Conform tradiţiei, servirea mâncărurilor se făcea de persoana care le pregătea, de obicei mama sau bunica, ajutată de fata cea mai mare. Castroanele sau străchinile pline cu mâncare se aşezau la mijlocul blatului rotund al unei mese cu trei picioare scurte. Cei care participau la masă şedeau pe scaune din lemn cu picioare scurte şi cu ajutorul lingurilor din lemn luau mâncarea respectivă, de regulă dintr-un singur vas. Se mânca în linişte, cu multă evlavie şi respect, apreciind munca depusă pentru obţinerea produselor şi mâncărurilor.

Contactele cu alte popoare şi dezvoltarea activităţii de menaj, amplificarea relaţiilor culturale şi turistice, creşterea nivelului de trai, alţi factori economici şi psiho-sociali au condus la modificări esenţiale în structura şi obiceiurile de alimentaţie, precum şi modul de servire a hranei în ţara noastră. Aceste noi elemente au început să apară şi să se dezvolte începând cu prima jumătate a secolului al XIX- rea, când au luat fiinţă primele restaurante, cafenele, hoteluri, etc. care funcţionau în paralele cu hanurile, cârciumile existenta. Apariţia acestor noi tipuri de unităţi, care aveau ca atribuţii principale asigurarea hranei şi cazarea unor categorii de populaţie şi îndeosebi a acelor care se deplasau în diferite localităţi, a adus şi mari modificări în organizarea muncii, în separarea şi diversificarea funcţiilor. Prepararea mâncării se realiza în încăperi distincte–bucătării, de către „bucătari”, dulciurile se realizau în cofetării, de către „cofetari”sau „patiserie”, băuturile alcoolice şi vinurile se păstrau în crame-pivniţe, de către„pivniceri”, iar servirea „clienţilor” se făcea de „chelneri”, ajutaţi de „garson”,„picolo”, sub supravegherea şi controlul „jupânului”.

Pardoseala salonului poate fi executată din parchet, marmură, mozaic etc. sau acoperită cu mochetă, covoare sau linoleum.

Pereţii, stâlpii de susţinere interiori şi tavanul se vopsesc în culori, deschise, pastelate, odihnitoare. Protejarea pereţilor şi a stâlpilor se asigură prin capitonarea acestora până la înălţimea de 1.75 – 2 m, cu lambriuri din melacart, placaj melaminat etc., sau prin tapiţarea cu mătase, pluş, material plastic (lavabil)etc.3.

Pentru crearea unei ambianţe intime se folosesc panouri decorative, jardiniere etc.,cu ajutorul cărora spaţiul sălii poate fi compartimentat.

Iluminatul se asigură prin diverse surse de lumină care sunt prinse în tavan (lustre, plafoniere sau candelabre), de stâlpi sau pereţi (aplice), aşezate pe mese (veioze) sau pe suporturi speciale (reflectoare, lampadare).

Încălzirea se poate face cu ajutorul caloriferelor mascate cu grătare din fier forjat,sau lambriuri din lemn perforate, sobe de teracotă sau şemineuri.

Aerisirea se asigură prin ferestre, ventilatoare sau instalaţii speciale de aer condiţionat şi exhaustoare.În saloanele în care se organizează audiţii muzicale, dans sau program artistic, se rezervă spaţiu atât pentru instalarea podiumului orchestrei, cât şi pentru ringul de dans.

Ferestrele sau pereţii vitraţi ai saloanelor vor fi orientate spre grădini sau, în funcţie de amplasament, spre mare, lac, munte, pădure etc.

Ferestrele vor fi prevăzute cu perdele şi draperii.Decorarea sălilor cu unele lucrări artistice (picturi vitralii, basoreliefuri), folosirea

jardinierelor, ghivecelor cu flori, aranjarea cât mai estetică a meselor, a scaunelor, a fotoliilor, a banchetelor, asigurarea în permanenţă a aerului condiţionat, a unei acustici perfecte şi a unui iluminat odihnitor, vor avea o ambianţă plăcută de recreere, un climat de destindere şi bună dispoziţie.

Saloanele se dotează cu mobilier cât mai variat şi corespunzător naturii şi complexităţii

operaţiunilor ce se efectuează, fiind format din mese, scaune, fotolii, canapele, mese de serviciu (console), gheridon, cuiere etc. Acestea diferă de la un salon la altul, de la o unitate la alta, atât ca formă, dimensiuni şi număr cât şi ca mod de aranjare, creând personalitatea fiecăruia.

Mobilierul trebuie să fie rezistent, uşor de manipulat şi întreţinut şi aranjat cât mai atrăgător şi cât mai estetic, permiţând în acelaşi timp condiţii corespunzătoare pentru servirea clienţilor.

Mesele se clasifică după numărul de locuri: pentru 2,4,6 şi 8 persoane şi după forma lor: pătrate, dreptunghiulare şi rotunde .

Cele de formă pătrată şi dreptunghiulară sunt mai mult folosite, deoarece se pot aşeza una lângă alta, formându-se mese comune pentru mai multe persoane. Mesele rotunde şi hexagonale, deşi sunt mai aspectuoase şi mai comode pentru clienţi, prezintă dezavantajul că ocupă mai mult spaţiu şi nu pot fi folosite la alcătuirea meselor mai mari.

Mesele dreptunghiulare şi rotunde sunt intercalate cu cele pătrate, dând un aspect plăcut saloanelor.Dimensiunile meselor se aleg după profilul unităţii. În restaurante se folosesc mese cu laturile de 80-100cm, în timp ce în alte unităţi (bodegi, bufete etc.) mesele cu blaturi cu laturile de 60-75 cm.

În unele unităţi cu specific de berărie , cantine, bodegi, cofetării, patiserii etc., unde nu se utilizează feţe de masă , blaturile meselor pot fi acoperite cu malacart, sticlă, cristal, marmură, diverse placaje din material lavabil, pentru a fi uşor de întreţinut fiind rezistente la căldură, umezeală şi lovire.Scaunele au în general următoarele dimensiuni: înălţimea picioarelor 44-46 cm, iar înălţimea

spătarului 86-92 cm. Spătarele trebuie să aibă o înclinare uşoară din spate spre fata.Formele şi dimensiunile scaunelor diferă de la unitate la alta, sau în cadrul aceleiaşi unităţi, de la un salon la altul, în funcţie de profilul şi destinaţia fiecăruia.Astfel, în unităţile sau saloanele unde timpul de servire al clienţilor este maimare (restaurante, braserii, baruri de noapte etc.) se folosesc fotolii, scaune comode, tapiţate cu materiale textile (pluş). Pentru barurile de zi sau pentru tineret se confecţionează scaune de dimensiuni mai mici, tapiţate cu piele sau imitaţie de piele (material sintetic).

La restaurantele-grădini sau terase se folosesc scaune de dimensiuni mai mici, uşoare, eventual pliante, având scheletul metalic, din lemn sau combinat, cuspetează şi şezutul executate din împliniri din fire de material sintetic, răchită sau chingi din fire textile, groase şi rezistente. La scaunele confecţionate din fier sau lemn se pot folosi perne din material textil sau sintetic. Taburetele au, în general, următoarele dimensiuni: înălţimea 42-46 cm, , iar diametrul şezutului 34-40 cm.

Scheletele taburetelor sunt executate din acelaşi material ca mesele. Ele sunt folosite în unităţi publice de alimentaţie modeste (bodegi, patiserii) sunt destinate tineretului (discotecă, baruri de zi).

Mesele de serviciu (consolele), confecţionate din aceleaşi materiale ca şi restul mobilierului, au diferite forme şi mărimi, în funcţie de volumul operaţiilor care se execută în salonul pentru servirea clienţilor .

Consolele sunt amplasate lângă stâlpii de susţinere sau pereţii salonului , fiind folosite pentru depozitarea obiectelor de servire de rezervă (farfurii, tacâmuri, feţe de masă, scrumiere, oliviere etc) . Sunt prevăzute cu sertare şi rafturi pentru ca obiectele respective să

fie aşezate pe sorturi şi forme. Fiecare chelner are în raionul său o consolă.

Cărucioarele (voiture) sunt folosite la transportul, prezentarea, prepararea sau servirea diferitelor preparate şi băuturi. Acestea sunt de mai multe tipuri şi au forme diferite, în funcţie de destinaţia şi operaţiunile la care sunt folosite.

Căruciorul pentru transportul şi prezentarea gustărilor reci, deserturile şi a salatelor are montate obiectele de servire: farfurie pentru gustare sau pentru desert şi respectiv salatiera. Este confecţionat din material inoxidabil, prevăzut cu două blaturi suprapuse şi cu rotiţe la picioare pentru a putea fi transportat mai uşor din oficiu, de chelneri, la mesele clienţilor. În partea superioară are un capac mobil din plexiglas, transparent;

Căruciorul pentru tranşat sau porţionat preparate (gheridon) are blatul de formă dreptunghiulară, lungimea egală cu lăţimea blatului meselor din salonul respectiv, lăţimea de 50cm, iar înălţimea egală cu cea a meselor. El este utilizat pentru prezentarea, pregătirea şi tranşarea unor preparate (peşte, pui, muşchi de vită, muşchi de porc, împănat) sau la porţionarea şi trecerea preparatelor în faţa clienţilor, din obiectele cu ajutorul cărora au fost transportate, în obiectele din care se consumă.