din valurile vremii
DESCRIPTION
Poezia "Din valurile vremii" de Mihai Eminescu a fost unul dintre subiectele de la examenul meu de bacalaureat din 2005.Eminescu a scris aceasta poezie amintindu-si de Casandra, copila blonduta cu ochii mari si albastrii din Ipotesti pe care ai iubit-o atat de mult in adolescenta incat niciodata nu a mai putut sa o uite.Casandra era mai mare decat el. La doar 19 ani, cand Mihai Eminescu era plecat la studii la Viena fata a murit, poetul fiind mereu marcat de moartea ei prematura si tragica.Cand am citit aceasta poezie imaginea fantomatica a iubitei poetului a aparut in mintea mea, atat de frageda, atat de frumoasa, atat de suava, atat de pura, atat de ireala.Poezia m-a facut sa ma desprind de atmosfera rece de examen si sa intru in lumea poetului, sa traiesc ceea ce el a trait in momentul in care a scris-o.Poezia m-a facut sa-mi doresc sa ca acea fata cu parul balai sa fie reala, sa fie langa mine si sa simt un dor puternic, un dor pe care l-a simtit si poetul.Dupa examen am realizat mai multe desene si picturi inspirate de aceasta poezie, prin fiecare incercand sa astern pe hartie chipul ei angelic.TRANSCRIPT
Din valurile vremii
De Mihai Eminescu
Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai -
Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri -
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele şi stea între femei
Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng.
Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Şi faţa mea în lacrimi pe faţa ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec
Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ţin.
Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci
Şi umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu braţele în jos
În trista amintire a visului frumos...
Zadarnic după umbra ta dulce le întind
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.