Despre toleranță

Frumusețea existenței noastre constă oare în diversitate? Sau constituie această diversitate o reală problemă întrucât trebuie să depunem efortul de a ne adapta cerințelor oamenilor pe care îi cunoaștem, situațiilor cu care ne confruntăm, culturilor din țările în care călătorim? Adesea avem ocazia să asistăm la o atitudine generală reticentă față de ceea ce e diferit, nou și nu seamănă cu noi. Prea multe priviri pline de îndoială, prea multe șoapte, prea mult adversitate față de ceea ce sau cei care îndraznesc să sfideze sfera noastră de comfort pe care noi o numim cu tărie „normalitate”. Am convingerea ca progresul este imposibil dacă descopăr doar ceea ce în mod general este acceptat ca „bun”, „frumos”, fiind necesară o cunoaștere în profunzime a realității, o acceptare a miilor de oameni, opinii, concepte cu care nu am fost învățată să trăiesc. Intenționez, deci, să pledez pentru toleranță!

Pentru a mă convinge și a convinge că toleranța este o caracteristică a omului civilizat, care își desfășoară existența fără a analiza vestimentația celor din jur, fără a fi afectat de religia îmbrățișată de alții, sistemul de valori la care se raportează cunoștințele sau de preferințele muzicale ale colegilor este necesară cunoașterea și însușirea acestui concept , evidențierea problemelor la care duce atitudinea opusă – intoleranța și nu în ultimul rând dovedirea faptului că fiind toleranți ne ajutăm în primul rând pe noi și ulterior pe ceilalți, fiind mai dedicați propriei dezvoltări și mai puțin aspectelor exterioare, care cel mai adesea sunt superficiale.

Toleranța reprezintă aprecierea diversității, dar și capacitatea de a trăi lăsându-i pe alții să trăiască așa cum își doresc. Ce reprezintă aceasta în fapt? O atitudine corectă, deschisă față de cei a caror opinie, religie, rasă, stil de viață diferă de al nostru. În multe contexte, a da dovadă de toleranță pare imposibil pentru cei mai mulți indivizi, dar înainte de a acționa împotriva celor care nu se aseamănă cu noi, trebuie să ne amintim că acceptarea este cheia evitării conflictelor de orice natură.

Intoleranța, pe de altă parte poate fi catalogată drept lipsa de respect față de alegerile celor care îmbrățișează un stil de viață diferit față de al nostru. Mai mult decât atât, ea poate fi definită ca un refuz de a fi corect si deschis. Încă din cele mai vechi timpuri, acest comportament ostil a avut consecințe nefaste. Neacceptarea celor de o alta religie a dus la persecuții, neacceptarea opiniilor diferite a avut drept rezultat condamnarea la moarte a celor care îndrazneau să contrazică adevărurile considerate absolute. Cele mai bune exemple în acest sens le constituie persecuțiile asupra primilor creștini, Inchiziția, ale cărei victime au murit arse pe rug, cruciadele care s-au sfârșit cu mii de victime de ambele părți. Deși în perioada contemporană, în general, ostilitatea nu este dusă la acest nivel, ne confruntăm zilnic cu suspiciunea celor din jur. Ca o regulă generală, indivizii nu doar că evită ceea ce le este necunoscut, ci judecă, disprețuiesc, blamează, având o atitudine de superioritate, căci conform viziunii lor, normalitatea se raportează la ceea ce ei înfățișează. Se pot pune întrebarile: „cui nu i s-a întâmplat să fie privit cu neîncredere pentru că a avut tăria să susțină un punct de vedere inovator?”, „cine nu a primit niciodată o critică pentru o alegere considerată ciudată?”, dar mai ales „cine nu a judecat vreodată un necunoscut pentru cum era îmbrăcat, pentru stilul adoptat?”. Se poate observa deci, că intoleranța este sădită încă din copilărie și se evidențiază prin puncte de vedere aparent banale. Din păcate, aceasta se dezvoltă o dată cu înaintarea în vârstă, prejudecata devenind un filtru al existenței cotidiene.

Ceea ce noi trebuie să înțelegem este că judecându-i pe alții nu vom deveni mai buni, dând dovadă de intoleranță nu vom evolua. De fapt, timpul folosit analizându-i și criticându-i pe cei din jur reprezintă timp irosit. Pentru a trăi într-o societate mai bună este necesar să ne autoevaluăm, să fim mai duri cu noi și să ne dorim ca îmbunătățirea să înceapă de la propria persoană. În viziunea mea, aceasta este o atitudine constructivă.

Unii oameni ar putea contrazice această pledoarie pentru toleranță susținând că acceptând absolut orice atitudine sau punct de vedere s-ar putea ajunge la haos. Acest lucru este fals, căci dând dovadă de acceptare, oamenii pot trăi în pace și armonie. Toleranța este o calitate extrem de necesară, constituind o bază a bunelor maniere, o trăsătură indispensabilă a țărilor care sunt sau se doresc a fi democrate.

În concluzie, se poate afima că toleranța este una din calitățile cele mai necesare în zilele noastre, în societatea multiculturală în care trăim. Cultivând toleranța, ne putem elibera de toate prejudecățile și stereotipurile, învățând să îi iubim și să îi acceptăm pe cei din jur. Copiii ar trebui să învețe despre toleranță, iar cei în vârstă ar trebui să fie promotorii respectului față de alegerile celor din jur.