1

UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

Facultatea de Istorie și Filosofie

Master Comunicare Internațională

Diplomația coercitivă:

Coreea de Nord

Raber Renathe-Andreea

Anul 2 semestrul 1

2014

2

Coreea de Nord și politica externă a acesteia

Diplomatia este o metoda de punere in aplicare a politicilor externe.

Este o metoda de aplicare a relatiilor de pace dintre state. Este o profesie.

Diplomația coercitivă este o diplomație a amenințărilor, prin care unul

dintre actori amenință pe celălalt cu repercusiuni, fie ele de natură militară,

economică sau socială.

Această tactică diplomatică presupune folosirea amenințării realizării

războiului în Europa sau lansarea unui atac nuclear, în schimbul cedării

cerințelor celuilalt stat .

Linia formării diplomației Coreei de Nord s-a realizat ca rezultatul

conflictului dintre comunism şi capitalism din timpul Războiul Rece, fapt ce a

stabilit politica de diplomație a statului.

La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Coreea și-a câștigat

independența după zeci de ani de ocupaţie japoneză şi dorea să-şi obţină

independenţa folosindu-se de aliaţii din timpul războiului – Statele Unite ale

Americii (SUA), China, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică.1

Forţele armate sovietice şi cele americane au ocupat cele două părți ale

ţării, ceea ce se voia a fi o tranziţie la alegeri democratice. SUA au ales să

rămână în partea de sud, iar URSS în nord. Dar odată cu trecerea timpului,

relațiile dintre cele două țări ocupante s-au deteriorat, fapt ce a rezultat în

formarea a două state diferite: Republica Coreei de Sud, susținută de Statele

Unite ale Americii, şi Republica Populară Democrată Coreeană de Nord, liderul

căruia, Kim Il-Sung, primea insrucțiuni din partea Uniunii Sovietice.

1 http://razboiulrece.weebly.com/premise.html

3

Cele două state coreene au dezvoltat de-a lungul timpului politici

diferite, astfel cele 2 era privite din perspective diferite.

John Everard2, fostul ambasador al Marii Britanii din Coreea de Nord

considera că partea de nord a Coreei, acum Coreea de Nord, va crea probleme

în sistemul de relații internaționale deoarece aceasta a primit un președinte

educat în spiritul Uniunii Sovietice, iar populației i s-a impus venerarea

președintelui prin crearea unui cult al personalității, asemenea celui al lui

Stalin.

Coreea de Sud şi-a proclamat independenţa în 1950. Ca o consecință,

Coreea de Nord a decis să invadeze sudul, având sprijinul Uniunii Sovietice şi

Chinei, ceea ce a rezultat în izbucnirea Războiul Coreean. În acest conflict, au

intervenit SUA deoarece aceștia nu doreau o creștere a expanisiunii comuniste

a Coreei de Nord. Asia fiind un aliat important pe termen lung pentru SUA,

astfel nu se putea lăsa acest conflict să decurgă fără implicarea lor, deoarece

extinderea unui regim comunist în Asia ar insemna pierderea unor aliați

importanți.

Odată ce se știa că luptele nu se vor sfârși decât cu impunerea păcii,

preşedintele SUA Harry S. Truman şi mai apoi Dwight Eisenhower s-au folosit

de diplomația coercitivă, și anume de ameninţarea nucleară pentru a pune

capăt războiului. Președintele Truman nu dorea ca acest conflict să evolueze

într-un alt război mondial.

Astfel în 1953 s-a semnat Acordul Coreean de Armistiţiu. Acest

armistițiu reprezenta o acțiune care să demilitarizeze temporar Coreea.

2 http://www.bbc.co.uk/history/0/22033825

4

Problema a fost însă, că acest acord nu a mai fost semnat. Luptele s-au mai

liniștit dar tensiunea era mereu prezentă.

În perioada în care Coreea de Nord a fost susținută de Uniunea

Sovietică și China, aceasta a cunoscut o perioadă de creștere datorită acestor 2

aliați. Lucrurile nu au evoluat după cum ar fi vrut Coreea de Nord, Coreea de

Sud a cunoscut un boom economic, astfel prin anii 70, Coreea de Sud era o

economie stabilă. Coreea de Nord a rămas în spate, a rămas doar un stat

comunist ce depindea de aliații săi.

Coreea de nord a suferit o lovitură grea în 1980, când Uniune Sovietică

a căzut, astfel Coreea pierzându-și aliatul principal. Căderea Coreei de Nord a

fost și mai aspră, după ce China a recunoscut Coreea de Sud ca stat de drept în

1992, aceasta izolându-se și de China considerând că aceasta a trădat

încrederea dintre ei.

„Economia ţării a fost în cădere liberă imediat după prăbuşirea blocului

sovietic. Economia s-a prăbuşit, industria a intrat în impas, iar pieţele estice

de export au dispărut. Astfel, agricultura Coreei de Nord s-a prăbuşit, iar ţara a

intrat în foametea anilor 1990“, spune Paul French3, expert în politicile nord-

coreene.

Demararea programului nuclear a început prin anii 60, dar acesta s-a

accentuat după ce nu mai avea sprijinul URSSului și Chinei. Axarea pe

dezvoltarea armelor nucleare, a venit în urma faptului că nici un lider

internațional nu mai acorda atenție Coreei de Nord. Conducătorul Kim Il-Sung,

urmat de fiul său Kim Jong-il şi acum de nepotul acestuia, Kim Jong-un, au ales

să aplice aceași manevră diplomatică, cea a amenințării nucleare..

3 http://www.bbc.co.uk/history/0/22033825

5

Înarmarea nucleară a Coreei de Nord a atras și îngrijorarea Europei dar

mai ales a Statelor Unite. Din acest motiv, relaţiile nord-coreene cu SUA şi cu

Coreea de Sud s-au deterioarat. În 1994, primul conflict care avea potențialul

unui război a fost pe timpul administraţiei preşedintelui american de atunci,

Bill Clinton. Conflictul s-a iscat din cauza nerespectării din partea Coreei de

Nord a acordurilor internaţionale asupra controlului armelor nucleare.

Mai târziu în 2002, tensiunile au reizbucnit, deoarece Coreea de Nord a

scos afară din țară inspectorii programelor nucleare internaţionale, în baza

suspiciunilor că aceștia produc arme nucleare în secret. Fapt ce s-a dovedit

adevărat mai târziu.

Amenințarea Coreei de Nord este încă prezentă deoarece țara este una

ranchiunoasă, care nu-și uită dușmanii în grabă. Coreea de Sud a progresat de-

a lungul anilor, formând alianțe cu țările occidentale și deschiderea spre piața

internațională.4

Statele Unite ale Americii au luat măsuri preventive, în regiunea Coreei

de Nord, prin amplasarea în Guam de aparate ce pot contracara armele

nucleare, dar s-au limitat în a lua și alte măsuri pentru a nu forța mâna

liderului nord-coreean.

Putem spune că Coreea de Nord a lui Kim Jong-Un folosește aceleași

tactici și strategii pentru atingerea obiectivelor pe plan de politică externă.

Phenianul nu reprezintă o putere în sine, ci este doar un caz de

autoritarianism dus la extrem. În ultimii 20 de ani, țara a suferit de foamete și

crize între 1994-1998, 2008 și 2010. Criza alimentelor din 1994-1995 a avut

ca și consecință moartea a milioane de coreeni, iar populația rămasă a dat

4 http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/coreea-nord-o-tara-mereu-stare-razboi

6

semne de deficiență în alimentație, tinerii fiind subnutriți. Chiar dacă țara a

avut de suferit enorm în urma acestor crize, Phenianul a sprijinit în continuare

dezvoltarea armelor nucleare.

Coreea de Nord spera ca Statele Unite să îi garanteze securitatea

statului, forțând crearea unei alianțe. Baza acestei cerințe este conflictul încă

activ în zonă. Cu totul că există armistițiul de la Panmunjon(1953), starea

tensionată din zonă încă există. De asemenea, politica externă coreeană

dorește să obțină promisiunea din partea SUA ca aceștia să nu intervină în

Coreea, ca și în cazul Irakului, chiar dacă ar fi vorba de o schimbare de regim.

Organizația Națiunilor Unite, la propunerea Statelor Unite a decis ca

statul nord-coreean să aibă restricții în privința veniturilor. Phenianul se baza

pe tranzacțiile cu valută pentru a-și sponsoriza cercetările în domeniul

armelor nucleare. Astfel, Coreei de nord i s-a impus un fel de embargou asupra

posibilităților financiare. Fapt ce a izolat statul și mai mult, mărind astfel

aversiunea față de Statele Unite.

Urcarea la putere a lui Kim Jong-Un, a însemnat o schimbare a politicii

externe, dar nu în bine. Tânărul a trebuit să se ridice la înălțimea

predecesorilor lui, ceea ce a pus presiune pe el. Astfel, liderul nord-coreean a

relansat amenințările asupra Coreei de Sud și Statelor Unite ale Americii.

Din 2009, liderul nord-coreean a lansat în continuare amenințări la

adresa vecinului din sud. Autoritățile nord-coreene au declarat, miercuri 19

februarie 2009, că sunt pregătite de un război împotriva Coreei de Sud.

Declarația a fost făcută înainte cu câteva ore de vizita Secretarului de Stat

american, Hillary Clinton, în Coreea de Sud, informeaza Reuters.

7

În același timp, SUA au denunțat acțiunile Coreei de Nord, afirmând că

acestea "ar pune in pericol integritatea sud-coreeana".

Totuși Hillary Clinton a afirmat că eventuala testare a rechetelor nord-

coreene nu este un lucru dezirabil deoarece reprezintă o amenințare directă a

statelor vecine. Opinia generală, este însă că aceste amenințări sunt doar niște

amenințări goale care nu vor avea rezultat; au menirea doar de a speria

lumea.5

Nord-coreeni presupun că în eventualitatea lansării unui atac asupra

Coreei de Sud, vecinii lor vor beneficia de ajutorul SUA. Lucru, în opinia mea,

urmărit de nord-coreeni, aceștia forțând implicarea SUA.

În 2010, Coreea de Nord a crescut nivelul de alertă și a pregătit trupele

de pe coastă pentru riposta, în apropierea zonei în care vor avea loc exerciții

militare sud-coreene împreună cu militarii americani. În urma acestei mișcări

amenințătoare, Consiliul ONU s-a reunit în Coreea de Sud. Rusia a cerut

întrunirea deoarece au existat conflicte la granița dintre aceste 2 state

coreene. Conflicte este un mult spus deoarece au fost doar niște exerciții, după

spuse, dar în opinia mea aceste exerciții aveau menirea de a provoca țările

participante.

Amenințările Coreei de Nord au continuat, acestea transmițând mesajul

retalierii în cazul în care SUA și Coreea de Sud continuă cu presupusele

exerciții la graniță. Coreea de Nord a deschis focul asupra unei insule sud-

coreene, astfel pe 23 noiembrie, Coreea de Nord a atacat insula Yeonpyeong,

lansând peste 200 de obuze, iar atacul s-a soldat cu doi morți și zeci de răniți.

5 http://www.ziare.com/international/stiri-externe/coreea-de-nord-se-declara-pregatita-de-un-razboi-cu-sud-

coreenii-681247

8

Coreea de Nord a primit interdicție din partea ONU pentru a continua

testarea rachetelor în continuare în 2011, dar liderul nord-coreean a privit

această decizie ca o frustrare, deoarece el consideră că aceste teste au fost o

bătălie câștigată împotriva Coreei de Sud și SUA.

Coreea de Nord a relansat în ianuarie 2013 intenția de a efectua un al

treilea test nuclear, afirmând că o va face la solicitarea poporului.

Acestă amenințare intervine a doua zi de la amenintarea cu "represalii

fizice" adresată Coreei de Sud de către Coreea de Nord, dacă vecinul se

asociază cu restricțiile votate de Consiliul de Securitate ONU.

Exerciţiile militare comune lansate ale Coreei de Sud şi SUA sunt privite

de Coreea de Nord drept o repetiţie pentru invazie. Armatele SUA şi ale Coreei

de Sud au început pe la începutul lui 2013 o serie de exerciţii militare, agitând

și mai tare spiritele Coreei de Nord care ameninţă cu atacuri nucleare

împotriva ambelor ţări.

Coreea de Nord s-a lăudat că exerciţiile militare vor dura 11 zile şi se

vor desfăşura pe toate planurile. Statisticile spun că vor fi implicați

aproximativ 13.000 de militari americani (mulţi dintre ei veniţi din SUA şi nu

din rândul celor 28.500 deja staţionaţi în Coreea de Sud).

Phenianul spunea că exerciţiile aveau drept scop anticiparea unei

invazii, ameninţând nu doar cu retalierea prin atacuri nucleare, dar şi cu

ștergerea capitalei Coreei de Sud, Seoul, de pe fața pământului. SUA şi Coreea

de Sud au precizat, că exerciţiile aveau scop pur defensiv și nu ofensiv cum

credeau nord-coreeni.

9

Deși, amenințările Coreei de Nord au fost constante și au existat și mici

conflicte, se spune că Phenianul nu ar avea puterea necesară să susțină un atac

nuclear împotriva SUA. Există surse conform cărora, Coreea de Nord nu ar

avea nici pe departe necesarul de armament nuclear pentru a ataca SUA.6

Lovitura primită de Coreea de Nord, din partea Chinei7, este una și mai

importantă din perspectiva lor. China a sprijnit decizia Consiliului ONU,

afirmând că liderul nord-coreean este doar un copil răsfățat care nu a reușit să

facă ce vroia el și acum încearcă să amenințe. China, ca stat comunist, a fost

unul dintre mediatorii dintre SUA și Coreea de Nord.

China este foarte supărată și că statul vecin nu a expus public nicio

declarație de mulțumire față de rolul de mediator jucat pana acum de Beijing.

Chinezii au dat asigurări Coreei de Nord că va primi sprijin diplomatic,

dar și ajutor economic, dacă în schimbul acestora va renunța la programul

nuclear. Regimul de la Phenian a refuzat oferta, ceea ce a dus la eșuarea

negocierilor dintre cele două părți. Astfel, China a întrerupt legăturile cu

Coreea de Nord astfel aceasta izolându-se total de restul lumii. Unii spun că

această acțiune a Chinei va potoli setea liderului nord-coreean de război, dar

acțiunile acestuia spun contrariul.

6 http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-21710644

7 http://www.ziare.com/international/china/china-loveste-sub-centura-sa-fie-sfarsitul-regimului-din-coreea-de-

nord-1223386

10

Bibliografie:

http://razboiulrece.weebly.com/premise.html

http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/coreea-nord-

o-tara-mereu-stare-razboi

http://www.revista22.ro/ce-vrea-de-fapt-coreea-de-nord-24409.html

http://razboiulrece.weebly.com/razboiul-din-coreea.html

http://www.bbc.co.uk/history/0/22033825

http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-21950069

http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-21709917

http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-21710644

http://www.ziare.com/international/coreea-de-nord/coreea-de-nord-

cauta-un-razboi-nuclear-1208845

http://www.ziare.com/international/stiri-externe/coreea-de-nord-

ameninta-ca-va-nimici-guvernul-de-la-seul-622587

http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/coreea-nord-

o-tara-mereu-stare-razboi