică:
1. http://europa.eu/index_ro.htm;
2. http://oldtokyo.mae.ro/index.php?lang=ro;
3. http://euro.ubbcluj.ro/;
4. www.business24.ro
11
http://www.business24.ro/ovidiu-chirovici/cartea-puterea/viitorul-constructiei-europene-relatia-sua-ue-si-evolutia-chinei-1463733, consultat în 8 aprilie 2013 ;
http://europa.eu/index_ro.htmhttp://oldtokyo.mae.ro/index.php?lang=rohttp://euro.ubbcluj.ro/http://www.business24.ro/ovidiu-chirovici/cartea-puterea/viitorul-constructiei-europene-relatia-sua-ue-si-evolutia-chinei-1463733http://www.business24.ro/ovidiu-chirovici/cartea-puterea/viitorul-constructiei-europene-relatia-sua-ue-si-evolutia-chinei-1463733http://www.business24.ro/ovidiu-chirovici/cartea-puterea/viitorul-constructiei-europene-relatia-sua-ue-si-evolutia-chinei-1463733http://www.business24.ro/ovidiu-chirovici/cartea-puterea/viitorul-constructiei-europene-relatia-sua-ue-si-evolutia-chinei-1463733http://www.business24.ro/ovidiu-chirovici/cartea-puterea/viitorul-constructiei-europene-relatia-sua-ue-si-evolutia-chinei-1463733http://www.business24.ro/ovidiu-chirovici/cartea-puterea/viitorul-constructiei-europene-relatia-sua-ue-si-evolutia-chinei-1463733http://euro.ubbcluj.ro/http://oldtokyo.mae.ro/index.php?lang=rohttp://europa.eu/index_ro.htm
-
8/17/2019 eseuri castigatoare
10/13
Concurs de eseuri: "UNIUNEA EUROPEANĂ, UN PROIECT DE VIITOR" , Ediț ia I
Universitatea "Babeș -Bolyai" Facultatea de Studii Europene, Cluj-Napoca
10
Uniunea Europeană- proiect dinamic al popoarelor europene
Neştiut Maria, Colegiul National ”George Coşbuc” Năsăud, clasa a11-a.
Uniunea Europeană este o comunitate economică, politică şi culturală vie, dinamică, iar
ideea europeană este una fluidă, care concretizează un organism în continuă dezvoltare şi
transformare, o comunitate înrădăcinată în trecutul istoric, bine ancorată în prezentul empiric
şi totodată, proiectată într -un viitor concret, palpabil, pentru generaţiile viitoare. Astfel,
Uniunea Europeană reprezintă o adevarată „fiinţă istorică ce transcede diferitele parţi alecontinentului” (Julien Benda), căci ea ataşează o idee integratoare, ce se bazează pe principiul
universal al unei esenţe comune, în virtutea căreia naţiuni şi forme de organizare politică
diferite alcătuiesc un întreg. Acest întreg, care cuprinde fiecare cetăţean al U.E., duce o
politică de dezvoltare continuă atât pe plan intern (politica regională), cât şi pe planul
relaţiilor externe, ce presupune o dimensiune de relaţionare globală, transatlantică şi
euroasiatica. Aşadar, este vorba despre o comunitate bine închegată de naţiuni care,
funcţionând ca un întreg, îşi proiecteaza perspectivele în viitor, relaţionând, simu ltan, custatele extraeuropene în condiţii de stabilitate politică si economică.
În primul rând, unitatea U.E., coagulată prin integrarea într-un grad din ce în ce mai
ridicat a statelor ce formează comunitatea, îşi are originea încă din antichitate, locuitorii
continentului părând să deţină această conştiinţă a apartenţei, acest simţ al integrităţii din
totdeauna. Atât din punct de vedere poltic ș i administrativ, cât ș i cultural, continentul
european s-a văzut ipostaziat în repetate rânduri ca un întreg; imperiul lui Alexandru
Macedon a adus popoarele unificate într-o formatiune politică aproximativ unitară, dar culturaelenistică a uniformizat mai mult decât perspectiva teritorială, conştiinţa culturală a
continentului. Mai târziu, popoarele Europei au fost din nou unite sub pecetea romanităţii şi
din nou, dincolo de aspectul teritorial, o cultură majoră, grandioasă, dezvoltată, cultura latină
a fost împărtăşită de întregul continent; aşadar, Europei i-au fost oferite anumite valori de
bază, valori-arhetip, împreună cu o conştiinţă definită a apartenenţei, ale căror rezonanţe se
resimt şi astăzi; Imperiul Romano-German a fost, de altfel, ș i el o încercare a Evului Mediu
de restaurare a gloriei Imperiului Roman, din nou în spiritul unei construcţii comunitare,
integratoare, deș i la nivelul ideologiei politice a vremii respective. In repetate rânduri,
-
8/17/2019 eseuri castigatoare
11/13
Concurs de eseuri: "UNIUNEA EUROPEANĂ, UN PROIECT DE VIITOR" , Ediț ia I
Universitatea "Babeș -Bolyai" Facultatea de Studii Europene, Cluj-Napoca
11
popoarele europene au împărtăşit, voluntar sau involuntar, valori ș i credinţe comune, plecând
de la creştinism ca religie a majorităţii, şi ajungând la curente ca umanismul şi iluminismul,
care promovau ideologii bazate pe demnitatea umană şi pe capacitatea omului de a raţiona, ca
fiinţă înzestrată cu inteligenţă, discernământ şi o sete avidă de cunoaştere. Deşi istoria oferă
precedente demne de admiraţie, prezentul reuneşte toată diversitatea unui continent de naţiuni
ș i popoare distincte, cu valori autohtone dar cu o bază comună într-o filosofie a integrării ce
se caracterizează prin complementaritate ș i unitate, în virtutea faptului că tocmai ceea ce ne
deosebeşte ne face mai unitari. Un alt aspect care poate fi uşor observat în istoria nelipsită de
tatonări ș i meandre a Europei, este faptul că după fiecare perioadă de criză politică,
identitară, economică sau de natura beligerantă unitatea ca sentiment colectiv (indiferent dacă
acesta era poziţionat în subconştientul comunităţii continentale, sau era afirmat deschis), a
fost vizibil fortificat. Istoria recentă ne demonstreaza cel mai reprezentativ acest lucru,
întrucât du pă starea sumbră a celor două Războaie Mondiale, popoarele continentului s-au
concretizat într-o formă bine conturată, sub o ideologie a integrării unanim acceptată, tocmai
pentru promovarea acestei unităţi ca şi concept ideologic ce reuneș te spiritul pacifist,
bunăstarea popoarelor, prosperitatea acestora, concept bine pus în practică de catre instituţiile
avizate în sensul acesta ale U.E.
Pe de alta par te, la nivelul realităţii imediate, forma actuala a U.E. este rezultatul unei
abor dări graduale, în paşi mici şi siguri a unor domenii din ce în ce mai vaste care puteau
reprezenta o forma de realizare a integrarii europene, o colaborare economică, politică,
militară, culturală şi socială a statelor membre.” Părinţii fondatori” ai integrării, Jean Monnet,
Robert Schumann şi Alcide de Gasperi au oferit o anumită coerenţă acestui proiect prin
construirea unor planuri concrete de dezvoltare cu aplicabilitate mare, astfel încât, deşi la
început U.E. era doar o uniune de natura economică, vamală şi comercială, s -a transformat,
treptat, pr in înfiinţarea unor instituţii ș i încheierea de înţelegeri interstatale într -o comunitate
care împărtăşeşte ţeluri, obiective comune, realizate prin intermediul unor valori comune ș ireprezentate de simboluri ce definesc Uniunea Europeana; astfel, după momentele CECO ș i
CEE, în momentul Tratatului de la Maastricht (1992) toate aceste organizaţii internaţionale
de integrare s-au transformat într-o singură comunitate, comunitatea U.E. Se realiza astfel
unitatea într-un cadru de cooperare paşnic, în care libertatea şi identitatea fiecărui popor în
parte era r espectată, Europa primind ocazia de a-şi putea controla destinul şi de a ocupa un
statut important şi un rol pozitiv în situaţia globală. În plus, prin recentul Tratat de la Lisabona
(2007), caracterul democratic al U.E. a fost consolidat, statutul de cetăţean european mai bineconturat din perspectiva drepturilor şi intereselor sale care, în limita neîncălcării drepturilor
-
8/17/2019 eseuri castigatoare
12/13
Concurs de eseuri: "UNIUNEA EUROPEANĂ, UN PROIECT DE VIITOR" , Ediț ia I
Universitatea "Babeș -Bolyai" Facultatea de Studii Europene, Cluj-Napoca
12
celorlalţi, sunt urmărite, apărate şi reprezentate de Uniune; în acest sens, în cadrul încheierii
acestui tratat, Carta drepturilor fundamentale capată valoare juridică şi are aceaşi valoare
juridică cu tratatele. Aşadar, U. E. Urmăreș te să promoveze o politică regională de
dezvoltare durabilă într-un spirit integrator, unificator, aplicată în scopul creşterii gradului de
coeziune economico-socială a ansamblului comunitar, care să aibă astfel continuitate şi
perspective în viitor.
Deşi este evident că în momentul actual U.E. este o comunitate solidă, cu obiective şi
politici clar definite, care, dintr-o perspectiva globală are un rol marcant în relaţiile
internaţionale, pentru a putea continua în acelaşi spirit, trebuie conştientizată importanţa
aspectului cultural şi social comun, atât de către cetăţeni cât şi de către statele mem bre,
perspectivele viitorului să fie proiectate în aceaşi manieră unitară a comunităţii internaţionale.
Jean Monnet spunea, referindu-se la procesul de construcţie europeană “dacă ar fi să reîncep,
aș începe cu cultura”. Aceste cuvinte sunt reflectate şi în textul Tratatului de la Lisabona,
care declara scopul U.E. promovarea ,,păcii, valorile sale şi bunăstarea popoarelor
sale”, „coeziunea economică, socială şi teritorială, precum şi solidaritatea între statele
membre” (Art.2), prin aceste declaraţii ea devenind şi o comunitate de valori, o comunitate de
scop, de destin. Dacă realitatea europeană s-ar concretiza în viitor într-o formă diferită,
aceasta ar fi cu siguranţă structurată în jurul culturii, a bogăţiei patrimoniului cultural
european, bogăţie dată tocmai de această dualitate dintre valorile şi moştenirea comună şi
diversitatea regională ș i locală. Este vorba de două paradigme valorificate din plin de
societatea actuală, atât paradigma comună a “casei europene” cât ș i cea proprie, autohtonă, a
fiecărei naţiuni în parte. Prin îmbrăţişarea acestei paradigme culturale şi sociale comune,
niciun stat nu pierde nimic din s pecificitatea proprie, ci câştigă la nivelul aderării în
profunzime la o comunitate cu tradiţii străvechi. Impactul social şi economic al investiţiilor
resurselor în cultură şi creativitate, în prezervarea patrimoniului comun şi în dialogarea între
statele membre, instituţiile comunităţii şi societatea civilă nu poate să fie, astfel, decât unul pozitiv.
Structura unitară a U.E., integrarea cu success realizată pe planuri multiple şi variate
(de la economic şi administrativ, la social şi cultural) a statelor membre care îşi menţin
statutul autonom a făcut din aceasta un organism unic la nivel internaţional, fiind nevoită să
facă faţă provocărilor clasice, fie că e vorba de cele de ordin intern sau extern, într -un mod
inedit. Astfel, comunitatea a devenit o forţă unitară, un întreg ce actionează sub un singur
impuls, acela al urmăririi intereselor cetăţeanului european, fapt ce ii conferă un statut special pe scena relaţiilor internaţionale şi un rol important în dimensiunea perspectivei globale.
-
8/17/2019 eseuri castigatoare
13/13
Concurs de eseuri: "UNIUNEA EUROPEANĂ, UN PROIECT DE VIITOR" , Ediț ia I
Universitatea "Babeș -Bolyai" Facultatea de Studii Europene, Cluj-Napoca
13
Interesele U.E. şi implicit ale cetăţenilor europeni sunt formulate şi urmărite în relaţiile
politice şi economice globale, prin implicarea acesteia în organizaţii ca G20, un forum creat
pentru a reuni economiile dezvoltate şi marile economii emergente, ţările G20 reprezentând
două treimi din populaţia planetei şi aproape 90%din PIB-ul acesteia, sau G8, un forum
internaţional al unor state dezvoltate din punct de vedere economic, tehnologic si militar,
organizaţii în care U.E. este prezentă prin reprezentanţii săi (preşedintele Consiliului
European în cadrul forum-ului G20 şi presedintele Comisiei Europene în cadrul forum-ului
G8). De asemenea, în vederea extinderii perspectivei globale, şi a dimensiunii transatlantice,
U.E. a anunţat recent (februarie 2013) că urmează să înceapă negocieri pentru încheierea unui
parteneriat comercial şi investiţional transatlantic cu S.U.A. , unul din cele mai ample
acorduri comerciale bilaterale încheiate vreodată; în plus, în vederea întăririi relaţiilor
euroasiatice, în 2012 a avut loc summit-ul U.E.- Asia, dar şi parteneriate culturale în curs de
dezvoltare ca şi Creative Encounters, proiect care să faciliteze schimburile culturale şi
dialogul euroasiatic. Aceste fapte nu fac decât să evidenţieze rolul important deţinut de U.E.
atât din punct de vedere economic, dar şi cultural şi social în relaţiile internaţionale globale, în
ciuda condiţiilor de criză economică actuală. Această criză economică şi chiar identitară nu
face, în ciuda aparenţelor, decât să fortifice structura uniunii, care aşa cum istoria a dovedit-o
în repetate rânduri, îşi redefineşte şi intensifică spiritul de integrare şi unitate după fiecare
criză, de orice natura ar fi ea.
În concluzie, Uniunea Europeană reuşeşte cu succes să adune o serie de „abordări multiple
cu privire la conceptul integrării, de la cele economice, juridice şi politologice, la cele
culturale, ideologice şi antropologice”12, dincolo de acestea citindu-se sensul şi valoarea unei
adevărate creaţii istorice, un sens spiritual şi social, traduse într-o politica de protejare şi
promovare a bunăstării şi valorilor cetăţeanului, a societăţii , concomitent cu întărirea
structurilor profunde din construcţia sa. Astfel, Uniunea Europeană poate fi numită o forţă
reală, ale cărei perspective se întind atât în spaţiul global, al relaţiilor internaţionale cât şi înviitor, un viitor al statelor unite sub aceaşi egidă comună a casei europene.
Referinţe bibliografice: Lorena Stuparu, „Unitatea europeană-între filosofie şi ideologie”
Augustin Fuerea, „ Ideea de unitate europeană”,
Ioan Ciupercă, „Istoria Europei şi a ideii de Europa”
12 -Lorena Stuparu, Unitatea europeană-între filosofie şi ideologie, p.74