UNIVERSITATEA “PETRE ANDREI” DIN IAŞI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

DISCIPLINA: Psihologia cuplului şi familiei

PROGRAMUL DE STUDIU: PSIHOLOGIE

CICLUL DE STUDII: –anul II

TITULAR CURS: Conf. univ. dr. Anişoara SANDOVICI

TITLU REFERAT

Dinamica rolurilor de gen in perspectiva familiei traditionale si moderne.

AN UNIVERSITAR 2014-2015

SEMESTRUL II

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

ANUL II

Student:

Filip I.(casatorita Purice) Mihaela

e-mail: puricealex@ymail.com

Introducere

Noţiunea de cuplu a apărut în limba franceză în secolul al XII-lea pentru a desemna uniunea

dintre un bărbat şi o femeie. Aceasta a coincis cu debutul căsătoriei religioase, fondate pe

consimţământul partenerilor. Termenul îşi are originea în latinescul copula (legătură), din care

provine şi noţiunea de copulaţie. Nu întâmplător, sexualitatea ocupă un loc central în semnificaţia

conceptului de cuplu.

Familia este un fapt complex, cu dimensiuni biologice, psihosociale, culturaleducative,

sociologice, juridice, religioase şi demografice specifice.

Din perspectiva sociologiei, P. Murdock (1949) definea familia ca un „grup social al

cãrui membrii sunt legaţi prin raporturi de vârstã, căsătorie sau adopţiune şi care trăiesc

împreună, cooperează sub raport şi au grijă de copii” (citat de I. Mihăilescu).

Într-un sens restrâns, sociologia defineşte familia ca un grup social format dintr-un

cuplu căsătorit şi din copii acestuia (I. Mihăilescu; în Zamfir şi Vlăsceanu, 1993). Fiecărei

societăţi îi este caracteristică un anumit tip de sistem familial, care reglementează relaţiile dintre

bărbaţi şi femei de vârstă matură pe de o parte şi, pe de alta,dintre aceştia şi copii.

Din punct de vedere juridic, familia reprezintă un grup de persoane între care există

relaţii de sânge, căsătorie şi adopţie, drepturi şi obligaţii reglementate juridic, printrun

certificat de căsătorie, de înfiere sau printr-ul alt tip de document (Lupşan, 2001; apud Turliuc,

2004). Familia reprezintă o entitate formată din sot, soţie şi copiii acestora

(indiferent că sunt dintr-o altă căsătorie sau că sunt făcuţi de cei doi soţi), care împart

aceeaşi locuinţă. Însă, în sens juridic, familia poate include şi părinţii celor doi soţi, care

locuiesc la acelaşi domiciliu sau poate fi alcătuită dintr-o singură persoană (necăsătorită,

divorţată sau văduvă) şi copiii aflaţi în întreţinerea acesteia.

Dinamica rolurilor de gen in perspectiva familiei traditionale si moderne.

Rolurile pot fi definite ca un “buchet de atribute si asteptari social determinate, asociate

unor pozitii sociale“ (N. Abercrombie, 1984, p. 180). Rolurile pot fi prescrise (atribuite) sau

dobandite (achizitionateStatusul nu este altceva decat partea statica a rolului social. El se refera la

pozitia cuiva in societate, la drepturile si obligatiile ce deriva din acea pozitie.” (Cristian

Ciuperca, 2000, p.25).

         Maria Voinea (1993) sustine ca familia se prezinta ca o retea complexa de

pozitii,status-uri si roluri sociale. Viabilitatea si specificitatea familiei sunt date de aceste status-

uri si roluri, de intrepatrunderea lor, de aspiratii si impliniri, de deziderate si fapte rezultate din

acest complicat organism social. Rolurile conjugale sunt foarte complexe si antreneaza

sentimente, gesturi, actiuni, mobiluri dintre cele mai diverse, atribuind familiei particularitati pe

care nu le regasim la alte grupuri sociale.Partenerii dezvolta o relatie intima care le permite sa-si

satisfaca trebuintele biologico-sexuale, dar si pe cele sentimental-afective, facilitand

comunicarea, intelegerea, increderea si receptivitatea reciproca in asumarea responsabilitatilor si

grijilor familiale.

Cristian Ciuperca (2000) afirma ca problema perceptiei si a evaluarii rolurilor a fost foarte

bine pusa in evidenta de psihologul J.Gray. Acesta sustine ca barbatul si femeia nu sunt constienti

ca necesitatile lor difera. Fiecare presupune in mod gresit ca celalalt are aceleasi nevoi si dorinte.

Mai mult, atat barbatul, cat si femeia, au impresia ca dau si dau fara sa primeasca nimic in

schimb. Fiecare pune pe seama celuilalt nefericirea, insa, ceea ce femeia si barbatul isi lasa unul

altuia este esecul survenit in urma propiei lor rele credinte .

Rolurile conjugale sunt puternic diferentiate in societatile in care familia indeplineste o

multitudine de functii si nu doar cele de reproducere si socializare. Astfel, in societatile

traditionale, familia reprezenta o unitate de productie in cadrul careia sarcinile si

responsabilitatile erau riguros precizate si atribuite dupa sex, varsta, rangul nasterii. Barbatul, sot

si parinte absolut, avea un rol economic privilegiat, cu o mare responsabilitate, si anume, aceea

de a asigura buna desfasurare a intregului mecanism economic si social al familiei. Constituirea

familiei conjugale implica si crearea unor conditii materiale necesare desfasurarii firesti a vietii

de familie si implinirii rosturilor ei pentru individ si pentru societate. Rolurile conjugale se

manifesta diferentiat in plan economic; barbatul va avea obligatii de procurare a mijloacelor

necesare traiului familiei si va concentra activitatile gospodaresti spre satisfacerea nevoilor

familiei, iar sotia va prelua muncile casnice traditionale: pregatirea hranei, ingrijirea copiilor,

curatenie, spalatul rufelor. Copiii, potrivit sexului, varstei, rangul nasterii aveau o serie de

obligatii casnice.

         Schimbarile sociale determinate de procesele de mobilitate, industrializare,

urbanizare, modernizare au antrenat o mobilitate a rolurilor familiale, o ruptura fata de modelele

traditionale, un declin al diferentierii rolurilor.

Tipuri de cuplu  :

Dupa (Irène Thery -1993) exista 5 tipuri de cuplu:

- cuplul conflictual este cel în care partenerii se află într-o dispută permanentă, dar

provocările lor vizează reanimarea pasiunii. Partenerii găsesc un echilibru în conflict, altfel

plictisindu-se. De regulă, acest cuplu nu rezistă prea mult în timp;

- cuplul pygmalion este cel al investirii inegale. Unul din parteneri se deschide în faţa

celuilalt, relevându-şi resursele, din care celălalt nu refuză să se hrănească, să-şi construiască şi

să-şi dezvolte identitatea, fără a oferi prea mult în schimb. Dar, adesea, “elevul” sau “eleva” îşi

părăseşte “maestrul”;

- cuplul fuzional, de tip Tristan şi Isolda, este cel care trăieşte în osmoză. Pentru ca

pasiunea acestor parteneri să nu se termine tragic, ei trebuie să înceteze să se privească cu pasiune

pentru a începe să-şi vorbească sau să înceteze să se privească prin ochii celorlalţi pentru a a-şi

impune alegerea;

- cuplul asociativ este cel care le permite partenerilor să obţină rezultate deosebite,

imposibil de atins individual. Ei reuşesc să alterneze în mod optim cooperarea şi autonomia, dând

naştere unuia dintre cele mai stabile şi mai satisfăcătoare vieţi în doi;

- cuplul aflat în decalaj este specific partenerilor a căror dispoziţie este întotdeauna

diferită. Pasiunea lor se hrăneşte din absenţa idealizată a celuilalt. În căsătorie, decalajul

dispoziţiilor, nevoilor şi sentimentelor creează permanente dispute.

Casatoria

În accepţiunea juridică a termenului, căsătoria reprezintă uniunea liber consimţită dintre

un bărbat şi o femeie, încheiată cu respectarea dispoziţiilor legale, în scopul întemeierii

În accepţiunea psihologică, căsătoria este calea unor prefaceri ale personalităţii prin

experienţa conjugalităţii şi parentalităţii. Cu alte cuvinte, căsătoria este construcţia complicată a

“relaţiei psihologice” dintre cei doi soţi, alcătuită din numeroase elemente subiective şi obiective

(I. Mitrofan şi C.Ciupercă, 1998, p.15). Din punct de vedere psihologic, căsătoria deplină nu este

creată de un act al Stării civile sau de Biserică şi nici printr-o alegere prealabilă fragilă, ci prin

faptul duratei sale.

         Din perspectiva rolurilor conjugale se disting doua tipuri de familii:

1. Familii in care rolurile conjugale sunt asumate corespunzator cerintelor si

exigentelor normalitatii functionale a cuplului. Acestea constituie pentru indivizii in

cauza premise ale adaptarii si integrarii sociale, moduri de relationare optima cu mediul

social larg, surse de satisfactii si conditii pentru performante profesionale si sociale.

2. Familii in care rolurile conjugale sunt realizate partial si nesatisfacator, pe fondul

unei stari de indiferenta sau tensiuni. In aceste familii, relationarea interpersonala este

deficitara si disfunctionala antrenand si agravand conflicte, manifestari violente ale caror

efecte se resimt in viata profesionala si sociala a partenerilor, in dezechilibre si lacune de

socializare ale copiilor.” (Maria Voinea, 1993, pp.39-40).

         Maria Voinea (1993) sustine ca in familia conjugala se resimt si actioneaza influente

ale modelelor de rol din familiile de origine ale celor doi soti. Structura de autoritate  vizeaza

capacitatea familiei de a elabora norme si valori necesare functionarii familiei prin impunere sau

consens.Exista doua tipuri de autoritate, si anume:

Autoritatea ascendentilor asupra descendentilor, deci a parintilor fata de copii,

a bunicilor fata de nepoti; acest tip implica respect, supunere din partea tinerilor,

participare la sarcinile stabilite de adulti, preluarea unor responsabilitatiin cadrul

familiei.(familie traditionala)

Forme secundare de autoritate, adica ale copiilor fata de parinti, ale tinerilor

fata de varstnici;tipul acesta de autoritate se intalneste in societatile moderne in

care are loc un accentuat proces de emancipare economica si sociala a tinerilor.

(familie moderna).

          Aceeasi autoare precizeaza ca in istoria formelor de viata familiala s-au conturat

doua tipuri de autoritate:

1. Tipul autoritar dominat de regula, de barbat.

2. Tipul egalitar in care autoritatea este dispusa intre cei doi parteneri.

Tipul autoritar cunoaste, la randul sau, doua forme:

a)      Forma absoluta - intalnit in familiile traditionale, barbatul detine puterea absoluta:

el stabileste diviziunea rolurilor, hotaraste orientarea profesionala si maritala a propiilor copii,

reprezinta interesele familiei in raport cu biserica, scoala, primaria. Rolul economic privilegiat a

barbatului a facut posibila autoritatea sa excesiva, pozitia sa de sef absolut al familiei.

b)      Forma moderata. - o combinatie a elementelor autoritare absolute cu unele

momente de egalitarism, de deschidere in raporturile dintre soti si dintre generatii.

2.Tipul egalitar sau „familia de parteneri” este mai des intalnit in perioada moderna,

fiind asociat proceselor de dinamica si de schimbare sociala, cresterii nivelului de educatie,

antrenarii femeii in activitati productive si social-culturale.Proceselor de urbanizare si

modernizare le sunt asociate schimbari in viata de familie, in sensul democratizarii relatiilor

conjugale, participarii barbatilor la muncile casnice, interesului sporit al acestora fata de

problemele gospodaresti ca si fata de cele pedagogico-educative.

      Cristian Ciuperca (2000) afirma ca modificarea rolurilor familiale nu a facut altceva

decat sa intareasca ideea ca familia a devenit un sistem de reglementari conflictuale permanente.

Starea constanta de conflictualitate este generata de competitia nevoilor partenerilor maritali si de

dezacordurile privind scopurile si valorile.Prin intermediul educatiei, copiii invata inca de mici

roluri de gen rigide, prin imitare si identificare.In acest proces, ei isi interiorizeaza si

prejudecatile si discriminarile, diferentele biologice intre cele doua sexe trasformandu-se rapid in

diferente socio-culturale, ceea ce implica atitudini si asteptari diferite din partea societatii fata de

femei si barbati.

       „Daca putem afirma cu certitudine ca puterea sociala a femeii contemporane a crescut

fata de puterea sociala a femeii din societatea traditionala, nu acelasi lucru il putem face daca

vom compara puterea sociala a femeii cu cea a barbatului. Puterea implica raporturi de

inegalitate. In familia traditionala raporturile de inegalitate erau foarte mari si unidirectionale, si

aceasta datorita faptului ca femeia era supusa.” (Cristian Ciuperca, 2000, p. 63).

        „Familia moderna se caracterizeaza printr-o accentuata flexibilitate a structurii de

autoritate si putere. Nu mai exista un model unic, dominant, in care barbatul decide, atat in

privinta hotararilor care vizeaza viata conjugala, cat si a celor care privesc relatia parentala, asa

cum se intampla in traditionalitate.Relatia moderna surprinde reciprocitatea puterii si autoritatii,

pe diferite nivele si in diferite intensitati.” (Cristian Ciuperca, 2000, p. 100).

         Domnia sa sustine ca in familia traditionala doua erau elementele care aveau o

importanta deoseobita.In primul rand, caracterul intermitent al prezentei paterne si relativa ei

raritate duceau la cresterea valorizarii tatalui in ochii copilului.Practic, absenta il facea dorit si

respectat. In al doilea rand, chiar daca autoritatea mamei se manifesta mult mai direct si mai

continuu, tatal reprezenta in ochii copilului autoritatea absoluta. Prin prezenta lui, tatal il provoca

indirect pe baiat sa fie masculin si pe fiica sa devina feminina, ajutandu-si astfel copiii, mai mult

decat mama, sa se instaleze in caracteristicile sexului lor si sa vada in acest lucru un fapt pozitiv.

In familia moderna lucrurile s-au mai schimbat din ambele puncte de vedere. Prezenta materna a

devenit si ea intermitenta prin iesirea femeii pe piata fortei de munca. Desele absente ale ambilor

parinti sau prezenta alternativa a acestora ofera copilului o alta viziune asupra autoritatii, de cele

mai multe ori aceasta lipsind.Efectele absentei autoritatii sunt multiple, de la accentuarea

arogantei si pana la scaderea sentimentului de siguranta a copilului.

Concluzii

S. Chelcea (1993) considera ca, odata cu evolutia societatii, s-a trecut de la rolurile

impuse, incarcate afectiv, difuze, particulariste, (ce caracterizau societatea traditionala), la

rolurile dobandite, neutre afectiv, specifice, universaliste, (ce caracterizeaza societatea

contemporana). Pe de alta parte, structurarea rolurilor  conjugale depinde nu doar de situatia

generala din societate, ci si de nivelul cultural al partenerilor, de categoria socio-profesionala

careia ii apartin, de reteaua relatiilor exterioare, în scopul construirii unei entităţi superioare,

comune.

Perioada de schimbări, de tranziţii şi reforme, dar şi de confuzii, pe care societatea

românească le cunoaşte în prezent se repercutează din plin şi asupra grupulu familial .Problemele

familiei din ţara noastră s-au intensificat şi diversificat şi necesită asistenţă organizată. Familia

este în criză, iar depăşirea ei reclamă o terapie socioculturală, o restructurare de mentalităţi şi

conduite la nivel societal. Şi cred că soluţia nu este de reîntoarcere la valorile “clasice” familiale

ale trecutului (centrate pe dominaţia masculină), ci de adoptarea la modul efectiv a unei noi

structuri şi ideologii familiale; nu femeile să revină la realitatea anilor‟50, ci bărbaţii să vină în

întâmpinarea unei tot mai acute realităţi prezente şi viitoare. Dar dacă în societăţile tradiţional

democratice şi pluraliste acesta este un deziderat nu uşor de atins, cu atât este el mai problematic

în societăţile ce se găsesc în tranziţia de la tradiţional la modern şi de la totalitarism la democraţie

pluralistă şi societate civilă.

Viaţa în familie ar trebui sa fie spaţiul unităţii corpului, sufletului şi spiritului celor care

trebuie să aibă curajul angajării într-o dinamică autentică, ce presupune riscarea propriei libertăţi

a eu-lui individual).

Bibliografie

Ciupercă, C., 2000, Cuplul modern – între emancipare şi disoluţie, Bucureşti: Editura

TIPOALEX

Voinea, M., 1993, Sociologia familiei, Bucureşti: T.U.B.

Turliuc, M. N. (2004) Psihologia cuplului şi a familiei, Editura Performantica, Iaşi.

Zamfir, C., Vlăsceanu, L. (coord.) (1993) Dicţionar de sociologie, Editura Babel,

Bucureşti