Ministerul Educatiei al Republicii Moldova

USM, Facultatea de drept

Lucru individual

Disciplina: Dreptul Muncii

Tema: Necesitatea abordarii internationale a problematicii muncii

Coordonator: Natalia Untila

A efectuat: Perju Serghei, gr 211

Chisinau 2015

Introducere

După ani de război, de luptă cu foamea şi mizeria, omenirea începea să înţeleagă că trebuie să-şi construiască un sistem de apărare împotriva acestor lucruri fanatice ale începutului de secol. Aşa apare în mod semnificativ, prin Tratatul de la Versailles, Liga Naţiunilor şi Organizaţia Internaţională a Muncii.

Crearea Organizaţiei Internaţionale a Muncii constituie rezultatul unui lung proces al ideilor sociale care au cunoscut în această perioadă intensităţi semnificative.

Creată în 11 aprilie 1919, Organizaţia Internaţională a Muncii urmărea peste opt decenii de activitate în domeniul justiţiei sociale şi în acelaşi timp este un factor hotărâtor în asigurarea păcii mondiale. Considerată astăzi drept o veritabilă conştiinţă socială a umanităţii1, Organizaţia Internaţională a Muncii a devenit o prezenţă marcantă în cadrul relaţiilor internaţionale, consacrată promovării normelor internaţionale de muncă şi securitate socială.

Organizaţia Internaţională a Muncii deţine competenţa genrală în domeniul muncii2, pe primul plan situându-se elaborarea normelor internaţionale în materie.

Elementul esenţial care a asigurat o implicare progresistă a Organizaţiei Internaţionale a Muncii în rezolvarea marilor probleme sociale ale lumii la constituit prezenţa reprezentanţilor partenerilor sociali din statele membre în întreaga activitate a Organizaţiei Internaţionale a Muncii.

Organizaţia Internaţională a Muncii a apărut pe un teren gol iar ideea unei legislaţii internaţionale în domeniul muncii are o vechime considerabilă.

Ideea unei legislaţii internaţionale în domeniul muncii a evoluat în paralel cu Dreptul muncii.

Se consideră că ideea unei legislaţii internaţionale a muncii a aparţinut filosofului Robert Owen care a încercat în propria uzină

să-şi materializeze propriile idei.

4.2. Problematica aplicării convenţiilor şi recomandărilor

Modul de aplicare a convenţiilor şi recomandărilor implică o serie de factori specifici fiecărui stat mambru ce duce la unele dificultăţi în luarea deciziei de aplicare a acestora. Conform Constituţiei O.I.M. la art.9 se spune că statele membre au obligaţia de a supune, într-un termen de 1 an de la adoptarea de către Conferinţă, convenţiile sau recomandările autorităţilor competente în vederea transformării lor în legi interne fiecărui stat3.

Ţinând cont de această prevedere din Constituţia O.I.M., se poate afirma că obligaţia deaplicare a acestor convenţii şi recomandări de către statele membre este inevitabilă dar totuşi, în practică s-au întâmpinat diferite dificultăţi generate atât de înţelegerea greşită cât şi de aplicarea incorectă şi incompletă a cestei obligaţii determinând mărirea perioadei de intrare în aplicare de la lan la 2-3 ani.

În acest sens, O.I.M. şi-a propus o mai aprofundată colaborare cu statele membre punându-le la dispoziţie informaţii suplimentare, organizând cicluri d studii regionale, traducând textele instrumentelor recent elaborate.

Aplicarea convenţiilor şi recomandărilor O.I.M. poate fi urmărită în cazul statelor membre şi printr-o eficientizare a procedurilor de control pe care organizaţia o desfăşoară în raporturile cu membrii săi. Trebuie menţionat că prin mod de control se desfăşoară prin rapoartele transmise de către statele mmbre. Procedura comportă examinarea acestor rapoarte de un comitet de experţi independenţi iar discutarea dificultăţilor de aplicare se face de Comisia tripartită a Conferinţei O.I.M. Acest procedeu a fost în timp îngreunat şi a cunoscut o creştere a volumului de muncă şi datorită emiterii unui număr din ce în ce mai mare de convenţii. Pentru simplificarea procedeului s-a ajuns în 1959 la ideea trimiterii rapoartelor din 2 în 2 ani.

Un viciu de procedură pe baza analizei acestor rapoarte din ultimii 15 ani arată că s-au făcut progrese în domeniul ratificărilor dar s-au înmulţit şi numărul criticilor la adresa Comisiei de aplicare a normelor, întucât acest lucru permite posibilitatea unor state care nu au ratificat convenţiile să se pronunţe asupra lor în timp ce statele care au ratificat convenţile nu mai pot avea acest drept.

1 A Popescu - Dreptul internaţional al muncii 1998 ed. Holding Reporters Bucureşti p. 26-272 I.T.Stefanescu Dreptul Colectiv al Muncii ed. Lumina Lex 1998 p25-263 Constituţia O.I.M. art.9

În ulimul timp, tot sub a spectul controlului O.I.M. asupra statelor membre, se solicită şi rapoartele referitoare la convenţiile neraificate, periodicitatea lor fiind impusă de importanţa instrumentelor în cauză , în special de cele privind principiile fundamentale ale muncii.

Un alt aspect care duce la modul de aplicare al convenţilor în urma activităţii de control se bazează pe plângerile şi reclamaţiile făcute de centrale sindicale împotriva statelor membre. Această modalitate permite în continuare funcţionarea mecanismului specific de protecţie al libertăţii sindicale. Pe parcursul timpului pe lângă acest procedeu s-a impus şi procedeul contractelor directe care faţă de cel al plângerilor şi reclamaţiilor are avantajul unei mai mari operativităţi dar în acelaşi timp scot în evidenţă şi soluţiile care corespund realităţii.

O.I.M. a promovat şi alte formule de acşiune care să asigure aplicarea instrumentelor internaţonale ale muncii. în acest sens putem enumera:

discuţii la nivel regional

stabilirea de relaţii cu organizaţiile nonguvernamentale

în acest mod O.I.M. contribuie concret la orientarea activităţii statelor membre spre găsirea unor soluţii care să corespundă realităţii şi în acelaşi timp şi mărirea ariei celor interesaţi în aplicarea convenţiilor şi recomandărilor sale.

4.3. Eficientizarea normelor O.I.M. la ora mondializării

Analizând problematica abordată de-a lungul timpului de către O.I.M. şi condiţiile internaţionale în care aceasta îşi desfăşoară activitatea s-a impus trasarea unor linii directoare pentru activitatea viitoare. Astfel, la cea de-a 85 a sesiune pe baza raportului directorului general al O.I.M. intitulat „ Acţiunea normativă a O.I.M. la ora mondializării , s-au propus două mari direcţii de acţiune:

1. Garantarea universală a drepturilor fundamentale realizat prin:

-un sistem de încurajare mutuală a eforturilor de progres social

- mobilizarea tuturor organizaţiilor neguvernamentale în favoarea progresului social

2. Norme la obiect pentru un cât mai eficient impact supra legilor naţionale realizabil prin mobilizarea tuturor organizaţiilor neguvernamentale în favoarea progresului social:

- realizarea unui portofoliu de probleme actualizat periodic

recurgerea la un număr mai mare de recomandări

instituireaunui mecanism global de evaluare a normelorOdată cu reorientarea activităţii O.I.M. după anii 1980 s-au purtat discuţii în legătură cu politica normativă a organizaţiei în contextul socio-politic internaţional. De reamintit este faptul că în 1987 a fost adoptat Raportul Grupului de Lucru privind normele internaţionale ale muncii care propuneau o srie de măsuri care priveau:

-politica generală a O.I.M. în materie de activitate normativă

-clasificarea revizuită a convenţiilor şi recomandărilor

-sugestii privind o serie de măsuri practice urmărind o mai bună alegere între statele membre şi O.I.M.

Odată cu constituirea Organizaţiei Mondiale a comerţului, Consiliul de Administraţie a decis formarea unin grup de lucru care să urmărească problema socială şi să propună măsuri asupra dimensiunii sociale a liberalizării comerţului internaţional.

Un moment important în activitatea O.I.M. în acest proces de mondializare îl reprezintă analiza raportului directorului general al O.I.M. prezentat la Conferinţa O.I.M. din 1996, care a determinat realizarea unui document de către Departamentul normelor internaţionale ale muncii ce cuprindea măsuri în 14 domenii de activitate ale O.I.M.4.

-locul şi rolul acţiunii normative

-perspectivele adoptării de noi norme

-necesitatea revizuirii normelor existente

-procedura elaborării normelor

-conţinutul normelor

-problema ratificării

-recurgerea la diversitatea instrumentelor juridice

-evaluarea normelor

-posibilitatea consolidării normelor

-promovarea convenţiilor asupra drepturilor sociale fundamentale

-reântărirea sistemului de control

-posibilitatea extinderii procedurilor

-crearea unei proceduri de mediere şi arbitraj voluntar

-reluarea aspectelor de muncă şi securitate socială în întreprinderile multinaţionale.

După analizarea acestui document s-au făcut progrese importante în întreaga activitate a O.I.M.

Un alt moment important în activitata O.I.M. este reprezentat de Sesiunea a 85-a a Conferinţei O.I.M. din 1997 când a fost adoptat un „Instrument de amendare a Constituţiei O.I.M.” care abilitează conferinţa O.I.M. ca la propunerea Consiliului de Administraţie şi o majoritate de 2/3 din voturile exprimate să abroge convenţiile internaţionale ale muncii pe care le apreciază că nu mai prezintă interes. Acest amendament reprezintă un pas important al O.I.M. şi poate asigura coerenţa şi actualitatea dreptului internaţional al muncii5.

Noţiunea de abrogare O.I.M. a preluat-o din dreptul intern şi a transpus-o în dreptul internaţional.

În activitatea O.I.M. se desprinde ideea reactualuizării şi alinierii convenţiilorsale la condiţiile internaţionale actuale şi perfecţionarea instrumentelor normative, dar în acelaşi timp apare şi ideea posibilităţii reducerii impactului juridic al normelor adoptate asupra statelor membre. Până în prezent se recurgea la ideea de revizuire adică suprapunerea textului original cu cel revizuit fapt care ducea la producerea unor efecte de către vechiul text chiar dacă noul text era ratificat.

Pentru a elimina astfel de neplăceri care într-un anumit mod exercitau şi o dorinţă mai slabă din pareta statelor membre pentru ratificarea de convenţii.Consiliul de Administaţie al O.I.M. a trebuit să opteze între:

-soluţia de tip contractual care presupune ca la Conferinţa O.I.M. să se decidă dacă convenţia este depăşită sau nu

-soluţia de tip constituţional prin care se recunoaşte Conferinţei dreptul să procedeze la abrogarea unei convenţii depăşite

În acest sens trebuie amintit Conferinţa a potat pentru această souţie circumstanţiind condiţiile abrogării.

Întreaga activitate a O.I.M. în aceşti ultimi ani este canalizată spre a restructura activitatea sa şi a spori impactul convenţiilor asupra statelor membre prin ratificarea de către acestea a unui număr cât mai mare. Pentru a mări numărul ratificărilor O.I.M. în ultimii ani a depus o intensă activitate pentru:

4 Adrian Năstase, Alexandru Bolintineanu-Drept Internaţional Contemporan Regia Autonomă M.O. Bucureşti ed.

1995 p 905 A. Popescu- Dreptul Internaţional al Muncii ed. Holding Reporters ed. 1998 Bucureşti, p. 179

-revizuirea normelor şi problemelor sale conexe

-descoperirea de soluţii pentru a spori impactul convenţiilor revizuite

-proceduri simplificate de revizuire

-actualizarea normelor

-facilitarea procesului de ratificare

-consolidarea normelor şi coerenţa sistemului normativ.

Cu toate aceste probleme apărute în urma procesului de mondializare, O.I.M. este conştientă de importanţa şi rolul său în contextul internaţional şi continua să aducă permanent îmbunătăţiri normelor internaţionale ale muncii şi progresului social6.

6 Sanda Ghimpu, Alexandru Ticlea- Dreptul Muncii Casa de Editura şi Presa Şansa Bucureşti 1997 p 55