6.4 Doctrine politice contemporane privind democratia n contextul actual al confruntarilor de idei consacrate fenomenului politic, raporturile societate-cetatean, problematica democratiei, organizarii si conducerii pe baze democratice ocupa un loc central. n epoca noastra, ndeosebi dupa cel de-al doilea razboi mondial, doua au fost principalele doctrine care au abordat problema democratiei: doctrina politica din tarile cu vechi traditii democratice; doctrina politica privind democratia n socialism. Referitor la continutul primei doctrine a democratiei din tarile occidentale, aceasta are ca ax principal pluralismul politic si pluripartidismul, separarea puterilor n stat, votul universal liber exprimat, independenta mijloacelor de informare, dreptul la asociere si libera exprimare a tuturor cetatenilor etc. Aceasta doctrina a cunoscut si cunoaste o dezvoltare deosebita o data cu extinderea ei aproape n toate tarile din lume, inclusiv n cele din est. n cadrul acestei doctrine, distingem nuante diferite n functie de etapa, tara, punndu-se accentul pe unul sau altul din elementele democratiei. Astfel, teoria democratiei pluraliste acrediteaza, pe buna dreptate, ideea ca o veritabila democratie are la baza un sistem social, inclusiv existenta unor organizatii cu caracter profesional, si a unor partide politice puternice care asigura deplina libertate de gndire si actiune a cetatenilor cei iau parte, prin reprezentantii lor, la conducerea ntregii societati. n acest mod se asigura o colaborare ntre societatea civila si societatea politica, aceasta din urma bazndu-se pe stat si institutiile sale care, prin tot ceea ce face, trebuie sa slujeasca pe cea din ti, adica societatea civila.Teoria democratiei pluraliste are un caracter dominant ncadrul ntregii democratii din epoca contemporana. Legat de unele caracteristici ale democratiei din anumite tari a aparut o noua teorie -teoria grupurilor de presiune -dezvoltata la nceput n SUA, iar apoi n Europa Occidentala. n acceptiunea acestei teorii "grupurile de presiune" sunt asocieri de indivizi care iau nastere pe baza unor interese de moment sau de perspectiva, fara sa aiba o organizare clara, program sau statut care sa afirme interesele respective. Aceste grupuri de presiune se pot constitui ad-hoc, n legatura cu un anumit eveniment, sau sunt constituite dinainte pe baza unor interese proprii, dar pot actiona n anumite mprejurari pentru adetermina un anumit curs al vietii politice. n acest sens, grupurile de presiune pot sa aiba un rol pozitiv atunci cnd promoveaza idealuri ce se identifica cu aspiratiile democratice (exercitarea unor presiuni de catre sindicate, asociatii profesionale, studentes ti, de creatie etc.) sau un rol negativ, cnd actiunile acestor grupuri contravin intereselor democratice (grupuri monopoliste, mafia si chiar grupuri cunoscute pentru pozitii democratice, dar care pot fi manipulate la un moment dat). Oricum, grupurile de presiune exista ca o realitate, si actiunea lor nu poate fi ignorata. Alte teorii din cadrul doctrinelor politice democratice occidentale sunt teoriile poliarhice, n care elementele de democratie sunt combinate cu cele de conducere de catre elite. Adeptii acestei teorii sustin ca exercitareaconducerii politice trebuie sa o faca elitele, prin respectarea principiilor democratice, dar care sa se manifeste autoritar, ndeosebi n perioadele de criza sau de situatii cnd teritoriul national este amenintat din afara. n masura n care si n tarile foste socialiste se extinde sistemul democratic, n aceeasi masura, apar doctrine si teorii privind democratia, ca cele despre care a fost vorba mai sus. Instaurarea socialismului ntr-un numar de tari a fost nsot ita si de o doctrina politica privind democratia -asa-zisa democratie socialista de tip superior. Elementele componente ale acestei doctrine erau: tagaduirea valorilor reale ale democratiei de pna atunci; instaurarea democratiei pe calea dictaturii prole tariatului, care putea fi exercitata n cadrul si n afaralegii; existenta unui singur partid detinator al puterii politice n stat; eliminarea principiului separatiei puterii politice n stat; lipsa oricarei independente a mass-mediei, subordonarea total a partidului unic conducator; absenta garantiilor legale privind drepturile si libertatile cetatenilor; ruptura totala ntre declaratii (vorbe) si fapte; existenta pur formala a unui sistem institutionalizat democratic, menit sa marcheze exercitarea dictat urii; n numele unor idealuri de dreptate si echitate sociala,n numele poporului, se savrseau tot felul de abuzuri, crime, statul fiind un stat al fortei, nu al dreptatii. n cadrul acestei doctrine au existat anumite nuante materializate n anumite teorii cum sunt: teoria socialismului democratic, socialismul cu fataumana etc. Prin esenta sa, socialismul bazat pe un sistem politic n care monopolul puterii se afla n mna unui singur partid, oricte retusuri s-ar face socialismului, el nu poate sa de vina democrat sau cu fata umana, ntre socialism si democratie existnd o totala incompatibilitate.