2. Principiul similarității: comparăm ceva mai vechi cu ceva nou;3. principiul întregului, a lucrurlui încheiat, că textul nostru este un tot întreg;

Cuprinsul este o succesiune de părți, paragrafe. Între aceste părți trebuie să existe părți de legătură. un text trebuie să fie dinamic,însă autorul trebuie să ofere suficient timp pentru ca cititorul să aibă timp s-o înțeleagă. este nevoie de a îmbina abstractul și concretul, generalul și particularul, dinamicul și staticul.

Încheierea este un rezumat al textului, este o sinteză, formulăm concluzie care derivă din text, formulăm recomandări dacă este nevoie, enumite sugestii pentru cercetarea de mai departe a subiectului. Încheierea este ultimul contact al autorului cu cititorul, de aceea trebuie să creeze impresia că din textul dat nimic nu se poate scoate sau adăuga.

Funcțiile:1. sintetizează conținutul;2. dă sentimentul întregului, lucrului încheiat, îl face pe cititor să rețină textul, pentru că îi reamintește cele mai importante lucruri;3. îl motivează pe cititor să participe la anumite acțiu/ apel la empatia cititorului;

În funcție de tipul textul putem introduce:1. ideile cheie pentru a împrospăta memoria cititorului;2. poate conține un îndemn direct la acțiune;3. un apel la emoție;4. o priecție în viitor a subiectului/ continuări al acestuia;5. o anectodă;6. un citat de autoritate;7. o întrebare adresată cititorului;8. text oficial - o rezoluție;9. concluzii, recomandări...

Ce nu trebuie să conțină o încheiere:1. insulte la adresa cititorului;2. fraze prin care el subscrie că nu este mare specialist;3. nu trebuie să conțină aceeași idee din introducere, dar reformulată;4. o idee nouă, care îl abate pe cititor de la subiect;5. concluzii care nu derivă din text;6. citate formal plasate;7. fraze de umplutură;8. propoziții care anunță încheierea textului.

Afară de întroducere, cuprins și încheiere, textul mai are tranziții.Tranzițiile fac legătura între diferite părți ale textului. Acestea le facem cu ajutorul conectorilor.putem să facem tranziții prin mici paragrafe. altfel se creează impresia că textul nu are logică, coerență.

Paragraful este unitatea de bază a textului. Din concentrarea paragrafelor rezultă părțile componente ale textului, iar prin descompunerea paragrafelor în unități mai mici rezultă: frazele, propozițiile. În interiorul paragrafului sunt aliniatele.

Un paragraf bine scris trebuie să fie unitar, coerent și analitic. 

Un paragraf unitar este atunci cînd:

- dezbate o probemă, idee;- are un fir conducător fără a se abate cu detalii nesemnificative;

1.Unitatea   unui paragraf este dată de relația paragrafului e de-o parte cu propoziția-teză, iar pe de altă parte cu celelalte ale textului.Totultrebuie să parăo rețea. 2. Un paragraf este coerent atunci cînd autorul deimitează clar în loclu fiecărei idei în cadrul întregului și-l face pe cititor să vadă legătura dintre aceste idei. 

Coerența se dă în mare parte prin diferiți conectori specializați. Majoritatea locuțiunilor conjuncționale sunt conectori.

3. Un paragraf este analitic atunci cînd exprimă complet o idee și aduce suficiente detalii pentru a ilustra propoziția- teză.

Împărțirea textului în paragrafe este universală.

Structura locală a textului:

Maniera proprie de a combina cuvintele. Stilul propriu- efectul combinării, cu cît stilul este mai pregnant, cu atît autorul este mai mare.

Idiostilul- stiul propriu.idiotisme-o categorie frazelogisme (cai verzi pe pereți/ de la idiomă);

Calitățile importante ale stilului:

1. proprietatea- a utiliza propriu, nu impropriu (greșit) cuvintele;2. proprietatea are în vedere utilitatea corectă a formelor și sensurilor lor;3. combinarea corectă a cuvintelor în propoziții și fraze;

Trebuie să ne ferim de: 1. greșeli: pleonasmele utilizăm două cuvinte diferite care redau același sens, aceastea se află în raport de subordonare;2. contradicția este o eroare care constă în alăturarea a două cuvinte cu sens contrar, incompatibile;3. Anacolutul: greșeală logico-sintactică, care constă în discontinuitatea unei structuri sintactice: eu   cînd îmi aduc aminte de asta, îmi   crește pulsul;4.construcțiile asimetrice rezultă din încrucișarea a două structuri sinonime: - două verbe la infinitiv;- două verbe la conjunctiv;nu e corect dacă le combinăm;5. cuvintele trebuie adaptate subiectlui tratat/ cititorilor țintă/ scopului urmărit de cititor/ tipuluide text;

6. e important să selectăm cuvintele din diferite registre lexicale: argotisme, jargon, regionalisme, arhaisme, istorisme, dialectisme, cuvinte savante, neologismele;- trebuie să alegem între hiponime (exprimă o noțiune mai îngustă: mamifer) și hiperonime (un cuvînt care exprimă o noțiune largă: animal);7. trebuie să ținem cont de claritate

Claritatea   textului rezultă din:- claritatea ideilor;- claritatea limbajului.Pentru a ajunge la claritatea textului trebuie să ajungem la transparență. Trebuie să enunțăm explicit ideile. Pentru aceasta utilizăm conectorii.

Ambiguitatea  și echivocul (ceea ce putem interpreta în două feluri șiambele parcă ar avea justificare) este opusă clarității.

Distribuirea judicioasă a informației între propoziții și fraze- nu putem încărca o propoziție, trebuie să dozăm.

Concizia    - cît mai compact, nu trebuie folosite cuvinte mai multe decît sînt cu adevărat necesare pentru exprimarea unei idei.

Trebuie să facem economie de cuvinte. Polilohie- multe cuvinte, pleturi lingvistice. Pnteru a obține concizie trebuie să evităm ticuri verbale. să eliminăm banalitățile, frazele lungi, prea stufoase.

Varietatea: trebuie să nu fim monotoni în exprimare,- variem lungimea enunțului;- variem tipul frazei (sub/ coordonare);- tipuri de construcții sintactice;- utilizăm sinonime;- evităm clișeele;

Eficiența- se măsoare prin puterea autorului de a-și face cititorul să înțeleagă cît mai repede și cît mai exact ideea pe care a dorit să o transmită.

Ordinea cuvintelor în enunț/ topica: depinde cum punem noi accentul . Limba română are o topică relativ-liberă.