Universitatea bucureşti, Facultatea de istorie

Lucrare de seminar la Civilizaţia Egiptului antic

Dinastia ramesizilor

Tufaru Ilie Marian

11/19/2012

Dinastia ramesidă a reprezentat una din cele mai glorioase dinastii din era faraonică.Instituţia central-faraonul capătă o însemnătate mai mare asta fiind echivalentul stabilităţii interne,remarcându-se o prosperitate economic şi posibilitatea unei expansiuni teritoriale.Se observă şi o renaştere culturală faraonii angajându-se în ample proiecte edilitare.

Grupa:N-Z Modul:Civilizaţia Egiptului antic Profesor:Miron Ciho

Figure 1:Ramses II(1304-1215 î.Hr.),cel mai strălucit reprezentant al dinastiei ramesizilor.

Introducere

Regatul Nou(1550-1070 î.Hr.) sau Imperiul este cea mai înfloritoare epocă din istoria Egiptului cu cei mai faimoşi conducători.Arta şi spiritualitatea atinge apogeul,iar ţara dobândeşte cea mai mare întindere prin cuceriri.Locul complexelor funerare regale este mutat în sud,pe partea opusă Thebei,într-o zona stâncoasă,pe malul vestic al Nilului,în Valea Regilor.

Regatul Nou se remarcă prin alungarea hicsoşilor,cei care au reuşit să cucerească Egiptul în 1730 î.Hr. şi au fost alungaţi odată cu instalarea acestei noi perioade în istoria egipteană. Acum se reface unitatea statală egipteană faraonii autohtoni recăpătându-şi autoritatea şi chiar sporind-o.Este o perioadă de maximă înflorire economică şi culturală,construindu-se o mulţime de monumente care stau şi astăzi marturie a prosperitaţii acelei perioade.

Tot acum Egiptul înregistrează perioada de maximă expansiune teritorială fiind cucerite:Nubia,Palestina,Siria,regatul egiptean devenind imperiu.

Cea mai reprezentativă dinastie a acestei perioade este cea a ramesizilor care marchează apogeul şi totodată declinul Regatului Nou,odată cu dispariţia dinastiei a XX-a.

Expansiunea maximă teritorială a Egiptului în sec. al XV-lea î.Hr.

Dinastia ramesidă

Ramesizii şi-au întărit puterea reactivând cultul faraonului,acesta fiind direct urmaş al lui „Re” sau chiar „Re” însuşi.Ramses sau Ra-mesi-su însemnând „Re l-a născut pe el” şi atribuindu-şi diferite epitete ale domniei printre care se remarcă „netjer” (adică „divin”) sau user maat (adica puternic prin maat-ordinea universală).

Aceştia limitează puterea sarcedonţiului lui Amon şi rezolvă problema luptelor pentru descendenţa faraonului asociind la putere pe moştenitorul tronului încă din timpul respectivului faraon.

În ceea ce priveşte măsurile de politică externă ramesizii au practicat un expansionism îmbinat cu o diplomaţie eficientă semnând tratate şi practicând căsătorii prin alianţă cu marile puteri vecine care le asigura pacea şi le garanta statu quo-ul teritorial. Faţă de popoarele cucerite ramesizii au manifest o toleranţă religioasă ce le-a garantat o stabilitate teritorială.

Primul ramesid este Ramses I(1295-1294 î.Hr).Acesta este fondatorul dinastiei a XIX-a,fiul lui Sethi,şeful arcaşilor din timpului fostului faraon,Horemheb. Însuşi Ramses a fost colaborator şi înalt demnitar al faraonului Horemheb fiind numit chiar regent de către acesta.Iniţial a fost ofiţer de infanterie,apoi de cavalerie,trimis al regelui în toate ţările străine,scrib regal,general al stăpânului celor două ţări,responsabil al preoţilor tuturor zeilor,responsabilul regelui în Egiptul de Sus şi de Jos,judecător,vizir,regent. Ajunge suveran la o vârstă destul de înaintată Horemheb,precedentul faraon,numindu-l succesor din cauza faptului că nu avea urmaşi. A domnit puţin şi nu a lăsat multe dovezi referitoare la domnia sa.În timpul domniei acestuia este cucerit în cinstea sa teritoriu Fenkhu(sudul Palestinei) de către fiul său,viitorul faraon Sethi I.

Ramses al II-lea(1282-1215 î.Hr.) este cel mai strălucit reprezentat al dinastiei ramesizilor.Este al treilea faraon al dinastiei a XIX-a,fiul lui Sethi I şi al reginei Tui.A avut mai multe soţii-cel puţin şapte consoarte care purtau titulatura de „ mare soţie regală”-şi peste 100 de copii. Lunga sa domnie se caracterizează prin două mari etape:o etapă în care îşi manifestă expansionisum şi alta,paşnică, în care întreprinde proiecte edilitare.Primele războaie le-a purtat împotriva nubienilor,populaţiei tjehemu(o populaţie libiană) şi asiaticilor.Cea mai grea încercare militară a avut loc în al cincilea an de domnie când a trebuit să se confrunte cu o coaliţie antiegipteană formată din Imperiul Hitit,Siria şi populaţii din Anatolia.Princilala bătălie s-a dat la Kadesh,acolo unde,datorită curajului şi geniului militar al lui Ramses,se reuşeste ieşirea din încercuire şi scăparea armatei egiptene.După ce înfrânge revoltele siriene,ocupă

Askalonul,Dapurul şi oraşul hitit Tunip.După anul 10 al domniei nu se mai înregistrează nicio luptă ci o serie de măsuri diplomatice,culminând cu tratatul de alianţă cu regele hitit Hatuşil al III-lea.În acest tratat se asigura ajutor reciproc în caz de atac şi schimb de prizonieri politici.Tratatul nu făcea menţiuni cu privire la graniţe.probabil se păstra statu quo-ul existent:Egiptul în Siria,iar Imperiul Hitit până în zona Amurru.Tratatul va fi întărit prin căsătoria faraonului cu prinţesa hitită Maathorneferuru,care va deveni „mare soţie regală”.În plan intern Ramses al II-lea,numit şi „cel Mare”,va muta capitala la Pi Ramses,din motive strategice,şi va începe o serie de lucrări edilitare ce vor impresiona prin grandoare şi lux:templul de la Abu Simbel,tempul de la Karnak,Ramesseum,mărirea templului Luxor.Numele lui apare în majoritatea aşezărilor din Egiptul antic,fiind considerat cel mai mare constructor din istoria faraonică.Va muri la 1 septembrie 1213 î.Hr.,dupa 67 de ani de domnie fiind urmat de cel de-al treisprezecelea fiu,Merenptah.Mormântul lui se află la Valea Regilor(KV7),fiind cel mai mare.

Ramses al III-lea(1182-1150),al doilea faraon al dinastiei a XX-a şi ultimul mare suveran al Regatului Nou.A avut numeroşi fii dintre care mulţi fie îl vor urma la tron fie vor fi părinţii viitorilor faraoni:Pareherwenemef,Kharmuasest.Sethherkhepeshef I,Amonherkhepeshef I,Ramses(viitor Ramses al IV-lea),Sethherkhepeshef II(viitorul Ramses al VIII-lea),Meriatum şi Penturet.Cei 31 de ani de domnie sunt marcaţi de o economie prosperă şi lucrări edilitare:construcţia templului funerar de la Medinet Habu,edificii mai mici la Karnak şi Luxor,mărirea palatului regal din Pi Ramses.A purtat războaie cu libienii şi „popoarele mării”. O victorie contra libienilor este consemnată pe pereţii propriului templu funerar de la Medinet Habu:2052 de prizonieri,dintre care 558 de femei şi copii,98 de care lupă,603 arcuri,239 de săbii,2319 teci pentru săgeţi,92 de sultiţe,182 de măgari şi de cai şi pe însuşi liderul libian Mersheshel. În timpul lui s-a mai consemnat şi „Complotul haremului”,când o soţie consoartă a acestuia a încercat să-l ucidă pe faraon şi să-l înlocuiască cu fiul său,prinţul Penturet.Complotul a fost sortit eşecului şi toţi iniţiatorii au fost declaraţi trădători şi executaţi. Ramses al III-lea va muri în 1150 fiind urmat de către fiul său Ramses al IV-lea.Mormântul său se află la Valea Regilor(KV11).

Ramses al IV-lea(1150-1143),al treilea faraon al dinastiei a XX-a.A fost desemnat prinţ ereditar încă din anul 22 al domniei tatălui său,după „Complotul haremului”.În multe tratate apare ca mare edil dar nu a reuşit să-şi termine proiecte din cauza domniei relativ scurte.A întreprins o expediţie în Sinai pentru a procura turcoaz şi a construi un templu al zeiţei Hathor în zonăMormântul lui se afla în KV2.

Ramses al V-lea(1143-1139),al patrulea faraon al dinastiei a XX-a,fiul lui Ramses al IV-lea. A avut o domnie scurtă şi nu sunt atestate fapte semnificative ale domniei sale.A fost înmormântat după doi ani din cauza invaziei libienilor.

Ramses al VI-lea(1139-1131),fiul lui Ramses al III-lea.I-a respins pe libieni care invadasera inclusi Theba.Va fi urmat de catre fiul său.Mormântul lui se afla afla iniţial în KV9 şi apoi în KV35.

Ramses al VII-lea(1131-1123) s-a confruntat cu mari probleme interne(răscoale) cauzate în mare parte de creşterea preţului la cereale.Mormântul lui,KV1,va fi jefuit încă din Antichitate şi va constitui drept refugiu călugarilor copţi din Evul Mediu.

Ramses al VIII-lea(1123-1122),ultimul fiu rămas în viaţă al faraonului Ramses al III-lea.Mormântul lui nu a fost găsit dar se banuieşte a fi KV13 care va deveni ulterior sepultura unui fiu de-al lui Ramses al IX-lea.

Ramses al IX-lea(1122-1103),fiul lui Montherherkhepeshef al II-lea şi al reginei Tarkhet a II-a.A condus Egiptul timp de 19 ani,o perioadă caracterizată prin creşterea puterii marelui preot al lui Amon din Karnak,jefuirea mormintelor regale şi nobiliare şi atacurile libiene din zona Thebei.Şi-a construit un mormânt lung de 86 m(KV6),fiind unul din cele mai mari.Din motive necunoscute sepultura a rămas neterminată.Mormântul a fost jefuit încă din Antichitate.

Ramses al X-lea(1103-1098),al nouălea faraon al dinastiei,fiul lui Ramses al IX-lea.A avut o domnie scurtă similară ultimilor ramisizi:adâncirea crizei interne şi creşterea numărului de jafuri de morminte.Mormântul lui,KV18,a rămas neterminat.

Ramses al XI-lea(1098-1069),ultimul faraon al dinastiei a XX-a,fiul lui Ramses al X-lea.Până în anul al nouălea al domniei nu este semnalat niciun eveniment.Atunci s-a întreprins o anchetă în legătură cu furturile care au avut loc la Ramesseun şi Medinet Habu. Lunga sa domnie se caracterizează în două etape distincte.Prima etapă durează până în anul al optsprezecelea de domnie,fiind caracterizată de tulburări interne,unii specialişti vorbind chiar de război civil.Personajul cheie al acestei perioade a fost vice-regele din Kush,Panetasi.Şi a doua etapă care începe din anul al nouăsprezecelea de domnie şi care marchează anul I al „Renaşterii”.Criza internă ce caracteriza prima etapă a domniei faraonului se datora încercării reuşite a lui Panetasi de al înlătura pe marele preot al lui Amon.După ce a reuşit acest lucru vice-regele şi-a însuşit puteri dictatoriale ducând la izbucnirea unor revolte atât în sud cât şi în nordul regatului.Odată cu anul I al Renaşterii Panetasi va fi înlăturat,fiind înlocuit de Piankh şi apoi de Herihor.Procesul jefuitorilor de morminte va începe odată cu anul I al Renaşterii fiind dirijat de către vizirul Nebmaatrenakht.Deşi a avut o domnie lungă,puţine sunt monumentele care i se pot atribui.

Ramses al XI-lea a avut o domnie care a pus capăt unei ere glorioase din istoria faraonică,Epoca ramesidă,care marchează începutul teocraţiei thebane dar şi a decăderii treptate a Regatului egiptean care,ulterior,va fi condus de către dinaştii străini.