DEVIANTA SCOLARA – UN FENOMEN “NORMAL”?

Abordarile psihologice si medicale interpreteaza devianta scolara ca pe un fenomen ce

tine de patologic;violenta în scoala, indisciplina, chiulul sau actele de vandalism indica,

din aceasta perspectiva, un substrat psihopatologic, deoarece, indiferent de cauza

specifica, aceste forme de comportament difera fundamental de cele adoptate de

majoritatea populatiei scolare.

În opozitie cu aceasta perspectiva, abordarea sociologica sustine ca devianta scolara

este un fenomen normal; conduitele ce încalca normele scolare sunt inacceptabile, dar

sunt forme normale de comportament, în sensul ca reprezinta încercari ale elevilor de a

rezista/înfrunta circumstantele scolare specifice în care se gasesc.

Daca acceptam devianta scolara ca pe un fenomen normal, atunci putem lua în

considerare urmatoarele functii si semnificatii ale sale:

• reprezinta un mijloc de explorare a limitelor si libertatii; elevii pun frecvent la încercare

profesorii pentru a vedea pana unde pot merge actiunile lor fara la conduite deviante

pentru a riposta în conflictele cu parintii( adultii semnificativi din viata lor);

• indica, între anumite limite, atitudinea fata de scoala a parintilor; exista si cazuri în care

parintii încurajeaza elevii sa încalce normele/valorile scolare;

• semnaleaza o serie de disfunctii sau deficiente în activitatea scolii: calitatea slaba a

predarii, climatul excesiv de autoritar sau de permisiv, lipsa de implicare si indiferenta

profesorilor fata de evolutia comportamentala a elevilor, normele scolare anacronice,

lipsa de pertinenta a continuturilor în raport cu trebuntele de învatare ale elevilor etc.;

• ofera elevilor care au experimentat esecul scolar posibilitatea de a accede la un status

si la un prestigiu social;

• poate indica apartenenta elevilor la o “subcultura delincventa2, din scoala sau din afara

ei.ca adultul sa riposteze;

• reprezinta un mijloc de exprimare a dificultatilor emotionale determinate de relatiile

interpersonale din scoala sau din afara scolii; unii elevi recurg .

PRINCIPALELE FORME DE MANIFESTARE A DEVIANTEI SCOLARE

Cele mai grave sau/si cele mai frecvente acte de devianta scolara sunt: fuga de la

scoala, absenteismul, abandonul scolar, vandalismul, conduitele violente,

toxicomania,copiatul suicidul.

COPIATUL este o forma specifica de înselaciune, care încalca prima si, poate, cea mai

importanta norma din Regulamentul scolar, care stipuleaza datoria elevilor de a-si însusi

cunostintele si de a-si forma deprinderile prevazute în programele disciplinelor de

învatamant. Ca forma specifica de nesinceritate fata de profesor, copiatul poate fi

încadrat în categoria conduitelor agresive, deoarece aduce prejudiciu profesorului si,

uneori, grupului-clasa. Principalii factori care intervin în situatiile de copiat sunt:

deficiente de supreveghere, atitudinile permisive ale profesorilor, dar si stilul de a nota în

functie de fidelitatea reproducerii cunostintelor; este cert ca profesorul care prefera sa

dea sistematic elevilor subiecte de evaluare scrisa care cer memorarea-reproducerea

cunostintelor se va confrunta mai frecvent cu toate formele de copiat comparativ cu cel

care propune subiecte ce solicita elevii sa interpreteze/sintetizeze/creeze cunostinte.

Cei care copiaza nu sunt întotdeauna sau nu sunt în mod necesar elevi cu rezultate

scolare slabe; e adevarat ca elevii slabi, care au acumulat multe lacune în sistemul de

cunostinte, care nu mai pot realiza o învatare constienta, prezinta o probabilitate mai

mare de a apela la aceasta solutie – copiatul. Acesti elevi nu sunt sustinuti motivational

de curiozitate sau interesul pentru un domeniu, ci sunt interesati doar de obtinerea unei

note de trecere, pentru a evita conflictul cu scoala si cu familia. Însa si elevii cu rezultate

scolare bune copiaza uneori, în situatii precum:

• parintii obliga copilul sa obtina note maxime la toate disciplinele de învatamant;

• elevii sunt nesiguri în legatura cu întelegerea corecta si profunda a cunostintelor;

• elevii stiu ca nota maxima depinde de reproducerea fidela a cunostintelor;

• elevii doresc sa ajunga sau sa ramana în fruntea ierarhiei clasei la învatatura.

Fuga de acasa si de la scoala reprezinta o conduita grava, cu un înalt risc delincvential

si de victimizare, nu atat prin ea însasi, cat prin consecintele pe care le antreneaza.

Astfel, la primul episod evazionost, cei care fug de acasa traiesc un soc, sperantele lor

de aventura si de fericire fiind contrazise de realitate. Cei care fug de acasa si de la

scoala nu au deprinderi profesionale, de regula nu au bani, un adapost, un plan

organizat de actiune, si de aceea risca sa fie exploatati/abuzati fizic, sexual si, pentru a

supravietui, practica activitati delincvente. Arta de a supravietui a cfugarilor consta în a

putea dormi în locuri improprii, in furtul de alimente, în prostitutie si în consumul de

droguri. Cu cat perioada de viata pe strada este mai lunga, cu atat creste probabilitatea

de a deveni o victima a exploatarii sau de a se implica într-o cariera delincventa.

Conform estimarilor unui administrator de adapost pentru fugari din New York, dupa 48

de ore de la abandonul familiei, unul din zece fugari se implica în prostitutie; dupa sase

luni de viata pe strada, devine imposibila recuperarea tinerilor fugari, cointeresarea lor în

continuarea educatiei, în cautarea unei profesii legale, în restabilirea relatiei cu familia

sau în abandonarea consumului de droguri.

Absenteismul scolar. Fenomen cu o dinamica spectaculoasa în ultimele decenii,

absenteismul scolar e definit ca o problema sociala, fiind explicata mai mult prin

caracteristicile socioculturale ale mediului de provenienta si aparand mult mai frecvent în

mediul urban si în familiile sarace. Desemnaeza un tip de conduita evazionista stabila,

permanentizata, ce prefigureaza sau reflecta deja atitudinea structurata a lipsei de

interes, motivatie, încredere în educatia scolara.

Atunci cand elevii încep sa lipseasca sistematic si generalizat de le scoala, aceasta

conduita reprezinta un semnal tardiv al existentei problemelor; absenteismul constituie o

forma de agresiune pasiva împotriva scolii, indicand ca elevii fug de la scoala chiar cu

riscul de a fi pedepsiti. Reactiile negative ale scolii si ale parintilor între tin mecanismele

de aparare ale elevului, creand un cerc vicios, în care abandonul tinde sa apara drept

unica solutie prin care se pot rezolva toate problemele.

Absenteismul este principalul factor asociat cu abandonul scolar, avand o înalta valoare

predictiva în raport cu acesta; numerosi autori care au studiat conduitele elevilor ce se

coreleaza cu decizia lor de a abandona scoala au fost de acord ca cea mai mare

probabilitate de a abandona se înregistreaza la cei care lipsesc excesiv de la scoala si

au probleme de disciplina; variabila cheie în etiologia inadaptarii scolare este atitudinea

parintilor fata de scoala; prin consiliere individuala, atat a elevilor, cat si a parintilor, se

poate ajunge la o mai buna adaptare scolara.

Abandonul scolar reprezinta conduita de evaziune definitiva ce consta în încetarea

frecventarii scolii, parasirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns,

înaintea obtinerii unei calificari sau pregatiri profesionale complete sau înaintea încheierii

ciclului de studii început. Între cauzele principale ale abandonului scolar regasim cauze

economice, socioculturale sau religioase, psihologice si pedagogice.

Efectele abandonului scolar demonsreaza de ce acest tip de conduita este considerat

deosebit de grav. Mai întai, ceicare abandoneaza scoala nu au nici calificarea

profesionala indispensabila integrarii socio-economice, nici formatia morala si civica

necesara exercitarii rolului de parinte si celui de cetatean al unei comunitati. În al doilea

rand, neavand o calificare, cei care abandoneaza scoala sunt viitorii someri si reprezinta,

pe termen mediu si lung, o sursa de dificultati sociale si de pierderi, care depasesc

investitia ceruta de formarea initiala. Din punct de vedere al costurilor economice,

scumpa nu este persoana bine educata, ci cea insuficient educata, care paraseste

scoala cu o formatie subreda sub aspect moral, intelectual sau estetic.

Elevii care abandoneaza scoala sunt cei care s-au facut remarceti pentru absenteism si

alte dificultati de de comportament, pentru care au fost sanctionati în repetate randuri în

scoala. Un document al departamentului amerrican pentru Educatia Elementara si

Secundara îl descrie astfel pe elevul care prezinta un risc înalt de abandon scolar:

incapabil sa se adapteze si sa functioneze adecvat în contextul clasei traditionale,

rezultate scolare sub medie, nu-si stabileste obiective profesionale, absenteism, ostilitate

fata de adulti si reprezentantii autoritatii scolare, provine dintr-o familie ce

experimenteaza un stres existential, probleme economice serioase, nu este implicat în

nici o activitate organizata de scoala, nonformala sau formala.

Vandalismul scolar reprezinta actele de violenta specifice, orientate catre bunuri,

obiecte, proprietati. Conform studiilor sociologice, vandalismul este o conduita specifica

adolescentilor de sex masculin, proveniti din clasele sociale defavorizate si care traiesc

în marile orase.

Semnificatia vandalismului scolar trimite, în majoritatea cazurilor, la o rectie de protest.

Vandalismul în scoala poate fi interpretat ca o cale de a depasi plictiseala, ca un act de

razbunare împotriva unei situatii percepute ca nedreapta sau ca un protest împotriva

autoritatilor si regulilor scolare. Toti elevii care comit intentionat conduite vandale au ca

numitor comun un nivel scazut al autocontroluli, o stima de sine slaba si o toleranta

redusa la frustrare.

Violenta în scoala este, din punc de vedere statistic, cea mai frecventa conduta de

devianta scolara.Sub eticheta “violenta” descoperim o diversitate de forme de conduita,

care descriu, sub aspectul intensitatii, o linie continua: la intensitatea cea mai mica,

violenta presupune confruntarea vizuala, poreclirea, tachinarea, ironizarea, imitarea în

scop denigrator; refuzul de a acorda ajutor, bruscarea, lovirea cu diverse obiecte,

palmuirea, împingerea, aruncarea, înjunghierea si împuscarea sunt forme de intensitate

crescuta a violentei.

Toxicomania poate fi definita ca o stare de intoxicatie acuta sau cronica, provocata de

consumul repetat al unei substante psihoactive. Specificul toxicomaniei la adolescenti

este determinet de cel putin doua elemente: motivatia si nivelul de utilizare al drogului.

Debutul toxicomaniei la unii copii si adolescenti este asociat, de cele mai multe ori, cu

problematica crizei existentiale specifice pubertatii si adolescentei: opozitia feta de adulti,

cautarea unei noi identitati, crizele de narcisism, momentele depresive, curiozitatea,

gustul pentru risc, presiunile din partea prietenilor. În ceea ce priveste nivelul de utilizare,

cercetarile arata ca la multi subiecti tineri consumul de alcool ramane o experienta fara

viitor, în timp ce la altii se poate vorbi de o utilizare ocazionala, determinata de

încercarea de a reduce o tensiune anxioasa, de a combate o stare depresiva sau de a

cauta senzatii placute; doua treimi dintre cei care se drogheaza în adolescenta vor

continua consumul si la maturitate.

Suicidul nu este propriu-zis o forma de devianta scolara, în sensul ca nu exista norme

scolare care sa-l mentioneze si sa-l interzica explicit; cu toate acestea se prezinta ca

avand legatura cu alte probleme de comportament ale elevilor. Factorii de risc în

sinuciderea la copii sunt frustrarea afectiva precoce, lipsa atasamentului parintilor, care

determina absenta identificarii afective, sentimentele de insecuritate si angoasa în

conditiile abuzului de autoritate, ce declanseaza o team permanent de pedeapsa.

Principalele situatii de risc suicidar la copii si adolescenti sunt:

• decesul unui parinte sau al unei persoane apropiate copilului ( în special daca intervine

pana la varsta de 12 ani);

• comunicarea defectuoasa cu familia, pe fondul unei carente afective preluginte;

• perioadele de stres acut: divortul sau somajul parintilor, perioadele de examene sau

evaluare scolara.