Dezvoltarea notiunii de loisir. Aspect istorice

- Inainte de a devein obiectul reflectiilor teoretice, timpul liber si continutul sau s-a inscris in evolutia unui anumit numar de fenomene:

- La debutul capitalismului industrial, angajatorii nu vedeau in muncitorii sai un instrument de productie. Asta pana la inceputul anilor 1919 cand acest fapt s-a reflectat in profitul revendicat care ar fi derivat din consumul muncitorimii.

- Timpul din afara orelor de munca a devenit un catalizator al inegalitatii sociale- Timpul din afara orelor de munca secretau noi valori sociale la nivelul colectivitatii. Rolul acestor

valori in cadrul schimbarilor sociale a contituit subiectul multor dezbateri sociologice ajungandu-se la concluzii conform carora tocmai aceste valori sociale tau la baza schimbarilor sociale sau ca aceste valori deriva din infrastructura economica a statului respectiv . (citez Methodologie...., p 12).

Se remarca astfel ca de-a lungul timpului cresterea orelor de munca, direct proportional si cu veniturile incasate, a fost pus in relatie directa cu o oboseala suferita de indivizi, fenoment care a dus la o valorizare crescanda a loisir-ului. Farmecul loisirului incepe sa captiveze incepand cu anii 1960 cand cresterea salariilor ii conferă individului o anumita libertate financiara.

In aceeasi sfera, noile conflicte sociale centrate pe reducerea orelor de munca reprezinta o revendicare a unui timp pentru a trai (cauta cazuri, da exemple). Astfel, reducerea orelor de munca vine in sustinerea eforturilor indivizilor de a dispune de un timp pentru implinirea personala si pe de alta parte reducerea ratei de somaj.

Inainte de a face posibila reducerea orelor de munca in vederea obtinerii unui timp personal au existat piedicile puse de ideologiile impuse in care conservatorismul predomina – cu cat oamenii vor munci mai mult cu atat societatea va avea mai putine vicii (Napolen - 1807). In aceeasi ordine de idei producerea bunurilor predomina consumerismul iar majoritatea ortei de munca provenea dintr-un spatiu rural, populatie ce nu promova lupta politica de niciun fel. Abia incepand cu revolutia franceza de la 1848 a fost redus numarul orelor de munca la 10 ore pe saptaman, iar in 1919, la conferinta de la Washington se insituia legea conform careia orele de lucru vor fi reduse la 8.

Teoriile Loisir-ului – Precursori ai sociologiei loisir-ului

Sociologia loisir-ului este o bransa a sociologiei, perspectivele asupa acetui domeniu fiind de multe ori contradictorii. Aceste pozitii antagonice se schimba in functie de nivelul de inteligibilitate, de deferentele impuse de modele ideologice și de diferite rezultate descoperite in urma unor cercetari empirice, poate prea fragmentare si particulare.

Contradictia la nivelul tezelor care privesc loisirul se regaseste la nivelul modului sau de producer, la utilizarea acestuia și la finalitatea individuala si sociala la care duce loisirul.

aristotel

Evul mediu si renasterea readuc in prim plan părerile contradictorii asupra loisir-ului – divizarea lumii sociale, losir-ul contemplativ, arta de a trai a omului de loisir. Toate ideile secolului xx se concentreaza in jurul raportului dintre munca si non-muncă, avand la baza ideea conform căreia loisir-ul și progesul social se afla in contradictie. Subiectul multor debazbateri a fost distinctia dintre activitatile productive si non productive.

dintre scriitorii secolului xx MaRX analizează timpul liber in relatie cu timpul alocat lucrului, punand in opozitie tiimpul din cadrul orelor de munca si timpul alocat reconstituirii fortei de munca necesare. (p 45 – le capital). Astfel, timpul din afara orelor de munca devine o rezerva de productivitate. In cadrul acestei teorii marxiste, timpul liber are un character de exploatare a individului in vederea randamentului professional.

Thornstein Veblen – the theory of leisure class, paris, Galimard, 1970 – pentru acesta loisirul repreinta consum neproductiv d timp, astfel, clasa loisir-ului este o clasa neproductiva si consumatoare de placeri artificiale. Superflus. Veblen critica societatea burgheză americană, predominant puritană, unde loisir-ul a devenit expresia superioritatii si prestigiului social, de unde si necesitatea etalarii ostentative a bogatiei. Pentru Veblen omul loisir-ului nu crează niciun fel de valoare, nicio inovatie ci constituie mai degrabă o frână în dezvoltarea social și culturală.

Teza acestuia asupra clasei de loisir a fost respinsa de sociologul Joffre Dumazedier , care nu admit legatura intre losir și symbol de clasă, societatea de consum.

In Loisir et Culture 1966, cf. methodoloe….., pg 39, loisir-ul confera un support pentru valorile actuale si reprezinta totodată un generator de noi valori. D. vede in cadrul loisirul mediul in care se exprima omul nou. D. elaborează 3 principii conform cărora loisir-ul confera echilibru între delăsare, divertisment și dezvoltarea personalității. (delassement). Loisirul reprezinta o dezvoltare a resurselor simbolice ale unei populatii (interese, valori, reprezentari sociale) in baza nevoilor societatii si personaliatii fiecaruia.

Pentru concluzii

- Loisirul este un fapt social dat ce s-a inserat in dinamica globaka a societatilor tehnologice avansate, si este un domeniu inca departe de a fi cunoscut pe de-antregul. Dimensiunile sale au fost indelung dezbatute si au ridicat pb importante socilogilor. Semnificatia sa asupra echilibrului si dezechilibrului timpului social si importanta pe kre a dobandit-o in cadrul revolutiilor stiintifice care au continuat sa modifice timpul si mediul de lucru, este destul de controversata.

- Pentru a intelege loisir-ul trebuie sa luam in considerare cateva elemente precum – amploarea crizei economice si a somajului au contribuit la minimalizarea consecintelor asupra reducerii duratei de lucru .

Se identifica o anumita omogenitate a anumitor comportamente privind timpul liber (moda weekendurilor in aer liber, diminuarea practicilor religioase si politice, extinderea domeniului sportiv,

dezvoltarea activitatilor de autocrestere). Insa diferentele culturale intre grupurile sociale nu se omogenizeaza, fiecare fiind preocupat de o anumita maniera de a face lucrurile.

Apar noi valori associate loisir-ului sunt – calitatea vietii si consumului, importanta bunurilor culturale, satisfacere/placer polidimensionala, convivialitate. Aceste valori au izvorat din populatia inovatoare a tineretului si reusit incet incet sa influenteze si celelalte clase de varsta si toate categoriile sociale.

Timpul loisirului a devenit un catalizator de curente ideologice – ex cu miscarea ecologista care a reinoit legatura omului cu natura si a stimulat aparitia unei noi branse de activitati sportive.

Suntem martorii emergentei unui mosaic de modele culturale care fie se opun fie se juxtapun si avem de-aface in aceasta dimensiune cu anumite comportamente adecvate timpului liber, care se fragmenteaza si se descompun din ce in ce mai mult pentru ca in final fiekre sa aspire la o mai buna exprimare a sinelui.

Ti mpul liber si practicile de loisr constituie una dintre fatadele vietii cotidiene care sunt conditionate la randul lor de un numar de factori. Acesti factori implica de asemenea o evolutie a notiunii de timp liber, in context, si a celei de loisir de-a lungul epocilor. Implica in egala masura si o diferentiere intre domeniul loisir-ului si utilizarea timpului liber conform ideologiei care domina diferite societati. Implica deci o repartizare distincta de fiecare data conform epocii, societatii, grupului social.