domnia imparateasca

Ivo Sasek

Domnia împ r teasc

Elaion-Verlag CH-9428 Walzenhausen

Elaion CH-9428 Walzenhausen

De ob inut la Gemeinde-Lehrdienst Comand Nr. 9 RUM

Titlul edi iei originale în limba german : „Die Königsherrschaft”, prima edi ie 1996

Prima edi ie în limba român 2005

Tradus de Peter Siegel Rev zut de fra i i surori româno-germani

Alc tuirea coper ii, culegere, tipar i prelucrare Gemeinde-Lehrdienst, CH-9428 Walzenhausen, Elve ia

Con inut

Introducere ............................................................................4

Observa iile traduc torului:...................................................5

Credincios sau crezând?........................................................6

Evanghelia – act sau cale? ..................................................19

Adev rata d ruire................................................................26

Transformare în chipul S u.................................................39

coala de ascultare a lui Dumnezeu:

I. Glasul lui Dumnezeu....................................................56

II. Dac voi nu ve i deveni ca ni te copii .........................65

III. Sim uri exersate ...........................................................75

IV. Distingerea glasurilor...................................................87

Voia lui Dumnezeu:

I. Dimensiunea static i dinamic a voiei lui Dumnezeu 101

II. Dimensiunea ve nic a voiei lui Dumnezeu................105

III. Calea intr rii în dimensiunea ve nic a voiei lui Dumnezeu....................................................................112

Marea seducere .................................................................121

Restabilirea TUTUROR lucrurilor....................................133

Zidirea bisericii:

Des vâr irea tuturor lucrurilor ..........................................150

Domnia lui Dumnezeu ......................................................184

Cum proced m cu superioritatea de putere.......................201

Anex ................................................................................216

Introducere

„C ci noi care tr im, totdeauna suntem da i la moarte din cauza lui Isus, pentru ca i via a lui Isus s se arate în tru-pul nostru muritor. Astfel c în noi lucreaz moartea, iar în voi via a” (2Cor.4.11-12). „Eu vorbesc i scriu nu pentru c , fiind n scut în ora ul Zürich, a mai avea i eu ceva de spus la situa ia duhovniceas-c a bisericii i adun rii. Eu vorbesc i scriu pentru c m-a apucat mâna lui Dumnezeu i de aceea nu pot t cea.” Nici capacit i naturale i nici erudi ia nu stau la baza originii acestei lucr ri. A fost puterea lui Dumnezeu care a pus cap t unei existen e simple a unui mecanic auto i în anul 1977 l-a tras în coala lui Dumnezeu. De aceea nici una din predicile i orele sale de înv tur nu au luat na tere la „simpla mas ver-de”. Ele sunt toate rev rs ri de practic tr it care au luat fiin pe baza nenum ratelor încerc ri de foc trecute cu biruin . Ele s slujeasc exclusiv nu autorului, ci poporului ales al lui Dumnezeu. Din acest motiv toate lucr rile publicate de el sunt distribuite numai gratuit de c tre Elaion-Verlag (în limita sto-cului existent). Deci dac este activat lumin în întuneric, orientare în vremuri de dezorientare, deosebire i transformare practic în via a duhovniceasc , atunci s-a atins inta acestei c r i. Dumnezeu Însu i s - i binecuvânteze i s - i adevereas-c lucrarea spre slava Numelui S u.

În 1996 Ivo Sasek

4

Observa iile traduc torului:

Citatele biblice au fost extrase din traducerea român a Bibliei, edi ia revizuit a traducerii D. Cornilescu, editat de Gute Botschaft Verlag (GBV), Dillenburg, Germania, 3rd edition 1991. Uneori apar deosebiri fa de textele cunoscute de voi datorit faptului c autorul a retradus în german din surse în limba greac . Fiindc semnifica ia cuvintelor din limba greac este mult mai complex decât cea a cuvintelor germane, pot exista mai multe posibilit i de traducere ale unui cuvânt. Toa-te sunt corespunz toare, dar una sau alta poate reda cu o mai mare profunzime semnifica ia cuvântului. Versetele respective au fost traduse direct din german i sunt notate cu (tradus din german , nota trad.). Activitatea de traducere în limba român a scrierilor i casete-lor noastre se afl în deplin desf urare. Cu ajutorul Domnu-lui, acestei traduceri i se vor al tura i alte c r i, bro uri i me-saje pe casete. S nu ezita i s v informa i la „Gemeinde-Lehrdienst” (Slujire de înv tur pentru biserici), prin scrisoa-re sau fax, ce publica ii sunt disponibile în limba român . Dorim s v aten ion m c aceast carte este o traducere din limba german i cu toate verific rile îngrijite ale calit ii noi nu putem asigura pe deplin c textul german a putut fi redat în totalitate cu o exactitate des vâr it . S-ar putea s apar deose-biri de semnifica ie sau devieri ale centrelor de greutate com-parativ cu textul original german. Dac anumite pasaje vi se par teologic sau lingvistic nelogice sau inexacte, v rog s în-treba i la „Gemeinde-Lehrdienst” (prin scrisoare sau fax) pen-tru a constata dac a i în eles corespunz tor semnifica ia real ale celor spuse.

Iunie 2005

Gemeinde-Lehrdienst (Slujire de înv tur pentru biserici)

5

Credincios sau crezând?

„Prin credin , Avraam, fiind chemat s plece ..., a as-cultat i a plecat f r s tie unde se ducea. Prin credin s-a a ezat el ca str in în ara f g duin ei, ca într-o ar care nu era a lui, i a locuit în corturi ... C ci el a tepta cetatea care are temelii tari, al c rei arhitect i construc-tor este Dumnezeu” (Evr.11.8-10). „ i (Eliezer) a zis: «Doamne, Dumnezeul st pânului meu Avraam! Te rog f -mi ast zi o întâlnire fericit ... dac binevoie ti s -mi dai reu it în c l toria pe care o fac»” (Gen.24.12+42). „C ci ochii Domnului str bat tot p mântul, ca s se al -ture cu t rie de aceia a c ror inim conteaz consecvent pe El” (tradus din german , nota trad.) (2Cron.16.9). „Fac -vi-se dup credin a voastr ” (Mat.9.29/8.13). M întâlnesc mereu cu cre tini care au o via îngrozitor de plictisitoare. Acas , fie c sunt ocupa i sau în timpul liber, totul se petrece în aceea i rutin monoton . Când odat , într-o predic , am relatat câteva experien e pe care le-am avut cu Dumnezeu, imediat dup aceea câ iva cre tini au venit la mine. Ei erau complet r scoli i: „A a ceva înc n-am auzit niciodat …, nici n-am tiut c este posibil s tr ie ti cu Dumnezeu i s contezi pe El în felul acesta!” i de fapt eu nu le-am relatat decât via a cotidian cenu ie a unui om care

6


crede, felul în care conteaz el mereu, în orice situa ie, pe prezen a i ac iunea lui Dumnezeu. Totu i, acele relat ri au adus fr ietatea la urm toarea convingere: noi suntem „cre-dincio i”, dar de fapt nu tr im „crezând”! Cuno ti deja aceast deosebire? Când noi, cre tinii dintre neamuri, vorbim despre „a fi credincios”, ne referim la con-vingerea noastr cea mai l untric privind faptul c Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Acest fel de credin îl i transmitem mai departe i r mânem fideli acestei m rturii de credin , dac este posibil, pân la moarte. Dar când Biblia vorbe te despre „credin ” (pistis), atunci limba greac ne descoper o dimensiune mult mai mare i mai profund . De aceea, oriunde se afl cuvântul „a crede” în Bibliile noastre, el ar trebui înlocuit cu expresia „a tr i în credincio ie”. „A tr i în credincio ie” înseamn cu mult mai mult decât a ine cu credincio ie i t rie de o m rturie de credin . „A tr i în credincio ie” con ine ceva dinamic, cursiv i constant. Este mult mai mult decât numai o pozi ie de credin ; este un comportament de veritabil credin . De aceea Avraam, exemplul nostru de credin , a tr it încrezându-se mereu. El a plecat f r s tie unde va ajunge (Evr.11.8)1. El a umblat ceas cu ceas, chiar minut cu minut, „contând pe Dumnezeu”. Via a lui era atât de impregnat de un neîntrerupt compor-tament de credin , încât, pe deplin încrez tor, l-a trimis pe slujitorul s u la pe it pentru fiul s u Isaac dobândit cu un pre deosebit de mare. Comportamentul de credin al lui Avraam s-a transmis în mod foarte evident i asupra lui

1 „Prin credin , Avraam fiind chemat s plece într-un loc pe care avea s -l pri-

measc de mo tenire, a ascultat i a plecat f r s fi tiut unde se ducea.”

7

Eliezer. De aceea, în Gen.24 ni se ilustreaz în fa a ochilor o lec ie contemplativ unic de „umblare crezând ”. i Eliezer a umblat crezând statornic, g sind astfel din prima încercare mireasa potrivit pentru Isaac, fiul lui Avraam. A adar, pentru Avraam nu a putut exista un „cotidian cenu-iu”. El L-a inclus pe Dumnezeul s u în fiecare situa ie a

vie ii sale, a contat cu t rie pe El în fiecare situa ie. De ace-ea, via a lui a fost o întreag aventur . Au existat i situa ii în via a lui în care el nu L-a inclus pe Dumnezeu, de exem-plu, atunci când a venit la împ ratul Abimelec i, temându-se pentru via a sa, i-a spus acestuia c Sara este numai sora lui (Gen.20.2)1. De asemenea, atunci când Sara i-a adus-o pe roaba ei Agar, pentru un moment Avraam nu L-a inclus pe Dumnezeu în situa ie (Gen.16.2)2. i ce pagub mare au l sat în urma lor aceste dou „goluri de încredere”! În aceste exemple putem vedea cât de groaznic este dac nu-L inclu-dem pe Dumnezeu „crezând” în toate peripe iile i situa iile vie ii noastre. Nu este o „ispitire a lui Dumnezeu”, cum gândesc unii, dac noi cont m în fiecare moment pe Dum-nezeu. Mai degrab , este o pierdere de nedescris dac noi, „credincio ii”, omitem s fim „mereu crezând”. La fel i Iosua, nu L-a inclus pe Dumnezeu în planurile sale numai în dou situa ii: atunci când a vrut s cucereasc ceta-tea Ai (Ios.7) i de asemenea când, într-o zi, în fa a lui s-au aflat solii gabaoni ilor (Ios.9.14b)3 – i ce pagub mare a su- 1 „Avraam zicea despre Sara, so ia lui: «Este sora mea.»”

2 „ i Sarai a zis lui Avram: «Iat Domnul m-a f cut s nu am copii; intr , te rog,

la roaba mea; poate c voi avea copii de la ea.»” 3 „... n-au întrebat glasul Domnului.”

8


ferit întregul Israel! De asemenea Israelul, ca na iune, a omis mereu s -L întrebe pe Dumnezeul s u i s -L includ în via a sa cotidian . În fiecare caz rezultatul a fost o mare strâmtorare. De fapt, ei erau „credincio i” tot timpul. i Avraam i Iosua au fost desigur neîntrerupt „credincio i în Dumnezeu”, chiar i atunci când au omis s -L includ pe Dumnezeu în anumite situa ii; dar, din p cate, ei nu au fost neîntrerupt „crezând”. Dar noi – suntem numai „credincio i” sau i neîntrerupt „crezând”? Despre Enoh citim c „umbla statornic cu Dumnezeu” i nu a mai fost v zut, pentru c Dumnezeu l-a luat (r pit) (Gen.5.22-24)1. Cât de mul i copii ai lui Dumnezeu se plâng mereu de faptul c ei în i i înc î i mai stau în cale i înc sunt atât de mult lega i de lumea aceasta? Dar dac ar umbla ca Enoh, mereu cu Dumnezeu, atunci desigur i ei (adic fiin a lor veche) „curând nu ar mai fi”, fiindc Dumnezeu ar putea s -i str mute la un nivel mai înalt. De îndat ce înce-pem s nu mai tr im doar ca „credincio i”, ci ca cei „cre-zând”, toate nereu itele noastre înceteaz , fiindc celui cre-zând statornic îi apar in toate promisiunile lui Dumnezeu! „Umbla i prin Duhul i nu ve i împlini pofta firii p c -toase” (Gal.5.16). Dar ce altceva înseamn umblarea în Duhul decât a umbla „statornic cu Dumnezeu, contând pe realit ile duhovnice ti”? De obicei, „credincio ii” tr iesc „crezând” numai atunci când ajung în situa ii dificile sau chiar f r ie ire, cum ar fi atunci când apare un pericol, o strâmtorare sau o lips (c ci 1 „Dup na terea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; i a

avut fii i fiice. Toate zilele lui Enoh au fost trei sute aizeci i cinci de ani. Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu a mai fost, pentru c l-a luat Dumnezeu.”

9

altfel ei nu au nevoie de Dumnezeu ...). De aceea, atunci când a izbucnit cel de-al doilea r zboi mondial, mul i „cre-dincio i” au devenit deodat „crezând”. Privite din acest punct de vedere, i celelalte r zboaie au avut mereu o latur folositoare. Aud mereu despre tr iri dintre cele mai minuna-te din vremea celui de-al doilea r zboi mondial. Se tr ia aproape în fiecare minut sprijinit de Dumnezeu. Când suna telefonul, receptorul era ridicat cu privirea a intit spre Dumnezeu; când se cioc nea la u , se deschidea cu o pu-ternic încredere c Isus are în mân i situa ia ap rut . Fie-care întâlnire, fiecare convorbire, fiecare cita ie de prezenta-re în fa a vreunei autorit i devenea un obiect de exersare a încrederii. Seara, la culcare, se conta cu t rie pe Dumnezeu, diminea a, la sculare se conta din nou pe Dumnezeu ...; c ci nu puteai ti dac în ziua urm toare vei mai avea un acope-ri deasupra capului sau, mai ales, dac vei mai r mâne în via . Dar, de fapt, de ce nu tr im mereu a a? C ci i în lucrurile cele mai obi nuite am putea experimenta prezen a minunat a lui Dumnezeu – exact la fel cum s-a întâmplat în r zboi cu cei „crezând”. Dac Îl experiment m pe Dumnezeu sau nu, nu depinde de r zboi sau pace, ci numai de faptul dac um-bl m crezând sau necrezând! Dumnezeu vrea s ne dove-deasc prezen a Sa care ajut i este activ i pe timp de pa-ce. Dac am umbla „crezând”, vie ile noastre ar deveni în întregime senza ionale i captivante pân în cele mai mici detalii. Îns , din p cate, la sfâr itul r zboiului cei mai mul i dintre cei „crezând” au devenit din nou „credincio i”. „Co-tidianul obi nuit” a revenit i tot ceea ce s-a tr it cu Dumne-zeu, ast zi umple numai marile goluri ale prezentului.

10


De câte ori nu a trebuit s am parte de faptul c cre tinii b -trâni nu puteau povesti altceva decât tr irile de „atunci”, dar în prezent abia mai tr iesc câte ceva cu Dumnezeu care s fie vrednic de men ionat. Ar fi posibil, ca tocmai de aceea Domnul s permit s avem câte o dificultate, ca s cont m din nou pe El „crezând statornic”? i cât de mult tânje te Duhul lui Dumnezeu dup cei „crezând”! De aceea, s înce-pem s umbl m „crezând” în fiecare situa ie a vie ii noastre, a a cum au f cut-o cândva prizonierii de r zboi credincio i. Eu exersez de la începutul vie ii mele de credin s contez pe Dumnezeu în toate detaliile, indiferent dac m aflu în zile bune sau rele, simple sau grele. A putea s -mi petrec tot restul vie ii scriind c r i, dac ar fi s scriu tot ce am tr it numai în ultimii ani. În rezumat, pot spune doar c dac tr -im nu numai ca simpli „credincio i”, ci ca unii „crezând”, atunci ocup m mereu o pozi ie special , suntem mereu „ma-rea excep ie” – fie acas , la serviciu, în adunare, în serviciul militar sau oriunde. Primele mele experien e pre ioase ca cel „crezând” le-am avut tocmai în armata elve ian . Abia întors la Dumnezeu, am fost mobilizat la primul curs de reciclare. Mi-a fost deo-sebit de greu s m prezint acolo, pentru c ce mai avea a face via a mea nou cu uniforma de lupt , cu pu ca i cu ba-ioneta? Dar acum, dac ajunsesem în aceast situa ie difici-l , ce puteam face? O, ce mi care încolo i încoace! Ordin peste ordin, unul mai nepl cut decât cel lalt ...; frig, ume-zeal , g rzi de noapte, dispozi ii rele, murd rie, munc as-pr , f r timp pentru Dumnezeu ... – f r timp pentru Dum-nezeu? Ei, na!

11

F r s tiu cum mi s-a întâmplat, am început deodat s -I spun lui Dumnezeu toate necesit ile mele i în toate s con-tez mereu pe El. Mânat de Duhul Sfânt, L-am chemat pe EL, „crezând” în fiecare situa ie în parte, a teptând concret c l -uzirea i ajutorul Lui. De la început am m rturisit i camara-zilor mei necredincio i ce am f cut. Dar la început ei au râs de mine. Îns mie îmi era complet indiferent. Acum fiecare situa ie, oricât de neînsemnat , a devenit pentru mine un motiv de mul umire i credin . La fiecare ordin eu spuneam în inima mea: „Am în eles, DOAMNE! ” i m încredeam mereu. De atunci în inima mea a crescut în mod constant o convingere profund c pentru cei „crezând” exist o cale preg tit mai dinainte, i de aceea mai bun , decât pentru „credincio i” sau batjocoritorii f r Dumnezeu. Spre bucuria mea de început, am întâlnit i un soldat „credincios”, c ruia i-am relatat imediat entuziasmat c de acum încolo eu nu mai vreau s tr iesc doar ca simplu „credincios”, ci ca unul „crezând”. Îns acesta era deja de prea mult timp „credincios” ca s se poat bucura împreun cu mine. El mai degrab m-a mustrat cu un aer îngrijorat, i m-a avertizat de perico-lul unui astfel de „entuziasm”. Dar aceasta nu mi-a putut în-trerupe bucuria rev rs toare, pe care am sim it-o din pricina perlei g site. Am sim it foarte clar c Dumnezeu ar face zil-nic lucruri mari dac în toate a conta numai pe El i de aceea I-am zis: „Atunci a dori mai bine s fiu de o mie de ori un «entuziast» i s Te experimentez pe Tine, decât s devin un «credincios acru»!” Din acel moment, se întâmpla pas cu pas: ordin – contra-ordin ..., ordin – contra-ordin ... „Sasek încoace!” ... „Nu, Walser încoace!”

12


Dintr-o dat , eu eram în mod constant marea excep ie. Po-runcile obositoare mai veneau ca i înainte, dar din acel ceas a trebuit s execut mai pu in de jum tate din ele, pentru c mereu, în ultimul moment, era pus altul în locul meu. Dese-ori era chiar cel care nu voia s cread c acum Dumnezeu îmi conduce via a i m ajut (Prov.11.8)1. Cu toate c ini- ial am fost instruit pentru un complet alt scop, în urm torii

15 ani am fost pus deoparte ca ordonan a ofi erilor, ceea ce mi-a fost mereu o bucurie mare. Am avut voie s -mi depun arma definitiv i toate celelalte forme militare obi nuite au disp rut pentru mine aproape complet în timpul tuturor aces-tor ani; i deoarece ca urmare a noii repartiz ri puteam avea atât de mult timp pentru mine i pentru Dumnezeu, încât ajungeam acas tot mai ref cut, ca dup un concediu. Nici o mirare c în loc s fiu cazat în bunc rele obi nuite de beton reci i umede, am fost cazat în hoteluri comfortabile, etc. La aceasta se ad uga mereu i o convorbire evanghelistic dup alta, a a încât abia a mai r mas vreun soldat sau ofi er nea-tins de Evanghelie. Atmosfera a devenit tot mai bun , rela- iile tot mai cordiale, convorbirile tot mai profunde. Apoi,

când a urmat transferul la o alt unitate, spre bucuria mea, evenimentele s-au derulat în acela i fel. Atunci a venit ulti-mul meu ordin de convocare i împreun cu acesta o inter-pelare spontan a comandantului de companie ca s in pre-dica pentru to i ofi erii în locul preotului militar! Dup ce am acceptat cu bucurie, o nou schimbare a intervenit în ul-timul moment i în lucrul acesta. i anume c slujba divin pentru ofi eri nu a putut avea loc din motive organizatorice. A a s-a întâmplat c comandantul a invitat într-o sear libe- 1 „Cel drept este sc pat din strâmtorare i cel r u îi ia locul.”

13

r întreaga companie, inclusiv ofi erii, s asculte predica mea despre sensul vie ii. Dup ce a anun at oficial c i el va participa personal la prelegere, i s-au al turat to i ofi erii i pe lâng ei mai mult de jum tate din întreaga companie. Ei au ascultat mesajul cu aten ie i unii au continuat tema pân noaptea târziu. Abia terminam s vorbesc cu o grup , c o alt grup m i chema la ea. Au existat i convorbiri indivi-duale emo ionante. Ce experien e rev rs toare a d ruit Domnul în domeniul militar, cu toate c la început acesta m-a afectat mai mult decât altele. Dar s-a întâmplat exact ce am cerut crezând cu mai mult de 15 ani1 în urm : „Las -m s am parte de slava Ta într-o a a m sur , încât la sfâr itul serviciului militar s simt ca o pierdere faptul c pentru mi-ne el s-a încheiat.” Dragii mei, s tr im în toate domeniile vie ii noastre „cre-zând” statornic, orienta i spre vorbirea lui Dumnezeu i atunci desigur c vom putea proclama i noi cândva a a ceva în mod rezumativ despre via a noastr întreag . Pentru c ceea ce a spus Domnul unui Iosua (Ios.1.9)2, unui Ieremia (Ier.1.8)3, unui Moise (Deut.31.6,8)4, ne spune i fiec ruia

1 În Elve ia serviciul militar dureaz 2-3 s pt mâni pe an.

2 „Nu i-am dat oare Eu porunca aceasta: Fii puternic i curajos? Nu te însp i-

mânta i nu te îngrozi, c ci DOMNUL Dumnezeul t u este cu tine pe oriunde vei merge.” 3 „Nu te teme de ei; c ci Eu sunt cu tine ca s te scap, zice DOMNUL.”

4 „Înt ri i-v i fi i plini de curaj, nu v teme i i nu v însp imânta i de ei, c ci

DOMNUL Dumnezeul t u va merge El Însu i cu tine, nu te va p r si i nu te va l sa.” „DOMNUL Însu i va merge înaintea ta, El Însu i va fi cu tine, nu te va p r si i nu te va l sa; nu te teme i nu te însp imânta!”

14


în parte dintre noi: „Nicidecum n-am s te las, cu nici un chip nu te voi p r si” (Evr.13.5 b). „C ci CU tine este Domnul, Dumnezeul t u, oriunde ai merge.” Oriunde mergem! Astfel putem avea parte de interven ia Sa activ în orice situa ie. Începe s contezi pe El chiar ast zi! S nu mai consideri nimic ca ceva „obi nuit”. A teapt ac- iunea lui Dumnezeu când te întâlne ti cu primul om, când

sun telefonul sau când se cioc ne te la u . Începe chiar acolo unde te afli i nu c uta nici o „premis mai avantajoa-s ”. Nu pune condi ii preliminare! Începe chiar acum i nu înceta niciodat s tr ie ti mereu ca cel crezând statornic. Vei vedea c întreaga ta via cotidian va începe s se schimbe: din „cenu ie” va deveni „albastr ”! Plictiseala va deveni tensiune, „normalul” va deveni „supranatural”, sin-gur tatea va deveni p rt ie cereasc cu Dumnezeu, etc. El este prezent i îi iube te pe cei „crezând”! Dumnezeu duce atât de mult dorul lor, ca un mire care duce dorul miresei sa-le. Cu toat invizibilitatea Sa, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu activ! El S-a ascuns, pentru ca noi oamenii s putem merge mereu dup El, în c l torii de descoperire! El vrea s ne conduc de la o surpriz la alta, de la o slav la alta (2Cor.3.18)1, pentru ca în acest fel bucuria noastr s devin deplin (Ioan 16.24)2!

1„Dar noi to i privim cu fa a descoperit , ca într-o oglind , slava Domnului i

suntem transforma i în acela i chip al Lui, din slav în slav , prin Duhul Dom-nului.” 2 „Pân acum n-a i cerut nimic în Numele Meu; cere i i ve i primi, pentru ca

bucuria voastr s fie deplin .”

15

El vrea s înv m s -L descoperim pe El în toate i în orice – pân când experiment m c El este con inut în toate: în bucu-rie sau suferin , în mic sau mare, în pu in sau mult, în sl bi-ciune sau putere, în reu it sau e ec – i c din toate El face întotdeauna numai lucrul cel mai bun!

Un cuvânt de încheiere pentru cei slabi

Probabil c diavolul î i va opti acum: „Da, da, bine spune fratele Sasek, pentru el desigur c aceasta se va i împlini a a; dar tu r mâi mai bine la podea ... i mai ales: o via atât de p c toas ca a ta nici nu permite o astfel de îndr z-neal ..., nu tu ..., tu e ti prea r u, prea pe placul oamenilor i nevrednic ..., i de unde s sco i, a a brusc, o astfel de cre-

din ...? Aceasta sigur c ar necesita un «dar» deosebit «al credin ei», etc.” Dragii mei, s nu accepta i nici un moment astfel de gân-duri! Îndep rta i-le pe loc! i chiar dac ele ar corespunde, aceasta nu schimb deloc faptul c este imposibil s nu exis-te vreun motiv de îndrept ire pentru o cale lipsit de credin-

! Chiar i atunci când te sim i nevrednic, încurcat în p cat i leg turi, cuvântul acesta r mâne valabil pentru tine. As-

cult ! La Dumnezeu „umblarea prin credin ” cânt re te cu mult mai mult decât o „umblare f r gre eal ”. Oare Dum-nezeu l-a numit pe David un om dup inima Sa pentru c ar fi fost un b rbat f r gre eal ? Oare vreunul din celelalte prototipuri biblice a fost f r gre eal ? Dimpotriv , în cele mai multe cazuri situa ia era oarecum contrar . Dar fiindc ei au început s tr iasc „crezând” chiar în mijlocul sl bi-

16


ciunii lor, Dumnezeu S-a prosl vit cu m re ie în via a lor. Cum am putea-o rupe m car cu o singur nevrednicie sau cu un singur p cat altfel, decât numai prin credin i pe calea credin ei?! „Dar f r o continu umblare crezând este imposibil s -I fim pl cu i LUI, c ci cel care vrea s fie unit cu Dumnezeu trebuie s porneasc întotdeauna de la con-vingerea c EL exist i c celor care ÎL caut neîncetat le va fi un R spl titor” (tradus din german , nota trad.) (Evr.11.6). Dumnezeu nu tânje te dup nimic mai mult decât ca omul s priveasc neîntrerupt în sus spre El i în toate s conteze pe El. Nu întâmpl tor, omul este numit în greac „anthropos” = „cel care prive te îndreptat în sus”. Aceast atitudine fun-damental încrez toare a omului este i r mâne potrivit crea iei pozi ia i chemarea sa, indiferent de faptul c a c -zut în p cat sau nu, c se afl într-o situa ie favorabil sau nefavorabil . C ci mâncatul i b utul nostru, dormitul i respira ia, noi nu le facem dependente de vreo moral , de lipsa noastr de gre eal sau de condi ii favorabile! Noi avem nevoie de toate aceste lucruri prin simplul fapt c a a suntem crea i. Dar atâta timp cât suntem „credincio i” nu-mai în sensul c noi credem din inim c Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu i c i-a v rsat sângele pentru p catele noastre etc, noi nu suntem decât credincio i „statici”. Cu aceasta declar m doar c rei „rase” sau „familii” îi apar i-nem, c rui „partid” îi apar inem i din ce „neam” suntem. Dar Dumnezeu i-a legat toate promisiunile Sale i plin ta-tea Sa numai de o credin dinamic i nu de una static !

17

Poate c în aceasta se afl un r spuns important pentru mul i dintre noi, pentru c de câte ori noi nu ne-am plâns c avem a a de pu in parte de via a promis în Biblie, m car c sun-tem „credincio i”. De aceea, de acum înainte s citim Biblia cu ace ti ochi, pentru c ori de câte ori ea vorbe te despre credin a noastr , ea vorbe te despre felul nostru de a fi „cre-zând” i nu despre felul nostru de a fi „credincios”, dup cum, de exemplu, nu se spune numai: „prin credin s ave i via a ve nic în Numele Lui”, ci: „pentru ca cre-zând s ave i via a ve nic în Numele Lui” (tradus din german , nota trad.) (Ioan 20.31). Dragii mei, mai citi i cu aten ie i urm toarele promisiuni referitoare la aceast „mi-c ” deosebire: „C ci mie nu mi-e ru ine de Evanghelie, fiindc ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea celui crezând” (tradus din german , nota trad.) (Rom.1.16a). „ i s v lumineze ochii inimii ca s deveni i con tien i ... care este fa de noi cei crezând nem rginita m rime a puterii Sale potrivit lucr rii puterii t riei Lui” (tradus din german , nota trad.) (Efes.1. de la v.18). „... a i primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi ... ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care i lucreaz în voi ce-lor crezând” (tradus din german , nota trad.) (1Tes.2.13b). „Toate sunt cu putin celui crezând” (tradus din german , nota trad.) (Marc.9.23). (Extras din cartea „Credincios sau crezând?”, comand nr. 1 RUM)

18

Evanghelia – act sau cale?

De mai mul i ani avem de-a face cu oameni care caut aju-tor, dar i cu aceia care în mod sincer tânjesc dup rea eza-rea Bisericii lui Hristos. Cei mai mul i dintre ei au o nevoie comun : ei nu experimenteaz progrese reale. Unii r mân an de an lega i în ghetoul îngust al p catelor lor, iar al ii sunt lovi i de valuri tot mai noi de dezam gire. În acest fel, nive-lul duhovnicesc se opre te la un minim; orice via a Duhu-lui trezit peste acest minim, este mai devreme sau mai târ-ziu luat din nou de valuri. În ce const aceast dec dere la toate nivelurile existen ei cre tine? Cine o poate opri i cine de ine o solu ie veritabil pentru aceasta?

Evanghelia subminat a timpului din urm

Dilema noastr începe deja de la punerea temeliei credin ei noastre. Noi suntem în mare m sur prin i de o „evanghelie a timpului din urm ”, care în adev r nici nu exist . Aceast „evanghelie” nu mai const dintr-un râu neîntrerupt al vie ii, cum a fost cazul la început, ci numai din acte separate. Aceste acte se în ir unul dup altul ca ac iuni izolate, în-cheiate în ele însele: a a este actul de poc in , actul na terii din nou, actul botezului în ap , apoi poate înc actul botezu-lui în Duhul Sfânt. La vremea potrivit se ajunge i la unele acte verbale de m rturisire. Apoi, când ne ducem la adun ri

19

i biserici, s rb torim „actul Cinei” i bineîn eles, la urm nu are voie s lipseasc nici „actul predicii”. În principiu, întreaga prezen la serviciul divin nu este altceva decât un „act” complet izolat de ansamblul vie ii, care este apoi din nou încheiat cu „aminul” pastorului sau cu trasul clopotelor. Apoi se merge din nou înapoi în via a cotidian obi nuit , înapoi într-o „lume i realitate complet diferit ”. Toate aces-te acte au ceva comun: toate sunt îndeplinite cu un efort re-lativ mic i apoi înregistrate ca „împlinite” în „lista obliga-iilor cre tine”.

Dar o astfel de „în elegere a actelor” lipse te complet în Evanghelia predicat de apostoli. Ace tia vorbeau mereu numai despre o CALE, adic despre un proces dinamic neîn-trerupt. De aceea, pentru primii ucenici Evanghelia era lega-t în mod nedesp r it de con tiin a unui continuu PROCES DE DEVENIRE, a unei dezvolt ri duhovnice ti neîntrerup-te. Desigur c i calea lor a început cu o poc in . Îns aceasta nu a fost niciodat în eleas ca un simplu act, ci ca ceea ce este ea într-adev r: adic primul „pas” pe calea care duce în realitatea duhovniveasc . Din acest motiv, în primul secol se vorbea despre Evanghelie exclusiv ca despre o „CALE” i nu, ca în zilele noastre, despre o „m rturie”. Ast-fel citim, de exemplu, în Fapt. 9.2, c Saul a cerut scrisori de împuternicire de la marii preo i „ca, dac va g si pe unii umblând pe CALEA credin ei, atât b rba i cât i femei, s -i aduc lega i la Ierusalim”. i mai târziu, dup 20 de ani, când Pavel era activ în Efes, citim: „Dar fiindc unii erau împietri i i necredincio i i vorbeau de r u CA-LEA înaintea mul imii, Pavel a plecat de la ei, a desp r-it pe ucenici ...” „În timpul acela s-a f cut o mare tulbu-

20


rare cu privire la CALEA Domnului” (Fapt.19.9+23). În-treaga lume vorbea la început despre Evanghelie ca despre o CALE, pân i vr jitorii (Fapt.16.17)1 i guvernatorii (Fapt.24.14+22)2. i totu i, se întâmpla a a cum a prezis Isus Hristos: „Îngust este CALEA care duce la via i pu ini sunt cei ce O afl (calea!)” (Mat.7.14). Ani de zile am predicat c numai pu ini vor afla „poarta”, dar nu este deloc scris a a. Cel care cite te cu aten ie ce spune Biblia, va recunoa te altceva. Isus nu a vorbit despre o poart , ci despre CALEA, despre EL, pe care Îl vor g si numai pu ini. De aceea i acum în toat lumea zeci de mii de suflete g -sesc poarta. Dar fiindc am institu ionalizat trecerea prin aceast poart mult l udat ca pe „un act al actelor”, dup aceea abia se mai intereseaz cineva în mod serios de cale.

i pentru ce, dac deja s-a g sit esen ialul? Dar nici nu avem voie s consider m în mod u uratic poarta i CALEA ca o unitate, ca i cum ar fi vorba de dou sinonime, care la urma urmei ar avea acela i în eles. Conform m rturiei lui Isus, ca-lea începe f r echivoc abia dup i nu înainte de poarta în-gust . De aceea re inem urm toarele: în adev rata urmare a lui Isus nu exist „acte” singulare, izolate. În Împ r ia lui Dumnezeu exist numai începuturi corelate, care apoi se dezvolt în mod continuu pân la maturitatea deplin . Acest lucru este valabil pentru toate domeniile, indiferent dac se refer la poc in sau la întoarcerea la Dumnezeu, la bote-

1 „Ea s-a luat dup Pavel i strigând dup noi zicea: «Oamenii ace tia sunt robii

Dumnezeului Celui Prea Înalt i ei v vestesc calea mântuirii.»” 2 „Î i m rturisesc c slujesc Dumnezeului p rin ilor mei dup Calea pe care ei o

numesc partid ; eu cred tot ce este scris în Lege i în Proroci ...” „Felix, care tia destul de bine despre «Calea» aceasta ...”

21

zuri sau la Cin , dac este vorba de na terea din nou du-hovniceasc sau de prezen a la serviciul divin etc. Voi în-cerca s le mai l muresc prin urm toarele exemple: De exemplu, poc in a se afl prin m rturisirea p catelor abia la începutul ei. Ea nu este numai un simplu act, fiindc Biblia în elege prin poc in un fel complet nou i atotcu-prinz tor de gândire – o CALE continu a schimb rii gândi-rii. Astfel, poc in a veritabil nu numai c porne te într-o nou direc ie „conform m rturiei”, ci de acum încolo ea se supune în întreaga gândire gândurilor lui Dumnezeu. Aceas-ta o face neîncetat i în toate. Acesta este con inutul concret al cuvântului grec „metanoia” (a se poc i). În acela i fel, botezul în ap este primul pas pe CALEA de „a-se-considera-mort-prin-credin ”. La fel cum dup o în-mormântare oamenii trebuie s tr iasc cu realitatea de ne-contestat c acel om nu se mai afl între ei, cel care s-a bo-tezat, dup primul pas al botezului trebuie s-o in astfel la fel de real fa de via a sa de pân atunci: de acum înainte el nu va mai tr i dup propria regie. De asemenea, Cina nu este un act declarativ de mil i nici o ac iune magic , cum din p cate se consider mereu în di-ferite adun ri i biserici. Când bem sângele lui Hristos i mânc m trupul Lui, noi ne înt rim amintindu-ne de faptul c am devenit p rta i unei r scump r ri des vâr ite. Dar amin-tirea mor ii i învierii lui Isus nu trebuie s fie nicidecum „celebrat ” ca un act „al turi” de starea noastr real . Prin Cin noi exers m pozi ia de credin pe care apoi o men i-nem întreaga s pt mân . S mânc m trupul S u i s bem

22


sângele S u toat s pt mâna! „Aceasta s-o face i spre amintirea Mea”, a spus Isus. Amintire (lb.greac : ana mimnesko) înseamn o cultivare intensiv a con tiin ei r s-cump r rii! Noi venim mereu la adunare cu anumite nevoi i lipsuri. Vârstnici sau tineri, noi ne afl m mereu într-un

punct al vie ii noastre personale de sfin ire sau al des vâr i-rii întregii adun ri pe care înc nu-l avem sub picioare. A a c Cina Domnului este o „s rb torire dinainte” pe deplin con tient a fiec rei biruin e care ne mai st în fa . Prin Ci-n noi p im pe deplin con tien i spre urm torul du man, proclamând i împotriva acestuia biruin a împlinit a Dom-nului i prin aceasta nimicirea hot rât a du manului pe toate nivelurile. Noi suntem sfin i i numai prin credin a în sângele lui Isus i nu prin tot felul de eforturi. Dar nu numai iertarea, ci i deplina r scump rare din orice defect i p cat este inclus în aceast r scump rare deplin . În s rb toarea Cinei noi ne înt rim din nou crezând în aceste adev ruri. Acolo ne întindem din nou sforile cortului nostru, ne ascu-im din nou sabia f g duin ei i ne îndrept m din nou arcul

spre int . Cina este popasul i înviorarea pe CALEA sfin i-rii depline. Nici sfin irea nu este un act! Fiindc dup Cin noi proclam m mereu crezând: „Nici un du man i nici o lips de sfin ire nu este prea puternic în fa a sângelui Mie-lului, i aceast „lips ” este biruit i trebuie s se retrag !” Exist o deosebire între „dat” i „devenit”: Fiindc ne este dat o CALE a r scump r rii depline, noi înaint m pe ea crezând pân ce r scump rarea a devenit complet pentru noi. Numai celui ce are, aceluia i se va da!

23

În ceea ce prive te prezen a la serviciul divin este la fel. În esen , fiecare predic ar trebui s fie înc o piatr de teme-lie pe CALEA comun a Bisericii ca un întreg. Pentru pri-mele biserici ziua curent de munc nu era nimic altceva de-cât o continuare a adun rii i în acela i fel adun rile nu erau altceva decât continuarea zilei curente. Isus era înviat i ur-cat la cer! Nici unul dintre cei crezând, nu tia dinainte cum se va continua istoria sub Capul în l at. i nici noi nu o pu-tem ti! Nimeni nu tia în ce mod i prin cine se va împ rt i Isus data urm toare. O dat El a f cut-o prin ni te femei, apoi prin apostoli, apoi printr-un c l tor care se afla în trece-re, etc. Isus vorbea unuia când se afla la lucru, altuia îi vor-bea noaptea printr-o vedenie i apoi Se descoperea prin da-rurile duhovnice ti direct în adunare. De aceea, ziua curent i adunarea erau un singur i neîntrerupt serviciu divin. Din

acest motiv, noi nu mai vorbim despre întâlnirile noastre ca despre „servicii divine”, ci numai ca despre adun ri. Slujba divin nu este un act! Adev rata slujire divin este o CALE neîntrerupt i statornic , care are loc în orice timp i în toa-te locurile, pentru ca apoi s fie din nou unit în adun ri i continuat împreun . Toate realit ile duhovnice ti mijlocite prin daruri, predici i diverse evenimente, ar trebui s fie primite de credincio i i „clocite ca ou le”. S tr im deci într-o singur realitate i nu în dou realit i diferite una de alta. Rezultatele duhovnice ti ale adun rilor apar in vie ii de toate zilele i rezultatele duhovnice ti ale vie ii de toate zile-le apar in adun rilor. De aceea, cel care dup adunare se duce din nou „înapoi în cealalt realitate”, acela înc mai tr ie te dup „evanghelia actelor” timpului de pe urm i este înc departe de CALEA adev ratei Evanghelii.

24


Un cuvânt de încheiere autocritic

Cât de tragic este faptul c pe baza câtorva „acte” îndeplini-te noi ne socotim cu deplin încredin are între cei „mântu-i i”, în timp ce privim de sus, foarte suspicio i, cercurile bisericii na ionale, etc. În timp ce noi, în principiu, nu ne-am dezvoltat decât în jos, de pe terenul „neprih nirii catolice prin fapte” spre terenul „religiei m rturisirii” f r fapte. Iat unde ne-a adus „evanghelia timpului de pe urm ”! În ochii no tri noi ne în l m cu t rie fa de „martorii lui Iehova”, de „noii apostolici” sau de „secte cre tine” asem n toare. Dar suntem noi oare realmente atât de mult înaintea lor, du-p cum ne consider m? În ceea ce prive te religiile str ine, noi ne sim im obligatoriu al turi de credin a adev rat i nu ne consider m numai religio i ca ceilal i. Dar câ i mahome-dani i câte orient ri religioase orientale nu au declarat deja c noi cre tinii le p rem suspicio i chiar i numai prin faptul c so iile noastre nu se supun so ilor i se îmbrac imoral. Noi putem avea propriile argumente teologice pentru aceas-ta. Dar so iile lor î i învelesc tot trupul din pricina moralit -ii i renun cu puditate la orice desf t ri învior toare la trand i la multe altele asem n toare. Ele fac aceasta 365

de zile pe an, în ciuda temperaturilor în cea mai mare parte insuportabile. Ce pre pl tim noi pentru devotamentul nos-tru? Este umblarea noastr fa de cei „religio i” cu adev rat atât de superioar , a a cum o consider m noi? (Extras din cartea „Credincios sau crezând?”, comand nr. 1 RUM)

25

Adev rata d ruire

(Continuare la ‚Act sau cale?’)

„Evanghelia timpului de pe urm ” ne promite cea mai înalt cet enie cereasc cu pre ul unor acte punctuale potrivit fap-telor i m rturisirilor noastre de credin . Bineîn eles c aici nu vrem s punem sub semnul întreb rii neprih nirea cre-din ei. Noi suntem i r mânem mântui i numai prin har, prin credin ! Acest adev r este nepieritor i de nezdruncinat (Rom.3.24)1! Dar exist de asemenea i un teritoriu la fel de nepieritor i de nezdruncinat în care este s dit acest adev r al „îndrept irii prin credin ”, adic p r sirea oric rei au-tocra ii prin supunerea complet lui Dumnezeu. Iar acest te-ritoriu lipse te complet în „evanghelia timpului de pe urm ”. „Fiindc oricine va voi s - i scape via a (sufletul), o va pierde”, se spune în Luc.9.23-24. Desigur c i locul acesta din Scriptur noi ni l-am însu it deja din mers în conceptele i activit ile noastre evanghelistice. Din p cate, noi le pu-

nem mereu numai în fa a ochilor acelora care „înc sunt în lume”, dar nu i nou . La aceasta se mai adaug gre eala agravant c i noi „pierdem via a” aceasta în m sura în care transform m „mântuirea sufletului” într-un act, adic într-un lucru al unei clipe. Foarte pu ini observ c via a pe care au

1 „... fiind îndrept it f r plat , prin harul S u, prin r scump rarea care este în

Hristos Isus.”

26

Adev rata d ruire

„depus-o”, ei au luat-o înapoi de pe altar imediat dup poc -in a lor. Noi am dec zut pur i simplu pretutindeni în nebunia de a ne ag a „credin a” noastr de un anume ceas al trecu-tului în loc de prezentul continuu, acum i ast zi. Pornind exact de la aceast „târguial ”, am ajuns i noi în mare m su-r la c dere. La urma urmei, noi „ne-am pierdut via a ATUNCI ..., iar acum SUNTEM copiii lui Dumnezeu INDI-FERENT care ar fi starea noastr ”. În acest sens harul lui Dumnezeu a fost transformat în felul am gitor al timpului din urm într-un har ieftin, fa de care Scriptura ne avertizeaz foarte acut (Iuda 4)1. Noi L-am f cut pe Hristos un slujitor al p catului (Gal.2.17)2 i am dezonorat sângele S u pre ios, considerându-l un „contract ceresc” de nec lcat. Dar cores-punz tor Evangheliei Scripturii, credin a noastr se m soar în d ruirea noastr (ascultarea credin ei) i nu d ruirea în „m rturisirea credin ei” noastre! (Iac.2. de la v.17)3.

1 „C ci s-au strecurat printre voi unii oameni rândui i de mult pentru condamna-

rea aceasta, oameni neevlavio i, care schimb în desfrânare harul Dumnezeului nostru i t g duiesc pe singurul nostru St pân i Domn, Isus Hristos.” 2 „Dar dac în timp ce c ut m s fim îndrept i i în Hristos, noi în ine am fi g -

si i p c to i, este oare Hristos un slujitor al p catului? Nicidecum!” 3 „Tot a a i credin a: dac n-are fapte, este moart în ea îns i. Dar va zice ci-

neva: «Tu ai credin i eu am fapte.» «Arat -mi credin a ta f r fapte i eu î i voi ar ta credin a mea din faptele mele.» Tu crezi c Dumnezeu este unul i bine faci; dar i demonii cred... i tremur ! Vrei dar s în elegi om nesocotit c cre-din a f r fapte este moart ? Avraam, p rintele nostru, n-a fost el îndrept it prin fapte, când a adus pe fiul s u Isaac jertf pe altar? Vezi c credin a lucra împre-un cu faptele lui i, prin fapte, credin a a ajuns des vâr it . Astfel s-a împlinit Scriptura, care zice: «Avraam a crezut pe Dumnezeu i i s-a socotit ca dreptate;» i el a fost numit «prietenul lui Dumnezeu». Vede i c omul este îndrept it prin

fapte, i nu numai prin credin . Tot a a i prostituata Rahav: n-a fost ea îndrep-t it prin fapte, când a primit pe soli i i-a scos afar pe alt cale? Dup cum trupul f r duh este mort, tot a a i credin a f r fapte este moart .”

27

Adev ratul început al Evangheliei a fost predicat chiar de Isus cu aceste cuvinte: „Poc i i-v , c ci împ r ia (lit.: domnia împ r teasc a) cerurilor s-a apropiat.” (Mat.4.17). Cerce-teaz tu însu i textele de mai jos i vei vedea c în Evanghe- lia lui Isus Hristos este vorba mai întâi de venirea Împ r iei lui Dumnezeu i nu numai de mântuirea sufletelor noastre (Marc.1.14-151; Fapt.1.32; Mat.3.23; Fapt.8.124/19.85; Mat.6.336). Centrul întregii istorii a mântuirii este în acest fel restaura-rea DOMNIEI LUI DUMNEZEU! Dar noi ce am f cut din Evanghelia ÎMP R IEI LUI DUMNEZEU?! Am dat-o peste cap i am schimbat-o într-o simpl „evanghelie a mân-tuirii sufletelor”! Fra i i surori, l sa i-v aten iona i: în ade-v rata Evanghelie întotdeauna este vorba mai întâi de o domnie total a lui Dumnezeu i niciodat numai de mântui-rea sufletelor oamenilor! Fiecare restaurare a omului c zut porne te exclusiv de la restaurarea Împ r iei lui Dumnezeu. De fapt, mântuirea sufletului este o necesitate de la sine în-eleas pentru intrarea în aceast Împ r ie a lui Dumnezeu,

1 „Dup ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând Evanghelia lui

Dumnezeu i spunând: «S-a împlinit timpul i Împ r ia lui Dumnezeu s-a apro-piat. Poc i i-v i crede i în Evanghelie!»” 2 „Dup ce suferise, li S-a prezentat El Însu i viu, prin multe dovezi de net g -

duit, fiind v zut de ei timp de patruzeci de zile i vorbind despre lucrurile care privesc împ r ia lui Dumnezeu.” 3 „... i spunând: «Poc i i-v , c ci împ r ia cerurilor s-a apropiat.»”

4 „Dar când au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia împ r iei lui Dumnezeu i a Numelui lui Isus Hristos, au fost boteza i atât b rba i cât i femei.”

5 „ i intrând în sinagog , a vorbit cu îndr zneal timp de trei luni, discutând cu

ei i înduplecându-i despre lucrurile privitoare la împ r ia lui Dumnezeu.” 6 „C uta i mai întâi împ r ia lui Dumnezeu i dreptatea Lui i toate aceste lu-

cruri vi se vor da pe deasupra.”

28

Adev rata d ruire

dar niciodat punctul central! Asculta i cuvântul DOMNU-LUI: dac nu ne poc im i nu ne întoarcem înapoi la priori-t ile deja propov duite, via a noastr duhovniceasc va fi marcat mai departe de c dere! O r mânere în aceast r t -cire fundamental ne va duce pe noi, cre tinii la o total stri-c ciune a sufletului i trupului. Noi spunem: „Eu mi-am dat via a lui Isus” – dar de fapt ce în elegem în mod concret prin aceasta? În corelare cu ce i în ce m sur am f cut noi aceasta? Dac ne referim acum imediat la un eveniment din trecut sau scoatem în eviden anumite fapte evlavioase pentru îndrept ire, atunci prin acestea ne pecetluim propria r t cire. Dac ne-am supus adev ratei Evanghelii, atunci nu exist decât o singur do-vad a credin ei noastre, numai o singur imagine potrivit , numai o singur m sur a d ruirii: „Nu ti i c trupul vos-tru este templul Duhului Sfânt care este în voi ... I C VOI NU SUNTE I AI VO TRI?” (1Cor.6.19+151). Fra i i surori, este un lucru a spune sau a cânta „Eu apar in Mântuitorului meu”, dar un complet alt lucru un real „nu-mi mai apar in mie însumi”. Înainte de a mai ad uga alte citate din Scriptur , permite i-mi s re in consecin a acestei declara-ii: dac doar veget m i nu chibzuim din inim s ne punem

via a la dispozi ia Domnului credin ei noastre EXCLUSIV i ÎN FIECARE CEAS, atunci m tem c va trebui s ne a tep-t m cândva în ceea ce prive te via a noastr la aceast sentin-

: „Niciodat nu v-am cunoscut; dep rta i-v de la Mine voi to i care lucra i f r delege” (Mat.7. de la v.21). Dom-nul este interesat numai de un singur lucru: dac am f cut

1 „Nu ti i c trupurile voastre sunt m dulare ale lui Hristos?”

29

realmente din credin i dragoste ceea ce EL ne-a poruncit. Deci, în nici un caz nu va fi interesat doar de activit ile reli-gioase „pentru Hristos”. Numai ce a f cut Hristos prin noi es-te realmente al Lui! Din aceast perspectiv , cândva mult mai mul i a a-numi i „evlavio i” vor fi lep da i pentru c nu au vrut s se lase de „propriile fapte bune”, decât vor fi „evlavio i” lep da i pentru c nu au vrut s se lase de „faptele rele” (Mat.7.22)1. Dar cel care este realmente cre tin, adic apar ine DOMNULUI Isus Hristos, se va str dui i preocupa în timpul vie ii sale, aseme-nea unei slujnice care prive te la mâna domnului ei, ca s fa-c exact ceea ce vrea El (Ps.123.2)2. De aceea, nici o alt imagine nu este suficient pentru a ilustra o autentic pozi ie a credin ei în afar de cea a sclavului. Un sclav al lui Isus Hristos (Rom.1.1)3 este în adev ratul sens al cuvântului cel care nu- i mai apar ine lui însu i. Sclavii orientali trebuiau s renun e chiar la propriul nume. Cât de mult ne în el m dac ne numim cre tini i nu tr im literalmente ca sclavi ai lui Isus Hristos! Nu merit El aceasta? Nu este autoritatea Lui des -vâr it i de o mie de ori mai delicat decât autoritatea ome-neasc ? Nu este dragostea Lui de o mie de ori mai binevoi-toare decât dragostea omeneasc ? Da, a a este El, tim aceas-ta, îns lumea cu pl cerile ei este cea care înc ne mai ade-

1 „Mul i Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în

Numele T u? N-am scos noi demoni în Numele T u? i n-am f cut noi multe minuni în Numele T u?»” 2 „Iat , cum se uit ochii robilor la mâna st pânilor lor i ochii roabei la mâna

st pânei ei, a a se uit ochii no tri la DOMNUL Dumnezeul nostru ...” 3 „Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat apostol ...”

30

Adev rata d ruire

mene te. De aceea Scriptura condamn dragostea pentru lu-me ca du m nie i adulter împotriva lui Dumnezeu (Iac.4.4)1! S primim a adar în profunzime textele care urmeaz . Nu le r st lm ci i i nu le îngusta i. Mai bine s le întâmpin m din inim . Este aceasta str duin a noastr continu , dispozi ia noastr în fiecare minut i con tiin a noastr în fiecare ceas? Toate celelalte sunt o evanghelie a timpului din urm , adu-c toare de moarte! „Am fost r stignit împreun cu Hristos i tr iesc, dar NU MAI tr iesc eu, ci HRISTOS tr ie te în mine ...” (Gal.2.20). „ i PENTRU ACEASTA EL (tradus din german , nota trad.) a murit pentru to i, ca cei care tr iesc s NU MAI tr iasc PENTRU EI ÎN I I, ci pentru Cel care a murit i a înviat pentru ei” (2Cor.5.15).

„Dar acum, odat ce a i fost elibera i de p cat i v-a i f -cut ROBI AI LUI DUMNEZEU ...” (Rom.6.22). „... f r s face i din libertatea aceasta o hain a r ut ii, ci ca ni te ROBI AI LUI DUMNEZEU” (1Pet.2.16). „C ci ROBUL chemat ÎN DOMNUL este un eliberat (în opozi ie cu sclavii) al Domnului ... Voi a i fost cump ra i cu pre (din st pânire str in !) ...” (1Cor.7.22-23).

1 „Suflete adultere, nu ti i c prietenia lumii este vr jm ie cu Dumnezeu? A a

c cine vrea s fie prieten cu lumea, se face vr jma cu Dumnezeu.”

31

Cu alte cuvinte, noi suntem „dedica i Loca ului Sfânt” (Lev.21.12)1 i în afara Loca ului sfânt nu mai avem alt scop al existen ei noastre. Ceea ce era dedicat o dat Loca-ului sfânt i totu i era folosit în scop privat, c dea sub pe-

deapsa mor ii. Poate c acum ne gândim la familiile noastre, la profesia noastr i celelalte atât de multe „obliga ii lu-me ti“. Da, le avem cu to ii! Chiar i noi predicatorii. Dar chiar în via a profesional i de familie acest „statut de sclav” trebuie s ia fiin în mod deosebit. Este o evadare foarte tris-t , dac „multele obliga ii“ sunt puse s rivalizeze cu via a de credin . Nu ar trebui ca „orice face i, s face i ... ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” (Col.3.23)? i da-c cuvântul acesta a fost vorbit c tre sclavi în trup, cu atât mai mult putem noi s -l urm m ast zi, numai s vrem! Dar aceasta este problema noastr : noi am vrea de fapt s îm-p rt im toate binecuvânt rile cu Hristos, am dori s fim pre-zen i când este vorba de mântuire împreun cu toate roadele bune ale Împ r iei lui Dumnezeu – dar chiar ca „iobagi” în mod literal totu i nu vrem s ne vedem (Col.3.3)2. Asculta i cuvântul DOMNULUI: nu exist una f r alta! Sau ne str du-im mereu s tr im în aceast „postur de sclav” rânduit nou ca prim prioritate, sau vom fi g si i înaintea lui Dumnezeu doar ca cre tini cu numele, care spun numai „Doamne, Doamne”, dar în fapt i adev r nu ascult deloc (Mat.7.21)3. 1 „S nu ias din sfântul loca i s nu profaneze sfântul loca al Dumnezeului

s u; c ci untdelemnul ungerii Dumnezeului s u este o cunun pe el: Eu sunt DOMNUL.” 2 „C ci voi a i murit i via a voastr este ascuns cu Hristos în Dumnezeu.”

3 „Nu ori icine-Mi zice: «Doamne, Doamne!», va intra în împ r ia cerurilor, ci

cel care face voia Tat lui Meu care este în ceruri.”

32

Adev rata d ruire

„Mântuitorului” I-am spus DA, îns fa de Domnul i St -pânitorul st m la distan ? Moartea Sa pentru noi DA, moar-tea noastr cu El NU? Nu poate exista una f r alta! De câte ori nu avem fa de Împ r ia lui Dumnezeu aceea i pozi ie ca i fa de statul p mântesc i sec ia financiar : str zile scumpe i tot luxul instala iilor oficiale ale statului le folo-sim ca pe ceva de la sine în eles – dar plata impozitelor?! Îi pl te ti Lui cu pl cere i credincio ie „impozitele” tale? Noi am devenit în fapt i adev r numai „religio i” dac nu Îi suntem robi zilnic i ceas de ceas DOMNULUI nostru. F r acest con tient „a-tr i-ca-mort”, noi mai p c tuim pe deasupra i împotriva promisiunii noastre solemne f cute la botez (Rom.6.4)1. Atunci noi suntem i mai r i decât religi-o ii altor religii, fiindc nu rareori ei tr iesc pentru religia lor cel pu in cu o real d ruire lipsit de compromis. Noi de-finim „religia” foarte bine: religia este „str duin a omului de a veni la Dumnezeu”, i adev rata Evanghelie se caracteri-zeaz prin faptul c Dumnezeu S-a str duit s vin la noi, oamenii. Dar dac Dumnezeul nostru trebuie s priveasc mai departe cum cei care Îi reprezint Numele S u manifes-t mereu evlavia în felul lor propriu – în ce s fac El atunci o deosebire fa de alte religii? Fra i i surori, toate cele spuse vrem s le în elegem ca dra-goste a lui Dumnezeu i de aceea spun din nou: noi nu trebuie s ajungem supu i unui st pânitor r ut cios sau unui despot întunecat. Chiar dac supunerea solicitat este una de sclav în felul i obligativitatea ei, totu i ea nu este la fel în esen i 1 „Noi, deci, prin botezul pentru moarte am fost îngropa i împreun cu El, pentru

ca, dup cum Hristos a înviat dintre cei mor i prin slava Tat lui, tot a a i noi s umbl m în înnoire de via .”

33

con inut. Dumnezeu este pur dragoste mistuitoare i este plin de dorin a de a da ajutor i îndurare. Dar dac noi nu ne însu im conform adev rului d ruirea sut la sut fa de as-cultarea credin ei, atunci nu am recunoscut nici dragostea lui Dumnezeu i nici nu avem parte de Împ r ia lui Dumnezeu.

„Devenirea” d ruirii

Predarea sub Capul Hristos este, în acest fel, ceva radical i total de la început – i totu i ceva mereu în devenire. Dar aici nu este vorba în nici un caz de un fel de neprih nire me-ritat prin fapte, ci mai mult, de o p strare sfânt a statutului de har deja primit. Fiindc chiar pentru noi este valabil ceea ce Dumnezeu a ar tat deja prin prorocul Ezechiel în Vechiul Leg mânt: „Când zic celui drept c va tr i negre it, dac el se încrede în dreptatea lui i face ce este r u, nici una din faptele lui drepte nu va fi amintit , ci el va muri în nedrept ile pe care le-a f cut” (Ezec.33. de la v.12; asem. i Ier.7.8-101). Acest cuvânt este la fel de valabil i în condi iile Noului Le-g mânt (Gal.2.172; Mat.5.193). Principiul sun astfel: numai 1 „ i iat , voi v hr ni i cu cuvinte mincinoase, care nu folosesc la nimic. Cum?

Fura i, ucide i, comite i adulter, jura i strâmb, arde i t mâie lui Baal, merge i dup al i dumnezei pe care nu-i cunoa te i! ... i apoi veni i s v înf i a i înain-tea Mea, în casa aceasta care este chemat cu Numele Meu i zice i: «Suntem salva i!» ... ca s face i iar i toate aceste urâciuni!” 2 „Dar dac , în timp ce c ut m s fim îndrept i i în Hristos, noi în ine am fi g -

si i p c to i, este oare Hristos un slujitor al p catului? Nicidecum!” 3 „A a c oricine va înl tura una din cele mai mici din aceste porunci i va înv -a pe oameni a a, va fi chemat cel mai mic în împ r ia cerurilor; dar oricine le

va practica i va înv a pe al ii, va fi chemat mare în împ r ia cerurilor.”

34

Adev rata d ruire

cel care de la început se supune pe deplin i a a cum trebuie corespunz tor adev ratei Evanghelii poate cre te în d rui-re. Cel care nu a în eles c la întoarcerea sa la Dumnezeu el trebuie s devin literalmente o jertf vie, acela nu va putea ajunge niciodat s cunoasc vocea lui Dumnezeu (Rom.12.1-2)1. Deci, dac exerci iul d ruirii va cuprinde de la început întregul nostru cotidian i toate domeniile vie ii noastre, atunci concordan a cu voia lui Dumnezeu cre te mereu. S privim aceast „devenire sincron ” cu Hristos ca Domn i Mire prin dou exemple simbolice prezentate în natur . Dumnezeu a creat fiecare detaliu din natur astfel în-cât s m rturiseasc într-un fel anume despre Hristos.

„Dansul unirii”

De exemplu, într-un fel umoristic, Dumnezeu a creat cufun-dacul i o pas re înot toare din familia Sulidae (nota trad.) (lb.germ. = Tölpel, care mai înseamn neîndemânatic, prost -nac, tont, stângaci, b d ran – nota trad.) ( i a a suntem ca na-tur cu to ii!) în a a fel, încât atunci când vine vremea împe-recherii, perechea danseaz zile întregi împreun . Ceea ce la prima vedere arat hazliu de tot, are totu i un în eles profund i plin de înv tur . La începutul dansului lor, care este nu-

mit dansul de împerechere, domin o adev rat disarmonie la

1 „V îndemn dar fra ilor, pentru îndur rile lui Dumnezeu, s aduce i trupurile

voastre ca o jertf vie, sfânt , pl cut lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastr în eleapt . S nu v conforma i veacului acestuia, ci s fi i transforma i prin în-noirea min ii voastre, ca s pute i în elege care este voia lui Dumnezeu cea bun , pl cut i des vâr it .”

35

toate nivelurile. Cele dou p s ri danseaz literalmente cu fi-ecare mi care „una diferit de cealalta”. Dar aceasta pare c nu le descurajeaz deloc. Ele danseaz i danseaz . Atunci, în mod vizibil, din când în când câte o mi care începe s fie identic la amândoi. Dar aceast sincronizare dureaz mai în-tâi doar frac iuni de secund . Se merge mai departe ... numai exerci iul formeaz maestrul. Ceea ce la început a fost doar o înv lm eal , se încheie cu mi c ri identice sut la sut . Ceea ce acele p s ri ilustreaz în forma unui dans, p s rile cu barb africane o fac cu cântecul lor în duet. Ore i zile în-tregi ele exerseaz un cântec comun, pân ce în sfâr it cân-tecul celor doi cânt re i ajunge atât de armonios, încât un ascult tor ar crede c este cântecul unei singure p s ri. Abia atunci cei doi parteneri trec la fecundare! Deci, nici o rodni-cie f r o armonie deplin ! Suntem prin i i noi zilnic i în fiecare ceas în acest „dans de împerechere” cu Hristos Mire-le nostru? Conformitatea noastr cu voia lui Dumnezeu tre-buie s ajung în cele din urm pân la nivelul celei v zute de noi între Hristos i Tat l, pentru c „a a cum este El, a a suntem i noi în lumea aceasta” (1Ioan 4.17; asem. Col.1.9-101/4.122). Fiul lui Dumnezeu mergea atât de sin-

1 „De aceea i noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încet m s ne rug m

pentru voi i s cerem s v umple i de cunoa terea deplin a voii Lui, în orice fel de în elepciune i de pricepere duhovniceasc , ca s umbla i într-un chip vrednic de Domnul, ca s -I fi i pl cu i în orice lucru, aducând rod în tot felul de fapte bune i crescând în cunoa terea lui Dumnezeu.” 2 „Epafras, care este dintr-ai vo tri, v salut . El, rob al lui Hristos Isus, v salu-

t , totdeauna luptându-se pentru voi în rug ciunile sale, pentru ca s fi i des vâr-i i i cu totul siguri, în toat voia lui Dumnezeu.”

36

Adev rata d ruire

cron cu voia Tat lui, încât a f cut exclusiv ceea ce L-a v zut pe Tat l f când (Ioan 5.19-20+30)1. El nici nu vorbea ceva ce nu vorbea i Tat l (Ioan 8.28-29+38)2. Venirea Împ r iei lui Dumnezeu ac ioneaz astfel mai mult decât numai o îndeplinire static a voin ei. Este vorba de mult mai mult decât numai de înl turarea „televizorului i a revistelor de mod ”, mult mai mult decât a pune sub bine-cuvântarea lui Dumnezeu „ziua liber sau concediul” i mult mai mult decât a lua din mâna lui Dumnezeu „alegerea par-tenerului i binecuvântarea copiilor”. Este vorba de o dina-mic ata are-de-Domnul, adic neîntrerupt , de o citire de pe buzele Sale a ceea ce Îi este pl cut în FIECARE SITUA-

IE. De aceea, „ucenic” înseamn în traducere exact „cel care înva ”. El nu are alt chemare decât a) s asculte, ca b) dup aceea s fac . Cât de diferit arat o astfel de via cre tin – cât de bogat i de împlinit este ea! Am în eles, dragi fra i i surori? Unde ne-am a ezat priorit -ile? Atâta timp cât nu am f cut din auzire i fapt prima

prioritate a credin ei noastre, noi am dec zut sub o

1 „Isus deci, r spunzând, le-a zis: «Adev rat, adev rat v spun c Fiul nu poate

s fac nimic de la Sine, ci numai ce vede pe Tat l f când; i tot ce face Tat l, face i Fiul întocmai. C ci Tat l iube te pe Fiul i-I arat tot ce face, i-I va ar ta lucruri mai mari decât acestea, ca voi s v minuna i.»” „Eu nu pot s fac nimic de la Mine Însumi; judec dup cum aud i judecata Mea este dreapt , pentru c nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.” 2 „Isus deci le-a zis: «Când ve i în l a pe Fiul Omului, atunci ve i cunoa te c Eu

sunt i c nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc dup cum M-a înv at Ta-t l Meu. Cel care M-a trimis este cu Mine; El nu M-a l sat singur, pentru c tot-deauna fac ce-I este pl cut.»” „Eu spun ce am v zut la Tat l Meu ...”

37

evanghelie am gitoare a timpului de pe urm . Cel care v predic o alt evanghelie decât cea pe care chiar a i citit-o, acela î i va atrage un blestem asupra sa, dup cum a scris deja Pavel în Gal.1.9. Da, a a spune DOMNUL: dac cine-va d numai atâta importan mântuirii, încât pentru o ascul-tare a credin ei neîntrerupt în cele din urm nu mai r mâne nici un loc, acela propov duie te o evanghelie care în adev r nici nu exist i nu va duce niciodat în „camera împ ratu-lui”.

Roada lipsei de supunere

Dac nu ne aducem via a cu tot ce cuprinde ea, „pentru tot-deauna” pe altarul lui Dumnezeu, atunci chiar i dup 70 de ani ne vom lupta înc cu firea i cu poftele noastre i vom fi înfrân i. Acolo unde înc nu devenim sclavi în toate dome-niile, noi nu vom avea parte niciodat de refacerea bisericii, nici nu vom ajunge la nici un nivel la str pungerea sperat de noi i nicidecum nu vom ajunge la acea int care, în mod paradoxal, ne-a impregnat totu i oarecum întreaga existen religioas . S aducem road veritabil i remanent a poc -in ei i s nu trecem pe lâng aceast chemare! (Extras din cartea „Credincios sau crezând?”, comand nr. 1 RUM)

38

Transformare în chipul S u

„C ci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a i hot rât mai dinainte s fie asemenea chipului Fiului S u” (Rom.8.29). „Dar noi to i privim cu fa a descoperit , ca într-o oglin-d , slava Domnului i suntem transforma i în acela i chip al Lui din slav în slav ” (2Cor.3.18). „... Celui care ne-a chemat prin slava i virtutea Sa, prin care El ne-a dat f g duin ele Lui nespus de mari i scumpe, ca prin ele s v face i p rta i firii dumneze-ie ti” (2Pet.1.3-4). Evanghelia dup Marcu începe cu observa ia: „Începutul Evangheliei lui Isus Hristos” (Marc.1.1). Prin aceasta Du-hul Sfânt indic spre faptul c cele 16 capitole care urmeaz , care m rturisesc despre evolu ia, despre faptele minunate i lucrarea de r scump rare a lui Isus Hristos, nu descriu în nici un caz întreaga Evanghelie a lui Isus Hristos, ci numai înce-putul acesteia. Dar pentru cei mai mul i cre tini iertarea p ca-telor i primirea vie ii ve nice constituie de-a dreptul Evan-ghelia propriu-zis . Apoi pentru al ii, al turi de experien a mântuirii de „pachetul Evangheliei” mai apar in neap rat i a a numitul „botez în Duhul Sfânt”, „vindecarea” i „elibera-rea de împov rarea demonic ”. Aceasta este numit atunci „Evanghelia deplin ”. Îns vestea bun despre Isus Hristos dep e te cu mult ambele dimensiuni considerate de obicei ca

39

fiind Evanghelia propriu-zis ! i într-adev r: abia a fost Isus în l at la cer, c Tat l a i trimis Duhul Sfânt, Care S-a pus la treab i a început s le descopere ucenicilor dimensiunile mai adânci ale Evangheliei lui Isus Hristos. i curând întreg p mântul a fost cuprins de propov duirile puternice care au dep it cu mult pe cele ale experien ei de baz ale mântuirii, ale botezului în Duhul Sfânt, ale vindec rilor, semnelor i minunilor! Din p cate acestea ne-au r mas p strate numai ca frânturi prin epistolele noutestamentare. În acestea apostolii nu vorbesc numai despre iertarea p catelor noastre, ci dinco-lo de acestea înc i despre o cale a cur irii, sfin irii i elibe-r rii depline din acestea: „Dumnezeul p cii s v sfin easc El Însu i pe deplin; i duhul vostru, sufletul vostru i tru-pul vostru s fie p zite întregi, f r vin , la venirea Dom-nului nostru Isus Hristos” (1Tes.5.23). Dar chiar i cu aceasta cuprinsul întreg al Evangheliei lui Isus Hristos înc nu s-a atins, fiindc ea ne mai promite i n dejdea unei transform ri creatoare depline (lb.greac : metamorphose), care trebuie s se împlineasc în dreptul nostru, credincio i deja n scu i din nou (2Cor.3.18)1. Îns cu aceasta nu este vorba doar de învierea trupeasc , c ci ea reprezint numai încununarea încheierii transform rii noas-tre. R scump rarea i transformarea trupului nostru este co-respunz tor declara iilor epistolelor apostolilor „al treilea proces de transformare” care trebuie s urmeze aici jos pe p mânt dup înnoirea duhului nostru i dup transformarea întregii noastre personalit i (sufletul).

1 „Dar noi to i privim cu fa a descoperit , ca într-o oglind , slava Domnului i sun-tem transforma i în acela i chip al Lui din slav în slav , prin Duhul Domnului.”

40


Dar prin metamorfoz noi s nu în elegem numai transforma-rea „atitudinilor exterioare”, a „formelor i modelelor de comportament”. Acestea nu ar fi decât petece noi pe o hain veche! Cu toate c transformarea apare din fiin a noastr ve-che i c zut , totu i ea nu are nici într-un fel a face ceva cu „sanarea fiin ei noastre c zute”. Nu. Transformarea promis vorbe te despre ceva complet nou i înc niciodat existent – despre o crea ie nou ! (2Cor.5.171; Gal.6.152). În zoologie no iunea de metamorfoz descrie transformarea din ou într-un animal apt de procreere, sau de exemplu dintr-o omid în flu-ture; în geologie transformarea c rbunelui în diamant i alte-le. Deci precum fluturele din omid , la fel va apare cândva trupul nostru de înviere din s mân a trupului nostru p mân-tesc (1Cor.15.35-38)3. i exact la fel trebuie s apar i chi-pul lui Hristos înc în timpul vie ii noastre p mânte ti din în-treaga noastr personalitate! Dar chiar i prin aceast deplin transformare a noastr în duh, suflet i trup Evanghelia lui Isus Hristos înc nu este nici pe departe epuizat ; c ci dincolo de aceasta urmeaz s fie r scump rat i transformat întregul cosmos din robia vremelniciei (Rom.8.214; Evr.12.26-275).

-continuarea pe pagina urm toare-

1 „C ci dac este cineva în Hristos, este o crea ie nou ; cele vechi s-au dus; iat ,

toate s-au f cut noi.” 2 „C ci în Hristos Isus nici circumcizia, nici necircumcizia nu sunt nimic, ci o

nou crea ie.” 3 „Dar va zice cineva: «Cum înviaz mor ii? i cu ce trup vor veni?» Nebun ce e ti!

Ce semeni tu, nu este adus la via , dac nu moare mai întâi. i ce semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un gr unte, fie de grâu, fie de alt s mân . Apoi Dum-nezeu îi d un trup, dup cum voie te; i fiec rei semin e îi d un trup al ei.” 4 „... c îns i crea ia va fi eliberat din robia stric ciunii, ca s se bucure de li-

bertatea slavei copiilor lui Dumnezeu.” 5 „... al c rui glas a cl tinat atunci p mântul i care acum a f g duit, zicând:

«Voi mai cl tina înc o dat nu numai p mântul, ci i cerul.» Cuvintele acestea

41

N dejdea transform rii în chipul S u (nu imita ia acesteia!) este prin urmare un aspect foarte central al Evangheliei ine-puizabile care ne este adus în Isus Hristos. Dragii mei, lu m noi zilnic în considerare aceste promisiuni i realit i nepre uite? Am ajuns noi deja s recunoa tem mai ales c în sângele lui Isus nu se afl numai puterea iert rii p catelor noastre, ci mult mai mult la fel de real i puterea pentru o r scump rare des vâr it a fiin ei noastre c zute prin trans-formarea creatoare lucrat de Duhul Sfânt?

Cum suntem transforma i

„ i dup cum Moise a în l at arpele în pustie, tot a a tre-buie s fie în l at i Fiul omului, pentru ca oricine crede în El s nu moar , ci s aib via ve nic ” (Ioan 3.14-15). Când israeli ii au p c tuit în pustiu împotriva lui Dumnezeu, El le-a trimis spre disciplinare erpi otr vitori înfoca i între ei (Numeri 21.4-9). Numai o singur cale de ie ire exista pentru cei mu ca i, dac ei voiau s supravie uiasc acestei judec i: ei trebuiau s priveasc crezând la arpele de bronz, pe care Moise l-a atârnat pe un par de lemn pentru salvarea lor. Isus a descoperit în Ioan 3.14-151 c nici pen-tru noi nu exist o alt cale de mântuire i r scump rare. Nici eforturi proprii, nici lacrimi de c in , nici rug min i

«înc o dat » arat schimbarea lucrurilor cl tinate, ca a unor lucruri f cute, pen-tru ca s r mân ce nu se clatin .” 1 „ i dup cum Moise a în l at arpele în pustie, tot a a trebuie s fie în l at i Fiul omului, pentru ca oricine crede în El s nu oiar , ci s aib via a ve nic .”

42


st ruitoare, nici ajutor prin consiliere, nici inten ii bune, nici fuga i altele nu pot fi un înlocuitor pentru privirea prin credin . Dar oricine va privi simplu prin credin la Isus în l at i la sângele Lui v rsat, acela va fi salvat f r efort de p catele sale. Este cerut numai o statornicie necl tinat în credin . Regretabil este numai faptul c vr jma ul a reu it s limite-ze acest principiu al privirii prin credin numai la domeniul iert rii de p cate i împ c rii cu Dumnezeu. În acest fel cei mai mul i credincio i pun în ac iune „ arpele în l at” numai în cadrul activit ii evanghelistice sau atunci când ei în i i au nevoie de iertarea p catelor. Dar unde este scris c acest principiu al salv rii este limitat exclusiv numai la iertarea p catelor? Cât este de tragic faptul c pe de o parte atât de mul i copii ai lui Dumnezeu ajung mereu prin credin la iertare, în timp ce pe de alt parte ei se chinuie anevoios o via întreag când este vorba de eliberarea i transformarea fiin ei lor „adamitice”! Pe de o parte ei umbl prin credin i pe de alt parte prin efort propriu. Ei se str duiesc cu toat

puterea lor dup o umblare mai sfânt i mai bun i nu ob-serv în acela i timp c ei exerseaz necontenit numai feluri de comportamente exterioare, care nu au ap rut deloc din puterea i gândirea Duhului locuind în interior. În acest fel mul i ajung un fel de actori evlavio i, care prin eforturi exte-rioare extreme „joac pe sfin i”, dar în fapt i adev r ei nu sunt deloc. Al ii din p cate nu cred chiar de la început într-o sfin ire transformatoare. Fra i i surori, dac noi am înv at ca printr-o simplitate de copil s primim iertarea p catelor noastre, atunci s ne a tept m în acela i fel ca un copil c privirea noastr prin credin la Hristosul în l at i la sân-

43

gele S u r scump r tor este suficient pentru a ne elibera i din cele mai rele nevrednicii i leg turi ale noastre! i în-

treaga noastr transformare are loc numai prin har, care prin încredere de copil devine o putere creatoare. Nu exist o alt cale! „ i f r credin este cu neputin s fim pl cu i Lui” (Evr.11.6). Noi umbl m prin credin i a tept m asemenea tat lui nos-tru Avraam promisiunea transform rii numai prin credin . Prin prima noastr privire la Hristosul în l at noi am devenit neprih ni i i am primit prin credin s mân a noii crea ii în noi (2Cor.5.17)1; atunci prin aceea i privire în sus prin cre-din s a tept m i deplina dezvoltare a acestei crea ii noi în noi! Oare s nu ajung puterea sângelui lui Isus pentru aceasta, sau ar fi ceva prea minunat pentru Dumnezeu? Noi trebuie iar i într-un fel complet nou s -L cinstim i s ne încredem în Dumnezeu c ceea ce ne-a promis în Fiul S u, El i poate împlini realmente. Îns transformarea în chipul S u nu se face în nici un caz „cu totul automat”. De acest lucru ne putem l muri de fiecare dat când la noi în cas vin cre tini, care deja de câteva decenii sunt „în credin ”, îns la care nu se poate vedea nici o urm de transformare. Dar mai vedem pe de alt parte cre tini foar-te tineri care în cel mai scurt timp trec prin cele mai incredibi-le metamorfoze. i transformarea creatoare are loc de aseme-nea pe baza principiului: „Fac -se dup credin a ta” i nu printr-o simpl „a teptare în timp”! De aceea noi vom primi de la Dumnezeu întotdeauna numai ceea ce-i potrivit cu a -

1 „C ci dac este cineva în Hristos, este o crea ie nou ; cele vechi s-au dus; iat ,

toate s-au f cut noi.”

44


teptarea noastr prin credin . Ferice de cel care în omul s u l untric poate crede ca un copil în eficacitatea noii puteri creatoare a sângelui i a Duhului lui Isus Hristos. (Gal.5.16)1.

Exerci iile de înot ale credin ei

În timp ce noi pe de o parte (ca i Pavel) nu putem accentua suficient de mult faptul c i transformarea noastr are loc prin credin i numai prin credin , noi pe de alt parte (ca i Iacov) de asemenea nu putem accentua suficient de mult fap-tul c aceast credin nu are voie s ne abat spre o pasivita-te evlavioas . A a cum în Evul mediu „faptele firii” au înl -turat „credin a simpl ”, tot a a în zilele noastre domin o ten-din puternic de a a eza „credin a simpl ” în locul „faptelor credin ei”. Dar aceasta nu duce decât la fanatism i misti-cism. Credin a autentic are întotdeauna ca urmare „faptele credin ei”, a a cum i Avraam a ajuns la marile promisiuni prin „faptele credin ei” i nu prin „credin a mistic ”. De exemplu Avraam a trebuit, cu toat vârsta înaintat a sa i a Sarei, s se împreuneze timp de mul i ani prin credin . Aceasta a fost o „lucrare a credin ei”! C aceasta a avut loc numai prin credin , o recunoa tem din Gen.18.11-122. Mai ales Sara, din pricina vârstei înaintate, nu mai avea nici cele mai mici pl ceri ale dragostei. De aceea ei se mai împreunau „prin credin ” numai din pricina promisiunii.

1 „Umbla i prin Duhul i nu ve i împlini pofta firii p c toase.”

2 „Avraam i Sara erau b trâni, înainta i în vârst ; i Sarei nu-i mai venea rându-

iala femeilor. Sara a râs în sine, zicând: «Acum când am îmb trânit, s mai am pofte? Domnul meu de asemenea este b trân.»”

45

Precum a f cut tat l nostru de credin , a a i noi s facem pur i simplu „prin credin ” ceea ce dorim cândva s ne re-u easc , neluând în seam lipsa de putin sau indispozi ia noastr . De aceea se spune: „Privi i spre stânca din care a i fost ciopli i, spre gaura gropii din care a i fost sco i. Uita i-v la tat l vostru Avraam i spre Sara care v-a n scut” (Isa.51.1-2). Astfel de „fapte ale credin ei” noi le numim la noi „exerci ii de înot ale credin ei”. Dac vrem s înv m s înot m, noi trebuie s ne mi c m în primul rând „încrezându-ne” exact ca i cum am putea înota deja! i chiar dac ne-am scufunda de o sut de ori, noi pornim din nou cu acelea i exerci ii de înot pân ce putem înota! Noi ac io-n m dup aceea i lege i atunci când vrem s înv m la vreun instrument sau vreo art . Ochii lui Dumnezeu sunt în-drepta i tot timpul spre credin a noastr , pentru ca s ne r s-pl teasc dac ac ion m înainte de a putea i apuc m lucru-rile înainte de a le poseda (Marc.11.23)1. Acum nimeni s nu se gândeasc la faptul c s-ar cere prea mult. Exact în aceasta st ascuns n dejdea slavei, adic faptul c prin Hristos noi putem avea în noi transformarea noastr – sau orice am avea nevoie – înainte de a avea. Dumnezeul nostru cheam inexistentul ca i cum ar exista! i exact în acest fel trebuie în eleas revendicarea din Col.3.5+82, unde în modul cel mai normal ni se cere s lep d m orice r u i s îmbr -

1 „Adev rat v spun c , dac va zice cineva muntelui acesta: «Ridic -te i arun-

c -te în mare», i nu se va îndoi în inima lui, ci va crede c ceea ce spune se va face, va avea lucrul cerut.” 2 „De aceea, da i mor ii m dularele voastre care sunt pe p mânt: desfrânarea,

necur ia, patimile, pofta rea i l comia de bani, care este idolatrie.” „Dar acum lep da i i voi toate aceste lucruri: mânie, iu ime, r utate, def imare, cuvinte de ru ine care pot ie i din gura voastr .”

46


c m toate virtu ile minunate ale lui Hristos (v.12)1. Înainte mai argumentam uneori cu Pavel, gândindu-m în sinea mea: „Dac acestea ar merge atât de u or cum o ceri tu aici, eu a fi cu siguran primul care le-ar transpune.” Spre pa-guba mea eu aveam ochii fixa i pe realitatea vizibil i de aceea tiam cu siguran : „Aceasta nu merge chiar a a de simplu la mine, c ci odinioar am tr it mul i ani în mla tina p catului i a a mai departe.” Dar orice sofisticare i deduc-ie de acest fel este de la Cel R u i nu poate fi pl cut lui

Dumnezeu. Oare b rbatul cu mâna uscat (paralizat cerebral!) nu ar fi putut s argumenteze la fel atunci când Isus i-a cerut simplu s - i întind mâna? Nu ar fi putut s argumenteze cu mult mai îndrept it decât mine? Nu ar fi putut spune: „Ce bine po i zice ... întinde- i mâna ... Nu vezi c eu înc niciodat nu am putut?!” i cer etorul olog din na tere? A argumentat el atunci când Petru i-a cerut s se ridice în picioare? Nu, deloc, ci el a s rit pur i simplu în picioare, precum este scris! De asemenea i b rbatul cu mâna uscat i-a întins mâna! De bucurie au s rit apoi amândoi i nu au încetat s -L laude i s -L pream reasc pe Dumnezeu! i în acest fel tre-buie recunoscut c la urma urmei fiecare provocare în parte din Noul Testament este o promisiune dumnezeiasc c tre noi. Fiecare porunc este o declara ie indirect de libertate, pentru c dac Isus ne spune într-un punct: „S nu mai p c -tuie ti”, atunci pentru El este normal, s ne pun în acela i

1 „Astfel deci, ca ni te ale i ai lui Dumnezeu, sfin i i preaiubi i, îmbr ca i-v cu

o inim plin de îndurare, cu bun tate, cu smerenie, cu blânde e, cu îndelung r bdare.”

47

moment la dispozi ie i întreaga sa putere de eliberare. De aceea „legea lui Dumnezeu” c reia îi suntem obliga i, este numit printre altele i „legea libert ii” (Iac.1.251/2.122), fiindc la urma urmei fiecare porunc nu este altceva decât o declara ie de eliberare de sub legea p catului i niciodat vreun jug insuportabil. De aceea noi putem s fim de acord cu tot ceea ce ne porunce te Domnul, chiar i dac nu rare-ori trebuie s o facem „prin credin ”, la fel cum au trebuit s fac Avraam cu Sara. La aceasta îns nu trebuie s inem seama de noi. Dumnezeu tie bine c de la noi în ine noi nu suntem capabili s realiz m ceva nici m car într-un singur punct. Dar cel care pe baza acestei cunoa teri se simte în acela i timp îndrept it „s se dea b tut”, acela comite o nelegiuire împotriva lui Dumnezeu. De aceea noi putem fi metamorfoza i (transforma i) eficient numai dac înainte de toate noi ne „l s m înnoi i în min-tea” noastr (Rom.12.2)3! Cu alte cuvinte noi trebuie mai întâi s conform m întreaga noastr capacitate de în elegere cu promisiunile i c ile Scripturii, indiferent dac le admi-tem sau nu. Aceasta se produce în cel mai direct mod prin faptul c noi începem s aplic m prin credin aceste „exer-ci ii de înot”. Noi le aplic m în continuare cu statornicie chiar i dac ele sunt cu totul împotriva sim mintelor i ca-

1 „Dar cine î i va adânci privirile în legea des vâr it , cea a libert ii, i va st rui

în ea nu ca un ascult tor uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucra-rea lui.” 2 „S vorbi i i s lucra i ca unii care vor fi judeca i de o lege a libert ii.”

3 „S nu v conforma i veacului acestuia, ci s fi i transforma i, prin înnirea min-ii voastre, ca s pute i în elege care este voia lui Dumnezeu, cea bun , pl cut i

des vâr it .”

48


pacit ilor noastre naturale. Conform Col.3.121 eu încep de exemplu s îmbrac o îndurare din inim prin faptul c mai întâi pun mâna prin credin pe um rul aceluia pentru care nu posed nici un fel de sim mânt de îndurare. Eu încep s declar i iertare prin credin , s reac ionez cu bun tate i s devin blând i altele, fiindc mi s-a spus c toate virtu ile dumnezeie ti prin Hristos locuiesc în mine i vor s fie ex-perimentate (2Pet.1 de la v.3)2. Dar dac în mine se ridic mânie, furie, r utate, pofte carnale i altele asem n toare, eu îmi îndrept din nou ochiul credin ei mele spre Hristosul în l-at i in cu t rie de adev rul care spune c „noi nu suntem

datori firii p c toase ca s tr im potrivit firii p c toase” (Rom.8.12). Pentru o prelucrare mai bun a scrierilor noastre eu am pri-mit de curând un nou program de scris pentru computer, ca-re acum îmi vorbe te în pild . Acest program nou de inea zeci de func ii care lipseau complet în cel vechi. Acum nu mai era necesar s mai fac mul i pa i greoi ca înainte. Ce-i drept, folosirea acestui nou program este cu mult mai pre-ten ioas i poate uneori s descurajeze cu u urin . Dar tot-deauna când apare o problem , pot porni în primul rând f r îndoial de la faptul c la proiectarea programului s-a inut cont i de aceast situa ie. i într-adev r, de cele mai multe

1 „Astfel, deci, ca ni te ale i ai lui Dumnezeu, sfin i i preaiubi i, îmbr ca i-v

cu o inim plin de îndurare, cu bun tate, cu smerenie, cu blânde e, cu îndelung r bdare.” 2 „Dumnezeiasca Lui putere ne-a d ruit tot ce prive te via a i evlavia, prin cu-

noa terea Celui care ne-a chemat prin slava i virtutea Sa, prin care El ne-a dat f g duin ele Lui nespus de mari i scumpe, ca prin ele s v face i p rta i firii dumnezeie ti ...”

49

ori dup un scurt timp tiu deja: nu exist nici o opera ie ca-re cu acest program s nu fie executat u or i rapid – eu trebuie numai ca la momentul potrivit s ap s pe tastele po-trivite. Exact la fel este în chip des vâr it i cazul cu via a promis în libertate. Dac nu ne descurc m cu aceasta, cau-za nu se afl în „program”, ci la noi. Hristos în noi de ine toate capacit ile i puterile care s ne dea biruin a asupra oric rei r ut i, oric rei pofte a c rnii i p catului. Astfel Dumnezeu m rturise te în Efes.4.22-251 c potrivit realit i-lor duhovnice ti eu am fost dezbr cat de omul meu vechi i sunt îmbr cat cu cel nou. S o exprim înc o dat în limbajul computerului: „Noul program este gata instalat i func io-neaz .” Ce folos a avea dac nu a crede Cuvântul lui Dum-nezeu datorit sim mintelor mele subiective? Mai bine r -mân de o mie de ori crezând în aceste realit i m rturisite de Dumnezeu i nu m las ab tut din ele nici un moment – chiar i dac data urm toare m-a scufunda amarnic în valurile si-

tua iilor i ale îndoielilor! „Dac am c zut, m ridic din nou”, cânt m noi într-unul din cântecele noastre. Ceea ce a promis Dumnezeu, El poate s i împlineasc . Metamorfoza mea El a legat-o numai de credin , a a c eu vreau s cred i s exprim credin a lui Dumnezeu prin ridicarea toiagului (Exod.14.16)2; eu încep prin credin s pun piciorul pe ap i dac ast zi înc nu o s mearg , atunci mâine cu siguran .

1 „... c v-a i dezbr cat de omul cel vechi, care se stric dup poftele în el toare, i a i fost înnoi i în duhul min ii voastre i v-a i îmbr cat în omul cel nou, creat

dup chipul lui Dumnezeu, în dreptatea i sfin enia adev rului. De aceea, fiindc a i lep dat minciuna, fiecare din voi s spun aproapelui s u adev rul, pentru c suntem m dulare unii altora.” 2 „ i tu, ridic - i toiagul, întinde- i mâna spre mare i despic-o; i fiii lui Israel

vor trece prin mijlocul m rii ca pe uscat.”

50


Dar s tii un lucru: Dumnezeu i omul lucreaz întotdeauna împreun ! Se poate c dea întotdeauna pe dou p r i de pe cal! Nici Dumnezeu, nici omul nu lucreaz singur. Dac omul lucreaz singur (adic f r credin ), atunci noi numim aceas-ta „efort propriu” sau „faptele firii”. Dac noi încerc m ca „numai Dumnezeu” s fac totul, atunci aceasta se nume te „fanatism” sau „credin mistic ”. Dar în timp ce noi facem prin credin exerci iile noastre de înot, noi nu vom putea împiedica faptul c anumi i oameni ne vor declara datorit acestui fapt ca fiind „legali ti”. S nu v l sa i dezorienta i prin astfel de glasuri. Oric rei transform ri lucrate de Duhul este necesar mai înainte o schimbare a comportamentului exterior. Noi trebuie s înv m s deosebim cu aten ie „lu-cr rile credin ei” de „lucr rile legii”. Ambele lucr ri încep a a-zis „în fire”, numai c cel f r credin (legalistul) i termin la urm în fire. La „exerci iile” sale „pe uscat” el nu ajunge niciodat la o metamorfoz , fiindc lucreaz numai legalist (adic mort fa de credin ). Îns cel care face ace-lea i „exerci ii pe uscat”, dar ca „fapte ale credin ei”, acela va sfâr i în Duhul, fiindc pe baza a tept rii sale vii va fi transformat trupe te în acea form duhovniceasc pe care el mai înainte a putut-o exprima numai prin „comportamentul exterior”.

51

Transformare prin reoglindire

„Dar noi to i cei care cu fa a descoperit reoglindim sla-va Domnului, vom fi transforma i prin aceasta în chipul S u dintr-o slav în alta” (tradus din german , nota trad.) (2Cor.3.18). Fie ca aceste gânduri de încheiere s mai rotunjeasc pu in liniile descrise: o imagine de oglind înc nu este realitatea îns i, ci numai chipul de aceea i form a acesteia. Cu alte cuvinte, noi începem efectiv la nivelul „corespunz tor for-mei” i sfâr im la nivelul „identit ii de fiin ”. Dar aceasta numai dac noi privim cu fa a descoperit (adic crezând i d rui i) la fa a Domnului. Dar cum i unde se prive te slava Domnului? Eu cred c aici este vorba în primul rând de citi-rea prin credin a Sfintei Scripturi. Nu vorbe te întreaga Scriptur despre Hristos i slava Sa (Luc.24.271; Ioan 5.392)? O, fra i i surori, de câte ori nu-i aud pe copiii lui Dumnezeu plângându-se de lipsa lor de progres! Atunci dac cercetez mai exact motivul, trebuie s constat aproape f r excep ie c dragii de ei aproape c nici nu- i rezerv timp pentru citi-rea Bibliei! Diminea a ei se mai învârt mai bine înc o dat în pat i seara sunt prea r scoli i ca s primeasc Cuvântul în tihn . A a c de cele mai multe ori fa a lor este acoperit ori de un voal al leneviei ori al distragerii. Dar dac ei g sesc cumva ceva timp, este voalul activismului care le robe te

1 „ i a început de la Moise i de la to i prorocii i le-a explicat în toate Scripturi-

le, lucrurile cu privire la El.” 2 „Voi cerceta i Scripturile, pentru c socoti i c în ele ave i via ve nic ; dar

tocmai ele m rturisesc despre Mine.”

52


orice privire liber . i înc cât de multe voaluri mai exist ! Cum s se ajung vreodat la dorita metamorfoz dac dra-gii de ei nu- i iau timp pentru Dumnezeu i pentru citirea Bibliei? Într-o zi am vizitat o vecin bolnav de cancer la un spital. Pe o plac la camera ei de spital scria: „Accesul copiilor in-terzis”. Când am întrebat-o pentru ce nu au copiii acces la ea, ea mi-a r spuns: „Noi care suntem iradia i, radiem.” Cu siguran c nu voi uita niciodat aceast fraz . Ei „ra-diau” fiindc erau mereu iradia i. Exact la fel ar trebui s fie i la noi cu privire la slav . Din putere proprie noi nu putem

s ne schimb m culoarea pielii (înclina iile naturale), dar putem s ne expunem statornic razelor solare de bronzare ale Cuvântului lui Dumnezeu. Noi mai putem privi slava Domnului i în fra ii no tri i su-rorile noastre de credin . S nu uit m niciodat c o întâlni-re cu un frate sau cu o sor este întotdeauna i o bucat de „întâlnire pe viu” cu Domnul (Mat.25.40)1. Duhul Sfânt do-re te ca prin intermediul unor astfel de „întâlniri directe”, daruri duhovnice ti i exemplele personale s poat trans-forma mult mai mult decât suntem con tien i cei mai mul i dintre noi. Deci transformarea noastr depinde esen ial i de întâlnirile noastre cu celelalte m dulare ale trupului lui Hris-tos într-un mod deschis i plin de a teptare.

1 „ i r spunzând, împ ratul le va zice: «Adev rat v spun c ori de câte ori a i

f cut aceste lucruri unuia dintre ace ti foarte neînsemna i fra i ai Mei, Mie Mi le-a i f cut.»”

53

De aceea Pavel ne cere deseori în epistolele sale ca s -l imi-t m pe el sau pe bisericile exemplare (1Cor.4.161/11.12; 1Tes.1.63/2.144; Filip.3.175 i altele). Este întotdeauna o capcan a vr jma ului dac credincio ii îngrijora i condam-n imitarea exemplelor duhovnice ti ca fiind simpl „de-penden de oameni”. Dragii mei, oricând ve i g si undeva exemple în Hristos, atunci imita i-i „prin credin ” i atunci voi ve i fi transforma i în acela i chip cum au fost i ei trans-forma i – adic în chipul lui Hristos! În încheiere mai trebuie amintit înc un aspect esen ial al transform rii noastre. Un poet a rezumat acest punct prin cuvintele: „Prin suferin Î i imprim Maistrul în inimi, în duhuri, chipul S u autentic.” Pavel scrie în 2Cor.4.11: „C ci noi, care tr im, totdeauna suntem da i la moarte din cauza lui Isus, pentru ca i via a lui Isus s se arate în trupul nostru muritor” (cite te i v.10+16)6. Aceasta es-te într-adev r cea mai rapid i mai temeinic cale a trans-form rii. Dar i aceast cale este legat de credin a noastr .

1 „De aceea v rog s c lca i pe urmele mele.”

2 „C lca i pe urmele mele, întrucât i eu calc pe urmele lui Hristos.”

3 „ i voi în iv a i c lcat pe urmele noastre i ale Domnului, primind Cuvântul

în multe necazuri, cu bucuria Duhului Sfânt.” 4 „C ci, fra ilor, voi a i c lcat pe urmele bisericilor lui Dumnezeu care sunt în

iudeea în Hristos Isus, pentru c i voi a i suferit acelea i lucruri din partea celor de un neam cu voi, ca i ele din partea iudeilor.” 5 „Urma i-m pe mine, fra ilor, i uita i-v bine la cei care se poart dup mode-

lul pe care îl ave i în noi.” 6 „Purtând întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea lui Isus, pentru ca i

via a lui Isus s se arate în trupul nostru muritor.” „De aceea noi nu c dem de oboseal , ci chiar dac omul nostru de afar se trece, totu i cel din untru se înnoie te din zi în zi.”

54


Cel care se tot jele te mereu când este „predat mor ii” din pricina lui Isus, va r mâne a a cum este i va fi chiar i mai r u de el. Dimpotriv , cel care în presiunile ispitei prive te în sus, a teptând plin de credin , va fi curând eliberat de „natura sa de c rbune” i transformat în cel mai de pre „di-amant”. De acest fel de slav s devenim cu to ii p rta i! [Extras din cartea „Lehre mich, Herr!” („Înva -m , Doamne!”), comand nr. 2]

55

coala de ascultare a lui Dumnezeu

I. Glasul lui Dumnezeu

Dac privim în cre tin tate, atunci constat m o mare confuzie chiar în privin a voiei lui Dumnezeu, glasului Lui i vorbirii Lui. Numai pu ini dintre copiii lui Dumnezeu noutestamentari în eleg clar i evident vorbirea lui Dumnezeu. Cu siguran c i tu tii din experien proprie faptul c rareori întâlne ti

cre tini care cu privire la glasul lui Dumnezeu au un funda-ment stabil i conving tor. Cât de des te-ai plâns deja de fap-tul c pur i simplu nu cuno ti glasul lui Dumnezeu? i cât de des i-ai auzit deja pe al ii plângându-se de acest lucru? În ciu-da tuturor experien elor demolatoare, noi nu ar trebui s ac-cept m pierderea cunoa terii clare a lui Dumnezeu ca pe un fenomen pur i simplu normal al acestui timp. Înainte de toate noi trebuie s ne confrunt m cu o declara ie foarte incomod . Oricât ar fi de dureroas , ea poate fi expli-cat f r echivoc prin Sfânta Scriptur : Fiecare copil al lui Dumnezeu care nu cunoa te glasul lui Dumnezeu, nu în ele-ge vorbirea Lui i de aceea nu sesizeaz voia lui Dumnezeu, în ochii lui Dumnezeu nici nu este un copil al lui Dumnezeu. „O, cum po i stabili o declara ie atât de nimicitoare ..., vrei s ne condamni pe to i?” Dragii mei, dac referitor la aceas-t declara ie a i sim i la fel i a i închide cartea, citi i totu i

56


mai departe i l sa i-v atin i de o spaim mântuitoare. Noi trebuie s înv m ca niciodat înainte s privim realitatea în fa . Nu este deloc potrivit s justific m i s îndrept im în continuare orbirea i dep rtarea noastr de Dumnezeu, în timp ce Duhul Sfânt Se lupt cu o îndelung r bdare s ni le descopere. A devenit o obi nuin , care infecteaz masele, de a se ascunde în spatele propriei ne tiin e i a lipsei apa-rente de competen . Lipsa de orientare duhovniceasc apar-ine de mult vreme de cotidianul cre tin. Deja cre tinii s-au

obi nuit atât de mult cu aceast cea omniprezent , încât cei mai mul i cred c s-ar afla pe terenul normalului. i dac din când în când vine unul care are mai mult orientare i lumin decât ceilal i, el este imediat declarat „neobi nuit de înzes-trat”, „alesul Domnului” i exist convingerea ferm c acesta este deosebit de înzestrat cu har ca s tr iasc pe o „treapt mai înalt ”. Dar aceasta pur i simplu nu este adev rat. Aceast opinie provine din faptul c noi suntem obi nui i s ne m sur m în lumina fratelui i surorii din jurul nostru i nu în lumina lui Dumnezeu Însu i, cum se spune în 1Ioan 1.7: „Dar dac umbl m în lumin cum EL Însu i este în lumi-n ...” În care lumin ne evalu m noi? Nu este deloc de invi-diat cel care se m soar în lumina semenilor s i! El s-a îm-potmolit în Vechiul Testament. Acolo era normal o anumit lips de în elegere i dependen de oameni, altfel nu s-ar fi spus: „S mergem la v z tor i s -L cunoa tem pe Dum-nezeu.” Dar despre noi, cei noutestamentari, se spune: „ i nu vor mai înv a fiecare pe vecinul sau pe fratele s u, zi-când: «Cunoa te pe Domnul», c ci to i M vor cunoa te în ei în i i, de la cel mai mic pân la cel mai mare dintre ei” (Evr.8.11). A adar sesizarea clar a glasului lui Dumnezeu apar ine indiscutabil de bazele începutului, de „ABC”-ul

57

credin ei noastre. În elegerea glasului lui Dumnezeu nu apar ine de aspectele des vâr irii sfin ilor i nici nu are voie s fie considerat ca o podoab de cinste a b trânilor, nici ca o distinc ie a unor figuri de elit în Hristos! „Oile Mele ascult glasul Meu. Eu le cunosc i ele vin dup Mine” (Ioan10.27). Domnul evalueaz apartenen a noastr de El în primul rând verificând dac în elegem gla-sul Lui i bineîn eles i facem ce ne spune El. Disputa din Ioan 8, pe care a avut-o Isus cu iudeii evlavio i i totu i atât de du m no i fa de Hristos, s-a referit în principal la în e-legerea vorbirii lui Dumnezeu. Isus S-a a teptat de la iudei ca ei s fi sim it în elesul vorbirii Sale, con inutul mai pro-fund de idei (Ioan 8. de la v.37). Dar cândva El a exclamat cutremurat: „Pentru ce nu în elege i vorbirea Mea? Pen-tru c nu pute i asculta cuvântul Meu. Voi ave i de tat pe Diavolul” (v.43-44). Atunci Isus a stabilit semnul f r echivoc al apartenen ei autentice de Dumnezeu: „Cine este din Dumnezeu ascult cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-asculta i, pentru c nu sunte i din Dumnezeu” (v.47). i exact pe acest cuvânt nu-l putem ocoli nici noi, fiindc el con ine o legitate de ner sturnat. Este tragic s fii nevoit s consta i c la nivel mondial a de-venit normal de a se ascunde în spatele propriei lipse de ma-turitate i a ne tiin ei cu privire la voia lui Dumnezeu. Fiindc neclaritatea domne te în general, fiecare g se te c -i legitim s bâjbâie prin întuneric. Prin urmare trebuie s lu m seam cel mai urgent de ceea ce deja gura poporului a spus-o atât de potrivit, fiindc i din punct de vedere duhovnicesc aceast expresie se potrive te în mod deosebit: „Ne tiin a nu te fere -

58


te de pedeaps .” Dumnezeu nu accept nici o ne tiin cu pri-vire la glasul S u i voia Sa pentru timpul nostru! Poate c acum unul sau altul va spune c i el se str duie te sincer s în eleag glasul lui Dumnezeu, dar totu i nu progreseaz de-loc. S nu se îndrept easc nimeni în acest fel! Dac Cuvân-tul lui Dumnezeu ne descoper legit i ve nice, atunci noi s nu argument m împotriva lor. Nici experien ele noastre subiective, nici afirma iile noastre mioape nu pot schimba ceva în aceste principii de ner sturnat. i chiar dac un astfel de protestatar ar chema chiar de o sut de ori pe zi voia lui Dumnezeu, el nu m-ar impresiona deloc. A a a f cut-o i pro-rocul Balaam – i anume dup ce Dumnezeu deja de prima oar i-a f cut cunoscut clar i evident voia Sa (Num.22-24).

i într-adev r exist oameni evlavio i care nu pot în elege glasul lui Dumnezeu. i cite te tu însu i ce le spune lor Scrip-tura: „Cui s vorbesc i pe cine s iau martor ca s m-as-culte? Iat urechea lor este necircumcis i nu sunt în stare s ia aminte” (Ier.6.10). Ca urmare a surzeniei lor, Dumnezeu las s se reverse mânia Sa peste ei. Lua i aminte c aici a fost vorba de poporul sfânt al leg mântului! Azi cine mai simte mâhnire pentru c Domnul a nimicit în mânia Sa milioane de oameni din poporul S u? R mâi indi-ferent? Eu însumi nu!A striga cu voce tare c Dumnezeu a f cut aceasta fiindc ei n-au în eles vorbirea Sa i prin urma-re n-au împlinit voia Sa! „Ei totdeauna se r t cesc în inima lor. N-au cunoscut c -ile Mele! Am jurat deci în mânia Mea c nu vor intra în odihna Mea” (Evr.3.10-11). Aceasta a fost o condamnare real la moarte a unei genera ii întregi! i chiar aceste lu-cruri, se spune, au avut loc ca s ne serveasc drept pilde

59

pentru ca noi s ac ion m mai bine i s nu fim înghi i i la fel de judecata lui Dumnezeu (1Cor.10.6,111; Evr.12.292). Credem noi c am sc pat de judecata lui Dumnezeu numai fiindc în timpul nostru „nu se mi c Duhul”, nu tun glasul de pe Sinai i nu cade foc din cer? Cât de adev rat este c Israelul a fost judecat, i noi ne afl m într-o judecat cu mult mai rea, pentru c Dumnezeu tace în dreptul nostru i ne in-troduce în îngâmf rile noastre evlavioase înc p ânate. Dar pe lâng toat r t cirea noastr noi mai i suntem de p rere c totul este în cea mai bun ordine. Fra i i surori, a nu cunoa te glasul lui Dumnezeu, a nu în e-lege vorbirea Lui i de aceea a tr i în afar de voia Lui este cel mai tragic lucru de pe p mânt! C ci Dumnezeu nu a promis nimic mai sigur decât descoperirea Sa Însu i celor care Îl iubesc (Ioan 14.21)3. De aceea oricine insist chiar de la început cu o inim sincer s cunoasc voia lui Dum-nezeu, nu va r mâne f r r spuns. În orice caz st în natura lucrurilor ca rareori s primim r spunsul în felul în care ne dorim i ne închipuim noi: „C ci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre i c ile voastre nu sunt c ile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile fa de p mânt, atât sunt de sus c ile Mele fa de c ile voastre i gândurile Mele fa de gândurile voastre” (Isa.55.8-9). Dar Dumne-

1 „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca exemple pentru noi, ca s nu poftim dup

lucruri rele, cum au poftit i aceia.” „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca s ne fie exemple i au fost scrise pentru în-v tura noastr , peste care au venit sfâr iturile veacurilor.” 2 „Fiindc Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.”

3 „Cine are poruncile Mele i le p ze te, acela M iube te; i cine M iube te, va

fi iubit de Tat l Meu. Eu îl voi iubi i M voi ar ta lui.”

60


zeu nu va t cea i va vorbi foarte clar fiec ruia care caut – i aceasta în scurt timp. Dar unii se mai îndrept esc pe dea-

supra cu ne tiin a lor pentru ca în final s poat r mâne în ceea ce din cel mai profund motiv doresc s fie. Noi trebuie s înv m din nou s în elegem c Dumnezeu ne va judeca cândva nu numai dup m sura celor în elese i pricepute. Noi vom fi judeca i cândva nu numai conform cu ceea ce am fost i am tiut, ci de asemenea i conform celor ce am fi putut fi i ar fi trebuit s tim dac noi am fi c utat suficient de sincer. Altfel cum ar putea s judece Dumnezeu lumea? La urma urmei n-ar fi suficient dac noi am putea dovedi pur i simplu c am fost cu adev rat în ne tiin cu privire la voia lui Dumnezeu? Dar Dumnezeu judec dup complet alte criterii decât le-ar place unora dintre noi. Corespunz tor Rom.1 chiar i copacii i mun ii vor fi chema i ca martori împotriva celor „ne tiutori”. El va condamna pe cel nelegiu-it prin crea ia Sa vizibil , fiindc prin ea acesta ar fi trebuit s -L g seasc pe deplin pe Dumnezeu, numai s fi vrut el cu adev rat. De fapt este numai un pretext al celor nelegiui i faptul c Dumnezeu nu li S-a descoperit niciodat personal. Dumnezeu le-o spune în fa c nu L-au cunoscut cu adev -rat, fiindc efectiv nu L-au vrut (Rom.1.19)1. Dumnezeu va ajunge cândva s vorbeasc în toate domeniile despre inimi-le noastre. Fiindc El nu ne poate dezv lui întregul adev r cât timp noi nu vrem s l s m s p trund în inimile noastre dragostea pentru adev r. A a citim în 2Tes.2.10: „... cei care pier, pentru c n-au primit dragostea adev rului ca s fie mântui i.” Dac noi refuz m de la început dragostea

1 „Fiindc ce se poate cunoa te despre Dumnezeu este descoperit printre ei, c ci

le-a fost ar tat de Dumnezeu.”

61

pentru adev r, cu siguran c dup aceea lipsa de descope-rire a lui Dumnezeu nu ne va îndrept i înaintea lui Dumne-zeu! Dimpotriv : lipsa descoperirii ne va fi spre condamna-re. Nimic nu va fi sus inut doar numai prin mintea noastr . O, inim sucit i deosebit de viclean ! Cât de mult ne-a am git ea i pe noi cre tinii. Oare în cât de multe domenii ne dezvinov im noi în ine, spunând: „fiindc nu de inem o cunoa tere clar cu privire la acestea”, ori „fiindc Scriptura nu vorbe te clar cu privire la acestea” sau fiindc „în toat lumea cre tinii se comport în acest fel” i altele? De aceea prime te urm torul sfat: omul, credincios sau ne-credincios, tie exact în adâncul inimii sale ce vrea Creatorul de la el! Bineîn eles c problema transpunerii concrete a voiei Sale înc nu a fost deloc atins cu aceast constatare. Îns un lucru este fixat clar pentru toate timpurile: „Dac voie te cineva s fac voia Lui, va cunoa te despre înv -

tura aceasta dac este de la Dumnezeu sau dac Eu vorbesc de la Mine Însumi” (Ioan 7.17). În elegerea glasu-lui lui Dumnezeu depinde numai de faptul dac cineva este dispus sau nu s fac voia lui Dumnezeu. inta pe care o are Dumnezeu cu noi nu este în primul rând ca noi s în e-legem totul, ci ca din toat inima noi s VREM S FACEM voia Lui. Apoi domeniile mai profunde ale voiei lui Dumne-zeu noi vom ajunge s le cunoa tem pe rând. Pentru prezent, acum i ast zi, noi putem împlini voia lui Dumnezeu chiar i atunci când noi înc nu o în elegem sau nu o aprob m pân în toate profunzimile. Po i tu asculta i f r s în elegi? Oaia poate, cu toate c nu cunoa te nimic, fiindc Creatorul ei nu i-a dat inteligen a logic . Totu i ea cunoa te glasul p storu-lui ei i îl urmeaz . Deci exist numai o singur posibilitate

62


de a pierde voia lui Dumnezeu cea bun i pl cut i des -vâr it : dac noi nu vrem i în locul acesteia tr im o via egoist i necurat (Rom.12.2)1. Cel care nu este dispus s fie o jertf vie, sfânt i pl cut lui Dumnezeu, acela mai devreme sau mai târziu se va spur-ca inevitabil. Pentru c în afar de domeniul voca iei cre ti-ne nu domne te decât stric ciunea i pofta irezistibil a lu-mii. Aici se afl i r spunsul pentru unele persoane con-strânse de p cat. Adev rul ne elibereaz numai atât timp cât noi tr im în acesta i ne d ruim c ilor adev rate ale lui Dumnezeu. În acela i fel a devenit un obicei i împotrivirea fa de sluji-rile a ezate de Dumnezeu. Cel care se împotrive te cuvinte-lor unui adev rat slujitor al lui Dumnezeu, acela se împotri-ve te în acest fel chiar lui Dumnezeu. S nu v gândi i nici-odat c voi îi pute i alege numai pentru c anumi i slujitori v par antipatici sau de dispre i nu se potrivesc deloc în conceptul vostru. Ai tiut c celor care se împotrivesc sluji-torilor S i, Dumnezeu le refuz apartenen a de El la fel cum o refuz celor care I se împotrivesc direct? De aceea toate slujirile apostolice i profetice au pornit de la faptul c fie-care copil adev rat al lui Dumnezeu aude glasul lui Dumne-zeu prin ei. Ia aminte la aceste declara ii temeinice: „Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoa te pe Dumnezeu ne ascult ; cine nu este din Dumnezeu nu ne ascult . Prin

1 „S nu v conforma i veacului acestuia, ci s fi i transforma i prin înnoirea

min ii voastre, ca s pute i în elege care este voia lui Dumnezeu cea bun , pl cu-t i des vâr it .”

63

aceasta cunoa tem duhul adev rului i duhul r t cirii” (1Ioan 4.6). Ioan a putut s se prezinte a a de sigur de sine, fiindc adev rul s-a dovedit deja cu putere în toate inimile sincere. A a relateaz i Pavel în 1Cor.2.4-5: „ i vorbirea mea i predica mea nu st teau în cuvinte conving toare ale în elepciunii, ci în dovedirea Duhului i a puterii, pentru ca credin a voastr s fie întemeiat nu pe în e-lepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.” „Ori-cine este din adev r, ascult glasul Meu”, spune Isus în Ioan 18.37; chiar i dac vorbe te prin glasul unui slujitor profan de-al S u! (cite te i 1Tes.2.131) Dumnezeu s ne dea har ca noi s putem recunoa te adev -rata l rgime purt toare i importan a celor spuse, s auzim glasul Lui i apoi s ne i conform m voiei Sale. Fiindc în mijlocul confuziei glasurilor acestor zile din urm , Hristos, prin Duhul S u i prin slujirile a ezate de El pentru aceasta, va chema laolalt trupul S u – pe plan mondial! Trupul lui Hristos trebuie s fie introdus într-o maturitate, într-o um-blare comun în Duhul i într-o ascultare deplin sub autori-tatea Capului. Vom sesiza noi glasul Lui cu privire la aceste lucruri? Vom urma noi indica iilor Duhului contrar tuturor tradi iilor, structurilor i p rerilor omene ti? S ne a tept m la mi c ri i judec i puternice. Domnul Însu i va mai cu-tremura înc o dat cerul i p mântul pentru acest lucru. El Se va folosi ici-colo i de prigoane masive pentru a- i elibe-

1 „De aceea i mul umim f r încetare lui Dumnezeu, c atunci când a i primit

Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-a i primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci a a cum i este în adev r, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care i lucreaz în voi care crede i.”

64


ra oi ele din lan urile p storilor lor surzi i înv torilor orbi. Se va ajunge desigur i la ciocniri dure între slujitorii adev -ra i i cei fal i. Dar tu, s înve i s cuno ti voia lui Dumnezeu prin aceea c Îi acorzi loc zilnic lui Dumnezeu oriunde te-ai afla. Treze -te-te i las -te sf tuit de Hristos în toate domeniile înainte de a întreprinde orice ac iune. Fii dispus s renun i la dorin ele proprii. Fiindc numai cel care este dispus statornic în toate s se lase chiar i condus complet altfel, acela va putea recu-noa te f r probleme glasul Marelui P stor i s ÎL urmeze. Ce altceva ar putea fi mai bine decât s p r sim toate c ile noastre ca s putem fi g si i în voia lui Dumnezeu cea bun , pl cut i des vâr it ?

II. Dac voi nu ve i deveni ca ni te copii

(Ps. 32)

Înc tot mai exist credincio i care chiar consider c o ne-întrerupt auzire a glasului lui Dumnezeu nici m car nu mai exist în zilele noastre. Cineva a ajuns chiar i pân acolo încât a considerat drept mândru pe oricine care zice c el se las condus obligativ de glasul lui Dumnezeu. Ce tragedie f r temei! Repet ce s-a spus deja în prima parte: exist foarte mul i evlavio i care nu mai aud glasul Domnului sau nici nu l-au auzit vreodat . Dar aceast experien nu are voie s fie de-clarat ca fiind normal i s fie f cut ca m sur de etalon

65

pentru to i credincio ii. Dac noi copiii lui Dumnezeu nu mai avem dreptul s în elegem clar i evident glasul Tat lui nostru ceresc, atunci suntem pierdu i i condamna i definitiv la pierzare! Dar nimeni s nu tind s doreasc s -L aud pe Dumnezeu cu urechile sale fizice, respectiv naturale. Când noi vorbim despre „auzirea glasului lui Dumnezeu”, atunci noi vorbim despre o dimensiune duhovniceasc i nu despre una senti-mental sau mistic . Bineîn eles c r mâne în seama lui Dumnezeu s ne vorbeasc i într-un alt fel. El face aceasta dup cum o consider EL de bine.

„Dac voi nu ve i fi ca ni te copii!”

Acest cuvânt este valabil mai ales cu privire la înv area auzi-rii i în elegerii duhovnice ti. Nici în aceast privin înc nu a c zut nici un me ter din cer! Totul în Împ r ia lui Dumne-zeu este cresc tor i începe în forma germinal , respectiv a semin ei. Credin a noastr este cresc toare (2Tes.1.3)1, de asemenea cunoa terea noastr (2Pet.3.18)2 i puterea, autori-tatea duhovniceasc etc (Efes.6.10)3. În acest fel am fost z misli i i noi în ine prin s mân a Cuvântului lui Dumne-zeu (Iac.1.184; 1Cor.4.155) i prin aceast z mislire noi 1 „Trebuie s mul umim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fra ilor, cum se i

cuvine, întrucât credin a voastr merge mereu crescând i dragostea fiec ruia dintre voi to i fa de ceilal i se m re te tot mai mult.” 2 „... ci cre te i în harul i în cunoa terea Domnului i Mântuitorului nostru Isus

Hristos.” 3 „Încolo, fra ilor, înt ri i-v în Domnul i în puterea t riei Lui.”

4 „Potrivit voii Sale, El ne-a n scut prin Cuvântul adev rului, s fim ca cele din-

tâi roade ale creaturilor Sale.” 5 „... pentru c eu v-am n scut în Hristos Isus prin Evanghelie.”

66


ne-am n scut, respectiv ne-am n scut din nou ca „bebelu i” (1Pet.1.23)1. Dac nu ar exista trepte de cre tere i maturi-zare duhovniceasc , atunci apostolul Ioan nu ar fi putut s scrie despre „copila i”, „tineri” i „p rin i” în Hristos (1Ioan 2.12-14)2. Pentru noi este în primul rând din nou im-portant s recunoa tem aceste corel ri ca ni te legit i de nestr mutat. Aceste legit i declar c i auzirea duhovni-ceasc este supus unei dezvolt ri: „Ca s verifica i de ce depinde, ce este (corespunz tor intei) de la caz la caz lu-crul potrivit” (tradus din german , nota trad.) (Filip.1.10). „... s v umple i de cunoa terea deplin a voii Lui în orice fel de în elepciune i de pricepere duhovniceasc ...” (Col.1.9). Totu i aceast dezvoltare nu are loc automat; ea nu se reali-zeaz for at în dreptul nostru. Dac noi nu ajungem mai de-vreme sau mai târziu s auzim glasul lui Dumnezeu, a a cum îl aude un fiu pe tat l s u, atunci ceva nu este în regul cu noi. Tot la fel ceva nu este în regul cu noi dac , veni i proasp t la credin , noi consider m deja dup câteva luni c suntem condu i de Dumnezeu cine tie unde ca s îndepli-nim obligatoriu sarcini mai mari sau mai mici.

1 „... fiindc a i fost n scu i din nou nu dintr-o s mân care poate putrezi, ci

dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu i ca-re r mâne.” 2 „V scriu copila ilor, fiindc p catele v sunt iertate pentru Numele Lui. V

scriu p rin ilor, fiindc a i cunoscut pe Cel care este de la început. V scriu tine-rilor, fiindc a i biruit pe Cel R u. V scriu copila ilor, fiindc a i cunoscut pe Tat l. V-am scris p rin ilor, fiindc a i cunoscut pe Cel care este de la început. V-am scris tinerilor, fiindc sunte i tari i Cuvântul lui Dumnezeu r mâne în voi i a i biruit pe Cel R u.”

67

S înv m de la copii calea pe care se înva „auzirea i în e-legerea”. Nu va exista niciodat vreun cre tin n scut din nou care s înve e auzirea dup un alt model de baz , fiindc în-treaga noastr via p mânteasc este o copie, o umbr a celei cere ti i de aceea exist atâtea „pilde” potrivite în Scriptur .

„Educa ia negativ ”

La fiecare dintre copiii no tri noi am început deja câteva s pt mâni dup na tere cu exerci iile de baz ale „ colii de auzire”. În primele s pt mâni este vorba numai de a insufla celui mic cât mai mult posibil protec ie i încredere. El este luat în bra e, este cur it i i se lini tesc toate dorin ele. „Mi-nunat”, se gânde te bebelu ul, „m aflu ca în puf – a a s r mân mereu!” Nu are nevoie decât s scoat un strig t pu-ternic i deja totul merge strun . Apoi el începe s - i palpe-ze limitele i curând constat : „Dac urlu ceva mai tare, atunci primesc chiar mai mult decât am nevoie” i a a mai departe. Privit din aceast perspectiv noi putem în elege acum bine de ce la copiii no tri deja dup câteva s pt mâni începe primul „curs de înv are a auzirii”. Altfel micu ii de-vin inevitabil dominan i i preten io i. Ei vor s savureze în-tâlnirile de noapte cu m mica lor dincolo de timpul natural; pretind mâncarea dup timpul lor, dup gustul lor i cu toate acestea pe parcurs ei devin din ce în ce mai nemul umi i. A a se întâmpl i cu noi dac Tat l ceresc nu ne poate face s înv m s auzim. Datorit primului „curs de înv are a auzirii” to i copiii no tri, deja numai dup câteva s pt mâni, au dormit neîntre-rupt toat noaptea i o fac pân ast zi. Dar aceasta nu s-a în-tâmplat prin explica ii lungi i l muritoare. Tata i mama au

68


„vorbit” totdeauna mai întâi în limba secret cu micu ii lor – i ace tia au în eles-o, cu toate c nu s-a ajuns la nici o dis-

cu ie rezonabil . (Cel care vrea s tie mai exact, s ia leg -tura cu noi). Cu fiecare lun care trece lucrurile devin mai concrete. Cei mici trebuie s înve e cât mai urgent s „aud ” i mai bine! Îns ei înc tot nu în eleg nici un cuvânt. Dar se târ sc acum spre toate sertarele, apuc fe ele de mas , prize electrice i altele. Noi cre tinii ar trebui s înv m neap rat din aceas-ta! La început copiii nu înva s „aud ” într-un fel pozitiv i ra ional. Mai întâi ei trebuie s fie f cu i aten i la tot ceea ce ei NU au voie i NU trebuie s fac . Fiindc acest proces are un efect mai mult obositor asupra copila ului, eu numesc aceast procedur „educa ie negativ ”. Oric rei înv ri de auzire ra ional trebuie s -i precead o „educa ie negativ ”. Cu aceasta bineîn eles c nu se în elege faptul c copila ii n-ar fi în stare s reac ioneze i la ac iuni pozitive i vredni-ce de r splat . Desigur c se întâmpl i aceasta din când în când. Totu i în aceast lec ie este de eviden iat unde se afl centrul de greutate evident: anume în „educa ia negativ ”. O cunoa tem noi pe aceasta deja în via a noastr duhovni-ceasc ? O i accept m voitori i neîntrerupt? Exact aici se afl un motiv mai adânc pentru care exist atât de mul i „cu auzul slab” în Împ r ia lui Dumnezeu. Mult prea mul i au obosit de atâta „s nu faci!” i „nu ai voie!”. Ei vor mai mult s pun mâna pe promisiuni i s experimenteze lucruri mari cu Dumnezeu. Dar înainte de a experimenta lucruri mari cu Dumnezeu i s mergem al turi de El ca fii ai S i, noi trebu-ie s fi înv at în mod adecvat auzirea! În timpul primilor ani de credin noi înv m mai întâi tot ceea ce NU se cu-

69

vine în Împ r ia lui Dumnezeu. Nici s nu- i închipui c Dumnezeu Tat l te-ar ini ia în tainele mai adânci ale Împ -r iei Sale, c te-ar specializa i i-ar încredin a lucruri im-portante înainte ca tu s fi devenit f r cusur i vrednic în aceste fundamente sfinte, respectiv principii ale Împ r iei lui Dumnezeu (Luc.16.10-12)1. A adar copiii duhovnice ti înva la început s aud în multi-ple feluri. Atâta timp cât m dularul propriu-zis al auzirii i în elegerea înc nu sunt maturizate, ei înva s aud deseori i cu „fundul”, cu „mâinile” sau cu „gura” (Evr.12.5-11)2.

Aceast „educa ie negativ ” noi o afl m în întreaga Biblie. Ea a condus pe fiecare om al lui Dumnezeu la maturitate. De ea a avut parte i întreg poporul lui Israel în pustiu. Dumnezeu conduce pe fiii S i i fiicele Sale într-un singur fel la maturi-tate: întotdeauna vine mai întâi ceea ce nu trebuie s fie sau înc nu este la rând. Aceast legitate se reg se te pân i în 1 „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios i în cele mari; i

cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept i în cele mari. Deci, dac n-a i fost credincio i în bog iile nedrepte, cine v va încredin a adev ratele bo-g ii? i dac n-a i fost credincio i în ce este al altuia, cine v va da ce este al vostru?” 2 „ i a i uitat de tot îndemnul pe care vi-l d ca unor fii: «Fiul meu, nu dispre ui

disciplinarea Domnului i nu- i pierde inima când e ti mustrat de El. C ci Dom-nul disciplineaz pe cine-l iube te i biciuie te pe orice fiu pe care-l prime te.» Suferi i disciplinarea! Dumnezeu Se poart cu voi ca i cu ni te fii. C ci care este fiul pe care nu-l disciplineaz tat l? Dar dac sunte i scuti i de disciplinare, de care to i au parte, sunte i ni te copii nelegitimi, iar nu fii. i apoi, dac p rin-ii no tri trupe ti ne-au disciplinat i tot le-am dat cinstea cuvenit , nu trebuie

oare cu atât mai mult s ne supunem Tat lui duhurilor i s tr im? C ci ei ne disciplinau pentru pu ine zile, cum credeau ei c e bine; dar El, pentru binele nostru, ca s ne fac p rta i sfin eniei Lui. Orice disciplinare, deocamdat pare o pricin de întristare i nu de bucurie; dar mai pe urm aduce celor încerca i prin ea, roada d t toare de pace a drept ii.”

70


alegerea împ ratului (1Sam.16). Când Samuel trebuia s -l ung pe noul împ rat, Dumnezeu nu l-a în tiin at mai întâi altceva decât c acesta vine din casa lui Isai. Când Samuel i-a privit pe fiii lui Isai, Dumnezeu i-a adus la el în primul rând pe to i acei fii care NU au fost hot râ i s fie împ ra i. Cite te tu însu i ce lec ie important a mai trebuit s înve e Samuel prin aceasta (versetele 6-8)1. În mod asem n tor Dumnezeu l-a înv at i pe Ilie, când acesta a avut nevoie de o or de medita ie (1Împ.19.9-14). La început a venit vântul care rupea stâncile, dar Dumnezeu nu Se afla în vânt, apoi un cutremur puternic, dar Domnul nu S-a aflat în cutremur. Apoi a venit un foc, dar nici în acesta nu S-a aflat Domnul. Abia la urm , când a venit su-surul blând, Ilie a auzit i a în eles. Dumnezeu vrea s lucre-ze i cu noi în acest fel. El vrea s ne aduc pân acolo încât s reac ion m în acord deja la cel mai blând „susur” al gla-sului S u i s nu reac ion m i s în elegem numai atunci când fulger i tun împrejur, când se trage p mântul de sub picioarele noastre i dup ce ne-am ars bine degetele. Cât de departe ne-a putut aduce deja Dumnezeu? Poate El s aibe deja încredere în noi sau tot mai suntem ca ni te copii, cu toate c dup timp noi ar trebui s fim de mult înv tori? (Evr.5.12)2.

1 „Când au intrat ei, Samuel, v zând pe Eliab, i-a zis: «Negre it, unsul Domnu-

lui este aici înaintea Lui.» i Domnul i-a zis lui Samuel: «Nu te uita la înf i a-rea i în l imea staturii lui, c ci l-am lep dat. Domnul nu Se uit la ce se uit omul; omul se uit la ceea ce izbe te ochiul, dar Domnul Se uit la inim .»” 2 „C ci de i de mult trebuia s fi i înv tori, ave i iar i nevoie de cineva s v

înve e cele dintâi adev ruri ale cuvintelor lui Dumnezeu i a i ajuns s ave i ne-voie de lapte, nu de hran tare.”

71

Fra i i surori, niciodat s nu obosim în poc in ! Dumne-zeu trebuie s aibe voie întotdeauna s intervin în concep-tul nostru! De aceea s nu v poticni i când sim i i din toate p r ile ce Îi displace Lui. Suporta i aceast „presiune” i s nu dori i în voi îndep rtarea ei, fiindc ea este mântuitoare.

i chiar dac situa ia ine ani de zile: aceasta este calea! Nu arunca i înapoia voastr îndrum rile Sale! Noi trebuie s ajungem neap rat pân acolo încât s c ut m de bun voie îndrum rile lui Dumnezeu. Ca i David noi s înset m dup ele zi i noapte (Ps.119) i s nu dorim nimic mai mult decât s înv m s în elegem i s satisfacem dorin a lui Dumne-zeu. Atâta timp cât noi tot mai c ut m cum s p str m ceva pentru noi, noi nu vom ajunge niciodat s înv m s -L în-elegem pe Dumnezeu. Deci în primul rând noi suntem înv -a i ca copiii despre tot ce NU este bine sau ce este nefolosi-

tor. Aceast „educa ie negativ ” este premisa necondi ionat , pentru ca mai târziu s în elegem „educa ia pozitiv ”.

Chema i la pace

A a cum un tat sau o mam tânje te dup o via de familie armonic i plin de pace, tot la fel i Dumnezeu tânje te s tr iasc cu noi. Împ r ia lui Dumnezeu se caracterizeaz prin dreptate, pace i bucurie în Duhul Sfânt (Rom.14.17)1. Oriunde aceste trei elemente nu înconjoar via a noastr , noi ne afl m în afara voiei lui Dumnezeu. Indiferent dac sun-tem numai copila i sau deja tineri puternici în credin : tot-deauna merge dup acela i principiu de baz . Tat l ne ofer 1 „C ci împ r ia lui Dumnezeu nu este mâncare i b utur , ci dreptate, pace i

bucurie în Duhul Sfânt.”

72


pacea Sa sim ibil i prezen a Sa vie numai atât timp cât ne afl m în concordan cu voia Lui Dac aceast pace se re-trage de la noi i p trunde nelini te în via a noastr , este necesar s ne oprim imediat i s fim aten i la ce are s ne spun Tat l. Aici e ueaz mul i, sem nând cu ni te copila i care în ciuda tuturor avertiz rilor vor cu înc p ânare s - i duc la îndeplinire inten ia lor. Ei nu vor mai avea parte de pacea l untric atâta timp pân ce au ajuns de acord cu voia Tat lui. i ah, cât de mul i „b d rani needuca i” exist în ta-berele evlavioase! Foarte mul i sunt atât de împotrivitori i de înd r tnici, încât cu excep ia câtorva ore la începutul cre-din ei lor ei nu pot vorbi niciodat despre o pace adev rat i durabil în via a lor duhovniceasc . Cum este la noi? Ne

mai înc p ân m împotriva lui Dumnezeu? Atunci nu vom avea pace! Dar unde nu este pace, acolo nu este nici Împ r ia lui Dumnezeu, acolo lipse te i dreptatea (Rom.14.17). Noi fa-cem o mare gre eal dac vorbim mereu în l tor numai despre dreptatea reprezentativ a lui Isus, în timp ce drepta-tea noastr proprie noi o privim ca oricum insuficient . Dreptatea reprezentativ a lui Isus este de fapt alfa i ome-ga-ul credin ei noastre. Ea este plato a armurii noastre de lupt (Efes.6.14)1, dar cum spun eu, ea este numai partea pieptului din ea. Dac noi persist m în neascultare înc p â-nat , atunci ne asem n m cu un r zboinic care demonteaz partea din spate a plato ei sale i pleac dup aceea la r z-boi.

1 „Sta i deci, ... fiind îmbr ca i cu plato a drept ii.”

73

Pe cât de mul i copiii ai lui Dumnezeu vr jma ul i-a putut lovi deja „în spate” pentru c ace tia au plecat în lupt numai cu plato a drept ii înlocuitoare. Cu toat lauda drept ii re-prezentative a lui Isus, tu nu vei avea parte decât de o existen-

lipsit de pace i vei merge dintr-o înfrângere într-alta dac nu vei tr i de asemenea în sfin enie i î i vei împlini partea ta. Deci oriunde avem nevoie de completare i corectare, dar nu intr m în acord cu vorbirea Tat lui ceresc, acolo El va retra-ge în primul rând pacea de la noi. Acest lucru este la fel va-labil atât pentru copiii mici cât i pentru cei mari. Observ acest principiu în familia ta. Dac ne lipse te aceast pace, atunci este necesar s r bd m atâta timp în „educa ia negati-v ”, pân ce Dumnezeu va putea lucra în noi ce ne-a lipsit. De aceea copiii luminii sunt întotdeauna i copiii p cii. De aceea la urm Dumnezeu Î i poate „c l uzi” fiii S i maturi-za i „cu ochii S i” (Ps.32.8)1. Ei au înv at s iubeasc indi-ca iile Sale i citesc orice dorin a Tat lui lor din ochii S i, ca i El din ale lor. Ei nu mai sunt ca ni te catâri, de care nu te po i apropia decât cu z bal i frâu (Ps.32.9)2. „C ci to i cei care sunt c l uzi i de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Rom.8.14). O, de am ajunge i noi to i astfel de fii!

1 „Eu, zice Domnul, te voi înv a i- i voi ar ta calea pe care trebuie s-o urmezi;

te voi sf tui cu ochiul asupra ta.” 2 „Nu fi i ca un cal sau ca un catâr care nu au pricepere, pe care-i strune ti cu un

frâu i cu o z bal , ca s nu se apropie de tine.”

74


III. Sim uri exersate

„Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia ale c ror sim uri s-au deprins prin exerci iu s deosebeas-c binele i r ul” (Evr.5.14). Pân acum ne-am preocupat cu unele principii, cu „ABC”-ul colii de auzire. Repet pe scurt cele mai importante puncte:

auzirea glasului lui Dumnezeu nu este vreun talent neobi -nuit dat numai unor m dulare din trupul lui Hristos special alese pentru aceasta, ci mai mult, este chiar un semn de re-cunoa tere tipic a oric rui credincios noutestamentar auten-tic (Evr.8.11)1. Scriptura ne înva l murit despre faptul c numai acela nu-L aude pe Dumnezeu, care în fapt i adev r nu VREA s -L aud (Ioan 7.17)2. TOATE oile Bunului P s-tor Îl aud, indiferent dac glasul S u vorbe te direct prin Du-hul, sau prin litera Scripturii, sau prin gura unui om (Ioan 8.37-433; 1Ioan 4.64). Cel care vrea s -l aud , îl va auzi chiar i prin mi carea naturii, prin plante i animale etc. Cel care i-a pus via a ca o jertf vie pe altarul lui Hristos, adic cel

care nu mai pune condi ii, nu mai are rezerve i este dispus s mearg f r compromis pe oricare cale a Domnului, acela 1 „ i nu vor mai înv a fiecare pe vecinul sau pe fratele s u, zicând: «Cunoa te

pe Domnul!», c ci to i M vor cunoa te în ei în i i de la cel mai mic pân la cel mai mare dintre ei.” 2 „Dac voie te s fac cineva voia Lui, va cunoa te despre înv tura aceasta

dac este de la Dumnezeu sau dac Eu vorbesc de la Mine Însumi.” 3 „... Pentru ce nu în elege i vorbirea Mea? Pentru c nu pute i asculta cuvântul

Meu.” 4 „Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoa te pe Dumnezeu ne ascult ; cine nu

este din Dumnezeu nu ne ascult . Prin aceasta cunoa tem duhul adev rului i duhul r t cirii.”

75

va auzi glasul lui Dumnezeu chiar i atunci când Dumnezeu îi vorbe te printr-unul din „tab ra advers ” sau printr-un „om dispre uit” de el (Rom.12.1-2)1. De aceea nu poate exista decât un singur motiv c nu putem auzi duhovnice te: dac noi nu VREM s auzim, dac urechile noastre le avem astupate cu pofta lumii, cu evlavie egoist i p cat. Apoi ne-am confruntat cu urm torul principiu al colii dum-nezeie ti de auzire: „Educa ia negativ ”. Acest mesaj ne-a ar tat centrul de greutate care este inevitabil pentru to i co-piii lui Dumnezeu: înainte ca Tat l nostru ceresc s ne poat introduce în domeniile mai profunde ale voiei Sale i ale Împ r iei Sale ve nice, El trebuie s ne înve e mai întâi despre toate acele lucruri care nu se cuvin în casa Lui. Deci El face exact la fel, cum trebuie s facem i noi cu copiii no tri. „Educa ia negativ ” reprezint la început un centru de greutate, îns nu o constant absolut . Aceasta nu în-seamn c Dumnezeu zugr ve te în fa a ochilor „copila i-lor” S i numai tabele de interdic ie i vorbe te aspru cu ei. A a ceva nu facem nici m car noi oamenii p c to i cu copiii no tri. Dar la toate mângâierile i la toate sfaturile priete-noase prin Duhul Sfânt se r mâne la centrul de greutate amintit: EL ne înva s în elegem duhovnice te mai pro-fund în timp ce ne introduce tot mai adânc i mai adânc în poc in .

1 „V îndemn dar fra ilor, pentru îndur rile lui Dumnezeu, s aduce i trupurile

voastre ca o jertf vie, sfânt , pl cut lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastr în eleapt . S nu v conforma i veacului acestuia, ci s fi i transforma i prin în-noirea min ii voastre, ca s pute i în elege care este voia lui Dumnezeu, cea bu-n , pl cut i des vâr it .”

76


Pe aceast cale a cunoa terii insuficien ei noastre i a p ca-tului nostru El ne înva mai departe despre dreptatea Sa dumnezeiasc , pân ce noi primim la urm o privire în tai-nele mai adânci ale judec ilor Sale (Ioan 16.9-11)1, pentru ca în sfâr it, stând al turi de El, chiar noi s ducem la înde-plinire aceste judec i: „Nu ti i c sfin ii vor judeca lu-mea? ... Nu ti i c noi vom judeca pe îngeri?” (1Cor.6 de la v.2; Apoc.2.26-272/20.43 i altele). Dar cât de exact trebuie s fi înv at noi în ine s auzim, înainte de a putea judeca chiar pe îngeri al turi de Isus! Cât de adânc ne-a putut introduce deja Duhul în adâncimile drept ii Sale ve nice i în cunoa terea judec ilor Sale sfin-te? Numai cel care posed aceste sim uri exersate amintite în Evr.5.144, poate experimenta aceste dimensiuni. Dac ne îndrept m acum spre deosebirea mai adânc a glasului S u i p r sim ca urmare „ABC-ul colii de auzire”, vrem s

lu m aminte la faptul c i mesajul urm tor nu poate fi un înlocuitor pentru calea de maturizare i încercare personal .

1 „În ce prive te p catul: fiindc ei nu cred în Mine; în ce prive te dreptatea:

fiindc M duc la Tat l i nu M ve i mai vedea; în ce prive te judecata: fiindc Prin ul lumii acesteia este judecat.” 2 „Celui care va birui i celui care va p zi pân la sfâr it lucr rile Mele, îi voi da

st pânire peste neamuri. Le va p stori cu un toiag de fier i le va zdrobi ca pe ni te vase de lut ...” 3 „ i am v zut ni te scaune de domnie; i celor ce au stat pe ele li s-a dat judeca-

ta. i am v zut sufletele celor ce li t iase capul din cauza m rturiei lui Isus i din cauza Cuvântului lui Dumnezeu, i ale celor care nu se închinaser fiarei i icoa-nei ei i nu primiser semnul ei pe frunte i pe mân . Ei au înviat i au împ r it cu Hristos o mie de ani.” 4 „Dar hrana tare este pentru oamenii maturi, pentru aceia ale c ror sim uri s-au

deprins prin exerci iu s deosebeasc binele i r ul.”

77

Dar el ne poate feri totu i de ocoli uri inutile i s ne oriente-ze sim urile corespunz tor Duhului. Deosebirea mai adânc a glasului lui Dumnezeu este i r mâne un rezultat al rela iei zilnice cu Dumnezeu i al maturiz rii personale. Nu prin tot ce TIM devenim p rta i lui, ci prin tot ce SUNTEM.

„Alfa i omega”-ul sim urilor exersate

Sim uri exersate, capacitate de distingere clar i sensibilita-te duhovniceasc vin prin exerci iu. „Prin exerci iu devii maistru”, zice un proverb cunoscut. Dar cum se exerseaz auzirea glasului lui Dumnezeu? Ps.50.15 ne spune: „Chea-m -M în ziua necazului ...” Acest Psalm este de multe ori citat, dar din p cate rareori practicat consecvent. La cine apel m noi când ne afl m în nevoie? „Bineîn eles la Dom-nul Isus”, zicem noi. Dar înc o întrebare la fel de importan-t : „ i înc la cine?” Ca i consilieri noi suntem confrunta i an de an cu o tragedie dureroas . Înc mul i cre tini chiar cheam Numele Domnului în nevoile lor; dar dac El nu le d r spunsul la termenul potrivit, atunci ei sar de pe genun-chii lor i se aga de semenii lor. Iubi ii Domnului, pe aceast cale nu exist binecuvântare i cre tere pentru noi. Cel care vrea s ajung la sim uri ascu ite i la urechi des-chise, acela trebuie s înve e înainte de toate s -L a tepte pe Dumnezeu. „Dar tu, suflete al meu, lini tete-te în Dumnezeu, c ci în El este n dejdea mea. Numai El este stânca mea i mân-tuirea mea, turnul meu de sc pare; nu m voi cl tina” (Ps.62.5-8).

78


„Mai bine s cau i ad post în Domnul decât s te încrezi în om” (Ps.118.8). „A teptarea celor drep i nu va fi decât bucurie” (Prov.10.28). „Dar cei care se încred în Domnul î i înnoiesc puterea” (Isa.40.31). „Da, to i cei care n d jduiesc în Tine nu vor fi ru ina i” (Ps.25.3). Numai cel care rabd i a teapt pân când Însu i Dumne-zeu îi vorbe te inimii Sale, acela înva s cunoasc mai profund i mai exact glasul lui Dumnezeu. De aceea a tepta-rea cu r bdare a vorbirii lui Dumnezeu este într-adev r una din cele mai importante lec ii din via a noastr . În primii ani a lucr rii noastre de reabilitare noi am fost aproape asalta i de cei care c utau consiliere. Noi am stat al turi de ei cu sfat i fapt . De diminea a pân seara i chiar pân noaptea târ-

ziu noi f ceam tot ce se putea mai bine, pân ce am ajuns la urm la cap tul puterilor. Iar când am ajuns la cap tul pute-rilor, nevoia c ut torilor de ajutor începea s se reverse i mai mult. Pân la urm am ajuns s recunoa tem c aveam atât de mult de lucru, fiindc copiii lui Dumnezeu erau ade-sea prea lene i ca s -L caute ei în i i pe Dumnezeu, prea comozi sau prea frico i în fa a suferin ei ca s a tepte r s-punsul i ajutorul lui Dumnezeu. A a c într-o zi am decla-rat o „interdic ie de consiliere” pentru to i locatarii i le-am clarificat c de fapt Duhul Sfânt a fost rev rsat pentru ca s -L avem pe EL ca Sus in tor, Mângâietor i Mijlocitor –

79

ca i Consilier! (Ioan 14.16)1. Aleluia! Când ne gândim c toat acea mul ime de oameni a venit la noi fiindc a tepta ajutor de la noi, atunci realiz m c aceast m sur a fost ori-cum un lucru dificil – dar unul deosebit de salvator! Înce-pând cu acel ceas, s-a ar tat o clar dezvoltare spre succes în lucrarea noastr de reabilitare. Bineîn eles c nu a fost u or s fim nevoi i s privim cum c ut torii de ajutor au trebuit s treac de multe ori prin îndelungate adâncimi. Dar noi ne-am exersat în a sta lini ti i i ne-am limitat con tient s le ar t m c ut torilor calea chiar spre izvor. Ce rod minunat mânc m noi de atunci! Duhul Sfânt mai este numit i „cel chemat s sus in ” i exact aceasta El o face neîntrerupt dac ne încredem cu adev rat în El. Deja scurt timp dup aceea noi am putut vedea transform ri mai adânci în via a participan i-lor no tri – i noi în ine am început în sfâr it s tr im i s respir m mai lejer. Desigur c noi am slujit i mai râvno i prin Cuvânt i dac cineva a fost cu adev rat slab, noi l-am sus inut. Dar un lucru trebuie clarificat înaintea oric rei con-silieri: „Ai stat deja personal înaintea lui Dumnezeu? De cât timp? Ce i-a spus El?”

ti i c dac alerg m imediat la oameni i consilieri cu pro-blemele i întreb rile noastre, atunci de cele mai multe ori noi primim numai un ajutor temporar, un a a-numit plasture exterior. Dar dac înv m s a tept m cu r bdare înaintea lui Dumnezeu i Duhul Sfânt începe s lucreze în inimile noastre, atunci înv tura vine din untru i dep e te în cele mai multe cazuri cu mult cercul problemelor noastre, încât

1 „ i Eu voi ruga pe Tat l i El v va da un alt Mângâietor care s fie cu voi pen-

tru totdeauna.”

80


nu rareori au putut fi restabilite dintr-o lovitur mai multe domenii de via . Ceea ce este de remarcat în toat treaba const în faptul c sfatul direct al Duhului Sfânt se abate numai rareori de la ceea ce pune pe inim i consilierul cu experien celui care caut ajutor. Dar totu i exist o deose-bire esen ial în con inutul descoperirii celor spuse. Vorbi-rea direct a Duhului este de regul punctul culminant al luptei interioare cu Dumnezeu i cu adev rul; dar vorbirea consilierului precede de cele mai multe ori acest proces in-terior i distruge prin aceasta puterea de descoperire. Vreau s o explic cu urm torul exemplu: un tân r a observat când-va o lupt a doi fluturi, cum s-au eliberat ei din înveli ul coconilor lor. Dup eforturi uria e unul a reu it în sfâr it s sparg înveli ul s u. Dup ce a ie it, el i-a întins un timp aripile colorate pentru a le l sa s se usuce. Curând dup aceea fluturele s-a avântat triumfal în aer i a disp rut. Când tân rul a v zut c al doilea fluture înc se mai lupta cu înve-li ul s u, i s-a f cut mil de acesta. A a c s-a dus, a adus un cu it ascu it i a început s taie cu mare grij coaja coconu-lui. i iat , f r s -i fac vreun r u fluturelui, el l-a putut elibera din închisoarea lui. Dar dup ce i-a uscat aripile i a vrut s se înal e instinctiv, el nu a reu it. S-a dovedit c ari-pile sale erau neputincioase. Ceea ce i-a provocat mila tân -rului, a fost vital pentru fluture. Prin împingerea înveli ului pere ilor coconului cu aripile se formeaz de fapt mu chii lui de zbor. Faptul c acel fluture tot se mai afla înc în „în-chisoarea” sa nu era nimic altceva decât semnul c el înc nu era apt de zbor, fiindc îi mai lipseau înc câteva „ore de antrenament”. În fond tân rul nu a f cut nimic altceva cu cu itul s u decât ceea ce a fost deja prev zut oricum în pla-nul de crea ie. i totu i a lipsit partea esen ial : timpul mai

81

dinainte preg tit de c tre Dumnezeu! La urm lipsa orelor de a teptare, a luptei i suferin ei l-a costat pe fluture via a. În acela i fel, noi putem prin „consilieri” neoportune s dis-trugem existen a i „capacitatea de zbor” duhovniceasc . A teptarea înaintea lui Dumnezeu este vital chiar i dac este o suferin nepl cut . În acest sens mila omeneasc a f cut deja multe distrugeri. Dac noi acapar m sfatul lui Dumnezeu înainte de vreme, înainte ca nevoia îng duit de Dumnezeu s - i poat des vâr i lucrarea ei de înt rire a ari-pilor, atunci acest sfat nu ne ajut la urma urmei la nimic. El poate s fie cel mai nimerit pentru rezolvarea problemei, dar totu i timpul s nu fie înc potrivit, i de aceea noi nu-l pu-tem nici re ine i nici aplica. Dac alerg m la oameni în loc s ne adres m lui Dumnezeu, noi ne facem vinova i de un dublu p cat: în primul rând noi în ine nu înv m s ascul-t m i r mânem nematuri i în al doilea rând facem din con-silierii no tri idolii no tri. Nu este aceasta cumva prea dur? Nu spune i Scriptura ca s ne purt m sarcinile unii altora? (Gal.6.2)1. A a este, dar mai scrie în acela i context ca fiecare s - i poarte sarcina lui (Gal.6.5)2. Înainte de toate noi trebuie s fim aten i ca s nu ne amestec m în sarcinile Duhului Sfânt. Aceast cale este cam dur , dar biblic clar i de aceea salvatoare i foarte rodnic . De aceea în Isa.50.10 nu citim nimic despre ajutor omenesc când este vorba de ie irea celor r t ci i din bezn i înv luire întunecoas : „Cine umbl în întuneric i n-are lumin , s se încread în Numele Domnului i s se spri- 1 „Purta i-v sarcinile unii altora i astfel ve i împlini legea lui Hristos.”

2 „C ci fiecare î i va purta sarcina lui însu i.”

82


jine pe Dumnezeul lui.” (Nu pe semenul sau consilierul s u!). De aceea s trecem din toat inima prin aceast coal a r bd rii, pentru c Dumnezeu ne-a promis ferm ajutorul S u. De altfel ce poate exista mai de pre decât s fii ridicat i îndrumat de Salvatorul ceresc? i cum ne poate vorbi El

inimilor noastre! Mângâierea Lui este de neasemuit, adev -rul S u f r compromis! Ce repede am ajunge s auzim! Dar oare nu caut mul i nevoia i ajutor la oameni numai pentru c , asemenea lui Saul odinioar , ei au ocolit adev rul i pen-tru aceasta Dumnezeu trebuie s tac ? (1Sam.28.6-7+16)1. O, fra i i surori, cât de mult sfat gre it se d mereu în consi-liere, fiindc nu se cunosc adev ratele corel ri. Din exem-plul cu fluturele putem înv a c i sfatul la timpul nepotrivit este un sfat gre it! Dar Duhul Sfânt este singurul care cu-noa te sfatul integral al lui Dumnezeu i timpurile stabilite de Dumnezeu. De aceea El este i singurul care nu poate fi în elat. Din cauza aceasta El ne las s a tept m mult i s r bd m, i aceasta este vital pentru noi! El ia în seam toate situa iile i este incoruptibil – ce Consilier minunat! Desigur asta nu înseamn c consilierea omeneasc ar fi în orice caz nebiblic i c n-ar aduce nimic decât pagub . Ci vrea s ne arate cât de nespus de important este i în consiliere auzirea exact a glasului lui Dumnezeu. De aceea nu v repezi i cu sfaturi duhovnice ti, altfel este posibil s -i aduce i pe oa-meni într-o nevoie i mai mare.

1 „Saul a întrebat pe Domnul i Domnul nu i-a r spuns nici prin vise, nici prin

Urim, nici prin proroci. Atunci Saul a zis slujitorilor lui: «C uta i-mi o femeie care s -mi cheme mor ii ca s m duc s-o întreb.» Slujitorii lui i-au zis: «Iat , în En-Dor este o femeie care cheam mor ii.»” „Samuel i-a zis: «Pentru ce m întrebi pe mine, când Domnul S-a dep rtat de tine i S-a f cut vr jma ul t u?»”

83

În orice caz aceast cale poate func iona numai dac noi o parcurgem prin credin . F r credin noi nu putem fi pe placul lui Dumnezeu (Evr.11.6)1 i nici s primim ceva de la El (Iac.1.6-8)2. A adar taina înv rii mai profunde a au-zirii i în elegerii, taina sim urilor exersate const nu într-o simpl „bizuire pe sine”, ci într-o „bizuire pe Dumnezeu”. Îns mai exist i o cale mult mai rodnic s ajungem la sim uri exersate, adic s înv m s -L auzim i s -L în ele-gem mai profund pe Dumnezeu. Aceast cale poate fi ase-m nat cu dou ine care merg una lâng alta. O in este studiul intensiv al Cuvântului lui Dumnezeu. Noi ar trebui s citim Biblia cât de des cu putin . S o citim intens chiar i dac înc nu în elegem corel rile i dac în timpul citirii nu ni se „lumineaz ” nimic. Cuvântul lui Dumnezeu este mate-rialul de lucru al Duhului Sfânt! De aceea noi ne asem n m cu grânare vii. Când citim Scriptura, atunci se depoziteaz s mân a dumnezeiasc în noi. Dar Duhul Sfânt „ne va înv -a toate i ne va aduce aminte” tot ce Tat l prin Hristos a

spus în Scriptur (Ioan 14.26). Aceast realitate o experi-ment m din nou în fiecare zi. În mijlocul situa iilor zilei ni se deschid taine ale Cuvântului lui Dumnezeu, fiindc Du-hul Sfânt dintr-o dat leag i ilumineaz Cuvântul citit cândva cu o situa ie actual a vie ii. Dar lucrul minunat în

1 „ i f r credin este cu neputin s fim pl cu i Lui. C ci cine se apropie de

Dumnezeu trebuie s cread c El este i c El r pl te te pe cei care Îl caut .” 2 „Dar s-o cear cu credin , f r s se îndoiasc , pentru c cine se îndoie te

seam n cu valul m rii, tulburat i aruncat de vânt încoace i încolo. Un astfel de om s nu se a tepte s primeasc ceva de la Domnul, c ci este un om nehot rât i nestatornic în toate c ile sale.”

84


aceast lucrare este mereu faptul c Duhul Sfânt ne descope-r cele mai profunde lucruri exact în împrejur rile cele mai grele i în ceasurile cele mai întunecate. În continuare m refer la ina a doua amintit mai înainte. Aceast a doua in este identificarea noastr cu Împ r ia lui Dumnezeu i cu via a apropia ilor sau semenilor no tri. Aici se cere acum s purt m împreun poverile Împ r iei i ale celor apropia i. Nic ieri nu izvor te Duhul lui Dumne-zeu mai neîngr dit decât acolo unde noi intr m într-o comu-nitate destinal cu fra ii no tri i cu Împ r ia lui Dumnezeu. De ce amintesc mereu i Împ r ia lui Dumnezeu? Fiindc este vorba „s prezent m pe orice om des vâr it în Hris-tos” (Col.1.28). Aceasta înseamn c noi trebuie s trat m nevoile i problemele semenilor no tri corespunz tor Împ -r iei lui Dumnezeu i nu pur i simplu în fel omenesc sufle-tesc! Omul a primit ajutor cu adev rat numai atunci când acesta i-a g sit locul în Împ r ia lui Dumnezeu. Cele mai multe nevoi apar numai datorit faptului c oamenii se mi -c în afara chem rii i pozi iei lor în aceast împ r ie. De aceea zi i noapte trebuie ascultat glasul lui Dumnezeu la emi torul „domnia împ r teasc a lui Dumnezeu”. Atâta timp cât noi ne învârtim mereu numai în jurul intereselor proprii, a perspectivelor i a planurilor noastre, nici nu tre-buie s ne mir m c r mânem neajutora i. Dac nu-L auzim vorbind pe Dumnezeu, înseamn c noi am reglat frecven a gre it ! Dar imediat ce suntem preocupa i s aducem pe ori-ce om sub domnia împ r teasc a lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu începe s vorbeasc . De aceea nu noi folosim Împ r ia lui Dumnezeu pentru ca prin aceasta s scoa-tem oamenii afar din nevoile lor, ci Dumnezeu Se folo-se te de nevoile oamenilor pentru ca prin acestea s -i in-

85

troduc în Împ r ia Lui. Prin continua orientare în spre domnia lui Dumnezeu i primirea intens a Cuvântului lui Dumnezeu, ajungem la recunoa terea tot mai concis a gân-dului lui Dumnezeu: ce Îi place i ce nu Îi place. Cu timpul noi descoperim tot mai clar centrele de greutate ale Împ r -iei lui Dumnezeu, principiile, liniile i legit ile Sale. Ast-

fel, de exemplu, noi recunoa tem tot mai mult c nu poate lua fiin o via mai profund f r anticiparea unei mor i mai profunde (Ioan 12.24)1, de asemenea nici o în l are f r o umilin anterioar (Mat.23.12)2. Presupunând c cineva a în eles i numai acest principiu, el precis c se va feri în vii-tor când vede pe un om în nevoie s mai intervin suflete te în mod omenesc. Mai degrab el va observa mai întâi exact ce lucreaz Duhul lui Dumnezeu în acel om i apoi, într-o grij sfânt va fi preocupat ca nu cumva lucrarea Duhului s fie împiedicat printr-o mângâiere gre it sau un sfat gre it. Dar oricum – taina înv rii mai profunde a în elegerii i as-cult rii const i în chibzuire comun , în convie uire, în identificarea noastr cu rânduielile Împ r iei i cu lipsurile semenilor no tri în privin a acestea. Dac asemenea cerin e nu le vom aborda ca i fiind ale noastre personale, nu vom ajunge vreodat la o profunzime mai mare. Po i s te d ruie ti într-un asemenea fel, sau tot te mai în-vâr i numai în jurul t u? Cel care se învârte numai în jurul s u apar ine celor mai s rmani dintre to i oamenii! El nu va ajunge s cunoasc tot mai profund glasul lui Dumnezeu i

1 „Adev rat, adev rat v spun c dac gr untele de grâu care a c zut pe p mânt

nu moare, r mâne singur; dar dac moare, aduce mult road .” 2 „Oricine se va în l a, va fi smerit; i oricine se va smeri, va fi în l at.”

86


inten iile Sale i nici nu- i va putea rezolva problemele sale atât de importante. Dar cel care se d ruie te, care î i abate privirea de la el însu i pentru a vedea nevoile Împ r iei ve nice i ale aproapelui s u i s le fac s fie ale sale, ace-la va deveni nespus de bogat. El va auzi glasul lui Dumne-zeu zi i noapte i nu va înceta niciodat s p trund în tai-nele mai adânci ale Împ r iei lui Dumnezeu. Un astfel de exerci iu neîntrerupt va duce apoi la sim uri exersate, o în e-legere mai profund a glasului, a Cuvântului i voiei lui Dumnezeu.

IV. Distingerea glasurilor

„Dar ele (oile) nu merg dup un str in, ci fug de el, pen-tru c nu cunosc glasul str inilor” (Ioan 10.5). „Boul î i cunoa te st pânul i m garul cunoa te ieslea st pânului s u: dar Israel nu cunoa te, poporul Meu nu în elege” (Isa.1.3). „ i-a schimbat vreodat un popor dumnezeii, m car c ei nu sunt dumnezei? Dar poporul Meu i-a schimbat slava ...” (Ier.2.11). În încheiere s ne preocup m mai îndeaproape de distinge-rea glasului lui Dumnezeu. Citatele biblice de mai sus ne aduc în fa a ochilor realitatea dureroas a faptului c popo-rul lui Dumnezeu a avut dintotdeauna o sl biciune pentru duhuri i glasuri false. Chiar i în condi iile mai bune ale Noului Leg mânt, care ofer posibilitatea unei cunoa teri

87

mai profunde a Domnului (Ier.31.31-34)1, în aceast trage-die nu s-a schimbat prea mult. A a c Pavel a trebuit s mustre deja la începuturile vie ii noutestamentare: „C ci dac este vorba s primi i un alt duh pe care nu l-a i primit, ce bine îl pute i îng dui!” (tradus din german , no-ta trad.) (2Cor.11.4). Dar opinia lui Dumnezeu este stabilit : oricine va urma unui glas str in în locul glasului familiar al P storului, acela este în ochii Lui mai nepriceput decât o vi-t i mai înc p ânat decât un m gar (Isa.1.3)2. Dumnezeu trebuie s priveasc cu durere pân în ziua de ast zi pe cei care se numesc poporul S u i care curvesc în cete dup du-huri str ine i aceasta pe deasupra i în Numele lui Isus. Câte nu sunt declarate ast zi ca fiind „vorbirea lui Dumnezeu”. Fiecare este de p rere c el urmeaz glasul P storului i to-tu i domin o nesfâr it încurc tur i r t cire. De aceea, în cele ce urmeaz noi vom eviden ia caracteristicile esen iale ale glasului lui Dumnezeu i le vom opune dup aceea ca-racteristicilor glasurilor str ine. Cum se face c atât de mul i copii ai lui Dumnezeu urmeaz unor glasuri str ine f r s observe c ei se afl pe c r ri r t -cite? Un motiv principal al confund rii se afl ascuns în sta-rea inimii. Exist o legitate pe care eu o numesc „legea oglin- 1 „Iat vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel i cu casa lui Iuda un

leg mânt nou: nu ca leg mântul pe care l-am încheiat cu p rin ii lor în ziua când i-am apucat de mân s -i scot din ara Egiptului, leg mânt pe care l-au c lcat, m car c le eram so , zice Domnul. Ci iat leg mântul pe care-l voi face cu casa lui Israel dup zilele acelea, zice Domnul: voi pune legea Mea în l untrul lor, o voi scrie în inima lor i Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Nici unul nu va mai înv a pe aproapele sau pe fratele s u, zicând: «Cunoa te pe Domnul!» Ci to i M vor cunoa te, de la cel mai mic pân la cel mai mare, zice Domnul, c ci le voi ierta nelegiuirea i nu-Mi voi mai aduce aminte de p catul lor.” 2 „Boul î i cunoa te st pânul i m garul cunoa te ieslea st pânului s u: dar Isra-

el nu cunoa te, poporul Meu nu în elege.”

88


zii”, care func ioneaz în primul rând la nivel interuman, dar i în rela ia dintre oameni cu Dumnezeu. Un exemplu clasic

pentru felul de ac iune al acestei legi a oglinzii o afl m în pil-da „paiului i a bârnei” (Mat.7.1-5)1. Aici tu consideri c vezi cu toat claritatea un pai în ochiul aproapelui t u, dar în fapt i adev r ceea ce tu consideri c vezi nu este decât bârna din

ochiul t u. Când într-o zi David, urât de c tre Saul, nu a venit la mas , Saul a intrat imediat sub ac iunea legii oglinzii în formarea opiniei sale. Inspirat de reoglindirea inimii sale, el a exclamat: „El nu este curat, negre it nu este curat” (1Sam.20.26). Dar nu David, ci el însu i a fost acela care s-a întinat înaintea lui Dumnezeu. Din acela i motiv mul i copii ai lui Dumnezeu in mor i de sentin e asupra altora f r s fi observat vreodat c ceea ce ei consider o inspira ie a glasu-lui lui Dumnezeu, în realitate nu este decât fiin a i problema lor proprie pe care ei o proiecteaz în untrul apropia ilor lor. „Toate lucrurile sunt curate pentru cei cura i, dar pentru cei necura i ... nimic nu este curat ...” (Tit 1.15). Dar acela i principiu func ioneaz , cum am mai amintit, exact pe aceea i baz între om i Dumnezeu. În Ps.50.20-21 citim: „Stai i vorbe ti împotriva fratelui t u, def imezi pe fiul mamei tale. Iat ce ai f cut i Eu am t cut. i-ai închipuit c Eu sunt ca tine.” Putem în elege aceast lege a oglinzii? Crede i-m c în consiliere apar aproape tot atâtea „felurite

1 „Nu judeca i ca s nu fi i judeca i; c ci cu ce judecat judeca i, ve i fi judeca i; i cu ce m sur m sura i, vi se va m sura. De ce vezi tu paiul care este în ochiul

fratelui t u i nu z re ti bârna care este în ochiul t u? Sau cum zici fratelui t u: «Las -m s scot paiul din ochiul t u», i iat tu ai o bârn în ochiul t u? F ar-nicule, scoate întâi bârna din ochiul t u i atunci vei vedea clar s sco i paiul din ochiul fratelui t u.”

89

chipuri ale lui Hristos” câte cazuri de consiliere exist . Cei care caut ajutor au de multe ori exact aceea i imagine despre Dumnezeul lor cu cea a pozi iei inimii lor. S ne întreb m o dat cercetându-ne: „Ce fel de Dumnezeu am eu de fapt dea-supra mea?” Sau cu privire la tema noastr : „De care fel este de fapt glasul pe care-l urmez?” În acest sens trebuie în eles i Ps.18 când în versetul 26 se spune despre Dumnezeu: „Cu cel curat Te ar i curat, i cu cel stricat te por i dup stri-c ciunea lui” (tradus din german , nota trad.). Spune, ce fel de Dumnezeu ai tu deasupra ta? Crezi serios c Dumnezeu ar fi sucit? Este Dumnezeu cu adev rat Unul care tot pretinde de la tine i te exploateaz , Care este mereu numai aspru i ne-milos cu tine? E ti mereu numai dezam git de El? H. Menge traduce a doua parte a versetului de sus astfel: „... dar fa de cel fals Tu Te ar i dezam gitor.” Cu alte cuvinte tu nu e ti decât fals dac ai un Dumnezeu deasupra ta care te dezam -ge te mereu! Pe acest teren al oglindirii de sine cresc desigur i cele mai multe confund ri i în el ri cu privire la glasul lui Dumne-zeu. Spus pe scurt: noi tindem ca tot ceea ce suntem noi s o citim atât la Dumnezeu cât i la semenii no tri. Ferice de cel care are deasupra sa un Dumnezeu iubitor, dar i mistuitor de sfânt! Înainte de a ne confrunta cu esen a glasurilor false trebuie s mai indic i o alt corelare fundamental cu privi-re la glasul lui Dumnezeu. Felul de ac iune al glasului lui Dumnezeu, adic felul i modul cum se apropie ea de noi i ne influen eaz , este în mod relevant foarte asem n tor cu felul func ion rii impul-surilor din inima noastr proprie. Cu alte cuvinte, exist o strâns înrudire între ceea ce sim im când dorim din noi în-

90


ine ceva i ceea ce sim im când Dumnezeu ne transmite ceva i ne-o pune pe inim . Glasul lui Dumnezeu ac ioneaz în

desf urarea lui emo ionant i entuziasmant, este plin de lu-min i de putere, pur i simplu conving tor. Dar exact a a este i cu dorin ele care s-au n scut din inimile noastre. De câte ori nu am fost emo ionat i entuziasmat de vreo dorin – i nu rareori de cele evlavioase – i la urm a trebuit s recu-

nosc c ele nu au fost absolut deloc în concordan cu voia i cu glasul lui Dumnezeu. De ce comunic Dumnezeu cu co-piii S i tocmai pe o „lungime de und ” care poate fi atât de u or confundat i gre it în eleas ? Aceasta are diferite mo-tive: la unul din ele este vorba de identificarea noastr cu Hristos ca i cap. La urma urmei noi suntem m dularele trupului S u. Este evident faptul c Dumnezeu Î i introduce sim mintele i voia Sa în indica iile Sale, a a c voia Sa poate deveni cu pl cere voia noastr . Cu trupul nostru se în-tâmpl la fel. Noi nu avem nevoie ca înaintea fiec rui pas s începem o discu ie cu picioarele noastre. Picioarele sunt me-reu dotate cu voia capului i aduse în acord cu acesta, excep-tând cazul c sunt bolnave. Pe de alt parte asem narea acestor impulsuri ne oblig la o decizie clar : ori tr im pentru noi în ine, ori pentru Dumne-zeu. În ambele moduri concomitent nu-i cu putin ! Pornind din aceast corelare noi vedem din nou necesitatea din Rom.12.1-21 în care este vorba c noi trebuie s ne d ruim 1 „V îndemn dar fra ilor, pentru îndur rile lui Dumnezeu, s aduce i trupurile

voastre ca o jertf vie, sfânt , pl cut lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastr în eleapt . S nu v conforma i veacului acestuia, ci s fi i transforma i prin în-noirea min ii voastre, ca s pute i în elege care este voia lui Dumnezeu, cea bu-n , pl cut i des vâr it .”

91

ca o jertf vie, sfânt i pl cut lui Dumnezeu dac vrem s cunoa tem voia Sa des vâr it . De aceea i este atât de im-portant pentru noi „ coala pustiului” (Deut.8). Acolo Dumnezeu ne desparte bucat cu bucat de via a noastr egoist , astfel încât are loc o desp r ire adânc între impul-surile activate suflete te i cele activate duhovnice te, între via a omeneasc i cea dumnezeiasc . Acest proces dureaz pân ce întreaga natur omeneasc este desp r it de cea dumnezeiasc i a str puns domnia singular a naturii dum-nezeie ti (Evr.4.12)1. Deci prin ce se poate recunoa te dac un gând vine din pro-pria inim sau din inima lui Dumnezeu? Se poate recunoa te vreodat aceast deosebire dac atât glasul lui Dumnezeu cât i al nostru propriu este de o natur luminoas emo io-nant i captivant ? Da, se poate foarte bine. Exist o deo-sebire foarte simpl i fundamental care se bazeaz pe ur-m torul semn de recunoa tere: se afl în felul de a fi emo i-onat. Tot ce este ac ionat de Duhul lui Dumnezeu ne intro-duce într-o libertate mai profund : „Unde este Duhul Domnului, acolo este libertate” (2Cor.3.17 i Ioan 8.322). Dimpotriv , tot ce vine de la noi în ine sau din împ r ia în-tunericului, ne duce în robie i constrângere (Rom.6.16)3. În practic aceasta arat a a c vorbirea lui Dumnezeu ne adu-

1 „C ci Cuvântul lui Dumnezeu este viu i lucr tor, mai t ietor decât orice sabie

cu dou t i uri; p trunde pân acolo c desparte sufletul i duhul, atât încheietu-rile cât i m duva ...” 2 „... ve i cunoa te adev rul i adev rul v va face liberi.”

3 „Nu ti i c dac v supune i robi cuiva ca s -l asculta i, sunte i robii aceluia de

care asculta i, fie de p cat, care duce la moarte, fie de ascultare care duce la dreptate?”

92


ce împlinire concomitent prin lini te sufleteasc i prin certi-tudine de nestr mutat. Atunci pe de o parte tim foarte clar ce vrea Domnul; pe de alt parte acest lucru îl i putem l sa lini ti i în mâna Lui i nu trebuie s ne ag m de el strâns i încorda i i nici s -l ap r m dac este pus pe undeva sub semnul întreb rii. Dar dac vr jma ul sau chiar noi în ine am manevrat la problem , atunci nu ne putem deta a lini ti i de ea. i astfel r mânem într-un mod enervant ag a i de ea i o lu m mereu în ap rare. Deci glasul lui Dumnezeu ne eli-

bereaz , fiindc tim c Dumnezeu st în spatele nostru i El Însu i este preocupat de împlinirea intelor Sale (Filip.1.6)1.

Glasuri str ine

Fie ca oglinda care urmeaz s ne fie un ajutor practic pen-tru o mai bun deosebire a glasului lui Dumnezeu. Aceste puncte ar fi de prisos dac noi ne-am ine cu credincio ie de semnele de baz de recunoa tere ale glasului lui Dumnezeu. Ne mai amintim înc desigur: glasul lui Dumnezeu cât i mai ales toat domnia Lui ac ioneaz mereu în pace asupra copiilor S i! Col.3.15: „ i pacea lui Hristos s (decid ) fie arbitru de lupt în inimile voastre” (traducere din germa-n , nota trad.). Imediat ce aceast pace a lui Hristos se retra-ge de la noi, Dumnezeu ne arat prin aceasta c noi ne afl m chiar pe punctul de a ie i din voia Lui i de a urma unui „duh str in”. (Prin „duhul str in” eu nu m refer literalmente la un „demon”, ci mai degrab la o gândire fals a inimii. Aceasta apare nu rareori prin inspira ie demonic .) 1 „Sunt încredin at c Acela care a început în voi o bun lucrare, o va duce la

cap t pân în ziua lui Isus Hristos.”

93

În acest loc mai trebuie s aten ionez c acest mesaj este îndreptat c tre acei copii ai lui Dumnezeu care deja cores-punz tor pozi iei lor înaintea lui Dumnezeu tr iesc în lumi-n i de aceea sunt pe cale de a înv a s p streze starea p cii rezultat din aceasta. Ace tia vor fi ispiti i de vr jma-ul în toate felurile posibile ca ei s abandoneze i s piard

sfânta proprietate a p cii lui Hristos. Dimpotriv , cel care înc tr ie te încâlcit în împotrivire i p cate, înc nici nu cunoa te aceast pace. El, înc înainte de a se putea orienta dup pacea lui Dumnezeu, va trebui în primul rând s r zbat la aceast pace a lui Hristos prin umilin , regrete i poc in . În anumite timpuri acest pro-ces poate aminti de orice numai de pace nu, fiindc „Dum-nezeul nostru este un foc mistuitor” (Evr.12.29). Dar Dum-nezeu este i r mâne un Dumnezeu al r bd rii i îndur rii i drept ii. Chiar dac „trebuie s ne declare r zboi”, El o face într-un fel pa nic (Deut.20.10)1. Duhul condamn rii: Datorit bisericii care se abate tot mai mult, chiar în zilele noastre deseori trebuie predicat poc in-a i judecata i aceasta din îns rcinarea Domnului. Po i s

transmi i acest mesaj cu atâta inim i dragoste cât vrei, c totu i dup aceea unii copii ai lui Dumnezeu afla i sub pre-siunea unui duh de condamnare p r sesc cu siguran sala de adunare. Ascult copil al lui Dumnezeu: în Hristos Isus nu mai exist nici o condamnare! (Rom.8.1)2. Ori de câte ori ajungi sub o ap sare de condamnare, aceasta nu a fost rân-

1 „Când te vei apropia de o cetate ca s te lup i împotriva ei, s-o invi i la pace.”

2 „Acum deci nu mai este nici o condamnare pentru cei care sunt în Hristos

Isus.”

94


duit de c tre bunul P stor. Diavolul este acuzatorul i r t -citorul! (Apoc.12.10)1. Numai el aduce sim mintele împo-v r rii i ale condamn rii peste noi, dar niciodat Domnul. Sub condamnare ajung numai cei nedispu i la poc in sau aceia care înc au un suflet slab sau o con tiin slab i de aceea se condamn pe ei în i i (1Ioan 3.20)2. Atâta timp cât o inim nu este înt rit prin credin în har, vr jma ul poate transforma fiecare cuvânt aspru într-o amenin are de con-damnare. S nu mai dai loc acestui glas, fiindc nu îi dato-rezi nici o supunere! Duhul de h ituire: De exemplu la aceast voce se apleac cu predilec ie participan ii no tri. Dup ce se afl un timp în reabilitarea noastr , unii sunt deodat de p rere c ei trebuie acum s fac neap rat ceva, cât de repede cu putin , cu pri-vire la ie irea lor i la viitor. Dar Duhul Sfânt nu este nicio-dat un duh h r uitor. i nici nu a fost vreodat glasul lui Dumnezeu cel care în adunarea ta sau în statul t u înaintea Domnului s te fi h ituit de la o activitate evlavioas la alta! A fost un alt glas cel care te-a aten ionat înaintea timpului de citire a Bibliei: „Acum ar trebui s te rogi mai întâi ...”, i când vrei s - i folose ti timpul pentru rug ciune iar i s te amenin e: „Cât mai vrei s fi del s tor în citirea Bibliei?” Nu, glasul Domnului nu te va h itui niciodat în acest fel. 1 „ i am auzit în cer un glas puternic, care zicea: «Acum a venit mântuirea, pute-

rea i împ r ia Dumnezeului nostru i st pânirea Hristosului S u, pentru c acuzatorul fra ilor no tri, care zi i noapte îi acuza înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.” 2 „... fiindc dac ne condamn inima noastr , Dumnezeu este mai mare decât

inima noastr i cunoa te toate.”

95

Duhul de fric : De câte ori nu ne-am trezit dis-de-diminea i ni s-a amintit de toate situa iile grele ale zilei care urmeaz i ale viitorului? Recunoa te acest glas dup roada lui! Este

un duh de fric i nu glasul Duhului lui Dumnezeu „care ne aduce aminte toate lucrurile ...”. Exist copii ai lui Dumne-zeu c rora le este fric de orice i de to i. Ei sunt mereu avertiza i de un glas interior ca s nu fac gre eli, s nu spu-n ceva fals, s nu- i piard imaginea i altele. Dar de ce în-clin m mereu spre acest glas, m car c Domnul zice clar în 2Tim.1.71 c noi nu am primit un duh de fric ? S inem minte acest lucru: noi nu suntem datori s ascult m de nici un glas care ne inspir fric . Sunt minciuni rele, nimic altceva. Duhul de suspiciune: Tot mai mult cre te num rul acelor copii ai lui Dumnezeu care socotesc c ei ar cunoa te prin Duhul lui Dumnezeu c la anumite persoane ceva nu este în ordine. Acest domeniu este foarte diversificat i de aceea în acest cadru nu poate fi prezentat decât par ial. Pentru noi es-te înainte de toate important ca noi s ne men inem tari în faptul c Duhul lui Dumnezeu este un duh al realit ii i al adev rului (Ioan 16.13)2, dar niciodat un duh al sus inerii pe nedrept sau al suspiciunii. Fiecare adev r poate i trebuie s fie sus inut concret prin cel pu in doi pân la trei martori (Deut.19.153 i 2Cor.13.14). De câte ori nu ai considerat de- 1 „C ci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de fric , ci de putere, de dragoste i de

chibzuin .” 2 „Când va veni Mângâietorul, Duhul adev rului, v va c l uzi în tot adev rul;

c ci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ce va fi auzit i v va vesti lucrurile viitoare.” 3 „S nu se ridice un singur martor împotriva unui om, cu privire la vreo nele-

giuire sau vreun p cat comis; un fapt nu va putea fi întemeiat decât pe cuvintele a doi sau trei martori.”

96


ja c tii ce gânde te un alt om despre tine? Sau de câte ori nu am pretins c tim exact ce anume ar putea gândi cutare om despre noi, ce ne-ar pricinui sau ce ar vorbi împotriva noastr ? Prin ce putem deci deosebi dac astfel de inspira ii sunt de la Dumnezeu, de la noi în ine sau dintr-o surs str i-n ? (Pentru c Dumnezeu d uneori cu adev rat astfel de descoperiri!) Orice inspira ie care ne desparte în inima noastr de aproapele nostru sau ne a â împotriva lui, este un glas str in. Deci s le recuno ti dup roade. Fra i i su-rori, tot ceea ce se na te dintr-un duh înc rcat cu temeri, pre-ten ii sau altfel de lucruri negative, nu are nimic a face cu glasul lui Dumnezeu – chiar dac con inutul ar fi cât de ade-v rat! Dumnezeu este întotdeauna pentru noi i plin de compasiune, chiar i atunci când trebuie s ne disciplineze! Duhul de robie: Acest glas fals intr pe furi cu predilec ie în adun ri, predici, c r i i seminarii. Eu amintesc aici exemple pe care le-am observat de multe ori: un predicator aprinde din nou un foc i le spune cre tinilor cât de nespus de pierdut este lumea i cât de pu ini misionari exist pro-centual pentru ea. i deja unul i altul consider c aude gla-sul lui Dumnezeu care îl întreab insistent: „E ti gata s mergi pentru Mine pân la cap tul lumii!? E ti gata s aduci o jertf sau alta? E ti gata ...!?” Fiindc în fa a unor astfel de realit i tragice te pomene ti aproape ca un tr d tor în cazul în care nu r spunzi afirmativ, i de aceea tu te dedici imediat unor fapte neobi nuite: a a se explic faptul c foarte curând ba unul ba altul se echipeaz pentru ri îndep rtate ... ( i nu

4 „Vin la voi pentru a treia oar . Orice cuvânt s fie sprijinit pe m rturia a doi

sau trei martori.”

97

pentru acum i ast zi – acolo unde chiar se afl ), altul pos-te te trei s pt mâni „ca Daniel”, iar altul este gata s predice „ca Apolo”...; i altul jur c pân la sfâr itul anului va ajunge la un anumit num r de converti i ... i a a mai depar-te. Toate acestea apoi au loc cu multe gemete i oftaturi din greu; i pentru c nu se vrea fugirea din coala lui „Dumne-zeu”, se rezist ..., pân la pr bu ire. Dar iubi ii mei: nu fie-care nevoie este în acela i timp i o chemare personal ! Dac tu tr ie ti obligat vreunei astfel de c i i o parcurgi într-un fel înrobitor, fiindc socote ti c L-ai auzit pe Dum-nezeu vorbindu- i aspru, atunci î i spun: glasul lui Dumne-zeu nu este un glas înrobitor! Ori l-ai auzit aspru pentru c e ti neascult tor i egoist, ori nici nu a fost glasul lui Dum-nezeu. În ambele cazuri – tu oricum nu sluje ti lui Dumne-zeu atâta timp cât o faci într-un fel înrobitor i lipsit de bu-curie (Isa.58.51 i Ps.100.22). Duhul ip tor: Exist i credincio i care sunt de p rere c cu timpul Duhul Sfânt n-ar mai comunica cu ei decât ipând, fiindc e ueaz atât de des i pricep greu. S nu da i loc acestui duh! Tat l ceresc nu ip la noi dac nu ascult m de El. El nu devine tot mai tare în voce, cum este din p cate foarte rapid cazul la p rin i atunci când copiii nu îi ascult . Dimpotriv , glasul lui Dumnezeu devine tot mai încet la fie-care neascultare i de aceea Pavel ne avertizeaz : „Nu stin-ge i Duhul” (1Tes.5.19). De aceea s-a spus i în vremea lui Samuel: „Cuvântul Domnului era rar în timpul acela” 1 „Oare acesta este postul pe care Eu l-am ales: s - i întristeze omul sufletul o

zi? S - i plece capul ca un pipirig i s întind sub el sac i cenu ? Aceasta nu-me ti tu post i zi pl cut Domnului?” 2 „Sluji i Domnului cu bucurie, veni i înaintea Lui cu cântece de biruin .”

98


(1Sam.3.1). T cerea crescând a lui Dumnezeu are un motiv din cauza c ruia mul i credincio i sunt nevoi i s se târasc permanent cu o „cunoa tere confuz a p catului”. Ei au tot gre it în acela i lucru i totodat au trecut cu vederea înceti-nirea tot mai accentuat a glasului Duhului. Acum Dumne-zeu tace fa de ei pân ce ei în i i se întorc la adev r. Dar mai întâlnim mereu i cre tini foarte con tiincio i i sinceri care sufer de asemenea de „cunoa terea confuz a p catu-lui”. Ei nu sunt con tien i de vreun p cat, îns se simt mereu vinova i i acuza i. Aici g sim r d cina unei con tiin e prea slabe i a unei minu iozit i nes n toase exagerate. Despre ace ti oameni Ecleziastul spune: „Nu fii prea drept ... pen-tru ce s te pierzi singur?” (Ecl.7.16). Ace tia trebuie s înve e s nu mai fie atât de meticulo i. Ei cad din har, fiind-c doresc s plac lui Dumnezeu dup firea lor. i vai de ei, dac cad odat cu adev rat în p cat, c ci atunci ei aproape c nu- i mai pot reveni de la aceast întâmplare. Dar nu este glasul bunului P stor care îi acuz atunci! Dumnezeu nu-i acuz nici pe unii, nici pe al ii! El ne dezvele te f r ocol p catul nostru, dar numai pentru a ne elibera i pentru a ne face bine prin aceasta (Deut.8.16)1. Duhul de judecat : este aproape incredibil c unele a a-numite exprim ri profetice în fapt i adev r nu sunt altceva decât o critic rea. (În orice caz acela i lucru trebuie spus i cu privire la cei care judec dup aceea exprim rile profeti-ce autentice). Îns între un duh de judecat i duhul proroci-ei exist o deosebire esen ial , cu toate c ar fi cu putin ca

1 „... care i-a dat s m nânci în pustie mana aceea necunoscut de p rin ii t i, ca

s te smereasc i s te încerce i s - i fac apoi bine.”

99

întregul con inut al ambelor exprim ri s fie exact acela i. Fie ca i asupra acestui domeniu s domneasc m rturia p -cii. Dar tot ceea ce nu este exprimat sau f cut dintr-o inim comp timitoare i în acest fel pentru aproapele nostru, este distructiv i de lep dat. În acest sens câte unul a spus adev -rul despre aproapele s u, ... i totu i a avut loc nu din duhul prorociei, ci dintr-o inim rea i ofensiv a criticii. Duhul lumii: În dreptul acestui glas s-ar mai putea reda i concluziona multe lucruri. Glasul ne d s recunoa tem unele lucruri „ca de la Domnul”, ele nefiind la urma urmei decât dorin e carnale. Nenum rat de mul i credincio i se las du i încolo-încoace an de an de acest glas. El favorizeaz tot ce promite succes sau beneficiu i pe deasupra promoveaz in-dividualismul. În modul cel mai clar am putut experimenta în elarea i înc p ânarea acestui a a-numit „glas al lui Dum-nezeu” la coala biblic , în coal i adunare: aici de mai multe ori s-a întâmplat c doi sau chiar trei b rba i au venit în acela i timp la aceea i fat i i-au declarat festiv: „Domnul mi-a ar tat c tu o s fii so ia mea.” Aici nu este nevoie de o cunoa tere biblic matur pentru a putea recunoa te c Dum-nezeu nu face a a ceva. La cel pu in doi dintre cei trei nu a vorbit glasul lui Dumnezeu, ci duhul lumii acesteia. Iubi ii mei, cu to ii avem înc un drum lung în fa a noastr . S ne rug m unii pentru al ii ca timpul scurt r mas s -l pu-tem r scump ra corespunz tor i s nu urm m pe „un str -in” acum când vine peste lume marea încercare i separare. [Extras din cartea „Lehre mich, Herr!” („Înva -m , Doamne!”), comand nr. 2]

100

Voia lui Dumnezeu

„Fac -se voia Ta” (Mat.6.10).

„Fac -se voia Domnului” (Fapt.21.14).

„Totu i nu cum voiesc Eu, ci cum voie ti Tu” (Mat.26.39).

„Mul umi i pentru toate, c ci ACEASTA ESTE VOIA LUI DUMNEZEU în Hristos Isus pentru voi” (1Tes.5.18).

I. Dimensiunea static i dinamic a voiei lui Dumnezeu

Dumnezeul nostru are o voie. Întrebarea dup aceast voie mi c cugetele de când lumea. Care este propriu-zis voia lui Dumnezeu? Care este cea mai concret form de exprimare a voiei Sale? Bineîn eles c omul caut mereu ceva „palpa-bil, practic, logic” – chiar i în chestiunea voiei lui Dumne-zeu. Cel mai mult i-ar place ca voia lui Dumnezeu s o aibe la îndemân formulat clar ca cristalul. Dar în mod foarte evident nu aceasta este inten ia lui Dumnezeu. Trebuie s tim în primul rând c voia des vâr it a lui Dumnezeu se compune dintr-o dimensiune static i una di-namic . Noi am putea vorbi i despre o dimensiune în eleas omene te i despre una neîn eleas omene te. Dimensiunea

101

static a voiei lui Dumnezeu este cea sesizabil , fiindc ea se compune din declara ii de voin stabilite i neinterpreta-bile, ca de exemplu: „Mul umi i pentru toate, c ci ACEASTA ESTE VOIA LUI DUMNEZEU în Hristos Isus pentru voi” (1Tes.5.18). A adar despre dimensiunea static nu exist nimic de discutat. În ea voia lui Dumnezeu este deja clar formulat i poate fi îndeplinit de noi în orice timp, numai s vrem. În modul acesta, cum arat exemplul, putem s mul umim tot timpul pentru toate i s împlinim în acest fel voia lui Dumnezeu. Faptul c exist i o dimensiune dinamic a voiei lui Dum-nezeu îl vei realiza cel târziu atunci când te afli mul umind într-o situa ie f r ie ire i cu toat mul umirea rev rs toare tu nu ai nici cea mai mic idee cum vei merge mai departe. Dimensiunea dinamic a voiei lui Dumnezeu cuprinde toate situa iile vie ii în care noi în ine nu mai putem avea o privi-re de ansamblu i nu mai de inem controlul, dar totu i sun-tem obliga i la ac iuni i decizii concrete. De aceea dimensiu-nea dinamic este mereu aceea care ne pune în mi care, ne pune întreb ri i ne conduce spre o dependen strâns de Dumnezeu. Cum putem s tim în tot timpul zilei obi nuite ce este pentru noi cel mai bine cu privire la hot rârea gene-ral a lui Dumnezeu? Voia static în aceast privin nu ne creeaz probleme. Întreb rile grele apar mereu abia în leg -tur cu voia dinamic a lui Dumnezeu. Aici experiment m direct realitatea m rturisit în Isa.55.8-9: „C ci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre i c ile voastre nu sunt c ile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile fa de p mânt, atât sunt de sus c ile Mele fa de c ile voas-tre i gândurile Mele fa de gândurile voastre.”

102

Voia lui Dumnezeu

Cum se afl atunci care este sau nu voia lui Dumnezeu în si-tua ii concrete? Exist în fiecare situa ie o singur „voie a lui Dumnezeu” absolut sau i mai multe? Este voia lui Dumne-zeu mereu în eleas omene te i bun ? Este voia lui Dumne-zeu stabilit ca o lege a naturii? Oare putem s ne împotrivim voiei Sale sau o putem influen a cel pu in? i multe întreb ri asem n toare s-ar mai putea ad uga. Fiecare minte treaz trebuie s fie luminat de faptul c afar de împlinirea voiei lui Dumnezeu nu poate exista ceva mai înalt i mai bun la ca-re omul s ajung în via a sa p mânteasc ; c ci cine poate supralicita în elepciunea lui Dumnezeu i sfatul S u binevoi-tor? (Iov 21.22)1. Dimpotriv , vai de noi dac noi omitem voia des vâr it a lui Dumnezeu! Dar cum putem ajunge s cunoa tem tot timpul aceast voie de necuprins omene te? Exist timpuri când întrebarea dup împlinirea voiei dinamice a lui Dumnezeu îi face chiar i pe copiii sinceri ai lui Dumne-zeu s - i piard min ile. Ei î i cerceteaz zi i noapte c ile i uneori prin multele lor taton ri ajung s se blocheze. Te mi -c i pe tine aceste întreb ri? Ce te motiveaz , ce te înaripeaz pe tine? Care sunt intele vie ii tale? Pentru ce î i dedici orele, zilele, s pt mânile tale i anii t i? Ce ai scrie despre tine dac ar trebui s rezumi

într-o autobiografie scurt toate c ut rile, ac iunile i str da-niile tale? Ia o dat în mân un lexicon i prive te câteva biografii scurte. Cite te odat pentru ce s-au dedicat unii oameni i întreab -te: ce ar sta scris aici despre mine? O ce fiin e f r int i f r orientare suntem noi uneori! Despre mul i nu ar scrie mai mult decât: „El a umblat f r int i a 1 „Oare pe Dumnezeu Îl vom înv a noi cunoa terea, pe El, care judec pe cei de

sus?”

103

c utat în toate mai mult.” Iubi ilor, dup ce râvnim noi? Pen-tru ce vrem s tr im i dac este nevoie s i murim? Care es-te „viziunea” noastr , sarcina vie ii noastre? Pentru ce int , pentru ce realizare ne d m totul – chiar i via a noastr ?

Sensul voiei statice

Cu cât mai mult ne mi c lucrurile înalte, cele din urm i de neconceput omene te, cu atât mai mult ar trebui s ne preocup m de cele apropiate i de conceput omene te. Voia static a fost dat din pricina voiei dinamice. Numai prin voia static intr m în cea dinamic . Înainte s vrem s ajungem la lucrurile dinamice de neconceput i înalte, trebuie s ne dedi-c m statornic celor la îndemân i apropiate. Cum vrem s ne întrecem cu caii în alergare dac înc ne epuizeaz oamenii? (Ier.12.5)1. Faptul c te po i aproape mistui cu întreb rile voiei celei din urm a lui Dumnezeu, noi am ar tat-o deja. Dar celor mai pu ini le vine în minte s se dedice pur i sim-plu în primul rând în mod consecvent împlinirii statice a voiei lui Dumnezeu. De exemplu, din pricina lipsei lor de orientare ei înceteaz mereu „s mul umeasc în toate i pentru toate”. Dup sim mintele lor ei sunt mereu de p rere c sufer din pricina grijii împlinirii des vâr ite a voiei lui Dumnezeu. Dar oare este posibil s le fie atât de mult pe suflet împlinirea de-s vâr it a voiei lui Dumnezeu dac ei nici m car nu sunt dispu i s fac în mod consecvent ceea ce le este aproape i la îndemân ? „Mul umi i pentru toate, c ci aceasta este voia

lui Dumnezeu în Hristos Isus pentru voi.”

1 „Dac alergând cu cei ce alearg pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea s te

iei la întrecere cu ni te cai?”

104

Voia lui Dumnezeu

II. Dimensiunea ve nic a voiei lui Dumnezeu

„C ci noi suntem lucrarea Lui i am fost crea i în Hris-tos Isus pentru fapte bune pe care Dumnezeu le-a preg -tit mai dinainte ca s umbl m în ele” (Efes.2.10).

Lucr rile dinainte preg tite

Voia lui Dumnezeu are în continuare i o dimensiune ve -nic . Trebuie s tim neap rat despre aceasta, pentru ca noi s nu ne amestec m în meseria lui Dumnezeu sau s ne r -t cim în hot rârile Sale. Noi s umbl m zilnic cu o deplin con tiin a faptului c Dumnezeul nostru este un Dumne-zeu planificator care nu Î i manifest voin a în mod spon-tan, dependent de situa ii. Dimpotriv , El a definitivat-o de-ja înainte de întemeierea lumii în faptele dinainte preg tite! Da, cu adev rat, Dumnezeu are un plan definitiv pentru via-a ta i a mea! Noi nu suntem numai ni te produse simple

ale soartei sau hazardului – nici m car atunci dac noi, pri-vit din perspectiva omeneasc , am fost z misli i „involun-tar”. Pentru aceasta Dumnezeul nostru este prea mare, prea omniprezent i atot tiutor. Despre toate i oricine Domnul spune: „N-ai auzit c Eu de mult am preg tit acest lucru i c l-am hot rât din zilele de odinioar ?” (2Împ.19.25).

„Nu iese din gura Celui Prea Înalt r ul i binele?” (Plân.3.38; Gen.45.81). De aceea ce spune David în Ps.139.16 este valabil pentru to i oamenii: „Ochii T i au v zut fiin a mea neîntocmit (embrionul) i în cartea Ta

1 „A a c nu voi m-a i trimis aici, ci Dumnezeu ...”

105

au fost scrise toate m dularele mele, care din zi în zi luau chip când nu era înc nici unul din ele.” Dumne- zeu este un planificator universal, Care le-a planificat i preg tit pe toate i orice deja înainte de întemeierea lumii (Efes.1.4)1.

Pornire sau constrângere?

Aici mai trebuie s inem cont de înc o deosebire importan-t . Fiindc la prima vedere s-ar putea spune c toate vin în via a noastr ca i în istorie, adic „cum trebuie s vin ”. De aceea mul i, atunci când vorbesc despre lucr rile dinainte preg tite, vorbesc despre o „dumnezeiasc hot râre dinainte” (predestinare). Desigur c , în liniile mari ale istoriei mântui-rii, exist aceast „constrângere sfânt ”. De aceea, sub garan-ia dumnezeiasc Împ r ia lui Dumnezeu se va impune i se

va des vâr i! Acestei voin e ve nice a lui Dumnezeu nimic i nimeni nu i se va putea opune cu înc p ânare. Dar în ce pri-ve te „lucr rile dinainte preg tite” pentru noi, noi nu avem voie s transpunem acest principiu asupra destinelor noastre individuale. În timp ce Dumnezeu a hot rât mai dinainte un destin de neocolit pentru puterile întunericului (Mat.8.29)2, El a preg tit dinainte, pentru noi oamenii, c i i lucr ri în ca-re s putem umbla benevol i de aceea se spune de mai multe ori: „ i-am pus înainte via a i moartea, binecuvântarea i blestemul. Alege deci via a ca s tr ie ti” (Deut.30.19).

1 „... dup cum ne-a ales în El înainte de întemeierea lumii, ca s fim sfin i i

f r pat înaintea Lui în dragoste ...” 2 „ i iat , ei au strigat zicând: «Ce avem noi cu Tine Isuse, Fiul lui Dumnezeu?

Ai venit aici s ne chinuie ti înainte de vreme?”

106

Voia lui Dumnezeu

Dar fiindc în acest punct nu s-a f cut suficient de bine deo-sebirea, s-a ajuns pân la declara ii hulitoare împotriva lui Dumnezeu, c Dumnezeu i-ar fi hot rât pe unii oameni pen-tru cer i pe al ii pentru iad. (Locuri din Biblie ca Rom.11. de la v.71; 1Pet.2. de la v.82 i altele ar mai i sus ine aceste considera ii.) În orice caz este adev rat ce spune Scriptura: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât” (Rom.9.13). Dar a trage imediat concluzia din aceasta c Dumnezeu i-a rânduit pe unii oameni de la început pentru iad, este o con-cluzie omeneasc grav i r t cit ! Toate lucr rile lui Dum-nezeu au fost gata planificate deja înainte de existen a i c -derea lui Satan, înainte de întemeierea lumii i deci înainte de p trunderea p catului (Efes.1.4-11)! Cum s fi planificat atunci Creatorul Sfânt un iad? Deci exist din ve nicii un „plan ancestral” de care Dumne-zeului ve nic nu-I pare niciodat r u. Fiindc darurile i chem rile harului S u sunt f r p rere de r u i de aceea sunt i irevocabile (Rom.11.29). Dar planul ancestral al lui Dumnezeu este via nepieritoare i mântuire ve nic pen-tru to i (!) oamenii, fiindc este scris: „Voia lui Dumnezeu ESTE ca TO I oamenii s fie mântui i” (tradus din ger-man , nota trad.) (1Tim.2.4); „Fiindc atât de mult a iubit Dumnezeu LUMEA ...” (Ioan 3.16); „Iat Mielul lui Dumnezeu care ridic p catul LUMII!” (Ioan 1.29). De aceea i chemarea la poc in este adresat c tre TO I (Marc.1.153; Fapt.2.384).

1 „Deci ce urmeaz ? C Israel n-a c p tat ce c uta, iar cei ale i au c p tat, pe

când ceilal i au fost împietri i, dup cum este scris: «Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca s nu vad i urechi ca s n-aud pân în ziua de ast zi.»” 2 „Ei se împiedic de Cuvânt, fiind neascult tori; i la aceasta au fost rândui i.”


107

Cu deplin dreptate „împotrivitorii predestina iei” eviden ia-z aceste locuri din Scriptur , pentru a dovedi prin acestea pur i simplu c Dumnezeu nu a „predestinat” pe nimeni „pentru iad”. Fiindc dac Dumnezeu a f cut o chemare c -tre TO I, atunci trebuie s existe i o cale corespunz toare drept ii lui Dumnezeu prin care s se poat urma acestei chem ri. Dar a a cum exist un „dincolo de” pe partea „adep ilor pre-destina iei”, tot la fel exist i un „dincolo de” pe partea „împotrivitorilor predestina iei”. C ci în timp ce unii consi-der c Dumnezeu a rânduit mai dinainte oamenii pentru pierzare, ceilal i, la rândul lor, corup dreptatea lui Dumne-zeu. C ci ei consider c Dumnezeu, corespunz tor rânduie-lii Sale ve nice, ar duce pe to i oamenii în cer, indiferent da-c ace tia mai înainte s-au poc it sau nu. Este pur i simplu o tragedie mare c noi oamenii, datorit min ii noastre limitate trebuie s dec dem mereu spre una din concluziile sau combina iile extreme! Dar dup Scriptu-r nu exist nici o „soart preconceput ” care îi condamn pe unii oameni la iad, i nici alta care s -i „promoveze” au-tomat pe to i oamenii în cer. Dragii mei, „lucr rile dinainte preg tite” m rturisite în Scriptur , vorbesc despre complet altceva i nu au nimic, dar absolut nimic a face cu „meca-nisme inevitabile ale destinului”, nici cu cele pozitive i nici cu cele negative! 3 „... i spunînd: «S-a împlinit timpul i împ r ia lui Dumnezeu s-a apropiat.

Poc i i-v i crede i în Evanghelie!»” 4 „«Poc i i-v », le-a zis Petru, « i fiecare din voi s fie botezat în Numele lui

Isus Hristos, spre iertarea p catelor voastre ...»”

108

Voia lui Dumnezeu

O planificare a mântuirii, care este orientat f r p rere de r u c tre TO I oamenii, nu are a face nici pe departe ceva cu „garan ia împ c rii generale”. Cu siguran c Dumnezeu nu ar fi trimis nici un singur misionar dac sângele lui Isus i-ar fi mântuit oricum pe to i! Cine a num rat cadavrele sfin ilor martiri înainta i care au plecat din îns rcinarea lui Dumnezeu i cu chem rile lor insistente la poc in i-au pierdut via a?

Dumnezeu ar trebui cândva s Se scuze cu adev rat în fa a lor, pentru c sângele lor s-ar fi v rsat degeaba! Faptul c planul de mântuire este valabil pentru TO I, nu înseamn în primul rând nimic altceva decât c Dumnezeu a creat din ve nicii pentru FIECARE om o cale rezolvat , posibil de parcurs pentru des vâr ire în slav . Cu alte cuvinte, acest plan exist i ast zi neschimbat, indiferent dac între timp au ap -rut sau nu p catul, moartea sau Diavolul. Pentru fiecare om în parte exist o cale des vâr it , dinainte preg tit i rev rs -toare în slav i har pentru via . Aceast cale este i r mâne posibil de parcurs, indiferent ce va mai veni asupra acestui cosmos. Faptul c Dumnezeu „l-a iubit pe Iacov i l-a urât pe Esau” ( i câte locuri asem n toare din Scriptur ar mai exis-ta) nu ne spune nimic altceva decât c Dumnezeu le are mai departe pe toate sub puterea planific rii i regiei Sale, chiar i dup ce omul a p r sit i a lep dat cel mai bun i mai neînlo-cuibil „plan ancestral”. Noi nu putem fugi afar din planurile Planificatorului ve nic, chiar i dac am fi desconsiderat sau înc lcat prima sut din planurile Sale. Un plan este pur i sim-plu schi a exact a „c ilor i posibilit ilor aflate la dispozi ie i de aceea de dorit”. Nici un plan, cât ar fi el de genial, nu

poate obliga pe cineva la o executare neap rat (Evr.4.3)1.


1 „C ci noi, care am crezut, intr m în odihna despre care a zis: «Am jurat în mâ-

109

Vreau s o clarific printr-un exemplu: chiar dac Dumnezeu i-ar fi dat primului om în mân un „plan de prim clas ” pentru realizarea unui motor ned un tor mediului, el nu ar fi fost obligat prin acesta s i pun în practic acest plan. Când în anul 1972 am frecventat coala profesional de me-canici auto, ni s-a spus c motoarele antrenate de ap au fost deja demult inventate i exist . Dar unde sunt ele? Oamenii st pâni ai petrolului au cump rat cu mul i bani aceste pla-nuri pentru a nu- i periclita „afacerea cu i ei” prin acest „plan de prim clas ”. Astfel toate motoarele func ioneaz pân în ziua de azi pe „baza i eiului” d un tor mediului. De net g duit este i faptul c motorul pe benzin a fost creat pe baza legilor fizicii create de Dumnezeu. Planul i voia Sa ve nic stau la baza tuturor lucrurilor create. Cu privire la mediul înconjur tor un astfel de motor corespunde cel mult unui plan de „clasa a zecea”. Dar chiar i dac acum toate motoarele func ioneaz pe baz de i ei, ace tia nu pot desfiin a „motorul cu ap ” planificat în cadrul legilor fizice ale lui Dumnezeu. Deja Adam ar fi putut s construiasc acest motor cu ap – i atât timp cât exist acest p mânt, el va pu-tea fi construit ( i înc altele mult mai bune!). Fiindc Dum-nezeu a planificat de la început toate lucr rile i le-a a ezat „f r p rere de r u” în legile fizice, nu poate exista nici o inven ie cât de futuristic , care s nu se fi putut construi la fel i în vremea lui Adam. Dar o nefolosire a legit ilor date nu desfiin eaz deloc TOATE posibilit ile date.

nia Mea c nu vor intra în odihna Mea», m car c lucr rile Lui fuseser termi-nate înc de la întemeierea lumii.”

110

Voia lui Dumnezeu

Tot la fel este i cu c ile dinainte preg tite. Dumnezeu a pla-nificat toate i orice înainte de întemeierea lumii i nu a omis nimic. Toate lucr rile El le-a preg tit dinainte cu grij pentru TO I oamenii din toate vremurile (Evr.4.3; Efes.2.101). Singura întrebare este dac ei umbl în ele sau nu, dac sunt de acord cu ele, le folosesc sau nu. Totul este hot rât i pla-nificat chiar i în ceea ce prive te timpul i momentele (Ecl.3.1.172/8.63; Gal.4.1-24; Dan.11.355). Dumnezeu a planificat grani ele spa iului nostru de locuit i de ac iune (Fapt.17.26)6 i chiar i c ile i deciziile noastre zilnice sunt planificate (Prov.16.97/20.248). Pân în cadrul chem rilor i capacit ilor noastre totul este preg tit dinainte (Ier.1.4-59; Rom.9.9-1310). Chiar i fiec rei plante i fiec rui animal


1 „C ci noi suntem lucrarea Lui i am fost crea i în Hristos Isus pentru fapte bu-

ne pe care Dumnezeu le-a preg tit mai dinainte ca s umbl m în ele.” 2 „Toate î i au vremea lor i fiecare lucru de sub ceruri î i are timpul lui.”

„Atunci am zis în inima mea: «Dumezeu va judeca i pe cel drept i pe cel r u; c ci El a rânduit un timp pentru orice lucru i pentru orice fapt .” 3 „C ci pentru orice lucru este un timp i o judecat ...”

4 „Zic îns : cât timp mo tenitorul este un copil, nu se deosebe te cu nimic de un

rob, de i este st pân pe toate; ci este sub tutori i îngrijitori pân la vremea rân-duit de tat l s u.” 5 „Chiar i dintre cei în elep i vor c dea ca s fie încerca i, cur i i i albi i pân

la timpul sfâr itului, c ci sfâr itul nu va fi decât la timpul hot rât.” 6 „El a f cut fiecare neam de oameni dintr-un singur sânge, ca s locuiasc pe

toat fa a p mântului; le-a a ezat timpuri rânduite i hotare locuirii lor.” 7 „Inima omului se gânde te pe ce cale s mearg , dar Domnul îi îndreapt pa ii.”

8 „Pa ii omului vin de la Domnul, dar cum va în elege omul propria lui cale?”

9 „Cuvântul Domnului a venit la mine zicând: «Mai înainte ca s te fi întocmit în

pântecele mamei tale, te cuno team; i mai înainte ca s fi ie it tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte i te f cusem proroc al neamurilor.” 10

„C ci cuvântul acesta este o f g duin : «Pe vremea aceasta M voi întoarce i Sara va avea un fiu.» Ba mai mult: tot a a a fost i cu Rebeca. Ea a avut doi

gemeni numai de la p rintele nostru Isaac. C ci m car c ei nu se n scuser înc

111

Dumnezeu i-a sortit felul s u i înzestr rile Sale. Pân la ple-carea noastr i pân la încheierea istoriei totul este planificat exact (2Împ.13.14; Efes.3.9-111). În toate cazurile întrebarea este una singur : care dintre nenum ratele planuri stabilite ale lui Dumnezeu se pot împlini sau trebuie s se împlineasc în noi „nr. 1 ... nr. 2 ... nr. 10 ... nr. 100 ... i a a mai departe?”.

III. Calea intr rii în dimensiunea ve nic a voiei lui Dumnezeu

„De aceea i noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încet m s ne rug m pentru voi i s cerem s v umple de

cunoa terea deplin a voiei Lui în orice fel de în elepciune i de pricepere duhovniceasc , ca s umbla i într-un chip

vrednic de Domnul, ca s -I fi i pl cu i în orice lucru, adu-când rod în tot felul de fapte bune” (Col.1.9-10). „Epafras, care este dintr-ai vo tri, v salut . El, rob al lui Hristos Isus, v salut , totdeauna luptându-se pentru voi în rug ciunile sale pentru ca s fi i des vâr i i i cu to-

tul siguri în toat voia lui Dumnezeu” (Col.4.12). Când Dumnezeu vorbe te în Biblie despre lucr rile i c ile dinainte preg tite, atunci corespunz tor fiin ei Sale ve nic

i nu f cuser nici bine, nici r u, ca s r mân hot rârea lui Dumnezeu potrivit ale-

gerii, nu prin fapte, ci prin Cel care cheam , i-a zis: «Cel mai mare va sluji ca rob celui mai mic» dup cum este scris: «Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.»” 1 „... i s pun în lumin înaintea tuturor: care este administrarea acestei taine ascun-

se din veacuri în Dumnezeu care a creat toate, pentru ca domniile i st pânirile din locurile cere ti s cunoasc azi prin Biseric în elepciunea nespus de felurit a lui Dumnezeu, dup planul ve nic pe care l-a f cut în Hristos Isus, Domnul nostru.”

112

Voia lui Dumnezeu

iubitoare El vorbe te mereu despre c ile cele mai bune, pla-nurile cele mai eminente. Dar cum se ajunge în aceste lu-cr ri i c i dinainte preg tite? Fie ca aceast tem s ne inte-reseze mai arz tor decât oricare alta! Poate exista ceva mai înalt decât s fii g sit des vâr it în planurile dinainte preg -tite de Dumnezeu? O, eu o doresc i vreau s te câ tig i pe tine pentru aceasta.

1. Prin credin !

„ i f r credin este cu neputin s fim pl cu i Lui”

(Evr.11.6).

Dumnezeu ar dori s umple inima noastr cu nimic altceva mai presus decât cu dorin a de „a face voia Lui” i de aceea trebuie s umbl m prin credin mai ales în ce prive te lu-cr rile dinainte preg tite. Calea spre lucr rile dinainte preg -tite este, dup cum s-a mai spus, complet în afara controlului nostru. Noi umbl m în timpul vie ii prin credin i nu prin vedere! În prima parte am accentuat deja c r mânerea în voia static este o condi ie esen ial pentru o umblare în vo-ia dinamic a lui Dumnezeu. Chiar i în voia static este va-labil umblarea prin credin , altfel nu folose te la nimic. În orice privin f r credin este cu neputin s -I fim pe plac! De aceea noi vrem s fim în toate mai dinainte credincio i la tot ce au vorbit prorocii (Luc.24.25)1. Slav Domnului, calea în voia des vâr it a lui Dumnezeu este una posibil de par-curs i abordabil pentru fiecare om, fiindc a a o vedem

1 „Atunci Isus le-a zis: «O, nepricepu i i z bavnici cu inima ca s crede i tot ce

au spus prorocii!»”

113

promis în rug ciunile de mai sus din Col.1.9-10 i 4.12. Cu siguran c Pavel i Epafra nu s-ar fi rugat neîntrerupt pentru o cunoa tere des vâr it a voiei lui Dumnezeu dac aceast dimensiune ve nic nu s-ar fi putut atinge. De acum înainte noi ne baz m nestr mutat pe aceast realitate! Po i sim i sau pricepe deja cu mintea? Nepriceputule, nimic nu trebuie sim it sau priceput!! Când te vei l sa în sfâr it de înc p â-narea ta? Arunc toate aceste sesiz ri suflete ti în urma ta i bazeaz -te numai pe Cuvântul lui Dumnezeu! Noi nu ajun-gem în alt mod la intele înalte ale lui Dumnezeu decât printr-o înaintare continu în „confuzia de nep truns pentru sim minte i minte”. Credin a trebuie s r mân credin ! A a cum prin poc in a noastr noi am putut ajunge la o te-melie mai înalt numai prin „pasul f cut în întuneric”, tot la fel va fi de acum înainte i în ce prive te lucr rile dinainte preg tite. De fapt de ce este totul atât de „confuz”? Tocmai pentru ca s se întâmple numai din credin , într-o deplin dependen de Dumnezeu. Avem încredere în Dumnezeu c El ne poate conduce pe calea dreapt chiar i dac aceast conducere evit mereu „controlul” nostru? Aici am ajuns la punctul cel mai central. Dumnezeu caut numai tânjirea inimii noastre dup El i încrederea în El f r menajamente. El vrea necontenit inima noastr ! Noi s mergem rezema i de El la fiecare pas pe calea noastr . Numai El cunoa te ca-lea! HRISTOS ÎN NOI ESTE calea (Ioan 14.6)1. Dumnezeu caut în toate credin a noastr ! El vrea ca noi s înv m s „lu m” din EL „înainte de a avea”. „Dar credin a este o (dinainte) adeverire a ceea ce se n d jduie te” (tradus din

1 „Isus i-a zis: «Eu sunt calea, adev rul i via a; nimeni nu vine la Tat l decât

prin Mine.»”

114

Voia lui Dumnezeu

german , nota trad.) (Evr.11.1). Numai pe aceast baz omul poate intra deplin în lucr rile dinainte preg tite. Dar imediat ce el începe s se bazeze pe mintea sa, pe capacit i-le, sim mintele i experien ele sale i altele, el p r se te din nou c ile i lucr rile dinainte preg tite (Prov.3.5-6)1. Cel ca-re Îl dore te din inim pe Dumnezeu i se încrede mereu în c l uzirea Lui, va merge f r gre pe cea mai bun cale. În via a lui se poate întâmpla orice, fericire sau nefericire, suc-ces sau e ec – el va constata la urm f r echivoc: mi-a slujit spre cel mai bine! (Rom.8.28)2. F r nici cea mai mic cris-pare, celui care se încrede îi parvin toate cele necesare; f r eforturi proprii el nu trebuie decât s fie necontenit de acord cu c ile de binecuvântare ale lui Dumnezeu (Prov.10.22)3. „Hristos în noi” nu poate deveni realitate efectiv decât numai prin abaterea complet a privirii de la noi în ine i prin umblarea i ac iunea încredin at în c l uzirea Lui.

2. O dorin puternic , c ut toare

„Dac - i vei pleca inima la pricepere, dac vei cere în e-lepciune i dac te vei ruga pentru pricepere, dac o vei c uta ca argintul i vei umbla dup ea ca dup o comoa-r ascuns , atunci vei în elege ...” (Prov.2.2-5). Cu toate c noi umbl m ca credincio i i Dumnezeu ne con-duce asemenea unor orbi pe o cale pe care nu am mers înc 1 „Încrede-te în Domnul din toat inima i nu te sprijini pe în elepciunea ta. Re-

cunoa te-L în toate c ile tale i El î i va netezi c r rile.” 2 „Dar tim c toate lucrurile lucreaz împreun spre binele celor care iubesc pe

Dumnezeu, al celor care sunt chema i dup planul S u.” 3 „Binecuvântarea Domnului îmbog e te i El nu las s fie urmat de vreun necaz.”

115

niciodat (Isa.42.16)1, totu i El ne d mereu i certitudini interioare. Dar pe acestea noi le primim prin Duhul S u i nu prin minte sau sim mânt. Este o în elegere a inimii, o anumit mângâiere interioar pe cale, care ne spune c ne afl m pe linia corect . Cu cât mai mult ne vom dezvolta o puternic dorin l untric dup voia des vâr it a lui Dum-nezeu, cu atât mai adânc se va dezvolta în noi un sim mânt fin pentru aceast voie (Filip.1.9-11)2. Fra i i surori, eu sunt ferm convins de faptul c FIECARE om, în ale c rui ochi lucr rile dinainte preg tite sunt mult mai valoroase decât toate celelalte din aceast lume, va intra în „planul ancestral nr.1”. Într-adev r, nici nu are voie s existe ceva mai de pre în ochii no tri! „C uta i i ve i g si ...” (Mat.7.7). „Eu vreau s -l transpun în mântuire pe cel care tânje te du-p ea” (tradus din german , nota trad.) (Ps.12.5). Noi ar trebui ca în orice timp, în fiecare situa ie i în orice loc s fim „c ut tori” (nu numai atunci când citim Biblia)! Caut în toate voia Lui, dore te prin toate i orice s devii mai în eleg tor: dac cineva î i vorbe te sau auzi pe cineva vorbind; la întâlnirile cu vârstnici sau tineri, prieten sau du man; când î i cite ti Biblia; când te duci la adunare; dac mergi sau circuli pe strad ; dac ai parte de fericire sau ne-norocire, de reu it sau nereu it ; când veghezi asupra co-piilor t i ... Voia lui Dumnezeu se cristalizeaz neîncetat din 1 „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, pe c r ri ne tiute de ei; voi

preface întunericul în lumin înaintea lor i locurile strâmbe în locuri netede: iat ce voi face i nu-i voi p r si.” 2 „ i m rog ca dragostea voastr s creasc tot mai mult în cunoa terea deplin i în orice pricepere, ca s deosebi i lucrurile cele mai alese, pentru ca s fi i cu-

ra i i f r vin pân în ziua lui Hristos, fiind umplu i cu roada drept ii, care este prin Isus Hristos spre slava i lauda lui Dumnezeu.”

116

Voia lui Dumnezeu

toate experien ele noastre în forma unui puzzle. De aceea se spune c „p mântul este plin de cunoa terea Domnului”, fiindc Dumnezeu ne vorbe te clar în orice timp i în oricare fel efectiv prin tot ce întâlnim: prin evenimente, prin situa ii, prin oameni, plante i animale i altele. Ferice de cel care are ochi i urechi pentru aceste lucruri, c ci el înfometeaz i înseteaz dup Dumnezeu – i voia Lui!

3. Prin d ruire

„V îndemn dar ... s aduce i trupurile voastre ca o jertf vie, sfânt , pl cut lui Dumnezeu ..., ca s pute i pune la

prob care este voia lui Dumnezeu: cea bun , pl cut i des vâr it ” (Rom.12.1-2).

„Iat -M , vin s fac voia Ta Dumnezeule!” (Evr.10.7,9).

Cum a fost la Isus, a a trebuie s fie i la noi. Gândul inimii noastre nu are voie s fie înaripat de nici o int mai înalt de-cât „s facem voia Lui”. S o exprim acum accentuat pu in unilateral, pentru a scoate în eviden ce vreau s spun. Cu toate c despre Isus se spune: „Pentru aceasta S-a ar tat Fiul lui Dumnezeu, ca s nimiceasc lucr rile Diavolului” (tradus din german , nota trad.) (1Ioan 3.8), El nu a venit cu „viziunea” s scoat draci. El nu a avut în vedere nici slujiri concrete i nici diavoli atunci când a venit în aceast lume. Isus a venit în lume ca un copila într-o iesle i nu ca un erou misionar cu planuri, închipuiri i idei de-a gata. De aceea El nu a venit nici cu „viziunea” s „mântuiasc oameni”, nici s „fac semne i minuni”; El nu a venit nici s „mearg pe cru-ce” pentru omenire, nici nu a venit s „vindece bolnavi” i s „predice Evanghelia”. El nu a venit nici ca s „instaleze Împ -

117

r ia lui Dumnezeu”. Nu! Isus a venit numai i numai „... s fac voia Ta Dumnezeule” (Evr.10.7). De aceea, toate lucr ri-le Sale nu au fost decât rev rs rile inevitabile ale voiei Tat lui dinainte preg tite. Partea lui Isus a fost s nu întrebe dup alt-ceva decât dup voia Tat lui, iar partea Tat lui nu a fost altce-va decât s fac voia Sa prin Fiul S u. Isus nu S-a chinuit niciodat cu închipuiri proprii despre „ce”, „cum”, „când” i „unde” ale slujirii Sale. Toate acestea au rezultat ca de la sine pe baza gândului inimii Sale. Fiindc în El nu locuia nici o do-rin mai înalt decât „s fac voia Ta Dumnezeule”, planul lui Dumnezeu deja ispr vit din ve nicie s-a dezvelit pas cu pas. De aceea El a tr it timp de 30 de ani o via ascuns ; de aceea El a devenit într-o zi dulgher de meserie; de aceea a ajuns într-o zi la botez în Iordan i la slujirea de propov duire în po-porul evreu. Dar chiar i când slujirea Lui de vindecare i de eliberare s-a l rgit, „Isus nu S-a bazat pe aceasta”, ci a p strat o singur dorin în inima Sa, aceea de „a face numai voia lui Dumnezeu”. Din aceast perspectiv i nu alta Dumnezeu I-a dezvelit pas cu pas i în toat claritatea planurile Sale. Numai pe aceast cale Dumnezeu I-a putut descoperi la urm i cru-cea. „Pâinea i puterea” lui Isus se afla tot timpul numai în perceperea i înf ptuirea voiei Tat lui (Ioan 4.34)1, indiferent ce con inut practic avea aceast voie. A a cum Isus prin dorin-a Sa mistuitoare dup voia lui Dumnezeu a recunoscut toate

lucr rile, tot a a într-o zi El a recunoscut cu certitudine voia Tat lui pe calea crucii. La fel s-a întâmplat i cu tat l nostru de credin Avraam. i el i-a orientat inima spre nimic altceva decât spre voia des -vâr it a Tat lui. Aceasta a fost „lungimea de und ” a sa ab-

1 „Isus le-a zis: «Mâncarea Mea este s fac voia Celui care M-a trimis i s îm-

plinesc lucrarea Lui.»”

118

Voia lui Dumnezeu

solut pe care el a recep ionat cu o mare claritate toate îndru-m rile. Dar într-o zi i S-a spus i lui: „Ia pe fiul t u, pe sin-gurul t u fiu pe care-l iube ti, pe Isaac, i jertfe te-l ca ar-dere-de-tot înaintea Mea” (traducere din german , nota trad.) (Gen.22.2). Celui c ruia voia lui Dumnezeu îi este bu-nul cel mai de pre , el nu se va opri nici în fa a crucii. Dar cel mai târziu atunci, to i ceilal i se simt p r si i de Dumnezeu i Îi vor prezenta, cu argumente logice, multitudinea altor posi-bilit i existente mai bune pentru a pune la dispozi ia Lui o via cât mai lung i rodnic . Dar „crede c cel care nu vrea nimic decât numai pe Dumnezeu, acela nu va putea fi nici-odat p r sit de Dumnezeu”! (nici pe calea spre cruce).

4. Prin rug ciune

„ i orice ve i cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tat l s fie pream rit în Fiul. Dac ve i cere ceva în Numele Meu, voi face” (Ioan 14.13-14). „Dar s-o cear prin credin f r s se îndoiasc ...” (Iac.1.6). „De aceea v spun c orice lucru ve i cere, când v ruga i, s crede i c l-a i i primit i va fi al vostru” (Marc.11.24). „Îndr zneala pe care o avem la El este c dac cerem ce-va dup voia Lui, ne ascult ” (1Ioan 5.14). „Cere i i vi se va da” (Mat.7.7). Eu consider c toate f g duin ele mari din Biblie ne-au fost date în primul rând pentru des vâr irea personal i pe plan comun în voia dinamic a lui Dumnezeu i în lucr rile Sale dinainte preg tite. În privin a acestei des vâr iri s punem mâna i s solicit m aceste f g duin e pre ioase cu toat li-

119

bertatea imaginabil . Nici o rug ciune nesigur s nu treac peste buzele noastre! Oricare rug ciune, care are ca int rea-lizarea voiei des vâr ite a lui Dumnezeu, va fi ascultat . Dar noi primim numai dac ne „rug m prin credin ”, nu când „cer im cu îndoial ”. Unul din r ul cel mai mare în via a noastr de rug ciune este acela c dup rug ciune înc mai privim a teptând în viitor i sper m lini ti i în continuare. Noi facem ca i cum ar trebui s a tept m s primim mai întâi un anumit r spuns al Domnului. Pe când Isus a poruncit c noi trebuie deja în timpul i mai ales dup rug ciune s tr im imediat în realitatea lucrului primit.

tiu c cre tinismul bun st rii abuzeaz de toate f g duin e-le pre ioase pentru intele sale foarte trec toare. Acest exemplu r u aduce la c dere o mul ime de copii ai lui Dum-nezeu sinceri, pentru c în loc s se sperie de orice devenire în felul lumii, ei se sperie de oricare rug ciune prin credin a n dejdii. Dragii mei, întoarce i-v la rug ciunea credin ei! F r ea noi nu ajungem niciodat la int . Este necesar ca dup oricare rug ciune noi s tr im mai departe în cuno tin-a faptului c am primit. Exers m noi deja în acest fel, sau

toate r mân la cele vechi, cum au fost înainte de a ne ruga? S r mânem necontenit în rug ciunea credin ei chiar i atunci când tr im în deplina cuno tin a faptului c deja am primit. Aici nu se afl nici o contradic ie, cum gândesc mul i, fiindc dac noi ne rug m mai departe ca cei „având”, noi gr bim venirea promisiunii, cum se spune în 2Pet.3.12: „... a teptând i (prin aceasta) gr bind venirea zilei ...” [Extras din cartea „Lehre mich, Herr!” („Înva -m , Doamne!”), comand nr. 2]

120

Marea seducere

„Dar m tem ca nu cumva, dup cum arpele a am git pe Eva cu viclenia lui, tot a a i gândurile (sau perceperi-le) voastre s nu se strice de la simplitatea i cur ia fa de Hristos” (2Cor.11.3). „Femeia a v zut c pomul era bun de mâncat i pl cut de privit i c pomul era de dorit ca s fac pe cineva în-elept. A luat deci din rodul lui i a mâncat; a dat i so u-

lui ei, care era lâng ea, i a mâncat i el” (Gen.3.6). Omenirea se afl într-o încercare crescând . Seducerea este în plin ac iune i viclenia ei nu poate fi cuprins în cuvinte omene ti. Oricine va încerca în aceste zile s prezinte pe fa adev rata procedur a arpelui, nu ajunge cu aceasta decât s sus in i s accelereze lucrarea lui infernal . Tat l minciunii lucreaz cu a a o iretenie demonic supranatural , încât pân la urm cel drept este din nou declarat criminal i uciga ul declarat drept. Ca pe vremea lui Isus, adev ra ilor cre tini li se suce te cuvântul în gur i li se instaleaz crucea. Dar sce-nariul seducerii timpului din urm îl g sim preumbrit deja în Geneza (Gen.3). Va rezista de data aceasta Adam la încerca-re? În aceste zile omul decide din nou cu privire la paradis sau nimicire. Dac el cade victim seducerii, aceast crea ie atât de adânc c zut îi va r mâne totu i dup aceea în aminti-re ca un paradis pierdut. C derea va fi nespus de mare.

121

Centrul ultimului scenariu îl reprezint din nou cei doi pomi. Anume, pomul cuno tin ei binelui i r ului i pomul vie ii. Dar pomul vie ii se afl în mijlocul gr dinii! Acest pom este îns i via a lui Hristos. Numai cel care se ine departe de pomul cuno tin ei i se orienteaz numai dup pomul vie ii, va fi ferit de seducerea viclean . Ce înseamn aceasta practic pentru noi? Cel care crede c el ar putea sc pa seducerii p trunse prin literatura l muritoare, prin cunoa terea binelui i r ului, acela se în eal enorm. Chiar în „l murire” se afl ascuns de la început viclenia de seducere a arpelui. Adev rata seducere î i face victimele s cread c ei ar cuprinde situa ia i c ar putea în elege artele întunericului. În acest fel oferta timpului din urm a arpelui se afl din nou ascuns în pomul cuno tin ei binelui i r u-lui. El se pune din nou ca înv tor pe scaunul înv torului pentru a sl vi tiin a aparent de nelipsit. Dar oricine nu vrea s cad victim seducerii, acela s se orienteze numai prin pomul vie ii care se afl în mijlocul gr dinii. Numai cel care urmeaz miresmei pl cute a acestui pom (Duhul de via al lui Hristos), g se te calea prin toate încurc turile acestui veac. Numai cel care cunoa te pacea acestei vie i în Hristos i îi este dedicat, r mâne ferit de c ile lipsite de pace ale se-

ducerii. Cre tin tatea se afl în mijlocul ceasului ispitei. Ea este inun-dat de o imensitate de cunoa tere i de asemenea i de litera-tur de avertizare. Oare l murirea nu este ceva important? Nu trebuie s ar t m s rmanelor suflete de cre tini pericolele unor orient ri noi ap rute? Desigur c o l murire este ici-colo de folos. Dar problema seducerii nu se afl în lipsa de cu-noa tere, ci mult mai mult în lipsa de deosebire. Domnul Isus

122

Marea seducere

este mai mult interesat de sensibilizarea noastr fundamen-tal pentru El. „Tu e ti, Doamne?”, este aici cea mai im-portant întrebare pe care trebuie s ne-o punem mereu. Tot ce este „nou” s -l recunoa tem prin „mirosul” Lui i unde Hristos nu Se afl singur în con inut, s înv m ocolirea în-c înainte de a putea în elege, ordona sau motiva. Acest „sim duhovnicesc al mirosului” poate fi în cel mai bun caz sl bit prin înv tur i contra-înv tur , i exact aceasta este inta Vr jma ului. Acesta vrea s ne transmit deosebi-rea „binelui i r ului” doar pe baza cunoa terii i l muririi. Îns adev rata deosebire ia na tere din umblarea fidel i dragostea pentru Hristos (pomul vie ii). Cel care cunoa te mireasma Iubitului s u i glasul P storului s u va recunoa te i ocoli falsul i amestec tura i f r o „scriere potrivit de

avertizare” (Cânt.1.31; Ioan 10.27-302). Pe calea l muririi cre tin tatea a devenit lene i pasiv . În loc s urmeze ne-curmat miresmei Mirelui, ea i-a pus încrederea în h r ile c l uzelor de orbi v z toare sau oarbe. Dar acum, când se-ducerea transform mult mai repede conducerea duhovni-ceasc decât se pot concepe i tip ri noi h r i i planuri de c l torie, cea mai mare parte a cre tinilor se afl neajutorat în întunericul veacului. Cel care ast zi dore te s posede numai o privire par ial asupra seducerii p trunse, acela tre-buie s - i petreac de acum înainte tot timpul numai cu citi-rea c r ilor i ascultarea de referate l muritoare.

1 „Mirodeniile tale au un miros pl cut. Numele t u este ca o mireasm v rsat ...”

2 „Oile Mele ascult glasul Meu; Eu le cunosc i ele vin dup Mine. Eu le dau

via a ve nic ; nicidecum nu vor pieri i nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tat l Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât to i; i nimeni nu le poate smulge din mâna Tat lui Meu. Eu i Tat l una suntem.”

123

Ai în nasul t u mireasma „uleiului de nard al lui Hristos”? Dac nu, atunci e ti un om pierdut! Acum este timpul de a intra neîntârziat în pozi ia care ne-a fost rânduit în Noul Leg mânt. C ci este scris în proroci: „TO I vor fi înv a i de Dumnezeu” (Ioan 6.45; asem. Isa.54.13+141). Chiar prin aceasta se dovede te poporul noutestamentar ca autentic i adev rat, c în ce prive te adev rul i minciuna, lumina i în-tunericul el nu mai trebuie s stea ag at de poala hainei pro-rocului, cum a fost cazul în vremea Vechiului Testament. „(În Noul Leg mânt) Nici unul nu va mai înv a pe aproa-pele sau pe fratele s u, zicând: «Cunoa te pe DOM-NUL!» Ci TO I M vor cunoa te, de la cel mai mic pân la cel mai mare, zice Domnul” (Ier.31.34). Ioan o exprim în prima sa epistol în cap.2.27 prin urm toarele cuvinte: „Cât despre voi, ungerea pe care a i primit-o de la EL r mâne în voi i nu ave i nevoie s v înve e cineva; ci dup cum ungerea Lui v înva despre TOATE i este adev rat i nu este o minciun .” Apostolul vorbe te aici despre vremea din urm a seducerii i a deosebirii acesteia, respectiv perceperii ei. Cuno ti mireasma acestei ungeri? A adar aceast deosebire fundamental este dat fiec rui m dular al trupului lui Hristos, în timp ce darurile speciale de deosebire fac posibil localizarea i denumirea exact a influen elor duhurilor. Iar prorocii noutestamentari au com-plet alte centre de greutate i sarcini. Ei nu sunt pu i s astu-pe g uri pe care trebuie s le închid chiar m dularele trupu-lui lui Hristos. Se spune mai departe în Col.3.15: „Pacea lui

1 „To i fiii t i vor fi înv a i de Domnul i mare va fi pacea fiilor t i. Vei fi înt -

rit prin dreptate. Alung nelini tea, c ci n-ai de ce s te temi; i spaima, c ci nu se va apropia de tine.”

124

Marea seducere

Hristos s fie arbitrul de lupt (s decid , s domneasc ) în inimile voastre, la care a i i fost chema i într-un sin-gur trup” (tradus din german , nota trad.). Pacea lui Hristos nu este o mi care a sim ului sau o izvodire emo ional a gândurilor. Ea este o rev rsare de odihn dumnezeiasc în cadrul împrejur rilor noastre. Ea exprim certitudinea pl ce-rii lui Dumnezeu cu privire la un lucru, un om sau o mi ca-re. Pacea lui Hristos este o cople ire interioar referitoare la autenticitatea unui lucru, a unui cuvânt sau a unei influen e. Ea aduce întotdeauna m rturia Scripturii în concordan cu lucrurile aflate în fa a ochilor i invers. Ea este lumin i pu-tere, deci pace. Prin ce te la i condus frate iubit, sor iubit ? Prin tot felul de cunoa teri sau prin pacea lui Hristos? S fii sigur: ori înv -

m s ascult m de glasul plin de pace al P storului, ori noi vom deveni cu siguran victime ale seducerii! Ori ne oprim imediat ce pacea lui Hristos se retrage în noi, ori prin ames-tecare noi vom pierde în primul rând pacea, iar la urm i orientarea. Oricine nu cunoa te i nu are aceast pace, i aceasta în propria inim , aceluia nici toate scrierile de aver-tizare sau p rerile altora nu îi vor fi de folos. Crede faptul c du manul î i love te victimele cu propriile lor arme. El se pricepe cu o precizie infernal s fac chiar din adev r i din cuno tin a mai adânc o capcan pentru noi. Anume, el va zidi i se va lega de tot ce mai este fiin lumeasc în noi.

125

Punctele de care se leag arpele

„Femeia a v zut c pomul era bun de mâncat i pl cut de privit i c pomul era de dorit ca s fac pe cineva în-elept. A luat deci ...” (Gen.3.6).

– Curiozitate, poft pentru senza ii, setea de cunoa tere

E ti deschis pentru m rturii captivante, relat ri pline de pu-tere i experien e neobi nuite? Du-te i vei g si o mul ime de literatur cre tin care te va arunca în pierzare. i-a pu-tea scutura din mânec acum o list lung de literatur sedu-c toare. Dar nu o voi face – din pricina miresmei Mirelui! Cel care este plin de poft dup nout i, va folosi chiar i cea mai bun literatur spre pierzarea lui. Seducerea îi va duce pe foarte mul i dincolo de Scriptur i le va face plausibil c ar în elege mult mai mult decât to i cei din jur. Ea va ridica experien ele oamenilor mult deasupra Scriptu-rii, încât orice contraargument biblic va fi ca o flec real copil reasc .

– Team de lumin , mândrie, dreptate proprie

E ti un om care permi i în sinea ta mereu numai atâta lumi-n cât s fii dat de gol de propria nedreptate? Alergi dup poc in sau faci asemenea lui Adam i Eva? Adam a zis: „«Femeia pe care mi-ai dat-o s fie cu mine, EA mi-a dat din pom i am mâncat.» i Domnul Dumne-zeu a zis femeii: «Ce ai f cut?» Femeia a spus: « AR-PELE m-a am git i am mâncat” (Gen.3.12-13).

126

Marea seducere

Pentru fiin ele c rora le este team de lumin i adev r, se-duc ia are la dispozi ie un num r mereu crescând de literatur cre tin . Vr jma ul se va lega de tot ce mai este fiin veche în tine! El te va ajuta cu pl cere s - i la i vina pretutindeni ca s nu fi nevoit s preiei tu însu i toat responsabilitatea. El va pune cu predilec ie vina ta pe trecutul t u, pe înainta ii t i, semenii t i i chiar pe el însu i. Nici o fric , tu nu va trebui s te smere ti într-o m sur corespunz toare. Dumnezeu a avut grij ca fiin a egoist s se poat ascunde în spatele unei p -duri de literatur i înv tur cre tin .

– Neîncredere, suspiciune

arpele va ac iona din nou dup modelul ancestral al „neîn-crederii” s dite: „Oare a zis Dumnezeu?”. B trânul încur-c tor va reu i cu o precizie perfect nu numai s -i duc pe copiii lui Dumnezeu dincolo de Cuvântul vorbit al lui Dum-nezeu (Biblia), ci mai mult, el va stârni i o neîncredere i suspiciune profund a copiilor lui Dumnezeu unii împotriva altora. Aceast neîncredere va fi insuflat de a a fel, încât cre tinii vor fi de p rere c ac ioneaz pe deplin în sensul lui Dumnezeu. Dar izvorul acestei inspira ii vine din conversa ia cu arpele i nu din în elepciunea lui Dumnezeu (asem. Iac.3.17)1.

Cre tinii se vor baza tot mai mult pe experien e m rturisite sau produse personal decât pe Cuvântul scris. Ei vor da mai mult aten ie exprim rilor demonilor decât Cuvântului lui Dumnezeu, fiindc ei i-au oferit urechile acestora i au c u- 1 „Dar în elepciunea de sus este mai întâi curat , apoi pa nic , blând , u or de

înduplecat, plin de îndurare i de roade bune, f r p rtinire, nef arnic .”

127

tat s - i potoleasc pofta de cunoa tere pân în untrul izvoa-relor tulbure ale literaturii oculte i filozofice i altele, în loc de numai singurul Cuvânt al lui Dumnezeu (Col.2.8-91; Marc.1.342). Fiindc au b ut din aceste izvoare tulbure, Dumnezeu i-a l sat ca aceste izvoare s le par mai importan-te decât Cuvântul lui Dumnezeu. Partea deosebit la ultima seduc ie va fi din nou adev rul în minciun : vor primi din nou „ochi deschi i” i vor „fi ca Dumnezeu” – numai complet altfel decât cum s-a a teptat i promis prin gura arpelui.

– Team , îndoial , fiin sufleteasc

Cel care înc este ov itor i nematur în credin , s - i caute întemeierea i t ria credin ei prin privirea neab tut spre Cel în l at. Vr jma ul este pornit ca s îndrepte ochii no tri tot mai mult spre el i lucr turile sale. i el predic biruin a DOMNULUI! Dar el se pricepe s vorbeasc în acela i timp atât de mult despre sine, încât lucreaz pretutindeni ca cre-dincio ii slabi s se bazeze mai mult pe „preten iile” aparent „ascunse” i pe vicleniile vr jma ului decât pe prezen a atot-controlatoare i dominatoare a lui Hristos (Luc.12.4-7)3.

1 „Lua i seama ca nimeni s nu v fure cu filozofia i cu o am gire de art , dup

tradi ia oamenilor, dup înv turile încep toare ale lumii i nu dup Hristos. C ci în El locuie te trupe te toat plin tatea Dumnezeirii.” 2 „ i El a vindecat pe mul i care sufereau de felurite boli i a lungat mul i de-

moni; i nu l sa pe demoni s vorbeasc , pentru c Îl cuno teau.” 3 „V spun vou , prietenii Mei: S nu v teme i de cei care ucid trupul i dup

aceea nu mai pot face nimic. Am s v ar t de cine s v teme i: teme i-v de Acela care, dup ce a ucis, are putere s arunce în gheen ; da, v spun, de El s v teme i! Nu se vând oare cinci vr bii cu doi bani? Totu i nici una din ele nu este uitat înaintea lui Dumnezeu. i chiar perii de pe cap, to i v sunt num ra i. Deci, s nu v teme i, voi sunte i mai de pre decât multe vr bii.”

128

Marea seducere

„S nu da i prilej Diavolului!” se spune în Efes.4.27. Acest fapt este valabil i cu privire la înv tura biblic i propov duire! Adev ratul copil al lui Dumnezeu nu este da-tor s se supun nici Diavolului, nici p catului, nici firii sale proprii (1Ioan 4.41; Rom.8.122). Vr jma ul prezint i el bi-ruin a lui Isus! Dar mereu de a a fel încât ca efect final în centrul aten iei s se afle „omul puternic” sau consilierul experimentat sau slujirea „plin de putere” a unui om. Se vorbe te despre biruin a lui Isus, dar se prosl ve te omul. Dumnezeu s ne dea alifie pentru ochi! În acest fel am putea continua în voie. Vr jma ul va umple oricare gol din via a noastr duhovni-ceasc cu „înv turile” sale „cre tine”. De aceea este ho-t râtor cât de concret tr im deja r stigni i fa de aceast lume i lumea este r stignit fa de noi. Numai în acest fel p str m „sim ul duhovnicesc al mirosului”.

– Nimic nou sub soare

Întreaga seduc ie va avea loc în liniile str vechi din Gen.3. La urma urmei, fiecare s mân poate aduce rod numai dup felul ei. A a c i femeia (lb.ebr.= b rbat ) î i va prelua din nou rolul ca unealt preferat a arpelui. Într-o m sur cres-când ea va da din nou lui Adam rodul interzis al pomului cuno tin ei. Ea va fi mâncat personal din el i se pare c nu o duce r u. Dimpotriv , slujba ei de lacheu ac ioneaz ire- 1 „Voi copila ilor, sunte i din Dumnezeu i le-a i biruit, pentru c Cel care este

în voi este mai mare decât cel care este în lume.” 2 „A adar, fra ilor, noi suntem datori, dar nu firii p c toase ca s tr im potrivit

firii p c toase.”

129

zistibil de atr g toare i misterios de palpitant . O nu, „b rbata” nu are efect resping tor. În acest fel ea se va pune tot mai mult la amvon, se va a eza pe scaunele de înv tor i se va pune în rafturile cu c r i. Unii Adami nu-i vor putea

da paharul cu ap rece, dar ea va face ca seduc ia s fie i mai larg . Dragi fra i i surori, oriunde constat m astfel de ini iative i în acela i timp avem totu i „pace interioar ”, atunci seduc ia a înaintat mult în noi. În acest caz este valabil s urm m f r discu ii m rturiei Scripturii – ca i în fiecare situa ie în care Scriptura vorbe te atât de indubitabil: „Femeii nu-i dau voie s înve e pe al ii, nici s se ridice mai presus de b rbat, ci s r mân în t cere. ... i nu Adam a fost am git, ci feme-ia, fiind am git , s-a f cut vinovat de c lcarea poruncii” (1Tim.2.12+14; cite te i Tit 2.3-51; 1Cor.14.33-342).

Calea spre m rturia p cii

Vrednic de mil este cel care se denume te cre tin i nu cu-noa te i nu p ze te aceast m rturie a p cii lui Hristos (mi-reasma ungerii). Exist numai o singur cale spre aceast „mireasm a lui Hristos” dac ai pierdut-o. Numai cel care 1 „Tot a a, femeile în vârst s fie în tot felul lor de a fi a a cum se cuvine femei-

lor sfinte, s nu fie nici def im toare, nici robite de vin mult, s înve e pe al ii ce este drept, ca s îndemne pe cele tinere s - i iubeasc so ii i copiii, s fie cum-p tate, curate, gospodine bune, supuse so ilor lor, ca s nu fie vorbit de r u Cu-vântul lui Dumnezeu.” 2 „... ca în toate bisericile sfin ilor. Femeile s tac în biserici, c ci lor nu le este

îng duit s ia cuvântul, ci s fie supuse, cum zice i legea.”

130

Marea seducere

tr ie te mort fa de aceast lume cu multiplele ei pofte, g -se te aceast pace (Gal.6.14)1. Atât timp cât noi înc mai avem dorin e proprii – fie ele chiar i evlavioase biblic – noi nu avem parte durabil de mireasma lui Hristos. Noi vom experimenta par ial pacea, dar nu ne va mai folosi decât ca o busol defect , care arat numai din când în când direc ia bun . Tot a a, dac înc ne mai temem pentru ni te lucruri i ne încurc m în îngrijor rile vie ii. Astfel „sim ul mirosului” nostru este deranjat i putem fi sedu i. A a c nu rareori do-rin ele i planurile noastre evlavioase, temerile noastre de tot felul sunt cele care ne împiedic s recep ion m glasul c l uzitor al lui Hristos. Numai cei r stigni i i cei care tr -iesc într-o deplin lumin , pot dezv lui manevrele vr jma u-lui i ale personalului s u. Astfel niciodat numai lucrurile exterioare, modelele de comportament sau cuvintele sunt ce-le care ne înva despre „bine i r u”, ci m rturia p cii. Noi ne putem întâlni cu grupuri i oameni, care dup apa-ren e nu corespund deloc închipuirii noastre – i totu i pacea lui Hristos poate depune m rturie despre ei. Pe de alt parte ne putem afla într-o societate deosebit de simpatic i min-tea noastr poate aplauda la tot ce se spune i se face – i to-tu i pacea lui Hristos s fie frânat , întunecat i înv luit . M rturia p cii se afl cu mult deasupra oric rei gândiri, sim-iri i voin e a omului. Dragii mei, acest mesaj ne arat res-

ponsabilitatea deosebit de mare pe care o avem în urmarea lui Hristos. Numai cel care este liber de duhul de critic , li-

1 „În ce m prive te, departe de mine gândul s m laud cu altceva decât cu cru-

cea Domnului nostru Isus Hristos prin care lumea este r stignit fa de mine i eu fa de lume.”

131

ber de voia proprie i de inten iile proprii i de asemenea li-ber de schemele i p rerile oamenilor, poate s deosebeasc cu adev rat lumina de lumina r t citoare. „Dar m tem ca nu cumva, dup cum arpele a am git pe Eva cu viclenia lui, tot a a i gândurile voastre (sau perceperea voastr ) s nu se strice de la simplitatea i cu-r ia fa de Hristos” (2Cor.11.3). Deci exist , într-o transpunere în imagine, doi erpi: unul es-te cel în l at (acesta este Hristos pe cruce – Ioan 3.14-151), i cel laltul este cel coborât ( erpii otr vitori înfoca i pe p -

mânt). Numai cel care î i abate privirea de la mul imea er-pilor de pe p mânt (Diavolul, p catele i demonii) pentru a privi neab tut la arpele în l at (Hristos pe cruce), va r mâ-ne ocrotit de otrava seduc iei. S ne inem deci strâns de simplitatea fa de Hristos, i acolo unde am pierdut-o s ne reîntoarcem la ea! Puterea arpelui porne te mereu atunci când abatem privirea noastr neab tut de la Cel în l at în-spre el (Num.21.92). Cât de mult a dori s prezint suficient gradul de seriozitate al acestui ceas. Ruga i-v ca cele spuse s le pute i recunoa te în seriozitatea lor. [Extras din cartea „Laodiceas Verhängnis“

(„Destinul Laodiceei”), comand nr. 3]

1 „ i dup cum Moise a în l at arpele în pustie, tot a a trebuie s fie în l at i

Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El s nu piar , ci s aib via a ve nic .” 2 „Moise a f cut un arpe de bronz i l-a pus într-o pr jin ; i oricine era mu cat

de un arpe i privea spre arpele de bronz, tr ia.”

132

Restabilirea TUTUROR lucrurilor

„... pe care (pe Isus) cerul trebuie s -L primeasc pân la timpurile restabilirii TUTUROR lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfin ilor S i pro-roci din vechime” (Fapt.3.21). „Într-adev r, Ilie va veni întâi i va restabili toate lucru-rile. Dar v spun c Ilie a i venit i ei nu l-au recunos-cut, ci i-au f cut ce au vrut” (Mat.17.11-12). „Atunci ucenicii au în eles c El le vorbise despre Ioan Botez torul” (Mat.17.13). Fie ca acest mesaj, dac este necesar, s „ne pun pe terenul unei alte lumi” imaginea noastr despre restabilire (l.greac : OIKODOMIA). Ast zi se scrie i se predic mult despre restabilire. Teme ca „Restabilirea Bisericii” au devenit deja cuvinte la mod . Cunoa tem cu to ii inten ia lui Dumnezeu. El nu-L va l sa pe Fiul S u s Se scoale de la dreapta Sa de-cât dup ce Biserica Sa este des vâr it i „f r pat , f r încre itur sau altceva de felul acesta” (Efes.5.26-27). Bi-serica, adic Trupul lui Hristos, se afl în drum spre „starea de om matur, la m sura staturii plin t ii lui Hristos” (Efes.4.13).

133

Dar cum ne închipuim noi aceast restabilire i des vâr ire a tuturor lucrurilor Bisericii? Asupra min ii omene ti naturale st ruie neab tut un lucru m re i spectaculos cu privire la aceast întrebare. Ea îi vede pe cre tinii împr tia i odinioa-r pornind de îndat unii spre al ii în mod toren ial i îmbr i ându-se cu lacrimi într-o împ care fr easc . Unii a teapt de la restabilirea tuturor lucrurilor marea r zbatere spre ecumena des vâr it . Se vrea m car s se vad toate „denomina iunile i bisericile sincere” înfr ite laolalt . Da, ce minunat ar fi dac le-ar c dea dintr-odat v lul de pe ochii tuturor p storilor i conduc torilor duhovnice ti i ar avea loc o adev rat poc in i o împ care reciproc i o unire în întregul popor cre tin. Cum în elegi tu restabilirea promis ? La ce te a tep i în cele exterioare i la ce în cele interioare? Numai nu cumva s ne afl m în categoria acelora care strig „imposibil” de la înce-put! Pentru c Isus va restabili toate lucrurile Bisericii înain-te de a veni, ca împreun cu ai S i s „restabileasc toate lu-crurile p mânte ti” (Apoc.20.6). În acest mesaj nu se pune problema filozof rii despre posibilit ile lui Dumnezeu în aceast treab ..., dac Dumnezeu va înnoi i va schimba ra-dical sisteme întregi de biserici i denomina iuni .a.m.d. Oricare copil al lui Dumnezeu tie c la Dumnezeu nici un lucru nu este imposibil. Numai de-ar clipi din ochi i ar avea loc lucruri cu mult mai m re e. Da, fie ca în fa a ochilor no tri s se desf oare neîngr dit înc multe minuni de acest fel! Dar pe mine m intereseaz mult mai mult inten ia lui Dumnezeu, inta restabilirii.

134


Ce anume va fi restabilit? „Bineîn eles c noi, Biserica!”, ex-

clam m imediat într-un glas. Nu am citit a a la începutul ca-

pitolului? La prima vedere da, dar s mai privim înc o dat i

s extragem o lec ie important din aceasta. Nu s-a spus deja

referitor la venirea lui Ioan Botez torul: „Într-adev r Ilie va veni i va RESTABILI TOATE LUCRURILE” (tradus din german , nota trad.) (Mat.17.11-13)? Deci, s-a împlinit Cu-vântul lui Dumnezeu sau nu? Bineîn eles c Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi desfiin at (Ioan 10.35)1. Da, Ioan a restabilit toate lucrurile a a cum a fost scris despre el. Dar oa-re la ce s-a a teptat israelitul de rând de la aceast restabilire a „tuturor lucrurilor”? Ce evenimente a tepta el deja cu mult timp înainte de sosirea preg titorului de cale promis? Ce ve-dem noi ca rezultat în fa a noastr dup ce Ioan i-a încheiat slujirea sa? Ce a fost roada sa? S judec m obiectiv. În timpul slujirii sale întregul popor al lui Dumnezeu s-a dezbinat în cel pu in dou tabere. Cea mai mare parte a con-duc torilor duhovnice ti a fost criticat de el pe fa i des-calificat ca pui de vipere i soi de erpi (Mat.3, de la v.7). Mul imi întregi au fost speriate de acest b rbat i desp r ite de hot rârea lui Dumnezeu în timp ce strigau: „Are demon” (Luc.7.30+33). Chiar i între ucenicii lui Isus i cei ai lui Ioan au existat întreb ri i tensiuni f i e (Mat.9.14)2. În timpul slujirii sale acest restabilitor a fost aruncat în închi-soare i în aceast gaur s-a luptat el însu i cu cele mai mari

1 „Dac legea a numit „dumnezei” pe aceia c tre care a venit Cuvântul lui Dum-

nezeu – i Scriptura nu poate fi desfiin at – ...” 2 „Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus, zicând: «De ce noi i fariseii postim

des, iar ucenicii T i nu postesc deloc?»”

135

îndoieli fa de slujirea sa (Mat.11.3)1. În final l-au ucis pe acest „restabilitor al tuturor lucrurilor” (Mat.14.10)2, i chiar dup 20 de ani înc mai existau ucenici ai lui Ioan, ca-re cu toat slujirea sa au pierdut ocazia rev rs rii Duhului Sfânt i chiar i pe Isus (Fapt.19.1-7)3. Oare era forma exte-rioar a restabilirii identic cu a teptarea general a poporu-lui lui Dumnezeu de atunci? Nu ne gândim i noi c cei mai mul i i-au închipuit complet altceva privind restabilirea tu-turor lucrurilor? i totu i r mâne valabil: „Ilie a venit i A RESTABILIT TOATE LUCRURILE!” Cu ce Se preocu-p Dumnezeu în restabilirea tuturor lucrurilor? Frate, sor , nu cu vreo form exterioar ! i nici cu o alegere special de evrei noroco i sau cre tini de elit ! Iar i se re-pet i aici faptul c nici omul, nici cercul unor discipoli, nici vreo organiza ie sau vreo p rere de înv tur nu con-stituie punctul central. Ioan nu avea de restabilit vreo form de societate sau serviciu divin, ci el a restabilit m rturia proprie a lui Dumnezeu în mijlocul poporului S u! Normele sfinte ale lui Dumnezeu, adev rurile, rânduielile, limitele i

1 „... a trimis s -L întrebe prin ucenicii s i: «Tu e ti Acela care vine sau s a tep-

t m pe altul?»” 2 „ i a trimis i a t iat capul lui Ioan în închisoare.”

3 „Pe când Apolo era în Corint, Pavel, dup ce a trecut prin inuturile de sus ale

Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit câ iva ucenici i le-a zis: «A i primit voi Duh Sfânt când a i crezut?» i ei i-au spus: «Nici n-am auzit c exist Duh Sfânt.» «Dar cu ce botez a i fost boteza i?», le-a zis el. i ei au r spuns: «Cu bo-tezul lui Ioan.» Atunci Pavel a zis: «Ioan a botezat în adev r cu botezul poc in ei i spunea poporului s cread în Cel care venea dup el, adic în Isus.» Când au

auzit ei, au fost boteza i pentru Numele Domnului Isus. Când i-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei i vorbeau în limbi i proroceau. Erau cu to ii cam doisprezece b rba i.”

136


realit ile ve nice ale lui Dumnezeu. Toate lucrurile care nu corespundeau acestui Dumnezeu real i sfânt, au trebuit schimbate i restabilite. Poc in a, întoarcerea, lep darea, gândirea nou , schimbarea gândirii i c in a au fost con inu-tul i trimiterea lui Ioan. Cel care se întâlnea cu Ioan i se împotrivea m rturiei sale, se excludea direct din Împ r ia apropiat i trebuia s -L piard pe Isus. Ce putem înv a din aceasta? i chiar dac numai cei doisprezece apostoli s-ar fi aplecat

în fa a slujirii lui Ioan, ast zi tot ar fi scris în Scriptur : „Ilie a venit i a restabilit toate lucrurile.” Dragii mei, în restabilirea tuturor lucurilor este vorba numai de m rturia lui Dumnezeu în noi i nu de vreun num r de discipoli sau vreo form cre tin ! De asemenea s nu v a -tepta i într-un fel gre it la ceva „m re ” cu privire la des -vâr irea tuturor lucrurilor Bisericii! V spun c dac Dum-nezeu ar g si chiar numai o ceat mic care s se lase trans-format de realitatea Sa i s-o poat p trunde i poseda aceasta în toate lucrurile, atunci prin ace tia m rturia lui Dumnezeu ar fi restabilit i Hristos des vâr it. Înc o dat : în primul rând restabilirea tuturor lucrurilor Bisericii nu are nimic a face cu cantitatea, adic num rul discipolilor, forme de biserici i p reri etc, ci numai cu autenticul Hristos ÎN noi i cu realul Hristos PRIN noi, ca El s ia chip în noi. Bi-neîn eles c nici noi nu consider m c în restabilirea Biseri-cii va fi cuprins numai o mân de suflete. Dar aceasta nu schimb cu nimic principiile tocmai amintite.

137

M rturia lucr rilor de restabilire anterioare

Deja în lucr rile de restabilire anterioare, Dumnezeu a de-monstrat c Se referea la El Însu i i nu la num rul de oameni atin i. Dumnezeu nu era preocupat niciodat s -i cuprind pur i simplu pe „to i” atunci când f cea o lucrare de restabilire.

Când pe vremea lui Noe El a restabilit „lumea” i omenirea, au fost numai opt suflete în care s-a putut întrupa i adeveri aceast înnoire. Când Dumnezeu a restabilit poporul „Israel” dec zut prin necredin i neascultare, au fost numai Iosua i Caleb care au r mas dintr-un popor de trei milioane i cu ei genera ia tân r . Când Dumnezeu a început s restabileasc „toate na iunile”, poporul S u Israel a fost t iat ca na iune întreag , fiindc nu s-a aplecat sub Împ r ia care s-a apropiat. „... prin c derea lor a venit mântuirea neamurilor ...” (Rom.11.11). Cum va fi restabilirea Împ r iei vizibile a lui Dumnezeu i a Israelului pe acest p mânt? Vai de oamenii care prin aceasta a teapt o „epoc nou ” de aur „pentru to i”! „Restabilirea crea iei” i a cosmosului va fi introdus prin nimicirea a cel pu in o treime din întreaga crea ie (Apoc.8), i în aceast linie va avea loc restabilirea Bisericii. Finalizarea statutului de Mi-reas va însemna punerea deoparte complet a întregului cre tinism firesc! Restabilirea nu va însemna euforie de mas , mari semne i minuni, i nici o mi care atotcuprinz toare de împ care i înfr ire. Cu toate c pot fi cuprinse biserici, culte sau comunit i întregi, de regul va fi o mi care în general li-

138


ni tit i dispre uit ie it din toate denomina iunile, bisericile i comunit ile existente. Restabilirea Bisericii va cuprinde

dintre to i numai pe aceia care urmeaz Mielului oriunde va merge El! Pe ultima por iune de drum desigur c ei se vor în-tâlni i saluta, i chiar ici-colo ata a laolalt . Dar niciodat nu va fi vorba de o mul ime necuprins de mare.

Procesul restabilirii

Iubi i fra i i surori, nu v teme i de nimic, i s nu considera i deloc c dac numai a a de pu ini afl calea îngust , ar fi greu de mers pe ea. Oriunde te-ai afla, restabilirea i des vâr irea te vor ajunge i te vor apuca numai dac vei dori din toat inima s fii cuprins i antrenat. În aceasta nu te va putea re i-ne nici vreun lan denomina ional i nici s te împiedice vre-un orizont limitat. În aceasta nu î i va putea r pi partea ta nici un duh al veacului i nici vreo orientare bisericeasc , nici vreo sl biciune personal sau descurajare. Isus prive te numai la inim . Da, calea Lui nu este grea pentru noi, fiindc jugul Lui r mâne blând i sarcina Lui r mâne u oar . Dimpotriv , totul este efectiv prea simplu i de dispre uit; de aceea merg atât de mul i pe calea gre it . Dar dac însetezi s fii restabilit în realitatea lui Dumnezeu, atunci din toat inima ta s ex-clami spre fiecare proces care urmeaz un r spicat „DA, DOAMNE, VREAU!” ... i atunci a teapt -te la transform ri revolu ionare i încerc ri! Te va costa totul, dar nu vor dep i niciodat putin a ta (1Cor.10.13)1. Pe ce cale vom fi noi res-


1 „Nu v-a ajuns nici o ispit care s nu fi fost potrivit naturii omene ti. i Dum-

nezeu, care este credincios, nu va îng dui s fi i ispitit i peste puterile voastre; ci,

139

taura i? Biblia folose te mereu un limbaj de imagine pentru a accentua prin pild anumite legit i. Cu privire la Biserica în devenire, printre altele ni se descoper c ea va fi restabilit i des vâr it corespunz tor legit ilor pâinii. Bineîn eles c s-ar putea scrie o t lm cire i despre multe alte imagini. Dar eu m limitez numai la imaginea pâinii din pricina plin t ii pil-dei care urmeaz . În fa a ochilor no tri ni se prezint apte trepte:

„Pentru c noi suntem o SINGUR pâine, un SINGUR trup” (1Cor.10.17)

Pavel nu spune aici c noi suntem ca o pâine ... sau ca un trup (adic trup omenesc). El spune c corespunz tor legit i-lor noi suntem cu adev rat o pâine i un trup. Acest trup exist de la Rusalii. Cu adev rat c de Rusalii nu a început s se trezeasc un uria dormind, un b rbat matur. Cu mult mai mult, a fost un ceas de na tere, ceasul na terii Bisericii, dar care corespunz tor Efes.4.131 urmeaz s ajung la sfâr itul veacurilor la starea de maturitate deplin . Cu alte cuvinte, în no iunile „pâine” i „trup” sunt descrise realit i profetice i duhovnice ti. În ambele imagini este vorba despre aceea i unic realitate. Aici „trupul” descoper latura dinamic a na-turii noastre i „pâinea” descoper latura ei static .

împreun cu ispita, va preg ti i ie irea din ea, ca s-o pute i suporta.” 1 „... pân vom ajunge to i la unitatea credin ei i a cuno tin ei Fiului lui Dum-

nezeu, la starea de om matur, la m sura staturii plin t ii lui Hristos.”

140


Trupul indic spre FIIN A Bisericii, adic faptul c ea este un organism viu; cu alte cuvinte, ea întruchipeaz la urma urmei numai faptul c Biserica lui Dumnezeu restabilit exist ca un organism viu i se prezint vizibil ca unul în acest fel. Pâinea, pe de alt parte, indic spre PROCESUL DE DEZ-VOLTARE, adic spre fiecare treapt de dezvoltare în parte a aceleia i unice Biserici. Deci dac trupul a început de Ru-salii într-o form miniatural (forma embrional sau de be-belu ), atunci i la „pâine” trebuie s începem la „forma ei primar ”. Acum s-ar putea ad uga nesfâr it de multe stadii, paralele i exemple. Interpret ri i abord ri f r lacune ar fi în acest caz chiar inepuizabile. Dar s recunoa tem i s ne înt rim che-marea noastr în oglindirea pâinii deveninde i s d m un r spuns DOMNULUI prin d ruirea noastr . Suntem pâine, sau refuz m s devenim pâine? Tot ce ur-meaz poate fi folosit individual cât i la nivelul Bisericii.

1. Pâinea în opozi ie cu mâncarea „crescut ”

Pâinea ia na tere prin munc manual . De aceea nici un fruct nu poate descrie suficient procesul de restabilire a Bi-sericii. Fiecare fruct creat de Dumnezeu oglinde te o carac-teristic specific i o latur aparte a realit ii duhovnice ti a Bisericii (de exemplu vi a, smochinul, grâul, m slinul .a.m.d.). Dar numai pâinea descoper exact i pe deplin

procesul ei de devenire duhovniceasc .

141

2. Pâinea în opozi ie cu lanul de grâu

E ti tu înc un „cre tin-lan” sau un „cre tin-pâine”? Cre ti-nii-lan sunt aceia care exist înc cu totul numai pentru ei în i i. Ce-i drept ei pot tr i în mijlocul unui mediu cre tin (lanul cu celelalte spice), dar înc exist o distan clar , o anumit lips de apropiere i atingere între ei. Cre tinii-lan au r d cinile lor proprii i acestea sunt înc puternic între e-sute cu aceast lume. F r partea vizibil ei nu pot tr i i nu se descurc . Cre tinii-lan sunt par ial comestibili, a a cum sunt boabele verzi, dar ei nu sunt pâine! Dac sufl vântul (Duhul Sfânt) asupra lor, ei se las ce-i drept mi ca i, poate c se leag n minunat încolo i încoace, dar dup aceea stau neschimba i în acela i loc. „Cre tinii-lan” i „bisericile-lan” se afl în afara destinului lui Dumnezeu! Vrei s devii pâi-ne? Atunci spune un DA la secera dumnezeiasc . Las -te dezr d cinat de individualismul t u i adus acolo unde vrea s te aibe Dumnezeu. Altfel restabilirea te va ocoli.

3. Pâinea în opozi ie cu spicul

S-ar putea ca în ochii no tri s apar chiar revolu ionar fap-tul c noi am ajuns pân acolo încât s tr im laolalt în p rt ii de cas obligative sau s mai exers m o p rt ie cre tin peste nivelul mediu. Dar se poate tr i chiar neîntre-rupt într-o strâns p rt ie cre tin obligativ , f r a fi în acela i timp deja „pâine”! În tinere ea mea am petrecut mult timp cu oameni care au tr it laolalt într-o leg tur de via obligativ . Dar ace ti oameni erau comuni ti i c utau totu i fiecare în felul s u împlinirea propriilor n zuin e.

142


A a se întâmpl la „cre tinii-spic” sau „bisericile-spic”. Cu toate c se întâlnesc deseori i în opozi ie cu „cre tinii-lan” sunt mult mai apropia i, ei ca spice în parte r mân totu i complet individuali. Fa de lume ei sunt într-adev r temei-nic dezr d cina i, dar corespunz tor structurii la ei înc nu s-a schimbat absolut nimic. Felul lor de gândire, sim ire i voin este tot acela i ca înainte în lume. Ei nu mai frecven-teaz ce-i drept acelea i locuri ca înainte, dar felul lor de comportament, de vorbire i de sesizare este în esen ca i mai înainte orientat p mânte te. „Cre tinii-spic” se ating re-ciproc, dar ei înc nu au devenit cu adev rat „una”. Prezen a i atingerea cu alte spice nu schimb nici aspectul i nici na-

tura lor. Dumnezeu vrea s pun cap t i oric rui individua-lism colectiv. Chiar i individualismului deja dezr d cinat din lume i între esut cre tine te El îi pune cap t! Spune DA dac vrei s devii pâine dincolo de aceast stare i las cru-cea s mearg un pas mai departe cu tine!

4. Pâinea în opozi ie cu grâul

Stadiul urm tor îl numesc „cre tinismul-sac-de-grâu”. „Cre -tinii-sac-de-grâu” i „bisericile-sac-de-grâu” exist între timp aproape ca nisipul la mare. Ei sunt aceia care au o dorin mai profund dup mai mult deschidere, unitate i înnoire. Aceast dorin dup mai mult obligativitate i apropiere Dumnezeu o r spl te te, îns în orice caz nu cum i-ar dori cre tinul sufletesc sau firea. Dac înset m dup mai mult apropiere i unitate, Dumnezeu trimite „sfânta treier toare” (2Tim.3.12)1. Deodat se ciocnesc mereu firea i Duhul. 1 „De fapt, to i cei care voiesc s tr iasc în evlavie în Hristos Isus vor fi persecuta i.”

143

Acum trebuie s dispar pleava! Câte restabiliri se opresc la punctul acesta! Se retrag mâhni i, pentru c nu au recunoscut harul con inut în aceasta. Ce durere, când deodat Duhul Sfânt trebuie s -i separe când pe unul când pe altul din mijlo-cul sfin ilor! Dac vrem s devenim cu adev rat pâine, pentru noi nu exist nici o alt alegere. Pleava trebuie desp r it mai întâi complet de grâu. Pleava are exact aceea i form ca i grâul, dar în interior ea este g unoas i goal . Îi lipse te via a i substan a duhovniceasc . Dac ne oferim pân la cap t

crucii, acestei „sfânte treier toare”, atunci i aceast judecat ne va ajuta spre o via mai profund . Privit din punctul de vedere al istoriei Bisericii, noi ne afl m acum în miezul felu-ritelor mi c ri de sfin ire. Exist biserici de sfin ire, conferin-e de sfin ire, adun ri de sfin ire i mi c ri de sfin ire. Ele toa-

te sunt atât de nelipsite pentru devenirea pâinii cere ti ca i treier toarea pentru devenirea pâinii p mânte ti. Dar s nu ne în el m; chiar i cea mai temeinic ac iune a treier toarei nu ne poate trece dincolo de stadiul „cre tinismului-de-sac”. Da-c prin adun rile de sfin ire .a.m.d. noi am fost sfin i i i se-para i, restabilirea nu i-a atins decât gradul „cre tinismului-sac-de-grâu”. „Bisericile de sfin ire” sunt în compara ie cu „bisericile-spic” o treab impresionant – dar cât de mizerabi-le, demne de mil , goale, oarbe i dezbr cate sunt ele înc , dac se opresc aici. De aceea exclam cu glas tare DA crucii, dac vrei s devii pâine i men ine-te acum foarte lini tit!

144


5. Pâinea în opozi ie cu f ina

Ce bine, c tot mai mul i cre tini în parte nu se mul umesc cu purificarea de pleav i tind dup o i mai mare d ruire a vie ii proprii i a unific rii cu al ii. Sacii de grâu sunt um-plu i numai cu boabe complet individuale cu toate c au fost desp r ite deja de pai, spic i pleav . Aici se poate extrage un bob f r a provoca suferin unui alt bob. Restabilirea spre m rimea deplin conduce i mai profund în cruce. Acum vine „Stânca ve nic ”, Hristos, prin care noi cu to ii trebuie s fim m cina i, pân ce din individualitate nu mai r mâne nici o urm . Chiar i simpla posibilitate spre indivi-dualism ne va fi luat sub aceast Stânc . Ferice de cel care este luat în aceast moar . Aici este vorba de tot ori de ni-mic. Acest proces face s ne frec m sub presiuni de neevitat unii de al ii i de Dumnezeu. Noi am fugi cu cea mai mare pl cere la kilometrii dep rtare i am evada pe aripile zorilor de acestea; dar ori de câte ori vrem s fugim, vine peste noi realitatea duhovniceasc , i recunoa tem din nou c noi tre-buie s trecem pe aici i faptul c ne afl m la locul potrivit. De data aceasta nu mai exist o excludere de pleav rea, pentru c a disp rut deja. Nou tuturor ne merge la fel, iar r bdarea celorlal i sub acelea i ap s ri ne motiveaz i ne mângâie i ne une te deplin în cea mai profund parte a fiin-ei. La sfâr itul acestui proces nici nu ne mai doare ca la în-

ceput, când a pornit piatra de moar dumnezeiasc . Acum te sim i înconjurat din toate p r ile i cuprins într-o p rt ie pe deplin mulabil i blând . O, cât de mor i suntem acum, „ i mai mor i” ca i to i cei-lal i! Acum suntem atât de cura i i de albi ca f ina! Cel care a devenit „cre tin-f in ” sau „biseric -sac-de-f in ” i este mul umit cu aceasta, este cel mai mizerabil dintre to i cre ti-

145

nii aminti i pân acum. S tii c f ina este mai necomestibi-l decât bobul de grâu verde sau copt. Ea nu poate fi decât scuipat dac r mâne în aceast stare i nu „avanseaz ”. De asemenea este pustiitoare dac vântul sufl peste f ina des-coperit (Ioan 3.8)1 i întreaga zon este tras într-o suferin întin toare! Spune în inima ta cu glas tare DA pentru cruce, dac vrei s devii pâine!

6. Pâinea în opozi ie cu aluatul

Toate aceste judec i, a a cum au fost descrise pân acum, sunt numai judec i ale harului, date nou pentru via i nu pentru moarte! Dar din pricina intensit ii lor mai devreme sau mai târziu ele usuc pe fiecare discipol. De aceea este necesar s se ajung cândva la atingeri complet noi cu Duhul Sfânt. Chiar în aceast faz El se întâlne te cu noi ca nicioda-t pân atunci în forma apelor rev rsate (Ioan 7.37-38)2. Da-c nu înv m s -L cunoa tem pe DOMNUL din ambele p r i (cea usc toare i cea învior toare), noi nu vom putea ajunge la des vâr ire. Dup „timpurile de judecat ” suportate, peste cei care au r bdat se revars apoi un torent nespus de proas-p t. „O, ce bine este, i de ce experien e minunate avem parte în contrast cu to i ceilal i ...!” i deja se merge mai departe. Mâinile dumnezeie ti ne apuc i încep s ne fr mânte i „pliosc, trosc, tronc i ac ...” Ai privit vreodat cum ia fiin

1 „Vântul sufl încotro vrea i-i auzi vuietul, dar nu tii de unde vine, nici înco-

tro merge. Tot a a este cu oricine este n scut din Duhul.” 2 „În ziua de pe urm , ziua cea mare a s rb torii, Isus a stat în picioare i a stri-

gat: ‚Dac înseteaz cineva, s vin la Mine i s bea. Cine crede în Mine, din

inima lui vor curge râuri de ap vie, cum a zis Scriptura.’”

146


un aluat adev rat? Buc t resele noastre îl lovesc pe toate can-turile! Fra i i surori, trebuie s re inem cât este cu putin : nu exist nici un centimetru de restabilire f r crucea corespun-z toare! Pentru fiecare nou faz noi trebuie s fim gata pen-tru noi suferin e i r bd ri. Dup o astfel de prelucrare inten-siv noi înc tot nu suntem pâine! Ce i-a spus cândva bunica când i-ai ridicat nasul peste ligheanul cu aluat ca s m nânci dac era cu putin un vârf de aluat proasp t? „Nu lua copile, c te va doare burta!” i exact la fel simte Dumnezeu când îi vede pe ai S i c vor s treac drept comestibili în „starea” lor de „aluat”. Chiar Dumnezeu le spune oamenilor: „Pleca i de la ei, c ci ve i avea numai dureri de burt !” Vrem s mergem mai departe cu Domnul? Restabilirea nu es-te o plimbare de duminic i nici nu are nimic a face cu aflu-en a de oameni i euforia maselor. Dac vrem s devenim pâine adev rat , atunci nu are voie s ne mai fascineze nici o unitate atât de lipicioas ca cea a aluatului. Trebuie s spu-nem DA în inim dac vrem s ajungem la esen ial i s ne adun m! În elegerea noastr occidental în prepararea pâinii ne înva s l s m un timp aluatul s stea la o temperatur agreabil , s se odihneasc i s se umfle. Dar întrebarea r -mâne deschis dac realitatea duhovniceasc se desf oar dup legit ile pâinii dospite sau nedospite. Cu privire la noi to i, cei care a teapt treapta a aptea, oricum este neimpor-tant dac ne ajunge câteva ceasuri mai devreme sau mai târ-ziu. Pe aici trebuie s trecem cu to ii dac vrem s ajungem des vâr i i.

147

7. Pâinea – autentic , proasp t i crocant !

Din punctul de vedere istoric al mântuirii adev ratul Trup al lui Hristos se afl acum la acest prag. Urmeaz un timp al cuptorului de foc pentru Biserica lui Hristos. U a cuptorului încins s-a deschis deja. În caz c înc nu ne afl m în el, trebuie s strig m cu glas tare c tre Dumnezeu ca El s ne adauge la aluatul care deja se odihne te, care a fost preg tit deja. Eu mi-a dori în orice caz s nu fiu g sit în vreo alt form decât în cea a aluatului preg tit atunci când va veni ultimul foc, pentru c focul va veni peste toate! Vor arde lanurile i la fel i snopii. Din sacii de grâu va r mâne grâu tare, pr jit, iar f ina va deveni un praf negru i mai neco-mestibil. Dar cei care sunt chema i la restabilirea tuturor lu-crurilor vor rezista i la cuptorul încins al ultimei încerc ri. Statura lor ajunge chiar în acest foc la deplina lui m rime i frumuse e. Mireasma lor va fi sesizat în lung i lat; dar nu-mai Dumnezeu o va primi pe masa Sa. Biserica, Trupul lui Hristos, î i va afla finalizarea prin botezul focului, dup ce ea i-a avut începutul prin botezul în Duhul Sfânt, adic prin devenirea trup sub Capul Hristos. Din aceast perspectiv putem înv a s în elegem mai bine din ce cauz restabilirea tuturor lucrurilor Bisericii nu va ajunge decât la o parte a cre tinilor. Nu am nimic împotriva a tept rilor trezirii, dar cât de u or este s visezi în euforia unilateral sau chiar în duhul profetic fals despre treziri supraînfocate i rev rs ri ale Duhului Sfânt! De încheiere mai spun înc o dat : f r crucea mereu revenind nu exist nici restabilire i nici vreo des vâr ire a Bisericii. Chiar i întreaga natur ne înva aceasta. Înainte ca vreo mam s - i primeasc rodul trupului ei, ea trebuie mai întâi s sufere.

148


Aurul este purificat în foc i diamantul ia na tere sub presi-uni nem surabile. Tot a a trebuie s intr m i noi prin multe necazuri în Împ r ia lui Dumnezeu (Fapt.14.22)1. Suntem gata pentru aceast cale? Hristosul locuind în noi, Cel care ne face capabili pentru toate lucrurile, este gata! „... duce i pân la cap t mântuirea (des vâr irea) voastr cu fric i cutremur. C CI DUMNEZEU ESTE ACELA CARE LUCREAZ ÎN VOI i v d dup buna Sa pl -cere (dincolo de voia voastr bun ) i voin a i înf ptui-rea” (Filip.2.12-13). „ i Dumnezeul p cii, care a adus înapoi dintre cei mor i pe Domnul nostru Isus, marele P stor al oilor, în temeiul sângelui leg mântului celui ve nic, s v fac des vâr i i în orice lucru bun, ca s face i voia Lui, LUCRÂND ÎN VOI ce-I este pl cut prin Isus Hristos. A Lui s fie slava în vecii vecilor! Amin” (Evr.13.20-21). [Extras din cartea „Die Wiederherstellung aller Dinge” („Restabilirea tuturor lucrurilor”), comand nr. 4]

1 „... înt rind sufletele ucenicilor. El îi îndemna s st ruie în credin i spunea

c în împ r ia lui Dumnezeu trebuie s intr m prin multe necazuri.”

149

Zidirea bisericii:

Des vâr irea tuturor lucrurilor

(transpunerea în scris rezumativ a unei expuneri verbale)

De când exist greut i în Biserica lui Hristos, exist i o multitudine de preocup ri serioase de a rezolva aceste greu-t i. Ca atare, restabilirea Bisericii sau restabilirea m rturiei lui Dumnezeu este o tem care a ajuns important la nivel mondial i înc cre te în importan . Exist f g duin e clare în Sfânta Scriptur care înva indubitabil despre des vâr i-rea Bisericii pân la „m sura deplin a cre terii în plin tatea lui Hristos” (Efes.3.19-201/4.132) .a.m.d.. Totu i toate mi -c rile de restabilire, o putem spune din istoria Bisericii, au trebuit s recunoasc la cap tul eforturilor lor acela i lucru, adic : nu am ajuns la ea. i chiar aceast expresie o cunoa -tem din vremurile cele mai timpurii, adic de la Avraam, ca-re într-un anume fel este tipul-primar al tuturor restabilirilor.

1 „... i s cunoa te i dragostea lui Hristos, care întrece orice cuno tin , ca s v

umple i de toat plin tatea lui Dumnezeu. Iar Celui care, prin puterea care lu-creaz în noi, poate s fac nespus mai mult decât cerem sau gândim noi ...” 2 „... pân vom ajunge to i la unitatea credin ei i a cuno tin ei Fiului lui Dum-

nezeu, la starea de om matur, la m sura staturii plin t ii lui Hristos.”

150


Tipuri de restabilire

Despre el citim în Evr.11, de la v.8: „Prin credin Avraam, fiind chemat s plece într-un loc pe care avea s -l primeasc de mo tenire, a ascultat i a plecat f r s fi tiut unde se ducea. Prin credin s-a a ezat ca str in în ara f g duin ei, ca într-o ar care nu era a lui, i a locuit în corturi, ca i Isaac i Iacov, împreun mo teni-tori cu el ai aceleia i f g duin e. C ci el a tepta cetatea care are temelii tari, al c rei arhitect i constructor este Dumnezeu.” Deci el s-a a ezat în ara pe care i-a ar tat-o Dumnezeu i a trebuit s constate totu i: sunt str in! Înc nu este ce am c utat! El c uta instinctiv dup o ar mai bun i mai înalt i de asemenea dup un ora „de mai sus”, deci dup realitate i nu dup copie! Avraam era de pe atunci de-ja foarte luminat i de aceea el a sesizat clar c Dumnezeu l-a introdus numai „într-o umbr ” i nu chiar în ara adev -rat . Calea sa în aceast ar a odihnei trebuia s fie numai tipul i imaginea pentru calea adev rat în ara promis . Evolu ia lui Avraam urma s aibe loc mai târziu în forme repetate tot mai maturizate. O alt persoan , care a trebuit s recunoasc acela i lucru ca i Avraam, a fost Iosua. Acesta a fost chemat direct dup se-

cole s cucereasc ara odihnei. Dar ia aminte la ce este scris despre el în Evr.4.8-9. Dup ce Iosua a ocupat rile Canaanului, se spune deodat : „C ci dac Iosua le-ar fi dat odihna, Dumnezeu n-ar mai vorbi dup aceea de o alt zi.” i apoi constatarea: „R mâne deci o odihn ca de sabat (adic o ar promis ) pentru poporul lui Dumne-zeu.” i Iosua, dup tot ce a f cut i a cucerit, a trebuit s

151

constate: „Nu este aceasta!” Dar din vechime întregul po-por a visat despre ara aceasta i a vorbit neîncetat despre ea. Totul a fost numai o simpl r t cire? Nu, ci mai era înc ce-va i mai bun la dispozi ie. În Evr.11.39 se spune în sfâr it: „ i to i ace tia, m car c au primit m rturie (au luptat i s-au zb tut) prin credin , totu i n-au primit ce le fusese f g duit.” De ce? Explica ia: pentru c Dumnezeu avea ce-va mai bun, i aceasta se afl la dispozi ie înc pân în ziua de azi. Deci astfel mai este promis o vreme în care va avea loc ceva mai bun, în care va avea loc o restabilire, care va permite cu adev rat apari ia realit ii umbrei anterioare. Dar atunci înc nu era timpul, iar p rin ii no tri nu trebuiau s ajung des vâr i i f r noi. Trebuiau s fie introdu i înc mul i. Hot rârea lui Dumnezeu înc nu era împlinit . Fra i i surori, din acest punct, din acest aspect, din aceast perspectiv a restabilirii vorbe te acest mesaj. Ce trebuie de fapt s fie restabilit cu exactitate? Nu este vorba nici de o ar , nici de o cetate, cum le-a fost promis lui Avraam i p -

rin ilor ca premerg tori. Toate acestea au fost, cum s-a mai spus, doar procese de dezvoltare tipologice i de aceea pre-merg toare.

Hristos, Ierusalimul ceresc

Avraam a v zut în duhul s u adev ratul ora ceresc care avea temelii, al c rui arhitect i constructor este Însu i Dumnezeu (tradus din german , nota trad.) (Evr.11.10)! Acest ora ceresc, acest Ierusalim ceresc nu este nimeni alt-cineva decât Hristosul des vâr it, Biserica des vâr it , con-

152


stând din evrei i neamuri, în mijlocul c reia locuie te Dumnezeul cel viu! (Apoc.21.9-14)1. El este realitatea tru-pului prosl vit al lui Hristos cu temeliile sale minunate, cele dou sprezece semin ii ale adev ratului Israel i a celor doisprezece apostoli. Înc niciodat nu era vorba de o cetate p mânteasc , pentru c Dumnezeu nu locuie te în case f cu-te de mâini omene ti. De aceea se i spune despre Avraam: „C ci el a tepta cetatea care are temelii, al c rei con-structor i creator este Dumnezeu” (tradus din german , nota trad.) (Evr.11.10). Dar unde exist un creator, acolo trebuie s existe i o crea ie – Noul Ierusalim, cetatea ve ni-c , este o crea ie vie a lui Dumnezeu! Dumnezeu este un Dumnezeu al vie ii i nu al pietrelor i fierului .a.m.d.! De aceea nu au putut ajunge p rin ii des vâr i i f r noi. Altfel sacul ar fi fost deja demult legat la gât i atunci ce ar mai fi r mas pentru noi? Dar nu era vorba nici de vreo ar aparen-t precum Canaanul. Ba mai mult, dintotdeauna a fost vorba despre ara de sus, ve nic i definitiv . Dar realitatea aces-tei patrii ve nice este Însu i Dumnezeu, pentru ca la urm „Dumnezeu s fie totul în to i” (1Cor.15.28). „Iat cortul lui Dumnezeu este cu oamenii!” (Apoc.21.3). „... i nu va

1 „Apoi unul dintre cei apte îngeri care ineau cele apte potire cu cele din urm apte nenorociri, a venit i a vorbit cu mine i mi-a zis: ‚Vino, s - i ar t Mireasa

Mielului!’ i m-a dus în Duh pe un munte mare i înalt. i mi-a ar tat cetatea sfânt , Ierusalimul, coborând din cer de la Dumnezeu, având slava lui Dumne-zeu. Lumina ei era ca o piatr preascump , ca o piatr de iaspis, cum este crista-lul. Era înconjurat cu un zid mare i înalt. Avea dou sprezece por i i la por i doisprezece îngeri. i pe ele erau scrise ni te nume: ale celor dou sprezece semin ii ale fiilor lui Israel. Spre r s rit erau trei por i; spre miaz noapte, trei por i; spre miaz zi, trei por i; i spre apus, trei por i. i zidul cet ii avea dou - sprezece temelii i pe ele erau cele dou sprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.”

153

fi nevoie de lamp i de lumina soarelui, pentru c Dom-nul Dumnezeu îi va lumina” (Apoc.22.5). i acum, dup ce a venit Biserica lui Hristos, noi ne afl m în sfâr it în sta-diul final al procesului p mântesc. Acest Hristos (Capul i Biserica trupeasc 1Cor.12.121) trebuia s alc tuiasc în acela i timp i încheierea tuturor treptelor de dezvoltare an-terioare. Toate treptele anterioare sunt deja des vâr ite. Umbrele, adic loca ul i ara exterioar au fost cucerite. A fost rev rsat i Duhul Sfânt i prin aceasta a fost a ezat i temelia casei duhovnice ti. Copilul a venit în leag n, dar nu numai Hristos, ci i Biserica de Rusalii! Acum acest Hristos trebuie s devin real cu totul în toate (Efes.1.23)2. Trebuie s se ajung realmente la aceast cre tere deplin , ca Hristos s creasc în ace[a]st plin tate, care este numit Trupul S u. El trebuie s se poat exprima prin m dularele Sale în toat plin tatea dumnezeirii Sale.

Concepte contra des vâr irii?

i intrarea în aceast plin tate este un lucru de cinste! Pentru aceast pozi ie se lupt atât de mul i pionieri, nenum ra i sunt cei care i-au investit deja via a. Dar pân acum to i au trebuit s spun : nu am ajuns. Toate ostenelile s-au sf -râmat din nou în sinea lor. Dar de ce aceasta? Eu cred c es-te numai fiindc înc func ioneaz prea multe „concepte de restabilire” egoiste. Eu sunt convins de faptul c chiar în 1 „C ci dup cum trupul este unul i are multe m dulare, dar toate m dularele

trupului, m car c sunt mai multe, sunt un singur trup, tot a a este i Hristos.” 2 „... care este trupul Lui, Plin tatea Celui care umple totul în to i.”

154


aceasta const problema. În fapt i adev r exist numai un

singur concept de restabilire. Exist numai o singur cale. Noi trebuie s tim care este acum concret partea noastr , ca s nu ajungem i noi dup un timp s fim nevoi i s spunem din nou: nu am ajuns! Eu consider c ultima faz de restabi-lire a început deja. În orice caz trebuie s recunosc în acela i timp c deja Avraam a crezut aceasta cu convingere, de asemenea Pavel i Petru .a.m.d.. Eu nici nu a putea lucra dac nu a putea crede aceasta. Dar aceast a teptare nu are nimic a face cu o p c lire psihologic proprie. Urmeaz ca noi s particip m la ultimul asalt. A adar eu sunt profund convins c ultima por iune a început deja i c acest con-cept, despre care vom vorbi imediat, este pur i simplu acel concept de restabilire al lui Dumnezeu. Acesta este conceptul de demult dovedit corespunz tor, pe care Dumnezeu l-a folosit din totdeauna pentru orice fel de restabilire. Toate celelalte concepte pe care oamenii în i i le-au prelucrat i oficializat din Scriptur , au trebuit s e ue-ze obligatoriu, pentru c ele nu au pus punctul pe i. Dar a vrea s spun dinainte c toate conceptele au avut i ceva bun i folositor în sine. Toate conceptele au dus Biserica o buca-

t mai departe. Dar pentru a putea ajunge la des vâr ire este nevoie de un concept cu mult mai bun. A a de exemplu, exist un „concept de crea ie”. Un con-cept de crea ie în sensul c pe baza relat rilor crea iei s-a în-cercat punct cu punct s se conduc Biserica prin principiile acestuia. Mai întâi se zice: „S fie lumin !”. Astfel a fost punctul nr.1: noi începem cu lumina. Ca al doilea punct ur-meaz desp r irea .a.m.d.. De mirare este c orice restabili-re dumnezeiasc are loc realmente dup aceste legit i.

155

Apoi exist un „concept al Cortului Întâlnirii”. În fond i acesta este un concept perfect i corespunz tor. Totul începe în Curte la jertfa de ardere-de-tot i merge pe la ligheanul pentru sp l ri în Loca ul Sfânt. Dup întâlnirea cu pâinea i vinul lui Dumnezeu, cu sfe nicul i altarul aurit pentru t mâ-iere urmeaz prezen a lui Dumnezeu în Sfânta Sfintelor la chivotul leg mântului. Nimeni nu se poate apropia de Dum-nezeu decât exact dup modelul care i-a fost ar tat lui Moise pe munte. Dar i acest concept e ueaz la punctul decisiv. Toat reconstruc ia i a ezarea omeneasc a rânduielilor du-hovnice ti nu duce la int . Tot la fel i „conceptul patriar-hilor” sau „conceptul Neemia”. Ultimul l-am descoperit noi în ine cu câ iva ani în urm . Pe baza acestor imagini i evenimente se poate recunoa te pas cu pas cum are loc res-tabilirea. Principiile lui Dumnezeu se reg sesc în procesele mari cât i mici ale relat rilor i biografiilor biblice. La Neemia am v zut cum a plâns acest b rbat, cum s-a d ruit. Cum a înaintat neclintit pân i-a atins inta final . Toate acestea sunt pa i i condi ii indispensabile ale restabilirii. Apoi exist „conceptul Ezra”. i acesta a fost luat la mân acum din nou. S-ar dori trâmbi area lui în lumea larg , atât de pre ios este acesta. i totu i aceste concepte, cât de exac-te i de potrivite ar fi, ele nu ne aduc niciodat la int . Apoi mai exist „conceptul Faptelor apostolilor”. Pe acesta l-am auzit deja atât de des. Se încearc reconstruirea Faptelor Apostolilor. Se încearc s se repete punct cu punct ce au f cut ei i se sper s se ajung prin aceasta la des vâr ire, la int . Prin p rt ia bunurilor materiale i multe altele se încearc a stârni înc o dat Duhul i a-L câ tiga. Dar i toa-te aceste pozi ii reconstruite nu ne pot duce cu adev rat la int . i conceptul celebru al „celor cinci slujiri” trebuie

156


amintit aici, pentru c nici acesta nu ne duce la succesul do-rit. Cât de indispensabile erau toate aceste slujiri i înc mai sunt, cât de clare progrese s-au f cut în dezvoltarea Bisericii i totu i în „forma de concept” ele nu pot aduce nimic la de-

s vâr ire! F r slujirile nou trezite ale apostolilor, proroci-lor, p storilor, înv torilor i evangheli tilor noi nu vom ajunge cu adev rat la des vâr irea care ne st în fa . Dar acest adev r nu ne împuternice te nici într-un caz s -i des-coperim pe ace ti oameni i s -i asambl m dup un concept. Doar faptul c cinci purt tori ale acestor slujiri au fost pu i laolalt , nu garanteaz nici pe departe roada dorit . Noi ca oameni bine inten iona i lu m din nou totul sub control i de aceea se i pr bu esc multe din nou în sinea lor. Trebuia s se pr bu easc în sine. De ce? Pentru c Dumnezeu face toate lucrurile în felul S u, la timpul S u, la locul S u. Dar cum se poate spune atunci c astfel de concepte ar avea i ceva bun în sinea lor, dac de fapt ele stau numai în calea adev ratei lucr ri a lui Dumnezeu? Aceast întrebare î i afl r spunsul în pilda care urmeaz .

Sfânt, neprih nit, bun – totu i nefolositor!

Eu am descoperit în Scriptur o paralel . Cu privire la con-cepte este vorba din nou de acelea i întreb ri i principii care s-au pus cu privire la problema Legii: despre aceea i Lege despre care s-a spus c este sfânt , neprih nit i bun (Rom.7.12)1, nimic nu este de lep dat în dreptul ei, se spune

1 „A a c Legea, negre it, este sfânt , i porunca este sfânt , dreapt i bun .”

157

pe de alt parte: „C ci ceea ce n-a putut face legea, întrucât firea p c toas o f cea f r putere, a f cut Dumnezeu: trimi ând pentru p cat pe Însu i Fiul S u într-o fire asem n toare omului p c tos, a condamnat p catul în firea p c toas , ...” (Rom.8.3). Un alt loc care vorbe te despre aceast realitate este Evr.7.18-19: „C ci are loc o desfiin are a poruncii de mai înainte din cauza neputin ei

i z d rniciei ei, c ci legea n-a f cut nimic des vâr it,” – Auzim aceasta? – „ i de aceea a urmat introducerea unei n dejdi mai bune prin care ne apropiem de Dumnezeu.” Ce spune aici Scriptura? Scriptura spune urm toarele: Dum-nezeu a dat o lege i pe aceast lege au jurat cu to ii la înce-put. Evreii jur i ast zi pe ea, tr iesc i ast zi dup „con-ceptul legii”. i ast zi înc sunt încredin a i: „Dac noi as-cult m exact de aceast lege i o împlinim exact, atunci ajungem la des vâr ire.” i legea a fost dat realmente în vremea sa pentru des vâr ire, – dar numai ca s înl ture o blocad din calea des vâr irii i nu pentru a realiza ea îns i des vâr irea. inta legii era de la început trecerea în legea vie – adic Hristos. În elegem noi aceste gânduri? Dar car-nea a fost slab i de aceea i legea a fost f r de folos. În limba greac se spune: inta legii este Hristos. inta (telos) legii, nu sfâr itul legii, cum noi neamurile o tot interpret m i spunem apoi: „Legea s-a încheiat pentru noi i de aceea

nu mai este important , punct. Acum Hristosul este la rând, i noi nu mai avem nimic a face cu legea.” Pur verbal,

aceast exprimare corespunde desigur, dar consecin a prac-tic este una complet invers . Noi ne-am decis în contul le-gii pentru un har ieftin. Adic : noi suntem în mod riguros un popor f r de lege, dar care pretinde c ar fi neprih nit. Noi înc nu am în eles c umblarea în Hristos trebuie s aibe ca

158


urmare o calitate mult mai înalt decât cea sub lege. În loc s intr m în legea des vâr it a Duhului de via , noi am in-trat numai într-o pur îndrept ire juridic . Dar Scriptura spune complet altceva. Legea a fost dat pentru a aduce poporul într-un faliment absolut pentru ca p catul s devin deosebit de p c tos! Dar aceasta nu înseamn c trebuie s p c tuim cu trosnete i pocnete. Nu, ci legea era prezent ca mijloc i oglind pen-tru scoaterea la vedere a sl biciunii c rnii. Omul trebuia de diminea a pân seara s recunoasc numai un singur adev r, i anume: „Nu pot face binele, nu pot, i iar nu pot.” Ca

punct culminant al efectului legii trebuia s fie scoaterea unui strig t din gura poporului Israel: „Ajut , Doamne! Sun-tem p c to i pân dincolo, suntem pierdu i din cap pân în picioare i avem nevoie de un mare har i de un r scump r -tor!” Dar a unui r scump r tor în primul rând pentru umbla-rea practic i nu numai pentru o îndrept ire juridic . Legea ar fi trebuit s provoace aceast dorin dup calea mai bun preg tit mai dinainte. Dar ei nu au recunoscut nici aceast cale, nici adâncimea p catului lor, nici sensul mai profund al legii. Ei nu au sim it c legea ca educator a vrut s -i aduc la Hristos, pentru c numai EL, DUMNEZEU ÎN EI, putea ac-tiva umblarea dumnezeiasc . Astfel legea cea bun nu a pu-tut aduce nimic la mult dorita des vâr ire nici într-o direc ie, nici într-alta. i în aceasta situa ie a intrat într-o zi cu mare surprindere Mesia i a spus: „Harul este calea! Eu o fac, în puterea Mea. Eu o fac, de sus i din interior. Nu voi de jos.” Dar în loc s -L l ud m pe Hristos i s Îl l s m PE EL s tr iasc PRIN NOI, noi ne-am p strat via a proprie i am scuipat pe legea cea bun . Noi ne-am debarasat de jugul atât

159

de urât al legii, dar nu mergem cum ar trebui sub jugul blând al acelei legi care lucreaz din interior. Noi am schimbat ju-gul ap s tor al legii cu o religie prescris în Numele lui Isus. În loc s ne dispre uim pe noi i carnea noastr p c toas , ast zi noi dispre uim legea cea bun i sfânt a lui Dumne-zeu.

i exact la fel este situa ia i cu toate conceptele de rea eza-re de pân acum. Noi s nu dispre uim niciodat ulterior aceste concepte i s spunem: toate acestea nu le-a lucrat Dumnezeu. Eu sunt convins c Dumnezeu a fost Acela care prin Sfânta Scriptur a adus pe fiecare proroc i slujire în parte la convingerea: „Super! Iat un Neemia, iat un Ezra, sau iat o relatare a crea iei. Aici vedem exact cum lucrea-z Dumnezeu.” i a a este. A a lucreaz Dumnezeu. Dar problema era c s-a încercat dup aceea personal s intro-duc toate acestea, concentrându-se mereu pe cele „cinci slujiri”, pe „principii”, pe „succesiuni” sau evenimente .a.m.d., în loc pe Cel care le lucreaz toate prin Sine. Se

observa cum s-a lucrat i se încerca apoi imitarea. A a s-a tot repetat i gre eala lui Moise. Acesta a încercat, imediat dup ce a recunoscut c este mântuitorul acestui po-por, s elibereze poporul. Când în râvna sa el a vrut s con-ving poporul cu privire la chemarea sa, de prima dat el nu a avut un rod mai mare decât un egiptean mort i o fug grabnic în pustiu. Cele mai multe încerc ri de restabilire au adus ca prim rod o pagub aparent i numai ruine. Nu au fost din aceast cauz de la Dumnezeu? Au fost cu to ii pro-roci mincino i cei care au vorbit atunci? Nu! Dumnezeu le-a folosit i le-a introdus ca s educe s disciplineze poporul

160


spre Sine. Dup cum legea trebuia s educe înspre Hristos, tot la fel ne-a fost dat întregul Cuvânt pentru ca s ne educe spre Hristos. Toate aceste concepte, cred eu, conduc în ace-la i fel spre aceea i int ca i legea. Trebuie s se ajung la un singur strig t: „Doamne, nu reu im! Nu merge! Noi nu putem restabili Biserica!” Acest strig t ar trebui s se aud fundamental în toate domeniile vie ii noastre care au nevoie de restabilire; fie cu privire la eliberarea de sub puterea p -catului, fie cu privire la Biseric sau întreaga crea ie care trebuie s fie restabilit .

Conceptul lui Dumnezeu

Fra i i surori, exist numai un singur concept pentru tot: ha-rul! Dar nu „harul ieftin” care ne am ge te din nou numai înspre pasivitate i neparticipare! Acest concept este suficient s ne poat introduce în des vâr irea total ! Acela i lucru care a activat r zbaterea reformei protestante, trebuie s activeze r zbaterea i în celelalte domenii. Luther a recu-noscut: „Eu nu m pot scoate prin fapte bune, prin p zirea legii. Ori mi se va da dintr-un har nemeritat de sus, sau la urma urmei cu toat osteneala cea mai sincer toate r mân la cele vechi.” Exact acesta este conceptul r scump r rii. Numai acesta i niciunul altul este i conceptul pentru orica-re alt domeniu al restabilirii, i pentru restabilirea Bisericii. Trebuie s putem spune acela i lucru în toate, a a cum o spunem cu privire la iertarea p catelor i primirea la Dum-nezeu. Noi am primit iertarea f r meritul faptelor, numai prin har. Acesta este conceptul lui Dumnezeu i nu altul. Aici trebuie s afl m intrarea prin credin a a cum a trebuit

161

s intr m prin credin în mântuire. Sunt acelea i principii. Cel care dore te s devin restabilizator al Bisericii în aceas-t vreme a des vâr irii finale, trebuie s str pung spre aceast cunoa tere hot râtoare. El trebuie s fie profund convins de aceast cale. Evenimentele istoriei Bisericii ne înva clar c toate eforturile omene ti pentru o restabilire i o unire conduc la Babel. Babel a sfâr it în loc de dorita îm-plinire a unit ii, într-un haos uria , într-o risipire. Acesta este întotdeauna produsul final, ori de câte ori omul încearc de jos s lucreze restabilirea i s cauzeze unitatea prin mij-loace proprii. Cu mii de felurite limbi ei „s-au închinat lui Dumnezeu” dup aceea, dar nu în limbi îngere ti. Dumne-zeu dore te ca noi s oprim toate sfor rile noastre de a lucra dup concepte i s c ut m numai harul S u. Indiferent cât de luminate, de iscusite i mult promi toare ar fi ele: Dum-nezeu dore te ca i ultimul i hot râtorul lucru s ni-l d ru-iasc f r meritul faptelor! Noi s înv m s a tept m toate lucr rile Sale, dup cum primii ucenici au a teptat Rusaliile. Rusaliile au fost întoarcerea exact din Babilon. Rusaliile au fost un proiect de unitate lucrat de Dumnezeu. Numai prin har a avut loc într-un moment restabilirea vizibil a unit ii. În timp ce în Babilon toate limbile au fost încurcate i îm-pr tiate, la Rusalii s-a întâmplat chiar reversul. Prin Duhul unic al harului totul a fost adus laolalt la clipeala ochiului i transpus într-o singur realitate. Restabilirea rev rsat a

fost atât de puternic , încât a dizolvat chiar i toate barierele limbilor. Aceasta este deosebirea dintre a lucra „pornit de jos” i a lucra „pornit de sus”. Eu sunt convins de faptul c în aceast vreme Dumnezeu vrea s pun pe picioare aceast realitate mai mult decât oricând. Eu cred c a sosit ceasul când poporul va recunoa te tot mai mult c numai acest unic

162


principiu al r scump r rii prin credin este de drept vala-bil chiar i mult dincolo de iertarea p catelor. i toate cele-lalte au loc i ele numai prin har i prin credin . Dar de asemenea acest har nu poate intra în ac iune decât printr-o credin activ . Deci nu este un har ieftin! Numai dup acest principiu, prin har i prin credin , trebuie s fie restabilite toate lucrurile, Biserica i la urm întregul cosmos.

Sta iunile lui Avraam

Avraam a fost, dup cum s-a spus deja, un tip al acestei c i. De aceea a dori s amintesc pe scurt sta iunile sale, ca în ele s vedem cum a umblat el, despre care se spune „privi i spre stânca din care sunte i s pa i”. El este p rintele cre-din ei, modelul restabilirii. Dar s nu ne irit m fiindc el nu a atins finalul. Ceea ce Dumnezeu i-a rânduit lui atunci, el a i aflat prin credin . El a aflat ara i cetatea promis .

Avraam a ajuns în posesia promisiunii din har f r merite proprii. El urma s devin p rintele multor popoare. i Dumnezeu i-a promis: „Tu vei primi o cetate, tu vei fi con-dus într-o ar i într-un loc în care EU te voi înr d cina. Acolo EU î i voi preg ti un mare popor.” Avraam a luat promisiunea prin credin i la fel trebuie s înceap i la noi. Dar el nu a mai scormonit al turat în vreo scriere i nu a încercat cu încordare prin exerci ii religioase s ajung la împlinirea acestor promisiuni. Noi cunoa tem problema Ismael, c acolo s-a strecurat o gre eal . Dar în ce prive te cetatea i întreaga cale, via a lui Avraam a fost caracterizat de la un cap la cel lalt printr-o credin vie. Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, se spune. i mai departe se spune des-

163

pre el: „Prin credin Avraam fiind chemat (adic atunci când a primit promisiunea) s plece într-un loc pe care avea s -l primeasc de mo tenire ...” (Evr.11.8). Aici ni se arat despre ce este vorba i care este calea exact pe care i promisiunile de dimensiuni cosmice (Gen.15.51/22.172)

pot fi realizate. Ia aminte prin ce s-a caracterizat în mod de-osebit credin a lui Avraam: „... i a plecat f r s fi tiut unde se ducea.” Aceasta este pur i simplu cheia oric rei restabiliri. Aici noi atingem unul dintre cele mai hot râtoare puncte ale conceptului lui Dumnezeu de restabilire. Avraam nu a tiut unde va ajunge, el nu avea habar de calea exact i Dumnezeu nici nu a vrut s -i spun dinainte. Noi dimpo-

triv , vrem s tim imediat unde vom ajunge sau chiar unde ne afl m acum. i aceasta este problema noastr . În toate i mereu noi le amestec m i cu ale noastre. Noi nu am înv at s mergem crezând ca Avraam, s ne încredem copil re te i s r mânem crezând. Noi am vrea s tim mereu cât de de-parte am ajuns deja. Înc mai este departe, Doamne? Ca i noi odinioar , când eram copii, i plecam cu familia în va-can . Deja dup 20 de minute strigam: „Cât mai este pân acolo?” Aceast întrebare se mai repeta cam la fiecare ju-m tate de or . Tipic copil! Odat când am parcurs o mie de kilometri, a fost o c l torie cam grea pentru p rin ii no tri. Întrebarea: „Cât mai este pân acolo?” este tipic omeneasc . Avraam nu a întrebat cât mai este pân acolo. El a mers cre-

1 „ i dup ce l-a dus afar , i-a zis: «Uit -te spre cer i num r stelele, dac po i

s le numeri.» i i-a zis: «A a va fi s mân a ta.»” 2 „... te voi binecuvânta foarte mult i- i voi înmul i foarte mult s mân a, ca ste-

lele cerului i ca nisipul de pe rmul m rii; i s mân a ta va st pâni poarta vr j-ma ilor ei.”

164


zând pe baza promisiunii care i-o d duse Dumnezeu i privea mereu în sus i nu avea nimic altceva de f cut decât s pri-veasc în sus. El a privit în sus cu privire la Isaac (care este un tip spre Hristos), cu privire la ara sau locul pe care urma s -l primeasc (care este un tip al patriei noastre ve nice). Orice promisiune i-a f cut Dumnezeu, el se uita simplu în sus i nu se interesa deloc de ce se întâmpla aici jos. Bineîn eles

c între timp s-a anun at la el i carnea sa i de asemenea so ia lui. C ci ea i-a spus cam a a: „Dumnezeu i-a dat o promisiu-ne i aici este Agar a noastr .” Aha, – deci conceptul Agar!

„Intr la ea i vei vedea c vei primi un fiu.” i cu adev rat,

un an mai târziu în scutece se afla un fiu autentic al lui

Avraam. Acum Sara putea spune: „Vezi, ce bine c ai ascul-tat de sfatul meu, acum i-ai primit însfâr it fiul! Deci con-

ceptul meu a func ionat.” Dar conceptul Agar a fost binecu-

vântat numai limitat, dup cum oricare concept omenesc nu

poate fi binecuvântat decât limitat. Dumnezeu l-a binecu-

vântat i pe Ismael, totu i binecuvântarea hot râtoare El a

a ezat-o peste Isaac. Cu toat existen a lui Ismael Dumne-

zeu a spus: „R mâne valabil c Eu î i voi da s mân a pro-

mis , i aceasta prin promisiune.” Aceasta a însemnat pen-

tru Avraam s primeasc numai prin credin . Bineîn eles c

Avraam avea s se uneasc i cu Sara. La fel nici noi nu

suntem pasivi când ne afl m pe drum. El a intrat crezând la

Sara. El nu tia când îl va binecuvânta Dumnezeu, când va

func iona. A durat mai mult de dou zeci de ani. Ori de câte

ori priveau la carnea lor vârstnic , ei tiau: „Aici nu merge

nimic!” i exact în aceast realitate trebuie s ne introduc

Duhul, ca credin a i harul s poat curge într-adev r. Noi

trebuie s ne ciocnim mereu cu firea noastr veche i cu ne-

rodnicia „Sarai-ei noastre”. Pân în profunda con tiin c

165

aceast femeie stearp a mai ajuns pe deasupra i la o vârst în care chiar i femeile fecundabile înceteaz s mai nasc . Aici i nici într-un alt loc este atins punctul ideal pentru primirea promisiunilor dumnezeie ti. i la urm s-a realizat prin credin !

Credin a în ciuda oric rei speran e

La fel se întâmpl i cu promisiunile c tre Biseric . Nu este a a? i noi tim cât timp a trecut deja; între timp totul s-a destr mat! Într-adev r, omene te nu mai este nimic de spe-rat i de asemenea nici de f cut ceva. Ismael este n scut (sis-temele biserice ti, denomina iunile), dar pur i simplu nu este nimic de f cut. Vezi, a a ne conduce Dumnezeu i pe noi la cap tul tuturor conceptelor noastre proprii. Dar apoi se spune despre Avraam, tipul oric rei restabiliri: „ i fiind-c n-a fost slab în credin , el nu s-a uitat la trupul s u, care era îmb trânit – avea aproape o sut de ani, - nici la pântecele Sarei, care era ca mort. El nu s-a îndoit de f -g duin a lui Dumnezeu prin necredin , ci înt rit prin credin a dat slav lui Dumnezeu deplin încredin at c ce a f g duit El poate s i împlineasc ” (Rom.4.19-21). Ce minunat! El nu a a teptat decât un singur lucru: Dumne-zeu trebuie s o fac , trebuie s aibe loc de sus, nu de jos! Cu alte cuvinte, Avraam a crezut întreaga treab de la pro-misiunea finalizat . El a venit de la sfâr it încoace. Noi ve-nim [în mod]natural totdeauna dinspre început. În elegem? Exact aici se afl deosebirea restabilirii adev rate i efective care duce la finalizare. Noi trebuie s venim de la sfâr it i s tim c : s-a ispr vit! Dumnezeu a vorbit, El va i înde-

166


plini. Este ispr vit! Nu este ceva de recuperat pentru care trebuie s lucrez! Este ceva întâmplat pentru care am de a teptat crezând, la care nu am de ad ugat nimic. Nu pot completa sau accelera nimic cu concepte. Avraam nu a f cut nimic altceva decât s mearg pe cale crezând – zi de zi din nou. Aceasta o vezi i la robul s u Eliezer. i el a avut-o de la Avraam când s-a dus s caute o mireas pentru fiul acestuia.

i pe itul pentru Isaac nu a fost altceva decât un tip pentru aceast cale de restabilire a Bisericii. Eliezer a umblat ca i Avraam crezând. Încrezându-se neîncetat el mergea prin pustiu. El nu s-a interesat de absolut nimic decât de o inim statornic . Eu întotdeauna îmi închipui pozi ia sa de credin i „rug ciunile în pustiu” cam a a: „Doamne, Tu e ti pur i

simplu super, Tu m vei conduce exact la mireasa potrivi-

t .” (Te afli i tu pe aceast pozi ie a credin ei cu privire la alegerea partenerului t u?) El nu s-a preocupat deloc cu pri-vire la drum sau altceva, ci a mers pur i simplu, pentru c a a i nu altfel a cunoscut-o de la Avraam. Ca i exemplul s u, el a umblat lini tit i printr-o gândire privind în sus

plin de încredere: „Ce a promis Dumnezeu, o i poate fa-

ce.” i deodat se afl în fa a unei oaze i are m rturia l un-tric : aici sunt la locul potrivit! Atunci o simpl i ultim rug ciune. El încredin eaz situa ia în mâinile lui Dumnezeu i a teapt prin credin c El îi va aduce toate în întâmpina-

re. Robul lui Avraam este un tip al umbl rii noastre prin credin . Când a v zut-o pe Rebeca, el a recunoscut imediat: „Aceasta este!” A a este vorba i de noi ca s recunoa tem ce ne este dat de la Dumnezeu. „ i noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca s putem

167

cunoa te lucrurile pe care ni le-a d ruit Dumnezeu” (1Cor.2.12). Cu alte cuvinte, dac Dumnezeu face ceva pe calea restabilirii, atunci noi recunoa tem imediat: apar ine de ea! De asemenea recunoa tem i dac ceva nu apar ine de ea. Acesta a fost motivul pentru care Avraam nu s-a mul u-mit simplu cu acea ar în care l-a adus Dumnezeu. De aceea nu a fost o nemul umire c el nu a vrut s - i construiasc o cas în ea. El a recunoscut pur i simplu c Dumnezeu i-a promis mult mai mult. Chiar i când Dumnezeu a spus: „Uite, aici ne oprim”, Avraam s-a împotrivit pe baza promisiunii dumnezeie ti s - i construiasc acolo o cas . Fiindc a tepta ceva mult mai bun, el nu i-a instalat decât un cort. Prin Du-hul credin ei care locuia în el, el tia exact ce apar ine de ea i ce nu. i în acest fel el se afla în c l torie i a tepta deja în mijlocul rii promise acea cetate viitoare i adev rat a c rui constructor i creator este Dumnezeu. În acest fel a recunos-cut el la urm i faptul c Ismael nu era fiul promisiunii. Ce-i drept, la început el a încercat s transmit asupra lui Ismael binecuvântarea promis (Gen.17.18)1. El s-a gândit desigur s nu mai fac lui Dumnezeu ma ina ii i s-a rugat: „Binecu-vânteaz -l simplu pe acesta, pe Ismael.” Dar el a sim it foarte clar cum i-a zis Dumnezeu: „Nu, nu Ismael, ci fiul promisiu-

nii va fi cel d ruit de sus prin Duhul Meu, prin puterea Mea

activ .”

1 „ i Avraam a zis lui Dumnezeu: ‚S tr iasc Ismael înaintea Ta.’”

168


O viziune dulce, dar nici o imagine

O tain a oric rei restabiliri este c avem într-adev r o viziu-ne dulce cu privire la ce vrea s lucreze Dumnezeu, dar s nu ne alc tuim nici într-un fel vreo imagine proprie pe ce cale ar putea fi realizat aceast viziune. Desigur c Avraam a avut o viziune dulce dup ce Dumnezeu i-a promis: „Tu vei fi tat l unei mul imi care va fi atât de numeroas ca i stelele pe cer.” Eu cred c acest viziune l-a înso it i ea are s ne înso easc i pe noi. Dar în permanen numai prin credin : „Dumnezeule, Tu o faci!” Dumnezeu dore te s fim pe drum cu El, uitându-ne mereu în sus cu o viziune dulce l untric . Care este viziunea noastr ? Viziunea mea dulce, în care tr iesc eu, este aceea c Îl v d pe Hristos aflat în toate i în to i. Îl vezi i tu? În fiecare chemat în parte eu v d ap rând virtu ile lui Isus: puterile Sale, înzestr rile Sale, în elepciunea Sa. Eu le v d pretutindeni distribuite în fiecare în parte. Crezând eu v d cum din fiecare m dular în parte al Trupului S u izvor te tot mai mult în elepciunea lui Dum-nezeu. Cum deodat din duhul fiec ruia în parte eman Du-hul S u, via din via a Sa, capacitate din capacitatea Sa, de asemenea puteri, semne i minuni – toate pur i simplu la fel cum a fost Isus pe p mânt. Prin credin Îl v d venind spre mine pretutindeni i în toate. Doar aceasta este dulcea viziu-ne promis : Hristos totul în to i! (Efes.1.23)1. Aleluia – fie-care în parte o expresie vie i nemijlocit a lui Hristos! Dar nu ca dup aceea careva s mearg în lume i s spun : „Eu sunt Hristosul.” Nu, nu aceasta. Dar c în fiecare adunare i întrunire a m dularelor lui Hristos s aibe loc o cumulare, o 1 „... care este trupul Lui, plin tatea Celui care umple totul în to i.”

169

stivuire a harului lui Dumnezeu care ne apuc i ne transpu-ne în cer atunci când d m de ea; dar care, dac este nevoie, ne poate arunca i la p mânt. Cât este de minunat, când în fiecare pe care îl întâlne ti te întâlne ti din nou cu acela i adev r într-o alt form , cu aceea i slav , cu aceea i via , cu aceea i rev rsare de putere. Ce minunat este aceasta! Aceasta este dulcea vizune a restabilirii: Hristos totul în to i! Cu aceast viziune tr im noi, i cu fiecare zi care trece noi recunoa tem tot mai clar: nici un om nu poate realiza a a ceva! Uit aceasta! Chiar cu cele mai bune concepte, cu cele mai bune idei, cu cele mai bune elanuri, nici un om nu este capabil! Dar în ciuda incapacit ii noastre noi începem chiar acum s privim în sus. „Chiar acum pornim crezând, chiar acum noi credem c Tu, Doamne, faci aceasta, dar în felul T u i la timpul T u – sta iune de sta iune – acum nu ne mai intereseaz nimic ce va urma.” „Nu tiu cum, dar mi-e indiferent; nu tiu cum, dar Tu Însu i lucrezi”, cânt m noi într-unul din cântecele noastre. Noi tim crezând c vine. S-a împlinit! S-a ispr vit!

De la sfâr it încoace, sau deloc!

S-a ispr vit, a strigat El! În Evr.2.9 se spune ceva foarte in-teresant despre cum suntem introdu i în perspectiva lui Dumnezeu. Aici scrie: „Dar Îl vedem pe Isus, care a fost f cut pentru pu in timp mai prejos decât îngerii, încu-nunat cu slav i cu cinste, din pricina mor ii pe care a suferit-o, pentru ca prin harul lui Dumnezeu El s guste

170


moartea pentru to i.” Dar în textul canonic aici nu scrie c a gustat moartea pentru „to i”, ci pentru „tot”. El a gustat moartea pentru tot i nu numai pentru to i! Pentru ‚tot’ în-seamn c Isus a gustat moartea chiar i pentru cosmosul în-treg i pentru tot ce a creat Dumnezeu. Când El a strigat pe cruce „S-a ispr vit!”, atunci El ne-a dat posibilitatea s pri-vim pân în cel mai profund loc al r scump r rii. Fiindc Dumnezeu a spus „s-a ispr vit”, de acum încolo pot s m a tept i eu la acela i lucru prin credin . Prin moartea lui Isus Dumnezeu ne spune i nou : „Eu i-am dat promisiu-nea, pe Isaac – s-a ispr vit.” Din acel moment eu nu mai a -tept altceva decât ca El s îmi dea i mie pe deplin promisiu-nea. Dar eu nu r mân pasiv în aceasta. Eu merg calea mea ca Avraam, dar merg crezând. Dac r scump rarea pe care am primit-o noi nu o vedem din aceast perspectiv pân la împlinirea ei final ; dac nu recunoa tem c totul s-a întâm-plat i s-a ispr vit, fiindc Dumnezeu a ispr vit-o, noi nu vom putea niciodat , dar niciodat s ajungem la ea. Înainte de toate Dumnezeu trebuie s ne tensioneze pân la extrem credin a noastr , pentru c El vrea s ne dea în permanen corespunz tor credin ei. De aceea se i spune în Isa.54, de la v.1: „Bucur -te, stearpo, care nu n teai! Izbucne te în cânt ri i în strig t de bucurie, tu care nu ai avut du-rerile na terii!”, pentru c „chiar cea stearp na te de apte ori” (1Sam.2.5)1. Ea are mai mul i copii decât cea ca-

re are b rbat. i de aceea se spune mai departe: „L rge te locul cortului t u; i întinde învelitorile locuin ei tale: nu

1 „Cei care erau s tui intr în slujb pentru pâine. i cei ce erau fl mânzi nu mai

sunt. Chiar cea stearp na te de apte ori i cea care avea mul i copii st i slu-je te (lb.germ.: se ofile te).”

171

te opri, lunge te- i funiile i înt re te- i ru ii! C ci te

vei întinde la dreapta i la stânga ...” (v.2-3). Ce înseamn aceasta pentru noi? Aceasta înseamn : du-te pân în cap tul extrem al realit ii r scump r rii i întinde- i funiile tale pâ-n acolo. C ci atunci tu nu mai ajungi la ispita de a- i veni singur în ajutor. Întinde- i departe învelitorile cortului t u i

ru ii t i, lunge te- i departe funiile. i bucur -te! Strig cu glas tare: „Slav Domnului, aceasta o poate face numai Dumnezeu!” Bucur -te, stearpo!, pentru c ceea ce nu po i face tu, va face Domnul în scurt timp! S mergi crezând i s înconjori mereu zidul, de aceea se i spune: „... cei care privesc la DOMNUL, vor primi noi puteri de z mislire (lb.ebr.)” (tradus din german , nota trad.) (Isa.40.31). Nu-mai cei ce privesc la Domnul, primesc puteri de z mislire pentru a-L aduce la vedere pe Hristos! Mai departe se spune acolo în ebraic : „Care sunt complet a inti i, concentra i, care privesc numai într-o direc ie.” (tradus din german , nota trad.) Aceast m rturie este o paralel la Evr.12.1-2 unde este scris: „Îndep rtându-ne privirea de la toate, privind înspre Isus, Încep torul i Des vâr itorul credin-ei noastre.” (tradus din german , nota trad.) Aceasta este

calea credin ei. Fra i i surori, numai aceasta este calea noastr , în toate. Dac este vorba de iertarea p catelor sau dac {pur i simplu} adu-cem sub picioarele noastre p catul însu i sau p catele faptice, fie constrângerile noastre sau orice altceva ce s-ar putea numi necesit i de restabilire: este în permanen acela i concept al lui Dumnezeu, – El le face i nu tu! Desigur c faci exerci ii pe uscat ca Avraam. Dar tu mergi crezând i a tep i cu r bda-re promisiunea pân ce ea se împline te. Tu nu te la i impre-

172


sionat de partea vizibil . Vizibilitatea nu este ultima ta instan-. Aceasta Îl contrazice mereu pe Dumnezeu. Dimpotriv , a

crede înseamn : „S ai înainte de a avea”. Aceasta este odihna minunat pe care Dumnezeu a promis-o dintotdeauna poporului S u.

Odihna credin ei

Odihna credin ei! Ea este numit literal în limba greac „odihna de sus în jos”. Deci noi s ne odihnim de sus, sau începând de la int în jos. Nu s lucr m de jos în sus, ci s intr m în odihna credin ei. Chiar despre aceast odihn se spune mai departe în Evr.4.1: „S ne temem deci ca nu cumva în timp ce mai exist promisiunea pentru intrarea în odihna Lui, careva dintre voi s se pomeneasc l sat în urm ” (tradus din german , nota trad.). Ce s însemne acum aceasta? „Încordeaz -te numai ca s po i intra?” Sau: „Fii atent b iete, nu pierde ocazia, alearg numai dup ea?” În elegi i tu mereu sucit versetul de mai sus când îl cite ti? În greac aici este scris ceva mult mai profund i mai încurajator, i anume: nimeni s nu î i închipuie c aceast odihn nu a fost la dispozi ia lui! „S ne temem deci ca nu cumva în timp ce mai exist promisiunea pen-tru intrarea în odihna Lui, careva dintre voi s se pome-neasc l sat în urm ” (tradus din german , nota trad.), a a se spune literal. Cu alte cuvinte: s ne temem ca nu cumva s vin cineva i printr-o gândire superficial s spun c pentru el nu ar fi a a. Aceasta este exprimarea exact a tex-tului în limba greac . Dumnezeu a spus: „Eu o voi face!

Odihna de sus, vine din perspectiva Mea! R mâi în aceast

173

a teptare c Eu o fac! Dar pentru aceasta am nevoie de credin a ta. Eu trebuie s am un canal. Eu nu lucrez f r canal.” „C ci ochii Domnului se odihnesc pe cei a c ror inim este îndreptat neîmp r it spre El” (tradus din german , nota trad.) (2Cron.16.9). i în dreptul acestora El se dovede te cu m re ie! În dreptul lor El face lucruri minu-nate; pentru ei El opre te chiar i soarele i luna în valea Aialon .a.m.d. Dumnezeu lucreaz pe baza credin ei. El lucreaz totdeauna atunci când cineva se încrede în El necondi ionat i r mâne în promisiunile Sale ca Avraam. Pe astfel de oameni El îi înt re te mereu în credin i îi ascult . La Dumnezeu nu are nici o importan dac El r scump r numai o molecul , un purice sau o crea ie întreag . Dar dac El a spus: „În fa a tuturor îngerilor Eu am nevoie de oameni crezând, care în toate acestea se încred pe deplin în Mine, care Îmi dau cin-stea, i atunci Eu îi ascult”, – rog atunci ca nimeni s nu considere c pentru el nu ar fi prezent odihna de sus în jos! Deci s ne temem c dac a fost l sat promisiunea în orice privin de a intra în odihna Sa de sus în jos, ca noi s nu o omitem pe aceasta. Dar toate acestea nu din pricina noastr , ci din pricina Împ r iei Sale! Noi s ne temem din pricina lucr rii Sale care este împiedicat din nou de necredin a noastr . În orice caz nu este vorba de mântuirea pielii noas-tre necredincioase. Centrul lui „s -nu-ne-temem” nu suntem noi, ci hot rârea periclitat a lui Dumnezeu. S ne temem c datorit înc p ân rii noastre ultima restabilire a lui Dumne-zeu ar putea s fie amânat . Ce consecin e are fiecare ceas de amânare: calculeaz câ i oameni mor în fiecare ceas pe p mânt. Cei mai mul i dintre ei mor ner scump ra i, fiindc

174


restabilirea a fost amânat din pricina necredin ei noastre. Cine va r spunde pentru sângele lor? Odihna este prezent , zice Domnul. Ea este prezent în orice privin pentru tine i pentru mine. Acum – i nu numai cu privire la iertare, ci i deplina r scump rare a p catelor mele. La fel, dup acela i principiu, odihna este prezent pentru mine ca s privesc în sus, ca s a tept, „Doamne, tu o faci. Eu merg crezând, nu m intereseaz cum o faci, eu tiu numai: Tu o faci. Tu nu ai spus cum, Tu ai spus c o faci. i în aceast a teptare m odihnesc, chiar dac îmi v d carnea mea stricat i pe dea-supra i pântecul mort al Sarei care nu a rodit niciodat . Aceasta m oblig s a tept totul de la Tine. F -le Tu, f din nou ca la Rusalii. Pune-le Tu pe toate laolalt , lucreaz Tu prin Duhul T u! Tu m vei introduce i eu voi recunoa te când este de f cut urm torul pas i ce am de f cut, ce predi-c am de inut .a.m.d.” Eu predic de ani de zile numai în aceast a teptare fiindc tiu c eu nu tiu nimic. Nici nu vreau s tiu ceva. Eu nu mai am închipuirile, imaginile i ideile mele, nu mai am nimic. Toate acestea le-am avut. i Dumnezeu le-a binecuvântat o vreme. Toate au devenit mai bune prin aceasta, dar nimic nu a devenit bine. Dar exact disperarea fa de acest lucru mort, de acest trup lipsit de via-

, exact aceast disperare m-a dus acolo c ast zi sunt pro-fund convins c : numai credin a lui Avraam este pozi ia în care Dumnezeu dore te s - i introduc poporul S u în zilele de pe urm . Ah, de-am fi ascultat mai devreme i am fi pri-vit spre tat l Avraam! (Isa.51.1-2)1. Pentru aceasta exist p rin ii no tri. Ei sunt exemplele noastre c rora noi s le de-

1 „... privi i spre stânca din care a i fost ciopli i, spre gaura gropii din care a i fost

sco i. Uita i-v la tat l vostru Avraam i spre Sara care v-a n scut în dureri ...”

175

venim asemenea! De fapt de ce nu privim noi mereu în sus? De ce încerc m înc tot noi în ine f r credin ? Celui cre-zând nimic nu îi este cu neputin ! Mai clar nici nu se mai poate spune. Dac Domnul spune c celui crezând toate lucrurile îi sunt cu putin , atunci aceasta prive te i restabi-lirea Bisericii! Dar niciodat celui care este de p rere c trebuie s le fac el însu i. Cândva a trebuit s m distan ez de un frate pe care îl apre-ciam mult. Înainte am auzit multe lucruri bune despre el. Dar când m-am întâlnit cu el, el mi-a prezentat imediat tot felul de concepte i idei cum poate fi restabilit Biserica. Dup con inut puteam fi de acord. Desigur c nu exista nici un gând nebiblic i totu i la urm a trebuit s -i adeveresc: „Tu pripone ti calul de coad .” A a c l-am rugat s vin din nou la mine atunci când nu mai vrea s zideasc pe pla-nurile, ideile i conceptele proprii, ci s zideasc numai pe „Hristos” i pe har. Eu nu pot colabora decât cu oamenii ca-re din sinea lor nu tiu nimic. Nimic, în afar de faptul c Dumnezeu trebuie s le fac , i aceasta prin Încrederea Sa lucrat în noi. Cum o face, nu m intereseaz – eu nu sunt decât ca un Avraam c l torind, crezând ceas de ceas ca un Eleazar. Fiecare eveniment al cotidianului eu îl împachetez cumva în acest context general. Când vine o lovitur , atunci tiu c acum am fost lovit cu un pas mai mult în untrul aces-

tui adev r. Când vine o bucurie, tiu c ea m-a adus înc o bucat în Dumnezeu i realitatea Sa. În acest fel totul trebuie îndreptat tot mai mult în sus, în untrul acestei odihne de sus în jos minunate i nespus de dulci, singura care mi c bra ul lui Dumnezeu.

176


Numai prin har – prin credin !

Prin credin cei din vechime au primit m rturie, scrie în Evr.11. „A primi m rturie” în limba greac are în elesul: „a fi sigilat ca model exemplar al credin ei”. Deci în Evr.11 Dumnezeu indic foarte clar asupra faptului c totul i chiar totul are loc numai prin credin i har. Dar imediat ce um-bl m crezând în har, ni se întâmpl ca lui Saul, când a deve-nit împ rat. Atunci pot ap rea mii de lucruri întâmpl toare, pe undeva totul s i se pun de-a curmezi ul. Poate c ase-menea lui Saul tu alergi numai dup un m gar pierdut. Era o zi normal i Saul înc nu tia nimic de fericirea lui. El nu întrez rea c în locul m garului fugit el va g si o întreag împ r ie. Acesta este har, când unui simplu ran cineva îi iese în cale, îi pune nea teptat o coroan pe cap i îi spune: „De-acum e ti împ rat.” Saul nu tia nimic de împ r ia sa. El i-a v zut pur i simplu de datoriile sale i a fost adus f r merite la picioarele pro[o]rocului Samuel. Dac noi umbl m crezând în a teptarea c se întâmpl , atunci va avea loc în-totdeauna exact dup acest principiu. Vor exista mii de lu-cruri întâmpl toare, întâlniri întâmpl toare, l rgiri întâmpl -toare, chem ri, posibilit i i convorbiri întâmpl toare .a.m.d. i totu i totul are loc pur i simplu la timpul s u i

în felul s u. La urm nu putem decât s exclam m: „Doam-ne, perfect, pur i simplu perfect! A fost un singur puzzle – zece mii de buc i – i acum toate se potrivesc laolalt .” Dar partea frumoas în aceasta este: a func ionat numai fiindc tu i-ai scos în sfâr it labele din aceast treab !

177

Încrederea, suficient pân la cap t

S mai cercet m i Evr.3.14, fiindc i acest verset este de multe ori citit gre it: „C ci ne-am f cut p rta i (lb.germ.: tovar i – nota trad.) ai lui Hristos dac p str m pân la sfâr it încrederea noastr de la început.” S î i spun mai întâi cum am citit acest verset, care a fost formulat în germa-n în acest fel. Este scris aici cuvântul „tovar ”. Limbajul nostru p gân ne cam stric . Eu nu sunt tovar ! Comuni tii sunt tovar i, nu noi. De aceea eu am în eles acest verset cam a a: „Alo, tovar e Isus. Este adev rat c pot s - i devin când-va tovar dac voi rezista pân la sfâr itul amarnic i nu m las?” Ai citit i tu vreodat în acest fel? Adic : Trude te-te, ca s rezi ti cumva pân la sfâr itul amarnic!? ... Fra i i surori, exist con inut o parte în aceasta ca noi s rezist m pân la sfâr it, dar nu într-un asemenea fel chinuitor. tii tu cât de minunat este scris în acest loc în limba greac ? Trage acum linie peste cuvântul „tovar ”. Eu nu tiu cum s-a ajuns la o asemenea idee de a traduce cu tovar , pentru c se spune: „Noi suntem (deja) înso itori ai lui Hristos.” Când am de-venit ace tia? „dac încrederea noastr dintâi, (cu alte cuvinte: ceea ce ne-a fost predicat la început ca Evanghelie) o p str m statornic pân la sfâr it.” În elegem? Nu noi suntem aborda i, ci încrederea de la început, care ne-a fost transmis prin Evanghelia lui Hristos, care p trunde pân la realizare, la ultima îndeplinire. Aceast încredere atotcu-prinz toare noi s o p str m cu statornicie. La început Evanghelia a con inut mult mai mult decât numai mesajul iert rii p catelor. Încrederea de la început ajungea mult mai departe, ea ajungea pân la cap tul tuturor lucrurilor! La în-ceput se spunea: „Isus Hristos este Domn i peste întregul

178


cosmos i peste toate veacurile. Sub puterea Sa urmeaz acum s Îi fie supus întreaga crea ie. La urma urmei trebu-ie s se plece orice genunchi în fa a acestui Domn. i fieca-re limb trebuie s m rturiseasc c El, Hristosul, este Domnul.” Dar aceast încredere de la început ajunge i mai departe, ea cuprinde i cel din urm sfâr it: „Vr jma dup vr jma trebuie s ajung sub picioarele Sale, pân la ulti-mul vr jma , care este moartea.” Aceasta era încrederea de la început. Ea nu s-a oprit la începuturi, ci ea a fost suficien-t pân la sfâr it! Ea nu a ajuns numai pân la mântuirea noastr ; Evanghelia începutului a ajuns pân la des vâr irea tuturor lucrurilor! Speran a credin ei în aceste des vâr iri to-tale era vorba s fie p strat statornic. Totul în toate va de-veni Hristos! Cu alte cuvinte: prima Evanghelie i-a introdus pe cre tini în aceast viziune, c Hristos va deveni totul în toate i în to i. A teptarea vie a credin ei lor a ajuns pân la cel mai în urm , pân la supunerea întregului cosmos i a mor ii. Spre aceast încredere atotcuprinz toare au

crezut ei, s-au rugat, s-au investit pe ei în i i zi i noapte. Ei au tr it neîncetat în aceast con tiin deplin : El le-a ispr vit! Deci credin a de la început a cuprins des vâr i-

rea total . Dar aceast încredere ei au pierdut-o din nou mai târziu. Ca urmare a acestei pierderi ast zi suntem înv a i despre acest rest tragic ca noi s ne inem tari de m rturia despre Isus permanent pân la sfâr itul nostru amarnic. Noi, nostru! În elegem? O complet sucire ale gândurilor propriu zise ale lui Dumnezeu. Repet: accentul din Evr.3.14 nu se afl nici pe noi i nici pe o rezisten încrâncenat i sfor at pân la sfâr itul nostru, pân la ultima noastr suflare. Ac-centul se afl pus pe aspectul i orizontul credin ei. Accentul se afl pe promisiunea dat de Dumnezeu!

179

S-a ispr vit!

Noi s privim toate lucrurile deja ca împlinite, s le privim de la cap t. Credin a noastr s se extind pân la des vâr irea ultimelor lucruri. Ea s cuprind f r cedare r scump rarea întregului cosmos (ca i r scump rarea personal ), restabili-rea tuturor lucrurilor, pentru ca Dumnezeu prin intermediul acestui canal al credin ei s poat rev rsa neîntrerupt în un-trul întregii crea ii harul S u nem surat. A vedea de la sfâr it încoace înseamn : S-a ispr vit. Totul s-a ispr vit. Vr jma dup vr jma este sub picioarele Sale. Corespunz tor Evr.2 s nu ne abat nici vreo aparen con-tradictorie de la aceast a teptare vie a mântuirii: „Dar dac (Dumnezeu) I-a (lui Isus) supus toate, nu I-a l sat nimic nesupus. Totu i acum înc nu vedem c toate Îi sunt su-puse” (v.8). Înc nu – dar va fi! i noi suntem condu i pe o cale despre care se spune: „Pentru unii o mireasm de la moarte spre moarte; dar pentru ceilal i, o mireasm de la via spre via ” (2Cor.2.16, nota trad.). Cu alte cuvinte: tot ce ne iese în cale, to i du manii, toate împotrivirile, i impo-sibilit ile sunt concepute cu scopul ca noi s exclam m i s spunem crezând statornic cu încrederea noastr dintâi – care cuprinde pân i realizarea ultimelor lucruri: „Tu cazi acum! Acum ie i-a venit rândul, altfel nu ai sta în fa a mea! Acum a venit ceasul socotelii tale. Încrederea mea nu este numai c sunt mântuit. Încrederea mea este: El le-a ispr vit. i nimici-rea ta a fost ispr vit .” Pân spre ultimul du man Biserica lui Hristos exclam : „Acum i-a venit rândul. El le-a ispr vit. Acum tu cazi jos i îngenunchiezi. Indiferent cât e ti de mare, de puternic, cum te cheam i de unde vii: eu declar acum subjugarea ta! Tu obstacol, tu munte, cazi acum i arunc -te în mare!”

180


Acesta este carul de biruin în care Hristos ne poart cu El. El a ispr vit totul! El i-a înl n uit prizonierii S i (inclusiv pe noi în ine!) i îi duce acum prin locurile cere ti în urma Sa. Lan ul prizonierilor devine tot mai lung i prin aceasta m re ia i cinstea Fiului tot mai mare. Încredin area biruin ei finale a lui Isus devine tot mai mare i frica rebelilor tot mai profund . Mireasma promis a mor ii spre moarte vine tot mai mult asupra tuturor puterilor întunericului, dar numai în m sura în care r mânem statornici în acea încredere dintâi care cuprinde i des vâr irea tuturor lucrurilor. Pân acolo vrea Dumnezeu s ne întind funiile credin ei noastre. Nu eu trebuie mai întâi s le prelucrez i s le împlinesc. Eu nu trebuie s -L l muresc mai întâi pe Dumnezeu ca El s Se r -fuiasc cu vr jma ii S i. În fa a oric rui nou du man sau ob-stacol eu îmi pot aminti de faptul c EL le-a terminat i pe acestea.

Când nu ai, înainte de a avea ...

Îmi este permis s POSED anticipat prin credin . Posed !

Fiindc dac nu posezi înainte de a avea, tu nu ai. Numai

cel care are înainte de a avea, aceluia i se va da! Aceasta este formula ve nic a biruin ei. Cel mai bine noteaz - i-o: Tot ceea ce nu ai înainte de a avea, nu vei avea. Pentru c numai cel care are, aceluia i se va da. Acesta este un cuvânt al promisiunii. Tu trebuie s înve i s iei din Hristos ce ai nevoie pentru lupta Sa, i aceasta f r excep ie înc înainte de a avea. Aceasta este calea credin ei. Credin a este întot-deauna „a avea ce înc nu se vede”. Altfel nu este o credin-

pl cut lui Dumnezeu. S nu te gânde ti mereu c Îl ispi-

181

te ti pe Dumnezeu când tu crezi în primirea unor lucruri pe care nu le ai deloc. Cazul este chiar opus: noi ispitim pe Dumnezeu ori de câte ori nu credem exact în acest fel, fiind-c : „Credin a este o adeverire (anticipat ) a ceea ce se sper , o convingere a lucrurilor existente care nu se v d. Prin ACEASTA cei din vechime au primit o BUN M RTURIE.” „Dar f r (acest fel de) credin este im-posibil a fi pl cut lui Dumnezeu” (tradus din german , no-ta trad.) (Evr.11.1+6).

i de aceea eu trebuie s am aceast des vâr ire a Bisericii înainte de a o vedea. Altfel ea nu este o credin pl cut lui Dumnezeu. Noi trebuie s avem des vâr irea înainte de a fi ea prezent , trebuie s o apuc m împreun . Pân aici trebuie s ne aduc Dumnezeu, prin privirea mereu îndreptat în sus a credin ei. El ne va i introduce în aceast realitate, în aceast pozi ie a credin ei! Poate c nu vine de azi pe mâine, poate c înc mai transpiri pu in i te superi c nu prea faci fa , c înc nu o po i apuca cum trebuie. Dar a a va fi dac nu vei înceta s apuci mereu i iar s apuci pân la des vâr-ire aceast convingere dintâi. F acest exerci iu pentru c

aceasta este partea ta. Acestea sunt exerci iile pe uscat ale lui Avraam, acestea sunt cele mai mari lucr ri ale credin ei. Dac nu exersezi, nu vei în elege niciodat . Dar dac exer-sezi prin credin , i se va descoperi deodat : El a ispr vit-o!

i atunci rug ciunea ta se va transforma tot mai mult din „Te rog, f -mi acum” într-o mul umire a credin ei. Exact a a se întâmpl mereu. Mai întâi cer esc i cer esc i m încor-dez cu greu de jos în sus: „Doamne, Doamne, d , f , ascult , vezi!” Pân sunt complet epuizat. i atunci legea i-a ajuns din nou scopul. Ea m-a adus la int , la Hristos. i El îmi

182


spune: Eu le-am ispr vit!” Dac Dumnezeu i-a spus ‚Eu î i sunt credincios, Eu te ajut, Eu nu te p r sesc’, atunci nu mai trebuie s tot cer e ti: „F acum asta, f acum aia, nu m l sa în drum.” Dac El i-a spus: „Eu nu te las în drum!” În esen luat este tot acela i lucru. Ceea ce a spus El, El i face.

i Avraam I-a dat cinstea: „Doamne, Tu ai spus, Tu vei i face, Tu i e ti în stare.” i exact a a a devenit el tare în credin „dând cinste lui Dumnezeu”. i a a va fi des vâr-it Biserica. Aceasta este convingerea mea puternic i sper

ca Duhul Sfânt s ne poat exclama ulterior în inim : Aceasta este calea! A crede f r a vedea! „Doamne, nu a vrea s mai v d nimic, nici s tiu ceva de vreun concept omenesc. Numai un lucru s fie valabil de acum încolo: Tu o faci! Nu tiu cum, dar îmi este indiferent, eu nu tiu cum, dar Tu Însu i o lucrezi!”

AMIN! [Extras din cartea „Die Wiederherstellung aller Dinge” („Restabilirea tuturor lucrurilor”), comand nr. 4]

183

Domnia lui Dumnezeu

Apari ia r zboiului duhovnicesc

„Tu aveai pecetea perfec iunii, plin de în elepciune i perfect în frumuse e. St teai în Eden, gr dina lui Dum-nezeu, i erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe ... Erai un heruvim ocrotitor, te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu i umblai în mijlocul pietrelor scânteietoare ... i s-a îngâmfat inima din pricina fru-muse ii tale ... De aceea, te-am aruncat la p mânt, te-am dat priveli te împ ra ilor” (Ezec.28, de la v.12). „Cum ai fost doborât la p mânt, tu, care subjugai popoa-rele! Tu ziceai în inima ta: «M voi sui pân la ceruri, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de scaunul lui Dumnezeu ...» Dar ai fost aruncat în Locuin a Mor ilor, în adâncimile gropii!” (Isa. 14.12-15). R zboiul duhovnicesc care ine din eternitate nu are loc din cauza noastr , a oamenilor! Mai degrab este un conflict str vechi între Dumnezeu i împotrivitorul lui Dumnezeu, Diavolul. Acest conflict nu exist abia de la c derea lui Adam. În acel timp el s-a transmis numai asupra acestei crea ii. În vremea paradisului p mântesc cel care cândva a fost un heruvim des vâr it i ocrotitor era deja prezent me-tamorfozat (transformat) într-un un stadiu animalic de arpe.

184

Domnia lui Dumnezeu

A adar prin c derea lui Adam noi oamenii am fost pur i simplu introdu i într-o conflagra ie de r zboi demult existen-t , deci noi nu reprezent m niciodat punctul de pornire sau chiar inta acestei lupte. Deja al doilea verset din Biblie indic spre aceste st ri; de aceea scrie acolo în limba ebraic : „ i p mântul A DEVENIT pustiu i gol (tohuwabohu = stadiul pustiirii totale/haos), i ÎNTUNERICUL se afla deasupra adâncului” (tradus din german , nota trad.) (Gen.1.2).

Hristos, totul i în to i

Deci Satan a atacat cinstea i domnia unic a lui Dumnezeu i a provocat astfel r zboiul total împotriva lui Hristos, Care

înainte a fost totul în to i i totul în toate, fiindc : „Toate cele v zute i nev zute au fost create PRIN EL (Hristos) i PENTRU EL (Hristos)” (tradus din german , nota trad.)

(Col.1.16). De la începutul conflictului duhovnicesc Dum-nezeu este preocupat exclusiv de realizarea intei unice: Hristos s devin din nou „totul în to i” i El Însu i din nou „totul în toate” (Efes.1.22-231; Col.3.112; 1Cor.15.283). Numai dac recunoa tem aceste corel ri mari i fundamen-tale, noi putem ordona corespunz tor ac iunea lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor ulterioare ale istoriei omenirii. De 1 „El I-a pus totul sub picioare i L-a dat s fie Cap peste toate lucrurile Biseri-

cii, care este trupul Lui, plin tatea Celui care umple totul în to i.” 2 „Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici circumcizie, nici necircumcizie,

nici barbar, nici scit, nici rob, nici liber, ci Hristos este totul i în to i.” 3 „ i când toate Îi vor fi supuse, atunci chiar i Fiul Se va supune Celui care I-a

supus toate, pentru ca Dumnezeu s fie totul în to i.”

185

aceea se i spune: „C ci trebuie ca El (Hristos) s împ r -easc pân va pune pe to i vr jma ii S i sub picioarele

Sale. ... C ci El (Dumnezeu – nota trad.) a supus TOTUL sub picioarele Lui” (1Cor.15. de la v.25). Cu alte cuvinte, Domnul nu va avea odihn pân ce fiecare atom i molecu-l , fiecare fiin vie cereasc i p mânteasc , pân la întreg cosmosul, nu le-a adus din nou la Hristos în rela ia i pozi ia corespunz toare (Filip.2.10-11)1. Acum înainte de toate pentru noi este important ca s cu-noa tem inten ia i hot rârea ve nic a lui Dumnezeu. Noi trebuie s tim pe ce cale Î i pune Dumnezeu du manii S i sub picioarele lui Hristos. În acest loc noi vom mai fi i ini-ia i în adâncimile uluitoare ale gândurilor i în elepciunii lui

Dumnezeu (Isa.55.8-9)2. C ci se spune despre Cel al c rui nume este i „Credincios” i „Adev rat”: „... i El judec i Se lupt cu dreptate” (Apoc.19.11). Cu alte cuvinte,

Dumnezeu nu love te cu o râvn orbeasc ! El, care printr-o singur privire i-ar putea transforma du manii în fum i fl c ri, ac ioneaz complet altfel pe baza majest ii i drep-t ii Sale. Aceast inten ie Dumnezeu i-a proclamat-o du -manului S u pentru prima oar chiar dup c derea în p cat (Gen.3.15)3.

1 „... pentru ca în Numele lui Isus s se plece orice genunchi al celor din ceruri,

de pe p mânt i de sub p mânt i orice limb s m rturiseasc spre slava lui Dumnezeu Tat l c Isus Hristos este Domn.” 2 „C ci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre i c ile voastre nu sunt c ile

Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile fa de p mânt, atât sunt de sus c ile Mele fa de c ile voastre i gândurile Mele fa de gândurile voastre.” 3 „Vr jm ie voi pune între tine i femeie, între s mân a ta i s mân a ei. Aceas-

ta î i va zdrobi capul i tu îi vei zdrobi c lcâiul.”

186

Domnia lui Dumnezeu

„Dar de ce permite Dumnezeu toat aceast nenorocire în lume?”, sun mereu întrebarea pus cu un subton învinuitor. Dar cine suntem noi c îndr znim s exprim m astfel de subtonuri? Oare Cel care a creat cerurile i p mântul s fi comis ni te gre eli nebune ti? Noi ar trebui mai bine s ne cutremur m i s ne plec m cu respect genunchii înaintea Celui Atotputernic, s ne ap s m gura în rân , pentru ca nu cumva s devenim arogan i i s condamn m pe Creato-rul nostru! „Cu Cel Atotputernic vrea criticul s se jude-ce? Cel care Îl mustr pe Dumnezeu, acela trebuie s fie r spunz tor pentru aceasta!” (tradus din german , nota trad.) (Iov 40.2/38. de la v.2). Domnul nu-l stânjene te pe Cel R u i cu aceasta r ul atâta timp cât se consider singur în în elepciunea i dreptatea Sa. Nu c Dumnezeu ar aproba r ul sau El Însu i s fi f cut r ul (Iac.1.13)1, dar Dumnezeu îl îng duie din pricina planului S u m re . Astfel el transform fiecare lovitur a vr jma u-lui într-o lovitur în propriul obraz al acestuia. Pân la de-plina finalizare a drept ii, fiecare piatr pus în mi care de vr jma trebuie s se rostgoleasc pân la urm peste capul s u (Prov.26.27)2. De asemenea el va c dea în fiecare groa-p pe care a s pat-o mai înainte (Prov.28.10)3, i de aseme-nea va recolta toat nenorocirea pe care a sem nat-o de mi-

1 „Nimeni când este ispitit s nu zic : «Sunt ispitit de Dumnezeu», c ci Dumne-

zeu nu poate fi ispitit de rele i El Însu i nu ispite te pe nimeni.” 2 „Cine va s pa o groap va c dea în ea i piatra se întoarce peste cel care o ros-

togole te.” 3 „Cine face ca cei drep i s r t ceasc pe calea rea, cade în groapa pe care a s -

pat-o, dar oamenii integri mo tenesc fericirea.”

187

lenii (Prov.22.8)1. Acestea sunt legile ve nic drepte i ner s-turnabile ale Celui Prea Înalt. Nici un cuvânt din gura Lui nu se va pierde! Dar lucrul deosebit este faptul c Dumnezeu nu lupt de unul singur în acest r zboi uria al drept ii, ci

în Hristos, adic prin Biserica trupului S u. Cu alte cuvinte, totul se va realiza i des vâr i prin noi, credincio ii S i! „Nu ti i c sfin ii vor judeca lumea? – Nu ti i c noi vom judeca pe îngeri?” (1Cor.6.1-4). „C ci lupta noastr nu este împotriva sângelui i c rnii, ci împotriva c pete-niilor, împotriva domniilor, împotriva st pânitorilor acestor întunecimi, împotriva duhurilor r ut ii în locu-rile cere ti” (Efes.6.12). De aceea noi nu trebuie s ne orient m deloc dup lucr rile Satanei i s ne l s m impresiona i de în tiin rile sale. (Dar nu este vorba de lipsa de respect! Iuda 82). De îndat ce noi ne îndrept m ochii spre vr jma , îi lu m în seam puterea sa i începem s ne temem, Dumnezeu ne las s c dem în ge-

nunchi în fa a acestuia. „Nu tremura înaintea lor (a împo-trivitorilor), ca nu cumva Eu s te fac s tremuri înaintea lor” (Ier.1.17). A adar nu în suprema ia vr jma ului se afl motivul pentru care atât de mul i copii ai lui Dumnezeu tr iesc într-o conti-nu înfrângere, ci în râvna înfocat a lui Dumnezeu! El nu suport dac ne întimid m în fa a vreunui vr jma . De aceea Dumnezeu a exclamat plin de repro împotriva lui Israel: 1 „Cine seam n nedreptate va secera nelegiuire i nuiaua furiei lui va avea un

sfâr it.” 2 „În acela i fel, totu i ace ti vis tori necur esc trupul, nesocotesc st pânirea i

batjocoresc m ririle.”

188

Domnia lui Dumnezeu

„Dar cine e ti tu, ca s te temi de omul cel muritor i de fiul omului care trece ca iarba, i s ui i pe Domnul care te-a f cut, care a întins cerurile i a întemeiat p mântul? De ce s tremuri mereu toat ziua înaintea mâniei asu-pritorului când se preg te te s distrug ? Unde este mâ-nia asupritorului?” (Isa.51. de la v.12/8. de la v.9).

Legea de r zboi nr.1

De aceea în legea mozaic de r zboi Domnul spune în pri-mul rând lui Israel: „Când vei merge la r zboi împotriva vr jma ilor t i i vei vedea cai i care i un popor mai mare la num r decât tine S NU TE TEMI DE EL!” (Deut.20. de la v.1). Cel mai înalt principiu în lupta duhov-niceasc este cinstirea lui Dumnezeu i aceasta se face nu prin simpla cinstire cu buzele, ci prin tr irea f r fric . Noi s recunoa tem în toate i orice c puterea este numai a lui Dumnezeu i c vr jma ul nu poate lua nici m car un fir de p r de pe capul nostru f r un „da” expres dat de Tat l. Dumnezeu ne-a poruncit s nu ne speriem de nimic i de nimeni i s ne gândim mereu la faptul c El nu ne va încer-ca peste putin a noastr (1Cor.10.13)1! Desigur c se vor apropia de noi lucruri îngrozitoare, vom fi trecu i de ase-menea prin foc i ap (Isa.43. de la v.1)2, dar nu va exista


1 „Nu v-a ajuns nici o ispit care s nu fi fost potrivit naturii omene ti. i Dum-

nezeu, care este credincios, nu va îng dui s fi i ispiti i peste puterile voastre, ci împreun cu ispita va preg ti i ie irea din ea ca s-o pute i suporta.” 2 „Acum a a vorbe te Domnul care te-a creat Iacove i Cel care te-a întocmit

Israele! Nu te teme de nimic, c ci Eu te-am r scump rat, te-am chemat pe nume:

189

nici o singur întâmplare neplanificat . Dumnezeu nu con-struie te nici un fel de accidente! Nici crucea, nici decapita-rea lui Ioan Botez torul, nici omorârea cu pietre a lui tefan sau a altor martiri i altele nu au fost „accidente”. În spatele tuturor acestor îng duin e s-a aflat o inten ie dumnezeieasc mai adânc , care trebuia s slujeasc spre binele de ansamblu(!) atât al omenirii cât i al persoanelor în cauz (Rom.8.28)1. De aceea numai acela poate fi luat în rândul lupt torilor lui Dumnezeu care tr ie te obligativ acestor principii preasfinte. Dumnezeu este pentru noi i tot r ul este guvernat tot timpul de mâna Lui. Citi i odat în-treaga Biblie sub aspectul domniei lui Dumnezeu i atunci ve i fi surprin i de plin tatea nem rginit a manifest rilor puterii Sale. Chiar i c r ile timpurilor din urm ca Daniel i Apocalipsa sunt un adev rat manifest al domniei unice a lui Dumnezeu. De la timpurile ancestrale încoace Dumnezeu în-c nu a putut fi nici o singur dat surprins de vr jma . Mai mult, El face istorie ca într-un teatru de marionete cu voievo-zii i puterile r ut ii. El îi are pe sfoar i conduce inimile împ ra ilor întunericului ca pârâurile de ap (Prov.21.1)2. Dumnezeu nu trebuie s gândeasc mai întâi urm toarea „mutare de ah” atunci când vr jma ul a f cut din nou ceva r u, fiindc toate „mut rile de ah” El le-a stabilit deja cu eoni înaintea c derii Diavolului. Nimic nu-L poate surprinde

e ti al Meu. Când vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; vei trece prin râuri i nu te vor îneca; când vei trece prin foc, nu vei fi ars i flac ra nu te va aprinde.” 1 „Dar tim c toate lucrurile lucreaz împreun spre binele celor care iubesc pe

Dumnezeu, al celor care sunt chema i dup planul S u.” 2 „Inima împ ratului este ca un râu de ap în mâna Domnului pe care-l îndreapt

încotro vrea.”

190

Domnia lui Dumnezeu

sau s -L scoat din s rite nici pentru o frac iune de secund . Numai cel care tr ie te neclintit din aceast cunoa tere a ade-v rului, poate deveni un lupt tor al lui Dumnezeu i s reziste victorios. Pornind din aceast cunoa tere, Isus S-a putut preda benevol în mâinile uciga ilor S i. El a putut spune încredin at lui Pilat: „N-ai avea nici o putere împotriva Mea ... dac nu i-ar fi fost dat DE SUS” (Ioan 19.11). El a tiut c pe calea Sa atât de important crucea nu a fost un hazard, ci voia rânduit de Dumnezeu. Isus cuno tea Isa.53.10 unde este scris: „Dar A FOST VOIA DOMNULUI s -L zdrobeas-c .” Cunoa terea faptului c un anume lucru vine din Dum-nezeu i este f cut pentru Dumnezeu ne ridic toate lucr rile noastre la un nivel mai înalt i ne transmite chiar i puterea de a ne d rui via a pân la moarte. La acest punct Petru a ajuns s cad . Atâta timp cât el a v zut c este voia lui Dumnezeu ca via a sa s fie în joc, el a avut puterea s moar împreun . De dragul lui Isus a strigat: „Eu îmi voi da via a pentru Tine” (Ioan 13.37). Dar dup ce L-au prins i L-au dus la o parte pe Domnul s u într-un mod nea teptat, el i-a pierdut credin a în domnia lui Dumnezeu. Ca urmare el a pierdut i toat puterea i a c zut în la ul vr j-ma ului. În acel ceas Petru nu a putut recunoa te leg tura (lo-gic ) dumnezeiasc din Gen.3.15 cu evenimentul de fa . C ci Dumnezeu a zis atunci arpelui: „Vr jm ie voi pune între tine i femeie, între s mân a ta i s mân a ei. Aceas-ta î i va zdrobi capul i tu îi vei zdrobi c lcâiul.” Cu alte cuvinte, judec ile i r zboiul în dreptate arat de a a fel c Dumnezeu va da afar pe Diavol i r ul din acest cosmos pe aceea i cale pe care au intrat, adic prin neamul

omenesc! Nu prin faptul c omul ar fi de la sine capabil de aceasta. Nu, el nu va fi niciodat ! Dar cu siguran c Dum-

191

nezeu prin om! i exact aceast hot râre ve nic este dezve-lit necurmat în întreaga Sfânt Scriptur . Dar cum va înde-plini Dumnezeu aceast hot râre? Biblia denume te acest proces în mod simplu „taina lui Dumnezeu”. Pavel, c ruia i s-a descoperit ultima etap a acestei hot râri tainice (numit i administra ia lui Dumnezeu), vorbe te neobosit despre ea.

Pas cu pas el se lupt în toate epistolele sale pentru ca cu-noa terea acestei taine s fie descoperit i în to i sfin ii (Col.4.2-4)1. Un gând foarte central, pe care el îl scoate ne-obosit în eviden , este urm torul: „Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii ca s fac de ru ine pe în e-lep i. i Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca s fac de ru ine pe cele tari” (1Cor.1.27). Noi de obicei ci-tim mereu numai dimensiunea omeneasc în aceste rânduri, adic confruntarea dintre omul nebun i omul în elept, dintre cel slab i cel tare. Dar apostolul duce acest gând mai depar-te i în Efes.6.122 pune direct fa în fa sl biciunea noastr omeneasc cu puterile demonice din locurile cere ti. i exact aceast punere fa în fa corespunde leg turii între-gului text al Sfintei Scripturi: „Aceasta (adic s mân a din om) î i va zdrobi capul” (Gen.3.15). Cum va împlini Dumnezeu hot rârea Sa proclamat în fa a tuturor puterilor cere ti? Cum poate avea loc a a ceva prin carne i sânge? La acest spectacol uluitor asist de milenii

1 „St rui i în rug ciune, veghea i în ea cu mul umiri. Ruga i-v totodat i pentru

noi, ca Dumnezeu s ne deschid o u pentru Cuvânt, ca s putem vesti taina lui Hristos pentru care m i g sesc în lan uri, ca s-o fac cunoscut a a cum trebuie s vorbesc.” 2 „C ci lupta noastr nu este împotriva sângelui i c rnii, ci împotriva c petenii-

lor, împotriva domniilor, împotriva st pânitorilor acestor întunecimi, împotriva duhurilor r ut ii în locurile cere ti.”

192

Domnia lui Dumnezeu

ochii nenum ratelor miriade de îngeri i st pâniri. Chiar despre acest proces este vorba în Efes.3. de la v.9 când se spune: „... i s pun în lumin înaintea tuturor: care este administrarea acestei taine ascunse din veacuri în Dum-nezeu care a creat toate; pentru ca domniile i st pâniri-le din locurile cere ti s cunoasc azi PRIN BISERIC în elepciunea nespus de felurit a lui Dumnezeu dup planul ve nic pe care l-a f cut în Hristos Isus, Domnul nostru.” La fel 2Cor.4.6-111/12.92 i altele. Acum este important s lu m foarte în serios aceast desco-perire i s recunoa tem c în cele din urm va avea loc PRIN BISERIC . Cum se ajunge la realizarea concret a acestui plan m re , vrea s ne arate aceast carte dându-ne pe cât posibil cât mai mult l murire. Prima i cea mai im-presionant realitate este în primul rând faptul c Domnul Isus nu le înf ptuie te pe toate acestea „de unul singur”. Într-adev r, El a zdrobit capul vr jma ului pe Golgota i prin aceasta a îndeplinit fundamental Gen.3.15. Totu i în Scriptur exist o deosebire clar între aceast biruin fun-damental i supunerea deplin a vr jma ului. Ce-i drept

1 „C ci Dumnezeul care a zis: «S lumineze lumina din întuneric», a str lucit în

inimile noastre ca s facem s str luceasc lumina cuno tin ei slavei lui Dumne-zeu pe fa a lui Isus Hristos. Dar comoara aceasta o purt m în ni te vase de lut, pentru ca aceast putere nespus de m rea s fie de la Dumnezeu i nu de la noi. Suntem întrista i în toate felurile, nev zând nici o ie ire, dar calea nu ne este cu totul închis ; persecuta i, dar nu p r si i; trânti i jos, dar nu distru i. Purt m în-totdeauna cu noi în trupul nostru omorârea lui Isus , pentru ca i via a lui Isus s fie ar tat în trupul nostru. C ci noi, care tr im, totdeauna suntem da i la moarte din cauza lui Isus, pentru ca i via a lui Isus s se arate în trupul nostru muritor.” 2 „ i El mi-a zis: «Harul Meu î i este de ajuns, c ci puterea Mea în sl biciune se

des vâr e te.»”

193

vr jma ul este biruit, dar cu aceasta el înc nu este pe de-plin supus. (Aceasta o sim im zilnic. Sau nu?) De aceea Psalmul profetic vorbe te c tre Isus cel înviat din mor i, vic-toriosul biruitor al mor ii: „Stai la dreapta Mea (= în l area la cer a lui Isus) pân voi pune pe vr jma ii T i a ternut picioarelor Tale” (Ps.110.1). Câteva secole mai târziu Epistola c tre Evrei reia exact acest citat i mai completeaz corespunz tor: „Totu i acum ÎNC NU vedem c TOATE ÎI SUNT SUPUSE” (Evr.2.8). Deci de la în l area Sa la cer Domnul nostru biruitor ade la dreapta lui Dumnezeu. Oare m re ul Tat din cer va pocni cândva din degete i într-un fel tainic, inexplicabil, va arunca sub picioarele Sale puterile i st pânirile întunericului? Cu privire la acest lucru se mai

impune înc o întrebare: Unde se afl de fapt picioarele lui Isus? Ce spune Scriptura la aceasta? Dragii mei, dac stu- diem temeinic Biblia, atunci nu putem ocoli faptul c noi, cei credincio i, trupul lui Hristos, suntem i picioarele Sale! (Efes.1.22-23)1. Supunerea Împotrivitorului care va urma i-a atins împlini-rea final abia dup ce vr jma ul va fi i pe deplin smerit sub picioarele noastre! Chiar în aceasta const dorita des -vâr ire i cinste a lui Hristos. Din aceast perspectiv rezult i centrul de greutate al aces-tui mesaj: fiecare eveniment temporal, indiferent în ce form ajunge la noi, are într-un fel a face cu aceast restaurare a cinstei lui Hristos. De aceea nici un eveniment nu are voie

1 „El I-a pus totul sub picioare i L-a dat s fie Cap peste toate lucrurile Biseri-

cii, care este trupul Lui, plin tatea Celui care umple totul în to i.”

194

Domnia lui Dumnezeu

s fie exclus din acest context. Cel care o face totu i, trebuie s ajung datorit acestui fapt în încurc tur i disperare. În fapt i adev r pentru noi nu exist nici hazard i nici neno-rocire neplanificat ; nici destin arbitrar i nici eroare nepre-v zut . Nici o veste bun sau rea nu vine la întâmplare! Nici m car fulgerul nu depinde de „toanele naturii” (Iov 28.26-271 i 2Sam.22.152). Pur i simplu TOATE evenimentele se afl

într-o anumit rela ie cu ceea ce restabile te cinstea Lui uni-c . Chiar i deciziile i planurile noastre m runte sunt inte-grate neobservat în acest mare plan general (Prov.16.1+93/ 19.214/20.245). Din eternitate El Se afl în ac iune s supun orice duh de împotrivire, pentru ca prin aceasta Hristos „în TOATE s aib cel dintâi loc” (Col.1.18). În toate cele ce se întâmpl noi avem a face numai cu Cel care are sceptrul în mân – Hristos. Nici noi în ine nu ducem vreo lupt i nici vr jma ul nu duce vreo lupt ; fiindc nici noi i nici vr jma ul nu suntem autonomi. Despre noi se spune: „Des-p r i i de Mine nu pute i face NIMIC” (Ioan 15.5), iar vr jma ul era dintotdeauna inut în frâu de Dumnezeu. De aceea înc de la început la r zboiul duhovnicesc nu s-a pus niciodat întrebarea dac Dumnezeu sau Diavolul va fi mai tare la urm . Aceast întrebare ar fi chiar ridicol , fiindc i Satan este numai o creatur din suflarea lui Dumnezeu. 1 „Când a dat legi ploii i când a însemnat drumul fulgerului i al tunetului, atunci

El a v zut în elepciunea i a ar tat-o, i-a pus temeliile i a pus-o la încercare.” 2 „A aruncat s ge i i a risipit pe vr jma ii mei, a aruncat fulgerul i i-a pus pe fug .”

3 „Planurile pe care le face inima sunt ale omului, dar r spunsul vine de la Domnul.”

„Inima omului se gânde te pe ce cale s mearg , dar Domnul îi îndreapt pa ii.” 4 „Omul face multe planuri în inima lui, dar hot rârea Domnului, aceea se îm-

pline te.” 5 „Pa ii omului vin de la Domnul, dar cum va în elege omul propria lui cale?”

195

Întreaga Scriptur m rturise te despre aceast realitate. Cum a fost în vremea lui Iov? A putut Satan s fac de la sine vreo mi care rea pe p mânt? Nu, pentru c în toate el era dependent de acordul lui Dumnezeu (Iov 1-2)! Aceast de-penden a vr jma ului este triumful nostru! Dintotdeauna puterea i în elepciunea lui Dumnezeu a fost aceea care i-a a ezat timp i limite. Diavolul este un uciga de la început (Ioan 8.44)1, totu i f r permisiunea ini ial a Tat lui ceresc el nu poate omorî nici o vrabie. „Totu i nici una din ele (vr bii) nu cade pe p mânt f r voia Tat lui vostru. Cât despre voi, pân i perii de pe cap, TO I v sunt num -ra i” (Mat.10.29-30). Care dintre noi fiii neajutora i ai oa-menilor am mai fi în via dac Creatorul nostru nu i-ar fi întins mâna Sa atotputernic peste noi? Nici un fir de p r, dragii mei, nu cade de pe capul nostru f r îng duin a ex-pres a lui Dumnezeu! Aceast cunoa tere este unul dintre cele mai importante fundamente ale r zboiului duhovnicesc. Numai Unul face regia! De când exist acest conflict du-hovnicesc numai Unul are sceptrul în mân i acesta este Dumnezeu. David a putut birui numai fiindc el tia mereu c efectiv i în cazul înfrângerii sale Dumnezeu le regizeaz pân în de-taliu. Când în timpul fugii sale a fost blestemat de imei i împro cat cu noroi, el i-a putut feri pe fiii eruiei de la o v r-sare de sânge pripit în timp ce el le-a descoperit: „Las -l s blesteme, C CI DOMNUL I-A ZIS: «Blestem pe Da-vid!»” (2Sam.16.10).

1 „Voi ave i de tat pe Diavolul i vre i s împlini i poftele tat lui vostru. El de

la început a fost uciga i n-a stat în adev r, pentru c în el nu este adev r.”

196

Domnia lui Dumnezeu

Când Iosif, dup tortura multor ani, s-a întâlnit cu fra ii s i care l-au vândut ca sclav, el a putut spune cu o deplin în-credin are: „A a c NU VOI M-A I TRIMIS AICI, CI DUMNEZEU” (Gen.45.8; Ps.105.171). Ce bine, c putem intra cu o astfel de încredin are în aceste ultime zile! Ferice de noi dac putem exclama împreun cu Daniel: „A LUI es-te în elepciunea i puterea. EL schimb timpurile i îm-prejur rile; EL r stoarn i pune pe împ ra i; EL d în-elepciune în elep ilor i cuno tin celor pricepu i. EL

descoper ce este adânc i ascuns; EL tie ce este în întu-neric i cu EL locuie te lumina” (Dan.2.20-22). Dumnezeu vrea ca noi s nu ne mai l s m surprin i când d m de focul ispitelor, de ura i amenin area demonic ! Fie-

care eveniment r u are pentru noi un scop exclusiv de cu-

r ire i îmbun t ire. Toate s ne lege mai profund de Hristos, s ne supun mai temeinic Capului ceresc i s ne înt reasc i mai mult în credin . În aceasta const cinstea lui Dumnezeu i coala în elepciunii pentru domniile i pu-terile cere ti: anume c Dumnezeu nu permite ceva f r sens în dreptul nostru i tie s foloseasc spre o binecuvântare îmbel ugat chiar i toate relele pentru des vâr irea planului S u în elept (Efes.3.9)2. De aceea în primul rând s nu te plângi dac vei fi atacat de boal , nevoie i suferin . S nu dore ti i s nu te rogi simplu ca acestea s dispar de la ti-ne! Oare s fie jefuit Domnul de cinstea Lui prin tine, atunci când r ul pe care EL l-a pus în ac iune atât de ingenios spre

1 „Le-a trimis înainte un om; Iosif a fost vândut ca rob.”

2 „ i s pun în lumin înaintea tuturor: care este administrarea acestei taine as-

cunse din veacuri în Dumnezeu, care a creat toate.”

197

binele t u i al S u, tu s -l respingi de la tine în chip necuge-tat? A f cut i Domnul nostru la fel la ispitirea din pustiu (Mat.4)? Nu S-a l sat exact în acest fel i exemplul nostru „f cut des vâr it prin suferin (prin r u)” (tradus din german , nota trad.) (Evr.2.10)? Prin aceste declara ii eu nu inten ionez deloc s înt resc spa-tele evangheliei false a „prosl virii suferin ei pasive”! La urma urmei noi trebuie „s murim de dragul vie ii” i nu „s tr im de dragul mor ii” (2Cor.4.11). Orice suferin ca-re nu stârne te în noi o a teptare activ a prosl virii lui Dumnezeu, este o suferin nerodnic . Cât de dezolant i de resemnat se citeaz de multe ori Rom.8.28 (toate lucrurile slujesc spre bine). L untric ei s-au întins demult „pe cata-falc” i se plâng oftând: „Ah, i aceasta trebuie s slujeasc cumva spre bine”. Dar Rom.8.28 vrea s ne fie o f g duin arz toare i nu doar o zical de rutin ira ional i lipsit de credin . Aceast promisiune vrea s ne incite la o veghere i colaborare activ ! Eu am fost odat la o înmormântare la

care v duva mortului a luat din aceast promisiune cereasc . Ea st tea drept lâng groapa so ului ei, a m rturisit puterea de înviere i a mângâiat dup aceea oaspe ii prezen i. Ea nu s-a d ruit pasiv suferin ei grele, ci a luat-o asupra ei cu în-dr zneal i a r spândit prin credin a ei ofensiv o atmosfer cereasc plin de putere. Auzim i noi deja glasul lui Dum-nezeu „în tot r ul”? Nici o suferin i nici o boal nu este f r sens sau vine din întâmplare. Este bine s ne rug m îm-potriva bolii (altfel pentru ce ar fi darurile de vindecare i altele?) i s ne împotrivim r ului, dar s l s m mai înainte ca în elepciunea lui Dumnezeu s - i fac lucrarea. În primul rând inima noastr s fie mereu plin de credin a ofensiv i atunci i r ul î i va îndeplini scopul s u în dreptul nostru.

198

Domnia lui Dumnezeu

La fel s nu te mai plângi de aproapele t u când el î i st ca piedic în cale, te chinuie sau te jigne te, fiindc „Domnul i-a zis”! Domnul i-a zis: „Critic -l ..., f o fa lung împo-triva lui ..., împietre te-te fa de el ..., jefuie te-l ..., uit termenul ..., las s - i cad din mân vesela ..., min e te-l ...” (1Împ.22.19-23)1 i a a mai departe. A putut deja Dumne-zeu s ne aduc la o astfel de încredere, încât cunoa terea cu privire la regia Lui absolut s ne fi devenit o mângâiere chiar i în nedreptate i în mare nevoie? Putem spune deja din inim în ostenelile noastre i în v ile umbrei mor ii: „Pentru Tine Doamne merge!”? Atâta timp cât Hristos înc nu ne-a devenit totul în toate – i aceasta chiar i cu privire la r u, noi suntem înc nevrednici pentru lupta propriu-zis . Fie ca textele biblice care urmeaz s ne înt resc inimile i s ne consolideze în faptul c nu exist nici un eveniment r u care s nu fie „de la Domnul”: „Sau se întâmpl o nenorocire într-o cetate F R S-O FI F CUT DOMNUL?” (Amos 3.6). „Eu sunt DOMNUL, I NU ESTE ALTUL, Eu care for-mez lumina i creez întunericul, care aduc prosperitatea

I CREEZ NENOROCIREA” (Isa.45.6-7).

1 „ i Mica a zis: «Ascult dar cuvântul Domnului! Am v zut pe Domnul stând

pe scaunul S u de domnie i toat o tirea cerurilor stând lâng El, la dreapta i la stânga Lui. i Domnul a zis: Cine va am gi pe Ahab, ca s se suie la Ramot din Galaad i s piar acolo? i au r spuns unul într-un fel, altul într-altul. i un duh a venit i s-a înf i at înaintea Domnului i a zis: Eu îl voi am gi. Domnul i-a zis: Cum? Voi ie i, a r spuns el, i voi fi un duh de minciun în gura tuturor prorocilor lui. i El a zis: Îl vei am gi i vei reu i; ie i i f a a.» i acum iat , Domnul a pus un duh de minciun în gura tuturor prorocilor t i care sunt de fa i Domnul a hot rât lucruri rele împotriva ta.”

199

„Cine spune un lucru i se întâmpl , F R CA DOM-NUL S FI PORUNCIT? Nu IESE din gura Celui Prea-înalt R UL I BINELE?” (Plâng.3.37-38). „În ziua nenorocirii gânde te-te c DUMNEZEU A F -CUT I PE UNA I PE CEALALTA” (Ecl.7.14). (Compar i 1Cron.21.11 cu 2Sam.24.12). [Extras din cartea „Krieg in Gerechtigkeit” („R zboi în neprih nire”), comand nr. 5] 1 „Atunci Satan s-a ridicat împotriva lui Israel i a îndemnat pe David s fac

num r toarea lui Israel.” 2 „ i mânia Domnului s-a aprins din nou împotriva lui Israel; i a provocat pe

David împotriva lor, zicând: «Du-te i f num r toarea lui Isarel i a lui Iuda.»”

200

Cum proced m cu superioritatea de putere

„Cu Tine vom doborî pe vr jma ii no tri, cu Numele T u vom c lca în picioare pe cei ce se scoal împotriva noastr . C ci nu în arcul meu m încred, nu sabia mea m va mântui, ci Tu ne-ai mântuit de vr jma ii no tri i ai dat de ru ine pe cei ce ne ur sc. Noi în fiecare zi ne l -ud m în Dumnezeu i pururea vom pream ri Numele T u” (Ps.44.5-8). „Nici prin for , nici prin t rie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul o tirilor” (Zah.4.6b). „Dar voi avea mil de casa lui Iuda i îi voi mântui prin Domnul Dumnezeul lor; dar nu-i voi sc pa nici prin arc, nici prin sabie, nici prin lupte, nici prin cai, nici prin c -l re i” (Osea 1.7). Într-un fel dramatic Sfânta Scriptur ne aduce în fa a ochilor realitatea care se repet mereu c Dumnezeu î i pune con-secvent ale ii S i în fa a unor superiorit i de putere inami-ce. Nu exist deosebire dac era vorba de ale i individuali, de semin ii alese colectiv sau de Israel ca întreag na iune chemat . Aproape fiecare pagin este un manifest al faptului c Dumnezeu nu numai c cheam de preferin ce este slab i cel mai neînsemnat, ci pe deasupra îl mai i pune pe cel

slab chemat în fa a unor superiorit i amenin toare.

201

Studiaz biografiile tuturor personajelor din Biblie chemate de Dumnezeu i o vei g si adeverit în acest fel. Ca s nu-mesc numai pe unii, s -l amintesc pe Avraam, Isaac, Iacov, Lot, Iosif, Moise, Iosua, Ghedeon, to i judec torii i proro-cii, David, Ezra, Neemia, Rut, Estera, Iov i al ii. Ce vrea s ne spun Dumnezeu cu aceasta? Ar voi El numai s ne încurajeze pu in prin aceste istorii dac am intra i noi cumva într-o situa ie asem n toare? Dragii mei, de obicei noi folosim Biblia în acest fel. Sau nu? În general fiecare din noi sper s fie ferit pe cât este cu putin i s treac cât de cât posibil f r dureri prin aceste încurc turi ale timpului din urm . Nu este a a c mul imea de martori (lb.greac : martyres) din Sfânta Scriptur abia c ne mai pot spune c ar putea fi i mai r u? Dar dac deodat intr m i noi în conflicte existen-iale, noi ne speriem în primul rând la extrem i ne minun m

serios pentru ce trebuia s ni se întâmple chiar nou . Atunci, c utând mângâiere, noi apel m la acele personaje biblice cu care am devenit pe nea teptate p rta i i ridicându-ne prin ei sper m la un sfâr it cât mai curând i la vremuri mai bune. Dumnezeu s ne dea alifie pentru ochi, ca noi s putem fugi de o astfel de „credin destinal ”! Noi atingem aici teren sfânt, preasfânt, fra i i surori! Prin transmiterea Sfintei Scripturi Dumnezeu a vrut s ne pun în mân mai mult decât numai ni te biog[r]afii încura-jatoare i istorii înt ritoare în credin . Bineîn eles c toate aceste m rturii ne sunt încurajatoare pentru înt rirea credin-ei i hran duhovniceasc zilnic . Dar mai curând Dumne-

zeu vrea s ne l mureasc prin aceste exemple nenum rate

202


c pentru fiecare autentic chemat dintre noi nu exist nici o excep ie! Noi cu to ii trebuie s fim mereu pu i în fa a su-periorit ii inamice! i aceasta nu numai pentru c apar ine cumva de stilul de via cre tin ..., pentru c în via se tot merge în sus i în jos ..., sau pentru c fiecare vapor poate intra mai repede sau mai târziu într-o furtun . Este vorba mult mai mult despre o chemare hot rât i

nestr mutat , fra i i surori. Ah, de ar putea Domnul s ne-o imprime definitiv în inimile noastre, ca s sc p m oda-t pentru totdeauna din aceast speran am gitoare a unei existen e cre tine fericite i bine între inute! „Cum poate fi pace atâta timp ce mama ta Izabela tr ie te?” (tradus din german , nota trad.) a exclamat împ ratul Iehu c tre Ioram care i-a venit în întâmpinare (2Împ.9.22)1. i cum poate fi pace, cât timp Satan i o tirile lui se pot mi ca libere pe p -mânt i în cosmos? Vrem cu toat seriozitatea s tr im mai departe pa nici al turi de incursiunile lui uciga e i s st m culca i ca ni te câini mu i pe culcu urile noastre i s ne a -tept m ca în timpul vie ii noastre s nu fim speria i sau con-frunta i serios cu r ul? Dac tu te po i culca în acest fel i s te ascunzi – eu nu mai pot! De aceea Dumnezeu a c utat dintotdeauna s - i antreneze poporul S u spre aceast int : s poat rezista împotriva pu-terilor covâr itoare. Dar i mai mult: s le oblige pe acestea cu o tot mai mare relaxare la o supunere i capitulare total . Raportul cu puterile mai superioare ar trebui s fie pentru 1 „Când Ioram l-a v zut pe Iehu, a zis: «Este pace, Iehu?» i el a r spuns: «Ce

pace atâta timp cât desfrân rile mamei tale Izabela i vr jitoriile ei sunt atât de multe?»”

203

copiii lui Dumnezeu la fel de obi nuit ca i mâncarea pâinii zilnice. Pentru ei ar trebui s fie o experien cu nimic mai normal , o stare cu nimic mai obi nuit , un proces cu nimic mai logic decât acela de a fi confruntat cu puterile mai su-perioare i acestea s cad în praf în fa a lor. Dar cu cât în-c p ânare se împotrive te poporul lui Dumnezeu împotriva acestei chem ri minunate de nedescris: „Ei totdeauna se r -t cesc în inima lor. N-au cunoscut c ile Mele” (Evr.3.10). Noi nu suntem chema i s fim t v li i i turti i de puteri superioare inamice! Chemarea noastr const în biruin i în ex-perimentarea transform rii muntelui în es, uria ului într-un vierme, întunericului în lumin . Vorbesc prea grandios? Nu, ci m aplec numai sub hot rârea ve nic a lui Dumnezeu. Noi nu avem voie s verific m validitatea unor astfel de desco-periri prin m sura experien elor noastre subiective persona-le. Realitatea posibil a faptului c pân acum am putut duce o existen lini tit înc nu ne înva deloc ceva mai bun. Ea ne arat în cel mai bun caz faptul c Dumnezeu, pe baza lip-sei noastre de maturitate, înc nu ne-a putut învrednici s su-ferim pentru Numele Lui, s ne punem în sp rtur i s fim testa i.

Des vâr irea capacit ii de slujire în r zboi

Trei trepte esen iale pregneaz calea spre des vâr irea capa-cit ii de slujire în r zboi, adic a acelei puteri de statornicie care oblig s îngenuncheze chiar i puterile mai superioare. Acest model întreit îl afl m atât în via a individual cât i în marea istorie a mântuirii.

204


1. Înainte ca un r zboinic s poat fi aliniat în liniile de lup-t ale lui Dumnezeu, legea de r zboi îi prescria c în primul rând el trebuia s fie în ordine cu el însu i. Pân nu i-a în-vins frica, avu iile i patimile, el nu avea ce c uta în rânduri-le de lupt ale lui Dumnezeu (Deut.20.1-9). 2. La a doua treapt este vorba de lupta real în care sun armele, copitele scarm n p mântul i caii sufl zgomotos. Aceast lupt este dus sub ungerea lui Dumnezeu i se în-dreapt împotriva unor inamici egali în putere sau i a ina-micilor mai puternici. Se duce lupta i se învinge. În acest fel au luptat Avraam, Iosua, David, Ionatan i vitejii, de asemenea împ ra ii i judec torii pl cu i lui Dumnezeu ai lui Israel i Iuda. 3. La a treia treapt urmeaz lupta propriu-zis pe care o voia Dumnezeu de la început. Aici este vorba de ducerea la îndeplinire a artei de r zboi i a strategiei dumnezeie ti: în-tâlnirea celor chema i care sunt slabi în ei în i i cu puterea

absolut covâr itoare a du manului. Abia în aceast întâlnire se ajunge la biruin a total a lui Dumnezeu! Înc de la înce-put Dumnezeu a lucrat cu cei chema i ai Lui numai pentru aceast confruntare. Primele dou trepte urmau s slujeasc numai ca trepte de preg tire i cre tere în care urma s câ -tig m experien a suprema iei totale a lui Dumnezeu în di-mensiuni mai mici. Dar la a treia treapt nu mai sun armele. Este mai mult vorba de o confruntare ca cea a unui om sin-gular, de exemplu Elisei, care a fost confruntat cu o armat extrem de puternic a arameilor (2Împ.6.8-23) i a biruit(!); sau expunerea unei r m i e înfometate i însângerate ca Iu-da în fa a puterii gigantice a o tirii asiriene. Nici aici nu a

205

mai sunat nici o singur arm , nu a mai zburat nici o singur s geat (2Împ.19.32)1. Ce ar mai fi putut ajuta armele la o astfel de diferen de putere? Diferen a de putere a fost aproximativ atât de mare ca cea dintre un sugar neajutorat i un monstru suflând furios – i totu i din aceasta a rezultat una din cele mai m re e victorii a lui Dumnezeu (v.35)2! Când Isus a vorbit despre faptul c noi trebuie s devenim ca ni te copii, atunci El S-a referit desigur printre altele i la aceste corel ri din urm ale sl biciunii i dependen ei depli-ne. Deja în Psalmi se spune: „Din gura copiilor i a prun-cilor care sug, i-ai întemeiat o putere (sau: i-ai a ezat temeliile zidurilor unei cet i – asem. 1Tim.3.153) din pri-cina potrivnicilor T i ca s aduci vr jma ul la t cere i pe cel cu dor de r zbunare ...” (tradus din german , nota trad.) (Ps.8. de la v.2). La cea mai înalt treapt a r zboiului se lupt numai cu ar-mele credin ei – i acestea sunt Însu i Dumnezeu! De aceea se spune în Efes.6.10: „La urm (lb.germ.): Înt ri i-v în Domnul i în puterea t riei Lui.” Un om al lui Dumnezeu a tradus acest verset astfel: „Cre te i în puterea Domnului i în deplina putere a exercit rii (a drepturilor) domniei

1 „De aceea a a vorbe te Domnul privitor la împ ratul Asiriei: «Nu va intra în

cetatea aceasta, nici nu va arunca s ge i în ea, nu va sta înaintea ei cu scuturi i nu va ridica înt rituri de an uri împotriva ei.” 2 „În noaptea aceea un înger al Domnului a ie it i a ucis în tab ra asirienilor o

sut optzeci i cinci de mii. i când s-au sculat diminea a, iat , to i erau ni te trupuri moarte.” 3 „Dar dac voi întârzia, s tii cum trebuie s se poarte cineva în casa lui Dum-

nezeu, care este Adunarea Dumnezeului Celui viu, stâlpul i sus inerea adev ru-lui.”

206


Sale.” El love te cuiul chiar în cap. În v.141 suntem îndem-na i într-un fel profetic „s st m” i s intr m în armura lui Dumnezeu. Însu i Hristos este aceast armur i arm a noas-tr ! El este adev rul personal cu care s fim încin i: „Eu sunt adev rul ...” (Ioan 14.6). El Însu i este neprih nirea noastr , în care s ne învelim ca într-o plato : „Hristos ne-a devenit neprih nire ...” (tradus din german , nota trad.) (1Cor.1.30). El Însu i este puterea antrenant în noi de a fi gata pe care o putem îmbr ca ca pe ni te cizme de r zboi: „C ci Dumnezeu lucreaz în voi voin a ...” (tradus din german , nota trad.) (Filip.2.13). Oriunde ne lipse te ceva, noi s înv m s ape-l m la El. El este scutul nostru: „El este ajutorul i scutul nostru ...” (Ps.33.20) i la fel credin a noastr : „Isus, Înce-p torul i Des vâr itorul credin ei noastre ...” (Evr.12.2). El Însu i este Cuvântul viu: „ i Cuvântul era Dumnezeu ...” (Ioan 1.1-3), care se dovede te mai ascu it decât o sabie cu dou t i uri dac o cerem i punem mâna pe ea prin credin (Evr.4.12)2. Dar f r credin este cu neputin s fii pl cut lui Dumnezeu! În sfâr it El este i coiful n dejdii, al mântuirii noastre: „Hristos în voi, n dejdea slavei ...” (Col.1.27) i ori-ce altceva se mai poate numi. Prin urmare este necesar ca aceast armur dumnezeiasc , care este Însu i Dumnezeu în Hristos, s o folosim cu credincio ie. Dar dac aceasta nu o înv m începând cu prima i apoi a doua treapt a practicii r zboiului duhovnicesc, atunci cum s rezist m la a treia treapt în fa a „puterilor cu mult superioare”? 1 „Sta i deci tari, având mijlocul încins cu adev rul, fiind îmbr ca i cu plato a

drept ii...” 2 „C ci Cuvântul lui Dumnezeu este viu i lucr tor, mai t ietor decât orice sabie

cu dou t i uri; p trunde pân acolo c desparte sufletul i duhul, atât încheietu-rile cât i m duva ...”

207

Cea mai înalt treapt la care se poate ajunge în practica r zboiului dumnezeiesc este aceea când Dumnezeu ne poate striga: „Sta i i vede i mântuirea Domnului ...!” (tradus din german , nota trad.) (Exod.14.13). Aceasta a putut-o spune prin Moise unui Israel strâmtorat, când se afla încol it f r ap rare între Marea Ro ie i sosirea asurzitoare a o tirii egiptenilor cu carele lor de fier. i ce salvare a ap rut din acest ceas de moarte! De aceea Dumnezeu aducea mereu i mereu aminte mai târziu Israelului slab în credin de aceas-t ie ire victorioas din Egipt, atunci când acesta voia s re-nun e din nou. Fiindc începutul i sfâr itul lucrurilor lui Dumnezeu au deseori un curs asem n tor, aceast salvare ( i a noastr ) din mâna egiptenilor a ar tat în acela i timp i înspre sfâr itul drumului lor ( i al nostru). Dumnezeu vrea s distrug în acela i fel pe to i cei împotrivitori Lui. Dar cum s o fac dac noi r mânem mereu în greva necredin-ei? A a cum într-o s mân totul exist deja poten ial la

dispozi ie ce va urma s se des vâr easc cândva la coacere, tot a a este în tot ce face Dumnezeu. A a cum Isus a venit în sl biciune în lumea aceasta i prin harul lui Dumnezeu deja ca i copil l-a „învins” pe marele uciga Irod, tot la fel la sfâr itul vie ii Sale în cea mai mare sl biciune El l-a învins pe tat l tuturor uciga ilor, pe Satan. La Moise a fost în mod asem n tor. i el l-a biruit prin ha-

rul lui Dumnezeu în dou feluri pe Faraon: o dat „ca prunc” i alt dat ca b rbat sl bit i frânt. Înainte de a se spune la sfâr it în Apoc.12.9-10: „Balaurul cel mare a fost aruncat jos ...” (tradus din german , nota trad.) i: „Acum a venit mântuirea, puterea i împ r ia Dumnezeului nostru i st pânirea (trupului) Hristosului S u”, se spune

208


din nou în v.3-61 despre un „prunc de parte b rb teasc ” care a fost r pit de Dumnezeu direct din fa a din ilor scrâ ni-tori ai balaurului ro u.

Oriunde Dumnezeu i-a putut c l uzi neprih ni ii i ale ii S i în primul rând în sl biciune, din aceasta au rezultat cele mai mari biruin e! Cu picioarele b tute în cuie, Dumnezeu a câ tigat cea mai mare dintre toate victoriile câ tigate vreoda-t ! Aici n-a existat zorn it de arme – aici era numai cel drept nenorocit, du manul extrem de puternic i Dumnezeul cel viu i atotputernic.

De aceea privit prin istoria mântuirii, prin venirea lui Isus a început a treia treapt a vredniciei de r zboi a lupt torului lui Dumnezeu.

În timp ce în vremea vasului na ional de r zboi Israel lupta se mai ducea sub ungerea lui Dumnezeu cu carnea i cu sângele, aceasta s-a sfâr it pe deplin prin trimiterea lui Isus. Dar acele mari victorii izolate pe care Israelul le-a câ tigat numai prin „sta i- i-vede i”, urmau s fie numai o preumbr pentru ceea ce urmeaz s aibe loc în ultimul veac în des -vâr ire. Noi (anume cre tinii noutestamentari) va trebui, asemenea lui Elisei, s fim confrunta i cu o tiri extrem de puternice ale întunericului.

1 „În cer s-a ar tat i un alt semn: i iat s-a v zut un mare balaur ro u, având apte capete, zece coarne i apte diademe pe capete. Cu coada lui tr gea dup el

a treia parte din stelele cerului i le arunca pe p mânt. i balaurul a stat înaintea femeii care era s nasc , pentru ca s -i sfâ ie copilul când îl va na te. Ea a n scut un fiu, un copil de parte b rb teasc , care va p stori toate neamurile cu un toiag de fier; i copilul ei a fost r pit la Dumnezeu i la scaunul S u de domnie. i fe-meia a fugit în pustie, unde are un loc preg tit de Dumnezeu, ca s fie hr nit acolo o mie dou sute aizeci de zile.”

209

Cu toate c i noi avem de trecut pe rând prin cele trei trepte amintite ale vredniciei de r zboi, noi începem s lupt m de la început cu arme duhovnice ti: în primul rând pentru noi în ine (împotriva firii noastre), apoi pentru fra ii no tri (îm-potriva lucr rilor Diavolului, a minciunii i altora) i în sfâr-it pentru des vâr irea Împ r iei lui Dumnezeu pe p mânt

(împotriva prezen ei personale a domniilor i st pânirilor diabolice). Pe cine poate preg ti Dumnezeu pentru ultima confruntare? Aici este vorba de fiii dup care suspin i a teapt întreaga creatur (Rom.8.19)1. Deci pe ce cale se devine „fiu”? Pe ce cale este des vâr it trupul lui Hristos? Care este semnul de recunoa tere a unei maturit i depline? (Efes.4). Semnul de recunoa tere este putere din sl biciune! „Harul Meu î i este de ajuns, c ci puterea Mea în sl biciune se des vâr e te” (2Cor.12.9). De aceea calea este aceea a sl -biciunii i a confrunt rii. Dar aceast sl biciune nu are nimic a face cu înfrângerea resemnatoare sau cu moliciunea ne-fondat . De aceea un Pavel sl bit a putut s exclame totu i plin de încredere: „Deci m voi l uda mult mai bucuros în sl biciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos s r mâ-n peste mine” (v.9b). Este vorba mai degrab de faptul c noi suntem mereu con-frunta i cu puteri tot mai mari, pentru ca atunci noi s fim alimenta i cu râuri necunoscute de putere i în felul acesta s

1 „De asemenea i crea ia a teapt cu o dorin înfocat descoperirea fiilor lui

Dumnezeu.”

210


putem a tepta pe Dumnezeu. „De aceea simt pl cere în sl biciuni, în insulte, în nevoi, în prigoniri, în strâmto-r ri pentru Hristos, C CI EU CÂND SUNT SLAB, ATUNCI SUNT TARE” (v.10). Trebuie s fim adu i la punctul la care, asemenea cândva la Elisei, s nu ne mai mir m atunci când ne vedem confrunta i cu o putere global extrem de puternic ; i aceasta numai fiindc tim i am experimentat adesea din bel ug c o putere universal este de partea noastr (2Împ.6.16-17)1. La urm Dumnezeu ne înva s ne rug m hot rât, a a cum a f cut-o Iosafat confruntat cu o putere cople itoare a amori ilor: „O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? C ci noi sun-tem f r putere înaintea acestei mari mul imi care înain-teaz împotriva noastr ; i noi nu tim ce s facem, dar ( i exact de acest punct depinde la urma urmei) ochii no tri sunt

îndrepta i spre TINE” (2Cron.20.12). Cât timp confrunt rile noastre cu vr jma ul ne mai pot în-drepta i abate ochii spre noi în ine, spre situa iile noastre sau spre vr jma , noi înc nu suntem iscusi i pentru ultima lupt propriu-zis . Abia când toate cutremur rile i toat groaza ne îndreapt numai spre Hristos i ochii no tri sunt îndrepta i numai spre El, atunci Dumnezeu i-a atins esen- ialul cu noi. Dar la acesta El nu poate ajunge decât dac noi

suntem voitori s începem la prima treapt a vredniciei pen-tru r zboi, i apoi într-o decizie sfânt s râvnim spre treapta 1 „El i-a spus: «Nu te teme, c ci cei care sunt cu noi sunt mai mul i decât cei ca-

re sunt cu ei.» Elisei s-a rugat i a zis: «Doamne, Te rog deschide-i ochii s va-d .» i Domnul a deschis ochii slujitorului, care a v zut; i iat , muntele era plin de cai i de care de foc împrejurul lui Elisei.”

211

a treia. Numai subjugarea practic a vr jma ului ne poate face tari în biruin a crescând împotriva vr jma ului. Cu noi se întâmpl la fel ca i cândva lui Iosua i Caleb, care au spus poporului Israel întimidat: „Nu v teme i de poporul acestei ri, C CI EI VOR FI PÂINEA NOASTR !”

(tradus din german , nota trad.) (Num.14.9). Cu alte cuvin-te, cu fiecare vr jma pe care îl subjug m, noi suntem hr -ni i cu pâine duhovniceasc (care înseamn devenirea lui Hristos fiin în noi), care ne face întotdeauna atât de puter-nici, încât îl vom putea subjuga pe urm torul vr jma i a a mai departe. Pân ajungem s înv m „s st m i s vedem”, noi vom avea de trecut prin mari r scoliri interioare, procese de sufe-rin i încerc ri de toate felurile – dar dup ce am fost cu-tremura i grozav, noi vom ajunge mirându-ne pân în dom-nia împreun cu Hristos (2Tim.2.11-121; Evr.12.26-282). Tot ce este împotrivitor i r u care se apropie de noi s ne stârneasc i m reasc dorin a noastr pentru revenirea tru-peasc a lui Hristos. Oricare mi care sau manifestare a r u-lui s stârneasc în noi i mai hot rât strig tul dup EL i dup descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Noi trebuie s fim introdu i atât de larg în realitatea acestui eveniment duhov-nicesc al r zboiului, încât la urma urmei s ne fie egal ce va fi 1 „Dac am murit împreun cu El, vom i tr i împreun cu El; dac r bd m, vom i împ r i ...”

2 „... al c rui glas a cl tinat atunci p mântul i care acum a f g duit, zicând:

«Voi mai cl tina înc o dat nu numai p mântul, ci i cerul.» Cuvintele acestea «înc o dat » arat schimbarea lucrurilor cl tinate ca a unor lucruri f cute, pen-tru ca s r mân ce nu se clatin . Fiindc am primit o împ r ie care nu se poate cl tina, s ne ar t m mul umitori i s aducem lui Dumnezeu o slujire care s -I fie pl cut , cu respect i cu fric .”

212


cu noi în ine; dac se face prin via sau prin moarte – numai Hristos via a noastr s ia tot mai mult fiin i noi s ajun-gem cumva la învierea din mor i (lb.greac : ex anastasys) i pe calea aceasta moartea, Diavolul i p catul din crea ie s fie în sfâr it osândite personal ... „Pentru EL am pierdut toate i le socotesc ca gunoaie ca s câ tig pe Hristos i s fiu g sit ÎN EL ... ca s -l cu-nosc pe EL i puterea învierii Lui, fiind f cut asemenea cu moartea Lui i astfel în orice fel ar fi s ajung la învie-

rea dintre cei mor i. Nu c am i câ tigat premiul ...” (Filip.3.7-13). „... acum, ca totdeauna, Hristos va fi pream rit cu în-dr zneal în trupul meu, FIE PRIN VIA , FIE PRIN MOARTE” (Filip.1.20). Faptul c aceste lucruri din urm nu pot avea loc decât prin har ne spune 1Pet.1.13: „... fi i treji i pune i-v toat n -dejdea în harul care v va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos.” „Sfin easc -se Numele T u! Vie domnia Ta împ r teas-c ! Fac -se voia Ta precum în cer a a i pe p mânt! Vi-no Doamne Isuse!”

AMIN ! [Extras din cartea „Krieg in Gerechtikeit” („R zboi în neprih nire”), comand nr. 5]

213

Observa ie final important

Dac aceast carte i-a devenit o binecuvântare, atunci aceasta o vei putea men ine numai prin transmitere mai departe:

– prin transpunere în via a ta – prin r spândirea acestei c r i – vorbind despre ea

Domnul s fac ca sem n tura ta s r sar din bel ug i s te fac astfel roditor. Dac la citirea acestei c r i i-ai dat seama c nu umbli în adev rurile care sunt m rturisite aici, i dore ti s fii g sit ca un m dular viu în organismul-Hristos, atunci te invit m s te folose ti de slujirile noastre lunare de evaluare1. Circulara noastr „Panorama-Nachrichten” (Panorama- tiri) con ine termenele întrunirilor noastre. Toate c r ile noastre pot fi procurate gratuit (cât ine stocul) la

Gemeinde-Lehrdienst Nord 33

CH-9428 Walzenhausen, Elve ia Tel: 0041(0)71 888 14 31 Fax: 0041(0)71 888 64 31

De asemenea sunt disponibile mesaje pe casete în limba german de Ivo Sasek i circulare cu înv tur actual . V rug m s solicita i în acest sens lista noastr de comenzi. 1 Pentru to i cei care nu vorbesc limba german vom c uta o posibilitate s vi se

slujeasc la noi în Walzenhausen sau într-un alt loc.

214

Anex

Alte scrieri de Ivo Sasek ap rute în Elaion-Verlag

Momentan (Iunie 2005) aceste lucr ri pot fi ob inute numai în lim-ba german , afar de cazul în care se men ioneaz „edi ie disponi-bil în limba român ”. Alte traduceri se afl în lucru.

C r i

„Credincios sau crezând?” (edi ie disponibil în limba român ) Comand nr. 1 RUM Aceast carte provoac la o umblare vie i dinamic prin credin i pune în acela i timp i norma în dreptul vie ii noastre de credin-. „Dac tr im prin Duhul, s i umbl m prin Duhul”, se spune în

Gal.5.25. În limbajul imaginilor s-ar putea spune de asemenea: Dac deja avem aripi, atunci s i zbur m! Potrivit pentru scopuri evanghelistice! (158 de pagini)

„Lehre mich, Herr!” („Înva -m , Doamne!”) Comand nr. 2 O carte fundamental de înv tur cu înv turi u or inteligibile i practice pentru umblarea cre tin în cotidian. S-ar putea consi-

dera ca o continuare la „Credincios sau crezând?” i este potrivit în mod deosebit i pentru acei cre tini care tânjesc dup o via cre tin mai statornic i mai echilibrat . (226 de pagini)

„Laodiceas Verhängnis” („Destinul Laodiceei”) Comand nr. 3 Enorma c dere a cre tinismului este iluminat în lumina profetic din cele mai felurite laturi. Dar sunt prezentate i c i de ie ire practicabile din aceast strâmtoare. Pe deasupra ea indic i spre inta tuturor lucrurilor. Aceast carte s fie dat mai departe nu-

mai iubitorilor de adev r! (164 de pagini)

215

„Die Wiederherstellung aller Dinge” („Restabilirea tuturor lucrurilor”) Comand nr. 4 Problema restabilirii ne pune în fa a unor decizii incomode i esen iale. Mereu suntem pu i în fa a alegerii: Dumnezeu sau om, ceresc sau p mântesc, vremelnic sau ve nic? Referitor la des vâr-irea bisericii i restabilirea tuturor lucrurilor provocarea culmi-

neaz cu întrebarea: concepte sau des vâr ire? i aceast carte este gândit numai pentru iubitorii de adev r i cei avansa i în credin . (148 de pagini)

„Krieg in Gerechtigkeit” („R zboi în neprih nire”) Comand nr. 5 Aceast carte este un rezumat al luptei duhovnice ti. Ea trateaz lupta eonic pe care Dumnezeu o lupt din pricina cinstei Sale. Ea transmite o privire de ansamblu referitoare la istoria mântuirii i a oamenilor i aduce lupta duhovniceasc a cotidianului m runt în marele context al intelor înalte ale lui Dumnezeu. Întrebarea refe-ritoare la originea i inta întregii lupte duhovnice ti este tratat am nun it. Numai cel care are realmente pe inim instalarea dom-niei lui Dumnezeu, s citeasc aceast carte. (337 de pagini)

„Apostolisch Beten” („A se ruga apostolic”) Comand nr. 7b Autorul ia sub lup rug ciunile apostolului Pavel i ajunge la constatarea uluitoare: ele descoper calea înspre dimensiunile „nucleare” de rug ciune. (234 de pagini)

„Educ cu viziune” (edi ie disponibil în limba român ) Comand nr. 8 RUM Toate mi s-au mijlocit la coal , numai un singur lucru nu – vizunea pentru ce toate acestea! Chinurile care au rezultat din acest fapt p reau f r de sfâr it. Abia dup ce am avut în mân certificatul meu de ucenicie, am în eles pentru prima dat c toate eforturile nu au fost zadarnice.

216

Anex

Întemeierea familiei, educa ia copiilor, o lucrare a vie ii cu în l imi i adâncimi neb nuite. Dar nici un pre nu va fi prea mare, nici o

cale prea abrupt i nici o soart prea grea, atunci când abord m aceast lucrare a vie ii cu ceea ce mi-a lipsit atâta vreme – cu viziu-ne! Cartea de fa vrea s înl ture aceast lips , de aceea „Educ cu viziune!” (176 de pagini)

„Cunoa terea lui Dumnezeu” (edi ie disponibil în limba român ) Comand nr. 15 RUM Cunoa terea lui Dumnezeu nu const în acumularea de cunoa tere despre Dumnezeu, ci prin atingerile cu Dumnezeu într-o unire crescând în fiin cu El Însu i. Aceast carte ne explic din trei la-turi calea i condi iile unirii cu Dumnezeu. Pentru t lm cirea cortu-lui întâlnirii pot fi g site unele corel ri complet noi. (232 de pagini)

„Domnul transform rilor” (edi ie disponibil în limba român ) Comand nr. 19 RUM O adev rat autobiografie de Ivo Sasek care dovede te c lucruri-le care sunt prea grele pentru oameni sunt foarte u oare pentru Domnul schimb rilor. O carte captivant cu caracter pronun at evanghelistic. (Format 11x18 cm, 132 de pagini)

„Împ r ia lui Dumnezeu între soba de g tit i co ul de rufe” (edi ie disponibil în limba român ) Comand nr. 22 RUM (de Anni Sasek) Într-adev r s-a întâmplat tot mereu c autoarea a avut o atingere cu Dumnezeu exact la soba de g tit, în fa a unei gr mezi de rufe sau într-una din nenum ratele situa ii cotidiene cu cei zece copii ai ei. Deodat i s-au deschis corel ri duhovnice ti, ceva greu a devenit u or sau predica i-a fost concretizat prin copiii ei. Rela-t rile experien elor familiei vor s ajute mai departe fiec ruia care dore te ca Împ r ia lui Dumnezeu s se înf i eze nu numai în cuvinte, ci i în fapt i adev r în cotidianul practic al familiei. (Format 11x18 cm, 156 de pagini)

217

„Die Erlösung des Leibes” („Mântuirea trupului”) Comand nr. 23 „Eu sunt învierea i via a. Cine crede în mine, (a) chiar dac ar fi murit, va tr i. i (b) oricine tr ie te, i crede în mine, nu va muri niciodat . Crezi lucrul acesta?” (Ioan11.25-26) Aceast carte readuce în con tiin f g duin e nesocotite i reali-t i de o calitate extraordinar . În ea înfrângerea mor ii trupe ti devine cea mai important datorie organic i a teptarea general r spândit a mor ii o epidemie amenin toare, perfid . – O lectur pentru to i care vor s tr iasc ... (319 pagini)

„Anstatt- oder Christus” („Hristosul Înlocuitor sau Hristos”) Comand nr. 25 Hristosul Înlocuitor nu sose te abia, el este deja aici. Nici Împ r -ia lui Dumnezeu mult dorit nu sose te abia fiindc ea este deja

aici – dar noi nu o percepem! Aceast carte arat c atât Hristosul Înlocuitor cât i Împ r ia lui Dumnezeu cresc deja de aproape 2000 de ani în mijlocul nostru i c noi am ajuns aproape la starea de om matur. O provocare pen-tru fiecare cititor. (264 de pagini)

„Erschütterung” („Cutremurare”) Comand nr. 27 Aceast carte prezint cauze – ac iuni – c i de ie ire din cutremur ri. „Hristos nu ne-a fost dat numai cu inta de a ne conduce afar din toate cutremur rile. Dar toate cutremur rile ne sunt date cu inta de a ne conduce în untru în Hristos.” (184 de pagini)

„Israel – Schatten oder Wirklichkeit?”

(„Israel – Umbr sau realitate?”) Comand nr. 30 „Voi (evrei i neamuri) nu a i venit la un munte care se putea atinge ... ci a i trecut (literalmente) la Muntele Sionului i la ceta-tea Dumnezeului Celui viu, Ierusalimul ceresc ...” (tradus din german , nota trad.) (Evr.12.18+22)

218

Anex

Ceea ce înseamn aceste locuri din Scriptur în consecin a lor practic , o trateaz aceast carte. Ea elaboreaz în mod temeinic într-o profunzime teologic importan a lui Israel în ordinea dumnezeiasc în ceea ce prive te Biserica i Împ r ia lui Dum-nezeu. Concluzie: Nici fanatismul pentru Israel, nici teologia înlocuitoa-re (înv tura c noi neamurile ne afl m în locul lui Israel) nu duce la int . (145 de pagini)

Bro uri

„Apostolische Gebete” („Rug ciuni apostolice”) Comand nr. 7a Aceste texte de rug ciune au fost nou traduse din limba greac de c tre Ivo Sasek. Ele formeaz baza pentru cartea „A se ruga apos-tolic”. (Format A6, 60 de pagini)

„Geistliche Satzbrüche” („Frânturi duhovnice ti”) Comand nr. 10 Frânturile duhovnice ti sunt realit i ale Împ r iei lui Dumnezeu rezumate pe scurt în „m rimea unei nuci”. Aceast bro ur este o introducere în înv tura formulelor Împ r iei lui Dumnezeu, care motiveaz i îndrum în acela i timp spre colaborare la aceast car-te de formule duhovnice ti. Pentru c poporul lui Dumnezeu nu a avut înc niciodat ca ast zi o nevoie atât de insistent de o concen-trare i pregnan în ce prive te înv tura biblic . (44 de pagini)

„Die Waffenrüstung Gottes” („Arm tura lui Dumnezeu”) Comand nr. 11

[Extras din cartea „Cutremurare”, comand nr. 27] Crispare proprie sau lupt duhovniceasc ? Arm tura lui Dumne-zeu nu este un lucru ci o persoan . (Format A6, 86 de pagini)

219

„Die festgesetzten Zeiten” („Timpurile stabilite”) Comand nr. 12 Dup cum în natur exist timpuri stabilite, care ofer anumite po-sibilit i (sau imposibilit i) (de ex.: prim vara, vara, toamna i iarna, sau zilele de fecunditate la femeie, .a.m.d.), acestea exist i în via a duhovniceasc . Deci este necesar ca aceste r stimpuri (lb.gr. „kairos”) cu posibilit ile lor oferite a) s le recunoa tem i b) s le folosim în modul corespunz tor. (Format A6, 83 de pagini)

„Manchmal ist weniger mehr” („Uneori mai pu in este mai mult”) Comand nr. 13 O colec ie de repere duhovnice ti din predicile i slujirea de înv -tur în ar i str in tate ale lui Ivo Sasek. Un început ideal pentru a cunoa te gândirea, înv tura i lucr rile autorului. (Format A6)

„Credin a lui Avraam” (edi ie disponibil în limba român ) Comand nr. 14 RUM [Extras din cartea „Credincios sau crezând?”, comand nr. 1 RUM] Credin a lui Avraam ne aminte te de marea tain c o acceptare în-crez toare în Dumnezeu a tuturor situa iilor vie ii poart în sine mai mult putere de transformare decât respingerea lor prin puterea credin ei sau prin manipulare. Aceast lucrare i-a atins inta în noi atunci când nu mai facem noi istorie cu Dumnezeu, ci Dumnezeu poate face din nou istorie cu noi. (Format A6, 39 de pagini)

„Odihn de jur împrejur” (edi ie disponibil în limba român ) Comand nr. 20 RUM [Extras din cartea „Educ cu viziune”, comand nr. 8 RUM] „Odihn de jur împrejur”! Un titlu plin de promisiune i neobi -nuit pentru o scriere de înv tur pentru familie. Oare nu este inta prea înalt ? Prin odihn de jur împrejur nu în elegem o via

eliberat de probleme.

220

Anex

Odihn de jur împrejur vorbe te despre o via de p rt ie care se afl cu succes deasupra problemelor i în p rt ie le are pe aces-tea sub control. Faptul c acest lucru este posibil în practic noi îl experiment m de mai mul i ani ca familie numeroas . Odihn de jur împrejur pentru to i cei care nu numai c aud acest cuvânt, dar îl i practic ! (Format A6, 74 de pagini)

„Alegerea partenerului” (edi ie disponibil în limba român ) Comand nr . 21 RUM [Extras din cartea „Educ cu viziune”, comand nr. 8 RUM] Alegerea partenerului apar ine celor mai adânci taine ale acestei vie i pentru c , corespunz tor Efeseni 5, ea este preumbr a tainei lui Hristos. Ea este de o importan hot râtoare pentru des vâr i-rea în Hristos. În schimb dac se observ mentalitatea de ast zi de a- i alege partenerul, s-ar putea spune c ea apar ine lucrurilor celor mai neînsemnate ale omului. Studiul biblic de fa vrea s readuc în con tiin c alegerea binecuvântat a partenerului este un lucru care vine respectiv trebuie s vin din mâna Domnului. (Format A6, 68 de pagini)

„Vollendet in Ihm” („Des vâr it în El”) Comand nr. 24 [Con ine extrase din cartea „Mântuirea Trupului”, comand nr. 23] „S nu potrivim Sfânta Scriptur cu experien a noastr , ci experien a noastr cu Sfânta Scriptur . De aceea studiaz des vâr irea ta în Hristos nu pe baza experien ei tale ci pe baza Scripturii.” (Format A6, 152 de pagini)

221

„Marea învolburat ” (edi ie disponibil în limba român ) Comand nr. 31 RUM [Extras din cartea „Cutremurare”, comand nr. 27] „Eu sunt Domnul, i nu este altul. Eu, care formez lumina i creez întunericul, care aduc prosperitatea i creez nenorocirea: Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri” (Isaia 45.6-7). Cauze – Ac iuni – C i de ie ire din cutremur rile contemporane. (Format A6, 98 de pagini)

Tractate

„Un cuvânt profetic c tre adun rile cre tine” (disponibil în limba român ) (de Ivo Sasek)

„Catastrofa de incendiu de la Kaprun” (disponibil în limba român ) Potrivit pentru scopuri evanghelistice cât i pentru cre tini. (de Ivo Sasek)

„ i ei întreab de ce ...” (disponibil în limba român ) Zguduitor, l muritor – cu privire la evenimentele vremii actuale.

„Das Gesetz der Blutschuld” („Legea vinei de sânge”) Despre tema avort. (de Ivo Sasek)

„Comoara lumii invizibile” (disponibil în limba român ) (de Loisa Sasek, pe atunci 12 ani, evanghelistic)

222

domnia imparateasca

Documents