LUCRARE DE DIPLOMĂ ANA

JUSTIFICARE

Orice tradiţie, fie ea chiar şi numai personală, garantează o desvoltare consecventă şi chibzuită. Este cazul acestei lucrări de diplomă, care se iscă dintr’o nostalgie a unei foste sportive de performanţă – autoarea – care, ajunsă profesoară la o şcoală generală, s’a surprins privindu’şi elevii cu ochii unui antrenor selecţioner.

Desigur că profesoara nu şi-a permis niciodată să facă derogare dela programa de învăţământ pe care a respectat-o cu stricteţe, dar în acelaş timp, a urmărit şi elevii care ar fi putut deveni sportivi de performanţă. Desigur că pentru a’i identifica, am folosit criteriile standard recomandate în toate lucrările de specialitate, şi care se refereau la structura anatomo-fiziologică, la starea de sănătate, la aptitudinile exprimate pasiv sau la cele declarate de către elev, dar confirmarea avea să i-o furnizeze un indicator global, care cu toate că este compus dintr’o sumedenie de parametrii, exprimă aptitudinea individului pentru sportul de performanţă, care implică un consum maxim de energie, oboseşte, şi în general opreşte organismul de la continuarea efortului printr’un act reflex de inhibiţie de protecţie. Reluarea efortului este condiţionată de ceiace în sport se numeşte REFACERE.

Dar recomandările de specialitate la care am avut acces erau destul de sumare, globale, şi mai ales inaccesibile în condiţiile şcolii rurale care nu era dotată nici măcar cu sală de educaţie fizică, fără să mai vorbim de alte facilităţi.

Mi-am propus o soluţie originală dar sigură prin originea ei: QI GONG-ul, munca cu “energia”, recomandată de către Cultura antică Chineză, la care am avut acces printr’o împrejurare de viaţă, care m’a făcut înâi să învăţ şi mai apoi să lucrez în domeniul medical al recuperării bolavilor cu sechele după afecţiuni neurologice. Cum în prezenta lucrare mă voi referi mereu la “Modelul Lumii” structurat de către Daoişti, voi ataşa la sfârşitul acestei lucrări o schiţă cât mai sumară şi cât mai clară a acestui model.

IPOTEZE

Dacă “revenirea” naturală după efort clasifică disponibilitatea subiectului, atunci perfectibilitatea condiţiilor în care se petrece acea revenire realizează un cu atât mai bun criteriu de evaluare, deoarece noile circumstanţe venite să amelioreze defectele incidente pun în evidenţă capacitatea de revenire şi deci de aptitudine la efortul de performanţă.

După cum se ştie, în efortul sportiv sunt angrenate mai multe sisteme, aparate sau ţesuturi, şi fiecare îşi are condiţiile de refacere, timpul, modul, şi bineînţeles gradul de revenire pentru a se putea inaugura un acelaş efort cu aceleaşi performanţe. Desigur că în acest proces de recuperare a capacităţii de a repeta efortul, sunt de mare importanţă starea de fond a organismului, starea psihică, gradul de pregătire prin antrenamentele repetate anterior, dar mai ales natura efortului prestat, timpul executării efortului, intensitatea lui, gradul de epuizare a întregului organism, resursele de “combustibili” de care dispunea subiectul etc.Lucrarea de faţă nu este acoperitoare pentru o scală mare în ce priveşte tipurile de efort, deoarece în selecţionarea probelor a trebuit să ţinem, cont atât de condiţiile tehnice, cât şi de timpul pe care l’am avut la dispoziţie pentru a efectua încercările; pe de o parte doar copii interesaţi ne-au stat la dispoziţie, iar aceştia erau şi cei mai antrenaţi, mai colaboranţi, şi care făceau proba respectării regulilor impuse de cercetarea intreprinsă. În orele de şcolarizare a trebuit să respectăm programul de învăţământ impus, aşa că o parte din încercări le-am făcut după orele de program, împrejurare care ne-a făcut să avem la

dispoziţie un lot de copii destul de obosiţi şi puţin dispuşi să se supună încercărilor noastre,

ANEXĂ

YIN – YANG

Multe sunt diferenţele care deosebesc cultura chineză de concepţia europeană, dar una dintre cele care împiedică în modul cel mai serios asimilarea posturii epistemologice a Chinei Antice de către noi, este faptul că Universul nu poate fi înţeles de către vechii Chinezi decât după ce obiectul cunoaşterii şi-a declarat apartenenţa cu prioritate la una din stările Yin sau Yang (am folosit specificaţia "cu prioritate", deoarece în Natură nu există stare pură Yin sau Yang1.

1    ?) Asupra acestei probleme trebuie insistat mult pentru a fi atât de bine fixată, încât să

funcţioneze ca fundament de construcţie a Modelului folosit în China Antică şi care, după părerea noastră, reprezintă cea mai aproape de realitate imagine simbolică a Lumii. Dacă Mişcarea Centri-fugă este proprie Yangului, atunci Soarele, supremul Yang, realizează în cea mai mare măsură această mişcare: valabil cel puţin pentru coroană, la periferie, temperatura Soarelui este mai mare decât înspre Centru. (Fenomenul a fost explicat cu greu şi abia parţial sau ipotetic de către ştiinţa occidentală modernă: "Sursa temperaturii coroanei constituie încă subiect de discuţii. Evident, nu se poate pune problema unei încălziri în sensul comun, datorită Soarelui. Un corp încălzit nu poate încălzi pe altul peste temperatura sa (s.n.) - or, suprafaţa Soarelui nu are decât cca. 6000 grade K (faţă de 1,7 milioane grade în acea zonă - n.n. din aceeaşi sursă). De aceea alte fenomene au fost întrevăzute ca fiind responsabile de înaltele temperaturi ale atmosferei solare." (În "CERUL, O CARTE PENTRU TOŢI" de Matei Alexescu, ed. ALBATROS, BUCUREŞTI, 1974, pag. 63). Expansiunea Yang "consumă" căldura, iar rezultatul este obţinerea unei temperaturi joase, fapt folosit în tehnica de refrigerare. Mişcarea Centripetă, Yin, cedează Yangul (citeşte "Căldura", adică încălzeşte) de care nu mai are nevoie în condensare. Starea Universului, sau măcar a unui sector al lui, de expansiune sau de condensare (adică de Yang sau de Yin), ar putea fi reprezentată de un indicator de raport. Este aceasta o sugestie care apare mereu aluziv în glose, bineînţeles dacă se citeşte un text în scriere nesimplificată. Preferând o prezentare intuitivă, vechile scrieri consideră că fenomenul reprezentant al Yinului este gravitaţia, iar cel al Yangului, vibraţia. Pentru a le transforma în valori numerice, vechii chinezi le atribuiau în primul rând dimensiuni în unităţi oferite de Natură. Pentru frecvenţa undei sonore, unitatea era lungimea tubului sonor, exprimată în intervalul de lungime între două "noduri" de bambus, distanţele fiind mai mult sau mai puţin egale între ele (există şi tuburi etalon, cum ar fi cele aflate în mormintele de la Mawangdui datând din sec I înainte de Iisus Christos, descoperite în 1972). De aceasta se

ocupă pe larg Sima Qian [ ], din sec. I înainte de Iisus Christos şi este prezentată şi mai laborios de către Marcel Granet. Masa, expresia exercitării gravitaţiei asupra cantăţii de substanţă, exprimă postura Yin. Starea unei părţi a Universului, cum am spus mai sus, ar putea fi exprimată de acest raport. Cele spuse de noi sunt exprimate confuz în fragmente de glosă, fiind greu de transmis unui occidental care operează cu alt stil de algoritmi. Vom încerca totuşi să sugerăm cu o mare aproximaţie aplicarea unui astfel de indicator: fie un fragement de substanţă, de o anumită formă şi de o masă definită. Repausul absolut îi conferă o stare Yin. O stare de "vibraţie" o angajează pe o direcţie Yang. Nu schimbarea Locului, adică a raportului cu repere exterioare acelei materii îi determină starea de Yang, ci participarea intrinsecă, vibraţia interioară, aceasta îi declară starea Yang. Am vorbit de un raport. Pentru a exprima o valoare supra sau subunitară, ar trebui să existe un tabel convenţional care să stipuleze ce anume vibraţie (în sistemul nostru frecvenţă sau amplitudine) se cuvine unei substanţe de o anumită masă şi de o anumită formă. Aceste tabele nu există. Există însă modalităţi care definesc densitatea unei cantităţi de substanţă (pentru că ei ştiau că intrarea în rezonanţă e funcţie şi de densitate) şi asta se face prin greutatea exprimată prin numărul de seminţe (ale unor plante care produc seminţe extrem de egale între ele,

În faţa acestei noi maniere de recepţionare a imaginii Naturii înconjurătoare, gândirea occidentală nu poate adopta, decât după lungi exerciţii, acest mod de orientare în realitate.

Deci, sarcina noastră este extrem de dificilă şi va trebui să ne folosim de un lung traseu inductiv din care să se poată contura profilul acestei poziţii, şi acest fapt nu este suficient, deoarece adevărata înţelegere a Yin-Yangului se poate dobândi doar prin trăirea şi gândirea quasipermanentă după aceste criterii2. A asimila superficial problema Yin-Yangului şi a abandona mereu acest mod de abordare a Lumii, adică a oscila între o ipostază occidentală solid realizată şi una extrem orientală abia înregistrată, înseamnă a pendula între poziţii incompatibile, ceea ce duce la o confuzie care se desfăşoară fără ca această mişcare să poată beneficia de o sinteză (care de altfel în nici o condiţie nu este posibilă, fiind vorba de nivele axiologice mult diferite). Acceptarea atitudinii orientale seamănă aparent cu o convertire, dar această "convertire" nu ne înstrăinează de nici un compartiment al modului nostru de Existenţă (precum învăţarea unei limbi străine nu ne obligă să renunţăm la limba noastră) ci, criteriul situându-se într'o poziţie elementară, ne va îmbogăţi capacitatea de inserare conştientă în realitate. Cu alte cuvinte Yin-Yangul nu este un factor de alterare a concepţiei despre Viaţă a occidentalilor, el a fost doar până acuma ignorat, omisiune care credem că a dăunat concepţiei noastre despre Lume. Inclus în configuraţia culturii noastre fără a-i atinge integritatea, Yin-Yangul va funcţiona ca un luminător care oferă unitate panoramicului Lumii, şi va apropia Modelul Lumii de realitate, fără a-i deteriora structura care asamblează simbolurile de reprezentare specifice, ci din contră.

cum ar fi cele de karate) pe volum (dobândit de cele mai multe ori prin dislocarea unei cantităţi de Apă măsurată într'un cilindru gradat). Ceilalţi factori, cum ar fi forma substanţei, elasticitatea ei etc. sunt descrişi şi există scări de comparaţie. Nu este aici locul să dezvoltăm aceste amănunte. Ceea ce am dorit să subliniem este faptul că, angajarea pe sensul Yin e dată de către masă, iar cea pe sensul Yang de vibraţie. Deci NU CĂLDURA, NICI MIŞCAREA, NICI LUMINA NU DECLARĂ LA URMA URMEI STAREA YANG, CI VIBRAŢIA! DE ACEEA URECHEA ESTE ORGANUL CARE RECEPŢIONEAZĂ MESAJELE CERULUI (CITESTE YANG) SI NU OCHIUL. ASTA NU ÎNSEAMNĂ CĂ LUMINA NU E YANG, CĂ MIŞCAREA SAU CĂLDURA NU SUNT YANG, CI DOAR CĂ MASURA YANGULUI ESTE VIBRAŢIA, CARE PE LÂNGA FAPTUL CĂ E MIŞCARE, MAI E ŞI ORDONATĂ, INDUCE REZONANŢĂ ŞI INERŢIE DINAMICĂ. MIŞCAREA ENTROPICĂ SE POATE LICHIDA PRIN ANULARE RECIPROCA îN TIMP LUNG. CEA VIBRATORIE, DACA NU EXISTĂ FACTORI CARE O FRÂNEAZĂ NU SE VA OPRI NICIODATĂ. Chinezii vechi ŞTIAU CĂ SOARELE ARE O ZONĂ PERIFERICĂ MAI CALDA ŞI O CONSIDERAU CA PE UN LOC DIN CARE LUMINA SE "AUDE" MAI BINE, ADICĂ O ZONĂ CU CONDIŢII DE A INTRA ÎN REZONANŢA CARE AMPLIFICA TEMPERATURA EMISĂ DIN CENTRU. SAU, CEEA CE EMITE SOARELE NU ESTE IMEDIAT TRANSFORMAT ÎN CALDURĂ, CI ABIA ÎN CONDIŢIILE DIN ACEASTĂ ZONĂ. Lumina este Yang, dar se obţine din consumarea imediată a Yinului. Sunetul este Yang produs de Yang! CUVÂNTUL ESTE EMIS DE DUMNEZEU (YANG DIN YANG, SAU ÎN EXPRESIE CREŞTINA, DUMNEZEU ADEVĂRAT DIN DUMNEZEU ADEVĂRAT, NĂSCUT, IAR NU FĂCUT!). LUMINA E LIVRATĂ DE SOARE, ŞI ASTA PRIN CONSUM: Soarele consumă 4,3 mil de tone de substanţă pe sec., emiţând 3,87x10 la puterea 23 kilowaţi.

2    ?) Nu numai la fiecare pas, dar şi până în cele mai mici amănunte, Yinul şi Yangul îşi făceau simţită prezenţa în Viaţa de zi cu zi a vechilor chinezi: spre exemplu, nu numai că alimentele erau clasificate pe aceste criterii, dar şi forma vaselor în care erau servite spre consum, subliniind apartenenţa la una din cele două ipostaze; dacă forma rotundă imită Cerul, Timpul, Yangul, sugerând ciclicitatea, Pământul este pătrat, sugerând cele patru direcţii cardinale, simbolizând Yinul: "Lorsqu'on offre un sacrifice, ils livrent les vasses carrées, les vasses rondes." (În "LE TCHEOU-LI OU RITES DES TCHEOU" trad. şi comentat de Édouard Biot, ed. A L’IMPRIMERIE NATIONALE, PARIS, MDCCCLI, vol. I, cartea XVI, pag. 388). Acest text suportă comentariul lui Tching-khang-tching (sec. II, sub dinastia Han) şi a "glosei": "Ils déposent dans les vasses rondes les millets des deux espèces Cho et Tsi; ils placent dans les vases carrés le riz et le millet Liang. - Exactement, Fou désigne une forme de vase, carré à l'extérieur et rond à l'intérieur; Kouei désigne une autre forme de vase, rond à l'extérieur et carré à l'intérieur.". Aceste amănunte dezvăluie evaluarea apartenenţei oricărui obiect, până la obstinaţie pe axa Yin-Yangului.

Considerând că am convins măcar pe cei interesaţi de practicile medicale extrem orientale, de utilitatea şi avantajele pe care le conferă asimilarea "CATEGORIILOR" Yin şi Yang, vom începe cu un citat din HUANGDI

NEIJING SUWEN [ ], pe care îl vom mai folosi şi în alte împrejurări în această carte (deoarece aproape jumătate din text este mai mult sau mai puţin un exerciţiu practicat cu Yin şi Yang): ‘’Inn et Yang ne diffèrent que par le nom qu'on leur donne. En réalité, c'est un tout."3. În altă carte de mare

importanţă a Antichităţii, "LI JI [ ]", descriindu-se sfârşitul Toamnei, se spune:"Les moineaux se précipitent dans la mer et se transforment en huîtres"4. De câte ori au ocazia (de multe ori o provoacă), chinezii vechi îmbracă adevărul în fabulă, pentru a putea fi mai uşor perceput nu numai cu mintea, ci şi cu intuiţia. Metafora de mai sus îşi propune să sublinieze faptul că SCHIMBAREA5 petrecută 3    ?) În "TRAITÉ DE MÉDECINE CHINOISE" de A. Chamfrault, ed. de ÉDITIONS COQUEMARD - ANGOULÊME, 1957, vol. II, "Les livres sacrés de médecine Chinois", vol. II, (Neijing), cap. IV, pag 319.

Referitor la UNITATEA lui YIN cu YANG, glosele abundă de texte care subliniază aceasta; oferim doar un exemplu, luat la întâmplare: "Tous les êtres sont un tout immense. Celui qui est uni à cette unité jusqu'à avoir perdu le sens de sa personnalité , celui-là considère son corps du même oeil que la poussière, la vie et la mort du même oeil que le jour et la nuit..." (În "LES PÈRES DU SYSTEME TAOÏSTE", trad. de Léon Wieger, ed. CATHAISA, PARIS,

Tchoang-zeu [ ], <<NAN-HOA-TCHENN-KING>> [ ], cap. 21, D, pag. 383).

Şi totuşi, de dragul sublinierii exagerate a Unităţii, nu trebuie să confundăm Yinul şi Yangul, altminteri, ce rost ar mai avea departajarea Lumii în aceste două direcţii?

Ştim dintru început că "Le ciel et la terre formaient un ensemble pareil à un oeuf de poule." Întrerupem aici curgerea textului, cu riscul de a altera cursivitatea, pentru a menţiona că OUL ca "început" figurează în mitologiile multor civilizaţii, ceea ce pentru noi, după cum am mai spus-o, constituie un criteriu de a considera o afirmaţie aproape de adevăr. Logic, înainte de orice zămislire, trebuie să se găsească în posibilitatea de a se întâlni un program genetic, o energie, şi o substanţă din care să iasă la iveală făptura. Continuăm citatul : "Pangu naquit en son milieu. Au but de dix-huit milles ans, le ciel et la terre se séparèrent. Le yang pur (? n.n.) constitua le ciel et le yin grossier la terre. Pangu se trouvait en leur milieu. En une seule journée, il opéra neuf mutations (et devint) un esprit dans le ciel et un saint sur la terre. Chaque jour, le ciel s'élevait d'un empan; chaque jour, la terre s'épaississait d'un empan. Tout cela dura dix-huit milles ans. Le ciel fut alors immensément haut, la terre immensément profonde, Pangu immensément grand...". (În YIWEN LEIJU, cf. în "Anthologie des mythes et légendes de la Chine ancienne" textes choisis, présentés, traduits et indexés par Rémi Mathieu, GALLIMARD, 1973, cap. 2, pag. 29). Deci Yinul şi Yangul, ce e drept, se topesc într'un ansamblu, având o aceeaşi origine, o aceeaşi pondere, o aceeaşi valoare, neputându-se confunda (după cum vom vedea când vom povesti despre ţara celor cu o singură mână), deci să nu se înţeleagă că sunt acelaşi lucru.

4    ?) "MÉMOIRES SUR LES BIENSÉANCES ET LES CÉRÉMONIES", trad. de Séraphin Couvreur, CATHASIA, 1950, tome I, PARTEA I, cap. IUE LING (IV), pag. 385. În acelaşi capitol al aceleaşi cărţi (art. VI versetul 8), se mai spune: "L'eau commence à se convertir en glace et l terre à se geler. Le faisan se plonge dans les grandes eaux (de la Houai) et se transforme en huître...".

Dar acesta nu este singurul exemplu de metamorfoză, în care un obiect sau o fiinţă iau aspect de Yin sau Yang, după caz: "Dans les ténèbres du Septentrion vécut un poisson appelé KUN. Personne ne sait à combien de milliers de LI atteignait la grandeur de ce KUN. Il se métamorpHosa et devint un oiseau appelé PENG. Le dos du PENG, personne ne sait combien de milliers de LI il atteignait. Lorsqu'il s'envolait impétueusement, ses ailes étaient comme des nuages suspendus dans le ciel. Lorsque la mer était agitée, cet oiseau se préparait pour migrer vers les ténèbres du Méridion. Les ténèbres du Méridion, c'était le lac Céleste...Au cours de sa migration vers ces ténèbres, le PENG frappait l'eau sur trois milles LI (à chaque battement d'aile). Le vent tourbillonnant et virevoltant qui l’élevait montait à quatre-vingt dix milles LI d'altitude. Il mettait six mois à parcourait sa route, puis se reposait." (În "ANTHOLOGIE DES MYTHES ET LÉGENDES DE LA CHINE ANCIENNE", Textes choisis, présentés, traduits et indexés par Rémi Mathieu, GALLIMARD, PARIS, 1973, cap. 5, pag. 32). Textul este ales din cap. I al operei lui Zhuang Zi.

5    ?) În capitolul XXIV al vestitei SHU JING [ ], e formulat următorul adevăr: "La pratique de la vertu, tantôt monte, tantôt baisse." (În "CHOU KING LES ANNALES DE LA CHINE" trad. de Séraphin Couvreur, CATHASIA, pag. 364). Menţionăm că traducerea este prea

în Timp6 însoţeşte Natura, dar şi că Natura este aceeaşi, schimbarea dând diversitate7; când câmpiile care deunăzi au fost verzi8 sunt acoperite de nămeţi, formele Vieţii nu pot rămâne la fel cum erau Vara; extrem de important pentru abordarea medicală a Organismului uman, care din punctul de vedere al europenilor rămâne acelaşi, beneficiind de aceleaşi prescripţii medicamentoase sau aceleaşi manevre chirurgicale pentru aceleaşi afecţiuni. Iar concesiile consecutive unei concepţii hibride duc la rezultate nefaste9.

La un absolut punct maxim Yang sau Yin nu se poate ajunge, deoarece Yin sau Yang pur nu este de conceput în condiţiile noastre10. Asta înseamnă că Yin fără Yang nu este cu putinţă şi nici Yang fără Yin11. Inseamnă că dacă Yinul

liberă, şi că "la vertu" nu derivă în textul original din "De [ ]" (= virtute), ci din "Dao [ ]" (=cale, drum, Principiu) şi care are două aspecte: Yinul şi Yangul. Cum Yangul urcă şi Yinul coboară, fraza are şi acest înţeles.

6    ?) Există o modificare progresivă în Timp, şi anume cea care se observă în evoluţia istorică a unităţilor de măsură: toate cresc cu cât evoluăm în timp. "Pe baza unui volum uriaş de date din documente s-au făcut cercetări şi s-a ajuns la concluzia că în epoca Zhou (Zhou de West cca. 1030 - 771 înainte de Iisus Christos, Zhou de Est 770 - 481 înainte de Iisus Christos n.n.), un chi avea aproximativ 0,1991 m ; în dinastia Han de Vest (206 înainte de Iisus Christos - 9 după Iisus Christos, Han de Est 25 - 220 după Iisus Christos n.n.) era de 0,222 - 0,235 m; în Han de Est (descoperirile de la Changsha) era de 0,222 - 0,245 m ; în timpul Dinastiilor din Nord şi din Sud era de 0,2412 - 0,2997 m ; în Sui (581 - 618 după Iisus Christos n.n.) şi Tang (618 - 907 n.n.) aveau 0,2355 - 0,311 m.

Pe cea mai mare parte a vaselor din lac descoperite sunt gravate dimensiunile lor. De exemplu, pe fundul unui potir cu mînere sunt scrise ideogramele cu sensul 1 sheng...

Prin măsurarea unui mare număr de vase folosite la determinarea volumelor, specialiştii chinezi în metrologie au stabilit că 1 sheng din epoca Zhou avea aproximativ 193,7 ml, valoare apropiată de cea a vasului ding de la Changsha. În general, în dinastia Han de Vest, 1 sheng echivala cu aproximativ 342,5 ml; ... în dinastia Sui să ajungă la maximum 594,4 ml; în dinastia Song, la 664,1 ml, iar în Ming la 1073,7 ml.

Toate aceste valori ne spun că unităţile de capaicitate din antichitate ca şi cele de lungime, sunt cu atît mai mici cu cît sunt mai îndepărtate în timp şi cresc cu cît ne apropiem de zilele noastre... (s.n.)" (În "CĂLĂTOR LA GROTA DE FOC" de Zhou Shirong şi Ou Guang, trad. de Adriana Certejan şi Simona Micloş, EDITURA PENTRU TURISM, BUCUREŞTI, 1990, pag 59 - 60). "Învăţatul Ruan Yuan din dinastia Qing (1644 - 1911 n.n.) observa: <<În antichitate, unităţile de măsură erau scurte, mici şi uşoare; oare de ce astăzi sunt lungi, mari şi grele?..." (ibid. pag. 61).

Indiferent de explicaţiile pe care le formulează învăţaţii veacurilor, un lucru este cert şi reiese din mai multe consemnări ale gloselor, cu care nu mai încărcăm cartea de faţă, şi anume că Cerul continuă să se depărteze de Pământ, iar influenţa Yangului scade. Creşte viteza, creşte frecvenţa (baza tuturor criteriilor de evaluare fizică era sunetul al cărei transformare se făcea prin lungimea tuburilor sonore, ETALON), se consumă tot mai puţin Timp (citeşte Yang), creşte volumul, lungimea, capaicitatea, unităţi ale Spaţiului, ale Pămân-tului (citeşte Yin) sau cu o vorbă creştinească, NE DEPĂRTĂM TOT MAI MULT DE DUMNEZEU!

7    ?) Marea Unitate despre care am vorbit mereu, acel continuu atât de important de definit pentru

înţelegerea modelului înjghebat de către vechii chinezi, căruia Liezi [ ] i-a dedicat un capitol, menţine coerenţa întregii Lumi. Şi totuşi, cel puţin ODATĂ, Lumea s'a scindat, Yinul şi Yangul s'au despărţit, legătura dintre Cer şi Pământ a fost întreruptă. De ce? Să fi fost oare acesta începutul marii diferenţieri? Povestea am mai spus-o, dar o repetăm în altă traducere, deoarece e foarte importantă: "[L'empereur] ordonna ensuite à Zhong et a Li d’interrompre les communications entre la terre et le Ciel. Des Il n'y eut plus alors de descente (d'esprits) ni

d'épipHanies." (În Shu Jing [ ], cf. în "Anthologie des mythes et légendes de la Chine ancienne" de Rémi Mathieu, GALLIMARD, PARIS, 1989, pag. 30).

Textul citat beneficiază de o notă lămuritoare a traducătorului (cărţii): "Cet autre traite d'une période postérieure au cours de laquelle l'empereur Shun tente de remettre le monde en ordre. Les gloses du Shu Jing loc.cit., indiquent que les esprits du Ciel ne descendaient plus et que les génies terrestres n'atteignaient plus le Ciel. On voit que les forces spirituelles passent d'un étage du monde à l'autre par la voie des colonnes que sont les montagnes (infra t. 9). Le Guoyu <Chu yu>, 2, paragr. 1, p. 559, qui reproduit ce paragrapHe, ajoute: <Comment les gens qui le voulaient pouvaient-ils dès lors monter au Ciel?> On rappellera que

se găseşte în exces12, el se transformă în Yang, şi viceversa13. Şi în sfârşit, înseamnă că Yinul şi Yangul ar putea fi consideraţi ca adversari care încearcă fiecare să pună stăpânire pe un reper oarecare14. Dar Yinul şi Yangul pot fi considerate şi ca "direcţii", sau mai bine zis "sensuri", şi asta nu într-un context Spaţial, ci în raport cu un reper către care se îndreaptă, apropiindu-se "calitativ" căci dacă am accepta un context Spaţial al noţiunilor (de direcţie şi sens) am nedreptăţi Yangul care se evaluează pe dimensiuni temporale, aparţinând mai mult de Cer decât de Pământ, ori, Timpul aparţine ca înţeles Cerului, fiind rotund, adică reiterând pe o traiectorie circulară evenimentele ce se desfăşoară în Spaţiu, pe când acesta, Spaţiul, este pătrat15 (are patru dimensiuni sau direcţii, şi anume cele cardinale, sau cinci cu observatorul care le evaluează în Centru). Deci,

les chamans sont censés rejoindre, par le rêve ou la transe, les esprits des spHères célestes." Indiferent cum şi de ce (vom reveni din motive de dezvoltare a temei cu alte texte), legătura dintre Cer (citeşte şi Yang) şi Pământ (citeşte şi Yin), s'a întrerupt. Dar ce era această "legătură"? O analiză semantică amănunţită (de altfel singura pe deplin lămuritoare) e imposibilă în acest spaţiu restrâns, noi vom schiţa doar sugestii pe care oricine îşi poate îngădui să le dezvolte. Semnul

compus LIAN [ ] (Couvreur 489) (simplificarea [ ] induce confuzii) e asamblat din

pictograma urechii [ ] şi două fire de mătase (desigur, variante sunt extrem de multe), (Couvreur, "Petit Dictionnaire Chinois - Français, HO KIEN FOU 1923, pag. 149). Dicţionarul citat, ne dă următoarele traduceri: "Ensemble, continuu (s.n.), suite non interrompue, liaison, connexion, alliance, association, unir..." Iată că, între Cer şi Pământ nu exista un Centru care să realizeze o limită explicitată! Un interval este reprezentat de un Soare care e încadrat de o poartă [

] (vezi Laozi [ ] - Daode jing. 5 [ ]: [ ], sau Zhuang zi [

], 22: [ ]). Asta nu înseamnă că un interval este şi vid, Gol. Poate că, separarea Cerului de Pământ s'a făcut prin interpunerea Omului, care a început să funcţioneze autonom.

Întrerupere [ ] DUAN (variantă grafică a lui [ ]), este compus din semnul securii [ ] JIN

şi de un simbol orez încadrat [ ] urmat după caz, de o explicitare, care poate fi semnul

CENTRULUI [ ] ZHONG, sau de semnul intervalului [ ] JIAN, amintit mai sus . Rezultă din asta că se obţin două entităţi autonome, a căror Unitate e comandată de către ceea ce a fost introdus în intervalul dintre cele două, obţinut prin tăiere. Şi pentru că Yinul şi Yangul nu pot îngheţa în poziţii disjuncte sau împreună, pentru că trecerea dintr'o stare într'alta este obligatorie, pentru că trecerea dintr'o stare într'alta se face prin Centru, pentru că în acel interval obţinut prin tăiere a fost introdus Omul, această întrerupere nu poate fi considerată decât o încoronare a Omului peste trecere, adică peste Cer şi Pământ (deoarece ele nu pot exista unul fără celălalt), bineînţeles sub controlul şi sub oblăduirea Principiului, sau cum Îl numesc europenii, Dumnezeu. Trecerea realităţii dintr'o stare în alta se face de fapt prin conştiinţa Omului, de acea nu poate fi plasată o altă piesă de trecere între Cer şi Pământ: "Le continu (la continuité) est la plus grande loi du monde. Il est distinct dans la cohésion, du contact. Soit un cheveu. On y suspend des poids. Il y a rupture. C'est le cheveu qui est rompu, pas le continu. Le continu ne peut pas être rompu. Certains ne croient pas cela Je vai leur prouver, par des exemples, que le continu est indépendant du contact. - Tchan-ho péchait avec une ligne faite d'un seul filament de soie naturel, une aiguille courbée lui servait d'hameçon, une baguette de gaule, la moitié d'un grain de blé d'amorce. Avec cet appareil rudimentaire, il retirait des poissons énormes d'un gouffre profond, sans que sa ligne se rompît, sans que son aiguille se redressât, sans que sa baguette pliât. Le roi de Tch'ou l'ayant appris, lui demanda des explications. Tchan-ho lui dit: Jadis le célèbre archer P'ou-ts'ie-tzeu, avec un arc très faible et une flèche munie d'un simple fil, atteignait les grues grises dans les nuages, grâce à son application mentale qui établissait le continude sa main à l'objet. Je me suis appliqué durant cinq ans à arriver au même résultat dans la pêche. Quand je jette mon hameçon, mon esprit entièrement vide de touteautre pensée, va droit au poisson, par ma main et mon appareil, établissant continuité, et le poisson est pris sans défiance ni resistance. Et si vous, o roi, appliquez le même procédé au gouvernement de votre royaume, le résultat serait le même... Merci ! dit le roi Tch'ou... Donc la volonté fait le continu, entre l'esprit et son objet." (În "LES PÈRES DU SYSTEME TAOÏSTE" trad. de Léon Wieger, CATHASIA, PARIS, 1950, pag. 139 -

140, Liezi [ ], cap 6). Am redat textul de mai sus pentru a se vedea că ORICUM, LEGĂTURA DINTRE CER ŞI PĂMÂNT CA MIJLOC DE COMUNICARE ÎNTRE YANG ŞI YIN NU SE PUTEA RUPE, şi pentru a argumenta faptul că acel continuu care e liantul Lumii, nu se poate realiza decât prin Om, prin conştiinţa lui. Seamănă asta cu gonirea din Rai! Acum Omul îşi declară mizerabila putere de a se descurca singur între Cer şi Pământ. Ca şi în Paradisul Biblic înainte de "ruptură" Omul era şi în Cer şi pe Pământ. Acum este între ele. Sau, cu alte cuvinte, Omul a provocat ruptura între Cer şi

considerând Yinul ca direcţie şi sens, el este centripet, adică se apropie de Centru16, având tendinţa de condensare, neavând nevoie de Timp (şi încercând să renunţe şi la Spaţiu prin condensarea perpetuă, deoarece deşi Spaţiul conţine în mod firesc Yinul, el este totuşi "hotarul" sau "forma" lui, ceea ce nu ţine de natura Yinului), deoarece refuză Mişcarea, pe când Yangul alege un "sens" centrifug, depărtându-se de reperul de evaluare, căutând depărtările, Spaţiul larg în care să poată mişca în voie (căci o altă caracteristică a Yangului este MIŞCAREA, spre deosebire de Yinul care alege REPAUSUL)17. Acestea se aplică şi la nivel molecular, în termodinamică, Yinul ocupând postura FRIGULUI18, unde mişcarea entropică este mai potolită, pe când Yangul reprezintă CĂLDURA, dată de mişcarea sau vibraţia alertă a moleculelor.

Pământ, interpunându-se între ele, şi alegându'şi ca reper către care să se îndrepte, cel puţin deocamdată, Pământul.

8    ?) Amintim că "trecerea" dintr'o stare Yang într'una Yin, dintre un Anotimp în altul, se face prin Intersezon, care stă sub semnul Pământului, iar animalul reprezentativ al Pământului este Omul; am comis această specificaţie pentru a confirma cele expuse mai sus. Cele două mari posturi ale Realităţii, Yinul şi Yangul, vor structura societatea: "50. Les règles de l'étiquette ne descendent pas jusqu'aux hommes du peuple, (c.-à-d., les hommes du peuple ne sont pas tenus d'observer un cérémonial compliqué ou dispendieux, parce qu'ils n'en ont ni le temps ni les moyens). 51 Le code criminel ne s'éléve pas jusqu'aux grands préfets (c.-à-d., si un grand préfet ou un dignitaire d'un rang plus élevé commet un crime, il subit une peine différente de celle qui est infligée d'après les

lois pour le même crime à un homme du peuple." (În "LI JI [ ]" sau "MÉMOIRES SUR LES BIENSÉANCES ET LES CÉRÉMONIES" trad. par Séraphin Couvreur, CATHASIA, PARIS 1950, vol. I, partea I, art. IV, pag. 53). Consecinţele plasării Omului între Cer şi Pământ sunt enorme, şi le vom surprinde ori de câte ori se va ivi oportunitatea.

9    ?) "Le Maître dit: <<Deux hommes qui suivent des voies différentes, ne peuvent pas s'entr'aider dans leurs conseils.>>" (În "LES QUATRE LIVRES" pravila Confucianismului, tradusă de Séraphin Couvreur, edit. CATHASIA, PARIS, şi anume în "ENTRETIENS DE CONFUCIUS ET DE SES DISCIPLES" <LIUN IU>, cap. XV, versetul 39, pag. 248).

10    ?) "Par suite, vouloir le bien sans le mal, la raison sans le tort, l'ordre sans la désordre, c'est montrer qu'on ne comprend rien aux lois de l'univers; c'est réver un ciel sans terre, un YIN sans YANG; le double aspect coèxite pour tout. Vouloir distinguer, comme des entités réelles, ces deux corrélatifs inséparables, c'est montrer une faible raison; le ciel et la terre sont un, le YIN et le YANG sont un; et de même les aspects opposés de tous les contraires." (În "LES PÈRES DU SYSTEME TAOÏSTE, I LAOZI, II LIEZI, III TCHOANG-TZEU" trad. de Léon Wieger, ed.

CATHASIA, PARIS, 1950, < NAN HUA ZHEN JING > [ ], opera lui ZHUANGZI

[ ], cap. 17, paragraf A, pag. 341). Aşezat în această postură, Omul nu se va putea sustrage influenţei nici unei ipostaze. O implicare totală într'una din ele, nu'i mai aparţine, ea depinzând în exclusivitate de Principiu. Deci OMUL STĂ ÎNTRE YIN ŞI YANG, REPREZENTÂND LIMITA DINTRE ELE. Aici se regăseşte LIMITA CEA MAI CLARĂ îNTRE ELE. În rest, Yinul şi Yangul se pot amesteca dând un Hundun (haos) îndepărtat. Dar Omul nu poate fi ORICUM hotar între cele două mari "Principii" ale Lumii . El trebuie să stea drept în picioare, cu faţa spre Miazăzi, să nu aibă umbră decât sub tălpi, sau să aibă o umbră de o lungime definită, PUNCTUL acesta definind intersecţia Yinului (în cursul lui de la Miazăzi spre Miazănoapte) şi Yangul (urmând drumul Soarelui de la Răsărit spre Apus) chiar în mijlocul lor. Cu alte cuvinte Omul trebuie să fie în poziţie bună, echilibrat, în concordanţă cu ambianţa. Iată ce spune Tcheou - Li (EFEO): "C'est le lieu où le ciel et la terre s’unissent, où les quatre saisons se joignent, où le vent et la pluie se rassemblent, où les deux principes mâle et femelle sont en harmonie." (În op. cit trad. de Édouard Biot, A L'IMPRIMERIE NATIONALE, PARIS, MDCCCLI, vol I cartea IX, [17], pag. 200). Textul citat beneficiază de o notă, comentariul lui Tching - khang - tching (din timpul dinastiei Han, sec. II după Iisus Christos): "A la moitié de l'horologue du jour (à midi), on établit la tablette des mesures (Tou - kouei). Au nord et au sud du signal ou gnomon, on détermine le nord et le sud de la tablette. Où l'ombre est courte sur la tablette des mesures, on dit: sud du soleil; ces pays sont près du sud par rapport au soleil. Où l'ombre est longue sur la tablette des mesures, on dit: nord du soleil; ces pays sont près du nord par rapport au soleil. L'orient, sur la tablette des mesures, c'est l'orient du soleil; ces pays sont près de l'orient par rapport au soleil. L'occident, sur la tablette des mesures, c'est l'occident du soleil; ces pays sont près de l'occident par rapport au soleil. Tant que le froid, le chaud, la brume, le vent ne sont pas en harmonie, on n'a pas encore le point que l'on cherche, c'est à dire le milieu de la terre (sublinierea noastă)".

Consideraţiile chinezilor vechi coboară la nivele foarte particulare, TOTUL putând fi interpretat ca Yin sau ca Yang; Corpul Omenesc, de pildă, care ne interesează pe noi mai mult, îşi plasează - după cum am amintit mai sus - suprafaţa în sfera Yang, iar profunzimea, interiorul, internul, în cea Yin. Acest fapt este adevărat în general, el reprezentând o regulă de cele mai multe ori confirmată. Dar reversul nu întârzâie să se declare: Iarna, Yangul se închide în interiorul corpului, pe când Yinul apare la suprafaţă19. La fel, hemicorpul drept (trupul fiind despărţit printr-un plan virtual mediosagital) este Yin, pe când cel stâng este Yang20. Rămânând la corpul uman, vom vedea că chinezii antici considerau faţa dorsală a corpului ca Yang, iar cea ventrală ca Yin21, avându-se în vedere Omul care stă în poziţia "în patru labe", cum socoteau şi chinezii antici că

Mai există în această notă, o "glose explicative de Kia": "A l'époque de l'année où l'on mesure l'ombre du soleil, on établit un gnomon (Piao) qui est le gnomon du milieu. À l'orient, à l'occident, au nord, au sud de ce gnomon central, à une distance de mille li, on établit quatre gnomons. Le gnomon du midi, à la moitié de l'horologe du jour, marque une ombre d'un pied quatre dixièmes; ce pays est près du midi par rapport au soleil; l'ombre y est courte, il y a beaucoup de chaleur. Le gnomon du nord, à la moitié de l'horologe du jour, marque une ombre d'un pied six dixièmes; ces pays est près du nord par rapport du soleil; l'ombre est longue, il y a beaucoup de froid...". Textul continuă dezvoltând cu amănunţime problema poziţiei, care în fond este POZIŢIA OMULUI. Este de mare importanţă acest text, pentru A STABILI STAREA DE SĂNĂTATE A UNUI ORGANISM UMAN, bine înţeles nu după lungimea umbrei, ci după "amplasarea" acestui Organism sub umbra lui Yin sau a lui Yang.

11    ?) Vom oferi un exemplu din mecanismul de producere al celui mai intens Yang, şi anume al Cuvântului, pe care l-am considerat vibraţie, şi l-am constatat cu un rang mai important decât pe Lumină în ierarhia Yangului. În mod normal, în repaus sau în condiţii de efort mijlociu, respiraţia se efectuează pe nas, având o fază activă Yang, de inspiraţie - centripetă, şi o expiraţie Yin, pasivă, centrifugă (!) Atunci când vorbim sau cântăm lucrurile se inversează, diafragmul fixându-se ca în inspir, adică coborât prin contracţie, pe când cutia toraicică se contractă expulzând sub o presiune controlată aerul în vederea obţinerii sunetului (Jon Piso). Inversiunea asta face pe daoişti să nu recomande nici vorba "elocventă" şi nici cântatul. Acest exemplu l'am mai folosit în cartea de faţă, dar repetarea lui face să se înţeleagă că şi cel mai Yang dintre Yanguri, Cuvântul sau Tunetul, are o componentă Yin. Lumina însăşi, în ceea ce vehiculează este mai aproape de Yin, ea transportând fotoni care sunt Substanţă corpusculară.

Trebuie să constatăm că vechii chinezi nu intreprindeau nici o evaluare în necunoştinţă, nu navigau în incertitudini; în cazul de faţă există o sumedenie de dovezi că ei aveau cunoştinţe evoluate în ce priveşte frecvenţa vibraţiilor, amplitudinea lor, fenomenul de rezonanţă, etc. Vom alege o poveste doveditoare, selectată doar pe criterii aleatoare din abundenta literatură veche, şi pentru că pe ea am găsit-o tradusă în limba română: "Pe vremea dinastiei Tang, în oraşul Luoyang, un călugăr avea atîrnat în încăpere un gong de piatră qing în care bătea adeseori ca să se relaxeze. Într-o zi, a observat cu totul întîmplător un fenomen ciudat: fără să fi bătut în qing, acesta a început să răsune ceea ce l-a băgat în sperieţi pe călugăr, care s-a îmbolnăvit. Auzind toate acestea, un prieten de-al său, pe nume Cao Shaokui, a venit să-l vadă. Spirit iscoditor, atent la tot ce era în jurul său, prietenul, cînd a răsunat clopotul din curtea templului, a băgat de seamă că sună şi gongul din camera călugărului. Misterul a fost astfel dezlegat. I-a spus călugărului să-l invite a doua zi la masă şi atunci îi va alunga boala din suflet. Deşi cam neîncrezător, călugărul n-a avut încotro şi a acceptat. A doua zi, după ce s-a ospătat şi a băut pe săturate, Cao Shaokui a scos, fără grabă o pilă şi s-a apucat să pilească gongul în cîteva locuri. S-a adeverit astfel cele spuse, căci după aceea gongul nu a mai cîntat de la sine. Uimit, călugărul a întrebat care este raţiunea fenomenului. Cao Shaokui i-a explicat că iniţial gongul era construit în aceeaşi tonalitate cu clopotul din curtea templului şi de aceea răsuna împreună cu el. Călugărul se lămuri brusc si astfel boala sa îşi află alinarea..." (În "CĂLĂTORIE LA GROTA DE FOC" de Zhou Shirong şi Ou Guang An, trad. de Adriana Certejan şi Simona Micloş, EDITURA PENTRU TURISM, BUCUREŞTI, 1990. pag. 54 - 55).

12    ?) Trebuie precizat aici termenul "EXCES", deoarece el cere o înţelegere specială în limba

chineză; vom folosi pentru aceasta un text din HUAINANZI [ ] (cap. 3):"Les souffles chauds du yang accumulé engandrèrent le feu et les essences des souffles ignés constituèrent le soleil. Les souffles froids du yin accumulé constituèrent les eaux et la quintessence des souffles aqueux constitua la lune. La quintessence des souffles excessifs issus du soleil et de la lune constitua les astres et les repères sidéraux. Le ciel contint donc le soleil, la lune, les astres et les repères sidéraux; quant à la terre, elle contint les eaux courantes, les eaux de pluie, les poussières et les souillures." (În "Anthologie et légendes de la Chine ancienne" GALLIMARD pag.43). Nota traducătorului (Rémi Mathieu), explică: "Le mot yin désigne à la fois l'excès et le dérèglement (la

şi-a început evoluţia22; astfel, spatele, creştetul şi o parte din faţă 23 vor fi deci expuse Cerului, şi deci privind spre Yang; partea ventrală, îndreptată spre Pământ, va aparţine Yinului. Şi rămânând în sfera orientărilor spaţiale faţă de un observator care priveşte cu faţa spre Sud stând "în picioare", dreapta va fi Yin, deoarece se găseşte de partea Asfinţitului, iar stânga Yang, deoarece ocupă partea Răsăritului 24, fiindcă Răsăritul este începutul Vieţii, al Yangului, şi cu atât mai Yang cu cât mai are încă Timp să se desfăşoare, nefiind epuizat, pe când Asfinţitul este al Yinului, al Toamnei25 care ne conduce spre Moarte, nemişcare, Yin. Asupra acestora vom reveni mereu pe tot parcursul cărţii, capitolul de faţă fiind doar o etapă preparativă.

perversion dans le comportament humain). Ce sont donc, sembl-t-il à la fois des souffles <<pervers>> et <<excédentaires>> qui se sont échappé du soleil et de la lune pour former les astres." În dicţionarul "RICCI" ("DICTIONNAIRE FRANÇAIS DE LA LANGUE CHINOISE" préparé par L'INSTITUT RICCI - KUANGCHI PRESS 1990), forma cotată 5792 şi 5790 (pag. 1096), au corespondentul: 1. Cacher; dissimuler;..2. Caché; latent; misterieux. 3. Vivre dans la retraite, dans la vie privée. 4. Enigme. A mots couverts. 5. Affliction; douleur; peine. 6. Gêne; misère. Iar la cuvinte compuse, semnul repetat, yin yin, = 1. Flou; indistinct. 2. Mélancolique; triste. 3. Abondant. Este clar că "abundenţa", "excesul", sunt categorii cantitative şi definesc substanţa, materia, aparţinând Yinului, precum Yangul beneficiază de criterii formale. Materia în exces dezechilibrează Lumea. Însuşi echilibrul este o categorie formală. Zece Sori reprezintă un nonsens. Unul singur ordonează Lumea, la ce ar trebui mai mulţi? Pentru a da dispoziţii diverse? Acestea s'ar contrazice, iar dacă toţi emit o aceeaşi dispoziţie, la ce bun să asistăm la o redundanţă? Mecanismul erorii deci, se află în surplusul de Yin scăpat de formularea Yangului. Şi el nu aparţine individului, nu Omul e vinovat de greşelile care se perpetuează. A treia notă a traducătorului specifică faptul că termenul din text CHEN, "est ce que nous nommons parfois le zodiaque. Mais dans ce contexte astrologique, ce terme renvoie plus précisément à tout ce qui, dans le firmament, sert à repérer les mouvements sidéraux." Într'adevăr, în dicţionarul "RICCI"

citat mai sus, la reperul 307 (pag. 53), găsim pentru CHEN [ ] înţelesurile: "1. (Car cyclique) Le 5-e des 12 Rameaux Terrestres 2. L'heure double de 7h à 9h du matin. 3. Temps; moment; heure; époque. 4. Qui vien en son temps; opportun. 5. Jour (faste ou néfaste). 6.Les astres; le soleil, la lune, les étoiles et les planètes. 7. Conjonction du soleil et de la lune... 9. La planète Mercur." Într'adevăr, fenomenele astronomice, în special cele mai îndepărtate şi care se desfăşoară sub un regim aleator, nu vin decât să tulbure cursul linear al Vieţii dereglându'i confortabila monotonie, solicitând noi eforturi - care uzează - pentru adaptare la senzaţia de "bine" sau de "rău". S'ar putea ca atribuirile de conjuncturi nedorite la adresa corpurilor Cereşti să se refere la eventualele accidente neprevizibile, la existenţa în Spaţiu a unor aştrii la vârste diferite care ar putea inoportuna Viaţa echilibrată a sistemului nostru Solar la care suntem acomodaţi. În ce priveşte constelaţiile care determină zodiile chineze, acestea nu sunt decât nişte indicatoare fixe pe cadranul pe care îl parcurge Jupiter în revoluţia sa de doisprezece ani. Altfel spus, acestea nu pot influenţa Viaţa noastră, ci sunt doar repere care indică poziţia lui Jupiter. Această Planetă care domină Viaţa, o influenţează diferit din incidenţe diferite (aflându-se în diverse poziţii în evoluţia lui, ceea ce implică şi alte distanţe faţă de Terra). Constelaţiile sunt doar reperele care numesc poziţia şi determinările specifice a celei mai mari şi influente Planete. Şi ele desenează variaţii-abateri de la o linearitate, dar aceste "excepţii" sunt ciclice, şi mai ales constante, şi fapt deosebit de important, în prezenţa acestora ne-am născut. Dar mai trebuie menţionat că vrăjitorii şi toţi cei ce practică manevre oculte în China Antică, considerau pe Jupiter drept Planetă malefică tocmai pentru că trage după sine, în schimbare, Viaţa. Or, o schimbare impusă şi ordonată, împiedică manevrele vrăjitorilor care urmăresc să obţină excepţia.

Revenind la intenţia prezentei note, vedem că termenul "EXCES" se poate referi doar la Yin. În cazurile în care - chiar în textul nostru îl vom găsi folosit alături de termenul Yang, el trebuieînţeles ca "INTENS", considerat la superlativ.

13    ?) "C'est tres simple; l'exces de Inn fait apparaitre des symptomes Yang." (În "TRAITÉ DE MÉDECINE CHINOISE" de A. Chamfrault, vol. II, LES LIVRES SACRÉS DE MÉDECINE CHINOISE, SO-OUENN (EFEO), cap. LXI, pag. 218).

De fapt nu numai "excesul" uneia dintre cele două ipostaze o generează pe cealaltă; se poate spune ca Yangul se hrăneşte din Yin, si viceversa. Spre exemplu: "Devenind pe fiecare secundă <<mai uşor>> cu 4,3 milioane de tone, astrul zilei emite sub formă de energie radiantă o cantitate de: ...3,87 x 10 la puterea 23 Kw..." (În CERUL, O CARTE PENTRU TOŢI", de Matei Alexescu, Ed. ALBATROS, BUCUREŞTI, 1974, pag. 48.).

14    ?) "Ces symptômes indiquent que le Inn et le Yang luttent entre eux,.." (În Chamfrault, op. cit., SO OUENN, cap. XXXV, pag. 132).

Ceea ce dă adevărata valoare acestei "perechi primordiale", este capacitatea lor de a crea26. Această capacitate se manifestă în orice ipostază a celor două "feţe" a realităţii, chiar când ele (feţele) se află în dezechilibru27.

Se spune că Yinul şi Yangul sunt doar embleme28; considerate ca adjectiv29

şi aplicate ca atare mai ales în biologie, funcţia lor este uneori deosebit de tranşantă: Masculul este categoric Yang, Femela este Yin. De fapt observaţiile Antichităţii timpurii, consemnate sub formă de cioplituri în piatră, atestă faptul că de la această departajare pe sexe a pornit pentru chinezii antici identificarea acestor două mari aspecte diferite ale Lumii. Apoi atribuirile s-au extins, cuprinzând însuşi Pământul şi Cerul30, astfel încât este acum imposibil ca în Universul imaginat de către vechii chinezi să se înţeleagă un fapt, o noţiune sau

15    ?) De fapt, Yinul care tinde asimptotic spre absolutul lui, Yinul care se apropie de puritatea lui, la o condensare maximă nu mai consumă nici Spaţiu, deci trecând din condiţia de substanţă care se vrea de o maximă densitate, ajunge în starea de inexistenţă Spaţială, caracteristică Yangului. La fel Yangul, fugind de spaţiul care "îşi propune" să îl fixeze, conferă Timpului valoare de spaţiu, în care începe să dobândească un Loc, adică un regim de substanţă care ocupă un Loc. Din glose se poate intui că de fapt aceste două ipostaze nu se păstrează fiecare în domeniul şi forma sa, ele se schimbă unul într'altul mereu, într'o "STATORNICĂ MIŞCARE". Absurd sau paradoxal, acestea sunt epitetele cele mai potrivite pentru realitate. Fără orgoliul explicitării, Înţelepciunea vechilor chinezi, practică subtilitatea, implicitul şi aluzivul; căci - spune glosa - dacă un altul nu înţelege de la sine tot ce este în Lume, nu va înţelege nici dacă îi voi spune eu; eventual eu, pot funcţiona ca model pentru un altul, şi asta numai în noniniţiativă, în ascultare, în păstrarea Locului meu în Natură.

16    ?) Aceasta, raportată la trupul nostru ne indică locul Yinului - în interiorul corpului Omenesc - pe când Yangul - la suprafaţa lui: "On dit également que Inn est toujours interne et entretient le

Yang; le Yang est tojours externe et et protège le Inn." (Huangdi Neijing Suwen [

]. Chamfrault op. cit. pag. 35).Faptul însă nu este aşa de lesne de înţeles deoarece, dacă se depăşeşte suprafaţa unui corp

astral, direcţia centrifugă se poate îndrepta înspre Nord, care este domeniul Yinului, sau dimpotrivă înspre Sud, care este reperul drumului spre Yang. Pentru Pământ, pe care trebuie să îl luăm drept singurul reper deoarece este reprezentarea extinderii Fiinţei umane, există două feluri de Planete, şi anume: cele care gravitează între Soare şi orbita Terrei, numite şi "interne", şi care se definesc prin apartenenţă la domeniul Yin (Mercur fiind planeta Lojii Apei <a Iernii, a Frigului, a Întunericului>, iar Venus a Lojii Metal, <a Uscăciunii, a Toamnei, a execuţiilor>). Deci, între Pământul-subiect şi reper şi Soarele-Ţintă spre care se întinde dimensiunea Yang, se interpun două Planete Yin; acest fapt astronomic e confirmat şi de unul "meteorologic": cu cât ne depărtăm de suprafaţa joasă a Pământului în direcţia Soarelui, cu atâta temperatura scade. Din contra, direcţia "Solifugă" parcurgând Spaţiul dinafara orbitei Pământului, este ocupat de către Planetele de apartenenţă Yang, (Marte, steaua Lojii Focului, <a Verii, a Căldurii>, şi Jupiter cea a Lojii Lemn <a Mişcării, a Vântului>). Şi în acest caz, avem o confirmare, de data asta geologică, fiind vorba despre Pământ: cu cât ne adunăm spre Centrul lui, temperatura în loc să scadă, creşte. Deci nucleul Yinului este Yangul, şi rostul Yangului este Yinul. Ca "piatră de hotar Cerească", Saturn, este reprezentantul distal al Pământului, delimitând astfel zona lui de interes. După cum vom vedea mai jos, direcţiile aparţinând lui Yin sau lui Yang, sunt definite într'un Spaţiu mai vast, de câtre steaua Antares, ca "atractor" pentru Yang (Sud), şi de către steaua Polară, ca ţintă reprezentând Nordul. Acest fapt atestă universalitatea binomului Yin-Yang, care nu se mărgineşte să opereze în Spaţii sau Temporalităţi limitate, el fiind o modalitate veşnică şi atotoperantă, uneltele Principiului, sau, în termeni mai familiari nouă, a lui Dumnezeu; după opinia vechilor chinezi, a unui Dumnezeu imaginat de către concepţia lor de o manieră panteistă. Aşa se face că după cum vom vedea mai jos, atât Cerul Anterior cât şi Cerul Anterior cu toate diferenţele lor sunt mode late deopotrivă din Yin şi Yang.

17    ?) "Les deux modalités de l'être s'étant differenciées dans l'être primordial, leur giration commença, et l'évolution cosmique s'ensuivit. L'apogée du YINN (condensé dans la terre), c'est la passivité tranquille. L'apogée du YANG (condensé dans le ciel), c'est l'activité feconde. La pasivité de la terre s'ofrant au ciel, l'activité du ciel s'exerçant sur la terre, des deux naquirent tous les êtres. Force invisible , l'action et la réaction du binôme ciel-terre, produit toute l'evolution." ( În "LES PÈRES DU SYSTEME TAOÏSTE" trad. de Léon Wieger, CATHASIA, PARIS 1950,

"NAN HUA ZHEN JING" [ ] de ZHUANGZI [ ], cap 21, paragr. D, pag. 383). Revenind asupra unei teme discutate mai sus, hotarul între Cer şi Pământ, de fapt între Timp şi Spaţiu, este Omul. Şi cum am mai spus, pentru că Timpul şi Spaţiul trebuie să comunice unul

un concept31, fără ca acesta să aibă declarat bilanţul evaluat în Yin sau în Yang. Desigur că, pentru o mai facilă familiarizare cu această polarizare, ar putea fi folosit un tabel de atribuiri, dar noi vom opta pentru expunerea ca subiect de ilustraţie a unui obiect Ceresc, LUNA : "Ceux qui quittent ce monde (sans avoir connu Brahmane), vont dans la lune. Ils jouissent d'abord dans la partie éclairée, puis sont renvoyés sur la terre par la partie obscure. Oui, en vérité, la lune est la porte de rentrée en ce bas monde.". Şi dacă vrem să prezentăm întreaga concepţie brahmană, textul continuă: "Descendu sur cette terre, selon leur conduite antérieure, selon le degré de la connaissance qu'ils ont acquise précédemment, ils renaissent, vers, insectes, poissons, oiseaux, lion, sanglier, serpent, tigre, enfin homme, successivement, en divers lieux...(Up. 1. 3.)32

cu altul hrănindu-se reciproc, sunt obligate să treacă prin Om. Deci Spaţiul şi Timpul depind în mod OBIECTIV de Om, nu numai ca reflecţii în conştiinţa noastră. Prin Moarte, Omul pierde capaicitatea de a mai funcţiona ca poartă de trecere dintr'o formă în alta. Moartea este separarea Yangului de Yin. Omul nu mai este poartă. Yangul mai activ fuge mai repede, îndreptându-se spre Cer. Yinul inert, aşteapta să fie mobilizat, să fie redat Pământului: "7. Lorsqu'un homme mourait, on montait sur le toit de la maison, et l'on poussait des cris pour rappeler son âme. On lui disait: <<He ! un tel reviens.>> Ensuite on lui mettait dans la bouche du riz cru, et (l'on plaçait auprès de son corps) de la viande cuite dans une enveloppe. On regardait le ciel (pour rappeler l'âme du

defunt), et on confiait son corps à la terre."... (În "LI JI [ ]", sau "MÉMOIRES SUR LES BIENSÉANCES ET LES CÉRÉMONIES" trad. de Séraphin Couvreur, CATHASIA, PARIS 1950, vol. I, cap. VII (LI IUN), art. I, pag. 503). După Moarte, trupul poate fi ars. Fumul şi cenuşa nu sunt cele două componente care se despart! Yangul şi Yinul s'au despărţit în momentul Morţii. Arderea este doar recuperarea Căldurii acumulate de la Soare, prin hrana de origine biologică, şi dobândirea mai grabnică a Pământului inert în cenuşă. Ea (incinerarea), a fost şi mai este considerată ca o scenă care întruchipează despărţirea Yangului de Yin, dar separarea propriu-zisă, se face odată cu exitul.

18    ?) "...l'eau et le feu sont les symboles du Inn et du Yang;.." (Huangdi Neijing Suwen [

], Chamfrault, op. cit., pag. 35).

19    ?) "En hiver, les reins ferment leurs portes; l'énergie Yang du corps est très faible; l'énergie Inn très puissante; l'énergie Yang s'enferme dans l'interieur de l'organisme..." (În "TRAITÉ DE MÉDECINE CHINOISE" de A. Chamfrault, EDITIONS COQUEMARD, ANGOULEME, 1957, vol. II "LES LIVRES SACRÉS DE MÉDECINE CHINOISE", SO - OUENN, cap. LXI, pag. 217.

20    ?) "Droit et gauche, c'est le route du Inn et Yang..." (Suwen [ ], trad. de A. Chamfrault, <în "TRAITÉ DE MÉDECINE CHINOISE", Éditions Coquemard, Angoulème, 1957> pag. 35), sau: "Le côté gauche est Yang, le côté droit est Inn." (ibid. pag. 198.). Dar de ce este dreapta Yin şi stânga Yang, răspunsul la această întrebare se va contura pe parcursul întregii lucrări. Dar pentru că am pledat (şi vom mai pleda) pentru căutarea adevărurilor de care avem nevoie în practica noastră - în orice text, să vedem şi surse nespecifice acupuncturii: "La côté le plus honorable pour

le général était le côté gauche; pour un soldat c'était le côté droit." (În "LI JI [ ]" sau "MÉMOIRES SUR LES BIENSÉANCES ET LES CÉRÉMONIES", trad. de Séraphin Couvreur, CATHASIA, PARIS, 1950, vol. II, partea I, cap. XV (CHAO I), paragraful 39, pag. 19). Aici trebuie sa remarcăm că un general este menit să poruncească, deci necesarmente asimilat Yangului, iar un soldat este menit să se supună, deci ataşat neapărat Yinului, cel puţin în acest context.

21    ?) "Le dos est Yang...le ventre est Inn..." (Ibid. pag. 198). Sau: "Le dos est Yang: le supréme Yang...Le ventre est Inn: le supréme Inn..." (ibid. pag. 28).

22    ?) "8. Dans la haute antiquité les souverains n'avaient ni bâtiments ni maisons; en hiver ils habitaient des cabanes en forme d'antres, et en été des huttes de branchages en forme de nids (sur arbres). Ils faisent pas usage du feu pour transformer les substances ou cuire les aliments. Ils se nourrissaient des fruits des plantes et de chair des animaux. Ils bouvaient le sang, mangeaient le poil et les plumes avec la chair...", spune glosa descriind pe larg o viaţă autentic sălbatică, unde

mersul în patru labe era în acord cu acel nivel (În "LI JI [ ]", sau "MÉMOIRES SUR LES BIENSÉANCES ET LES CÉRÉMONIES", trad. de Séraphin Couvreur, CATHASIA, PARIS 1950, vol I, cap. VII (LI IUN), art. I, pag. 504).

O întrebare pe care ar trebui să o punem la începutul oricărei disertaţii despre un subiect structurat în sistemul Daoist de interpretare a Lumii este "cui aparţine respectivul subiect: influenţei preponderente Yin sau Yang?". Astfel am încercat să precizăm "Locul" controversatei Ape, Metalului, Lemnului, Muntelui şi altor obiecte de studiu, indiferent cărui Cer aparţineau - Anterior sau Posterior. În acest caz, ne apare legitimă o discuţie despre Lună : că este Yin, ne garantează "vremea" ei, noaptea, că este Yang, ne sugerează locuinţa ei, Cerul. Că este Yin, ne spune faptul că este extrem de uscată, că n-are Viaţă, că este Yang ne asigură funcţia ei de Luminător care împrăştie întunericul nopţii, indiferent de faptul că Lumina o ia din altă parte şi că o respinge ca neavând nevoie de ea; este un Luminător, şi asta nu se poate tăgădui. Cei care obţin leacul Nemuririi fără să-l merite, folosind frauda, nu obţin adevărata Nemurire, ci se opresc în Lună, ca şi 23    ?) "Il y a le coin interne et le coin externe de l'oeil. Ce qui est au-dessus de ces deux endroits

correspond à l'extéxrieur, ce qui est au-dessous à l'intérieur." (SUWEN [ ], în op. cit. de Chamfrault. pag. 410). Amintim că "interiorul" este Yin, iar "exteriorul", Yang. Dacă însă vom

considera cele două mari Meridiane curioase Ren Mai [ ] şi Du Mai [ ] (aceste vor fi descrise în amănunţime în capitolul respectiv), ca dominând teritoriul prin care trec, atunci Du Mai, supremul Yang, coboară până în zona mediană a gingiei maxilarului superior (punctul

Yinjiao [ ], adică Du Mai 28), şi ne impune ca linia care separă Yangul de Yin, să nu mai fie o orizontală ce trece prin comisurile palpebrale. De altfel şi obrajii sunt traversaţi de către un

meridian principal Yang, şi anume Yangming de la picior [ ] (prin punctele Chengqi [

] <S. 1>, Sibai [ ] <S. 2>, Juliao [ ] <S. 3>, Dicang [ ] <S. 4>, şi

chiar Daying [ ] <S. 5>, aşa că, noi vom considera faţa ca Yang. Asta şi din motivul că ÎNTREAGA LITERATURĂ MENŢIONEAZĂ CĂ POZIŢIA FIREASCĂ OPTIMALĂ (A ÎNŢE-LEPTULUI), VA FI CU FAŢA LA MIAZĂZI. În mod expres, în textele medicale este specificat: "Le teint du faicies correspond au soleil." (Ibid, pag. 59). În ce priveşte diagnosticul, una dintre metodele de bază este examinarea feţei; expresivitatea ei o recomandă de asemenea ca teritoriu Yang.

24    ?) "L'énergie Yang est plus puissante au Sud et à l'Est, l'énergie Inn plus puissante au Nord et

à l'Ouest.". (În SU-WEN [ ], trad. de Chamfrault, în op. cit., pag. 273.).

25    ?) Este timpul să încercăm a deosebi Moartea ca act, şi care se petrece în loja Metalului, a Toamnei, de Locuinţa Morţilor, care este situată în loja Apei, a Iernii, a lipsei de Lumină, de mişcare. Prima, Moartea, transformă o fiinţă Vie, într'una Moartă, transformă Viaţa în Neviaţă. Cea de a doua, găzduieşte un concept calitativ al existenţei, adică cuprinde Lumea care nu fiinţează, fie pentru că nu s'a născut încă, fie pentru că a existat, iar acum nu mai există. Deci noţiunea de "Mort" înseamnă în contextul Lojii Metalului sau a Toamnei, CADAVRU, adică un om căruia i s'a luat Viaţa, pe când în contextul Lojii Apă sau Iarnă, o entitate care nu mai există. Or Locul celor Morţi este Inexistenţa, acel moment care nu mai aparţine nici Yinului care s'a epuizat, şi nici Yangului care încă nu s'a născut. Acel Loc n'are nevoie de Timp, căci acolo nu se petrece nici o mişcare, nimic nu se schimbă, nimic nu devine încă ; nimic nu piere, deoarece nu mai are ce să piară. Această lipsă de Timp este Veşnicia, notată în Calendarele noastre ca solstiţiu de Iarnă. Acolo, acel GOL sau VID, cuprinde pe toţi cei ce nu mai sunt, şi pe cei ce încă nu sunt.

Laozi [ ] a scăpat de acea stare de nefiinţă, cerând de la vameşul porţii care separă

Asfinţitul de Ţara din Centru (CHINA) [ ], să îi îngăduie să plece spre Soare-apune. Legenda povesteşte că vameşul i-a dat voie să plece, în schimbul unei declaraţii scrise, celebra

DAO DE JING [ ].Deci acest Laozi, cu toate că a pierdut calitatea de Vieţuitor al Pământului, nu a devenit locuitor al Nefiinţei, şi asta prin plata pe care a efectuat-o cu DAO DE JING. Deci E UNA SĂ NU MAI FII ÎN VIAŢĂ, ŞI ALTA SĂ NU MAI FII DELOC. Aceste nuanţe sunt străine lumii occidentale, care simplifică pragmatic imaginile, lipsiţi fiind de fineţea pe care o dă metafora sau măcar eufemismul. Calea spre Asfinţit n'ar fi existat de fapt dacă n'ar fi mers Laozi pe ea: "...Aussi dit-on que, sans un homme d'une vertu parfaite, la voie parfaite n'a pas

de corps..." (În "LI JI [ ]" sau "MÉMOIRES SUR LES BIENSÉANCES ET LES CÉRÉMONIES" trad. de Séraphin Couvreur, CATHASIA, PARIS 1950, vol. II, cap. XXVIII (TCHOUNG IOUNG - EFEO) art. II, paragr. 38, pag. 467).

26    ?) "Le producteur, c'est le YINN - YANG (le Principe sous sa double modalité alternante)... (În "LES PÈRES DU SYSTEME TAOÏSTE", trad. de Léon Wieger, CATHASIA, PARIS, 1950, în

nesăţioasa şi necinstita soţie a arcaşului Yi33, Chang'e, care a fost oprită în Lună şi preschimbată în broască râioasă; deci Luna e şi un fel de cimitir al Cerului, care păstrează Vii (cum ar putea păstra Cerul Morţi?) pe cei ce nu merită să-şi trăiască Viaţă veşnică într-un loc al fericitei veşnicii, statornicit anume pentru cei cu adevărat drepţi. Dar Luna se mişcă şi pe deasupra îşi schimbă necontenit forma şi mărimea34. Ar putea fi din acest motiv, Yang. Dar dispare în "nefiinţă", adică "moare" (e drept, pentru puţină vreme) după ce a scăzut de tot. Din acest motiv poate fi Yin. Faptul că moare pentru a învia din nou, pentru a-şi relua ciclul, urmând traiectoria Cerului, a Timpului35, o declară Yang. Argumente pentru natura Yin sau din contră pentru cea Yang, se pot depăna într-un şir lung... Şi Luna este totuşi de esenţă Yin, identificată ca atare, prin compararea ei cu sistemul organo-vegetativ pe care îl închipuie, într-un fel de "metaforă a Naturii".

"TCH'OUNG-HU-TCHENN KING" al lui Liezi, cap. 1, A, pag. 69). "50. Le ciel, après avoir produit les êtres, exerce toujours envers eux sa puissance selon leur nature et leurs qualités propres. 51. Ainsi, ce qui est debout, il l'affermit; ce qui est incliné il le renverse." (În "LI JI [

]", sau "MÉMOIRES SUR LES BIENSÉANCES ET LES CÉRÉMONIES", trad. de Séraphin Couvreur, CATHASIA, PARIS 1950, vol. II, cap. XXVIII (TCHOUNG IOUNG), art. I, pag. 443). Vedem că Cerul nu este numai Creator, ci şi conservator şi desăvârşitor, după cum am mai afirmat în alt context.

27    ?) În opera sa "CHONG XU ZHEN JING" [ ], Liezi [ ], zugrăvind o lume ideală, o explică prin armonia dintre Yin şi Yang: "Chez eux (este vorba de Ţara transcendenţilor care sunt nemuritori - n. n.), le YINN et le YANG sont sans cesse en harmonie, le soleil et la lune éclairent sans interruption, les quatre saisons sont régulières, le vent et la pluie viennent à souhait, la reproduction des animaux et la maturation des recoltes arrivent à point." (Ibid. op. cit. cap. 2, pag. 85).

Dar am afirmat în text că Yinul şi Yangul produc chiar când sunt în dezechilibru: "La ruine sort, des circonstances en apparence les plus anodines, des situations en apparence les plus sûres, comme le feu nait de deux bois frottés, comme le metal se liquéfie au contact du feu, comme le tonnerre sort des ruptures d'equilibre du YINN et du YANG..." (s.n.) (Ibid în "NAN HUA ZHEN

JING", [ ], opera lui Zhuang Zi [ ], în op. cit., cap. 26, pag. 441). Or, Tunetul este începutul Primăverii, prin extensie începutul VIEŢII, fapt pe care îl vom mai discuta în altă parte a cărţii. Lăsând deoparte calitatea de Creator a Yinului şi a Yangului, constatăm că această calitate manifestată prin schimbare, se proiectează şi asupra circumstanţei de dezechilibru, ceea ce ne poate face să afirmăm că dezechilibrul SCHIMBĂ, pe când armonia DEZVOLTĂ, amândouă stările fiind expresia MIŞCĂRII perpetue în care se află realitatea, adevăr subliniat aproape în fiecare capitol al pravilelor vechi.

28    ?) "Les Inn et Yang ne sont que des emblemès..." (În "Suwen" [ ] - "TRAITÉ DE MÉDECINE CHINOISE", A. Chamfrault, vol. II <LES LIVRES SACRÉS DE MÉDECINE CHINOISE>, ÉD. COQUEMARD - ANGOULEME, 1957, pag. 251.).

29    ?) Tot aşa de bine ele folosesc marile partiţii ale existenţei drept adjective. Vom exemplifica: "Le Yang du ciel crée, le Inn du ciel féconde, tandis que le Yang terrestre tué, le Inn terrestre fait disparaître; ils ont un rôle différent. Inn et Yang du ciel descendent vers la terre, Inn et Yang terrestres montent vers le ciel; ce faisant, ils s'entremêlent, se combinent, se désagrègent" (Ibid., pag. 248).

30    ?) "Le ciel et le soleil représentent le Yang, la terre et la lune représentent le Inn.". (ibid. pag. 459.).

31    ?) Însăşi schimbarea era marcată, sprijinită, însoţită de un gest care să îi declare caracterul ireversibil. Spre exemplificare, vom aminti un "ritual" vechi, şi nu foarte extins: există un soi de bambus, al cărei secţiuni este pătrată (tija având forma de prismă cu baza pătrată), foarte frumos prin forma neobişnuită, şi foarte scump prin raritate. Când un "mirean" se hotăra să treacă la o Viaţă "monahală", îşi confecţiona un toiag din bambus pătrat, ale cărui unghiuri drepte le pilea, în aşa fel încât bastonul devenea cilindric, asta vrând să însemne că, purtătorul lui, a trecut de la preocupările orientate spre Lumea Yin, Pământească, la unele direcţionate spre Universul Yang, Ceresc; (ne amintim că Pământul <ca şi Spaţiul> are o formă pătrată, mode lată de cele patru direcţii cardinale, corespunzătoare celor patru Anotimpuri, pe când Cerul (ca şi Timpul) are o formă rotundă, care e dată de rostogolirea ce îngăduie ciclarea. Or, Pământul este reprezentantul cel mai de seamă al Yinului, pe când Cerul este al Yangului.

Iar sistemul organo-vegetativ este Yin pentru că se ocupă de treburile interne, de profunzime ale corpului, dar bineînţeles în această postură trebuie să funcţioneze şi ca Yin şi ca Yang : un mecanism simpatic activând Ziua, unul parasimpatic lucrând Noaptea. Dar nu numai componenta simpatică declară acestui sistem un "drept" la Yang, ci şi faptul că întreaga lui structură aparţine Vieţii şi luptă cu cea mai desăvârşită încrâncenare pentru menţinerea ei. Substanţa sinaptică adrenergică Yang creşte tensiunea arterială, dar inhibă o criză de astm ce se petrece pe marele Yin de la mână, Plămânul (care este, după cum am văzut, "Cerul Pământului"); o substanţă parasimpaticolitică, cum ar fi papaverina sau atropina, poate potenţa, exacerba un glaucom chiar până la "explozia" unui ochi care ţine de Loja Lemnului, dacă nu cel mai mare dintre Yanguri, cu siguranţă cel mai viguros. Acetilcolina creează o congestie majoră la nivelul pielii, cu frison, manifestare tipică Yang prin caracterul superficial, prin temperatura pe care o imprimă tegumentului, însă aceasta prin cotropirea pielii de către sânge, a cărui natură e categoric Yin. 32    ?) În seria "TEXTE DE LA CHINE", "VINAYA, MONACHISME ET DISCIPLINE HINAYA, VÉHICULE INFÉRIEUR." Trad. comentat şi adnotat de Léon Wieger, CATHASIA 1910, pag. 52.

33    ?) Să lăsăm glosa să vorbească: "În vremea lui Yao, zece sori răsăreau în acelaşi timp. Ei pîrjoleau grînele şi semănăturile, uscau ierburile şi copaicii, iar oamenii nu aveau nimic de-ale gurii." (Liu An, Huainanzi, cap. Benjing). "Di, l-a trimes în lumea pămînteană pe arcaşul Yi pentru ca el să izbăvească de suferinţe norodul Xia." (Qu Yuan "Întrebări către cer".). "Privind în sus, Yi a tras în cei zece sori şi nouă din ei a nimerit. Nouă ciori ce se aflau în sori au murit, şi penele lor pe pămînt au căzut." (ibid, cu comentariile lui Wang Yi). "Yi a rugat-o stăruitor pe Xi Wangmu să-i dea leacul nemuririi. Chang'e l-a furat, şi a fugit în lună. Yi a fost foarte mîhnit, dar nu a putut s-o urmeze" (Liu An, "Huainanzi", cap. Lanming.) "Chang'e a început să locuiască pe lună, s-a preschimbat într-o broască,şi a devenit duhul lunii." (Chuxueji). {Toate cf. Yuan KE, "Miturile Chinei Antice", trad. de Toni Radian, publicate în "Editura ştiinţifică şi Enciclopedică", Bucureşti, 1987, note, cap. VI, pag. 423 şi urm.}.

34    ?) În ce priveşte mişcarea ciclică a Lunii, noi am intreprins un sondaj simplu orb asupra unui lot aleator de medici (aceştia nu ştiau că sunt antrenaţi în convorbirea despre Lună în scopuri statistice), care ne-au confirmat supoziţia că o foarte mică parte din ei (eufemism pentru NICIUNUL) cunoşteau, cu o cât de mică precizie dimensiunile în Timp al ciclicităţii Lunare, care în cazul medicinii tradiţionale este necesar, aceasta trebuind să ţină cont de datele cronobiologice, în mare parte dictate de Lună. Acest fapt ne face să schiţăm un sumar al acestor date:

Pământul are un diametru (aproximativ) doar de 3,6 ori mai mare decât diametrul Lunii, şi cum apare din textul ce urmează, este extrem de aproape de Pământ, justificându'şi astfel marea ei influenţă.În ce priveşte sensul şi viteza ei de deplasare, ea se mişcă spre Est, cu 360 grade / 27 şi o treime x 24' pe oră, adică parcurge aproximativ un diametru al ei într'o oră.

O rotaţie completă se efectuează în 27 zile şi şase ore, această perioadă purtând numele de perioadă siderală. Rotaţia ei însă trebuiesă ţină cont şi de mişcarea Pământului, şi perioada astfel socotită, este de 29 zile şi 12 ore, purtând numele de perioadă sinodică, aceasta fiind cea care trebuie considerată în calculele pe care noi le vom efectua.

Faza în care Luna este situată între Pământ şi Soare, se numeşte "lună nouă", şi ţine aproximativ trei zile, timp în care Luna nu este vizibilă. Când însă Luna este opusă Soarelui, Pământul aflându-se între Lună şi Soare, faza se numeşte "Lună plină". Plimbarea Lunii pe bolta Cerească, oferă faze intermediare, de la o seceră care se Ingroaşă sau se subţiază, marcate de jumătatea intervalului Lună plină - Lună nouă, numite "pătrare".

Orbita Lunii este excentrică, astfel că Luna la apogeu are o distanţă de 252.710 mile, (cu o viteză orbitară de 0,60 mile pe secundă), iar la perigeu de 221.463 de mile, (iar viteza orbitală de 0,69 mile pe secundă).

Faptul că de multe ori, când condiţiile meteorologice o îngăduie, în perioada când Luna este luminată doar parţial, se vede şi partea neluminată, este efectul Luminării feţei Lunii îndreptate spre Pământ de către Lumina reflectată de către acesta. Privit din Lună Pământul este mult mai Luminos decât Luna privită de pe Pământ; explicaţii sunt mai multe, dar cea mai importantă este că suprafaţa Pământului este de 14 ori mai mare decât a Lunii.

35    ?) Soarele îşi schimbă poziţia dând Zi şi Noapte, şi evoluează ciclic dînd intervalul de un an. Luna "apare" doar Noaptea, deci are o variaţie diurnă, dar ciclul ei complet se închide de peste 12 ori pe an, având o explicabilă "mobilitate" mai alertă decât Soarele, ceea ce ar trebui să îi confere o "notă" în plus pentru apartenenţa la Yang.

Desigur că pentru o minte menită să conceapă şi nu să constate, această dualitate, care nu este secantă, duce la o ambiguitate în care delimitările se obţin cu greu, în care o graniţă menită să împartă statornic două domenii nu se află în repaus ci vibrează mereu, în care certitudinea dată de cunoaşterea unei feţe a obiectului este tulburată de dubiile pe care le reclamă realităţile care contrazic acele certitudini, fiind exprimate de cealaltă faţă a obiectului; dar chinezii antici nu admit să retuşeze realitatea de dragul unei armonizări a ei cu mintea noastră, ei considerând mintea noastră ca un instrument care ne facilitează nouă adap-tarea la mediu şi nu viceversa.

Luna este pentru Noapte ceea ce este Soarele pentru Zi; ea operează de o manieră specifică, cu mai puţină putere, în schimbul unei nuanţări de mai mare fineţe. Organismul are şi el un sistem de relaţii externe, prin care îşi gestionează reacţiile după criterii sumate în filo şi ontogeneză, şi organizate de o autonomie care se manifestă în zona conştientului, precum şi un sistem de relaţii interne, având în vedere că făptura umană nu este un corp omogen, ci un ansamblu de unităţi structurate în mai multe nivele, şi care trebuie să aibă un comportament sinergic.

Întrebarea căreia va trebui să-i construim un răspuns competent este dacă între cele două sisteme (Luna şi sistemul organo-vegetativ al corpului omenesc), desfăşurate prioritar pe domeniul Yin, există vreo legătură care să se evidenţieze printr-o concordanţă ordonată în timp. Pentru aceasta va trebui să studiem comportamentul ciclic al Lunii.

Înainte de a aborda fazele Lunii şi de a încerca un paralelism comportamental cu evoluţia organismului comandat de către sistemul organo-vegetativ, trebuie să observăm că, cel puţin în cazul Lunii, raportul cu astrul de referinţă este mult în favoarea Lunii faţă de alte corpuri Cereşti ale sistemului nostru Solar care au sateliţi 36, ceea ce ar putea face pe un observator îndepărtat să considere acest cuplu Pământ - Lună ca pe o Planetă dublă. Această "intimitate" a sistemului, această "unitate" a lui, ajută la acceptarea propunerii noastre (sintetizată din opiniile vechilor chinezi risipite prin diverse texte) de a considera Luna ca o "replică" a Universului la sistemul organo-vegetativ al corpului Omenesc.

Într-adevăr, variaţiile pe care Luna le induce corpului nostru nu sunt sesizabile în sfera conştientului, ci doar uneori pot fi percepute indirect de către acesta. Mai trebuie subliniat faptul că, indiferent de faza Lunii, adică de cât de mare este partea care ne luminează, Luna este în întregime în acel loc, ceea ce ne impune să constatăm că influenţa Lunii se face aparent prin Lumină. Acestea sunt cât se poate de fireşti, deoarece în Natură numai partea Yang exercită influenţe37. De fapt, în cazul de faţă, Lumina este doar cea care marchează "capacitatea de influenţă" a Lunii: când astrul este în faza de "Lună nouă", el este, după cum am văzut mai sus, în poziţia intermediară între Pământ şi Soare, Pământul găsindu-se distal faţă de cei doi "luminători" aşezaţi pe aceeaşi

36    ?) "S'ar putea spune - şi de altfel s-a şi spus - că aici avem de-a face nu cu o planetă cu satelitul ei, ci cu o dublă planetă TERRA-LUNA, un sistem în care cele două componente sunt de dimensiuni puţin diferite. Natura de planetă dublă a lui Terra-Luna poate fi exprimată şi altfel. Centrul de masă al sistemului format din Jupiter şi unul oarecare din sateliţii săi este foarte apropiat de centrul planetei însăşi. Dar centrul de masă al sistemului Lună-Pământ, deşi aflat în interiorul Pământului, este numai la 1000 de mile sub suprafaţa terestră, la aproape 3000 de mile de centrul de masă al planetei. De aici rezultă că centrul de masă al Pământului vine în planul orbitei Pământului numai de două ori pe lună, atunci când Luna în mişcarea sa taie orbita terestră.".("Observatorii Cerului" de Willy Ley, trad. în lb. română de Victor Nadolschi, Editura Tineretului, Bucureşti, 1968, cap. 11, pag. 246-247.).

37    ?) Spre a exemplifica acest fapt, amintim de cuplul Ficat-Veziculă Biliară, în care chiar dacă organic este bolnav numai Ficatul, el rămâne inexpresiv (spre exemplu doare doar când capsula lui Glisson este destinsă de o hepatomegalie însemnată). Chiar dacă se identifică reacţii în cazul unei afecţiuni ce interesează un cuplu Yin/Yang, reacţia exprimată este mult mai rapidă şi mai amplă din partea componentei Yang, cea Yin rămânând să se manifeste mai încet şi mai ponderat.

linie (şi, prin extensie, cu abaterile "spre" şi "de la"). Este de presupus că, cel puţin majoritatea influenţelor se exercită în linie dreaptă; aşa că în această fază, inclusiv când Luna e invizibilă sau când se prezintă sub formă de seceră subţire descrescătoare sau, din contra, crescătoare, cu toate că se află "la postul ei", nu face altceva decât să sporească influenţa SPECIFICĂ exercitată de Soare asupra Pământului (ceea ce înseamnă că în această situaţie influenţa ei SPECIFICĂ va fi "neutralizată" de către Soare, adică "convertită" de către Soare la specificul lui). Din contra, când Luna este în faza de "Lună plină", ea se află, ce e drept, pe aceeaşi linie cu Pământul şi Soarele, numai că acum se găseşte ea în poziţie distală, Pământul aflându-se între ea şi Soare. Scăpată de influenţa (cu siguranţă de natură Yang) a acestuia, ea va influenţa Pământul cu tot Yinul scăpat de neutralizare. De aceea se spune că, atunci când Luna este plină (sau cu cât este mai plină), "potenţialul" de reacţie al Organismului este mai mare. Având Yin din belşug se pot intreprinde influenţe sporite asupra Organismului, putându-se sconta pe o reacţie pe măsură, deoarece, dacă reacţia reprezintă Yangul, "combustibilul" pe seama căruia se efectuează mişcarea este Yinul.

Considerăm deliberările de până acum şi aşa prea dezvoltate ; atunci când vom expune condiţiile înţepării funcţie de Timp vom prezenta şi avantajele pe care le prezintă luarea în considerare a fazei Lunare de moment, precum şi riscurile ignorării ei.

Ca replică, măcar din motive de simetrie, ar trebui în cele ce urmează să expunem la fel de rezumativ ipostaza Yang a Naturii, adică SOARELE, dar în capitolul imediat următor vom prezenta "Modelul Lumii" care este structurat pe comportamentul acestui astru ce marchează diviziunile Timpului terestru.

Ceea ce va trebui lămurit înainte de a părăsi subiectul este calitatea raportului pe care Yinul şi Yangul îl stabilesc reciproc. Pentru a sublinia deosebirile, şi pentru a nu altera convingerea că diferenţele sunt concurente, Inţe-lepţii Chinei Antice au considerat că Yinul şi Yangul "se luptă între ele"38, ceea ce îngăduie discuţii în ce priveşte traducerea, dar nu contestaţii categorice. Aceasta se petrece în condiţii patologice, dar şi patologicul este parte a Naturii39. Desigur, faptul că o plenitudine a uneia din cele două stări se rezolvă prin trecerea în starea adversă40 poate ilustra pentru un occidental noţiunea de paradox41.

38    ?) "...le Inn et le Yang luttent entre eux..." (ibid. cap. XXXV, pag. 132.). Sau, "C'est parce que les énergies Inn et Yang luttent entre elles; tantôt l'une, tantôt l'autre est vainqueur." (ibid, pag. 288) etc..

39    ?) "Si les énergies Inn et Yang luttent entre elles (au lieu d'être en harmonie), il y a des signes d'excitation, de la folie." (ibid pag. 103).

40    ?) Într'adevăr orice obiect al Lumii Cerului Posterior [ ] poate accepta succesiv starea de Yin sau Yang, dar TRECEREA DE LA O STARE LA ALTA SE FACE PRINTR-UN PUNCT NEUTRU CARE SE CHEAMĂ CENTRU. Deci acest "CENTRU" ar trebui să fie un Loc în care Yinul şi Yangul sau nu sunt deloc, sau sunt într'un echilibru perfect, urmând ca odată cu părăsirea lui (a CENTRULUI), să se treacă la o preponderenţă Yin sau dimpotrivă Yang. Şi nu trebuie uitat că CENTRUL este Locul PĂMÂNTULUI (citeşte Omului), care cu toate că reprezintă Yinul în discuţiile care antrenează cele Cinci Mişcări, este fără îndoială situat în CENTRU, ilustrând în primul rând neutralitatea, şi în ce priveşte Yinul şi Yangul. Iar animalul care apar ţine acestui Pământ sau Centru, este Maimuţa sau Omul. El trebuie să stea sub semnul neutralităţii, al echilibrului. Şi atunci când i se recomandă smerenia Yinului, asta înseamnă că el trebuie să recepţioneze mesajele Cerului, adică să se comporte ca un Yin ponderat care acceptă să fie mode lat, nu ca un Yin exagerat care după ce că nu are formă, refuză să o încaseze pe cea dictată de Yangul mode lator. Imaginea care ne-o dă trecerea de la Yin la Yang, este locul lor de devenire sau de sfârşit.

În "LI JI" [ ] sau "MÉMOIRES SUR LES BIENSÉANCES ET LES CÉRÉMONIES" trad. de Séraphin Couvreur, (CATHASIA, PARIS 1950), vol. II, cap. XXVI (tratând despre viaţa particulară a lui Confucius), paragraful 7, la pag. 398, spune: "En toutes ces choses la terre donne toujours l'exemple de l'impartialité."

41    ?) "...l'excès de Inn fait apparaitre des symptômes Yang.", şi viceversa (n.n.) (În "TRAITÉ DE

Pe un plan mai general, abstractul e Yang, concretul e Yin42. Aceasta implică o sumedenie de consecinţe: Dragonul, făptură fabuloasă, zămislită din substanţa gândului, va aparţine fără îndoială Yangului43. Dar faptul că acesta este PREA Yang, i-a făcut pe unii autori să îl considere deja trecut de piscul Yangului, coborând deci pe panta care conduce spre Yin. Broasca ţestoasă (şi uneori peştii, sau orice vieţuitoare care locuieşte în Apă) aparţine cu totul Yinului, dar o replică metaforică a ei, o balenă imensă, se va schimba după şase luni în pasăre şi va migra spre Sud (mai global, Anotimpurile sunt două: Yang, cuprinzând Primăvara şi Vara, şi Yin fiind compuse din Toamnă şi Iarnă).

De fapt, cele două Anotimpuri devin patru, fără să adăugăm vreun nou criteriu; vom folosi doar o departajare pe condensarea prin subliniere a unei stări, sau diluarea ei prin amestecarea cu cea adversă: există deci un Yin Yin şi un Yin Yang, precum există un Yang Yang, ca şi un Yang Yin. Stările nu se erijează în entităţi închistate, ele lunecă dintr-una într-alta, se succed de o manieră care face să ne scape momentul trecerii (dar după cum vom vedea mai jos, nu întotdeauna).

Această "devenire" este un fenomen important în înţelegerea Yin-Yangului. Reprezentarea grafică a semnului are, pe lângă specificaţia "Soarelui"

(pentru Yang)44 sau "Umbrei" (pentru Yin)45, o pictogramă [ ] a cărei origine ne duce la imaginea unei ridicături de Pământ (de la movilă până la munte) care îşi prezintă o faţă înspre Sud, fiind astfel expusă mai mult decât cealaltă Soarelui, şi una înspre Nord, mai mult sub puterea Umbrei, deci mult mai rece decât prima46. Ceea ce însă nu explicitează imaginea semnului este că un obiect, oriunde ar fi amplasat pe aceşti versanţi, nu părăseşte cu totul apartenenţa măcar şi parţială la celălalt versant, deoarece convertirea la Yin sau Yang prin situarea în Spaţiu sau în Timp sau prin transformări, nu poate fi totală, deoarece, după cum am mai spus, Yin pur sau Yang pur nu poate fi imaginat. Dezvoltările de până acum vor fi reiterate, prezenţa sumară a acestui mic capitol fiind doar semnalarea problemei care va reveni cu orice ocazie. Şi cum ar putea fi altminteri, când aceasta este tema principală a întregii gândiri antice, "leit-motivul" ei?.

Prea importantă pentru a fi lipsită de concreteţe, perechea Yin-Yang direcţionează axa Universului, având în polul Sud steaua Antares, iar în cel Nord, steaua Polară. Antares este o stea care ocupă pe boltă poziţii diferite în Timp, adică îşi schimbă Locul, aleasă astfel în mod firesc, deoarece ea este REPREZENTANTA Yangului, a Mişcării, care pentru a se manifesta are nevoie

MÉDECINE CHINOISE" de A. Chamfrault, vol. II, "LES LIVRES SACRÉS DE MÉDECINE CHINOISE", <EDITION COQUEMARD, ANGOULEME>, 1957, SO - OUENN, pag. 218).

42    ?) "Le ciel est abstrait, nous n'y voyons que les constellations, tandis que la terre est concrète." (ibid. pag. 255).

43    ?) Această afirmaţie nu mai trebuie susţinută de nici un citat; Dragonul este emblema sau mai bine zis reprezentantul animal al Primăverii, al Lemnului, care după cum vom vedea, este Yangul cel mai viguros, atât prin impetuozitate, cât şi prin tinereţe. Această lojă specifică Vieţii, n'a avut încă timp să'i epuizeze impulsul, elanul imprimat de către fenomenul ÎNCEPUT marcat de bubuitul Tunetului. Orice altă părere (întâlnită în literatura europeană periferică), reprezintă o eroare.

44 ?) "Soleil élevé au-dessus de l'horizon, dardand ses rayon". cf. Léon WIEGER - "CARACTÈRES CHINOIS, ÉTYMOLOGIE, GRAPHIES, LEXIQUES", Septième Edition, Imprimatur +G. Kupfer M.M. 3 dec. 1962, Episcopus Taichung., LEÇONS ÉTYMOLOGIQUES, 101 B, pag. 246.45 ?) "Il y a actuellement des nuages". cf. Léon WIEGER - op. cit., LEÇONS ÉTYMOLOGIQUES, 14 P, pag. 49.46 ?) "Dans le système dualiste, yinn désigne le principe inférieur (obscurité), par opposition

à yang, le principe supérieur (lumière). On emploie maintenant les composés et .

yinn, versant nord ombreux d'une vallée, yang, le versant ensoleillé." cf. Léon WIEGER - op. cit., LEÇONS ÉTYMOLOGIQUES, 14 P, pag. 49.

şi de Timp (Cer) şi de Spaţiu (Pământ); "orologiul" sau mai bine zis "calendarul" muncilor agricole, în limba veche ea se numeşte "MARELE FOC". Focul însă trebuie mereu reconsiderat, mereu observat ("înnoit" este termenul care se atribuie Focului Ministerial, adică Focului de pe Pământ - după cum vom vedea mai jos), deoarece prezenţa lui este permanent necesară47, însă el trebuie să se adapteze condiţiilor mereu în schimbare ; există chiar o sărbătoare a "bucatelor reci"48 când nu se aprinde Focul. Apa, însă, nu trebuie înnoită; ea e nu numai veşnică ci, mai ales neschimbătoare datorită Yinului pe care îl are (deşi se adaptează şi ea condiţiilor date de Anotimpuri, datorită Yangului pe care îl conţine) şi dacă forţele dinafară nu se abat asupra ei, rămâne nemişcată. Antares este o stea a Vieţii, a Luminii, a noastră, noi fiind implicaţi în toate "efectele", urmărându-i cuminţi toate mişcările ei. Celălalt pol, cel al Yinului, are în capăt o stea FIXĂ, care nu guvernează nici o activitate aici pe Pământ. Ea este acel moment al deflexiunii49

47    ?) "Il est dit dans le Cheu king: <<Oh! l'action du ciel est mysterieuse, et n'est jamais interrompue;>>..." (În "LES QUATRE LIVRES" trad. de Séraphin Couvreur, CATHASIA, PARIS, cartea "L'INVARIABLE MILIEU", cap. 26, pag. 57).

48    ?) Data actuală este 4 Aprilie, specificaţia veche, este la 150 de zile după solstiţiul de Iarnă.

49    ?) Dacă din celelalte puncte care constituie linia reprezentând TIMPUL nu poate fi surprins unul în care mobilul se găseşte în repaus, deoarece trecerea este continuă, acest punct de trecere de la Yin la Yang, de deflexie, este cel care marchează marea schimbare, trecerea de la Moarte la Viaţă. şi aceasta datorită faptului că în această "STAŢIE" se schimbă şi SUBIECTUL; cel ce trece la Viaţă este un altul decât cel care a murit, şi aici se îmbină Moartea celui care a fost, şi Viaţa celui care urmează să fie, fără ca aceste realităţi să se petreacă în paralel; ele aparţin unei aceleiaşsi existenţe, pe o aceeaşi linie, şi ÎN ACELAŞI PUNCT AL TIMPULUI. "Depuis le commencement de la production, le producteur ne peut plus ne pas produire; depuis le commencement des transformations, le transformeur ne peut plus ne pas transformer. La chaîne des productions et des transformations est donc ininterrompue, le producteur et le transformeur produisant et transformant sans cesse. Le producteur, c'est le Yinn-Yang (le Principe sous sa double modalité alternante);..." (În "LES PÈRES DU SYSTEME TAOÏSTE" trad. de Léon Wieger, CATHASIA,

PARIS, 1950, cartea lui LIEZI [ ], "CHONG XU ZHEN JING" [ ], cap. I A, pag. 69). "...Le ciel et la terre (le cosmos) sont la grande fournaise, la transformation est le grand fondeur; tout ca qu'il fera de nous, doit nous agréer. Abandonnon-nous à lui avec paix. La vie se termine par un sommeil, que suit un nouvel éveil." (ibid., cap. 6, F, pag. 257 - 259). Huangdi [

], îşi explică una dintre simfoniile scrise, după versiunea lui Zhuang Zi [ ]: "La première partie exprime le contraste des faits terrestre qui arrivent sous l'influence céleste; la lutte des cinq éléments; la succession des quatre saisons; la naissance et la décadence des végétaux; l'action et la réaction du léger et du lourd, de la lumiére et de l'obscurité, du son et du silence; le renouveau de la vie animale, chaque printemps, aux éclats du tonnerre, aprés la torpeur de l'hiver; l'institution des lois humaines, des offices civils et militaires, etc. Tout cela, ex abrupto, sans introductions, sans transitions; en sons heurtés, suite de dissonances, comme est la chaîne des morts et des naissances, des apparitions et des disparitions, de toutes les épHéméres réalités terrestres. Cela devait vous faire peur. - La second partie de la sympHonie rend, en sons doux ou forts, prolongés et filés, la continuité de l'action du YINN et du YANG, du cours des deux grands luminaires, de l'arrivée des vivants et du départ des morts. C'est cette suite continue à perte de vue qui vous a étourdi par son infinitude, au point que, ne sachant plus où vous en étiez appuyé contre le tronc d'un arbre en soupirant, pris du vertige et de l'anxiété que cause le vide. - La troisième partie de la sympHonie, exprime les productions de la nature, le devenir des destinées. De là des effervescences suivies d'accalmies; le murmure des grands bois, puis un silence mystérieux. Car c'est ainsi que les ètres sortent ou ne sait d'où, et rentrent ou ne sait où, par flots, par ondes. Le Sage seul peut comprendre cette harmonie, car lui seul comprend la nature et la destinée. Saisir les fils du devenir, avant l'ètre, alors qu'ils sont encore tendus sur le métier à tisser cosmique, voilà la joie céleste, qui se ressent mais ne peut s'exprimer..." (În "LES PÈRES DU SYSTEME TAOÏSTE", cap. 14, C, pag. 321).

În aceeaşi carte, găsim o referinţă la Moarte, care poate lămuri chiar şi în mică măsură opinia vechilor chinezi despre desfăşurarea existenţei: "Des êtres, certains semblent disparaître, et continuent pourtant d'exister; d'autres, pour avoir perdu leur corps, n'en deviennent que plus transcendants." (Ibid. cap. 22, B, pag. 391).

Dar nu numai Timpul deflexiei este discutat, ci şi Locul! Redus la un simbol punctiform sau nu, el VA FI LOCUL SAU POARTA TRECERII: "A l'est de Bohai, à je ne sais combien de milions de li, se situent de grands abysses. C'est vraiment un gouffre sans fond, car sa base même est dépourvue de fond. On s'appele la fosse du retour. Les eaux des huit limites, de neuf provinces,

care ţine o veşnicie, în care Yinul ajuns la apogeu va coborî pe ALT versant, spre Yang. Acolo, în Steaua Polară (care doar marchează sau se confundă cu acea

poartă?) îşi are palatul SHANG DI [ ], STĂPÂNITORUL DE SUS sau DOMNITORUL CERESC. Aceasta sugerează veşnicia Vieţii, dar cum momentul de reamorsare face parte din Timp, reluarea ei se face cu alte personagii, cele vechi rămânând suspendate în acea veşnicie.

În ritualurile importante, participanţii luau Loc în ordinea rangului, de la Nord spre Sud, aceeaşi ordine fiind respectată şi pentru vârstă, cei mai bătrâni aşezându-se la Nord50. Acest fapt e justificat, deoarece cei mai bătrâni sunt mai aproape de momentul veşniciei, iar cei mai înţelepţi - cum se considera a fi cei cu ranguri mai mari - sunt mai aproape de Stăpânitorul Ceresc; în ordine inversă, cei mai implicaţi în muncile agricole, deci mai activi, sunt mai aproape de Loja Yangului, de influenţa stelei Antares. Paradoxul apare ori de câte ori Adevărul este complet sau, cu alte cuvinte, şi paradoxul este un aspect al realităţii.

Este deci clar că Nordul e Loja Iernii, a întunericului, a somnului, şi această caracteristică este semnalată şi în alte ritualuri: Locul vinului este mai la Nord decât Locul Apei, datorită proprietăţilor lui morfice51.

Remarcăm că Timpul este pentru chinezii vechi continuu, momentul veşniciei fiind implicat în ciclicitatea lui, fapt care permite interpretarea Morţii individului ca pe un fenomen Natural, intrând în circuit, fără să-l întrerupă sau veşnicia este un moment al Timpului continuu (citeşte Cer şi Yang) şi ea îşi găseşte Locul în Spaţiu (citeşte Pământ şi Yin)52.

Astfel privite Yinul şi Yangul, apare ca primă şi ultimă condiţie a asamblurii lor naturale fenomenul de echilibru, care reprezintă pertinenţa fiecărui moment. Un caz particular de echilibru este sănătatea, şi ea nu poate fi arestată într-o definiţie formulată în parametrii cantitativi, deoarece intercondiţionările se ţin lanţ, se ramifică, sunt returnante şi funcţionează doar într-un Univers dinamic. Realităţile cantitative se exprimă în valori relative: este mai mult Yin decât Yang, mai mult Frig decât Cald, sau chiar "prea mult" Yin etc. Cum şi cine apreciază această estimare? Răspunsul Antichităţii e categoric: Bunul simţ!

Toate cele expuse până aici se află în glose  şi înţelegerea lor este uşurată atunci când sunt abordate semnele vechi, care apar mult mai desluşite, stârnind în noi sumedenie de imagini lămuritoare.

le flot de la voie Lactée s'y jettent en masse sans qu'il se comble ou diminue en rien." (Liezi chap. 5,.. cf. în "Anthologie des mythes et légendes de la Chine ancienne", textes choisis,....par Rémi Mathieu, GALLIMARD, 1989, pag. 213). Dar acea lume în care ne împinge Yinul până în punctul lui de maximă intensitate, punct POARTĂ spre LUMEA ÎN CARE TOŢI VOM INTRA ŞI DIN CARE TOŢI NE-AM IVIT, TREBUIE SĂ AIBĂ O SIMILITUDINE CU LUMEA NOASTRĂ; ea va fi alcătuită TOT DIN CINCI MIŞCĂRI: "Au centre se trouvent cinq montagnes..." (ibid.pag 213). Acelaşi model pentru Vid. Deci punctul de deflexie este de fapt un punct de simetrie. Iar punctul de simetrie, o poartă prin care pătrunde într'un sens su altul imaginea eternă a modelului Lumii, şi Fiinţele care termină sau încep Viaţa. ŞI ASTA ÎN SOLSTIŢIUL DE IARNĂ, CĂCI NUMAI EL E POARTA ÎNTRE A FI FOST ODATĂ ŞI A NU FI FOST ÎNCĂ.

50    ?) "Ils se rangent du nord au sud, par ordre de dignité, les plus dignes au nord." (În

"CÉRÉMONIAL" <I LI [ ]> (EFEO), trad. de Séraphin Couvreur, CATHASIA, PARIS, cap. I CHEU KOUAN LI, pag. 1). Apoi: "Ils sont rangés du nord au sud, par ordre d'âge, les plus âgés au nord." (Ibid. pag 4).

51    ?) "Il y a toujours une amphore pour l'eau; l'amphore pour vin est au nord de celle qui contient l'eau." (Ibid. cap. VII, pag. 214-215).

52 ?) merită analizată aici ideograma HENG [ ] prin care chinezii desemnează "perenitatea"

(numele celei de-a 32-a hexagrame din Yi jing): în stânga Inima ( à ), iar în dreapta, între cele două maluri ale râului (yin Ţi yang), o barcă (conform mitului potopului semnificând renaŢterea).

Această axă întinsă între Antares şi Steaua Polară este axa LEGICĂ a Lumii, dar nu cea REALĂ. Am văzut cât de important este fenomenul de "devenire" şi această devenire se hrăneşte cu Timp. Aşa se face că Iarna nu se consideră jumătate consumată a doua zi după solstiţiu, ci împinsă de INERŢIA Frigului de abia se deslănţuie tocmai pe "terenul" devenirii Primăverii. De fapt şi ea a "luat în primire" puterea asupra vremii, tot cu întârzâiere, căci şi Toamna a avut inerţia ei, şi aşa mai departe. Deci Axa REALĂ a Lumii o va "urma" pe cea LEGICA, luând o poziţie PERPENDICULARĂ pe ea. Astfel, cel mai Yang dintre toate Yangurile este PRIMĂVARA, LEMNUL, şi multe sărbători ale echinocţiului de Primăvară îşi revendică steaua Antares (riturile de "înnoire" a Focului etc.); acest fapt se justifică şi prin aceea că Anotimpul Primăverii este de abia un început al Yangului şi că acesta mai are, pe lângă puterea pe care n-a consumat-o, şi Timp în care să se desfăşoare, or, noi am spus că Timpul este "Natura" Cerului, la fel cum Căldura este "Energia" lui. Este deci mai Yang Primăvara decât Vara. Tot aşa echinocţiul de Toamnă se comportă ca şi cum ar fi quintesenţa Yinului, din aceleaşi motive: n-are la îndemână Frigul Iernii, dar acesta va veni, urmează. Mai beneficiază de Uscăciune care este chezăşia Nevieţii. Dacă regina tărâmului Morţii - Apa, este indispensabilă Vieţii, hrăneşte Viaţa, Uscăciunea Toamnei care "mineralizează"53 Viaţa, adunându-o în seminţe, pentru a nu putea fi distrusă de tirania Apei care îngheţând poate strica structura programului unei vieţi care va trăi în viitor; atunci categoric, contrar oricărei aşteptări şi partajări, Toamna este mai Yin decât Iarna. Aşa e de fapt; Metalul, emblema Toamnei, este mai Neviaţă decât Apa, emblema Iernii. Nu va fi având Toamna pecetea stelei Polare, dar are puterea de a omorî tot ce este neesenţial pentru o Viaţă care de aici încolo trebuie să înceapă, de a transfera întunericului nopţii, adică Iernii, mesajele "ascunse" ale fostei Vieţi luxuriante, chiar dacă aceasta s-a ghemuit într-un Spaţiu nebănuit de mic pentru a putea traversa "clandestin" tărâmul îngheţat. Spun lămurit aceasta vechii chinezi când folosesc pentru execuţiile punitive doar Anotimpul Toamnei54. Legătura între Pământ şi Oameni încetează. În ritualuri ei spun că nu vor să-l deranjeze în Timp ce doarme, dar de fapt ei se leapădă de el pentru a nu fi cuprinşi de soarta lui, înrobirea lui în chingile Apelor, a Întunericului. Dar ce este mai grav, e că şi legătura între Om şi Cer se întrerupe, Omul rămânând singur în besnă. De altfel în besnă, la nimic nu foloseşte să fi însoţit de cineva. Şi acest fapt e stipulat în glose. Şi încă ceva: prin bezna Iernii ,ei nu înţeleg doar absenţa Luminii, ci şi a Sunetului. "Ochiul nu are ce vedea, urechea nu are ce auzi!". Dar Omul va intreprinde ceva (e drept, extrem de primejdios - după cum se va vedea mai târziu ), pentru a se implica, nu numai pe Timpul Iernii când partida lui - VIAŢA - este "persecutată" de către Natură, ci în orice împrejurare în care doreşte să beneficieze de o ambianţă după propriul lui gust, valabilă pentru propria lui măsură, şi care să fie şi LEGITIMĂ, şi OPTIMALĂ, şi CONVENA-BILĂ. E vorba de Universul CEREMONIILOR. Sunt ceremoniile ce se înfiripă firesc, fiind inspirate din TRADIŢIE55, Univers care a adaptat cât a putut mai mult

53    ?) Mecanismul uscării este unul de "esenţializare". Obţinerea unei "esenţe", a fost considerată de către vechii Daoişti ca un artificiu, în care Omul în mod deliberat şi la ordinul iniţiativei proprii, îndepărtează amănuntele, pentru a reţine ceea ce consideră el că e important. Dar concentrarea seminţelor prin înlăturarea Apei, dovedeşte că există şi un proces de esenţializare Natural. Şi noi am criticat în această carte demersurile de esenţializare ale Omenirii, ca nefiind procese Naturale. Facem acum cuvenita corectură, diferenţiind cele două moduri de a obţine esenţe, cu motivaţiile şi modalităţile lor.

54    ?) În luna a II-a a Toamnei, "Les officiers (les juges) reçoivent l'ordre de revoir une seconde fois toutes les lois pénales. Pour condamner à la décapitation ou à tout autre genre de mort, il faut

un crime qui merite la mort;..." (În "LI JI [ ]" sau "MÉMOIRES SUR LES BIENSÉANCES ET LES CÉRÉMONIES", trad. de Séraphin Couvreur, CATHASIA, 1950, vol. I, partea II-a, cap. IV IUE LING, art. V, versetul 8, pag. 380).

55    ?) Nu toţi chinezii vechi admit autoritatea Antichităţii, din motivul că ea a cristalizat unele

Omul la condiţiile Naturii. Sau, altfel zis, fără să intervină părtinitor, Omul a recepţionat amprenta Cerului, lăsând să cristalizeze de la sine56, fără criterii artificiale, datini, obiceiuri primitive răzleţe, ivite întâmplător, care vor trebui de aici înainte, datorită originii şi calităţii lor, atestate prin verificările la care le-a supus Timpul, să se structureze şi să devină adevărate LEGI. Este părerea lui

Kong Zi [ ], latinizat în Confucius, care începe şi reuşeşte o vastă campanie de "ritualizare"57 mai ales a prestaţiilor sacre, dar nu numai. Demersul lui, aşteptat şi bine primit de istorie, va fi dezvoltat de o şcoală, şi identificat cu un mod de Viaţă, nu arareori confundat cu un "sistem religios", durând până în zilele noastre, cu toate că modificările încasate în acest Timp au dus la o destul de mare transformare (care nu mai permite compararea cu formele iniţiale) a concepţiei. În

adevăruri în alte condiţii care nu se regăsesc azi; în cap. 14 al cărţii lui Zhuang Zi [ ], se spune: "Pour aller sur l'eau, on prend une barque; pour aller par terre, on prend un char; impossible de voyager par eau en char, par terre en barque. Or les temps passés sont aux temps présents, comme l'eau et la terre; l'empire des Tcheou et le duché de Lou se ressemblent, comme une barque et un char. Vouloir appliquer maintenant les principes surannés des anciens, vouloir employer dans le duché de Lou les procédés de l'empire des Tcheou, c'est vouloir voyager en barque sur la terre ferme, c'est tenter l'impossible. Confucius travaille en vain et s'attirera des malheurs, comme tous ceux qui ont tenté d'appliquer un système donné, dans des circonstances différentes." (În "LES PÈRES DU SYSTEME TAOÏSTE" <LAOZI, LIEZI, TCHUANG TZEU>, trad. de Léon Wieger, CATHASIA, PARIS, 1950, pag. 323). Precizăm că autorul citatului era (după cum îl clasifică şi cartea care îi publică Înţelepciunea) Daoist, şi, după cum vom vedea mai jos, aceştia nu agreau obţinerea de şabloane aplicabile nici chiar în circumstanţe pertinente, pretinzând spontaneitate fiecărui moment: "Tut ab die Heiligkeit, werft weg das Wissen, / so wird das Volk hundertfach gewinnen. / Tut ab die Sittlichkeit, werft weg die Pfilicht, / so wird das Volk zurückkehren zu Kindespflicht und Liebe. / Tut ab die Geschicklichkeit, werft weg den Gewinn, / so wird es Diebe und Räuber nicht mehr geben. / In diesen drei Stücken / ist der schöne Schein nicht ausreichend. / Darum sorgt, dass die Menschen sich an etwas halten können. / Zeigt Einfachkeit, haltet fest die Lauterkeit ! / Mindert Selbstsucht, verringert die Begierden ! / Gebt auf die Gelehrsamkeit ! / So werdet ihr frei von Sorgen." (În "LAOTSE TAO TE KING" Das Buch vom Sinn und Leben Übersetzt und mit einen Kommentar von Richard Wilhelm, Eugen Diedrichs Verlag, Düsseldorf - Köln, 1979, pag. 59).

56    ?) "Le Ciel en créant le genre humain, disait-il, a voulu que ceux qui connaitraient les premiers les lois de la sagesse, les enseignassent aux autres, et que ceux qui les comprendraient les premiers, les fissent comprendre aux autres. Je suis l'un de ceux qui ont compris les premiers les vrais principes; je veux les faire comprendre aux autres." (În "OEUVRES DE MENG TSEU", trad. de F.S.Couvreur, deuxieme edition, LIBRAIRE ORIENTALE & AMERICAINE, E. Guilmoto Editeur, PARIS, 1878, cartea V, cap. II, verset I, pag. 534). De remarcat că Meng Zi [

] nu era nici daoist, nici confucianist (cu toate că afirmă cu orice prilej stima şi simpatia pentru acesta din urmă), ceea ce ne face să înţelegem că părerea că legile Cerului sunt accesibile şi transmisibile, este unanimă în China Antică. Acest fapt era logic deductibil, însă am adus unul din multele citate referitoare la aceasta, pentru a face cunoscută exprimarea explicită a acestui Adevăr.

57    ?) Oferim o pledoarie a lui Confucius, în care îşi justifică demersul, atacând ineficienţa adversarilor daoişti, pe care îi socoteşte că au avut puterea de a influenţa lumea: "Confucius se prosterna, puis, s'étant relevé, il dit: Depuis ma jeunesse, jusqu'à cet âge de soixante-neuf ans (avant-derniére année de sa vie), moi K'iou j'ai étudié sans cesse, sans être instruit dans la science suprême (taoïsme). Maintenant que l'occasion m'en est donnée, jugez de l'avidité avec laquelle je vais vous écouter. - Le vieillard dit: je ne sais si nous nous entendrons; car la loi commune est, que ceux-là seuls s'entendent, dont les sentiments se ressemblent. En tout cas, et à tout hasard, je vais vous dire mes principes, et les appliquer à votre conduite...Vous vous occupez exclusivement des affaires des hommes. L'empereur, les seigneurs, les officiers, la plèbe, voilà vos thèmes; parlons-en. Vous prétendez morigéner ces quatre catégories, les obliger à se bien conduire, le résultat final étant un ordre parfait dans laquel tout le monde vivra heureux et content. Arrivez-vous vraiment à créer un monde sans maux et sans plaintes?.. Il suffit, pour affliger le plébéien, que son champ ne rapporte pas, que son toit goutte, qu'il manque d’aliments ou d'habits, qu'ont lui impose une nouvelle taxe, que les femmes de la maison se disputent, que les jeunes manquent de respect aux vieux. Comptez-vous vraiment arriver à supprimer toutes ces choses?.. Les officiers se chagrinent des dificultés de leurs charges, de leurs insuccès, des négligences de leurs subordonnés, de ce qu'on ne reconnaît pas leurs mérites, de ce qu'ils n'avancent pas. Pourrez-vous vraiment changer tout cela?.. Les seigneurs se plaignent de la déloyauté de leurs officiers, des rébellions de leurs sujets, de la maladresse de leur artisan, de la mauvaise qualité des redevances

replică58, critica daoiştilor vine să reglementeze şi să pună la locul lor faptele: în primul rând, Omul îşi pierde locul natural59 în această întreprindere; el trebuia să rămână între Cer şi Pământ, acolo unde l-a aşezat Natura. Or, devenind formulator de Legi, el începe o mişcare de ASCENDENŢĂ, îndreptându-se către o poziţie Yang, nenaturală pentru el. În al doilea rând, ideea păcătuieşte fiind o "iniţiativă", formă de manifestare îngăduită tot numai Yangului (după părerea daoiştilor), şi condamnată la Oameni. Ea este o boală, un dezechilibru, independent de faptul că "ingredientul" adăugat în exces (Yangul) este unul dintre cele două care au creat şi acum guvernează Lumea, şi mai cu seamă este cel mai râvnit de Lumea cea multă60. Să se umple Viaţa noastră cu forme goale de conţinut, inventate de un

qu'on leur paye en nature, de l'obligation de paraître souvent à la cour les mains pleines, de ce que l'empereur n'est pas content de leurs présents. Ferez-vous vraiment que tout cela ne soit plus?.. L'empereur s'afflige des désordres dans le YINN et le YANG, le froid et le chaud, qui nuit a l'agriculture et fait souffrir le peuple. Il s'afflige des querelles et des guerres de ses feudataires, qui coûtent la vie à beaucoup d'hommes. Il s'afflige de ce que ses règlements sur les rites et la musique sont mal observés de ce que ses finances sont épuisées, de ce que les relations sont peu respectées, de ce que le peuple se conduit mal. Comment ferez-vous, pour supprimer tous ces

désordres?..." ("NAN HUA ZHEN JING" [ ], opera lui ZHUANG ZI [ ], cap 31 / A, în "LES PÈRES..." trad. de Léon Wieger. CATHASIA, PARIS, 1950, pag. 485). Răspunsul pe care tot Confucius îl dă, după părerea sa, se impune: TOTUL SE REZOLVĂ DOAR PRIN LEGI ŞI CEREMONIAL! Dar nu tot aceasta este părerea daoiştilor, pe care o să avem ocazia să o vedem pe cuprinsul cărţii.

58    ?) Vom folosi ca obiecţie chiar răspunsul bătrânului daoist, cu care Confucius dialoga în nota precedentă: "Vous n'y comprenez rien, fit le vieillard étonné; vraiment, vous êtes bien borné. C'est votre manie de vous occuper de tous et de tout, de poser en censeur et en magister universel, qui vous attire ces tribulations. Ecoutez cette histoire: un homme avait peur de l'ombre de son corps et de la trace de ses pas. Pour s'en délivrer, il se mit à fuir. Or, plus il fit de pas, plus il laissa d'empreintes; quelque vite qu'il courût, son ombre ne le quitta pas. Persistant malgré tout à croire qu'il finirait par la gagner de vitesse, il courut tant et si bien qu'il en mourut. L'imbécile ! S'il s'était assis dans un lieu couvert, son corps n'aurait plus projeté d'ombre; s'il s'était tenu bien tranquille, ses pieds n'auraient plus produit d'empreintes; il n'avait qu'à se tenir en paix, et tous ses maux disparaissaient...". (Ibid. pag. 487). Ceea ce am dorit să precizăm prin citat, s'a conturat deja, aşa că nu continuăm. Adepţii lui Dao, pledează pentru noniniţiativă, cum pe de cealaltă parte, cei ai lui Confucius, pentru ceremonialul formulator, deci activ, al cărui autori pretind că în alcătuirea lui au folosit ca sursă de inspiraţie glasul Cerului, surprins în tradiţie de către istorie.

59    ?) "Il en faut tout autrement, au temps de la nature parfaite, au temps des anciens souverains, avant FOU-HI, CHENN-NOUNG et HOANG-TI. Alors, les hommes ne connaissaient, en fait d'annales, que les cordelettes à noeuds (quippus). Ils trouvaient bonne leur grossière nourriture, bons aussi leurs simples vêtements. Ils étaient heureux avec leur meurs primitives, et paisibles dans leurs pauvres habitations. Le besoin d'avoir des relations avec autrui, ne les tourmentait pas. Ils mouraient de veillesse, avant d'avoir fait visité à la principauté voisine, qu'ils avaient vue de loin toute leur vie, dont ils avaient entendu chaque jour les coqs et les chiens. En ces temps-là, à cause de ces moeurs-là, la paix et l'ordre étaient absolus. - Pourquoi en est-il tout autrement de nos jours? Parce que les gouvernants se sont entichés des Sages et de leurs inventions. Le peuple tend le cou, et se dresse sur la pointe du pied, pour regarder dans la direction d'où vient, à ce qu'on dit, quelque Sage. On abandonne ses parents, on quitte son maître, pour courir à cet homme. Les piétons se suivent à la queue leu-leu, une file de chars creuse de profondes, ornières, dans le chemin qui mène à sa porte. Tout cela, parce que, imitant les princes, le vulgaire lui aussi s'est entiché de science. Or rien n'est plus funeste, pour les états, que ce malheureux entichement." (Ibid., cap 10, paragraful C, pag. 279- 281.).

60    ?) Lucrurile pe care nu le avem, le râvnim. O poziţie către care s'a tins în permanenţă în istorie dorinţa popoarelor, a fost cea a aristocraţiei. "Les règles de l'étiquette ne descendent pas jusqu'aux hommes du peuple, (c.- à - d., les hommes du peuple ne sont pas tenus d'observer un cérémonial compliqué ou dispendieux, parce qu'ils n’en ont ni le temps ni les moyens). (51). Le code criminel ne s'élève pas jusqu'aux grands préfets (c. - à - d., si un grand préfet ou un dignitaire d'un rang plus élevé commet un crime, il subit une peine différente de celle qui est infligée d’après les lois

pour le même crime à un homme du peuple).". (În "LI JI" [ ] sau "MÉMOIRES SUR LES BIENSÉANCES ET LES CÉRÉMONIES", trad. de Séraphin Couvreur, CATHASIA, PARIS, 1950, partea I, vol. I, art. IV, verset. 50, 51, pag. 53. citat şi cu altă ocazie).

Om numai sub pretextul că IMITĂ marele Yang? se întreabă până azi adepţii - din ce în ce mai puţini - Daoismului primar.

Exagerarea prin Yin în ceea ce priveşte doctrina morală a fost exersată mai ales de către daoiştii primari, care recomandau Omului să îşi lichideze orice iniţiativă pentru a putea "încasa" mai lesne orice influenţă a ambianţei. Dar în ambianţă, cel care formulează este Yangul, Cerul, deci Omul supunându-se ambianţei, vidându-se de iniţiativă, se va erija în "perechea" Yangului, deci în Yin, în modul cel mai intens, astfel încât, împlinindu-se, să treacă în Yangul Ceresc. Înţeleptul - spuneau daoiştii primari - trebuie să se asemene Apei61, adică să se supună oricărei forme pe care o umple, să se lase mode lat de orice influenţă, cum ar fi cea a atracţiei Pământului, SĂ CURGĂ asemeni Ape, SĂ ASCULTE, Cuvântul fiind cea mai puţin contondentă forţă din punct de vedere material care este recepţionată de Om. Ideograma reprezentând Înţeleptul de prim ordin conţine în componenţa ei şi o ureche; sunetul este mesajul cel mai lipsit de aport de substanţă. Dimensiunea pe care îşi va desfăşura daoistul trăirea se va îndrepta spre lăuntrul propriei Fiinţe, spre adevăratul Centru. Această atitudine este propice CULTURII, care înglobează şi fenomenul mistic, ce scapă de sub controlul raţiunii, la fel cum Confucianismul este propriu CIVILIZAŢIEI care statutează prin Legi şi ceremoniale relaţiile sociale, cunoscând o mişcare de expansiune contrară concentrării.

Insistăm atâta asupra acestei teme, deoarece, cu o suficienţă greu de acceptat, o sumedenie de autori occidentali, şi din păcate şi extrem orientali moderni, au facilitat încetăţenirea părerii că în mod cu totului mecanic şi recursiv, Yinul este o altă expresie pentru substanţă, recte materie, iar Yangul una echivalentă cu cea care exprimă conceptul de Energie. Astfel privite lucrurile, nu vom înţelege nici un text care se exprimă în termenii "Energiile Yin şi Yang" sau "substanţa Yang", decât adaptând prin traducere expresia, ceea ce constituie un fals grosolan. Acest "intermezzo" în afara subiectului ne va îngădui - nădăjduim - să ne continuăm expunerea cu privire la Yin şi Yang.

Multiple situaţii reprezentând aplicaţii de frecvenţă şi interes sunt generate de către "contactul" dintre Yin şi Yang, cum ar fi confruntarea dintre partea Yang a corpului Omenesc şi Pământ (Pământul reprezentând bineînţeles Yinul), ceea ce nu constituie o poziţie de excepţie. Ca orice "forţe" contrare - sau mai bine - opuse (fie şi numai prin direcţie), Yinul şi Yangul "se caută"62 şi datorită faptului că ele nu pot fiinţa (cel puţin în Lumea noastră) independent unul de celălalt63.

Un fapt care trebuie subliniat în acest context este că aristocraţia a polarizat în jurul Yangului, iar populaţia de rând în jurul Yinului. Se pot deduce aceste orientări din textul cărţii de până acum, precum şi de aici încolo. Omul din popor trebuie "să se supună", apropiindu-se de Pământ şi asemănându-se cu el, aristocratul să ordone asemeni Cerului; acest fapt a fost menţionat în prima parte a lucrării.

61    ?) "Höchste Güte ist wie das Wasser. / Des Wassers Güte ist es, / allen Wesen zu nützen ohne Streit. / Es weilt an Orten, die alle Menschen verachten. / Darum steht es nahe dem SINN." (În "LAOTSE TAO TE KING" Das Buch vom Sinn und Leben Übersetzt und mit einem Kommentar von Richard Wilhelm, Eugen Diederichs Verlag, Düsseldorf - Köln, 1957, pag. 48). În alt capitol, acelaşi autor spune: "Auf der ganzen Welt / gibt es nichts Weicheres und Schwächeres als das Wasser. / Und doch in der Art, wie es dem Harten zusetzt, / kommt nichts ihm gleich. / Es kanndurch nichts verändert werden. / Das Schwaches das Starke besiegt, / und Weiches das Harte besiegt, / weiss jedermann auf Erden, / aber niemand vermag danach zu handeln. // Also auch hat ein Berufener gesagt: / <<Wer den Schmutz des Reichen auf sich nimmt, / der ist der Hertz bei Erdopfern. / Wer das Unglück des Reiches auf sich nimmt, / der ist der König der Welt.>> / Wahre Worte sind wie umgekehrt." (Ibidem, cap. 78, pag. 121.). Desigur, texte extrem de multe pot fi citate în sprijinul afirmaţiei că "Înţeleptul trebuie să se asemene, <să ia exemplul> Apei <de la Apă>’’, dar demonstraţia a fost făcută şi numai cu citatele de mai sus.

62    ?) "L'énergie Inn veut effectuer sa liaison avec l'énergie Yang;.." (În "TRAITÉ DE MÉDECINE CHINOISE" de A. Chamfrault, Ed. Coquemard, Angoulème, 1957, tom. II, "LES LIVRES SACRÉS DE MÉDECINE CHINOISE", <în partea "SO OUENN">, cap. XXXV, pag. 133).

Este firesc ca în zona lor de confruntare să aibă loc fenomene de schimb (în cazul de faţă între Om şi cele două mari planuri ale Lumii). In reprezentarea Omului prin poziţia "culcat pe burtă", spatele Yang se adresează Cerului Yang, faţa ventrală Yin esteîndreptată spre Pământ; interfaţa Yin-Yang (aici nu e vorba numai de Yinul şi Yangul Corpului, ci şi de cele ambiante, care subliniază specificul celor din Organism) este pe la jumătatea Corpului şi va fi terenul - după cum spuneam - pe care se vor petrece schimburile la întâlnirea dintre cele două ipostaze, care pot tulbura pacea internă. De aceea este preferată pentru somn poziţia "pe spate"64: astfel o interfaţă Yin (frontală ventrală) / Yang (Cerul) se va afla imediat în faţa Corpului, iar cealaltă, Yang (frontală dorsală) / Yin (Pământ), imediat în spatele Corpului, acesta rămânând liniştit, atât pentru somn, cât şi pentru contemplare65.

63    ?) Această afirmaţie am mai făcut-o şi o vom mai face, deoarece reproduce o temă susţinută în multe texte vechi, însă textul pe care îl vom reproduce în cele ce urmează, plasează acest Adevăr în contextul în care trebuie înţeles: tendinţa de Yin sau Yang independent nu apare decât în moarte, pe care anticii o percepeau ca pe o faţă a realităţii, dar o faţă absurdă şi nedorită: "Lorsque un homme meurt, son âme raisonnable monte, et son âme sensitive descend. Pour dire mourir, les anciens disaient monter et descendre." (În "OEUVRES DE MENG TSEU", trad. de F. S. Couvreur, deuxieme Edition, LIBRAIRE ORIENTALE & AMERICAINE, E. Guilmoto Editeur, PARIS, 1878, cartea V, cap. I, versetul 4, pag. 517.). Este clar că partea care urcă este de sorginte Yang, şi se îndreaptă către origine, iar cea care descinde, este de origine Yin, şi face acelaşi lucru, numai că, aceste plecări sunt doar intenţii care nu vor avea ca efect o separaţie definitivă. Soarta sufletului după moarte este rezumată în altă parte a cărţii.

64    ?) Această poziţie "cu faţa în sus" sau "pe spate" e benifică şi după cum reiese din povestirea lui Zhang Hua (Descrierea tuturor lucrurilor cap. Yiwen): "În palatul cârmuitorului din Xu o femeie a rămas grea şi a născut un ou. Acest lucru a fost socotit drept semn prevestitor de rău, şi oul a fost aruncat pe malul rîului. Era o văduvă care avea un cîine, pe nume Gusang. Cîinele a găsit oul aruncat şi l-a adus acasă în bot. Apoi a început să-l încălzească cu căldura trupului său, şi din găoace a ieşit un băieţel. Cînd (băieţelul) a apărut pe lume, stătea întins pe spate cu faţa în sus şi de aceea, i s-a dat numele de Ya - Cel ce stă cu faţa în sus. În palat s-a aflat despre aceasta, şi băiatul a fost luat acolo. El a crescut, a devenit Înţelept şi omenos şi a moştenit ţara cîrmuitorului din Xu. De atunci, el a început să lege toată ţara cu căi de apă. Săpîndu-se canale între (domeniile) Chen şi Cai, au fost găsite un arc roşu şi săgeţi roşii. De atunci Ya, s-a autodenumit Xu Yawang (Wang are sensul de "cîrmuitor", "suveran" -n.t.). Prinţii din treizeci si şase de feude din zona fluviilor Changjiang şi Huaishui i s-au supus. Cînd Muwang a auzit despre aceasta, a trimis o caretă trasă de doisprezece cai care, în răstimp de o zi a ajuns pînă la (ţara) Chu. (Celor din Chu) li s-a dat poruncă să-l atace pe Yawang. Yawang era din fire omenos şi nu l-a răbdat inima să lase norodul pradă nenorocirii pe care le-ar fi adus-o războiul. Înfrînt de cei din Chu, el a fugit la poalele muntelui Dongshan din judeţul Wuyuan, oraşul Pengcheng. Pe el l-au urmat cîteva zeci de mii de oameni. Drept urmare, acest munte a început să fie numit Xushang - Muntele lui Xu. În vîrful muntelui a fost durată o peşteră din piatră, în care sălăşluia o forţă făcătoare de minuni şi oamenii veneau aici să se închine. Acest loc mai există şi în zilele noastre." (cf. Yuan KE "MITURILE CHINEI ANTICE", trad. de Toni Radian, Editura ştiinţifică şi Enciclo-pedică, BUCUREŞTI, 1987 pag. 481, nota 70).

Înţelesurile implicate în text sunt multiple şi precoce de desluşit în acest moment al cărţii; amintim doar că treizeci-şi-şase este jumătatea unui anotimp, că arcul avea culoare roşie, ceea ce îl făcea să aparţină Lojii Focului, iar războaiele aparţineau Lojii Metal, care beneficiază de culoarea albă, etc. Oricum mesajul notei vine să susţină benificitatea poziţiei "cu faţa în sus", să atragă atenţia că textele vechilor chinezi nu trebuie să fie obiectul unor lecturi sumare şi de "prima vista", şi adăugăm noi aici, bogăţia de înţelesuri creşte mai ales când textul este parcurs în limba în care a fost conceput.

65    ?) "Was du zusammendrücken willst, / das musst du erst richtig sich ausdehnen lassen. / Was du schwächen wilst, / das musst du erst richtig stark werden lassen. / Was du vernichten willst, / das musst du erst richtig aufblühen lassen. / Wem du nehmen willst, / dem musst du erst richtig geben. / Das heisst Klarheit über das Unsichtbare..." (În "LAOTSE TAO TE KING" Das Buch vom Sinn und Leben Übersetzt und mit einem Kommentar von Richard Wilhelm, Eugen Diederichs Verlag, Düsseldorf 1957, cap. 36, pag. 76.). De unde se vede că, pentru vechii chinezi, fenomenele, atunci când erau contrarii, se aşterneau în Natura în mod alternativ.

Aceste două aspecte primordiale ale realităţii nu pot fi cunoscute decât prin contemplaţie care se adresează fenomenelor generale şi nu coboară la înregistrarea amănuntelor nesemnificative66.

De fapt contemplaţia este singura cale de cunoaştere în profunzime şi de implicare în realitatea necoruptă, nealterată de către iniţiativa Omului, cea mai mare catastrofă care poate distruge echilibrul natural67.

Vorbim de atâta vreme despre Yin şi Yang, fără a le fi discutat originea. Trebuie să constatăm că procesul de cunoaştere în opinia occidentalilor consideră o cale mai ales deterministă, în care originea obiectului de cunoscut rezolvă o mare parte din înţelegerea devenirii, soartei, rostului etc. Deci, de unde vin aceste

două "feluri" ale realităţii? Răspunsul îl găsim la Laozi [ ], în Dao De Jing [

], care ne spune că Dao naşte Unul, acesta Doi (adică pe Yin şi pe Yang), care la rândul lor nasc Trei (Cerul, Pământul, şi Omul)68 - care dau naştere celor "zece mii de făpturi" (adică toată Lumea, în diversitatea ei)69.

66    ?) Vezi Laozi [ ], "Dao De Jing" [ ], cap. 38.

67    ?) "Il faut laisser le monde aller son train, et ne pas prétendre le gouvernaimer. Autrement, les natures viciées n'agiront plus naturellement (mais artificiellement, légalement, rituellement etc.). Quand toutes les natures, étant saines, se tiennent et agissent dans leur spHère propre, alors le mond est gouverné, naturellement et de lui-même; pas n'est besoin d'intervenir. Jadis, par son gouvernement, le bon Yao réjouit ses sujets. Or, la joie, qui est une passion, rompt l'apathie naturelle. Le gouvernement de Yao fut donc défectueux, puisqu'il passionna ses sujets. - Le méchant Kie affligea ses sujets. Or, l'affliction qui est une passion, rompt la plaicidité naturelle. Le gouvernement de Kie fut donc défectueux, puisqu'il passionna ses sujets. - Toute émotion, étant contre nature, est instable, et ne peut durer. Le plaisir, la complaisance, sont des émotions du principe YANG. Le déplaisir le ressentiment, sont des émotions du principe YINN. Dans le macrocosme, la perturbation du YINN et du YANG, fait que les quatre saisons ne viennent pas à leur heure, que la succession du froid et du chaud n'arrive pas à point nommé. Dans le microcosme humain, le déséquilibrement du YINN et du YANG par les passions, cause pareillement de grands désordres. Les corps souffrent, les esprits pâtissent. Les hommes ne tiennent plus en place, perdent le contrôle de leurs pensées et de leurs désirs, entreprennent et n’achèvent pas, (leurs passions mobiles se portant sans cesse vers d'autres objets)... Toute théorie, toute convention, est fausse et fausse. Les théories optiques ont faussé la notion naturelle des couleurs. Les théories acoustiques ont altérées la vraie notion des sons. Les théories sur la bonté, ont perverti la spontanéité des relations. Les théories sur l'équité, ont oblitéré le sens inné de la justice. Les théories sur les rites ont produit la subtilité, celles sur la musique ont développé la lascivité. Les théories sur la sagesse ont multiplié les politiciens, celles sur la science ont multiplié les ergoteurs. Passe encore que, s'en tenant pratiquement aux lois naturelles, on spéculait théoriquement sur les thèmes susdits; ce serait indifférent. Mais si, ayant mis en oubli les lois naturelles, on laisse ces spéculations influencer la pratique, ce sera le désordre et l'anarchie; et si on en vient à les borner à leur donner force de loi, hélas ! pauvre monde ! ce sera la frénésie en plein..." (În "LES PÈRES DU SYSTEME TAOÏSTE" trad. de Léon Wieger, CATHASIA, PARIS,

1950, în "NAN-HOA-TCHENN-KING" [ ], opera lui TCHOANG-TZEU [ ] (EFEO), cap. 11 / A, pag. 283.).

Elocvenţa acestui pasaj ne conturează clar poziţia morală a vechilor chinezi; e drept, autorul textului este un autentic daoist şi trăieşte în cea de a doua jumătate a primului mileniu dinainte de Iisus Christos, dar cu siguranţă că el exprimă o opinie mult mai veche, abandonată mai apoi puţin câte puţin.

68    ?) De remarcat că între cei trei, care dau naştere celor "zece mii de făpturi" [ ] (În traducerea citată de noi în nota următoare: "alle Dinge"), se numără şi Omul, dovadă a perspicaicităţii şi capaicităţii futurologice a anticilor, care nu numai că se acordă credinţei Creştine, care consideră că Cel ce a primit Chip de Om a participat la Geneză, prin El făcându-se tot ce este, dar şi prevăd modificările pe care le vor provoca Oamenii asupra Naturii, care poate deveni de nerecunoscut pentru unul care a trăit în vremuri de demult. Aceasta confirmă POSIBILITATEA Omului de a avea iniţiativă, ceea ce nu înseamnă că o şi recomandă, ei considerând că Natura aşa cum a fost structurată la început garanta o evoluţie mult mai bună decât cea desfăşurată sub iniţiativa Omului. Iar dacă Omul - Cuvânt a participat la Geneză, El avea calitatea de Fiu al Celui Prea Înalt, şi capaicitatea de Ascultare, ceea ce lipseşte Omului care la un moment dat şi-a exersat liberul arbitru, omologându'şi iniţiativa.

Ce este Dao se poate spune cu uşurinţă: CEEA CE NU POATE FI DEFI-NIT, CEEA CE NU POATE FI DESCRIS, DESPRE CARE NU SE ŞTIE NIMIC70. Oricum, după cum vedem din citat, este precursor lui Yin şi Yang. Ce putea fi înainte de a fi ceva? În Daoism , nimic altceva decât NIMICUL, pe care

anticii îl numesc DAO [ ]71. E drept, în partea introductivă, noi am prezentat o

poveste care spunea că Lumea a luat naştere din Haos (HUNDUN [ ]), care a fost structurat cu ajutorul unor găuri, fapt care nu contrazice versiunea de faţă, ci doar schimbă forma de prezentare. Iar Nimicul e greu de definit, deşi are mai multe ideograme (majoritatea exprimând o negare) prin care e consemnat: WU, XU, ZHENKONG, MEI DONGXI, MEI SHENME, KONG, BU etc.; cel pe care

69    ?)

"Der SINN erzeugt die Eins. / Die Eins erzeugt die Zwei. / Die Zwei erzeugt die Drei. / Die Drei erzeugt alle Dinge. / Alle Dinge haben im Rücken das Dunkle / und streben nach dem Licht, / und die strömende Kraft gibt ihnen Harmonie..." (În "LAOTSE TAO TE KING" Das Buch vom Sinn und Leben Übersezt und mit einem Kommentar von Richard Wilhelm, Eugen Diederics Verlag, Düsseldorf-Köln, 1957, cap 42, pag. 85.).

Acest panoramic al devenirii Lumii este preluat şi de către alte culturi extrem-orientale, dar formulat mult mai obscur; ne referim la secvenţa inaugurată de către UNUL, care apoi se diversifică luând înfăţişarea pestriţă a Lumii înconjurătoare, compusă dintr'o infinitate de cazuri particulare care se intersectează şi se succed. Oferim un citat din cea mai competentă traducere (competenţă scoasă la iveală de prepararea tranzlaţiei din sanscrită în română, la îndemâna cititorului, aşa cum considerăm noi că ar trebui traduse şi textele din Chineza veche): "Odată a avut loc o luptă între zei şi demoni. Zeii au cîştigat lupta şi au devenit încrezuţi, gîndind că victoria este a lor datorită propriilor lor puteri. În realitate, totul a fost datorită lui Brahman. Ei nu au ştiut aceasta, aşa că Brahman a vrut să ţină în frâu mîndria lor. În timp ce se felicitau între ei, o figură ciudată a apărut înaintea lor. Ei nu au ştiut cine era. La început l-au rugat pe Agni, zeul focului, să meargă şi să afle cine este, aşa că Agni a mers. Apropiindu-se de acea figură, cel din urmă întrebă. "Cine eşti tu?" Agni a răspuns: "Sunt Agni." "Ce ştii să faici?" a fost întrebat. "Pot să ard orice", a răspuns Agni. Atunci acea figură aşeză înaintea lui un strat de iarbă şi îi spuse: "Arde-l !" Agni a încercat în repetate rînduri, dar nu a putut. Ruşinat s-a întors la ceilalţi zei. "Am încercat să aflu cine este, spuse, dar nu am reuşit." Apoi zeii l-au rugat pe Văyu zeul vîntului. Acea figură l-a întrebat "Cine eşti tu?" şi Văyu răspunse "Sunt Văyu." "Ce eşti în stare să faici?" a fost întrebat. ’’ Pot să suflu orice ’’, a răspuns Văyu. Atunci acea figură aşeză înaintea lui acelaşi strat de iarbă şi îi spuse: "Bine, suflă-l !" Văyu a încercat în repetate rînduri, dar stratul de iarbă nu s-a clintit. De asemenea s-a întors ruşinat la ceilalţi zei. // În final Indra, conducătorul zeilor, merse să afle cine era acea figură. Dar înainte de a se apropia, acea figură a dispărut şi în locul ei a apărut o frumoasă zeiţă, împodobită cu minunate bijuterii. Ea era Umî Hamavatî. Indra a întrebat-o cine a fost acea ciudată figură şi Umî i-a răspuns că a fost Brahman. De asemenea ea îi spuse că ei au cîştigat lupta datorită lui Brahman. Indra atunci a înţeles că zeii îi datorează totul lui Brahman, că ei înşişi nu au nici o putere fără ajutorul lui Brahman. Zeii şi zeiţele şi toate puterile ce există au aceeaşi sursă iar acea sursă este Brahman." (În "KENA UPANIŞAD", traducere şi note bazate pe comentariile lui SANKARA de SWAMI LOKESWA-RANANDA, Ed. ARHETIP, BUCUREŞTI, 1996, pag. 22). Deci, ca şi la chinezii antici, Principiul creator, conservator şi desăvârşitor, este începutul, desfăşurarea şi încheierea tuturor lucrurilor. Monoteism, sub formă Panteistă. Mai trebuie observat ceva, ce nu ţine stringent de ideea căreia îi e închinată nota: că Viaţa, întruchipată în povestea brahmană de iarbă, nu poate fi distrusă de nici o forţă! Să fim atenţi, nici de Focul Yang, nici de componenta Lojii Viaţă (în modelul nostru) Vântul!

70    ?) "Es gibt ein Ding, das ist unterschiedslos vollendet. / Bevor der Himmel und die Erde waren, ist es schon da, / so still, so einsam. / Allein steht es und ändert sich nicht. / Im Kreis läuft es und gefährdet sich nicht. / Man kann es nennen die Mutter der Welt. / Ich weiss nicht seinen Namen. / Ich bezeichne es als SINN. / Mühsam einen Namen ihm gebend, / nenne ich es: gross. / Gross, das heisst immer bewegt. / Immer bewegt, das heisst ferne. / Ferne, das heisst züruckkehrend. / So ist der SINN gross, der Himmel gross, die Erde gross, / und auch der Mensch ist gross. / Vier Grosse gibt es im Raume, / und der Mensch ist auch darunter. / Der Mensch richtet sich nach der Erde. / Die Erde richtet sich nach dem Himmel. / Der Himmel richtet sich nach dem SINN. / Der SINN

l-a consacrat Laozi, WU [ ]72, a fost în mod eronat considerat în general în traducerile occidentale ca Vid. În cazul nostru73, el se confundă cu Dao, Calea care n-are o existenţă materială, fiind doar modalitatea prin care se face primul pas în

Geneză, şi anume SUFLUL (QI [ ]); acesta însă se prezintă prin două moduri, Yin şi Yang, care împreună cu Qi-ul însă, inaugurând etapa celor trei figuri (din

doi se nasc trei, QI [ ], YIN [ ], YANG [ ] sau, cu alte cuvinte, Omul [], Pământul [ ] şi Cerul [ ]), constituie fondul suficient pentru a da naştere

celor "zece mii de lucruri" [ ]. Dar, odată creat SUFLUL (QI [ ]), el nu va înlocui nici Vidul, nici Principiul, şi nici pe Dao (care sub o anumită incidenţă

richtet sich nach sich selber." (În "LAOTSE TAO TE KING" Das Buch vom Sinn und Leben Übersetzt und mit einem Kommentar von Richard Wilhelm, Eugen Diederichs Verlag, Düsseldorf - Köln 1957. cap. 25, pag. 65.).

71    ?) Există texte foarte vechi care spun că tocmai la început exista ceva care semăna cu un fâlfâit de aripi, dar acest nivel este destul de obscur şi este nevoie de o iniţiere semantică sporită pentru a îl putea asimila, iar profitul dobândit nu este stringent necesar în practica terapeutică.

72    ?) În "DICTIONAIRE CLASSIQUE DE LA LANGUE CHINOISE" par F. S. Couvreur, (Kuangchi Press 1993), la pag. 552, romanizat "OU" (EFEO), termenul se traduce: "N’exister pas, n'avoir pas, néant, rien, non, ne pas." apoi în expresii (spicuim): "Rentrer dans le néant", "Lever les yeux vers les espaces vides", "Sans jour fixe, continuellement, très prochainement", etc. De

remarcat că opusul lui este termenul "YOU" [ ] care, în acelaşi dicţionar (pag. 435), este romanizat ca "IOU" (EFEO) (spicuim): "Avoir, posséder, occuper, obtenir, acquérir, se rendre maître, tenir sous son autorité, gouverner.", şi în expresii: "il peut étendre ou développer ce qu'il a...", "Il n'est personne qui n'ait un bon commencement; peu parviennent à avoir une bonne fin.", "Il eut sous sa puissance les neuf provinces.", "Le prince qui gouverne le pays d'Hou.", "Considérer ou Traiter comme sien.", "Se complaire en ce que l'on possède, être satisfait de ce que l'on a, s'enorguieillir.", "Verbe auxiliaire qui marque un temps passé.", "Exister, vivre, être présent, être vrai, arriver, survenir...fertile, abondant...", "Et, de plus, en outre". Dacă am apela la alte dicţionare (în special cele vechi Chino-Chineze), am dobândi multe alte corespondenţe. În general, termenul "WU", are un caracter numeral, însemnând de multe ori "niciunul, niciuna", acoperind marea întindere din care răsar şi în care se pierd "cele zece mii de lucruri", adică Lumea înconjurătoare.

73    ?) Pentru indicarea "NIMICULUI" care generează TOTUL, şi în textele vechi se foloseşte

ideograma "WU" [ ]. Alegem ca exemplu textul lui Laozi [ ], din cap. XI din Dao De

Jing [ ]: "Dreissig Speichen umgeben eine Nabe: / In ihrem Nichts besteht des Wagens Werk. / Man höhlet Ton und bildet ihn zu Töpfen: / In ihrem Nichts besteht der Töpfe Werk. / Man gräbt Türen und Fenster, damit die Kammer werde: / In ihrem Nichts besteht der Kammer Werk. // Darum: Wass ist, dient zum Besitz. / Was nicht ist, dient zum Werk." (Ibid., pag. 51). În primul rând trebuie remarcat că se ia în discuţie golul din butucul roţii, care va fi umplut cu osia. Deci acest Nimic nu este doar o stare a trecutului, care a fost umplută de realitatea actuală, ci şi GOLUL REPREZENTAT DE VIITOR, ÎN CARE NIMIC NU ESTE DEOCAMDATĂ, DAR CU SIGURANŢĂ VA FI, CĂCI ACEST GOL, ACEST NIMIC, ABSOARBE ŞI GENEREAZĂ PRIN TENDINŢA LUI INTRINSECA DE A SE UMPLE. Deci istoria noastră este mărginită de două GOLURI, cel trecut şi cel viitor, dar care, undeva în afara câmpului nostru de cunoaştere, se împreună, având forma rotundă, a Cerului, a Timpului. Această formă satisface obsesia de ciclicitate a chinezilor antici şi dau unitate modelului Lumii zugrăvit de ei. Faptul că Wu se referă şi la viitor, reiese din "sintaxa" unor texte foarte vechi, care foloseau o scriere primitivă: "...Pour obtenir une longevité de dix mille ans, SANS FIN (s.n.)" (în CARACTÈRES CHINOIS - ETYMOLOGIE, GRAPHIES, LEXIQUES. par le P. Léon Wieger S.J., septième Edition, Imprimatur +G. Kupfer, M.M., 3 Déc. 1962, Episcopus Taichung, pag. 388). Alt text: (din anul 671 înainte de Iisus Christos) "...continuation du mandat imperial durant des années sans fin..." (Ibid. pag. 412). Sau: (text probabil din anul 571 înainte de Iisus Christos) "Pour dix mille génération sans (fin)." (Ibid pag. 422). Dimensiunile acestui gol sunt de neimaginat, având nu rareori numele de insondabil (e drept, nu numai din motive de mărime), ce l-a făcut să aibă în anumite contexte considerente care să îl asemene cu Apa. E adevărat, acest gol, cu toate că nu e perceput, e numai înţeles ca omogen, precum şi Apa, precum şi Haosul (Hundun), toate trei fiind generatori de Viaţă (trebuie menţionat, pentru înţelegerea perfectă a noţiunii de "omogen" în perspectivă chineză veche, că şi aliajele metalelor deci neviaţa, sunt omogene). Şi GENEZA primară, Marea Geneză, se consideră a urma traseul: Haosul a fost structurat cu ajutorul Golului

sunt acelaşi lucru), ele continuând să opereze creator74, în Timp (Cer, Yang) şi Spaţiu (Pământ, Yin), şi chiar să primească formele care dispar prin transformare, luând astfel o alură ciclică75, adică reluând Creaţia înecată în Moarte76.

Dar înainte de a se ajunge la ambianţa în care trăim noi acuma, s-a trecut

printr-o etapă, CERUL ANTERIOR [ ], mereu amintit, şi despre care vom vorbi foarte mult în cartea aceasta, ce trebuie iterat în acest moment al expunerii, fie şi numai din motive de discursivitate didactică.

Dacă în contextul lexigrafic urmele păsărilor au fost Modelul iniţial al trigramelor care reprezintă germenele ideogramelor, în GENEZA Cerului Anterior, aceleaşi urme de păsări vor prezenta Lumii cărămizile din care e constituit77 Universul Genetic, adică Cerul Anterior, care îşi merită pe deplin numele de CER. Spunem aceasta deoarece un Univers Genetic, prin natura lui creator, lucrativ, activ, toate acestea fiind atribute ale Yangului, care ca noţiune se confundă cu CERUL.

Se dedică lui FU XI [ ] patronajul acestui Univers. Într-adevăr acest Împărat legendar este "PRIMUL", este născut (după unele versiuni) dintr-o zeiţă; despre Locul în care şi-a avut palatul nu se prea vorbeşte, demersurile lui Imperiale s-au referit la scris care este o îndeletnicire zămislită din nevoia de a concretiza gândurile - produse ale raţiunii, ale capului care este "CERUL CERULUI" în împărţirea trupului pe cele trei tronsoane esenţiale (spre deosebire

de HUANGDI [ ] care a învăţat oamenii să se hrănească78 a "inventat" căsătoria, adică a orientat Omul spre GENEZA CA FAPT ÎN SINE, indiferent de

(găurilor) şi cu participarea absolut necesară a Apei se iscă însă şi Viaţa. Ceea ce trebuie neapărat acceptat, dacă vrem să înţelegem acest model, este că Golul (cunoscut în literatura de referinţă occidentală sub numele de Vid) este creator prin absorbţie, că ne hotărniceşte Lumea atât la graniţa începutului, cât şi a prezentului. Sunt recomandabile studii semantice ale formelor de negaţie, precum şi investigarea opusului fiecărei forme în parte, deoarece există modalităţi diferite pentru "nimic" sau "niciunul" etc., care pot, în anumite conjuncturi, înlocui forma consacrată de timp,

WU [ ].

74    ?) "Toute substance aura une fin. Le ciel et la terre étant des substances, finirent comme moi; si toutefois l'on peut appeler fin, ce qui n'est qu'un changement d'état. Car le Principe, de qui tout émane, n'aura pas de fin, puisqu'il n'a pas eu de commencement, et n'est pas soumis aux lois de la durée." (În "LES PÈRES DU SYSTEME TAOÏSTE" trad. de Léon Wieger, CATHASIA, PARIS, 1950, Liezi, cap. 1, paragraful F, pag. 73.).

75    ?) "Cette alternance successive est fatale, inévitable. Tout vivant cessera nécessairement de vivre, et cessera ensuite nécessairement d’être non-vivant, reviendra nécessairement à la vie." (Ibid.).

76    ?) Însăşi Viaţa şi Moartea sunt distribuite formelor primare; Viaţa este de natură Yang (adică are mai mult Yang decât Yin, tinde spre reperul Yang), iar Moartea, Repaosul Veşnic, aparţine Yinului, (adică are mai mult Yin decât Yang, se mineralizează, tinde să devină Yin).

77    ?) Din ce este sau a fost constituit Cerul Anterior, nu se ştie. Ştim doar că el ne-a lăsat nişte urme, reprezentate şi pe suprafaţa corpului, Meridianele "curioase", despre care vom avea prilejul să vorbim mult în cuprinsul acestei cărţi. Că nu se ştie nimic despre Universul nostru, că el nu este accesibil cunoaşterii noastre, afirmă mai multe texte, noi vom reproduce aici doar un fragment poetic al lui Qu Yuan (Qu Ping, Ling Yun, sau mai des Zheng Ze, poet şi om politic din vremea dinastiei Zhou, trăind aproximativ între 340-278 înainte de Iisus Christos, sinucis din motive patriotice, aruncându-se într'un rîu, fapt care a generat sărbătoarea corăbiilor-dragon, în fiecare cinci mai ale anului): "Pun întrebarea:/ Cu privire la începutul dintîi, cine ar putea să ne lumineze? / Pe atunci cerul şi pămîntul erau una, dar pe ce temei putem judeca acest răstimp? / Pe atunci stăpînea haosul adînc, dar cine ar putea aduce vreo lămurire? / Ceva se roti şi începu să plutească, cine ar putea desluşi [ce anume se rotea în vîrtelniţa aceea]? / Din bezna nemărginită ţîşni lumina, din ce pricină oare? / Împreunîndu-se au luat naştere [forţele] Yin şi Yang, de unde îşi trag obîrşia? / Bolta cerească numără nouă sfere, mîna cui le-a orînduit? / O lucrare atît de măreaţă, cine ar putea fi ziditorul ei dintîi?" ("Întrebări către cer" trad. din Chineză de Toni Radian, Editura ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987, pag. 39). Trebuie să remarcăm modul în care chinezii vechi şi-au construit sărbătorile: Zheng Ze trece de buna voie în tărâmul celălalt, prin apă, luând forma de dragon, după ce a cântat şi a întrebat cerul.

locul si modul în care se desfăşoară, indiferent de destinaţia produsului Genezei). Este clar că tot ce se face, toate activităţile şi cu atât mai mult cele care au un rezultat în făptură, în lucrul făcut, sunt ieşite din puterea Cerului, a Yangului, materia sau Pământul fiind inerte, neavând în sine vocaţia devenirii cu de la sine putere. Deci cele opt cărămizi din care e compus Cerul Anterior (sau mai exact pe care le-a folosit el la crearea Lumii şi singurele care au lăsat urme) vor fi prezentate ca nişte atribute verbale, spre deosebire de cele Cinci Mişcări ale Cerului Posterior care sunt expuse sub embleme substantivale. Dacă pentru simbolizare sunt "CER", "PĂMÂNT", "MUNTE" etc., în traducere exactă ele vor fi "CONDUCĂTORUL", "SUPUSUL", "NEMIŞCATUL" etc., pe când stemele Cerului Posterior sunt "LEMNUL", "FOCUL", "PĂMÂNTUL", "METALUL",

"APA". Aceste "Mişcări" [ ] ale Cerului Posterior vor fi "Mişcări" în măsura în

care sunt animate de "Energii" (cum a fost tradusă ideograma QI [ ]) cu o certă origine Cerească.

Aceste nuanţe nu sunt facultative, nu sunt de mică importanţă, ci dau fundamentul gândirii chineze antice. Dacă nu vom plasa sub alt beneficiu aceste noţiuni de bază (pe care acum le percepem de o manieră europeană), dobândind chiar o înţelegere de tipul "reflexului condiţionat", nu vom putea opera practic în câmpul terapiei prin înţepare79.

Am mai spus, Yinul şi Yangul sunt imperfecte, dar mecanismul erorii nu stă doar în "perfecţiunea" ambianţei, el fiind mult mai complex. Boala fiind o eroare, o abatere de la starea obişnuită, în ce priveşte inserarea Omului în ambi-anţă, indiferent de cine e vinovat (Omul sau Natura), acest mecanism ne interesează în cel mai înalt grad80 şi îl vom putea desluşi pe parcursul cărţii. 78    ?) "Huangdi a dobîndit prin sfredelire focul şi a început să gătească o hrană sărăcăcioasă. De atunci, oamenii au încetat să se mai îmbolnăvească de stomac." (Yuan KE, MITURILE CHINEI ANTICE, trad. de Toni Radian, Editura ştiinţifică şi Tehnică, Bucureşti, 1987, pag. 369, nota 81.

79    ?) Pentru a susţine cele afirmate, suntem obligaţi la o anticipare, e drept sumară, care va suporta dezvoltări laborioase în cele ce urmează: în ce ne priveşte, am dedus şi sperăm argumentat, o identitate logică între trigramele atât de discutate şi cele opt Meridiane curioase, care din punctul nostru de vedere sunt cele mai eficace modalităţi terapeutice atunci când sunt activate prin înţepături. Anticiparea noastră dezvăluie şi faptul că, datorită acestei similitudini, vestita pravilă Yi

Jing [ ] este introdusă în circuitul medical, subiectul ocupând cu prioritate textul acestui capitol, fapt care ne absolvă de o dezvoltare mai mare în acest moment. Ceea ce am dorit prin aceste insistenţe este o subliniere a necesităţii perceperii exacte a noţiunilor expuse, chiar dacă în context european ele par nuanţe care sunt susceptibile de a se confunda.

80    ?) "Koung tou tseu dit à Meng tseu: << Kao tseu dit: "La nature de l'homme n'est ni bonne ni mauvaise." Quelques-uns disent: "La nature peut servir à faire le bien ou à faire le mal. Ainsi au temps de Ouen ouang et de Ou ouang, le peuple aima la vertu; sous les règnes de Iou ouang et de Li ouang, le peuple fut enclin au mal." D'autres disent: "Les hommes sont les uns naturellement bons, les autres naturellement mauvais. Ainsi, sous un prince excellent comme Iao, il y eut un homme méchant comme Siang, d'un père détestable comme Kouseou naquit un grand sage comme Chouen; avec un neveu et un souverain comme Tcheou, il y eut des hommes vertueux comme K'i prince de Ouei, et Pi kan, fils d'un empereur." Vous dites que la nature de l'homme est bonne. Kao tseu et tous les autres sont donc dans l'erreur.>>. Meng tseu répondit: << Les tendances de notre nature peuvent toutes servir à faire le bien; voila pourquoi je dis que la nature est bonne. Si l'homme fait le mal, on ne doit pas en attribuer la faute à ses facultés naturelles. Tout homme a des sentiments de compassion pour les malheureux, de pudeur et d'aversion pour le mal, de déférence et de respect pour les autres hommes. Il sait discerner le vrai du faux et le bien du mal. La commisération, c'est la bienveillance. La bonté et l'horreur du mal, c'est la justice (cette disposition qui nous porte à traiter les hommes et les choses comme il convient. La déférence et le respect constituient l'urbanité. La vertu par laquelle nous discernons le vrai du faux et le bien du mal, c'est la prudence. La bienveillance, la justice, l'urbanité, la prudence ne nous vient pas du dehors, comme un métal fondu qu'on verse dans un moule. La nature les a mises en nous. (Mais la plupart des hommes) n'y font pas attention. Aussi, dit-on: "Si vous cherchez, vous les trouvez, si vous le négligez, vous les perdez.". Parmi les hommes, les uns sont deux fois, cinq fois, un nombre indéfini de fois meilleurs ou pires que les autres, parce que la plupart n'arrivent pas à user pleinement de leurs facultés naturelles pour faire le bien. Il est dit le Cheu King: "Le Ciel donne à tous hommes avec l'existence les principes constitutifs de leur être et la loi morale. Les hommes

Oricare însă ar fi gradul de eroare comisă de ambianţă, aceasta niciodată nu va egala greşelile pe care Omul le face atunci când se comportă ca ordonator în Lumea înconjurătoare, sau când încearcă să îşi croiască propriul său destin81.

Întrebarea ce se poate formulata de o manieră legitimă se referă la motivul care îl face pe Om să greşească atunci când intervine în propriul Destin sau în administrarea ambianţei, deoarece şi Omul face parte din Natură şi ar trebui să-şi atribuie automat măcar parţial capacităţile acesteia. Răspunsul e simplu: Omul are un Centru care îl face să se constate separat de Natură şi să ia faţă de ea o atitudine competiţională, mergând până acolo încât, dacă nu poate domina întru totul Natura, măcar să o înşele, să o fure, fapt oarecum admis de Liezi [ ], şi justificat faţă de alte furturi82. Dar ceea ce e NEAPĂRAT necesar să reţinem, este

grâce a cette loi, aiment et cultivent la vertu." >>". (În "OEUVRES DE MENG TSEU" trad. de F. S. Couvreur, LIBRAIRE ORIENTALE & AMERICAINE, E GUILMOTO EDITEUR, PARIS, 1878, cartea VI, cap I, pag. 563 -565)

81    ?) "HOANG-TI régnait depuis dix-neuf ans, et ses ordres étaient obéis dans tout l'empire, quand il entendit parler de Maître KOANG-TCH'ENG, qui résidait sur le mont K'oung-t'oung. Etant allé le trouver, il lui tint ce langage: J'ai ouï dire, Maître, que vous avez poussé jusqu'au Principe suprême. J'ose vous demander de m'en communiquer la quintessence. Je l'emploierai à faire rapporter aux champs les céréales qui nourrissent le peuple, je réglerai le chaud et le froid pour de tous les vivants. Veuillez me donner la recette ! - Maître KOANG-TCH'ENG répondit: Vous poussez l'ambition jusqu'à vouloir régenter la nature. Vous confier ses forces, serait perdu tous les êtres. Homme passionné; si vous gouverniez le monde, vous voudriez qu'il pleuve avant que les nuées ne soient formées, vous feriez tomber les feuilles encore vertes, le soleil et la lune seraient bientôt éteints. Coeur égoïste et intéressé, qu'avez-vous de commun avec le Principe suprême? - Hoang-ti se retira confus, se démit du gouvernement, se logea dans une hutte en pisé, avec une natte en jonc pour tout ameublement. Après trois mois passés dans cette retraite à réfléchir, il retourna vers Maître KOANG-TCH'ENG, qu'il trouva étendu la tête au nord (regardant le sud, position du professeur). Prenant la place de l’élève, bien humblement, HOANG-TI approcha sur ses genoux, se prosterna, appliqua son front contre terre, puis dit: Je sais Maître que vous avez pénétré jusqu'au Principe suprême. Veuillez m'apprendre à me conduire et à me conserver. - Bien demandé, cette fois, dit Maître KOANG-TCH'ENG. Approchez ! Je vais vous révéler le fond du Principe. Son essence, c'est le mystère, c'est l'obscurité, c'est l'indistinction, c'est le silence. Quand on ne regarde rien, qu'on n'écoute rien, qu'on enveloppe son esprit de recueillement , la matière (le corps) devient spontanément droite. Soyez recueilli, soyez détaché, ne fatiguez pas votre corps, n'émouvez pas vos instincts et vous pourrez durer toujours. Quand vos yeux ne regarderont plus rien, quand vos oreilles n'écouteront plus rien, quand votre coeur (intelligence et volonté) ne connaîtra et ne désirera plus rien, quand votre esprit aura enveloppé et comme absorbé votre matière, alors cette matière (votre corps) durera toujours. Veilles sur votre intérieur, défendez votre extérieur. Vouloir apprendre beaucoup de choses, voilà ce qui use...Suivez-moi en esprit, par delà la lumière, jusqu'au principe YANG de toute splendeur; et, par delà l'obscurité jusqu'au principe YINN des ténèbres. Suivez-moi maintenant, par delà ces deux principes, jusqu'à l'unité (le principe suprême) qui régit le ciel et la terre, qui contient EN GERME ET DE QUI ÉMANENT LE YINN ET YANG, tous les êtres. CONAITRE CE PRINCIPE, C'EST LA SCIENCE GLOBALE, QUI N'USE PAS. SE TENIR EN REPOS, DANS LA CONTEMPLATION, VOILÀ CE QUI FAIT DURER TOUJOURS. Tout être qui se conserve, garde sa vigueur. Moi j'ai embrassé l'Unité, je me suis établi dans l'Harmonie. Voilà douze cents ans que je vis, et mon corps n'est pas affaibli. - Vous êtes un être céleste, dit Hoang-ti, en appliquant derechef son front contre terre. - Ecoutez, dit Maître KOANG-TCH'ENG, sans m'interrompre. Le premier Principe est essentiellement infini et insondable; c'est par erreur que les hommes emploient, en partant de lui, terme FIN et APOGÉE. Ceux qui l'ont connu, sont devenus les empereurs et les rois de l’âge héroïque, et ont fini par l'apothéose. Ceux qui ne l'ont pas connu, sont restés des hommes terrestres, ignorants et charnels. Maintenant le premier Principe est si oublié, que tous les êtres, sortis de la terre, retournent à la terre. Aussi, ne resterai-je pas davantage en ce monde. Je vous quitte pour aller, par delà la porte de l'infini, flâner dans les espaces incommensurables. Je vais unir ma lumière, à celle du soleil et de la lune; pas savoir, si les hommes pensent comme moi ou différemment. Quand ils seront tous morts, moi je survivrai seul, AYANT SEUL EN CES TEMPS DE DÉCADENCE, ATTEINT À L'UNION AVEC L'UNITÉ." (În "LES PÈRES DU SYSTEME TAOÏSTE", trad. de Léon Wieger, CATHASIA, PARIS, 1950, Tchoang-tseu, cap. 41 C, pag. 287 - 289).

82    ?) "Dans le pays de Ts'i, un certain Kouo était très riche. Dans le pays de Song, un certain Hiang était très pauvre. Le pauvre alla demander au riche, comment il avait fait pour s'enrichir. En volant, lui dit celui-ci. Quand je commençai à voler, au bout d'un an j'eus le nécessaire, au

că trebuie furat numai segmentul de armonie între Yin şi Yang. Iar ARMONIA se găseşte în REALITATEA Vieţii ca fapt global, şi nu în selecţia pe care o arbitrează eul meu, după criterii de "poftă" sau "profit": "Par suite, vouloir le bien sans le mal, la raison sans le tort, l'ordre sans désordre, c'est montrer qu'on ne comprend rien aux lois de l'univers; c'est rêver un ciel sans terre, un yinn sans yang; le double aspect coexiste pour tout. Vouloir distinguer, comme des entités réelles, ces deux corrélatifs inséparables, c'est montrer une faible raison; le ciel et la terre sont un, le yinn et le yang sont un; et de même les aspects opposés de tous les contraires..."83.

Cu alte cuvinte noi trebuie să recepţionăm (citeşte "să furăm") Viaţa aşa cum ne este dată, trecând peste faptul că Yinul şi Yangul sunt imperfecte, principalul este să fie împreună, şi în proporţii evaluate ca normale de bunul nostru simţ şi nu de "buna noastră poftă" şi mai ales, într-o smerenie cuviincioasă. Chiar dacă la un moment dat "echilibrul dintre ele" pare dereglat, el se va regla; vor veni timpuri în care proporţia de Yin şi Yang va fi convenabilă chiar şi din punctul de vedere al acelei "pofte" atât de nedorite, care demarează iniţiative; trebuie să ne înarmăm cu Înţelepciunea lui Iov, cu împăcarea lui. E drept că termenul "a fura" induce un înţeles în care Viaţa poate fi socotită o pradă, că ea ar trebui consumată cu voluptate, dar această inducţie nu face decât să ne sporească apropierea de Modelul vechilor chinezi: "topeşte-te în Viaţă, în Natură, fără nazuri, nu te erija în siluitor al ei, ia tot ce îţi oferă, nu alege după criterii subiective!" Sau, mai scurt exprimat, "trăieşte fără iniţiative!". Asta înseamnă să ai comportamentul Apei, după îndemnul de mai sus al lui Laozi, şi Înţeleptul s-a referit aici la postura Yin a Apei. Deci, fii Yin! Fii Yin pentru a putea recepţiona cât mai pertinent mesajele, darurile şi pedepsele Cerului, care nu s-a mărginit doar să te creeze, ci te şi conservă84.

În capitolul de sfârşit al operei sale, Zhuang Zi [ ] oftează regretând pierderea deprinderilor care adăposteau acele atitudini deloc formale, pe care le-am prezentat ca făcând parte din patrimoniul daoist, fapt care atestă pierderea lor

bout de deux ans j'eus l'abondance, au but de trois ans j'eus l’opulence, puis je devins un gros notable. - Se méprenant sur le terme voler, le Hiang n'en demanda pas davantage. Au comble de la joie, il prit congé, et se mit aussitôt à l'oeuvre, escaladant ou perçant les murs, faisant main basse sur tout ce qui lui convenait. Bientôt arrêté, il dut rendre gorge, et perdit encore le peu qu’il possédait auparavant, trop heureux d'en être quitte à ce compte. Persuadé que le Kouo l'avait trompé, il alla lui faire d'amers reproches. - Comment t'y es-tu pris? demanda le Kouo, tout étonné. - Quand Hiang lui eut raconté ses procédés, ..ah ! mais, fit le Kouo, ce n'est pas par cette sorte de vol-là, que je me suis enrichi. Moi, suivant les temps et les circonstances, j'ai volé leurs richesses au ciel et à la terre, à la pluie, aux monts et aux plaines. Je me suis approprié ce qu'ils avaient fait croître et mûrir, les animaux sauvages des prairies, le poisson et les tortues des eaux. Tout ce que j'ai, je l'ai volé à la nature, mais avant que ce ne fût à personne; tandis que toi, tu as volé ce que le ciel avait déjà donné à d'autres hommes. - Hiang s'en alla mécontent, persuadé que le Kouo le trompait encore. Il rencontra le Maître du faubourg de l'est, et lui raconta son cas. Mais oui, lui dit celui-ci, toute appropriation est un vol. Même l'être, la vie, est un vol d'une parcelle de l'harmonie du yinn et du yang (s.n.); combien plus toute appropriation d'un être matériel est-elle un vol fait à la nature. Mais il faut distinguer vol et vol. Voler la nature, c'est le vol commun que tous commettent, et qui n'est pas puni. Voler autrui, c'est le vol privé que les voleurs commettent, et est puni. Tous les hommes vivent de voler le ciel et la terre, sans être pour cela des voleurs. (În "LES PÈRES DU SYSTEME TAOÏSTE" trad. de Léon Wieger, CATHASIA, PARIS, 1950, pag. 81).

83    ?) ibid, Tchoang-tzeu (EFEO), chap. 17, / A, pag. 341.

84    ?) Ritualistica vechilor chinezi, înainte de a se constitui barocă, se străduia să sublinieze prin gesturi (uneori prea aspre) faptul că Yangul e ordonator şi nu numai Creator. După naşterea unui copil (mascul sau femelă), acesta era aşezat într'o cameră singur, şi tatăl (citeşte Yang) hotăra dacă trebuie să trăiască sau să moară. Dacă tatăl se hotăra pentru Viaţa copilului, acesta era înmânat mamei, care îl alăpta şi îngrijea. Dacă din contră, tatăl îi hărăzea Moartea, copilul era lăsat să moară de foame, mama neavând acces la copil, şi auzind de alături scâncetele din ce în ce mai slabe ale acestuia. Dar acesta nu este decât unul dintre exemplele care subliniază puterea executivă a Yangului. Literatura veche cineză nu pierde nici un prilej pentru a sublinia obsesiv aceste mecanisme de derulare a proceselor din Modelul Lumii.

încă din a doua jumătate a primului mileniu dinainte de naşterea lui Iisus Christos: "La science du Principe étant tombée en oubli, les hommes n'agissant plus que d’après leurs passions, les chefs des diverses écoles s'arrogèrent ce droit de juger et de condamner tout et tous. Ils perdirent de vue l'unité primordiale, qui avait été la grande règle des anciens. Par leurs explications différentes, ils divisèrent en plusieurs, la doctrine jadis une de l'empire"85.

Îl consolăm pe marele gânditor şi scriitor al Antichităţii cu o expresie din acelaşi capitol din care am extras citatul de mai sus, şi care se aplică nu numai Oamenilor ci şi oricărei Fiinţe sau oricărui fenomen sau lucru neînsufleţit, excepţie făcând doar Principiul: "...des deux états de vie et de mort..." şi "ştiinţa" aceea veche s-a supus Legii pe care a descoperit-o şi practicat-o cât a fost în Viaţă...

Două sunt imaginile care structurează Lumea şi hotarul care le desparte este însuşi Omul, respectând astfel o obsesie permanentă a vechilor chinezi de a'l plasa în orice Centru, de a'l considera hotar între orice tărâmuri. Omul desparte Cerul de Pământ, Omul separă trecutul de viitor, Omul este Centrul la care se raportează cele patru direcţii cardinale, şi aşa mai departe. Acest fapt este legitim, deoarece atunci când contemplăm Lumea nu avem putinţa de a utiliza alt punct de observaţie sau de evaluare decât propria noastră făptură.

Aşa se face că, la momentul începerii comentariului, Omul îşi constată un trecut, un prezent şi un viitor. Trecutul ni'l amintim, atât cât am fost prezenţi în el. Dar înainte de a fi existat, noi nu am putut CONSTATA, iar deducţiile au o valoare aproximativă86, dovadă fiind limitarea Omului în a evalua cealaltă parte faţă de trecut pe axa Timpului, adică de nesiguranţa lui în a prospecta viitorul; cu alte cuvinte, cunoaştem (atât cât ne e dat) un fapt în măsura în care am fost martorii desfăşurării lui. Evident discuţia noastră se referă la segmentarea Timpului şi ştim că Timpul este, în concepţia vechilor chinezi, asimilat Cerului. Dar pe când Timpul, ai cărui martori suntem (sau am fost şi probabil vom mai fi), conduce un Spaţiu despre care putem (şi vom) vorbi, Timpul (a cărei absenţă nu poate fi concepută în gândirea chineză) ai cărui martori nu am putut fi pentru că

85    ?) În "LES PÈRES DU SYSTEME TAOÏSTE" trad. de Léon Wieger, CATHASIA, PARIS, 1950, chap. 33 / A, pag. 501.

86    ?) Reconstituirile, de cele mai multe ori nu suportă în mod necesar un singur scenariu, aşa că

ele comportă un oarecare grad de relativitate, şi nu induc aceeaşi înţelegere ca o imagine care ne-a avut ca martori.

3. MODELUL LUMII

pur şi simplu nu am existat, îl îmbogăţim cu un singur epitet, având valoarea de NECESAR, şi anume de Timp (Univers) CAUZĂ, sau GENETIC, sau după

numele consacrat "CER ANTERIOR" [ ]. Poate că nu el singur este pricina Existenţei noastre, poate că el doar a

suportat FACEREA noastră, dar acum când suntem aşa cum ne putem înşine constata, ne găsim foarte potriviţi cu ambianţa, foarte incluşi în ea, având însă nişte urme care nu ne lasă la îndemâna ambianţei, un soi de inerţie, care ne dirijează Destinul, un fel de marcă genetică, care nu ne îngăduie să comitem orice adaptare, care ne limitează oportunismul, obligându-ne la o soartă şi un fel anume de existenţă de la care nu ne putem abate decât parţial. Aceste urme active sunt reprezentate de către combinaţii dintre Yin şi Yang, fiecare stare având o aceeaşi valoare, beneficiind de trei Spaţii de amplasare, ceea ce le-a dat numele de "TRI-GRAME". Astfel cele trei Spaţii pot fi ocupate doar de Yin sau dimpotrivă doar de Yang, sau două de Yin respectiv Yang şi cel rămas de Yang respectiv Yin, bineînţeles în poziţii diferite. Avem deci de a face cu un sistem de numeraţie în baza doi, beneficiind doar de trei Spaţii de desfăşurare, ceea ce duce la opt combinaţii posibile87, care din foarte vechi timpuri au fost reprezentate de către un segment de dreaptă continuu pentru Yang, şi un segment de dreaptă întrerupt (de către un singur spaţiu) pentru Yin. De acestea depinzând destinul nostru (cel puţin parţial) s'a încercat - folosindu-se metoda scenariilor - să se tatoneze viitorul, fapt care a dus la prezentarea combinaţiilor posibile, prin asamblarea a câte două "trigrame" (din care rezultă o hexagramă) într'o carte destinată divinaţiei şi

cunoscută sub numele de Yi Jing [ ]. Conchidem: un sistem care ne influenţează în mare măsură Viaţa, este

reprezentat de cele opt trigrame, urme ale "CERULUI ANTERIOR" [ ], care este Universul în care am fost creaţi şi care ne limitează adaptarea la mediu.

Alt Univers, numit de asemenea "CER", pentru că se desfăşoară tot înşirat

pe axa Timpului, şi "POSTERIOR" [ ] Genezei noastre (ca individ sau ca specie), este cel în care trăim noi, şi care de data asta este descris cu competenţă, identificându-i-se chiar o structură care îi structurează componentele, având formă de unităţi de Spaţiu, denumite, încă din timpul primelor traduceri, LOJI şi care se identifică prin steme, cinci la număr; nimic din această Lume nu se poate sustrage acestei împărţiri, deci în aceste "Loji" trebuie să poată fi plasat orice obiect sau fapt din tot ce ne înconjoară.

Acesta este Modelul Lumii pe care ni l-au lăsat chinezii Antichităţii şi care trebuie bine cunoscut88, fără de această competenţă neputând beneficia de nici o practică care s'a născut din acest mod de a vedea Lumea.

Încă de la început trebuie să parcurgem - chiar şi sumar - sursele care ne oferă această incidenţă, deoarece trebuie să omitem din plecare erorile care şi-au făcut loc în literatura occidentală referitoare la aceste probleme şi care ne stă la îndemână. Mulţi autori europeni, care au înţeles şi tradus vechile texte într'un anumit mod, le-au prezentat drept surse, pe care datorită autorităţii lor - nu întotdeauna suficient meritată - le-au impus ca AUTENTICE. Alţii, grăbiţi să expună Europei miracolul Extremului Orient, au prezentat, evaluat şi comentat 87    ?) Vom vedea mai târziu, că aceste trigrame au fost asimilate unor "trepiede" care de fapt erau NOUĂ, cel de al nouălea pierzându-se sau fiind ridicat la Cer. Metafora - greu de desluşit - pare de adresă mistică, dar vechii daoişti nu se scăldau în ape mistice, orice imagine, oricât de abstractă ar fi, trebuie să ascundă o stare firească din natură. 88    ?) Cunoaşterea Cerului Posterior [ ], nu se constituie într'o însuşire şi depunere în memorie a Modelului elaborat de ei, deoarece, după cum am amintit în introducere, Antichitatea n'are nici un fel de notorietate care să ne oblige să o acceptăm aşa cum ne-o prezintă ea. În cazul nostru, "cunoaşterea" înseamnă verificarea permanentă a realităţii cu criteriile punctului de vedere pe care îl recomandă această Antichitate, şi care e dispus schimbării în cazul în care se iveşte o oportunitate care să'îi manifeste evident optimalitatea, şi care să poată înlocui vechiul model. Chinezii (în cazul nostru cei care s'au dezvoltat sub incidenţa Daoismului) nu transmit un model, ci un unghi de vedere, şi acela supus permanentei confruntări cu orice evaluare care s'ar putea desfăşura în limitele bunului simţ.

texte, de o manieră nu suficient de tehnică, acestea rămânând cu o valoare doar vag orientativă, în nici un caz precisă şi de explicit oferită pentru a satisface un Model care să permită decizii hotărâtoare cu privire la Viaţa sau sănătatea Omului.

Cercetând manuscrisele Antichităţii chineze, vom găsi mai multe referinţe nedescriptive şi simbolice la structura celor două "Lumi" amintite mai sus, şi anume Cerul Anterior şi Cerul Posterior. Nu putem formula pretenţia expunerii lor exhaustive, deoarece n'am parcurs întreaga literatură antică, şi nici că prezentarea noastră respectă vreo secvenţă cronologică, deoarece cărţile foarte vechi la care ne referim noi nu beneficiază de o determinare istorică precisă, ci doar de aproximări destul de imprecise formulate de către specialişti.

Fiindcă majoritatea informaţiilor care se referă la Cerul Anterior [ ]

se găsesc în cunoscuta "Yi Jing" [ ] (mereu amintită de noi şi până acum în această carte) - care este considerată de mulţi cercetători de recunoaştere mondială ca "cea mai veche carte a Antichităţii Chineze" - vom inventaria datele referitoare la "categoriile" sau "conceptele de fond" ale Cerului Anterior:

1) Prezentarea celor opt "trigrame" (BA GUA [ ]).2) Combinaţii ale trigramelor luate câte două şi explicaţia semnificaţiei

fiecărei combinaţii, precum şi a structurii hexagramei astfel obţinute.3) Un text care stabileşte o legătură necesară între paritatea unui număr şi

apartenenţa lui la grupul numerelor Yin şi imparitatea unui număr şi apartenenţa necesară la mulţimea numerelor Yang89, prin atribuirea numărului 3 Cerului (întotdeauna simbolizând Yangul) şi a numărului 2 Pământului (întotdeauna simbolizând Yinul). Dar, după cum vom vedea mai departe, aceste atribuţii nu vor rămâne definitive în toate situaţiile90.

Restul cărţii dezvoltă combinaţiile trigramelor, luate câte două, şi semnificaţiile acestor combinaţii, precum şi comentariile care de către mulţi autori sunt atribuite lui Confucius.

Dar sunt extrem de rare prezentările acestei "JING" [ ]91 care să nu cuprindă comentariile şi dezbaterile explicative ale traducătorului asupra textului, bineînţeles fără deliberări lexigrafice, ca şi când traducerea respectivă ar beneficia

89    ?) "Die heiligen Weisen vor alters machten das Buch der Wandlungen also: Um in gehaimnisvoller Weise den lichten Göttern zu helfen, erfanden sie das Schafgarben-orakel. Sie teilten dem Himmel die Zahl drei zu und der Erde die Zahl zwei und berechneten danach die weiteren Zahlen." (I Ging Das Buch der Wandlungen, Herausgegeben von Richard Wilhelm, Diederichs 1992, pag. 244.) 90    ?) "Der Himmel ist eins, die Erde zwei, der Himmel drei, die Erde vier, der Himmel fünf, die Erde sechs, der Himmel sieben, die Erde acht, der Himmel neun, die Erde zehn." (ibid. pag. 285.). Acest fragment ne îndreptăţeşte de o manieră directă să considerăm că, această numerotare este făcută MAI ALES pentru a stabili definitiv că paritatea este atribuită Yinului, iar imparitatea, Yangului. Dar după cum vom vedea mai departe nici această regulă nu este întotdeauna respectată, deşi îşi păstrează o constanţă orientativă de mare valoare. După cum vom putea constata în continuare, Apa, e notată cu 1 (impar, atribuit unei substanţe care domină Loja maximului Yin), Focul cu 2 (par, atribuit celui ce reprezintă maximul Yang), dar mai târziu Lemnului numărul 8 (par, pentru o loje de natură Yang de netăgăduit fapt pe care îl vom lămuri mai jos) etc., dar nu

numai acestea sunt abaterile: în "Li Ji" [ ], trad. de Séraphin Couvreur sub titlul de "MÉMOIRES SUR LES BIENSÉANCES ET LES CÉRÉMONIES", în cap. KIAO T'E CHENG (EFEO), art. II, paragr. 17, se spune: "Les chaudières et les petit tables étaient en nombre impair, les vases de bambou et les vases de bois en nombre pair, pour imiter les deux principes de tous les êtres.". Dar aceste "abateri" sunt justificate în acelaşi capitol în art. I, paragraful 5: "(se repetă textul de mai sus, şi se continuă cu explicaţia): "...conformément aux deux principes in et iang. Dans les vases de bambou et les vases de bois on mettait les produits de l'eau et de la terre, (des legumes, des fruits,...)". Deci, apartenenţa la Yang sau Yin, o dă conţinutul vaselor, altminteri după natura lor, cele din Metal (chaudières) ar trebui să fie în mod obligatoriu Yin, deci beneficiind de un număr par, îar cele din Lemn sau bambus, obligatoriu Yang, deci beneficiind de un număr impar. Acest fapt dovedeşte că în modelele vechilor chinezi "abaterile" sunt justi ficate, şi că convenţiile nu pot fi abandonate decât cu o motivaţie susţinută. 91    ?) Pravilă, carte, etc .[ ]. Este vorba de Yi Jing (PINYIN) [ ].

de o garanţie absolută. Şi din nici o versiune nu lipseşte o lungă şi dramatică prezentare a greutăţilor pe care le întâmpină o traducere într'o limbă europeană a unei opere aparţinând Antichităţii Chineze.

Să luăm spre exemplu traducerea de cea mai mare notorietate, pe care am utilizat-o şi noi mai sus, şi o vom mai utiliza , şi anume a lui Richard Wilhelm92, care la pag. 286 - 287, prezintă două scheme formate din cerculeţe umplute sau negre, reprezentând valorile pare - din punct de vedere al numărului lor, adică aparţinând Yinului şi cerculeţe goale sau albe semnificând numerele impare şi reprezentând o entitate aparţinând clasei Yang.

La fel se întâmplă în cazul vestitei Shu Jing [ ], deasemenea citată frecvent până acum de noi, şi căreia i se atribuie de asemenea titlul de "cea mai

veche carte a Antichităţii" şi care, în cap. Hong Fan [ ], care se ocupă de structura Cerului Posterior, prezintă ÎN CADRUL COMENTARIILOR traducătorului, nu mai puţin vestitul Séraphin Couvreur93 aceleaşi două schiţe, ex-puse în figurile de mai sus, numite la fel, şi comportând aceleaşi rosturi.

Fig. 1 HE TU [ ] Fig. 2 LUO SHU [ ]

Întotdeauna, figura 1 este numită He Tu [ ]94 în traducerile oficiale:"Planul (sau diagrama sau harta) fluviului Galben" (în textul original - vezi nota precedentă - nu figurează semnul pentru "galben" el fiind subînţeles), pretinzându-se că ea este inspirată de către desenul de pe spatele unui Cal-Dragon,

care i-a apărut din fluviu (în cele mai multe legende) lui Fu Xi [ ] şi care I-

A "SUGERAT" ÎMPĂRATULUI CELE OPT TRIGRAME (BA GUA [ ]). Dar după cum arată această figură 1, ea nu poate sugera nici o trigramă, şi în cele ce urmează vom analiza aceste afirmaţii, după ce în prealabil vom discuta diagrama "He Tu [ ]".

Considerând figura 1 ca având în centru o structură "stelată", formată din 5 cerculeţe goale (legate între ele prin câte o linie), imediat sub această "figură" se va afla un rând de cinci cerculeţe umplute (negre), pe care le considerăm deocamdată ca reper, şi despre care nu vom vorbi imediat. Sub acestea, se află un cerculeţ gol (neumplut sau alb), liber (neînsoţit de vreun semn) în dreapta şi în stânga lui. Acesta este gol, deoarece reprezentă numărul 1, impar şi deci prin această calitate a imparităţii, Yang, dar prin poziţia lui pe "hartă" sau "diagramă" sau "schiţă" în josul imaginii, ceea ce după convenţie înseamnă NORD şi deci

92    ?) I Ging, Das Buch der Wandlungen , Diederrichs 1956. (copr. 1992) 93    ?) "Chou King ANNALES DE LA CHINE" trad. de Séraphin Couvreur, CATHASIA. 94    ?) Numele complet al cărţii este: "He tu ting fu zuo":

[ ] (în traducerea noastră: "Drept (virtuos) ajutor la harta (diagrama) fluviului").

Pentru a justifica această traducere, dăm, în cele ce urmează, traducerea fiecărui semn: "HE" [ ] înseamnă "fluviu, rîu mare, estuar, etc." (prin extensie, după un obicei al timpului, "FLUVIUL

GALBEN"); "TU" [ ] este tradus ca "hartă, schiţă, diagramă, imagine, etc."; "TING" [ ] e notat ca "a se ţine drept, rigid, a se îndrepta, eminent, remarcabil, extraordinar, a se întinde, etc.";

"FU" [ ] înseamnă "a ajuta, a asista, etc."; iar ultimul termen ZUO [ ] este redundant, şi înseamnă de asemenea "a ajuta". Termenii traduşi au beneficiat de dicţionare uzuale şi unanim recunoscute.

Yin; (ne amintim: sus, Miazăzi; jos, Miazănoapte; la stânga <privitorului, deci dreapta imaginii>, Răsărit; la dreapta <privitorului şi deci stânga imaginii>, Asfinţit.). Unu la nord nu poate însemna decât Apa, aşa cum am spus-o mai sus. În partea de deasupra complexului "stelat" din centrul imaginii şi deasupra celor cinci cerculeţe umplute (negre) pe care nu le vom discuta deocamdată decât ca repere, există două cerculeţe negre, (umplute) care fiind situate în partea de sus a imaginii, la Sud, vor reprezenta Focul.

Sunt negre cerculeţele, deoarece sunt în număr de două, iar 2 este un număr par, adică Yin, şi ele vor reprezenta Focul prin poziţia în cuprinsul hărţii, Yang, chiar marele Yang - paradoxal reprezentat de un număr Yin! (numărul par 2).

La stânga (privitorului) faţă de imaginea centrală structurată din cele 5 cerculeţe albe se găsesc trei cerculeţe tot albe (neumplute), orientate pe o linie verticală; fiind trei, ele corepund unui număr impar, deci Yang, şi - în sfârşit o coincidenţă - reprezintă tot o emblemă Yang prin poziţie, şi anume cea a Lemnului.

În dreapta (privitorului) faţă de « grupul central » (format din cele cinci cerculeţe albe) se află înşirate tot pe o linie verticală, patru cerculeţe negre, deoarece reprezintă un număr par, deci Yin, care va fi Locul (prin poziţia în cadrul hărţii la stânga - dreapta pentru privitor - deci la Vest) unei embleme - din nou o corespondenţă - Yin, şi anume cea a Metalului.

În sfârşit, vom discuta şi « structura centrală », cea reprezentată din cinci cerculeţe albe dispuse stelat şi legate între ele prin linii, figură Yang prin imparitatea numărului cinci (şi de aceea cerculeţele sunt albe), reprezentând prin poziţie Pământul, cel mai însemnat dintre Yinuri.

Acest traseu ne aminteşte fraza de multe ori citată de textele vechi: APA = UNU, FOCUL = DOI, LEMNUL = TREI, METALUL = PATRU, PĂMÂNTUL = CINCI95.

Dar ciclul se reia, deoarece mişcările care au fost reprezentate de numere Yang vor trebui să probeze acum ipostaza reprezentării Yin, şi invers. Aceasta pentru că orice "mişcare", orice "poziţie" trebuie să "încerce" ambele ipostaze, deoarece după cum am mai spus-o, nu există nici Yin pur, şi nici Yang pur, sau

95    ?) "Primo (capite) quinque elementa (noi ne-am exprimat dezacordul faţă de traducerea

ideogramei "xing" [ ] prin "element", propunând - conform tuturor documentelor formulate în dicţionare - termenul de "mişcare" <n.n.>). Primum dicitur aqua, secundum dicitur ignis, tertium dicitur lignum, quatrum dicitur metalum, quintum dicitur terra. Aqua dicitur imbuere et descendere. Ignis dicitur ardere et ascendere. Lignum dicitur incurvari et corrigi. Metallum dicitur obsequi et mutari. Terra intus seritur et metitur. Aqua imbuens et descendens fit salsa, (ignis) ardens et ascendens fit amarus, (lignum) incurvatum et correctum fit aicidum, (metallum) obsequens et mutatum fit acre, (terra) sata et demessa fit dulcis.". În "CHOU KING" (EFEO) [

], sau "LES ANNALES DE LA CHINE" trad. de Séraphin Couvreur, CATHASIA, cap.

HOUNG FAN (EFEO) [ ] versetul 5 (pag 196 şi urm.).

În opera lui Liezi [ ] la cap. 1, putem citi: "Partant de l'état non-sensible et non-différencié, començant par un, la progression passant par sept, alla jusqu'à neuf; la régression raménerait tout à l'unité..." (În "LES PÈRES DU SYSTEME TAOÏSTE", trad. de Séraphin Couvreur, CATHASIA, PARIS, 1950, pag. 71.). După cum vom vedea, sfârşitul se petrece Toamna, în albul lojei Metal, (neviaţă) prin împlinire, se depune în cămara Apei, a nefiinţei sau a omogenului, de unde ciclul se va relua. De remarcat că schiţele referitoare la cea de a doua "diagramă" din figura de mai sus, pe care urmează să o discutăm, inversează numărul de cerculeţe albe din poziţiile Miazăzi şi Asfinţit, punând nouă în locul Focului şi şapte în locul Metalului, ceea ce reprezintă o GREŞEALĂ, preluată fără discernământ de către toate scrierile care au urmat. Bănuim că această greşală survine ca urmare a unor afirmaţii ale glosei care acordă Cerului numărul nouă, ca urmare a întăririi prin înmulţirea 3 X 3 = 9, plecându-se de la considerentul că trei este numărul propriu al Cerului, ori prin extensie, Loja Focului, a Soarelui (Focul Imperial) se poate atribui şi Cerului. E adevărat că trei este numarul Cerului (Cer unu, Pământ doi, Cer trei...), şi că pentru o subliniere practicată adesea se poate înmulţi cu el însuşi, dar ACEASTA SE PETRECE ÎN ALT CONTEXT, şi nu poate fi extins în cazul nostru; eroarea e mare, trebuie corectată, altminteri confuzia poate duce la nedumeriri greu de înlăturat!

dacă ipotetic ar exista undeva, în nici un caz nu îşi poate declara prezenţa în Lumea noastră, nici măcar în mod imaginar.

După cum am spus, ciclul se reia de unde a fost început, rândul cel mai de jos al hărţii va fi completat de şase cerculeţe negre dispuse orizontal, şasele fiind număr par = Yin, ocupând acuma locul Apei96; rândul din extremitatea superioară a hărţii (ilustrând direcţia cardinală Miazăzi) format din şapte cerculeţe albe dispuse în şir desfăşurat orizontal, (şaptele este un număr Yang) - de data asta conform cu cel pe care îl reprezintă - va ocupa Locul Focului. Rândul din stânga (din punctul de vedere al privitorului) hărţii va fi ocupat de un şir de opt cerculeţe negre dispuse în şir vertical (opt este un număr par = Yin), reprezentând - în mod "nelegitim" - Lemnul; în partea extremă dreaptă (dreapta privitorului) un şir situat vertical de nouă cerculeţe albe (nouă este număr impar şi deci Yang), reprezentând discordant Metalul (spunem discordant, Metalul fiind Yin); în sfârşit, cele două şiruri orientate orizontal, câte cinci deasupra şi dedesuptul figurii centrale care ne-au stârnit nedumerirea prin culoare, ele fiind negre, deoarece sunt considerate împreună (şi nu separat), deci totalizând numărul zece, număr par şi deci Yin, reprezentând Pământul.

Sau rezumând cel de al doilea ciclu: APA = ŞASE; FOCUL = ŞAPTE; LEMNUL = OPT; METALUL = NOUĂ; PĂMÂNTUL = ZECE.

Fig. 3 Wu Xing [ ] cu Pământul în centru.

Asupra implicaţiilor acestei "aranjări' vom reveni mereu; ceea ce vrem să subliniem este că ACEASTĂ HARTĂ REPREZINTĂ CERUL POSTERIOR [

], şi n'are nimic de a face cu TRIGRAMELE [ ]. Acelea vor fi opt, vor avea o dispoziţie orientată după alte criterii, nu după cele cardinale, nu vor recunoaşte un Centru, nu vor cicla, şi dacă vor cicla, întotdeauna reperele care alcătuiesc acest ciclu vor lua aceleaşi valori ori de câte ori vom reitera "cercul",

ele fiind în număr de opt97 etc. Această hartă, acest HE TU , nu este altceva

96    ?) Suntem obligaţi să apelăm la anticipări, deoarece forţarea adevărurilor stufoase într'o alură lineară, ar altera imaginea. Apa, este emblema anotimpului Iarnă, având extremul plasat în punctul solstiţiului. Până la solstiţiu, panta e angajată spre Yin, după care, ziua începând să crească, panta urcă spre Yang; iată şi în realitate, Loja Apei împărţită în cele două "pante", şi oferind legitimitate în cele două ipostaze Yin şi Yang. Drumul în care ne-am angajat, a fost progresiv, mergea dintru'nceput spre creaţie, începea cu unu, şi urca spre reperul Foc (chiar dacă itinerarul lui avea să treacă prin Loja Lemnului). După încheierea primului ciclu, Apa va "avea parte" de un număr par, al perioadei ce urmează sfârşitului Toamnei şi apoi Intersezonului, despre care spuneam mai sus că are o apartenenţă Yin. Toate acestea vor fi dezvoltate atunci când vom vorbi despre Loja Apei, depănând adevăruri fundamentale. 97    ?) În realitate, după cum vom vedea mai târziu, şi după cum am amintit sumar şi în partea introductivă referitoare la "religia" Chinezilor antici, una dintre embleme, şi anume cea a Focului, adăposteşte două perechi de repere Yin/Yang, ceea ce ar fi putut lesne fi reprezentat prin şase embleme; vechii Daoişti au considerat că numărul care reprezintă UN CICLU ÎN MIŞCARE, DE NATURĂ YANG, TREBUIE SĂ FIE CONSTITUIT NEAPĂRAT DINTR'UN NUMĂR IMPAR DE REPERE; IMPAR FIIND, LA O CICLARE, FIECARE REPER IA VALOAREA ADVERSĂ, ADICĂ DACĂ ÎN TRECEREA SAU IPOSTAZA ACTUALĂ A FOST YANG, ÎN URMĂTOAREA VA FI YIN, etc. altminteri, ciclarea n'ar mai avea rost. Vrând să sugereze Veşnicia şi "nemişcarea" sau mai bine "neschimbarea" Cerului Anterior, în cazul trigramelor,

decât reprezentarea CERULUI POSTERIOR , a celor WU XING (Cinci Mişcări). Acest fapt e de natură să ne stârnească o nedumerire totală,

deoarece toate textele afirmă că HE TU este diagrama celor BA GUA

"opt trigrame" şi prin aceasta "sursa" anticei Yi Jing . Desluşirea acestui paradox aparent nu se poate obţine decât dacă acceptăm

că vechii chinezi nu greşesc niciodată sau cu alte cuvinte Timpul a permis culturii antice să îşi purifice reprezentările de o manieră exhaustivă.

Am afirmat că Cerul Anterior este un Univers NECUNOSCUT NOUĂ. Acest fapt ne pune în imposibilitatea de a'l reprezenta în sine, fiind astfel nevoiţi să'i zugrăvim imaginea pe Modelul realităţii noastre, care funcţionează ca o pânză pe care structurăm o schemă din URMELE care ne brăzdează prezentul. După cum vom vedea mai jos, această afirmaţie se regăseşte în realitatea intersectării Meridianelor "curioase" cu cele "principale", adică , Meridianele curioase (cu excepţia a două, care reprezintă Yinul <REN

MAI> [ ] şi respectiv Yangul <DU MAI> [ ], Yinul şi Yangul existând de la început) N'AU PUNCTE PROPRII. Cu alte cuvinte, Cerul Anterior nu mai are în realitatea noastră o identitate proprie, ci una reflectată în aceasta, trecutul netrăit de o manieră conştientă fiind o imagine "în oglinda prezentului".

Aceasta ne obligă să practicăm un curs, nu cronologic, începând cu Cerul Anterior [ ], ci unul împotriva scurgerii Timpului, începând cu starea prezentă, din care apoi vom deduce trecutul, adică sursa. Acest drum "spre izvor" îl propune şi Hölderlin.

Dar înainte de a începe drumul, suntem obligaţi să studiem şi imaginea

care se pretinde că a apărut pe spinarea unei broaşte ţestoase (gui [ ]) (Fig. 2) ieşită tot din Apă (mereu Apa care ne livrează totul, Apa, oglinda Cerului, puterea Pământului - vom vedea că "energia" Pământului e umiditatea), apărându-i

marelui Împărat Yu [ ]98 şi transmisă prin vestita "LUO SHU" [ ]99, care a

numărul lor par, anihilează prin inutilitate ciclarea, deoarece oricât de mare ar fi numărul de treceri, reperul respectiv păstrează aceeaşi valoare; faptul este justificat, pentru că după cum vom vedea, Cerul Anterior este un Univers care a încremenit în trecut, în istoria noastră, nu ne-a urmat, şi oricum geneza n'a fost perpetuu depănată cum se întâmplă cu ambianţa noastră. 98    ?) Legenda spune că această figură sau "diagramă" i-a fost sugerată Împăratului de un desen pe carapacea unei broaşte ţestoase. O versiune mai interesantă prin implicaţiile pe care le are, este cea din "Shiyi ji" a lui Wang Jia din timpul dinastiei Jin: "Yu perça le mont de la Porte du dragon jusqu'à ce qu'il eût creusé une caverne dans la roche profonde de plusieurs dizaines de li. Comme l'obscurité était totale, il ne put revenir sur ses pas. Il se munit d'une torche pour avancer. Il y avait là une bête qui ressemblait à un porc. Dans son groin, elle tenait une perle qui brilla au milieu de la nuit. Son éclat était comparable à celui d'un flambeau. De plus, il trouva un chien bleu qui marchait devant lui en aboyant. Yu l'accompagna ainsi, sans doute sur dix li. Il s'egara dans le crépuscule. Quand il s'éveilla, le jour s'eclairicssait peu à peu. Il se dirigea vers la porc et le chien. Ils s'etaient metamorpHosés en formes humaines et avaient revêtu des habits noirs. Par ailleurs, il aperçut un esprit à corps de serpent et à face humaine. Yu s'anttetint avec lui. Il lui montra les dessins des huit trigrammes [...] Cet esprit à corps de serpent, c'était l'auguste (Fu-) xi." (cf.în "Anthologie des mythes et légendes de la Chine ancienne", textes choisis, présentés, traduits et indexés par Rémi Mathieu, GALLIMARD, 1989, pag. 103 -104). Textul original, studiat cu grije şi exploatate toate semnificaţiile simbolurilor poate lămuri parţial provenienţa trigramelor. 99    ?) Numele complet este "LUO SHU LING ZHUN TING" (PINYIN) [ ], sau în traducerea noas-tră, "Cartea râului Luo, care dă înţelegerea regulilor (legilor) spirituale". Această traducere forţează înţelesul care nu se va contura decât prin expunerea fiecărui semn:

"LUO" [ ], este un rîu, care dă (împrumută) numele lui, Locului prin care trece. Trebuie sesizat înţelesul complet al faptului, şi importanţa pe care o are un astfel de rîu; el nu numai udă, nu numai trece printr'un tărâm, dar îl şi botează, CU ÎNSUŞI NUMELE LUI. Mai este şi numele unei vechi capitale a Chinei, ceea ce ar explica o circumstanţă, şi ar putea preciza o cronologie. "SHU"

[ ] înseamnă "carte", dar înţelesul mai poate fi extins; aici poate fi pur şi simplu CARTE.

"LING" [ ] este "substanţă Spirituală, suflet, sau forţă". În cazul nostru am selecţionat primul

înţeles. "ZHUN" [ ] poate fi "plan orizontal, egal, just, normă, model, sigur, determinat, exact,

fost considerată ca sursa vestitului capitol din SHUJING [ ] ce se ocupă de

Cerul Posterior [ ], HONG FAN [ ], Marea Regulă 100.Şi această "diagramă" (cum a fost uneori numită) este reprezentată tot din

cerculeţe şi menţine - după cum lesne se poate observa - convenţia din prima figură: cerculeţele de număr par sau Yin sunt negre (umplute), cele de număr impar, Yang, sunt albe (goale). Nici aici nu sunt reprezentate trigramele.

Ordinea, de asemenea, nu poate fi neglijată, aşa că Apa va rămâne numărul unu, Focul numărul doi, Lemnul numărul trei, Metalul numărul patru, şi în sfârşit, Pământul, cinci.

ţintă (pentru tir cu arcul), vârful nasului, precum şi REGULĂ" (nu încercăm să epuizăm toate înţe -

lesurile care sunt date în dicţionare), în sfârşit "TING" [ ] poate fi "a asculta, a înţelege, a permite, a lăsa în libertate, a urma, a se conforma, a se supune, a judeca" (aparent, semnul prezintă înţelesuri contradictorii, însă contextul este cel care precizează funcţia lui). 100    ?) Această carte de înţelepciune care îşi propune să acopere întreaga Viaţa de la planul biologic individual, până la complexul plan social, a avut cu siguranţă o evoluţie "genetică" lungă

şi complicată, şi nucleul ei LUO SHU [ ], a generat două dezvoltări: una este cea desăvârşită

în HONG FAN [ ], despre care am vorbit, îar alta, risipită în diverse fragmente, având uneori şi trasee care se sustrag consemnării scrise (în textele antice) şi care ne-au parvenit doar

prin tradiţie "cutumială", care, dând replică lui YI JING [ ], prospectează probabilistic viitorul, ţinând seamă nu de ceea ce a ursit Cerul, ci de ceea ce e dispus Pământul să ofere, ca posibilităţi de punere în practică. Ritualistica ghicitului în carapacea de ţestoasă, dublează sau substituie după caz, ghicitul cu beţişoare de artemiza, descifrate în hexagramele YI JING-ului. Nu ne vom opri aici să studiem oportunităţile recomandate pentru o metodă din cele două, dar pentru a sugera complexitatea procedurii, care nu îngăduie "inspiraţiei" pararaţionale să funcţioneze, vom cita câteva fragmente lămuritoare din literatura de vechime multimilenară: "Il est préposé aux trois méthodes pour l'observation des fissures sur l'écaille de la tortue. La première est appelée fissure de jade; la seconde, fissure de poterie; la troisième, fissure de plaine.". (În "LE TCHEOU-LI", trad. şi prezentat de Edouard Biot, PARIS, A L'IMPRIMERIE NATIONALE, MDCCCII, vol. II, Livre XXIV, pag. 69) La acest text, comentariul lui Tching-khang-tching (sec. II după Iisus Christos, sub dinastia Han), explică: "Tchao désigne les fissures qui sont produites par le feu, lorsque l'on chauffe l'écaille de tortue, et qui servent à l'auguration. Elles ressemblent, soit aux fissures du jade, soit aux fèlures de poterie, ou encore aux fissures qui s'ouvrent dans les plaines. Ces trois espèces ne doivent pas être confondues ensemble. Depuis la haute antiquité, on a fait des règles à leur sujet. Il y a trois de ces documents qui sont spécialement en usage. - Ce sont les trois methodes que cite le texte. Suivant l'ancien commentaire Tou-tsou-tchun, la première était celle de Tchouen-hin; la seconde était celle d'Yao; la troisième était celle des Tcheou. Suivant un autre, la première servait à la dynastie des Hia et la seconde à la dynastie suivante, celle sans qu'il y ait une véritable cassure. Quand on brûle l'écaille de la tortue et que les traits de fissures sont très-minces, ils ressemblent aux stries de jade. Les fèlures des poteries sont comparativement plus grandes. Les fissures de plaines offrent de grands morceaux détaché, ou de grandes coupures.". şi pentru că aceste relatări nu ne dau adevărata măsură a complexităţii ritualului sau mai bine a procedurii, adăugăm comentariul lui Kia-kong-yen (sec. VIII, sub dinastia Thang), care e mai detailat: "Les fissures de la tortue présentent cinq configurations principales, correspondantes aux cinq éléments. Chaque forme principale se subdivise en vingt-quatre formes secondaires, ce qui fait en tout cent vingt formes de fissures. A chaqune de ces cent vingt formes, correspondent dix réponses, ce qui fait mille deux cents réponses.".

Fără să urmărim să exagerăm prin îmbogăţirea fără măsură şi fără rost a acestor manevre, mai expunem ultimul comentariu - al editorilor textului vechi folosit de Biot pentru traducere, care mai spune: "Chaque fèlure ou fissure produite par le feu, est divisée en trois segments appelés téte, milieu, et queue. On examine ces trois portions de traits, et on reconnait si elles ont l'une ou l'autre des cinq formes correspondantes aux cinq éléments, et désignées par cinq noms différents dans le langage divinatoire...". Această abundenţă de practici aparent încâlcită şi greoaie, poate solicita intervenţia unor tehnici ajutătoare de manevrare a informaţiilor. Înainte de a considera această ipostază prospectivă ca primitivă sau mistică, ar trebui să ne punem întrebarea dacă nu cumva complexitatea tehnică propusă are vreo explicaţie ştiinţifică, deoarece este greu de crezut că o modalitate de constituire a unei decizii de care depinde soarta sau chiar Viaţa unui popor, dăinuie milenii. Oricum vechii chinezi nu par a'şi fi luat deciziile în condiţii de hazard sau acceptând prognoze dubioase.

Am acceptat această lungă incursiune, şi din motivul mereu recunoscut de a încerca să familiarizăm cât mai mult cititorul cu ambianţa Chinezilor antici, dar şi pentru a urmări măcar în

Ceea ce putem lesne observa, este că aici direcţiile cardinale se subdivid, având înafară de Sud, Nord, Est şi Vest şi Nord-Est şi Sud-Est şi Sud-Vest şi în sfârşit Nord-Vest.

Dacă Apa (1) rămâne la Nord, Focul (2) se va plasa în direcţia Sud-Vest (luând după cum vom vedea mai jos, Locul Pământului atunci când acesta, din raţiuni didactic,e de raportare, va părăsi Centrul). Lemnul (3) îşi menţine Locul, la Răsărit. Dar Metalul (4) nu se va mai situa într'un Loc advers, ci într'unul alăturat, şi anume, în direcţia Sud-Est. Pământul (5), va continua să domine Centrul, şi reprezentat de un număr impar Yang, nu va mai încerca în această reprezentare şi postura Yin (exprimată prin zece cerculeţe pline).

Se impune să constatăm că, sau direcţiile cardinale nu mai funcţionează în orientarea hărţii, sau în cazul de faţă Metalul (4) nu mai este obligat să'şi respecte Locul său la Asfinţit, schimbându'l cu direcţia Sud-Est, şi de abia la a doua iteraţie (9) îşi ocupă propriul loc; Apa (6) îşi întinde domeniul şi spre Vest, luând în primire Nord-Vestul planşei (6); Focul (2) va arde acum şi mai înspre Apus, ocupând cele două poziţii Sud (7) şi Sud-Vest (2); Lemnul (8) coboară şi în colţul Nord-Estului întâmpinând Apa (1); Pământul (5) rămâne suveran în Centru, nedublat de o a doua numerotaţie.

Ceea ce beneficiază de o evidenţă cu neputinţă de trecut cu vederea, este faptul că direcţiile cardinale principale sunt OCUPATE NUMAI DE NUMERE IMPARE, DECI YANG: NORD - APA (1), SUD - FOCUL (7), EST - LEMNUL (3) VEST - METALUL (9); în limbaj metaforic, asta înseamnă că cele cinci embleme sunt ACTIVE în limitele direcţiilor cardinale, ADICĂ LA TIMPUL LOR. O altă evidenţă constă în faptul că, în toate cele patru puncte cardinale compuse (Nord-Est, Sud-Est, Sud-Vest, Nord-Vest), sunt plasate EMBLEMELE REPREZENTATE DE NUMERE PARE sau YIN, ceea ce exprimă faptul că Pământul (reprezentat de un număr impar -cinci- care îi dă în acest Loc o valoare Yang, mai puţin substanţială), supremul Yin, nu rămâne în Centru, unde este doar reprezentat, ci se interpune între celelalte embleme care reprezintă de fapt şi sezoanele (PRIMĂVARA = LEMNUL, VARA = FOCUL, TOAMNA = METALUL, IARNA = APA). Între două sezoane este plasat un interval hărăzit PĂMÂNTULUI, ceea ce i-a atras denumirea de INTERSEZON.

Schiţa de mai jos va ilustra grafic expunerea noastră:

schiţă consecinţele posibile ale unui text (în cazul nostru LUO SHU [ ]) la care ne referim.După ce am încercat să sugerăm complexitatea obţinută de strădanii multiple în Timp,

vom încerca să schiţăm şi confuzia care se poate isca - şi s'a şi iscat, încurajată de uşurătatea cu care autorii europeni au tratat subiectul - oferind câteva date în care Cerul Anterior se amestecă în mod necontrolat cu cel posterior, în care cărţile se confundă; desigur că nu acesta e Locul să facem Lumină în această problemă, dar vom încerca o scurtă delimitare folosind surse antice, cu precizarea că, toate aceste surse, au fost utilizate în scopuri divinatorii. Acest fapt este firesc, deoarece dacă un model este considerat că reprezintă Lumea de o manieră exhaustivă, trebuie să cuprindă întreaga scală a Timpului, atât cea care se întinde în trecut cât şi cea care se proiectează în viitorul definit ca acea parte a existenţei neconsumată încă de către noi.

Referitor la Yi Jing (PINYIN), Tchou-hi (EFEO), (în comentariul la textul citat mai sus), spune: "Les lignes divinatoires, Koua, furent d'abord dessinées par Fo-hi. On appelle ce requeil Y, parce que les lignes étaient tantôt combinées, tantôt permutées. Deux princes de la race Tcheou, Wen-wang et Tcheou-kong, y joignirent des explications. De là le nom de Tcheou-y qui est resté en usage.

Suivant Tou-tseu-tchun, le Lien-chan est de Fou-hi; le Kouei-tsiang est de Hoang-ti. - Souvent le commentaire C (Kia-kong-yen, n.n.), dans le système des Hia et de Yu on augurait par sept et huit; dans le système des Tcheu, on augura par neuf et par six."

Comentariul lui Tching-kang-tching: "Dans les trois livres des changements, le nombre des lignes symboliques, Koua, et de leurs combinaisons différents, était le même. Les noms et le système de divination étaient différents." Biot, continuă: "Le comm. B. (Tching-kang-tching n.n.) infère de ce passage que Wen-wang n'a pas été le premier qui ait fait les soisante-quatre combinaisson des lignes symboliques Koua."

Fig. 4Se pune întrebarea de ce Pământul, atunci când se erijează în Intersezon

(adică se interpune între două Anotimpuri), se exprimă prin numere care, ca valoare, reprezintă celelalte MIŞCĂRI. Şi aici răspunsul se dezvoltă dintr'o evidenţă flagrantă: INTERSEZONUL, eminamente umed (umiditatea este "energia" Pământului), va avea nuanţe diferite: cel dintre Iarnă şi Primăvară, va fi pe lângă UMED, şi VÂNTOS, deoarece colţul Nord-Estic e marcat de numărul OPT, numărul Yin al Lemnului, iar "energia" Lemnului este VÂNTUL; cel dintre Primăvară şi Vară va fi ponderat UMED, deoarece acest INTERSEZONUL este marcat cu numărul PATRU, propriu METALULUI, Yin (şi faptul este explicabil şi experimental: pentru ca un Lemn să poată fi cuprins de Foc, el nu trebuie să fie verde şi îmbibat cu Apă, meteorologic, trecerea spre Vară făcându-se prin svântarea Apei); INTERSEZONUL care se interpune între Vară şi Toamnă va fi, pe lângă UMED, şi CALD, (reprezentat de numărul DOI, ceea ce a atras după sine şi numele de SFÂRŞIT AL VERII, extins mai apoi asupra întregului grup de INTERSEZOANE, adică asupra întregului interval de Timp consumat de Pământ şi adunat în acel loc din Sud-Vestul imaginii); în sfârşit, INTERSEZONUL care desparte Toamna de Iarnă va fi reprezentat de forma Yin (prin paritatea numărului ŞASE) a APEI, adică prin GHIAŢĂ (meteorologic, trecerea de la Toamnă spre Iarnă se face prin începutul brumei şi mai apoi a îngheţului).

Deşi evidente, aceste considerente nu au fost observate şi expuse de nici o lucrare europeană, autorii occidentali mărginindu-se să constate doar că apariţia de pe spinarea ţestoasei ieşite din rîu, a inspirat pe Yu să modeleze schiţa

celor Cinci Mişcări (WU XING [ ]), şi încă prin linii continue şi întrerupte, care nu apar în această planşă. Însă nici în această reprezentare nu întâlnim cele opt GUA [ ] (trigrame), sau vreo sugestie referitoare la ele. Orice legătură cu Cerul Anterior este forţată; referinţele la Yin şi Yang n'au coeziune cu Modelele în cauză, speculaţiile nu sunt deductive. Cele opt trigrame se vor întâlni altundeva cu cele Cinci Mişcări. Cerul Anterior este convergent în alt Loc cu Cerul Posterior şi acest punct de convergenţă îl vom afla aici, în Cerul Posterior, într'un limbaj care, cum e şi firesc, foloseşte morfologia şi sintaxa acestei ultime realităţi căreia i se şi adresează.

3.1. CERUL POSTERIOR

Dacă patronul Cerului Anterior [ ] a fost Fu Xi [ ], fără îndoială că

patronul Cerului Posterior [ ] rămâne Huangdi [ ]101, după cum îl arată

101) După cum am văzut mai sus, şi după cum vom mai vedea, aceste atribuiri sunt convenţionale, neavând cu adevărul istoric corespondenţe totale. Am ţinut să facem prezenta specificaţie, pentru a nu stârni îndoială asupra surselor vechi. Concordanţa totală se găseşte doar în plan simbolic, şi acest fapt este suficient pentru un model care doar REPREZINTĂ Lumea, nu o constituie. Un model simbolic, nu trebuie confirmat de nici o ştiinţă, el trebuie doar să nu fie contrazis de vreo ştiinţă, şi acest lucru nu e posibil, deoarece ştiinţele nu operează în planurile simbolice. Oricum în

cazul nostru atribuirile sunt justificate: Fu Xi [ ], este fără îndoială un reprezentant al unui Univers genetic. Pentru a specifica simbolic acest fapt, iconografia Timpului îl prezintă împreună

cu Nü Wa [ ], ca având corpuri de şarpe, încolăcite, ceea ce implică simbolic contopirea

şi numele, care în componenţa lui cuprinde specificaţia HUANG [ ] (galben), care este culoarea Pământului, aşa cum e el prezentat în sistemul celor WU XING

[ ] (Cinci Mişcări). Fără îndoială că acest Huangdi este un Stăpânitor Pământesc şi plin de ambiţii, el a încercat să stăpânească şi Cerul, fapt care a complicat mitologia antică, şi care în final l'a plasat într'o stare intermediară, fixat în palatul de pe muntele Kun-Lun [ ], care este Locaşul Pământesc al Zeilor Cereşti. Cu alte cuvinte, i s'a atribuit titlul de Zeu Ceresc, dar a rămas în condiţia de locuitor al unui palat plasat într'o zonă a visului, între Cer şi Pământ, în care îşi bântuie legenda102. Aşadar, acest Huangdi este un Om ; poate fi, şi chiar a fost sanctificat, dar în nici un caz nu este întruparea vreunui Zeu care s'a născut pe Pământ şi mai apoi ne-a părăsit. Dacă el este stăpân peste vreun domeniu abstract, acesta este tărâmul visului, care nu e altceva decât o evadare mentală din real, într'o zonă cu mult Yang şi prea puţin Yin pentru a se putea concretiza103, deci numai mentală. După vis te trezeşti şi reintri în Viaţă ca şi cum nimic nu s'ar fi întâmplat, ba încă, îţi mai şi odihneşti făptura în acest timp. Lumea viselor este o lume virtuală; în Liezi [ ], sunt prezentate trei "ţări" în care visele sunt privite diferit. Le vom expune, deoarece opinia asupra celor trei moduri de a considera visul, ne oferă poziţia anticilor faţă de acest fenomen, care îl păstrează şi pe

Huangdi [ ], "părintele" Cerului Posterior [ ]: "A l’angle sud-ouest de

sau confundarea în vederea creaţiei: "Les bas-reliefsde l'époque des Han, qu'on a découverts dans le Chan-tong, représentent Fou-hi et Niu-koa, entrelacant leurs queues de serpent et formant un groupe indivisible. D'après la théorie que supposent ces bas-reliefs, Nu-koa et Fou-hi réunis ne forment qu'un seul des trois souverains; en effet, comme le dit Se-ma TCHENG lui-même à la fin de ce paragrapHe, Niu-koa ne trouve pas place dans le cycle quinaire, c'est-à-dire dans la succession des cinq éléments, car Niu-hoa, comme Fou-hi, régna par la vertu du bois...". ("MÉMOIRES HISTORIQUES" de SE-MA TS'IEN, trad., prezentat şi comentat de Édouard Chavannes, ed. ADRIEN MAISONNEUVE, PARIS, 1967, vol. I, pag. 10).

Aceasta arată clar că cei doi nu făceau parte din Cerul Anterior. Mai mult, fiind sub semnul Lemnului, ei se găsesc implicit în "zodia" Creaţiei. Un alt argument vine să sprijine această opinie, şi anume că nu ne aflăm în faţa unui proces de reproducere comun Cerului Posterior: NÜ

WA [ ], SE PARE CĂ NU ERA FEMEIE: "W. F. Mayers a écrit un intéressant article sur les légendes relatives à Niu-koa (Notes and Queries on China and Japon, July 1868, p. 99-101). Il cité les passages de Lié-tse qui parlent de ce personnage mythologique et rappelle que ces faibles se retrouvent plus développées dans Hoai-nan-tse (mort en 122 av. J.-C.) Il montre que d'après les

critiques chinois modernes, le caractere [ ] qui entre dans la composition du nom de Niu-koa, ne saurait être une preuve que ce personnage ait été une femme." (cf. ibid, pag. 10). Deci în cazul de faţă, nu avem de a face cu o reproducere de tip Cer posterior, adică heterosexuat?, cei doi fiind Yang, ordonatori ai Creaţiei. Acest fapt ne împinge să considerăm că geneza garantată de emblema

Lemn sub care stau Fu Xi [ ] şi Nü Wa [ ], se referă la Cerul Anterior [ ], la partenogeneză, la care au participat două persoane nediferenţiate sexual. 102) SIMA QIAN [ ], afirmă că: "...Hoang-ti devint un bieheureux et monta au ciel." (În "LES MÉMOIRES HISTORIQUES" trad. de Édouard Chavannes, ADRIEN-MAISONNEUVE, PARIS, 1967, vol. III, pag. 486).

Plecarea Împăratului e deosebit de spectaculoasă, aşa că o vom reproduce: "Hoang-ti prit du cuivre du mont Cheou-chan et fondit un trépied au bas du mont King. Lorsque le trépied fut achevé, un dragon , à la barbe du fauon pendante, descendait pour venir chercher Hoang-ti; Hoang-ti monta sur lui; ses ministres et ses femmes montèrent à sa suite au nombre de plus de soixante dix personnes; le dragon alors s'éleva ; les autres officiers subalternes, qui n'avaient pu monter sur lui, se cramponnèrent aux poils de sa barbe; ces poilsfurent arachés et ils tombérent; ils firent tomber l'arc de Hoang-ti." Dar un Împărat urmaş al lui HUANGDI, "...se rendit aussitôt dans le nord et inspecta le Cho-fang; il fit s'arrêter plus de cent mille soldats; en revenant, il sacrifia au tombeau du Hoang-ti sur le mont Kiao, et licencia ses troupes à Siu-jou. Il dit: <<On m'a raconté que Hoang-ti n'était point mort; cependant voici son tombeau. Comment cela se fait-il? >> <<lorsque HOANG-TI, lui répondit-on, devint un bienheureux et monta au ciel, ses sujets enterrèrent ses vêtmentset son chapeau.>>" (Ibid, pag. 496). 103    ?) Această afirmaţie este susţinută de un subtil text din Liezi [ ], tradus destul de liber de marele Léon Wieger: "Pour décider de ce qui est rêve et de ce qui n'est pas rêve, et du droit de matière de rêve, Hoang-ti et K'oung k'iou sont seuls qualifiés." (În "LES PÈRES DU SYSTEME TAOÏSTE", CATHASIA, PARIS 1950, pag. 113).

la terre carrée, est un pays dont l'ignore les frontières. Il s'appelle Kou-mang. Les alternances du yin et du yang ne s'y faisant pas sentir, il n'a pas de saisons; le soleil et la lune ne l'éclairant pas; il n'a ni jours ni nuits. ses habitants ne mangent pas, ne s’habillent pas. Ils dorment presque continuellement, ne s’éveillant qu'une fois tous les cinquante jours. Ils tiennent pour réalité, ce qu'ils ont éprouvé durant leur sommeil; et pour illusion, ce qu'ils ont éprouvé dans l'état de veille. - Au centre de la terre et des quatre mers, est le royaume central (la Chine), assis sur le Fleuve jaune, s’étendant du pays de Ue jusqu'au mont T'ai-chan, avec une largeur est-ouest de plus de dix mille stades. Les alternances du yin et du yang y produisent des saisons froides et chaudes, la lumière et l’obscurité alternant y produisent des jours et de nuits. Parmi ses habitants, il y a des sages et des sots. Ses produits naturels et industriels sont nombreux et variés. Il a ses princes et ses fonctionnaires, ses rites et ses lois. On y parle et on y agit beaucoup. Les hommes y veillent et dorment tour à tour, tenant pour réel ce qu'ils éprouvé dans l'état de veille, et pour vain ce qu'ils ont éprouvé dans l’état de sommeil. - A l'angle nord est de la terre carrée, est le pays de Fou-lao, dont le sol sans cesse brûlé par les rayons du soleil, ne produit pas de céréales. Le peuple se nourrit de racines et de fruits qu'ils mangent crus. Brutaux ils prisent plus force que la justice. Ils sont presque continuellement en mouvement, rarement au repos. Ils veillent beaucoup et dorment peu. Ils tiennent pour réel ce qu'ils ont éprouvé dans l'état de veille."104

Textul nu se referă în special la India, China şi Japonia, ci foloseşte oportunitatea geografică pentru a prezenta trei poziţii referitoare la vis.

CELE CINCI MIŞCĂRI - WU XING [ ]

Modelul Lumii a început prin a fi considerat extrem de simplu: natura basculează între Yin şi Yang, legănându-se pe Apa Timpului; un ciclu care a satisfăcut ambele ipostaze se epuizează şi va fi reluat: şase ore lumină (o oră convenţională a vechilor chinezi consumă două ore occidentale), şase ore întuneric, şase luni cald, şase luni frig, şi tot aşa pentru un Loc pe Pământ aşezat undeva la jumătatea dintre Pol şi Ecuator (anticii asimilând Centrului jumătatea unui interval): "S'il faut croire d'anciennes légendes, dans l'océan septentrional vit un poisson immense, qui peut prendre la forme d'un oiseau. Quand cet oiseau s'enlève, ses ailes s'étendent dans le ciel comme des nuages. Rasant les flots, dans la direction du Sud, il prend son élan sur une longueur de trois mille stades, puis s'élève sur le vent a la hauteur de quatre-vingt-dix mille stades, dans l'espace de six mois...".105

Dar Lumea este de o complexitate extremă, şi asimilarea Universului cunoscut unui plan cu două feţe complementare nu putea satisface nevoia de a

104    ?) "LES PÈRES DU SYSTEME TAOÏSTE", trad. de Léon Wieger, CATHASIA, PARIS, 1950, pag. 111. 105    ?) În "LES PÈRES DU SYSTEME TAOÏSTE, LAO - TZEU, LIE - TZEU, TCHUANG -

TZEU", trad. de Leon Wieger, CATHASIA, PARIS, 1950, Zhuang-zi [ ], cap. I, A, pag. 209.

Acest fapt nu se petrece pur şi simplu ACUMA; el a avut un început, văzut în spaţiu, care apoi a început să se depene în timp: "L'epoque à laquelle le ciel et la terre étaient encore sans forme, fut appelée le grand éclat, car tout était vaste, immense, obscur et sans aspect. // Le dao commença dans les immensités vides. Celles-ci engendrèrent l'étendue et le temps qui engendrèrent les souffles. Les souffles eurent alors des contours. Ce qui était léger et pur se dispersa pour constituier le ciel. Ce qui était lourd et grossier s'aggloméra pour former la terre. La réunion et la condensation du léger et du subtil fut aisée, mais la solidification et l'agglomeration du lourd et du grossier fut délicate. Aussi le ciel fut-il achevé avant que la terre

fût fixée..." (În Huainan zi [ ], cap 3, p. 1 a-b, cf "Anthologie des mythes et légendes de la Chine ancienne" textes choisis, présentés, traduits et indexés par Rémi Mathieu, GALLIMARD, PARIS, 1989, pag. 27). Deci, de la început alternanţă, basculare doar între Yin şi Yang. COMPLEXITATEA SE INSTALEAZĂ PROGRESIV, EA NU E PREZENTĂ DE LA ÎNCEPUT, cel puţin în metodologia prezentării. Pentru a utiliza o abordare caracteristică Chinezilor antici, va trebui să ţinem cont de această metodă, in orice domeniu am opera.

obţine un Model acoperitor al realităţii, care să ţină cont şi de diversitatea concretă. Aşa au "apărut' cele patru direcţii ale Spaţiului ambianţei, evident deosebite una de alta şi nu putea lipsi nici Centrul, Locul observatorului, care cerceta Lumea, adică intră în relaţii cu celelalte Locuri, în condiţii de echivalenţă. Dar cum nimic nu este stabil în Existenţă, aceste direcţii au fost încărcate cu

soarta schimbării şi considerate "MIŞCĂRI", XING [ ] (cu toate că Locul lor în Spaţiu nu se schimba) şi hărăzite să adăpostească, să conţină, să reprezinte, să delimiteze toate obiectele Lumii înconjurătoare, inclusiv pe observator106.

Create de Cer, înlocuind "Cerul Anterior", aceste Cinci Mişcări107 sunt scheletul întregii Lumi care găzduieşte Viaţa, ea însăşi inclusă în schelet. Această Lume însă nu a primit, odată cu materialul, forma şi forţa şi destinul sau programul şi conbustibilul care să îi asigure funcţionarea, prezenţa activă a Cerului fiind astfel absolut necesară: "Apa, focul, metalul, lemnul, pământul şi dudul din care se face hârtia (este vorba probabil, pe lângă planta din care se confecţionează hârtia şi despre cultura care se naşte în semnele înscrise pe hârtie) au nevoie de grijă"108.

În plan medical, această observaţie atestă faptul că Organismul, odată creat, nu este lăsat sieşi, ci întreaga lui Viaţă va depinde de Creatorul care are şi atributele de conservator şi desăvârşitor109. Rămâne doar ca acesta (Organismul) să se posteze în poziţia de receptor al mesajului informaţional şi energetic pe care îl livrează Cerul. Dezvoltările ulterioare vor confirma utilitatea acestei menţionări pentru înţelegerea gândirii antice chineze.

106    ?) "C'est ainsi que, quand un orfèvre copiant (*) la forme d'un élépHant blanc, la grave à l'interieur d'une bague, elle est exactement semblable au corps de l'élépHant lui-même; c'est de la même manière que l'homme est semblable à l'univers." (În "UN TRAITÉ MANICHÉEN RETROUVÉ EN CHINE", tradus şi adnotat de Édouard Chavannes şi P. Pelliot, ed. "IMPRIMERIE NATIONALE", PARIS, MDCCCCXII, la pag.31/[527]). 107    ?) Nu numai daoiştii au acceptat numărul cinci ca divizor al realităţii înconjurătoare. Adepţii cultului Samkhya (un cult care se deosebeşte destul de profund de toate cele luate în considerare de noi până acuma), fără să ofere explicaţii suficiente, consideră corpul împărţit în cinci părţi: "Le corps grossier, fait des cinq éléments, est issu de père et de mère." (în Samkhya Aphorismus de J.R.Balantyne, cf de Léon Wieger în "VINAYA MONACHISME ET DISCIPLINE HINAYANA, VÉHICULE INFÉRIEUR" CATHASIA, 1951, pag. 74.). De menţionat că aceşti atei extrem de raţionali, care refuză orice moştenire brahmană sau buddhistă, nu au împrumutat nimic nici de la Daoişti. 108    ?) "Shu Jing" [ ] partea I, cap III, paragraful 7. Textul original este: [

] ceea ce implică o traducere însoţită de explicaţii; din condescendenţă pentru autorităţile consacrate, reproducem traducerea lui Seraphin Couvreur (op. cit. ed. CATHASIA pag. 35): "L'eau, le feu, les metaux, le bois, la terre et les grains reclamment les soins du prince". Această interpretare nu schilodeşte înţelesul pe care îl căutăm, dar de dragul preciziei, trebuie să observăm că semnul pentru "prince" lipseşte din text. Couvreur traduce "kou" (EFEO) prin "grains", or, în propriul dicţionar semnul este tălmăcit ca "Murier a papier", considerată de noi ca replică pertinentă, ceea ce ne-a îndreptăţit să credem (şi cu ajutorul altor argumente) că în vechiul text din Shu Jing este vorba de gândul notat al Omului, Creaţia lui, pe care autorul antic nu l-a încadrat în nici una din cele Cinci Mişcări. Ultimele două semne, atestă nevoia, dependenţa celor Cinci Mişcări de o sursă exterioară lor, care nu poate fi - deductiv - decât Cerul: astfel "wei" corespunde (tot în dicţionarul lui Couvreur) lui "penser, reflechir, deliberer, seul seulement, a la verite, et, aussi, ensuite, a savoir", dar în unele cazuri se foloseşte cu semnul "Tien"= Cer alături, şi cu înţelesul de "singur Cerul", iar "siou" (EFEO), este tradus ca "orner, arranger, soigner, perfectioner, rendre meilleur, reparer, executer avec soin, long grand".109    ?) După cum am văzut şi vom mai avea ocazia să vedem, Autoritatea Supremă este TAI YI [

], Marele Unu, care se confundă cu Cerul. Acest Mare Unu, nu este o persoană, Chinezii nefiind monoteişti, ci panteişti, şi se confundă mereu cu Cerul din punctul de vedere al gradului de autoritate. Înţeleptul, este cel care constată că Omul este pe tot parcursul existenţei lui, dependent de Cer; drept consecinţă, el se "lasă" deliberat în grija Cerului, sau a Marelui Unu: "...le sur-homme n'a pas de soi propre; l'homme transcendent n'a pas d'action propre; le Sage n'a plus un nom propre. CAR IL EST UN AVEC LE TOUT." (În "LES PÈRES DU SYSTEME TAOÏSTE",

trad. de Leon Wieger, ed. CATHASIA, PARIS, 1950, în Zhuang zi [ ], cap I, C, pag. 211.)

Am văzut cum arată Modelul descurcat din cele două surse primordiale ale

Antichităţii Chineze: HE TU [ ] şi LUO SHU [ ]. Pentru dobândirea unei imagini mai cuprinzătoare, am oferit puterea sugestivă a tabelului alăturat.

TABELUL CORESPONDENŢELOR

LEMN

FOC PĂMÂNT

METAL APĂ

Planete Jupiter

Marte Saturn Venus Mercur

Orientare Est Sud Centru Vest NordEnergii Vânt Căldură Umiditate Uscăciune FrigAnutimpuri

Primăvară

Vară Intersezon Toamnă Iarnă

Oegan Yang

VB IS S IG V

Organ Yin F C SP P RCuloare Verde Roşu Galben Alb NegruGust Acru Amar Dulce Picant SăratOrgan de comunicare

Ochi Limbă Gură Piele Urechi

Animale simbol

Dragon

Corb Maimuţă (Om)

Tigru Ţestoasă

Cereale Grâu Orez Mei Ovăz MazăreFaze evolutive

Naştere

Creştere Transformare

Declin Stagnare

În cele ce urmează va trebui să vedem comportamentul intern al sistemului, adică să studiem relaţiile care îi conferă coeziunea. Reproducem aici fig. 5, care reprezintă de fapt transcripţia grafică, schematică a schiţei din Luo Shu

[ ], şi care a ajuns în această formă, printr'un circuit reiterat, pentru a conferi reperelor posibilitatea de a se prezenta - prin numerotare - atât în ipostaza Yin, cât şi în cea Yang. Dar acest itinerar, repetat doar odată, nu este destinat funcţionării în Timp, ci doar pregătirii pentru un ciclu VEŞNIC, cel puţin din punctul nostru de vedere. De acum înainte, ciclul se va derula după cum putem constata din Viaţa de fiecare zi, şi anume, cursul Anotimpurilor despărţite de acea trecere hrănită de către Pământ, numită de noi Intersezon. Dacă vom considera ca Centru al unui Anotimp data astronomică (solstiţiul de Vară, respectiv de Iarnă, recte echinocţiul de Primăvară, respectiv de Toamnă) şi dacă vom adăuga Timpului consumat de către cele patru anotimpuri şi pe cel distribuit între ele ca Intersezon, atunci, pentru un an de 360 zile, vom avea câte 72 zile pentru fiecare Anotimp, înclusiv Intersezonul110. Acesta din urmă, îl consumă în porţiuni de câte 18 zile, dar pentru că el reprezintă TRECEREA, i se acordă câte o jumătate de zi - pentru acomodare - la fiecare început şi sfârşit.

110    ?) Vechii chinezi, cu toate că nu au formulat explicit principiul relativităţii, au folosit aplicaţii ale lui oridecâte ori li se ivea prilejul. Dacă anul este structurat în cinci anotimpuri fiecare consumând câte 72 de zile, atunci, tot aşa de bine, anul este structurat în 72 de cicluri, fiecare a câte cinci zile. Deşi foarte utilă în cronobiologie, metoda este extrem de laborioasă, mai ales dacă această împărţire nu funcţionează independent, ci combinată cu cea clasică (sau 5 X 72, combinat cu 72 X 5); nu ne îngăduim să o dezvoltăm aici, mărginindu-ne doar să o amintim. Cei care vor opta pentru studiul aprofundat al gloselor, vor găsi în acestea material suficient pentru fructificarea acestor considerente (deşi referinţele sunt înprăştiate în multe surse). Amintim doar că unele dinastii au folosit (dimpreună cu alte criterii), si această metodă pentru stabilirea zilelor propice (faste) în care să se inaugureze sacrificii la marile opt sărbători (începutul fiecăruia din cele patru anotimpuri, echinocţiul de primăvară şi toamnă, şi solstiţiul de vară şi cel de iarnă).

Recapitulăm: pentru cele patru Anotimpuri, a câte 72 zile fiecare, 288 zile. La acestea trebuie adăugat Intersezonul, care consumă de patru ori câte 18 zile plus una (compusă din cele două jumătăţi de zi adăugate la început şi sfârşit), adică 19, adică 76 zile; acestea adăugate la cele 288, vor totaliza 364 zile ale anului, aproximaţie - credem noi - destul de strânsă pentru un Model calitativ. Fără să intrăm în amănunte, notăm că vechii chinezi corectau aceste diferenţe în majoritatea calendarelor lor, deoarece verificarea unui calendar propus se face tot prin reperele astronomice, observate cu multă rigoare.

Fig. 5

Acest ciclu este fixat de reperele astronomice, aşa cum am zis, dar lui trebuie să i se considere un început şi un sfârşit. Începutul este stabilit ca AN NOU din foarte vechi Timpuri, păstrat până acum, la începutul lunii Februarie (nu vom dezvolta aici modul în care se calculează cu precizie noul an, locul prezentării lui fiind în capitolul tratând despre Cerul Anterior).

Acest început de an, corespunde cu JUMĂTATEA INTERSEZONULUI

care desparte Iarna de Primăvară. "Pică" pe Intersezon, deoarece Anul Nou trebuie să se prezinte mai întâi Pământului111. Numai el poate recepţiona o schimbare de o atare anvergură, pe el se vor petrece modificările care se reiau din veşnicii. Dar acest început n'a fost întotdeauna plasat în acelaşi loc, deoarece aşa cum observam încă din partea introductivă a cărţii, Împăraţii, mai ales întemeietorii de dinastie, schimbau Calendarul112, şi deci şi data debutului Anului, fapt de mare însemnătate - după cum am văzut şi în nota precedentă - pentru Omenire113. Mai adăugăm că importanţa Timpului a fost sesizată din cele mai vechi istorii de către chinezii antici, care puneau in legătură directă frecvenţa tonului cu lungimea tubului sonor

111    ?) Anul nou, trebuie să fie situat la mijlocul Intersezonului care se situează între Iarnă şi Primăvară, şi care, după cum am văzut este specific acestei "treceri", având paritatea şi locul Pământului, cel mai autentic Yin, şi numărul care în prima diagramă era atribuit Lemnului, şi care va avea câte ceva din caracteristicile lui; adica fiind de sorginte "Lemn", va fi caracterizat meteorologic prin Vânt. Pregătind un anotimp Yang, va fi cât se poate Cald pentru acea vreme; Vântul în multe limbi şi chiar în limba noastră se numeşte "mâncătorul de zăpadă", sau "topitorul", etc. Acest Vânt, va aduce şi nourii din Miazăzi, care, învolburaţi, vor favoriza apariţia vocii Tunetului, semnalul care declanşează cavalcada Vieţii. Este aceasta, cea mai spectaculoasă schimbare, nici un Intersezon nefiind atât de conform cu delegaţia pe care o are. 112    ?) SIMA QIAN [ ], care se plasează în secolul 1 înainte de Iisus Christos, recunoaşte legitimitatea Omului de a se amesteca în "administrarea" Timpului: "Lorsque le principe (du calendier) ne se guide pas sur le Ciel et qu'en outre il n'émane pas de l'homme, alors toutes choses tournent à leur perte et la réussite est difficile. Lorsque les rois changent de nom de famille et recoivent le mandat (céleste), il leur faut examiner avec soin comment ils institueront le commencement, comment ils changeront le premier jour du premier mois, comment ils modifieront la couleur des vêtments, comment ils feront évoluer l'origine (qui vient) du Ciel fondamental et comment ils recevront sa pensée pour s'y conformer.". În "LES MÉMOIRES HISTORIQUES" de SE-MA TS'IEN, tradus şi adnotat de Édouard Chavannes, Ed. ADRIEN MAISONNEUVE, PARIS, 1967. vol. III, pag. 322. 113    ?) Acelaşi SIMA QIAN [ ], menţionează faptul că "Huang ti examina et détermina les étoiles et le calendrier; il institua et établit les cinq éléments (ceea ce noi numim cele Cinci

Mişcări, şi se pronunţă în limba Chineză WU XING [ ] n.n. ); il mit en mouvement la mort et la naissance; il rendit corrects les intercalations et les restes. Alors il y eut les fonctionnaires préposés au Ciel et à la Terre, aux dieux du Ciel et de la Terre, et aux divers classes d'êtres, ce fut ce qu'on appela les cinq (classes de) fonctionnaires. Tous observaient leur rangs respectifs et ne se troublaient pas les uns et les autres. Par là, le peuple put être fidèle à son devoir; par là, les dieux purent avoir une vertu évidente; le peuple et les dieuxeurent chacun une tâche distincte; ils s'en acquitterent avec soin et ne furent pas négligents;.." ibidem.

şi cu împărţirea calendaristică a anului, lunii, zilei, convinşi fiind că echilibrul static este doar imaginea armoniei dinamice, şi că în această armonie să secretul fericirii şi chiar al Nemuririi114. Având în vedere restricţiile de spaţiu, nu ne putem opri asupra acestei probleme, dar literatura antică abundă în texte nu numai lămu-

ritoare, dar şi extrem de frumoase, care sugerează o mulţime de dezvoltări.

În ce ne priveşte, considerând că ciclul care se va repeta anual este stabilit şi că am depăşit itinerarul genetic care ne-a condus până în momentul de faţă, şi mai ales că beneficiem, cel puţin aparent de o stabilitate dinamică, este bine să considerăm dimpreună cu vechii chinezi, Primăvara115, sau mai bine, Intersezonul care o prepară, drept ÎNCEPUT (acest Intersezon având o legătură nemijlocită - după cum am mai spus - cu Lemnul care este în contextul

nostru simbolul Vieţii). O altă problemă se ridică,  şi anume, faptul că fiecare emblemă umbreşte

şi câte o parte din Organismul uman116, adică o pereche de părţi, un Organ mai mult sau mai puţin parenchimatos - oricum - Yin, şi un Viscer cavitar, considerat atelier, Yang. Am zis FIECARE, asta înseamnă că şi Pământul care tronează în Centru, care reprezintă Omul în ansamblul lui117 are distribuit un Organ. Le vom reitera, cu toate că ele se găsesc şi pe tabelul de atribuiri.

Primăvara - Chun [ ], care stăpâneşte regnul biologic în desfăşurarea

ei, are atribuit ca organ Yin, FICATUL (gan [ ]), iar ca Viscer cavitar,

114    ?) "<<Les Han ont obtenu la vertu de la terre; il faut modifier l'origine, changer le premier jour du premier mois, transformer la couleur des vêtements; il doit y avoir un présage favorable; le presage favorable sera l'apparition d'un dragon jaune.>> L'affaire fut déférée au grand conseiller Tchang Ts'ang. Tchang Ts'ang avait lui-même étudié les tuyaux sonores et le calendier..." ibidem. 115    ?) "Le verdoyant principe YANG ouvre et émeut (l'univers;" (Începutul Imnului dedicat PRIMĂVERII, al III-lea dintre cele nouăsprezece Imne ale sacrificiilor KIAO, în apendicele I al vol. III din "LES MÉMOIRES HISTORIQUES DE SE-MA TS'IEN" trad. adnotat şi prezentat de Édouard Chavannes, ed. ADRIEN MAISONNEUVE, PARIS, 1967, pag. 614) 116    ?) Cu toate că se impune concluzia că Modelul celor Wu Xing [ ] (Cinci Mişcări) ar trbui să reprezinte simbolic Omul, acest lucru nu e adevărat, deoarece un Om parcurge o singură dată şirul "Anotimpurilor Vieţii", pe când "Anotimpurile anului" ciclează necontenit, oferind fiecare anotimp anual, pe tot parcursul vieţii. De aici reiese că reâncarnarea este o idee refuzată de vechii Daoişti: "Les génération des saisons ne concordent point avec l'homme." se spune în al IX-lea Imn din cele nouăsprezece Imne ale sacrificiilor KIAO (în "LES MÉMOIRES HISTORIQUES DE SE-MA TS'IEN" tradus, comentat şi prezentat de Édouard Chavannes, editat de ADRIEN MAISONNEUVE, PARIS, 1967, pag. 619.) 117    ?) După cum se poate vedea şi în tabelul de "atribuiri", fiecărei steme îi este acordat un animal, acesta completând mesajul intuitiv prin care se prezintă acest model al Lumii, şi anume: Primăverii sau LEMNULUI, îi este repartizat DRAGONUL, animal ce e drept mitic, dar această atribuire nu cere confirmarea obictivităţii ştiinţifice, ci doar prezenţa metaforică ce lămureşte poziţia şi calitatea acelei embleme. Verii sau FOCULUI, îi este dată PASĂREA, sau mai exact CORBUL, (sugerând prin culoare cărbunele care alimentează Focul). Toamnei sau METALULUI, i se atribue TIGRUL, sau mai adesea URSUL, iar Apei, ŢESTOASA. Rămâne întersezonul, PĂMÂNTUL, care are ca stăpân simbolic OMUL, sau, în textele vechi, maimuţa. Unele referiri sunt echivoce: animale cu pielea neacoperită (fără păr), urmărind prin aceasta să deseneze tot Omul. Mai mult, până şi umorile (lichidele) organismului sunt atribuite unei Loji, sau după cum se exprimă glosa, unui organ. Astfel lacrimile sunt dependente (sau aparţin) de Ficat, sudoarea de

Inimă, saliva de Splină-Pancreas, mucii de Plămân, balele de Rinichi (NANJING [ ],

dificultatea 34; LINGSHU [ ], cap 36. şi e firesc să fie aşa dacă judecăm această repartiţie din punct de vedere fiziologic. Referitor la expresiile de rezonanţă dură pentru un limbaj parfumat convenţional, mărturisim că nu am găsit o expresie mai potrivită şi mai sintetică pentru ultimele două secreţii, şi oricum dacă lipseşte eleganţa, cele două exprimă exact lucrul la care ne-am referit, iar expresia e cunoscută de toată lumea, inclusiv de cei cu pretenţii stilistice.

VEZICULA BILIARĂ (dan [ ]). Asta înseamnă că atâta vreme cât Primăvara stăpâneşte sistemul, atât Organul cât şi Viscerul cavitar sunt "în putere", având, cu o expresie care s'a încetăţenit printre acupunctori, "maximul energetic"; expresia,

deşi nu este acoperitoare ştiinţific, este sugestivă.

Vara - Xia [ ], care ocupă a cincea parte dintr'un an, are atribuite nu numai o pereche Yin/Yang, ci două: prima pereche în ordinea în care le prezentăm noi este şi cea care e mai aproape de imaginea occidentală a "Organului" sau "Viscerului", şi e dată de INIMĂ (xin [ ]) ca Organ Yin, şi de

INTESTINUL SUBŢIRE (xiao chang [ ]) ca Viscer Yang. Cealaltă pereche cuprinde un Organ

Yin numit de unii PERICARD, de alţii STĂPÂNUL INIMII, de alţii VASE ŞI SEX, iar de noi, din motive pe care le-am mai expus şi le vom mai explica în

cartea aceasta, ÎNŢELEPTUL CORPULUI (xin bao [ ]). Viscerul Yang se referă la mai mult decât un Viscer de descripţie anatomică occidentală, e denumit TREI FOCARE sau TREI ÎNCĂLZITOARE (san jiao [ ]) şi reprezintă o entitate topografică, aproximativ trunchiul Omului. Desigur că în cele ce vor urma ne vom ocupa detaliat de aceste perechi Yin/Yang.

Toamna - Qiu [ ] are în stăpânirea sa perechea PLĂMÂN (fei [ ])

(ca Organ Yin) / INTESTIN GROS da chang [ ]) (ca Viscer cavitar Yang).

În sfârşit, Iarna - Dong [ ] găz-duieşte RINICHIUL (shen [ ]) ca Organ parenchimatos Yin şi Viscerul cavitar Yang,

VEZICA URINARĂ (pang guang [ ]). Rămâne Pământul în Centru, trimiţându'şi

cele patru porţiuni de Intersezon, care e reprezentat în corpul Omului de către SPLINĂ-PANCREAS (pi

[ ]) ca Organ Yin şi de STOMAC (wei [ ]) pe postul de Viscer cavitar Yang.

Dar aceste Organe au legături strânse între ele şi raporturile lor nu pot fi lesne exprimate grafic în aranjamentul expus de noi, aşa că, pentru expunerea acelor raporturi, vom folosi Fig. 6, în care Pământul este scos din Centru, fiind împins spre Sud-Vest, pe linia cercului care leagă toate celelalte embleme, şi înghesuindu-le (rectificând distanţa dintre ele) astfel încât acum lungimea Cercului nu va mai suporta patru repere, ci cinci.

Pus la acelaşi nivel, în aceleaşi condiţii cu celelalte patru embleme, Pământul se va comporta ca oricare altă stemă.

Fig. 6

Pe această figură118 vom încerca să conturăm cele patru feluri de relaţii ale celor Cinci Mişcări:

1. Relaţia SHENG sau de Geneză (Creaţie) [ ]. În dicţionare, semnul este tradus ca: "a se produce (sau mai exact, a se reproduce, semnul întrând şi în compoziţia ideogramei exprimând sexul)", "a naşte", "a se forma", "a aduce pe Lume", "a însărcina", "a face să trăiască", etc., toate tinzând spre acelaşi înţeles. Ceea ce trebuie bine priceput este că vechiul "ciclu" în care Apa era prima, Focul al doilea, Lemnul al treilea, etc., nu se suprapune peste acest ciclu SHENG, deoarece primul ciclu s'a derulat doar odată, zămislind LUMEA, iar acesta, cel de al doilea, ciclul SHENG, reproduce Lumea, menţinând Viaţa, înlocuind ceea ce piere (datorită uzurii) prin Moarte. Deci Viaţa, odată apărută, şi dobândind formele actuale pe care le socotim stabile, se va comporta astfel: Lemnul, va da naştere Focului; acesta, va avea drept urmare cenuşa sau Pământul; din Pământ va ieşi Metalul; din Metal, când acesta se purifică devenind din minereu Metal curat, va fi eliminată Apa, care cu siguranţă nu poate locui în Corpul Metalului ca atare, nu se poate combina cu el; Apa va nutri, va favoriza apariţia Vieţii sau cu alte cuvinte va "da" Lemnul şi ciclul se reia, mereu.

2. Relaţia KE sau de "dominare" [ ] sau [ ] (cea de a doua formă

având după semnul principal şi radicalul "cuţit" - dao [ à ]- care conferă o nuanţă de violenţă sau agresivitate expresiei). În dicţionare se găseşte cu înţelesul de: "a fi capabil de", "a putea", "a învinge", "a domina", "a vrea să oprime", etc., toate justificând termenul prin care am prezentat relaţia şi prin care şi-a dobândit locul în literatura de specialitate. Nouă termenul ni se pare nepotrivit şi pentru a ne face bine cunoscut punctul de vedere vom sublinia acest fapt, ori de câte ori vom avea ocazia, adică de câte ori vom dezvolta relaţia în capitolele cu privire la fiecare mişcare în parte. Termenul pe care îl propunem noi este de "ciclu de siguranţă", deoarece atunci când un Organ al uneia dintre cele Cinci Mişcări nu îşi poate îndeplini îndatoririle faţă de Organism se lasă asistată sau înlocuită de cel pe care literatura europeană a denumit-o "dominată"; vom ilustra sumar:

a) Din schemă rezultă că Focul "domină" Metalul. De fapt Inima, care locuieşte în Loja Focului, când nu mai poate face faţă ca pompă în activitatea circulatorie, depune o parte din masa plasmatică în Plămânul locuitor al Lojei Metal, fenomen patologic, cunoscut sub numele de edem pulmonar acut.

118    ?) Obţinerea acestui model a cunoscut un lung şir de încercări, care, dacă au fost abandonate în favoarea acestei din urmă versiuni, nu sunt de neglijat. Sub incidenţa altor finalităţi,

se pot utiliza alte structurări ale celor WU XING [ ]. Am ales ca exemplu menţiunea lui

Chavannes, într'o notă la textul lui SIMA QIAN [ ]: "A l'epoque de Se-ma Ts'ien les correspondances devaient être autres entre les éléments et les caractères cycliques, puisque les éléments étaient rangés dans l'ordre où ils triomphaient les uns des autres, c'est-à-dire dans l'ordre suivant: terre, bois, métal, feu, eau. Quoi qu'il en soit, si nous nous en tenons aux correspondances d'aujourd'hui, voici ce que veut dire Se-ma Ts'ien: supposons un jour marqué du signeKeng ou du signe sin, il sera sous l'influence de l'élément métal; or le métal est vaincu par le feu; en ce jour donc, l'empereur devait monter sur un char de couleur rouge; ainsi le couleur du char était toujours victorieuse de celle du jour où on l'employait." (În "LES MÉMOIRES HISTORIQUES DE SE-MA TS'IEN", tradus şi adnotat de Édouard Chavannes, editat de ADRIEN MAISONNEUVE, PARIS 1967, vol III, cap. XXVIII, pag. 470). Putem aprecia că ultimul aranjament, cel care se foloseşte azi peste tot, şi pe care l'am prezentat noi în text, este şi cel care beneficiază de cea mai mare aplicativitate, având o alură extrem de generală. Dar celelte structurări intermediare, au o aplicatibilitate particulară, şi cu toate că păcătuiesc faţă de acel Adevăr unic şi Universal, sugerează, dezvăluie şi subliniază nuanţele acelei situaţii, fără să altereze semnificativ structura globală. Sunt asemănătoare aceste alternative cu exemplele utilizate într'un discurs în scop didactic, făcând ca momentul să obţină evidenţă, fără ca în cele ce urmează să mai fie nevoie ca acele exemple să fie reţinute. În textele vechi se întâlnesc astfel de modele şi necunoaşterea acestui fapt, poate stârni confuzii. Nu ne putem permite să dezvoltăm astfel de amănunte într'un text de alură eminamente generală, aşa că ne mărginim să specificăm această scurtă menţiune.

b) Din schemă rezultă că Metalul "domină" Lemnul. În realitate, atunci când Intestinul Gros, locuitor al Lojei Metal suportă o stare patologică (denumită în clinica alopată "colită"), nu mai este capabil să controleze procesele digestive desfăşurate pe teritoriul lui, substanţele toxice rezultate din degradarea posibilă a reziduurilor care constituie bolul, datorită defectului Intestinului Gros, vor fi oprite de a invada circulaţia generală (şi mai apoi neutralizate) de către Ficatul locuitor al Lojei Lemn, interpus sub formă de sistem port şi care va suporta defectul funcţional al Intestinului Gros de o manieră compensativă.

c) Din schemă rezultă că Lemnul "domină" Pământul. În realitate defectele Ficatului, locuitor al Lojei Lemn, se răsfrâng asupra Splinei-Pancreas care sălăşluieşte în Loja Pământ. Experimental, în majoritatea stărilor patologice ale Ficatului apare splenomegalia, dovadă că şi Splina este interesată în acest proces. Majoritatea afecţiunilor hepatice antrenează şi Stomacul (acesta fiind locuitorul Yang al Lojei Pământ), evident în scopul compensării defectelor Ficatului (interesarea Stomacului se manifestă mai cu seamă prin hiperaciditate, Ficatul "cerând" gustul acru, pH - ul scăzut fiind o garanţie că proteinele sunt bine coagulate, ceea ce le permite o mai bună digestie, dar nu le îngăduie să suporte un proces de putrefacţie la nivelul Intestinului gros). d) Din schemă rezultă că Pământul "domină" Apa. De fapt, atunci când locuitorul Lojei Pământ - Pancreasul - nu poate livra suficientă insulină pentru metabolizarea glucozei, Rinichiul - locuitorul Lojei Apă - rezolvă (aşa cum poate) glicemia, eliminând glucoza prin urină.

e) Din schemă rezultă că Apa "domină" Focul. În realitate, sarcina pe care o generează proasta eliminare a lichidelor prin "strangularea" vasculară la nivel renal - Rinichiul fiind locuitor al Lojei Apă - este preluată de către Inimă, locuitor al Lojei Foc, sindrom cunoscut sub numele de "hipertensiune" 119.

Aşa trebuie înţeles acest ciclu şi este deci justificată nemulţumirea noastră referitoare la traducerea termenului.

Mai adăugăm o observaţie care va face obiectul unor dezvoltări ulterioare, şi anume că această relaţie satisface (în cazul Lojei Foc) şi CUPLAREA MERIDIANELOR (atât cu Loja Apei, cât şi cu cea a Lemnului).

Fiecare Organ sau Viscer are câte o mulţime de Puncte prin care comunică cu exteriorul. Aceste Puncte sunt legate între ele printr'un traseu cutanat care respectă ordinea în Timp a intrării în "activitate" (şi asupra acestor păreri avem obiecţii pe care însă le vom specifica în capitolul despre Meridiane şi Puncte) a Punctelor, şi care a fost denumit "MERIDIAN PRINCIPAL". Aceste Meridiane, purtând numele Organelor ale căror Puncte le asamblează (Plămân, Intestin Gros, Stomac, Splină-Pancreas, Inimă, Intestin Subţire, Vezică Urinară, Rinichi, Înţeleptul Corpului (Vase-Sex), Trei Încălzitoare (Focare), Veziculă Biliară, Ficat), sunt cuplate câte două, întotdeauna de acelaşi "semn", adică Yang cu Yang, Yin cu Yin. (De fapt, "cuplarea" Meridianelor NU este numai un fenomen didactic, pe care noi îl fabricăm, deoarece în acest moment ne aflăm din punct de vedere al discursului prezentării în momentul de considerare a "Organelor" disparate. Meridianele sunt cuplate din fiinţarea lor şi au fost "departajate" pe Organe pentru o mai bună mânuire a noţiunilor.). Aceste "mari" Meridiane cuplate

unesc Lojile între ele şi folosesc uneori chiar şi calea relaţiei "CHENG" [ ] (sau

"KE" [ ], ambele căi având acelaşi traseu); acest fapt nu este paradoxal cum poate părea la prima vedere, el facilitează efectuarea relaţiei.

Vor fi legate astfel Loja Pământului de Loja Metalului, atât în ce priveşte "componenta" Yin (Splina-Pancreas cu Plămânul), dând meridianul (cuplat)

MARELE YIN (TAI YIN [ ]), cât şi "componenta" Yang (Stomacul cu

119    ?) Argumentele pe care le expunem sunt preponderent medicale, dar pentru vechii chinezi nu numai domeniul medical confirmă observaţiile structurate în model. În Natură se poate vedea fără a provoca vreun experiment că, o cantitate suficientă de Apă de formă lichidă sau de gheaţă, neutralizează prin asimilare orice efect al Focului, schimbându'şi pe socoteala Căldurii, starea de agregare, etc.

Intestinul Gros), dând Meridianul (cuplat) YANGUL STRĂLUCITOR (YANG

MING [ ]), cel mai mic dintre Yanguri120. Dacă vom considera Planetele atribuite Lojilor ca implicate în acest "cuplaj", atunci vom constata că Pământul este "cuplat" cu Venus, adunând astfel, din poziţia "Centrală" a listei de Planete

luate în consideraţie, pe una care e situată în afara acestui perimetru. Următoarea "pereche" de Loji care îşi "cuplează" Meridianele va fi Loja

Lemn cu Loja Foc. Dar aceasta din urmă are două "perechi" de Yin (Organ

parenchimatos) [ ]/Yang (Viscer cavitar) [ ] şi anume Inimă/Intestin Subţire, şi Înţeleptul Corpului/Trei Focare. Aceasta din urmă pereche se va cupla cu perechea Lojei Lemn, recte cu Ficatul şi Vezicula Biliară, dând Meridianul

(cuplat) Yin: MICUL YIN (JUE YIN [ ]), respectiv meridianul (cuplat)

Yang: YANGUL MIJLOCIU (SHAO YANG [ ]) (traducerea nu este exactă - o vom discuta la locul potrivit). Această "legătură" între cele două Loji, va "cupla" şi Planetele atribuite Lojilor, recte pe Jupiter cu Marte.

Mai rămâne o singură Lojă, cea a Apei, care îşi va lega perechea, "Locatarii", tot cu Loja Focului, singura care mai are de oferit două "valenţe", şi anume Organul Inimă şi Viscerul cavitar Intestin Subţire; Meridianul Yin al Inimii va forma un Meridian cuplat cu cel al Rinichiului dând SHAO YIN [], iar Meridianul Yang al Intestinului Subţire se va cupla cu cel al Vezicii Urinare,

120    ?) Acest cuplaj separă măcar din punctul de vedere al legăturilor dintre Meri-diane Pământul şi Metalul de celelalte trei Loji. Separaţia, grupează Yinul (reprezentat de Pământ şi Metal) şi Yangul (Lemn şi Foc), la poli opuşi. Yinul, simbol al condensării, neavând formă, şi necăutând forma, refuzându-o ca şi pe mişcarea activă, va fi de fapt lumea minerală. Cealaltă parte, Yangul, cu direcţie centrifugă, expansivă, se va desfăşura într'o infinitate de forme, consumând cu nestator-nicie schimbarea. Apa, suportând - după cum vom vedea în capitolul respectiv - ambele "stări", adică atât Yin (în prima jumătate a intervalului) cât şi Yang (în jumătatea a doua), va avea un statut dublu. Această structură acoperă toate planurile, şi este chiar mai lesne de înţeles în funcţiile Organelor, şi chiar în manifestările lor psihice.

Le vom trece într'o sumară revistă, pentru a argumenta cele afirmate. Toate Lojile Yang, au funcţii psihice centrifuge, încearcă să impună mediului condiţiile de existenţă. Loja Apei, posedă o funcţie psihică ambiguă, deoarece Voinţa care sălăşluieşte în ea, (mai este numită şi Loja Voinţei), are o nuanţă Yang prin puterea de a se impune mediului, precum şi o caracteristică Yin, prin stabilitatea care o caracterizează. Este Yang, datorită prestaţiei ei care se referă mai ales la perpetuarea speciei, la supravieţuire, este Yin, recurgând de cele mai multe ori în Viaţă la rezistenţă pasivă. Loja Lemn, manifestă pe plan psihic mişcarea cu ritmul ei, dând ceea ce curent se cheamă temperament, acesta ţinând mai puţin cont de restricţiile care se impun din afară. În sfârşit Loja Foc, dă prin funcţia psihică a Inimii acel afect care ordonă şi polarizează toate celelalte funcţii psihice fapt dezvoltat la capitolul care descrie această lojă. Celelalte două Loji Yin, rămân oarecum "izolate", deosebite de cele Yang, prin faptul că nu "agresează" ambianţa, ci acceptă o influenţă dîn afară către interior. Loja Metalului, care are funcţia contemplativă, preia prin virtutea maleabilităţii şi ductilităţii amprenta pe care mediul o impune. Contemplaţia, în măsura în care poate fi provocată şi controlată, constă tocmai în capaicitatea de a obţine o consistenţă convenabilă, care să accepte - la presiunea obişnuită a ambianţei - forma imprimată, şi să o păstreze. Forma presată o acceptă şi Apa atunci când este în stare lichidă, dar nu o păstrează. Această "încasare" a formei impuse, fără participarea celui care recepţionează se poate numi intuiţie. Pământul, este tot un încasator, dar în drumul de la ambianţa care se impune şi stocarea sub formă de reprezentări în memorie, are o staţie care ajustează impulsurile pe măsura magaziei lor, sub Lumina conştientului; prestaţia lui raţională se suprapune pe domeniul transcendental Kantian; astfel privite lucrurile, Pământul este ceva mai Yang decât Metalul, deoarece FORMULEAZĂ. Se repetă povestea din domeniul versantului Yang: Marele Yang, nu este de fapt cel mai Yang. Tot aşa, marele Yin, Splina-Pancreas, nu este atât de Yin ca Plămânul. Asupra tuturor acestor lucruri vom reveni cu riscul de a redunda, în scop bineînţeles didactic.

dând MARELE YANG [TAI YANG ]. Această legătură va "cupla" şi

astrele corespunzătoare. Dar dacă Focul Ministerial [ ] care îşi desfăşoară

existenţa aici pe Pământ are un astru - pe Marte, Focul Imperial [ ] nu poate uza de un acelaşi Corp Ceresc. Deosebirile între cele două "Focuri" sunt mari: cel Ceresc, încălzeşte, DÂND TOTUL DIN EL, NECONSUMÂND NIMIC, el mân-gâie, nu pedepseşte; cel Ministerial arde, consumă Lemnul (sau carburanţii fosili care tot Viaţă au fost) din care se hrăneşte şi aplică pedepse, ca şi Ministrul care mânuieşte Legea. Dacă Focului Ministerial i se potriveşte Planeta Marte, Planeta roşie a războiului şi ostilităţii, FOCULUI IMPERIAL NU I SE POATE ATAŞA DECÂT FOCUL CERESC, ADICĂ SOARELE. Deci cel de al doilea "dublu" care locuieşte în Loja Focului va "cupla" SOARELE CU MERCUR, APA CU FOCUL.

Folosind calea relaţiei KE [ ] (aceeaşi cu cea CHENG [ ]) am asamblat în perechi cele cinci Planete, Soarele având în imediata vecinătate pe Mercur, după cum urmează: Soarele cu Mercur, Marte cu Jupiter şi în centru, Pământul - Saturn cu Metalul Venus. Trebuie să observăm că, atât între Marte şi Jupiter, cât şi între Mercur şi Soare, există centuri de asteroizi, prima reprezentând diafragmul, cea de a doua probabil gâtul, care se interpune între trunchi şi cap.

3. Relaţia CHENG , sau "de oprimare" [ ], este o exagerare a celei precedente, între ele nefiind vorba decât de diferenţe date de intensitatea fenomenelor, aşa că discuţiile de mai sus sunt valabile şi în cazul de faţă. Şi aici, ca şi în relaţia precedentă, intervine neputinţa de a acoperi printr'un cuvânt, sau chiar printr'o expresie compusă un semn al limbii chineze, ceea ce va trebui să ne conducă la listarea tuturor corespondenţelor din dicţionar şi cu exemplificări din literatura consacrată, pentru ca înţelesul să se poată asambla ca un vector mecanic, ţintind în plin.

În dicţionarele moderne îl întâlnim ca : "a reprima, a pedepsi, a impune, a corecta, etc. F.S. Couvreur, în "Petit Dictionnaire Chinois - Français121, dă drept corespondente: "Arrêter, réprimer, corriger, avertir, se tenir en garde, etc." Dicţionarul Institutului Ricci122 îl consideră: « Refouler, contenir », apoi: « Mettre en garde, faire un exemple, se tenir en garde », apoi: « Réprimer, corriger, punir, châtier, sérvir contre »... Şi în sfârşit Léon Wieger123 îi atribue sensurile: « Réprimer, réfréner, contenir, corriger ». Nu insistăm, dar încercăm o analiză a

semnului [ ]: în faţă are un radical [ ] pe care Couvreur îl traduce ca "Marcher". În secvenţă, deasupra, semnul [ ] e tradus de acelaşi autor ca "S'arrêter", iar sub el, o binecunoscută [ ] Inimă. Noi, fără nici un mandat, am înţeles semnul ca unul care ar putea fi exprimat de fraza: « a(m) venit, şi (m')am oprit peste (deasupra) (acestei) Inimi ». Or, Inima defineşte şi fiinţa pe care o deserveşte. Se poate înţelege că cel care a venit şi s'a "aşezat" peste Inimă a "înlocuit" personalitatea, a făcut-o să lucreze pentru sau în locul său şi asta nu neapărat printr'o forţa de oprimare, ci în virtutea unei obligaţii legitime, cel venit fiind în incapacitate de a mai opera. Ceea ce am spus se poate verifica de către un cunoscător al limbii chineze, care are acces la dicţionare chineze de caractere nesimplificate.

4. Relaţia WU [ ] sau "de dispreţ" tradus ca "a detesta", "a ofensa", "a avea repulsie", "a irita" şi chiar "a dispreţui". Atitudinea de dispreţ pe care o afişează Organul vizat nu se poate asimila unei stări psihice; ea se traduce fie printr'o latenţă cu care răspunde sarcinii primite, fie printr'un randament moderat cu care şi le îndeplineşte. Aceste "reacţii" la noua sarcină sunt cât se poate de 121    ?) Ed. HO KIEN FOU, IMPRIMERIE DE LA MISSION CATHOLIQUE 1923, pag. 185, trimitere de la pag. 174 unde este prezentat semnul menţionat. 122    ?) "DICTIONAIRE FRANÇAIS DE LA LANGUE CHINOISE", préparé par L'INSTITUT RICCI, (INSTITUT RICCI - KUANGCHI PRESS, 1990 reperul 337 cu trimitere la 338, pag. 61. 123    ?) "CARACTÈRES CHINOIS" - (ETYMOLOGIE. GRAPHIES. LEXIQUES.) Ed. a VII-a, Imprimatur + G. Kupfer M. M. Episcopus Taichung 1962, pag. 733

naturale şi benifice; dacă Organul "substituient" ar dovedi "râvnă" în împlinirea noii prestaţii, atunci Organul "dominant", care de fapt este neputincios, ar ceda mai uşor sarcinile care îi revin. Acest mecanism de "lene" se identifică şi în cazurile în care apare fenomenul de feed-beck, care apără Organismul (dacă este vorba de domeniul endocrin), de un exces de substanţă; dacă Organul inhibat (în vederea menţinerii titrului substanţei) zăboveşte în această stare, pierde o parte din (sau toată) capacitatea de a o secreta. Preluarea frânată a unei sarcini obligă pe cel care o cedează să se menţină în starea de efort, să nu dezerteze de la funcţia naturală, abandonată pentru moment din neputinţă.

Dacă în mijlocul imaginii Cerului Posterior stă Pământul, acesta, luat ca teritoriu, şi deci plasat în Spaţiu, va fi hotărnicit pe toate cele patru laturi ale sale, de câtre

patru Mări (SI HAI [ ]), care vor fi reprezentate în toate ipostazele pe care le acceptă acest Model. Este acesta un alt mod de a obţine o reprezentare simbolică a Cerului Posterior, pe care o vom dezvolta la locul cuvenit.