Dezvoltarea aparatului cardio-vascular

• Apariţia şi dezvoltarea reţelei vasculosanguine extraembrionare are loc în materialul mezoblastic care înconjură sacul vitelin secundar şi vezicula ombilicală.Apariţia şi dezvoltarea dispozitivului circulator intraembrionar se caracterizează prin remanieri numeroase care pot fi grupate în:

• stadiul vitelin;

• stadiul placentar;

• stadiul neonatal.

• Apariţia şi dezvoltarea cordului are loc în foiţa mezoblastică sub forma tuburilor endocardice, care se vor fuziona realizând tubul cardiac unic. Formarea tuburilor endocardice începe la sfârşitul săptămânii a treia, la nivelul viitoarei regiuni cervicale. Formarea tubului cardiac unic este consecinţa procesului de înrulare a embrionului în sens transversal, când devine cilindric; tuburile endocardice sunt deplasata spre linia mediană pînp ajung în concat intim şi se fuzionează.

• Evoluţia tubului cardiac unic se caracterizeaă prin succesiunea unor procese, vizibile atât la exteriorul cât şi la interiorul său.

• Modificările exterioare:

• segmentarea tubului cardiac unic în patru compartimente comunicante, plasate caudo-cranial în direcţia de circulaţie a sângelui, separate prin strâmtori: sinusul venos, strâmtoarea sino-atrială, ventriculul primitiv, îngustarea ventriculobulbară şi bulbul arterial;

• procesul de torsionare a tubului cardiac unic se realizează datorită creşterii inegale a compartimentelor sale, cât şi aportului sanghin mărit; tubul cardiac fixat la capetele sale are o creştere accentuată a ventriculului primitive care se deplasează ventral şi inferior, în timp ce extremitatea sa caudală se ascensionează, devenind cranio-dorsală;

• reducerea numărului compartimentelor tubului cardiac se realizează în vederea scurtării duratei de trecere a sângelui prin cordul embrionar; sinusul venos este absorbit şi va deveni o anexă a pungii drepte a atriului primitive, antrenând odată cu el şi trunchiurile venoase; partea caudală a bulbului arterial, denumită conul arterial, este înglobată în ventriculul primitive, realizîndu-se astfel cordul bicameral, alcătuit din atriul şi ventriculul comun.

• Modificările interioare:

• Septarea atriului comun este realizată de trei septuri:

• septum intermedium, care împarte canalul atrio-ventricular în două orificii secundare: atrioventricular drept (tricuspid) şi atrioventricular stâng (bicuspid sau mitral);

• septul prim, care pleacă din partea posterosuperioară a atriului comun, creşte progresiv anteroinferior;

• septul secund, plasat la dreapta septului prim.

• Edificarea definitivă a atriului drept se realizează prin includerea sinusului venos în peretele său posterior. Formarea defintivă a atriului stâng se realizează prin integrarea părţii stângi a sinusului venos, unde se varsă trunchiul venos pulmonar.

• Septarea ventriculului comun are loc prin apariţia unui sept sagital – septul inferior, care creşte spre septul intermedium, astfel că între viitoarele ventricule se realizează comunicarea interventriculară, care va fi completată de septul bulbului şi septul intermedium.

• Septarea bulbului arterial are loc o dată cu împărţirea ventriculului comun. Bulbul arterial, unic la început, este împărţit de septul bulbului care are un traiect elicoidal (fig. 1). Răsuirea elicoidală a septului bulbului are drept consecinţă septarea celor două componente ale bulbului arterial.

• Malformaţii cardiace:

• defect septal atrial;

• defect septal ventricular;

• tetrada Fallot;

• trilogia Fallot;

• anomalii de poziţie ale cordului.

• Dezvoltarea sistemului vascular

• Sistemul arterial se dezvoltă cu cordul, din reţeaua extra şi intraembrionară.

• În a patra săptămână de viaţă există trei sisteme vasculare care funcţionează, se succed şi involuează treptat:

• reţeaua vitelină;

• reţeaua placentară;

• reţeaua intraembrionară.

• Reţeaua intraembrionară se caracterizează prin apariţia aortelor descendente şi ascendente, unite în regiunea cervicală a embrionului prin arcurile aortice; aortele dorsale se vor fuziona şi vor da naştere arterelor segmentare.

• Primul arc aortic ia parte la formarea arterei maxilare.

• Al doilea arc aortic dă naştere arterei scăriţei.

• Al treilea arc aortic ca forma partea proximală a arterei carotide interne.

• Al patrulea arc aortic persistă de partea stîngă unde forează crosa aortei; de partea dreaptă formează segmentul proximal al arterei subclaviculare drepte.

• Al cincilea arc nu dă naştere nici unui arc arterial.

• Al şaselea arc aortic formează arterele pulmonare dreaptă şi stângă.

• Aorta dorsală unică dă naştere la trei categorii de artere segmentare:

• artere segmentare dorsale care vor forma arterele intercostale şi lombare;

• artere segmentare laterale pentru gonade;

• artere segmentare ventrale pentru tubul digestiv. Arterele ombilicale dau naştere la o ramură laterală, către membrele pelvine, care devine artera iliofemurală; porţiunea proximală va edifica arterele iliace comune şi interne.

• Circulaţia venoasă iniţială este reprezentată de dubla reţea nutriţională (vitelină şi omfalomezenterică) şi o reţea sistemică. Cele două categorii de reţele venoase sunt reprezentate de vene pereche şi simetrice, însă din cauza apariţiei unui sistem de anastomoze, ele vor da naştere trunchiurilor venoase nepereche.

• Reţeaua sistemică este reprezentată de:

• venele cardinale, în număr de două perechi, anterioare şi posterioare;

• venele subcardinale apar pe marginea medială a mezonefrosului;

• venele supracardinale.

• Sistemul de anastomoze face legătura dintre venele pereche, în scopul de scurtare a sîngelui venos.

• Prima anastomoză se realizează între venele cardinale anterioare.

• A doua anastomoză face legătura dintre extremităţile craniale ale venelor supracardinale.

• A treia şi a patra anastomoză constituie căi de comunicare între venele subcardinale.

• A cincea anastomoză uneşte extremităţile caudale ale celor două vene cardinale posterioare.

• Venele viteline formează sistemul venos port.