din aubiografia parintelui arsenie boca

2
…Din aubiografia Parintelui Arsenie Boca … Apoi, de la plecarea din Brad, mi-am pus o anumită disciplină austeră, care avea mai multe amănunte greu de crezut. Aşa de pildă mi- am propus ca toata vremea teologiei să nu fac nici o cunoştinţă cu fete. Ceea ce n-am reuşit, întrucât tocmai în anul acela 1929 Ministerul îngăduie şi fetelor să studieze teologia, şi m-am pomenit cu câteva colege. Dar cunoştinţe în oraş am izbutit să n-am. …. Asta am reuşit toată vremea teologiei, deşi făceam parte şi din „Reuniunea de muzică Gh. Dima” din Sibiu, de sub dirijorul N. Oancea, şi care era mixtă. Aveam problema voinţei în stăpânirea simţurilor. Mai mult chiar, mă preocupa, studiind mistica comparata a diferitelor religii superioare, ca să vad prin proprie experienţă, cât se întinde sfera voinţei în domeniul vieţii sufleteşti şi biologice. Mă interesa să vad dacă e adevărat ce afirmă cărţile asupra actelor reflexe, şi asupra instinctelor, că anume sunt independente de voinţa şi controlul conştiinţei. Experienţa mea personală însă mi-a dovedit că acţiunea voinţei şi a conştiinţei se poate întinde şi peste instincte şi actele reflexe după o oarecare variabilă. Mă ajutau la aceste adânciri şi studiile ce le făcea pe vremea aceea Mircea Eliade la Ecutta, trimis de Universitatea din Bucureşti, pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tipărea în Revista de filosofie din Bucureşti, şi-mi parveneau pe această cale. …. Toate acestea mă interesau să le aflu şi să le probez în vederea călugăriei. Mă abţineam de la „voia în oraş”, ci stam în curtea şcolii cu poarta deschisă. Cu colegii nu ieşeam în oraş decât dacă trebuia în interesul şcolii, a vreunui profesor, sau însoţiţi de profesori, cum era cazul cu reuniunea de muzică. N-am dansat şi n-am învăţat lucrul acesta. Ȋmi dase tata grija asta - şi mai cu deosebire când eram teolog nu-mi puteam închipui să fac aşa ceva. De viaţa altora în afara zidurilor teologiei am fost în cea mai perfecta indiferenţă şi necunoştinţă. Toate preocupările mele erau şi sunt până astăzi interioare, nu exterioare. Vorbirea mi-a fost urâtă de când mă ştiu. Chiar numele călugăresc l-am ales pentru că Avva Arsenie îşi alesese nevoinţa tăcerii, prin care s-a desăvârşit interior. Teza de licenţă în Academia Teologică rezumă strădaniile mele spre acea desăvârşire interioară a omului, şi purta titlul: „Ȋncercări asupra vieţii duhovniceşti”. Terminam teologia prin 1933. …… Vremea în Bucureşti am petrecut-o nelipsind de la şcoala niciodată. Bolnav încă n-am fost, ca să lipsesc pe pricina asta. Lucram la atelier foarte mult. Primăvara mergeam de la 5 dimineaţa şi mă întorceam la internatul Radu Voda unde locuiam, seara la cină. Trei ani am stat la internat, ca să fie o garanţie pentru mine ca nu mă ocup cu nici o pierdere de vreme. Pe-acolo mai veneau şi studenţi legionari care ne chemau cu ei. Nu m-am dus niciodată. Şcoala mă absorbea total şi n- aveam vreme de pierdut. (Bătaia din copilărie pentru a nu pierde vremea

Upload: remus-nicoara

Post on 11-Nov-2015

218 views

Category:

Documents


4 download

DESCRIPTION

Religie

TRANSCRIPT

Din aubiografia Parintelui Arsenie Boca

Apoi, de la plecarea din Brad, mi-am pus o anumit disciplin auster, care avea mai multe amnunte greu de crezut. Aa de pild mi-am propus ca toata vremea teologiei s nu fac nici o cunotin cu fete. Ceea ce n-am reuit, ntruct tocmai n anul acela 1929 Ministerul ngduie i fetelor s studieze teologia, i m-am pomenit cu cteva colege. Dar cunotine n ora am izbutit s n-am.

. Asta am reuit toat vremea teologiei, dei fceam parte i din Reuniunea de muzic Gh. Dima din Sibiu, de sub dirijorul N. Oancea, i care era mixt. Aveam problema voinei n stpnirea simurilor. Mai mult chiar, m preocupa, studiind mistica comparata a diferitelor religii superioare, ca s vad prin proprie experien, ct se ntinde sfera voinei n domeniul vieii sufleteti i biologice. M interesa s vad dac e adevrat ce afirm crile asupra actelor reflexe, i asupra instinctelor, c anume sunt independente de voina i controlul contiinei. Experiena mea personal ns mi-a dovedit c aciunea voinei i a contiinei se poate ntinde i peste instincte i actele reflexe dup o oarecare variabil. M ajutau la aceste adnciri i studiile ce le fcea pe vremea aceea Mircea Eliade la Ecutta, trimis de Universitatea din Bucureti, pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tiprea n Revista de filosofie din Bucureti, i-mi parveneau pe aceast cale.

. Toate acestea m interesau s le aflu i s le probez n vederea clugriei. M abineam de la voia n ora, ci stam n curtea colii cu poarta deschis. Cu colegii nu ieeam n ora dect dac trebuia n interesul colii, a vreunui profesor, sau nsoii de profesori, cum era cazul cu reuniunea de muzic. N-am dansat i n-am nvat lucrul acesta. mi dase tata grija asta - i mai cu deosebire cnd eram teolog nu-mi puteam nchipui s fac aa ceva. De viaa altora n afara zidurilor teologiei am fost n cea mai perfecta indiferen i necunotin. Toate preocuprile mele erau i sunt pn astzi interioare, nu exterioare. Vorbirea mi-a fost urt de cnd m tiu. Chiar numele clugresc l-am ales pentru c Avva Arsenie i alesese nevoina tcerii, prin care s-a desvrit interior. Teza de licen n Academia Teologic rezum strdaniile mele spre acea desvrire interioar a omului, i purta titlul: ncercri asupra vieii duhovniceti. Terminam teologia prin 1933.

Vremea n Bucureti am petrecut-o nelipsind de la coala niciodat. Bolnav nc n-am fost, ca s lipsesc pe pricina asta. Lucram la atelier foarte mult. Primvara mergeam de la 5 dimineaa i m ntorceam la internatul Radu Voda unde locuiam, seara la cin. Trei ani am stat la internat, ca s fie o garanie pentru mine ca nu m ocup cu nici o pierdere de vreme. Pe-acolo mai veneau i studeni legionari care ne chemau cu ei. Nu m-am dus niciodat. coala m absorbea total i n-aveam vreme de pierdut. (Btaia din copilrie pentru a nu pierde vremea m urmrea ca un nger pzitor.) Studiam foarte mult. Timpul ce-mi mai rmnea liber acas l foloseam citind i discutnd teologie cu nc un coleg de-al meu care studia Conservatorul.

. ntr-o iarn, probabil prin 1941, ne trezim cu o avalan de oameni de toate vrstele i treptele, npdindu-m s stau de vorb cu ei despre necazurile lor. Aci m-am trezit s fac duhovnicie cu oamenii, dei nu eram preot. tiam c tot ce pesc oamenii, li se trage de pe urma greelilor sau pcatelor.

.. Aa m-am vzut silit s primesc preoia i misiunea major a propovduirii lui Hristos-Dumnezeu adevrat i Om adevrat, precum i a sfinirii omului, ca s aib pacea lui Dumnezeu n sine, absolut n orice mprejurri s-ar afla n via. I-am nvat s fie curai fa de oameni i fa de Dumnezeu; s dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare ceteneasc, dajdie etc.) i lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat i trup curit de patimi). Despre aceast nvtur, martori mi sunt toi cei ce-au ascultat poveele cele dup Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de toi oamenii, fr deosebire, i viaa curat, care fac cu putin rentoarcerea noastr, a mplinitorilor, iari n mpria de obrie, de unde ne-a trimis Dumnezeu spre scurta cercare a cumineniei i a iubirii noastre, pe pmnt, n stadia i arena vieii. Asta mi este toata misiunea i rostul pe pmnt, pentru care m-a nzestrat cu daruri - dei eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat n toate prile, ca s propovduiesc iubirea lui Dumnezeu i sfinirea oamenilor prin iubire. De alte gnduri i rosturi sunt strin.

Ieromonahul Arsenie