Dosar de presă Premieră Mărimea contează, 26 mai 2017

1. Bucureștii vechi și noi din data de 03 Martie 2017

http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2017/03/marimea-conteaza-un-

nou-spectacol-la-nottara/

Mărimea contează, un nou spectacol la Nottara!

Mărimea contează este un spectacol al Teatrului Nottara reprezentativ

pentru una dintre obsesiile majore ale epocii contemporane, în regia lui Cristi

Juncu, oferă o radiografie dură a societății actuale în ceea ce privește obsesia

pentru imagine și importanța deosebită pe care aspectul fizic o joacă în relațiile

interumane. Atât de adânc sunt înrădăcinate convențiile legate de imaginea

exterioară, încât generozitatea, bunătatea, inteligența, adică ceea ce ar trebui să

conteze cu adevărat, pălesc în fața valorizării pe care societatea o acordă unui

aspect fizic „perfect”.

Helen, o fată simpatică și inteligentă, dar considerată de ceilalți „cam

grăsuță”, îl cunoaște pe firavul Tom, iar povestea de dragoste care se înfiripă

între ei este greu încercată de presiunile unui mediu artificial, în care ceea ce

spun ceilalți e mai important decât adevărul interior sau decât frumusețea

interioară.

Uneori, dragostea nu e de ajuns. Uneori, chiar dacă încerci să te opui

majorităţii, să distrugi nişte cutume absurde, nu faci decât să cazi şi mai rău în

capcana lor. Noul Big Brother al societăţii noastre nu mai vine pe filieră

politico-economică, ci din direcţia miturilor imaginii de sine. Ce face acest

spectacol special este contextul în care Cristi Juncu îşi plasează personajul

central: Helen (Raluca Tița) nu este nici pe departe victima prejudecăţilor, ci toţi

ceilalţi – victime ale monştrilor creaţi de ei înșiși, ale temerilor și ale tiparelor

din care nu sunt capabili să iasă, sufocați de mediu şi de nişte iluzorii aşteptări

pe care cred că trebuie să le îndeplinească.

Lumea se poate dovedi extrem de cinică în tendinţa ei spre perfecţiune, spre

normă!

„Personajul meu, Helen, l-am construit cu ajutorul regizorului şi a

colegilor mei, Vlad Zamfirescu, Tudor Aaron Istodor şi Andi Vasluianu. Mă

identific cu personajul din prisma anumitor experienţe de ordin social şi

sufletesc. În trecut si eu am fost o persoană care a avut probleme cu greutatea şi

am întâmpinat destule, câteva, semnificative greutăţi în acest sens. Lumea se

poate dovedi extrem de cinică în tendinţa ei spre perfecţiune, spre normă…

Trebuie constant să faci faţă ideei de perfecţiune a societăţii. trebuie să te

încadrazi în anumite tipare, uzanţe ca oamenii să te accepte. Spectacolul dezbate

un subiect actual, vorbim despre obezitate ca subiect de neconformare socială.

Mare parte a femeilor se vor identifica în acest spectacol, nu doar pin prisma

problemelor legate de trup, de look. E vorba despre orice nemulţumire care

apare în viaţa lor şi care în timp dezvoltă linii, distanţe mari, uneori prea mari,

între tine, între sine şi lume”, declară actriţa Raluca Tiţa.

Sursa: Bucureștii vechi și noi

2. La teatru din data de 07 Martie 2017

http://lateatru.eu/marimea-conteaza-de-neil-labute/

Marimea conteaza de Neil LaBute

Marimea conteaza de Neil LaBute

Regia: Cristi Juncu

Distributie:

Helen: Raluca Tita

Tom: Tudor Aaron Istodor/Andi Vasluianu

Carter: Vlad Zamfirescu

Jeannie: Irina Velcescu

Scenografia: Cosmin Ardeleanu

Traducerea: Irina Velcescu

Locatie: Teatrul Nottara

Marimea conteaza

Mentionez din start: sunt gras. Overweight. Gabarit depasit. Spuneti cum

vreti. In contextul spectacolului despre care voi vorbi, precizarea este extrem de

importanta. Fundamentala chiar.

Despre ce este vorba? Pai un angajat al unei firme, nu ni se spune cat de

mare este aceasta, desi este placut de contabila firmei (o tipa care arata bine si cu

care s-ar potrivi), se indragosteste de o tipa cunoscuta la o cantina. Tipa era

bibliotecare, era clar o persoana cu ceva neuroni in cap, dar avea o problema: era

grasa. Problema ei, de fapt, nu era faptul ca era grasa, ci faptul ca dorea sa

ramana asa. Era, cum ar zice unii, grasa din proprie initiativa.

Problema acestei relatii este presiunea sociala: toti prietenii lui radeau de

el, in frunte cu colegul sau de munca. Acesta avea o teorie extrem de interesanta:

baga grasele in aceeasi categorie cu persoanele cu dizabilitati si considera ca

aceste persoane (e o enumerare extrem de interesanta acolo) ar trebui sa se

cupleze intre ele.

Acum, dupa mine, problemele sunt asa:

1. Cei grasi sunt grasi din vina lor.

2. Cei grasi trebuie sa se cupleze doar cu cei grasi.

3. O problema cumva evitata, dar pe care o invoca foarte multe femei: la femei

grasimea e o rusine, la barbati burta este o mandrie.

Problema numarul 3 este pusa, de fapt, indirect: nu ni se spune ca asa ar

sta lucrurile, vedem doar ca personajul principal se simte mai bine alaturi de

prietena sa plinuta din simplul fapt ca alaturi de aceasta nu trebuia sa manance

sanatos, adica deloc gustos. Alaturi de ea se simtea in largul sau.

In plus, ceva ce am simtit, dar nu s-a afirmat in mod direct: el evita sa se

cupleze cu cineva din firma. Voia, de fapt, intimitate. Contabila arata foarte

bine, dar ce intimitate poti avea atat timp cat in biroul tau ori al ei intra oricum

zeci de persoane zilnic?

Relatia lor este o relatia-protest, ei doi (in special el) doreau sa fie

impreuna si pentru a le demonstra celorlalti ca se poate. Toti ceilalti, prin

atitudinea lor, prin reactiile lor, prin glumele lor, de fapt le intareau relatia. Le

intareau convingerea ca au ales bine cand s-au cuplat.

Legat de chestiunea asta, un slab care se cupleaza cu o grasa, lucrurile, din

exterior, se vad in felul urmator. In limbaj de cartier ar suna asa: „le sta ca

dracu’ impreuna; dar s-or iubi…”. Daca ii vei cunoaste, iti vei da seama de ce se

iubesc: pentru ca se accepta asa cum sunt. Daca toti ceilalti aveau ceva sa le

reproseze, individual sau colectiv, cu atat mai bine. Insemna ca singura solutie

este sa se izoleze si sa traiasca fericiti.

E drept, ce se intampla in teorie si pe o scena de teatru nu se intampla si in

realitate. Aproape niciodata. Dar asta e cu totul alta discutie :))

Marimea conteaza este dupa un text de Neil LaBute si se joaca la Teatrul

Nottara.

Vi-l recomand indiferent de dimensiuni. V-o recomanda un gras, dar sa

stiti ca aceeasi parere a avut-o si insotitoarea mea, o persoana, nu stiu cum sa va

zic, dar este departe de a fi jumatatea mea (ca sa fiu mai exact, un fel de treimea

mea; sau sfertul meu). Pe baza aceluiasi text s-a jucat, pana nu demult, la Teatrul

Act, spectacolul XXL (Fat Pig), avand acelasi regizor si cu aproape aceeasi

distributie. Va zic acest lucru pentru ca poate nu ati facut inca legatura.

Salutari TEATRALE tuturor!

de: Emil Călinescu

3. RFI din data de 22 Martie 2017

http://www.rfi.ro/eveniment-95311-premiera-marimea-conteaza-

la-teatrul-nottara

Premiera "Mărimea contează" la Teatrul Nottara

Irina Velcescu și Andi Vasluianu în piesa "Mărimea contează" la Teatrul Nottara

Teatrul Nottara vă așteaptă vineri, 26 mai, de la ora 19.30, la premiera

spectacolului Mărimea contează / (XXL) (Fat Pig) de Neil LaBute (traducerea:

Irina Velcescu), în regia lui Cristi Juncu.

Piesa "Mărimea contează" este o premieră despre iubiri „slăbuțe” și

oameni „grăsuți” la Teatrul Nottara, Sala George Constantin.

Când ți-ai cântărit sufletul ultima oară ? Dar mintea ?

De-aici ar trebui să pornim dacă pretindem că (doar) mărimea contează.

Tom, un tip inteligent și carismatic, începe să o iubească fără cântar pe

fascinanta și amuzanta Helen. Până aici, povestea n-are nimic de-a face cu

sistemul metric. Doar că Tom își dă seama că a uitat să adauge la gramaj:

părerile celorlalți, comparațiile dintre fetele-poster și iubita lui, glumele unor

colegi nesuferiți, propriile lașități etc. Și toate astea atârnă prea greu peste dragostea lui, croită strâmb, după chipul lumii noastre.

Un spectacol deștept, amuzant și deloc ipocrit despre iubiri „slăbuțe” și oameni

„grăsuți”.

Sursa: RFI

4. DC NEWS din data de 23 Mai 2017, ora 15:08

https://www.dcnews.ro/marimea-conteaza-o-premiera-despre-

iubiri-slabu-e-i-oameni-grasu-i-la-nottara_543615.html

Mărimea contează, o premieră despre iubiri „slăbuțe” și oameni „grăsuți”,

la Nottara

Irina Velcescu, Andi Vasluianu în Mărimea contează

Vineri, 26 mai, de la ora 19:30, la Teatrul Nottara, Sala George

Constantin, va avea loc premiera spectacolului Mărimea contează (XXL)

(Fat Pig) de Neil LaBute.

Vineri, 26 mai, de la ora 19:30, la Teatrul Nottara, Sala George

Constantin, va avea loc premiera spectacolului Mărimea contează (XXL) (Fat

Pig) de Neil LaBute (traducerea: Irina Velcescu), în regia lui Cristi Juncu.

Scenografia este semnată de Cosmin Ardeleanu, iar distribuţia este alcătuită

din Andi Vasluianu/ Tudor Istodor, Vlad Zamfirescu, Raluca Tiţa şi Irina

Velcescu.

Când ți-ai cântărit sufletul ultima oară ? Dar mintea ? De-aici ar trebui să

pornim dacă pretindem că (doar) mărimea contează.

Raluca Tiţa, Andi Vasluianu în Mărimea contează

Tom, un tip inteligent și carismatic, începe să o iubească fără cântar pe

fascinanta și amuzanta Helen. Până aici, povestea n-are nimic de-a face cu

sistemul metric. Doar că Tom își dă seama că a uitat să adauge la gramaj:

părerile celorlalți, comparațiile dintre fetele-poster și iubita lui, glumele unor

colegi nesuferiți, propriile lașități etc. Și toate astea atârnă prea greu peste

dragostea lui, croită strâmb, după chipul lumii noastre. Un spectacol deștept,

amuzant și deloc ipocrit despre iubiri „slăbuțe” și oameni „grăsuți”.

Vlad Zamfirescu, Andi Vasluianu în Mărimea contează

de: Magdalena Popa Buluc

5. Revista Bulevard din data de 22 Mai 2017

http://revistabulevard.ro/2017/05/marimea-conteaza-la-teatrul-

nottara/

„Mărimea contează“, la Teatrul Nottara

„Mărimea contează“, un spectacol despre iubiri „slăbuțe“ și oameni

„grăsuți“, va avea premiera vineri, 26 mai, de la ora 19.30, în Sala „George

Constantin“ a Teatrului Nottara din București.

Spectacolul „Mărimea contează/ (XXL) Fat Pig“, de Neil LaBute

(traducerea – Irina Velcescu), este regizat de Cristi Juncu, iar scenografia este

semnată de Cosmin Ardeleanu.

Din distribuția spectacolului fac parte actorii Andi Vasluianu/ Tudor

Istodor, Vlad Zamfirescu, Raluca Tiţa şi Irina Velcescu, informează Teatrul

Nottara.

Tom, un tip inteligent și charismatic, începe să o iubească fără cântar pe

fascinanta și amuzanta Helen. Până aici, povestea n-are nimic de-a face cu

sistemul metric. Doar că Tom își dă seama că a uitat să adauge la gramaj:

părerile celorlalți, comparațiile dintre fetele-poster și iubita lui, glumele unor

colegi nesuferiți, propriile lașități etc. Și toate astea atârnă prea greu peste

dragostea lui, croită strâmb, după chipul lumii noastre.

„Mărimea contează“ este un spectacol deștept, amuzant și deloc ipocrit

despre iubiri „slăbuțe“ și oameni „grăsuți“.

de: Dorina Călin

6. Allevents din data de 26 Mai 2017

https://allevents.in/bucharest/premier%C4%83-m%C4%83rimea-

conteaz%C4%83/369358313459076#

Premieră - Mărimea contează

"Nu avem puterea de a iubi fără să ne gândim ce părere au ceilaţi despre

noi. Esenţa mesajului se rezumă la cât de ancoraţi suntem noi în malaxorul

acesta contemporan al imaginii. Suntem atât de slabi din punctul acesta de

vedere. Nu avem puterea de a iubi fără să ne mai gândim ce părere au ceilalţi

despre noi şi pe cine iubim! Să nu fim ordonaţi de o sumă de concepte şi

prejudecăţi. Din păcate lumea aşa a ajuns. Toţi oamenii au ajuns să fie sclavii

imaginii", declară Andi Vasluianu.

Sursa: Allevents

7. Cluburi București din data de 26 Mai 2017

http://evenimente.cluburibucuresti.ro/Premier%C4%83-

M%C4%83rimea-conteaz%C4%83_52771.html

Premieră - Mărimea contează

26 MAI 2017, 19:susținut de TEATRUL NOTTARA

"Nu avem puterea de a iubi fără să ne gândim ce părere au

cei la ţ i despre noi . Esenţa mesa julu i se rezumă la cât de

ancoraţ i suntem noi în malaxorul aces ta contemporan a l

imagini i . Suntem atâ t de s labi d in punctul aces ta de vedere . Nu

avem puterea de a iubi fă ră să ne mai gândim ce părere au

cei la l ţ i despre noi ş i pe c ine iubim! Să nu f im ordonaţ i de o

sumă de concepte ş i prejudecăţ i . Din păcate lumea aşa a a juns .

Toţ i oameni i au a juns să f ie sc lavi i imagini i" , declară Andi

Vasluianu.

Sursa: Cluburi Bucureşti

8. Bookaholic din data de 23 Mai 2017

http://www.bookaholic.ro/ma-sperie-obiectificarea-frumusetii-interviu-cu-

neil-labute.html

„Mă sperie obiectificarea frumuseții“ – interviu cu Neil LaBute

Neil LaBute, dramaturg, cineast, prozator american, a devenit cunoscut

prin piesa În compania bărbaților (1997), care a și fost ecranizată și a cîștigat

premii la festivaluri prestigioase, la Sundance Film Festival, Independent Spirit

Awards și New York Film Critics Circle. Piesa Mărimea contează (XXL. Fat

Pig) a avut premiera în off-Broadway în 2004, iar în 2005 a cîștigat Outer

Critics Circle Award. A fost jucată și în Londra, în 2008, montare care i-a adus o

nominalizare la Premiul „Laurence Olivier“ pentru Cea mai bună nouă comedie.

Mărimea contează (XXL. Fat Pig), un spectacol despre felul în care aspectul

fizic influențează destinul oamenilor, va avea premiera pe 26 mai, la Teatrul

Nottara, în regia lui Cristi Juncu, scenografia Cosmin Ardeleanu, și cu o

distribuție formată din Raluca Tița, Vlad Zamfirescu, Tudor Aaron Istodor, Andi

Vasluianu și Irina Velcescu.

Trăim într-o societate dominată de obsesia pentru imagine, iar piesa

dumneavoastră înfățișează cruzimea și superficialitatea comportamentului

uman, care nu mai lasă loc unei expresii reale a emoțiilor și sentimentelor.

Considerați că este una dintre problemele esențiale ale epocii

contemporane?

Societățile moderne au arătat că suferă de multe probleme grave. Cred că

obsesia pe care o avem față de frumusețe, perfecțiune, greutate etc. este

alarmantă și pune o presiune de nedescris pe umerii oamenilor, mai ales cei

tineri, și le oferă lecții greșite de la o vârstă extrem de fragedă, în timpul anilor

lor de formare. „Frumusețea” este subiectivă, dar facem tot posibilul să o

obiectificăm și să creăm criterii specifice pentru ceea ce înseamnă a fi frumos

sau nu. Toată această obiectificare a frumuseții mă sperie.

Este povestea din Mărimea contează relevantă pentru societatea

americană/vestică sau poate rezona și cu alte medii/spații?

Piesa reflectă cu siguranță aspecte din cultura americană și a fost populară

în teatrele americane, dar, din fericire pentru mine, a avut priză și în multe alte

țări, la numeroși artiști din acele țări. Adesea, piesa se traduce pur și simplu prin

„Gras”, ceea ce mi se pare interesant. Cred că oamenii au rezonat cu subiectul

din piesă într-un fel care trece dincolo de contextul poveștii și adesea citesc într-

o relație „interzisă” o explicație pentru orice relație pe care au avut-o și a eșuat

din cauza altora sau a societății, care o privea dezaprobator (și prin asta mă refer

la motive ce țin de rasă, credință, culoare, orientare sexuală etc.).

Piesa dvs. este opusul unui basm – mai putem crede în basme/într-un final

fericit în prezent?

Cred că este crucial să credem în basme – doar cred că basmele pot sfârși

adesea într-un fel la care nu ne-am fi așteptat. Dacă citim basme de Frații

Grimm sau alte basme timpurii, vom vedea că se întâmplă multe lucruri

înspăimântătoare… Dacă ne referim la finalul clasic „Și au trăit fericiți până la

adânci bătrâneți”, mă tem că nu prea se mai aplică atât de des în prezent. Acum

e mai degrabă ceva de tipul „Și au trăit cât de cât fericiți pentru o vreme, dar au

trecut prin multe momente grele din care au trebuit să iasă și, până la urmă, au

trebuit să ia niște decizii dificile”.

Există o notă pronunțată de umor în dezvoltarea poveștii – de ce ați mers pe

această direcție? Poate umorul să fie un leac la prejudecăți?

Umorul poate face multe lucruri extraordinare și este o unealtă pentru un

scriitor – tuturor le place să râdă (sau oricum, aproape tuturor, mă gândesc că o

exista vreun idiot căruia nu îi place să râdă, totuși) și îi ajută pe oameni să se

relaxeze și să se simtă confortabil. Dacă vrei să îi surprinzi sau să îi duci în altă

direcție, nu există o modalitate mai bună decât umorul de a-i purta pe un drum și

apoi de a-i smulge brutal și a-i trimite în cu totul alt plan. De asemenea, îmi

place ideea de umor pur, fără nici un alt motiv în afară de cel de a-i face pe

oameni să râdă. Nu e nimic în neregulă cu asta – e o misiune grea și eu admir pe

oricine care poate crea un personaj/scenariu de un comic pur.

Helen, fata „plus size” care întâmpină o mulțime de prejudecăți cu privire

la aspectul ei fizic, este un personaj puternic, nu este o victimă în

adevăratul sens al cuvântului. Mai degrabă celelalte personaje par vicitme

ale tiparelor de frumusețe în care se încăpățânează să intre.

Cred că Helen este victimizată pe parcurs – atât intenționat, cât și fără să

poată preveni asta –, dar nu se lasă să se transforme într-o victimă din cauza

asta, aici ar fi diferența fină. Tom îi lasă pe ceilalți să îi dicteze cu cine ar trebui

să fie și, în cele din urmă, este dispus să renunțe la fericire pentru oamenii din

jurul lui și cred că acest comportament îl transformă în cea mai mare victimă.

Carter și Jeannie, deși îi rănesc pe mulți, ei înșiși par a fi răniți de ceea ce sunt și

de ceea ce cred ei că trebuie să fie pentru a se încadra mediului în care trăiesc, în

compania la care lucrează, pentru a fi acceptați de prieteni etc.

Scoteți cititorul/publicul din zona de confort – ce așteptări aveți cu privire

la receptarea piesei/spectacolului?

Vreau să mă angajez într-o relație dinamică cu pubIicul, ori de câte ori am

ocazia. Vreau să îi scutur din obișnuințele lor când vin să vadă o montare după o

piesă de-ale mele. Și nu numai prin felul în care textul îi face să se simtă, să

experimenteze trăiri neașteptate, ci și prin elementele din montare: muzică

zgomotoasă, lipsa cortinei, separarea publicului în grupuri mici, actorii care vin

foarte aproape de ei, dispariția celui de-al patrulea perete. Orice care îi face să

fie luați pe nepregătite și să nu se mai simtă atât de încrezători ca atunci când au

intrat în teatru.

Care au fost cele mai surprinzătoare reacții pe care le-ați primit din partea

cititorilor și a publicului?

La început am privit povestea prin ceea ce era, nu mi-am imaginat că vor

fi oameni care o vor vedea ca pe o reflectare a unei relații pe care ei înșiși au

avut-o. Acesta a fost un aspect pozitiv, dar am fost surprins când, de pildă, au

venit la mine un bărbat gay mai în vârstă și o tânără slabă care mi-au zis:

„Mulțumesc pentru că mi-ai spus povestea mea”. Mi-am dat seama că povestea-

cadru este aceeași, indiferent de specificul vieții fiecăruia. Am învățat, de

asemenea, mult despre ceea ce presupune a crea personaje bune. Pe măsură ce

țeseam firul poveștii – am simțit mereu că trebuie să continui să lucrez la

personajul Jeannie, și asta am făcut de-a lungul anilor. Acum mai există o scenă

nouă cu ea și Carter, și un final ușor diferit, care îi oferă lui Helen posibilitatea

de a avea ultimul cuvânt, înainte să se stingă lumina.

Sunteți și cineast, așadar cunoașteți din interior cerințele unui mediu în

care stresul de a te încadra în anumite tipare este unul extrem de puternic.

Care ar fi diferențele între sfera teatrală și cea cinematografică în ceea ce

privește presiunea de a te conforma unui standard de frumusețe?

Ambelor medii le plac oamenii frumoși și îi folosesc pentru a spune

poveștile unor oameni cel mai adesea obișnuiți. Asta s-a întâmplat de-a lungul

timpului în teatru și cu siguranță în epoca cinemaului și a televiziunii (și nu prea

cred că o să se schimbe mult acest sistem în viitorul apropiat). Eu cel puțin

încerc să nu scriu având anumiți actori în minte, las personajele să îmi spună

povestea lor fără să le asociez cu niște fețe – contez pe actori buni (frumoși sau

nu) să îmi spună poveștile după ce acestea au fost scrise și încerc mereu să

angajez cei mai buni oameni pentru un rol, nu pe cei mai frumoși, dar fără

îndoială că tot Hollywoodul, New Yorkul, Londra sunt atrase de fețe și corpuri

frumoase ca transmițători de mesaje.

de: Silvia Dumitrache

9. ZiuaNews

din data de 23 Mai 2017

http://www.ziuanews.ro/revista-presei/marimea-conteaza-o-

premiera-despre-iubiri-slabu-e-i-oameni-grasu-i-la-nottara-704219

Mărimea contează, o premieră despre iubiri „slăbuțe” și oameni „grăsuți”,

la Nottara

Irina Velcescu, Andi Vasluianu în Mărimea contează

Vineri, 26 mai, de la ora 19:30, la Teatrul Nottara, Sala George

Constantin, va avea loc premiera spectacolului Mărimea contează (XXL)

(Fat Pig) de Neil LaBute.

Vineri, 26 mai, de la ora 19:30, la Teatrul Nottara, Sala George

Constantin, va avea loc premiera spectacolului Mărimea contează (XXL) (Fat

Pig) de Neil LaBute (traducerea: Irina Velcescu), în regia lui Cristi Juncu.

Scenografia este semnată de Cosmin Ardeleanu, iar distribuţia este alcătuită

din Andi Vasluianu/ Tudor Istodor, Vlad Zamfirescu, Raluca Tiţa şi Irina

Velcescu.

Când ți-ai cântărit sufletul ultima oară ? Dar mintea ? De-aici ar trebui să

pornim dacă pretindem că (doar) mărimea contează.

Raluca Tiţa, Andi Vasluianu în Mărimea contează

Tom, un tip inteligent și carismatic, începe să o iubească fără cântar pe

fascinanta și amuzanta Helen. Până aici, povestea n-are nimic de-a face cu

sistemul metric. Doar că Tom își dă seama că a uitat să adauge la gramaj:

părerile celorlalți, comparațiile dintre fetele-poster și iubita lui, glumele unor

colegi nesuferiți, propriile lașități etc. Și toate astea atârnă prea greu peste

dragostea lui, croită strâmb, după chipul lumii noastre. Un spectacol deștept,

amuzant și deloc ipocrit despre iubiri „slăbuțe” și oameni „grăsuți”.

Vlad Zamfirescu, Andi Vasluianu în Mărimea contează

Sursa: DC NEWS

10. Happy TV

din data de 11 Mai 2017

http://tvhappy.ro/happy-day-happy-life/happy-night-Rapha-a-fost-

prezent-la-spectacolul-M%C4%83rimea-conteaz%C4%83-

id219400.html

Cât contează mărimea? Vă lămurește Rapha, care a fost prezent la

spectacolul „Mărimea contează”

Rapha a mers la Teatrul Nottara, unde a văzut în premieră un spectacol

care i-a trezit multe întrebări legate de natura umană. Cât de mult contează

aspectul fizic în relațiile interumane?

Pentru actrița Raluca Tița contează, însă depinde de concepția lumii

asupra oamenilor. „Oamenii ar trebui să se lase purtați de poveste și să plece cu

ideea că oamenii au nevoie de încredere și că, îndiferent de aparență, oamenii

pot fi buni, pot fi sensibili, pot iubi și pot fi normali”, spune Raluca Tița.

Cât contează, în schimb, pentru Andi Vasluianu mărimea?

„Depinde din ce punct de vedere privești. Există oameni pentru care

mărimea contează și oameni pentru care nu contează. Da, contează, din

păcate”, a spus acesta.

Sursa: Happy TV

11. Metropotam

din data de 03 Martie 2017

http://metropotam.ro/evenimente/Marimea-conteaza-

event6695616598/

Marimea conteaza (Piese-de-teatru - Nottara - George Constantin,

Bucuresti)

Unde:

Nottara - George Constantin, Bucuresti, Romania

Cand:

03 Mar 2017 19:30

Tip/Categorie:

Piese-de-teatru

Distribuție: Raluca Tița, Tudor Aaron Istodor, Andi Vasluianu, Vlad

Zamfirescu, Irina Velcescu

Regie: Cristi Juncu

Scenografie: Cosmin Ardeleanu

Preț bilete: 34,56 lei, 17,28 lei

Durată: 2h

Sursa: Metropotam