Determinarea coloranţilor şi aromatizanţilor alimentari

Coloranţii alimentari sunt aditivi care se introduc în produsele alimentare în scopul îmbunătăţirii culorii acestora.

Alături de coloranţii naturali (clororfilele, xantofilele, flavonele etc.) legislaţia sanitară din domeniul calităţii alimentelor admite utilizarea următorilor coloranţi sintetici: Tartrazina, Orange S, Albastru patentat, Azorubină, Ponceau 4 R, Indigotina, Eritrozina, Verde acid briliant, Negru briliant B N, Brun HT, Betaină, Galben de chinoleină, Acid carminic.

Evidenţierea prezenţei coloranţilor sintetici în produsele alimentare necesită mai multe etape: extracţia, stabilirea naturii colorantului şi identificarea fiecărui compus.

Determinarea cantitativă a coloranţilor se efectuează mai rar, prin metode spectrofotometrice în vizibil. Extracţia coloranţilor sintetici, solubili în apă, se realizează după tehnici care depind de natura probei de

analizat.

Purificarea şi stabilirea naturii coloranţilor Operaţiile de purificare cu ajutorul fibrelor textile (lână, bumbac) se bazează pe capacitatea de vopsire

şi fixare diferite ale coloranţilor; metoda permite separarea colorantului din soluţie şi concentrarea pe fibră şi stabilirea naturii acestuia (natural sau sintetic).

Principiul metodei Fibrele de lână sau de bumbac, în prealabil degresate, fixează puternic, în mediu acid sau alcalin,

numeroşi coloranţi acizi sau bazici; aceştia pot fi eluaţi de pe fibră, printr-un tratament în mediu alcalin şi respectiv, acid. Coloranţii extraşi în acest mod sunt supuşi analizei cromatografice pe hârtie sau pe strat subţire, prin metoda standardului extern.

Obţinerea lânii degresateFragmente de lână albă, care nu a mai fost vopsită, se introduc în soluţia de hidroxid de sodiu 1 % timp

de 15 minute, după care se spală cu apă, până la dispariţia reacţiei alcaline şi se usucă pe hârtie de filtru, la temperatura camerei.

Izolarea coloranţilor aciziÎntr-un pahar Berzelius de 150 mL se introduce un volum de 5-10 mL soluţie extractivă care conţine

colorant, 30-50 mL apă distilată, 1 mL acid acetic glacial şi 1-2 fragmente de lână degresată. Se încălzeşte pe sită timp de 10 minute. Operaţia se poate repeta până la decolorarea completă a soluţiei de colorant. Se scot firele de lână din soluţie, se spală cu apă rece, până la dispariţia reacţiei acide şi se usucă pe hârtie de filtru.

Eluarea colorantului de pe fibra de lânăLâna colorată se introduce într-un pahar de 50 mL în care se găsesc 25 mL amoniac 0,5 % şi se

încălzeşte pe sită până la decolorarea firelor. Soluţia apoasă a colorantului se transvazează într-o capsulă de porţelan şi se evaporă pe baia de apă. Reziduul se reia cu metanol şi se supune cromatografierii pe hârtie sau pe strat subţire.

Fixarea coloranţilor bazici Soluţia apoasă a colorantului se alcalinizează cu câteva picături de amoniac concentrat şi se introduce

fibra de lână. Se fierbe 5 minute. Dacă se doreşte fixarea întregii cantităţi de colorant, operaţia se repetă. Se scot firele de lână din soluţie, se spală în curent de apă rece şi se usucă pe hârtie de filtru.

Eluarea colorantului de pe fibra de lânăLâna colorată se introduce într-un pahar de 50 mL, în care se găsesc 25 mL soluţie de acid acetic 0,5 %

şi se încălzeşte pe sită până la decolorarea firelor; se continuă în modul indicat la eluarea coloranţilor acizi.ObservaţieÎn general, coloranţii acizi se fixează mai puternic pe fibra de lână, iar cei bazici, pe fibra de bumbac.

Coloranţii naturali nu se fixează pe fibră; dacă aceasta are totuşi loc ei sunt îndepărtaţi prin spălare cu apă, sau sunt rezistenţi la toate operaţiile de eluare.

Identificarea cromatografică a coloranţilor sinteticiReactivi şi materiale:- hârtie cromatografică Whatman;- faze mobile:

a) n-butanol-etanol 95° - apă-amoniac 25% (50:10,5:21:1);b) n-butanol-etanol 95° - apă-amoniac (50:25:25:10);c) n-butanol-etanol 95° - apă (40:26:24);

- soluţii standard de coloranţi, 0,1% , în alcool 50 %.

Identificarea coloranţilor se execută pe baza identităţii de culoare şi de Rf.