despre supraviețuirea și vitalitatea aromânei _ gheorghe carageani ,,studii aromâne"

8/2/2019 Despre supravieuirea i vitalitatea aromnei _ Gheorghe Carageani ,,Studii aromne"

1/49

G I l E O R G I I E C A R A G E A N I

EDITURA FUNDATIEI CULTURALE RoMANE ,'.


2/49

GHEORGHECARAGEANI

A.STUDII AROMANECuvant inainte

deNICOLAE-SERBAN TANASOCA~ .

EDITURA FUNDATIEI CULTURALE ROMANEBucuresti 1999


3/49

CUVANT INAINTE

Nascut la Bucuresti, in 10octombrie 1939, licentiat al Facultatii.,de Filologie a Universitatii din Bucuresti (1963), Gheorghe Carageanisi-a inceput tot aici cariera universitara ca asistent la Catedra de istorialimbii romane (1963-1970), condusa de acadoAI. Rosetti, apoi deacadoBoris Cazacu. A fost nurnit, in 1970, lector de limba romanala Istituto Universitario Orientale din Napoli. A ocupat, in 1982, princoncurs, postul de profesor asociat si a devenit, in 1986, profesortitular, sef a1 Catedrei de limba si literatura romana la Departamentulde Studii privind Europa Orientala de la Facultatea de Litere siFilosofie a acestui Institut, unde a succedat profesorului Onciulescu.Stabilit definitiv in Italia in 1976, suplineste, de mai bine de undeceniu, si postul de profesor de limba romana la Facultatea de StiintePolitice a Universitatii "La Sapienza" din Roma.Activitatea stiintifica a prof. Gh. Carageani a fost consacrata cuprecadere studierii limbii, istoriei si culturii arornanilor, carora elinsusi le apartine , ca descendent al unei farnilii originare din AvdelaPindului, din care se tragea si junimistul loan Caragiani. Esteautorul primei monografii sintactice dialectale a aromanei , intitulateLa subordinazione circostanziale ipotattica nella frase del dialettoaromeno (macedoromeno), Napoli, 1982, si al unui mare numar destudii, articole, comunicari si recenzii critice privitoare atat la celemai diverse aspecte ale structurii, evolutiei si pozitiei dialectuluiaroman in ansamblul Romaniei, cat si la istoria aromanilor si a,"chestiunii aromanesti" , ca problema a politicii europene in secoleleXIX-XX. Contributiile prof. Gh. Carageani se disting prin eruditie ,larg orizont teoretic, spirit critic si originalitate. Fiecare dintre elepropune un punct de vedere personal, deschide cercetarii 0per-spectiva noua, aduce in discutie material si informatie stiintifica mai

5


4/49


5/49

contributiile sale cu caracter strict lingvistic, de mai mare tehnicitate,adresate unui cere mai res trans de specialisti.

Nu este rostul acestui Cuvdnt inainte , pe care autorul insusiimpreuna cu Fundata Cultural a Romana mi-au facut cinstea sa mi-lsolicite, sa infatiseze amanuntit si sa analizeze critic studiile prof.Gh. Carageani aici adunate. Indraznesc sa arum insa ca lectura loratenta, de cel mai mare folos profesional pentru mine Insumi. mi separe de neocolit pentru oricine i~ipropune sa studieze graiul si istoriaaromanilor. Si aceasta, pentru eel putin trei motive. Mai intai ,pentru ca autorul i~i informeaza complet, corect si critic cititoriiasupra istoriei si stadiului actual al cercetarilor privind aromana sipe aromani , analizand cu patrundere, subtilitate si egala obiectivitatecele mai diverse opinii si ipoteze, fara sa Ie ocoleasca nici pe celede-a dreptul extravagante, si aducand Indiscutie, nu 0data, informatieinedita. Apoi, pentru ca, valorificand rezultatele celor mai recentedezbateri, atat de insufletite astazi, asupra conceptelor de natiune siminoritate nationala, identitate etnica si culturala, dialect si Iimba,pe care Ie nuanteaza In chip personal, el contribuie neindoielnic lamodernizarea cercetarilor privitoare la arornani si aromana siirnbogateste in acelasi timp baza documentara a acestor dezbateri sireflectii de natura mai generala cu materialul faptic - lingvistic,cultural si istoric - aromanesc, Si , in sfarsit, pentru ca, pionier inanumite sectoare ale specialitatii sale, el abordeaza teme noi si aducela lumina documente inedite privind istoria aromanilor: a intreprins,de pilda, cea dintai cercetare temeinica a interesului lui MihaiEminescu pentru aromani si a extras din arhivele Ministerului deExteme italian, investigate pentru prima data atent si rabdator in acestscop, material documentar cu totul necunoscut despre aromani si"chestiunea aromaneasca".

Valoroase prin rezultatele obtinute pe calea cercetarii stiintificeobiective, studiile prof. Gh. Carageani sunt, nu mai putin, documentereprezentative pentru preocuparile si framantarile care insotesc,chiar si azi, Iamurirea si manifestarea constiintei de sine a aromanilor., , ,Ele exprima nu numai opiniile intelectuale, dar si optiunile existentaleale unui invatat, se poate spune, fara malitie , italo-Iajrornan, caretraieste cu intensitate drama incontestabilei crize de identitate a celuimai putin cunoscut grup romanic existent astazi in lume. Increzator

7


6/49

tea aromanei ca dialect literar, a carui propasire se simteIncurajeze, prof. Gh. Carageani ofera cititorilor un tablou

e cuprinzator, solid intemeiat documentar si judicios incadratric al incercarilor contemporane de cultivare a dialectului aroman,ncercari intreprinse , in diferite parti ale lumii, de scriitori aromani

atasati graiului lor parintesc, ale carer realizari le comenteaza cugenerozitate si simpatie, dar nu fara exigenta critica, asa cumprocedeaza, de"altfel , ~i cu operele predecesorilor lor. Nu mai putinlaudabila este incercarea autorului de a-si informa exact si documentat,cititorii asupra diverselor orientari din cadrul miscarii contemporanede afirmare a identitatii aromanilor, miscare inchegataIn ultimavreme, in ambianta international a prielnica promovarii drepturiloromului si eforturilor in directia salvarii grupurilor lingvistice siculturilor minoritare amenintate cu disparitia, 0 asemenea Intre-prindere este cu atat mai binevenita, cu cat aprigele divergente dintrediferitele grupuri de promotori aiunei noi renasteri aromanesti, uneleintemeiate principial, altele generate de incompatibilitati personalesau politice, ingreuneaza inchegarea unei reprezentari clare sicuprinzatoare a acestei realitati in spiritele celor mai putin fami-liarizati cu lumea aromaneasca, tn ee-l priveste ,prof. Gh. Carageanise arata deplin edificat, asemenea tuturor specialistilor care auabordat problema, asupra evidentei comunitati de origine si Iimbaa romanilor si aromanilor, dar este constient deopotriva si departicularitatile cu totul frapante pe care istoria le-a imprimatacestora din urma, dupa ce i-a izolat de cei dintai. Eliberat, prinluciditatea judecatii rationale, de cele mai muIte dintre iluziile siprejudecatile traditionale ale societatii romanesti, daca nu si de toateresentimentele ei, in privinta istoriei "chestiunii aromanesti", prof.Gh. Carageani vede posibila mentinerea in fiinta a individualitatiiaromanilor numai si numai prin cultivarea idiomului lor, dialect atipical limbii romane, cum 11caracterizeaza si prin perpetuarea traditiilorspecifice, cu mijloacele puse la dispozitie de civilizatia moderna, prinscoala, carte, presa, televiziune, radio, sub ocrotirea unei legislatiieuropene, acceptate de toate statele ai caror cetateni sunt si trebuiesa fie, cu deplina lealitate, aromanii.


7/49

Aceasta atitudine echilibrata, imp~ita de eei mai distinsicarturari rornani de origine aromana, dintre eare se euvine saamintesc aici pe doamna acadoMatilda Caragiu-Marioteanu, autoareacunoscutului Dodecalog , mi se pare legitima si justificata deexperienta istorica. Intr-adev3r, nimeni nu poate contesta cu mijloacestiintifice comunitatea de origine si Iimba care face din aromani"fratH" balcanici sau, cum spunea candva eminentul cunoscator alSud-Estului european Rene Pinon, "verii primari" ai rornanilor dinvechea Dacie, dar nimeni, iarasi, nu poate neglija realitatea deo-sebirilor create de istorie intre aceste doua ramuri atftt de indeaproapeinrudite ale romanitatii orientale. Iar daca spectaculoasa actiune derecuperare a aromanilor de catre romani , desfasurata in conformitatecu logica dezvoltarii ideii nationale in Sud-Estul Europei, incepanddin a doua jumatate a secolului al XIX-lea, generatoare candva degrave tensiuni diplomatiee intre Romania si statele balcaniee, nu aavut, pan a la urma, rezultatele scontate de initiatorii ei, aceasta nuinseamna ca ar putea avea mai multe sanse de reusita incercarea,preconizata astazi de unii intelectuali aromani, mai toti, fie spus intreacat, de formatie culturala ro "'neasca si traitori in afara spatiuluibalcanic, de a face din aromani 0noua natiune romanica. Natiunile,nu se improvizeaza. Specificul aromanesc, pastrat cu rernarcabilatenacitate la nivelul culturii orale si al fonnelor elementare decomunicare, in obiceiuri si chiar institutii traditionale, nu a pututconstitui temeiul si factorul determinant al inchegarii unei natiunide sine statatoare, creatoare de stat si de cultura proprii , care sa-sifi ridicat graiul parintesc la demnitatea uneilimbi literare putemicindividuallzate, suficiente pentru ada expresie intregii vieti sufletestisi intelectuaIe a omului civilizat; el a ramas numai nota diferentiatoaresecundara a unui grup romanic nevoit, in imprejurarile balcanice date,sa se asimileze cultural si politic diverselor natiuni dom.inante intrecare traia. Diglosia, ba chiar poliglosia si 0anumita complexitate aconstiintei identitatii lor nationale si culturale sunt trasaturi" , , ,permanente ale aromanilor; asa se face ca intalnim, in istorie ,numeroase personalitati balcanice de origine aromana, vlahi care,fara sa-si renege sau disimuleze intotdeauna specificitatea, 's-aumanifestat ca elemente de elita ale natiunilor greaca, sarba, albaneza,bulgara cu care s-au identificat integral si, nu 0data, patetic, pana

9


8/49

crificiul de sine. Despartindu-rna intr-o oarecare ,masura, ineasta privinta , de prof. Gh. Carage ani , rna alatur celor careotesc ca, mai cu seama in Peninsula Balcanica, in definirea si

onstruirea identitatii nationale, dincolo de originea etnica si de graiulparintesc, constiinta, sentimentul si vointa personala liber exprimatejoaca un rol esential, de care trebuie tinut seama intotdeauna. Canddescendentii atator "greci tarigradeni" imigrati in Tarile Romane audevenit, asemenea Cantacuzinilor, personalitati reprezentative alenatiunii si culturii romane , trebuie oare sa ne surprinda numarul marede aromani care, asemenea unor Rigas Velestinlis, AristotelValaoritis, Costas Krystallis, Branislav Nusici, sunt considerati pebuna dreptate, figuri emblematice ale natiunilor greaca, sarba saubulgara pe taram politic ori cultural?Spre deosebire de romanitatea carpatica, a carei forta deafirmare, expansiune si asimilare s-a manifestat tot mai putemic, inpofida tuturor vicisitudinilor, de-a lungul unei istorii incununate princrearea natiunii, culturii si a statului roman unitar, romanitateabalcanica, a carei componenta mai rezistenta si mai creatoare suntaromanii , a fost supusa necontenitei fragmentari si deromanizariiprogresive, treptatei stingeri. Au disparut, prin slavizare, vlahii dinSerbia, Croatia, Muntenegru si Bosnia, au disparut prin bulgarizarevlahii din Haemus, dispar prin elenizare, slavizare si albanizare,aromanii din Macedonia, Epir, Tesalia. Momentele de afirmare, innumele identitatii lor romanice, a unuia sau altuia dintre grupurilede vlahi din Peninsula Balcanica, a celui din Haemus, prin Asanesti,in secolul al XIII-lea, a celui aromanesc, prin actiunea statului romanin secolele al XIX-Iea-al XX-lea, nu mi se pare a fi fost, la scaraistoriei , decat ultime izbucniri de vitalitate. Nu numai presiunipolitice si silnicii de necontestat, din perioada stabilizarii teritorialea statelor nationale balcanice moderne, ca in timpul confruntarilorpentru Macedonia, nu doar politic a unor mari puteri interesate , caItalia fascista care a evitat sa sprijine, in Albania ocupata, elementularomanesc, nici reactiile disproportionate la excesele condamnabileale unor veleitari arornani care au pactizat cu agresorii !Milor ai carorcetateni erau, ca In anii celui de al doilea razboi mondial in Grecia,dar si actiunea de mare vechime si durata a altor factori sociali,, ,econorruci ~l spirituali , cum este tendinta catre ornogemzarea

10


9/49

societatilor, caracteristica civilizatiei modeme, ostile supravietuiriiparticularismelor de grup patriarhal, explica, In cazul special alaromanilor, asimilarea lor.

Mai sceptic decat prof. Gh. Carageani In privinta posibilitatiide a schimba soarta aromanilor , mai putin inclinat sa identific vi-novatii, acolo unde sunt nevoit sa constat fatalitati istorice, socotescca orice eventuala tentativa a Romaniei de a-si asuma raspundereapolitic a a redeschiderii "chestiunii aromanesti", fie si In alti termenidecat altadata, nu ar fi nici realista, nici conforms cu ratiunea de stat,nici propice aromanilor. Ilustri barbati de stat romani , de talia sicaracterul unui Petre Carp, au anticipat aceasta atitudine. Marturisescconvingerea pe care mi-am format-o ca astazi, ca si in trecut, ulti-mul cuvant in definirea identitatii nationale si proiectarea viitoruluilor, nu poate firostit In chip legitim si credibil decat de Insisi aromaniicare nu si-au parasit locurile de bastina, potrivit Indemnurilorconstiintei lor, aspiratiilor lor autentice, chibzuintei lor politice. Suntinsa la fel de convins ca si autorul acestei carti ca orice efort onest,intreprins cu simtul masurii si al raspunderii, in vederea mentineriidialectului si traditiilor lor specifice trebuie respectat si sustinut inspiritul vremii si ca nu numai romanistii, dar toti balcanistii trebuiesa acorde, in cercetarile lor, de dorit concertate, atentia cuvenita.rolului atat de insemnat pe care aromanii l-au jucat in viata tuturorpopoarelor din Peninsula Balcanica si contributiei lor la configurareafizionomiei ei inconfundabile.

NICOLAE-SERBAN TANASOCA,

11


10/49

IN LOC DE PREFATA

Raspunzand gentilei invitatii primite din partea FundatieiCulturale Romane, in persoana prietenului de veche data, profesorulMircea Anghelescu, de a da vesmant romanesc rezultatelor cerce-tarilor mele privind aromana si pe aromani ,'m-am limitat acum ladomeniul istoric si cultural (in sens larg) , excluzand contributiile denatura strict lingvistica 1.

Nu am considerat necesar sa aduc modificari textelor tiparitein ltalia (cu exceptia indreptarii unor erori, mai ales de tipar) ,pentru ca noutatile in materie, aparute intre timp, nu sunt de naturasa modifice esential continutul lor si spiritul in care au fost scrise.Unele completari minime (sau, mai degraba, precizari) au fostintroduse totusi foarte rar in note si au fost marcate grafic prinparanteze drepte.

Inchin aceasta carte parintilor mei, Vasilica si loan Caragiani+,aromani din. Pind, surorii mele, Marioara - buna pastratoare agraiului stramosesc - si sotiei mele, Gabriella Bertini Carageani,sprijin constant si pretios in tot ceea ce am realizat, realizez si (sper!)voi realiza si careia Iimultumesc si pe aceasta cale.

10 exceptie 0eonstituie intr-un fel eomuniearea IaCongresul din Udine (Despresupravietuirea si vitalitatea aromdnei) In eare consideratiile privind Iiteraturadialectala arornana si eele referitoare Ia diaIeetuI arornan forrneaza 0unitateinextricabila. Partea finala a textului, eu earaeter lingvistie, a fost inclusa aici dinmotive ee tin de coerenta si de integritatea comunicarii.

2 Precizez ea numele meu este, de fapt, Caragiani. Dintr-o eroare de transerieredatorata unui militian nu prea stiutor de earte, am fost inregistrat oficial, indocumente, Carageani. Deci, eu i sau ell e, tot eu sunt!

13


11/49

~ ultumirile mele unt adresate, fireste, si Fundatiei Culturalemane si, nu In ultimul rand, celor care m-au indreptat spre - sidrumat In - studiul dialectului aroman, regretatul profesor Boris

Cazacu si profesoara Matilda Caragiu-Marioteanu.GHEORGHE CARAGEANI

14


12/49

CATEVA PRECIZARI PENTRU CITITOR

Amreunit aiei cinci studii de dimensiuni diferite, dintre care patruscrise initial in italiana, iar unul in limba romana, Ele au fost publicatein urmatoarele reviste sau volume (sunt indicate cu titlullor initial):

I. Una minoranza dimenticata: gli Aromeni (Macedoromeni),in "Annali dell' Istituto Unviersitario Orientale" - SezioneRomanza, XXXV, 1993,Napoli, pp. 52-72.

II. Sulla sopravvivenza e la vitalita dell'aromeno, in Universitadegli Studi di Udine - A.I.M.A ..V., Isole linguistiche e culturali.Atti del 24 Convegno dell' A.I.M.A.V., Udine 13-16 maggio1987,a cura di Nereo Perini, Udine 1988,pp. 175-197.

ill. Scrittori aromeni (macedoromeni): quale letteratura, qualefuturo? in .Letterature di Frontiera - Litteraturs Frontalieres" ,AnnoI, n. 2, luglio-dicembre 1991,pp. 131-153. [Revista contine Attidel 25 Congresso Internazionale AlMA V - Universita degli Studidi Trieste 28 settembre - 1 ottobre 1990, a cura di GiovannaTrisolini, volume secondo, Roma, Bulzoni Editore, 1991.]

IV. Eminescu si Aromdnii, in .Luceafarul" - Serie noua -miercuri, 1aprilie 1990,pp. 8-9, 14.. V. Gli aromeni e la questione aromena nei documentidell' archivio storico diplomatico del Ministero degli Affari esteriitaliano (1891-1916), in "Storia conternporanea", XVill, 5, ottobre1987,pp. 929-1007; idem, Parte II, in "Storia contemporanea",XXII, 4, agosto 1991,pp. 633-662.

Pentru ultimul dintre ele sunt necesare urmatoarele Iamuriri:a) Tiparirea versiunii italienesti in doua parti separate, impusa dedimensiunea studiului care depaseste 100de pagini, nu I~i mai arejustificarea. Reunindu-le acum, am eliminat paragraful initial al partiia II-a In care repetam unele informatii privind sursele Iucrarii, infor-matii devenite superflue. Numerotarea capitolelor si a subcapitolelor

15


13/49

e prin urmare acum progresiva, astfel ca primul capitol al partiiIl-a, care avea numarul 1, a devenit capito lui numarul 4. In modiresc si notele au 0numerotare progresiva. b) Numele localitatiloritate sunt reproduse in genere conform pronuntarii lor In aromanaau In (dacojromana, spre deosebire de modul in care procedeaza alticercetatori, ce prefers transcrierea numelui in forma lui oficiala tur-ceasca (cu unele exceptii Ins~l) insotita, la cea dintai mentionare asa si de numele oficial de astazi, pus intrc paranteze (cf. M. D. Peyfuss,op. cit., infra). c) tn ce priveste scrierea cu majuscule (principiulsimbolic, in ortografie) am respectat In citate scrierea originaraaplicand, in schimb, in restul textului, normele ortografice alelimbii romane. d) Cand apare sigla MAE (chiar fara specific area -italian/italienesc) este yorba de Ministerul Afacerilor Exteme dinItalia. e) tn titlul articolului am folosit adjectivul arom/ineasca(chestiunea aromaneasca), cu sufixul -easca, dar am variat formaadjectivelor de acest tip, utilizand din motive eufonice si aspectulsubstantivizat: aromdniaromdnesc, romdnlromdnesc, italianlita-lienesc etc., mai cu seama cand termenul se repeta intr-un contextapropiat din punct de vedere grafic. f) Am respectat, in traducere,alternanta existenta in versiunea italiana: it. Elleni/Greci - rom.eleni/greci, it. Ellenico/Greco - rom. elenlgrecesc etc. Precizez cain italiana elen inseamna, prin extindere, grec, in timp ce in limbaromana dictionarele inregistreaza adjectivul elen doar cu sensul "Careapartine Greciei antice sau populatiei ei, privitor la Grecia antica saula populatia ei" (Cf. DEX, s.v. elen). In traducerea romaneasca pecare am efectuat-o, tennenii sunt considerati evident perfect sinonimi,ca Inlimba italiana. g) Pentru unele cuvinte turcesti denumind realitatide-acum disparute, am preferat formele romanizate: iradea, valiu,vilaiet (articulandu-le, cand a fost necesar: iradeaua, valiul, vilaietul),intrucat acestea sunt astfel inregistrate in dictionarele tiparite intrecele doua razboaie mondiale (cf. I.A. Candrea - Gh. Adamescu,Dictionarul enciclopedic ilustrat "Cartea Rom/ineasca" ,Bucuresti,Editura "Cartea Romaneasca", 1931, s.v.; A. Scriban, Dictionarullimbii romtinesti, Iasi, Institutul de Arte Grafice "Presa buna" ,1939, s.v.).

GHEORGHE CARAGEANI

16


14/49

II. DESPRE SUPRAVIETUIREASI VITALITATEA AROMANEI*

1. In clima de "dizboi rece" , care a caracterizat Europa dupa1945 0 bun a perioada de timp, aromanii au devenit 0 etnieaproape uitata; in ultima vreme se observa, totusi, 0 tendinta"inversa, In primul rand inregistram 0serie de initiative promovatede aromani rezidenti in diverse tari din Europa occidentala, inS.U.A. sau in Canada, initiative concretizate in fundarea unorasociatii culturale si in publicarea de reviste redactate in aromana.o dovada a acestei activitati tot mai febrile 0reprezinta cele douacongrese intemationale dedicate aromanilor, desfasurate recent:intaiul , organizat la Mannheim (Germani a Occidental a) inseptembrie 1985 si al doilea la Bridgeport (Connecticut, S.U.A.)la sfarsitul lui august 1986. Asociatii culturale ale aromanilor s-auconstituit, de altfel, ~i in Iugoslavia si Grecia, chiar daca acesteadin urma servesc adesea mai cu seama la raspandirea culturiigrecesti si nu la promovarea unor activitati culturale ale aromanilorca etnie de sine statatoare 1.

Trebuie apoi relevat ca, incepand din anii '60, perioadei derelativa stagnare ce a caracterizat interesul stiintific pentruaromani imediat dupa al Il-lea razboi mondial, i-a urmat 0perioada de reinnoita atentie: au fost publicate lucrari importantecu caracter lingvistic, istoric ~iantroponimic, s-au retiparit unelestudii despre aromani ~i aromana si au fost efectuate anchetedialectale+. In plus, atat arornanii rezidenti in diverse tarinebalcanice (in primul rand in Romania) cat si cei ce traiesc inIugoslavia si Grecia au publicat in ultimii ani volume care continversuri originale sau doar poezii transpuse din romana in aromana.

49


15/49

1.1. Analizati in mod separat, factorii enumerati mai sus potsa nu para pertinenti; studiati , in schimb, global, evidentiindu-seconexiunile implicite ce permit 0astfel de operatic, ei dobandesco dimensiune diferita ~i ne permit, printre altele, sa putem sperainca, intr-o oarecare masura, in supravietuirea si in vitalitateaaromanei in Balcani.

Se stie Intr-adevar ca, pentru conservarea unei etniiinconjurate de elemente aloglote, este foarte importanta (si inanumite cazuri de-a dreptul determinanta) existenta de formepersonale de expresie cultural a in limba nationala. Din pacate,aromanii au fost Iipsiti multa vreme de asemenea forme personalede expresie culturala in limba nationala si, in plus, au fostincadrati spiritual, cultural, si mai ales religios in viata grecilorsi, in masura mai mica, a slavilor, in functie de regiunile in carelocuiau. Drept urmare, au fost deznationalizati treptat in multeteritorii (A. Tanasoca, 1981: 1529)3."In alte teritorii, insa, gratie si miscarii nationale aromanesti(care, dupa cum se stie, se constituise in a doua jumatate asecolului al XIX-lea), redesteptarea nationala a fost deosebit deputemica, cu atat mai mult cu cat a fost sprijinita decisiv deinfiintarea scolilor (ajromane in Macedonia.

Paralel cu interesul pentru literatura populara aromana -concretizat in cunoscutele culegeri de proza si de versuri" - lasfarsitul secolului al XIX-lea ~i la inceputul secolului al XX-leas-a nascut, se poate spune, literatura dialectala aromana. Eadevarat ca texte scrise in aromana (folosind insa alfabetulgrecesc) exista din secolul al XVIII-lea, dar, cu rare exceptii, nue yorba de 0adevarata literatura'', ci, in genere, de texte cu caracterreligios (Th. Capidan, 1932: 49-84).

Primul reprezentant al literaturii aromane culte, activ in adoua jumatate a secolului al XIX-lea, este considerat poetul MihailNicolescu (Th. Capidan, 1932: 91), urmat apoi de alti poeti:C.1. Cosmescu, C. Belimace, N. Velo, M. Beza, N. Tulliu,.N. Bataria, G. Mumu, Zicu A. Araia, G. Ceara. Toti acestia au. . .studiat in scolile (ajromane infiintate in Peninsula Balcanicaincepand din 1864, scoli subventionate partial si, in majoritatea

50


16/49

cazurilor, integral, de catre Romania. Subliniem acest fapt pentruca uneori se resimte in opera lor influenta limbii romane.

1.2. Luatiin deradere de popoarele aloglote care-i inconjoara,popoare ce au avut norocul sa se constituie in state nationaleindependente, denumiti in rnaniera peiorativa Cutovlahi sauTiruari, aromanii suporta azi felurite samavolnicii si persecutii,chiar daca suntem departe de vremurile cand erau asasinati inGrecia, mai ales la inceputul secolului al XX-Iea6. Totusi, incitarica aceea aparuta in ziarul atenian "Stohos" din 18octombrie 19847s-au repetat in acelasi ziar in 1985 si in 19868 ~i demonstreazaca rasismul si sovinismul se manifests chiar in mass-media, fara. .ca Guvemul grec, care declara ca este democrat, sa ia atitudinesi sa condamne aceste accente xenofobe . lata de ce in prezent, cand asistam - pe plan politic ~icultural - la deznationalizarea accentuata a aromanilor in.. Albania, Bulgaria, Grecia ~i lugoslavia, mai cu seama din cauzalipsei de scoli si biserici in care sa poata folosi si cultiva propriullor idiom, este fara indoiala majora importanta pe care 0 audiversele manifestari culturale - in sens largo

1.2.1. Printre aceste manifestari culturale putem include:a) societatile culturale aromane; b) publicarea de ziare si/sau dereviste scrise partial sau integral in aromana; c) tiparirea unorvolume ce contin: literatura originala (culta) aromana (incluseantologiile), transpuneri in aromana din literatura (dacojromana,literatura populara aromana; d) imprimarea si difuzarea de discurisi/sau de casete cu muzica populara aromana sau care contin poeziipopulare aromane recitate in dialect; e) difuzarea pe posturile deradio si de televiziune ale tari10rbalcanice sau, daca nu e posibil,macar pe posturile captate in Balcani ca BBC, Europa Libera etc.de programe radiofonice si/sau de televiziune referitoare laaromani si la aromana"; 1) organizarea de congrese, colocvii, meserotunde, conferinte etc., cu scopul declarat de a promova studiularomanilor si al aromanei. Daca ar fi organizate in Balcani,asemenea manifestari at putea avea un anumit rol in actiunea defranarea deznationalizarii aromanilor. Se stie ca, din pacate, acestlucru nu este posibil si nici macar probabil in Albania si Bulgaria,

51


17/49

state care nu admit existenta minoritatii aromane siin care este. . .mai puternica presiunea exercitata in sensul albanizarii si albulgarizarii minoritatilor etnice. Deocamdata nu este posibil niciin Grecia si Iugoslavia, dar nutrim speranta ca situatia se va puteaschimba intr-un viitor apropiat.

1.2.1.1. Dintre diverse Ie aspecte amintite, unele vor fianalizate in acest congres de catre ing. I. Perifan, presedinte al"Asociatiei culturale "Tra armanami", fundata in 1980 la Paris. Ince ne priveste, ne vom opri asupra public ani de volume ce continliteratura originala culta aromana, folclor aroman sau traduceriin aromana din literatura (dacojromana sau din alte literaturi,pentru a putea discuta despre problema formarii unei variante lite-rare a aromanei, despre specificitatea literaturii aromane si desprelocul pe care aceasta Iiteratura si cultura 11are in cadrulliteraturiisi culturii romanesti. De asemenea, vor fi enumerate si analizate.. .pe scurt cateva chestiuni care vor trebui sa fie luate in considerarein viitoarele cercetari sociolingvistice asupra aromanei.

2. Pentru negarea drepturilor minoritatii aromane in Balcani,s-a afirmat ca ea nu are 0 istorie proprie si 0 Iiteratura proprie."In privinta primei parti a asertiunii, amintim ca multi istorici, maiales in trecut, au sustinut teza conform careia nu se poate vorbide istoria unui popor cand acesta nu a reusit sa se constituie intr-unstat de sine statator. Se stie insa ca aceasta teza s-a dovedit a figresita. Faptul ca aromanii au 0 istorie proprie a fost dejademonstrat si dovezile in acest sens nu lipsesc in bibliografia despecialitate (I. Caragiani, 1929 si 1941; I. Arginteanu, 1904;G. Murnu, 1913 si 1984; N. Iorga, 1919; etc.), chiar daca, cums-a relevat, stirile referitoare la aromani de-a lungul secolelor nuau fost culese si analizate intr-o lucrare completa si de bun nivelstiintific. lata de ce "ramane inca in sarcina viitorului elaborarea,unei istorii generale a tuturor romanilor din Peninsula Balcanica"(N.-~. Tanasoca, 1984: 62, nota 132).

2.1. In ce priveste literatura scrisa in dialectul aroman, amprecizat deja ca inceputurile ei dateaza din a doua jumatate asecolului al XVIII-lea, dar ca ea se naste cu adevarat doar lasfarsitul secolului trecut si la inceputul secoluJui al XX-lea (cf.

52


18/49

supra, 1.1.). Acestei literaturi is-au adaugat, in ultimii ani, altevolume de Iiteratura culm sau populara, Unele dintre ele sunt anto-logii ce contin, ingenere, versuri sau proza publicate anterior; este ,yorba de antologiile realizate de Chirata Iorgoveanu-Dumitru 10,H. Candroveanu!", D. Cuvata+' si A. Nasta+'. Cartile de literatura.populara sau culta inedite apartin, in schimb, urmatorilor autorienumerati in ordine alfabetica: V. Batu 14, N. Caratana 15,. .H. Candroveanu!", C. Colimitra-", I.Cutova!", R. Gheorghevic-Spoa ~i Z. Jovanovic!", N. oeu=, K. Iorgoveanu+", Gh. M.Merca+", N. Ogacli23, St. Partali24. Precizam ca unii scriitoriaromani contemporani nu au publicat pana acum opera lor involume de sine statatoare , dar parti din opera lor ramasa frecventinedita au fost incluse in antologiile citate anterior, mai ales inEcou de cdntec aromdnesc si in culegerea Un veac de poeziearomdna. In prima, se afla in aceasta situatie poetii N. Babu,N. Caraiscu, D. Pariza, A. Nasta si Costa Guli; intr-a douareintalnim numele lui N. Babu, A. 'Nasta si C. Guli, carora Ii se.adauga, ca autori inediti , N. Boga, N.D. Scrima, T. Mihadas siV. Tode. Deosebit de relevanta este prezenta lui Nida Boga, cuepopeea sa Voshopolea ce contine 157 de sonete, structurate in

"-

13parti, pe cuprinsul a circa 0suta de pagini. In Antologie liricaaromdna este inclus si poetul Zahu Pana.2.1.1. Afirmarea aproape simultana, in ultima vreme, a

atator noi scriitori aromani (chiar daca unii dintre ei pastrau inmanuscris, de mai mult timp, opera lor) demonstreaza vitalitatealiteraturii dialectale aromane de azi25. Trebuie remarcat, totusi,ca aceasta vitalitate este relativa, fiindca se manifesta aproapeexclusiv in afara granitelor teritoriilor in care aromanii sunt inpericol de a fi complet deznationalizati. Apropo de aceastavitalitate relativa, ni se pare insa foarte important faptul ca, alaturide poetii ce apartin, ca varsta, generatiei scriitorilor aromani activiin trecutul apropiat si care au depasit pragul celor 70 de ani26sialaturi de altii ce se afla in preajma varstei de 70 de ani27, s-auafirmat in ultima vreme H. Candroveanu (Romania: 59 de ani),St. Partali (Grecia: 51 de ani), K. Iorgoveanu (Germania: 39 deani), D. Cuvata (Iugoslavia: 35 de ani), V. Tode (Romania: 29

53


19/49

de ani), V. Zega (Iugoslavia: 23 de ani) etc. Schimbul dintregeneratii functioneaza deci, cu atat mai mult cu cat scriitorii ceitineri au dovedit un talent deosebit si deplina maturitate artistica,identificabile mai cu seama In versurile Kirei Iorgoveanu, primasi , pana acum unica scriitoare aromanca, si , de asemenea, dupaopinia noastra, cea mai autentica reprezentanta a liricii dedragoste din literatura dialectala culta aromana dintotdeauna.

2.1.2. In legatura cu prospera recenta activitate a scriitoriloraromani, trebuie spus ca problemele ce pot fi abordate suntmultiple. Din motive de timp ne Iimitam doar la urmatoarele trei:a) specificitatea literaturii dialectale aromane; b) locul pe care 11ocupa In cadrulliteraturii romane si, Ingenere, al culturii romane(incluzand aici si istoria limbii romane literare); c) perspectiveleInvederea formarii unei varietati dialectale cu caracter supra-local,dat fiind ca aromana nu e unitara ci e fermata, dupa cum se stie,dintr-un ansamblu de graiuri nestandardizate ce prezinta 0anumita varietate si diversitate teritoriale (M. Caragiu-Marioteanu,1968: 15; G. Carageani, 1982: 33).

2.1.2.1. Conform ultimelor cercetari, specificitatea literaturiidialectale aromane consta In faptul ca ea "refiecta un universparticular, arhaic, de 0marcata specificitate eIInsu~i"28. Acestunivers, tipic mai ales pentru poezia aromana din perioadadenumita "clasica" de H. Candroveanu, este caracterizat, Inplanul tematic, de urmatoarele motive mai frecvent intalnite:"geografia locurilor de bastina (muntele In primul rand), ocupatiiletraditionale (pastoritul, caravanaritul, mestesugurile), lupta desupravietuire In amalgamul de etnii cu interese divergente dinBalcani, apararea graiului strabun, instrainarea si efectele ei ,dragostea bineinteles, evidentierea inteligentei aromanului Inlume, dar si satirizarea defectelor lui omenesti, ca si a celor cucare a venit In contact" [...]29. Cu rare exceptii, nu prea diferitesunt temele esentiale ce se intalnesc In opera poetilor din nouageneratie, dar sunt tratate dintr-o perspectiva diversa: intr-adevar.fiind nascuti departe de mitica Macedonie, leaganul stramosilorlor, poeti ca K. Iorgoveanu sau V. Tode abordeaza unele dintemele enumerate anterior, dar numai prin reverberatie, ca

54


20/49

memorie atavica a inconstientului lor~aceasta datorita si mediului.' .aromanesc in care au crescut, cu povestiri sau lecturi ce mentineauvie constiinta pe care 0aveau de vorbitori ai arornanei.

Specificitatea literaturii dialectale arornane in domeniulpoeziei se manifesta nu doar la nivelul tcmatic, ci si formal, alexpresiei: s-a relevat ca universului tematic inchis al acesteiliteraturi ii corespunde 0 expresie extrem de sintetica, chiareliptica, nu usor de descifrat si cu un modest ecou pentru cei cecitesc in traducere sau in transpunere textuala versurile aromane+".

2.1.2.2 ..Pentru majoritatea cercetatorilor - din trecut sau dinprezent - .idiomul aroman este un dialect allimbii romane. Laaceasta concluzie au dus cercetarile materializate in cunoscuteleistorii ale limbii rornane scrise de AI. Philippide, O. Densusianu,AI. Rosetti, S. Puscariu si G. Ivanescu si la aceeasi concluzie au" , ,ajuns invatatii specializati in studiul aromanei si al aromanilor:G. Weigand, Pericle, Tache si Valeriu Papahagi , G. Murnu,Th. Capidan, M. Caragiu-Marioteanu, N. Saramandu si altii. Lao concluzie identica au ajuns nu numai carturarii rornani sauaromani, ci si aproape toti cercetatorii straini din trecutul indepartatsi apropiat sau din prezent. E suficienta lectura unui manualoarecare de filologie romanica pentru a ne da seama decvasi-unanimitatea acestei teze31. Printre cei ce au sustinut, in. .schimb, iIi trecut, statutul de limba al aromanei, pot ficitati istoriciiA. Xenopol si , partial, N. Iorga, iar dintre Iingvisti G. Giuglea.Relativ recent, AI. Graur si 1. Coteanu au incercat sa acreditezeaceasta teorie+", dar in 'polemica ce a urmat, D. Macrea,R. Todoran, AI. Rosetti si B. Cazacu pareau sa fi demonstrat inmaniera definitiva fragilitatea si inconsistenta ei. Recent ea a fostinsa relansata, dar pe alte baze si cu finalitati diferite _ probabil .nu atat stiintifice, ci mai degraba politice - de catre invatatul grecAchile Lazarou+'. In esenta, Lazarou ii considera pe aromani"greci puri", dar greci vlahofoni ._ intrucat ar fi urmasii grecilorromanizati _ si sustine ca existenta aromanei 0preceda pe ceaa celorlalte trei idiomuri ale latinei balcanice: dacoromana,meglenoromana si istroromana. Dupa Lazarou aromana nu esteun dialect al romanei ~nu este nici 0Iimba neolatina de SIne

55


21/49

statatoare ~ sau un dialect romanic ~ci este doar. .., un idiomromanic+"! Pentru Lazarou, imposibilitatea aromanei de a seconstitui intr-o noua limba romanica se datoreste faptului caaromanii , care vorbeau si limba greaca, nu au simtit nevoia de acultiva latina vulgara, aceasta spre deosebire de ceea ce s-aintamplat cu dacii romanizati. Afirmatia lui Lazarou se bazeazape 0 ipoteza nedemonstrata. Trebuie relevat ca: a) autohtoniaaromanilor in actualele teritorii din Grecia este inca in discutiesi poate fi acceptata doar pentru 0mica parte a aromanilor; ceamai mare parte se pare ca a coborat din nord si nord-vest - dupamarturiile cele mai credibile - fata de zona in care locuiesc azi.in Grecia, Iugoslavia si Albania; b) unitatea deosebita a limbiiromane si remarcabila tendinta a aromanilor negrecizati sineslavizati de a se identifica cu dacoromanii, ca unitate etnica si,de a se considera romani , impreuna cu ei, inainte de a se fimanifestat, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, propagandaromana in Macedonia, constiinta atestata de calatori si de invatati ,demonstreaza tocmai contrariul a ceea ce sustine Lazarou P; c) nutoti aromanii cunosteau limba greaca: e suficient sa ne gandimla aromanii care traiau in teritoriile incluse in prezent in Bulgaria~i in Iugoslavia. Imposibilitatea pentru aromani, in veacurile 'trecute, de a se constitui intr-un stat de sine statator, se datoreazamai multor factori, asupra carora au zabovit specialistii-", Oricum,cauzele fundamentale care au impiedicat roman a sa devina 0nonalimba romanica sunt numeroase si in consecinta bilingvismulgreco-aroman poate sa fie considerat numai una dintre ele; d) panala proba contrara, aromana trebuie sa fie socotita un dialectdivergent (atip ic) allimbii romane ~alaturi de eel meglenoroman~ide eel istroroman, asa cum au sustinut, cu argumente importante,cercetatorii romani37.

2.1.2.2.1. Considerand deci aromana un dialect, ne vom opriacum, pe scurt, asupra locului pe care 11ocupa literatura aromanain cadrul literaturii romane si, in genere, asupra locului culturiiaromane in cadrul celei romane ,

Deosebirea dintre literatura si cultura este necesara ca saputem include in discutie si lucrari cum ar fi gramaticile sau lucrari

56


22/49

similare in care, de exemplu, aromanii Gh. Roja ~i M. Boiagi,influentati de ideile Scolii Ardelene, i~i exprima parerile despreprobleme de interes comun, pentrn romanii din nordul si din sudulDunarii, asupra ortografiei limbii literare si asupra diferentei cetrebuie sa existe intre aceasta varianta Iiterara, denumita de Roja.xlialectul nostru curat" si cea colocviala.o examinare cat de sumara a istoriilor literaturii romano nedemonstreaza ca se vorbeste rar despre literatura si despre culturaaromana ca parte integranta a celei romane". Una dintre putineleexceptii 0reprezinta Istoria literaturii romdne a lui N. Iorga",care analizeaza cu interes si subtilitate ideile sustinute de Rojasi de Boiagi. Iorga ne informeaza ca in cartea lui Roja, citata deja40,autorul "i~i propune acum a rezolvi problema ortografica pentruliteratura comuna" , limba literara ce reclama .Jepadarea cuvintelorstraine si inlocuirea lor prin cuvinte romanesti nevatamate luatedin dialectele limbii romane"41 .Aceasta .Jimba curata" ar trebuisa foloseasca slovele chirilice numai in cartile bisericesti, in timpce in cartile ceale politicesti trebuie intrebuintate literele latine.In ce priveste transpunerea cu litere latine a sunetelor ce lipseauin latina (Q, t, s, j, t etc.), Roja este in genere influentat deortografia etimologica propusa de corifeii Scolii Ardelene.Asupra problemelor de ortografie i~i indreapta atentia ~iM.Gh. Boiagi42, care, pe langa fixarea unor norme pentru arornana,i~i sfatuieste conationalii sa inlocuiasca alfabetul grecesc, cu carese obisnuisera de-acum, cu alfabetullatin. Boiagi stie ca neamulromanilor - de patru milioane - (intelegand firesc prin romanipe toti romanii, inclusiv aromanii) e un neam nobil care vorbesteo glorioasa limba. Raspunzand atacurilor dascalului grec NeofitDuca, ce denigrase limba vorbita de aromani, Boiagi aparademnitatea limbii romane ~i sustine dreptul si datoria aromanilorde a se cultiva prin limba lor proprie. Iorga ne mai informeazaapoi ca, fara a ne da 0explicatie precisa si amanuntita a ortografieifolosite, dar care tine, in parte, de principiile fixate de Sincai ingramatica din 1805, Boiagi ne prezinta, la sfarsitul cartii sale, atatelemente de conversatie in aromana, sub forma de dialoguri, catsi cateva Fabule, icd paramithe shi istorii a lep te .

57


23/49

Iorga omite doar faptul ca printre exemplele de conversatieIn aromana, intitulate Dialoguri, Boiagi include dona scrisori carecontin impresiile lui dintr-o calatorie la Hamburg, pe care le-arndefinit cu alta ocazie "lntr-un fel primul jumal de calatorie dinliteratura romana" (G. Carageani , 1982: 17). Iorga l~i incheieobservatiile cu presupunerea ca unul dintre maximii reprezentantiai Scolii Ardelene, P. Maior, a cunoscut probabillucrarea lui Rojasi s-a lasat influent at de ea In parerile sale despre ortografie.

Pe langa opera citata a lui Iorga, si In Istoria literaturiiromdne publicata de Academia Romana, anume In capitolul Aliicarturari si scriitori luministi ardeleni, se releva ca intr-o istoriecultural a sau Intr-o istorie a limbii romane nu ar trebui lasati deo-parte M. Boiagi si G. Roja43. Dupa ce sunt amintite principalelelucrari ale celor doi eruditi, se afirma ca In studiile sale Roja"sustine latinitatea aromanilor, propunand valorificarea fonduluilexical dacoroman si macedoroman'ri".

Reintorcandu-ne acum la necesitatea includerii lui Roja si alui Boiagi In istoria culturala sau In istoria limbii romane , trebuiespus ca 0adevarata istorie a culturii romane nu a fost scrisa Incasi ca In istoriile limbii romane literare cei doi autori nu suntprezenti'P. Inregistram totusi 0exceptie importanta: este yorbade ultima - si, pentru anumite aspecte, cea mai completa istoriea limbii romane - scrisa de G. Ivanescu'l". Intr-adevar. spredeosebire de alte istorii ale limbii romane (de ex.: cele ale luiPhilippide, Densusianu, Rosetti si Puscariu), Ivanescu introduceIn lucrarea sa si istoria limbii romane literare. Deosebit depertinent pentru terna pe care am abordat-o este capitolul al IV-leadin Partea a VllI-a a cartii, intitulat Dialectele suddunarene fn, .secolul al XVIII-lea si in primele decenii ale secolului al XIX-lea(pp. 633-635). Aici Ivanescu vorbeste initial despre dezvoltareaculturii aromane In secolul al XVIII-lea, legata atat de progreseleinregistratc, pe plan economic, de aromani, cat si de contactelelor cu literatura si cultura greaca si, In genere cu cea europeana,Sunt amintite numele pionierilor culturii si literaturii arornane(Th. Cavallioti, D. Moscopoleanul, C. Ucuta, Gh. Roja siM. Boiagi), se insista asupra celor doua orientari existente atunci

58


24/49

(curentul filogrecesc si eel autohton, nationalist) si se concludecu afirrnatia ca este yorba de "prima literatura culta macedo-roman a" (p. 634). Ivanescu releva de asemenea ca "scriindu-semacedoromana cu litere grecesti, se nastea un nou dialect literaral limbii romane, 0 noua varianta literara a romanei. Creareaacestei limbi literare a fost ajutata si de faptul ca, in unelelocalitati macedoromane, desi serviciul religios se facea in limbagreaca, Evangheliile si Cazania se citeau in macedoromana"(p. 633). Ivanescu recunoaste deci pe deplin existenta unui noudialect literar allimbii romane , eel macedoroman [aroman]47.

Fata de Boiagi si de Roja, de 0soarta mai rea au avut parteceilalti scriitori aromani , poeti sau prozatori, in diversele istoriiale literaturii romano: literatura dialectala aromana pare intr-adevarinexistenta. E drept ca 0 situare a ei in cadrulliteraturii romanesi allimbii literare romane nu este simpla, dar ceea ce surprindeeel mai mult este ca problema locului pe care ea poate si trebuiesa-l ocupe in aceasta literatura nu este niciodata abordata si nicimacar atinsa in treacat in aproape toate lucrarile existente,bineinteles cu exceptia celei a lui Ivanescu, in ce priveste limbaromana literara in raporturile ei cu aromana. Unele aspecte aleacestei chestiuni care nu e usor de rezolvat le-arn discutat acumzece ani intr-un articol intitulat Consideratii asupra limbii literareromdne in raporturile sale cu productiile dialectale aromane'":In cele ce urmeaza reproducem cateva reflectii si sugestii propuseatunci, evidentiind actualitatea lor:."a) dialectul aroman, cu productiile sale literare si cu a sa -chiar daca scurta si relativa - fervoare culturala, nu poate si nutrebuie sa ramana 0 entitate necunoscuta in cadrul culturii

"omane;b) din punct de vedere metodologic, in istoria limbii romano

literare se poate vorbi despre dialectul aroman ca de 0varietateIiterara dialectala extrateritoriala. Pentru perioada initiala, candnormele limbii romane literare nu erau inca constituite, referireala dialectul aroman - in cadrul descrierii varietatilor dialectale -.

. .

este poate cu atat mai pertinenta;

59


25/49

c) daca s-ar incerca 0abordare a cercetarii intr-o 'perspectiva.mai net sociolingvistica si mai ales socioculturala - ceea ce arreclama si 0reelaborare a conceptului insusi de Iimba literara -situarea productiilor dialectale aromane in cultura romana ar fipe deplin justificata. Intr-o asemenea perspectiva productiiledialectale aromane ar putea fi considerate 0 propunere deinstrument al culturii (formula absolut provizoriej'v'".

2 .1.2.3. Din reflectiile citate mai sus (la punctele b si c) sidin afirmatiile lui G. Ivanescu, am vazut ca se poate acceptaexistenta unui .mou dialect literar al limbii romane , 0 nouavarianta literara a romanei" (G. Ivanescu), sau a unei "varietati, .Iiterare dialectale extrateritoriale" a limbii romane (G. Carageani).

Aceasta varietate literara dialectala care folosea la inceputliterele alfabetului grecesc pentm a trece apoi la cele latinesti.ipuneazi unele probleme legate mai cu seama deposibilitatea de 'a seconstitui ca varianta (ori varietate )50 cu caracter supradialectal sau,simai bine, pe deasupra graiurilor aromane ,deci cu caracter supra-local, evident in cadrul insusi al dialectului aroman , 0 alta ches-.tiune, aparent marginala dar, in fond, esentiala este cea a optiuniidefinitive pentru alfabetul latin atat pentru varianta literara, catsi, in genere, pentru varietatea scrisa a arornanei ce nu seidentifica, in mod necesar, cu aromana literara. Vom incepe cuultima chestiune.

2.1.2.3.1. In anii in care prezenta scolilor (ajromanesti inBalcani era 0realitate, alfabetullatin se.impusese cu autoritate.Dupa primul razboi mondial aceste scoli au inceput insa sa fieinchise, iar dupa eel de al doilea si-au incetat activitatea eu totul.lata de ce astazi , aflabetul greeesc - care parea definitivabandonat in folosirea literara a aromanei -, tinde a fi reluatinGreeia. Conchidente in acest sens sunt volumasele lui St. Partali,,care scrie poezii aromane folosind literele alfabetului grecesc.Problema nu pare a se pune , cel putin deocamdata, in lugoslavia,tara in care N. Ogacli intrebuinteaza literele latinesti in versurilesale. (E adevarat, insa, ca Ogacli apartine generatiei celor de 70de ani care au frecventat scolile aromane l). Necesitatea de aimpune alfabetullatin ca unic alfabet al aromanei ni se pare evi-, .60


26/49

denta, dar dificultatile legate de folosirea sa in tari cum ar fi, deexemplu, Grecia nu trebuie subestimate. Consideram totusi caraspandirea, prin intermediul scolii, a altor limbi din Europa Occi-dentala si, in primul rand, a englezei, vor putea facilita in viitorperceperea aromanei scrisa cu litere latine. Este necesara insaunificarea sistemelor de transcriere ce folosesc alfabetul latin inaromana, obligatie asumata, printre altele, de participantii la PrimulCongres International al Aromanilor ce a avut loc la Mannheimin 1985, fara sa se ajunga insa la 0solutio acceptata unanim.

2.1.2.3.2. In ce priveste, in schimb, posibilitatea aromanei dea se constitui ca varianta literara dialectala pe deasupra graiurilorsale, problema este complex a si nu pare deocamdata realizabila,Intr-adevar, chiar ~i 0 analiza superficiala a literaturii aromanepublicate recent releva diferentele existente intre diversii autoriaromani - mai ales la nivelele lexical si fonetic - in functie de. .-apartenenta lor la un anumit grai aroman. In plus, si in altechestiuni importante, ca aceea a irnbogatirii lexicului aroman,parerile sustinute , implicit sau explicit, sunt diferite. Unii poetisustin inlaturarea cuvintelor straine din dialectul aroman.[intelegand prin cuvinte straine: cele de origine greaca] siinlocuirea lor cu termeni existenti in graiul farserotesc si carecoincid cu cei din limb a romana Iiterara. A~a procedeaza, deexemplu, poetul C. Colimitra, care expune aceste idei in prefata,scrisa in aromana, la volumul sau de versuri ". Alti poeti, inschimb, recurg la irnprumuturi din limba greaca pentru a exprimanotiuni abstracte, asa cum procedeaza 1.Cutova in poezia sa liricareflexiva in care abordeaza teme filosofice+-. Chestiunea aceastanu e usor de rezolvat si doar timpul va decide care este calea ceamai potrivita ce trebuie urmata, Observam doar ca trebuie evitateparerile preconcepute, intrucat ambele cai pot fiparcurse. Trebuieevitate doar exagerarile si nu ni se pare ca poetii care scriu aziin aromana (inclusiv cei doi pe care i-am citat anterior) pot fiacuzati in acest sens.

Posibilitatea aromanei de a se constitui ca varianta dialectaladeasupra graiurilor sale si necesitatea de a se actiona in aceastadirectie solicitata de altfel de unii - de ex.: de catre C. Colimitra.

61


27/49

in prefata volumului sau pe care I-am citat inainte (si cu multinainte, la inceputul secolului al XIX-Iea7 de catre G. Roja) _.ni se pare deocamdata secundara. Mult mai important este insaimperativul de a reusi sa-i incitam pe romanii ce traiesc inGrecia, Iugoslavia, Albania si Grecia sa incerce sa scrie literaturadialectala aromana. Poate ca actiunile desfasurate in acest SCOP7pe care le-am enumerat mai sus (congrese, reviste aromane ,volume de literatura dialectala aromana etc.) 7 ce au avut loc insa,aproape exclusiv 7 in afara granitelor tarilor balcanice in caretraiesc aromanii, poate ca aceste actiuni sunt insuficiente. Seimpun, poate, actiuni mai hotarate, mai ales la nivel politic. Negandim, de exemplu.Ia interventiile ce se pot face pe langa diverseguverne din tarile Europei Occidentale pentru a sprijini intr-unfel oarecare aspiratiile legitime ale minoritatii aromane, cu atatmai mult cu cat tara in care traiesc cei mai multi aromani,. .Grecia, face parte de-acum din Comunitatea Europeana. Asta nuinseamna, evident, ca celelalte initiative devin inutile, printre altelechiar faptul de a putea discuta aici unele aspecte ale chestiuniiaromanesti, pentru care multumim calduros organizatorilor acestuiCongres. Suntem convinsi ca toate aceste initiative pot sa ser-veasca drept imbold in cautarea modalitatilor celor mai apropiateca sa se salveze de la genocid cultural si de la deznationalizarestravechea etnie din Balcani, aromanii.

3.0. Consideratiile enuntate anterior, izvorate din cunoasterea. .personala directa a problemelor pe care Ie pune comunitatealingvistica minoritara aromana, dar si din cea a studiilor realizateaproape exclusiv in trecut, de catre diversi invatati, ar trebui sase imbogateasca in viitor pe baza rezultatelor ce se pot obtineprintr-o cercetare de tip diferit asupra acestei comunitati, Credemca analiza poate fi efectuata dintr-o perspectiva noua, tinand contde unele inovatii metodologice si practice, concretizate in lucrarirecente privind comunitatile lingvistice minoritare, bilingvismulsi diglosia etc. Vom incerca deci s~ enumeram in cele ce urmeazacateva probleme care vor trebui sa fie luate in considerare inviitoarele cercetari si ne vom opri asupra unor aspecte priori taresau oricum pertinente pentru viitoarele studii. Nu va fi yorba,62


28/49

evident, de un cadru exhaustiv, ci doar de un numar limitat depropuneri, simple sugestii pentru a se medita ca sa se poata oferiin viitor un cadru cat mai complet al temei tratate.

3.0.1. Cercetarile modeme relative la insulele lingvistice (sau,daca se prefera, relative la comunitatile lingvistice minoritare) audemonstrat insuficienta abordarilor genealogice sau dialectologice.Acest tip de studii trebuie completat in mod necesar cu altul, denatura pur sociolingvistica. Din pacate, lucrarile de acest fel despreminoritatea Iingvistica aromana sunt aproape inexistente, dacaexceptam unele observatii ce apartin Matildei Caragiu- Marioteanu(1958) si, in mai mica masura, lui Nicolae Saramandu (1972),incluse insa in investigatii de orientare dialectologica si nusociolingvistica.Pentru studiul minoritatii lingvistice aromane se impune, deci,o modemizare a cercetarilor dialectale, si, mai ales, realizarea uneiabordari sociolingvistice+'. In aceasta noua perspectiva, chestiunilece trebuie studiate sunt numeroase. Am incercat sa deslusim cateva.in paragrafele urmatoare.

3.1. S-ar putea folosi, intr-o vii toare cerce.tare, diferentiereapropusa de G. Francescato intre minoritati de rangul intdi ~icelede rangul al do ilea54. Aromanii sunt in genere 0minoritate derangul intdi (in Grecia, Albania si Bulgaria) si doar intr-o masuramai mica 0minoritate de rangul al doilea (adica 0minoritate insanul unei aIte minoritati: este cazul aromanilor din RepublicaMacedoneana, in Iugoslavia, republica in care limba nationala esarbo-croata, limba minoritatii este macedoneana, in timp cearomana este limba comunitatii aromane care traieste in RepublicaMacedoneana). Ar fi interesanta analizarea diferentelor existenteintre aromana vorbita de comunitatea arornana in Grecia si ceavorbita de comunitatea aromana din Republica Macedoneana siasta nu doar in ce priveste influentele exercitate de limba greaca"si, respectiv, de sarbo-croata. In primul caz repertoriul contine doarLN (= greaca) si LM de rangul intai (= aromana), in timp ce inal II-lea se configureaza probabil situatii in care repertoriulcuprinde trei limbi: LN (= sarbo-croata), LM de rangul Intai (=macedoneana) si GM d~ rangul al doilea ( = aromana)55.

63


29/49

3.2. Reluand discutia asupra statutului de dialect al aromanei,statut demonstrat, dupa opinia noastra, in mod convingator deAI. Rosetti, D. Macrea, B. Cazacu si R. Todoran ar trebui sa fie.clarificate mai bine nu doar raporturile dintre aromana, in acceptiade LM sau de GM56, si greaca, sarbo-croata. bulgara si albaneza(adica respectivele LN), ci si intre aromana si romana atat peteritoriul Romaniei cat si dincolo de hotarele ei ..De fapt, singurul teritoriu in care asemenea cercetari s-arputea desfasura probabil fara obstacole din partea autoritatilor destat este Romania. Totusi, cu exceptia cercetarii efectuate cu multtimp in urma de M. Caragiu, in 1958, nu au fost realizate alte studiiasupra diglosiei existente mai cu seama in sanul coloniei aromanede circa 30.000 de persoane din Dobrogea'".Daca yom examina apoi raporturile dintre aromana vorbitaazi in diversele tan balcanice si limba romana vorbita in Romania,. .analiza prezinta probleme speciale, pertinente nu numai pe planulpractic, ci si pe eel precumpanitor teoretic. In acest sens, formulape care 0propusesem mai demult, ca provizorie, pentru caracte-rizarea aromanei vorbite in Balcani, si anume varietate dialectala.extrateritoriala, este satisfacatoare doar partial, pentru ca nudefineste tipul de raport existent intre aromana si romana."Intr-adevar formula pare sa arate simpla desprindere a aromaneide patria-rnama si ne poate face sa gandim ca aromana ar fi unfel de insula relict, in terminologia sugerata de A.M. Mioni58. Nueste asa, insa, fiindca arornanii nu au stat niciodata impreuna cuceilalti rom ani intr-o patrie-muma; cand, in perioada asa-zisei"romane comune" sau "straromane", stramosii aromanilorconstituiau, impreuna cu cei ai dacoromanilor, un unic popor, eelroman, nu exista 0patrie-murna, in sensul modern al termenului,ci se putea vorbi de patrie doar cu sensul de patrie primitiva, adicain sensul de loc de origine. Prin prisma acestor constatari si datafiind izolarea aproape totala a aromanei si absenta de contactedintre aromana ~i(daco )romana timp de secole , nu se poate vorbi,desigur, de raporturi intre aromana si romana in sensul de LM (sauLR sau GM) si LN. Asta inseamna ca de cate ori se va vorbidespre aromana, ca de LM (sau GM sau LR) in raporturile sale

64


30/49

cu LN (adica cu greaca, bulgara, albaneza etc.), arornana si LNvor fi in mod necesar sisteme lingvistice diverse prin structura,istorie ~i geneza, deci arornana va fi un cod diferit, un sistemlingvistic autonom si departat de LN (evident cu exceptia romaneivorbite in Romania, mai ales in Dobrogea, ce pune insa problememai putin pertinente pentru chestiunea care ne intereseaza, fiindcae yorba, cum am spus deja, de 0comunitate Iingvistica minoritarastabilita de purina vreme in Dobrogea).

3.2.1. Tot in legatura cu statutul de dialect al aromanei se stieca, printre criteriile extralingvistice luate in considerare pentrustabilirea acestui statut, trebuie sa se tina cont de sentimentulvorbitorilor, conform canna idiomul folosit de ei este sau nu Iimba,si de vointa lor de a apartine de 0anumita comunitate lingvistica,adica de constiinta vorbitorilor de a intrebuinta 0 anumita limba59.La ceea ce am ararat deja supra (2.1.2.2. si in nota 35), privindconstiinta aromanilor de a se identifica in trecut cu dacoromanii,pe plan etnic, adaugam acum 0afirmatie ce se refera, de asta data,la comunitatea minoritara aromana care traieste astazi inDobrogea: naromanii din Dobrogea nu considers ca ar utiliza 0limba diferita de cea vorbita de dacoromani, Compararea daco-romanei cu limbile balcanice cunoscute de ei le-a intarit senti-mentul comunitatii de Iimba, al unitatii etnice pe care 0formeazacu dacoromanii. In special moscopolenii si far~erotii60 au con-stiinta apartenentei istorice la aceeasi comunitate etno-lingvisticadin care fac parte si dacoromanii" (N. Saramandu, 1972: 20)."In privinta vointei vorbitorilor, amintita anterior, precizamca trebuie sa distingem intre vointa individuala si cea de grup.Se stie ca este importanta vointa, exprimata individual, a per-soanelor integrate sau nu in comunitatea minoritara din care facparte, dar este cu mult mai importanta vointa grupului. In aceastaperspectiva se observa ca, la nivelul individual, un numarimprecizat de aromani, cei asimilati (mai ales in Grecia) seconsiders probabil de-acum greci, dar relevant este faptul ca, lanivelul de grup, aromanii continua sa se considere 0etnie aparte,diferita de popoarele aloglote ce 0inconjoara. 0atenta cercetarepe teren cu chestionare special alcatuite in acest scop (efectuata,

65


31/49

insa, fara nici un fel de presiune politics din partea organelorguvemative din statele balcanice in care traiesc aromanii)"! arputea demonstra cat de mult, cat de raspandita si in ce rnasura sejustifica azi supozitia ~iconvingerea noastra, bazate pe marturiiledin trecut (si , in cazul Romaniei , si pe cele din prezent) caaromanii se considera tout court romani.

A.In stransa legatura cu vointa sunt atitudinea si comportareavorbitorilor, enuntate separat pentru ca nu coincid totdeauna'V.Se poate presupune ca ~ianaliza acestor doi parametri (atitudineasi comportarea) este pertinenta in cazul nostru si dl poate furnizarezultate interesante. In legatura cu cei doi parametri, trebuierelevat ca pentru supravietuirea aromanei este important cavorbitorii ei sa nu cedeze in fata presiunii continue exercitate de

A.LN, ci sa transmita aromana fiilor, in familie. In acest mod sepoate conserva utilizarea aromanei in eel putin una din functiilesale, cea de mijloc de comunicare in familie.

3.3. Un obiectiv al viitoarelor cercetari este analiza rapor-turilor dintre aromana si (daco)romana tinand cont de relatiileexistente intre aria minora ~iaria majora. Romania, arie majora,i-a ajutat pe aromani material, politic si cultural, incepand cu adoua jumatate a secolului al XIX-lea, dupa ce s-a format tanarulstat roman. Totusi, cu rare exceptii, in istoriile literaturii rornanea .fost ignorata literatura dialectala aromana, tot asa cum inistoria culturii romane este aproape inexistent spatiul destinatmanifestarilor aromane (cf. supra, 2.1.2.2.1.). Aceasta constatarepriveste si perioada de timp relativ recenta, dupa 1944, cand, inplus, a lipsit si sprijinul dat aromanilor de catre Romania, pe plan

A.material, politic si cultural. In raportul dintre culturile minoritaresi cele majoritare se stie ca, in genere, aria mica, minora este cea

A.care manifesta interes in fata ariei majore. In cazul comunitatiiminoritare aromane s-a intamplat insa exact invers [mai ales lainceput]: tanarul stat roman s-a interesat de aromani, conside-randu-i "frati" si ajutandu-i ,A fost Yorba, deci, in sensul relatieiarie minora/arie majora, de un raport direct proportional, in timpce, de obicei, acest raport e invers proportional.66


32/49

3.4. 0 sfera de cercetare cu totul noua, In ce privestearomana, care ar putea duce la rezultate deosebit de pertinente,este eel al relatiilor dintre LN si LR (sau LM sau GM), relatiilimitate doar la teritoriul Romaniei='. Credem ca studiul aromaneivorbite In Romania (mai ales In Dobrogea, dar nu doar acolo) arputea beneficia, intr-o noua perspectiva rnetodologica, dedeosebirea indicata de 1. Trumper (1977) dintre macrodiglosie simicrodiglosie, deosebire acceptata si considerata relevanta si decatre alti invatati, de exemplu de A.M. Mioni (1985).

Se poate presupune ca aromana reprezinta, In fond, 0situatiede microdiglosie, fiindca probabil't" pe planul domeniului esteoperativa, pentru aromana vorbita In Romania, "restrictia lafamilie si/sau la peer group H(adica la tovarasi de joaca, egali intreei), pe planul presiunii se observa "absen!a unei koine" si "inde-pendenta relativa a unei marl parti dintre acele patois locale" iarpe planul conflictului se inregistreaza "separarea neta intre codurisi intre functiile lor", deci .mici un conflict-enunt limbi mixte"65.In unele aspecte, insa, aromana vorbita In Romani~ depaseste hota-rele microdiglosice si se apropie de macrodiglosie. Ne gandim,de exemplu, la faptul ca restrictia de folosire numai la familie,la prieteni, sau la tovarasii de joaca (pentru copii) este depasitade utilizarea In scris, care presupune 0anumita codificare si carese manifesta In productiile literare dialectale aromane, E adevaratInsa ca folosirea In scris e putin raspandita si ca priveste, In afaralimitatei productii literare dialectale aromane, numai corespon-denta particulars adica [mai ales] scrisorile trimise de aromaniicare traiesc In Romania rudelor din tarile balcanice [si invers].

Se stie ca intr-o situatie tipica de microdiglosie, folosireadialectului de catre un interlocutor intr-un context determinat, cucineva ce apartine aceluiasi grup dialectal (cand este yorba depersoane care nu se cunosc mtre ele) "poate sa nu fie impartasitasi poate duce chiar la momente de jena personals" (1. Trumper,1977: 266). Aceasta situatie microdiglosica nu pare sa se producain cazul aromanei, pentru ca ni s-a intamplat de mai multe ori saincepem 0 conversatie cu aromani necunoscuti (despre careaflasem din intamplare ca sunt aromani) iar interlocutorii

67


33/49

ocazionali nu numai ca nu s-au jenat, ci dimpotriva au fostbucurosi sa poata intrebuinta in conversatie aromana.

In concluzie, cele doua exemple amintite de depasire asituatiei de microdiglosie demonstreaza complexitatea problemelorce trebuie abordate ~iofera noi posibilitati pentru studiul aromaneiin aceasta perspectiva.

3.5. Tot in cadrul viitoarelor cercetari de tip sociolingvisticasupra aromanei cu scopul stabilirii vitalitatii sale si a raporturilorde bilingvism si de interferenta cu limbile aloglote inconjuratoare,s-ar putea tine cont de tipurile de congruenta propuse deU. Weinreich (1974: 131-141 )66si de domeniile sociolingvisticeindividuate initial de Greenfield si apoi reluate de alti specialisti,ca J .A. Fishman (1975: 109-115)67, A.M. Mioni (1985: 181)68etc. Dintre tipurile de congruenta stabilite de Weinreich este clarca unul nu se aplica in cazul interferentei dintre aromana ~iasa-zisele limbi "balcanice": rasa. Ceilalti factori sunt probabilpertinenti cu totii pentru aria aromanei , desi e evident caimportanta lor este diversa si este de obicei redusa. Astfel, deexemplu, factorul religie nu este relevant, in genere, dat fiind caaromanii yin in contact mai ales cu populatii crestine ortodoxeca si ei. Deosebirile de religie ar putea''? sa-i priveasca doar pearomanii ce locuiesc in teritoriul albanez sau in partea dinIugoslavia in care 0componenta a populatiei 0formeaza albaneziimusulmani sau turcii.

Cat de interesant ar putea fi studiul aromanei intr-o cercetarede tip sociolingvistic nu doar pentru aromana in sine, ci si pentruinvestigatii cu obiective mai ample, 0demonstreaza faptul ca, infaimoasa sa lucrare despre limbile in contact, U.Weinreich(1974:140) citeaza.pentru al noualea tip de congruenta,projesia,si limba croitorilor greci din Shoretsana 70, in zona in care traiescpastorii greci nomazi cunoscuti cu numele de "saracacani" sau"sarakatsani", pastori considerati , de unii invatati , aromanigrecizati (Th. Capidan, 1932: 14 si nota 2). Relevanta esteoricum constatarea ca aceasta Iimba "secreta" a croitorilor, sebazeaza pe un vocabular de origine aromana in proportie deaproximativ 90%; nu e yorba doar de simple lexeme, ci si de

68


34/49

forme verbale conjugate ca si, in genere, de coristructii de frazein intregime aromane (Th. Capidan: 14, nota 3).

3.6.0 ultima chestiune asupra careia ne vom opri privestedeosebirea traditionala dintre doua tipuri de minoritati , sustinutade A.M. Mioni (1975:28): "minoritati de limba majoritara sauoficiala in alt stat (de exemplu, in Italia, cele sudtiroleze sauvaldostane); - minoritati prezente intr-un singur stat sau in maimulte state, dar totdeauna minoritare: putem sa citam bretona sibasca". Mioni afirma apoi: "De obicei, minoritatile de tipul intaisunt recunoscute de tratatele internationale si respectate; nu sepoate spune acelasi Iucru despre acelea de tipul al doilea" (ibid.).Deosebirea efectuata si precizarea lui A.M. Mioni sunt deosebitde importante pentru atitudinea adoptata de cercetatori ~ide toticei ce se intereseaza de comunitatea aromana. Exceptand tezelesustinute azi, in mod oficial, in Grecia, lipsite de orice fel defundament stiintific, pe care le-arn putea cita doar ca pe 0simplacuriozitate, daca nu ar avea la baza scopuri politice, cuconsecintele de rigoare, se confrunta in prezent doua pozitii: pede 0 parte sunt cei ce considera aromana un dialect al limbiiromane - teza pe care am sustinut-o, la randul nostru, inlucrarea de fata - pe de alta sunt cei ce afirma ca aromana trebuieconsiderata de-acum 0 limba de sine statatoare. Pentru aceastaultima parere ne referim nu doar la ceea ce au sustinut Graur siCoteanu (cf. supra, 2.1.2.2.), ci si la opiniile recente ale unorcercetatori germani sau ale unor cunoscuti reprezentanti aiasociatiilor culturale aromane. Fara a intra in detalii, putemspune ca impresia pe care am avut-o, in frecventele contacte cuacesti reprezcntanti , este ca ei sustin statutul de Iimba si nu dedialect al aromanei de azi, cu speranta ca astfel vor putea fiasigurate mai bine drepturi minime, dar fundamentale, aromanilor, '

',drepturi pe care aromanii din Balcani le-au solicitat mereu:predarea aromanerin scoli"! si posibilitatea de a sluji liturghiaIn' biserica, in aromana. E yorba de urmatorul rationament:afirmand ca aromana este un dialect al romanei ~i fara a puteaconta, ca in trecut, pe sprijinul Romaniei - din motive politicebine cunoscute - aromanii din Balcani i~i vor vedea negate si in

69


35/49

viitor drepturile lor legitime, cum de altfel se intampla si azi.Procedand in schimb invers, adica sustinandu-se statutul de.limba romanica de sine statatoare pentru arornana se crede casansele sale s-ar mari , fiindca, in timp ce e greu sa se acceptepredarea intr-un dialect la scoala, este mult mai usor sa se obtinapentru 0limba aprobarea din partea autoritatilor ce guverneaz~in statele balcanice, mai ales din partea autoritatilor din Grecia,tara in care traiesc cei mai multi aromani. Rationamentul ni se. . .pare insa gresit si in acest sens reamintim tocmai cele doua citatedin Mioni reproduse anterior. Experienta pare sa demonstreze ca,pentru a obtine anumite drepturi sau un regim de autonomie,statutul de limba de sine statatoare nu este nici esential si nici. .suficient: dimpotriva, tocmai minoritatile de limba majoritara sauoficiala Intr-un alt stat (cum ar putea ficonsiderata aromana, dacao socotim un dialect al romanei) tocmai aceste minoritati sunt deobicei "recunoscute de tratate intemationale si respectate" (Mioni,1975:28). Suntem de aceea convinsi ca, evitand cu grijainterpretarile ambigue si exploatarea lor, trebuie sa se recunoascain primul rand ca aromanii sunt si trebuie sa ramana, in diverseletinuturi balcanice si in functie de statele in care traiesc, cetateni,, , ,greci, albanezi, iugoslavi si bulgari. Aceasta nu trebuie insa sa-iimpiedice sa-si conserve stravechiul idiom. Ajutandu-i sa-lconserve cat mai bine, prin invatamantul in aromana (sau alaromanei) in scoala - macar la nivelul scolii elementare - gu-vernele statelor balcanice n-au nimic de pierdut ~in-au de ce sa seteama: experienta trecutului ar trebui sa le arate ca aromdnii -denumiti cutovlahi In Grecia si tintari In Serbia - au stiut sa-icombata cu eroism pe dusmanii patriei lor, ai Greciei sau ai Iugo-slaviei (si mai inainte ai Serbiei) si au contribuit, dupa puterilelor, la edificarea Greciei sau a Iugoslaviei (Serbiei) moderne.

70


36/49

ABREVIERI

AlON-sr Annali dell'lstituto Universitario Orientale -sezione romanza (Napoli)confereditura, editor, -ietceteraitalian, -a, italienescnotaopera citatapagmapaginileroman, romanescSIne annosine locosub vocesi urmatoarea, -le

cf.ed.etc.it.n.op. cit.p.pp.rom.s.a.s.1 .s.v.Sl urm.

71


37/49

NOTE

* In definitivarea partii finale a textului de fata am tinut cont deunele sugestii ce puteau interesa tema tratata, sugestii provenind atat dincontinutul celorlalte comunicari prezentate la eel de-al 24-lea Congresal AlMAV-ului, care s-a tinut la Udine, cat si din discutiile referitoarela aceste comunicari. A fost yorba mai ales de ideile exprimate deN. Denison, G. Francescato, R. Gusmani, A. M. Mioni, AI. Niculescu,G.B. Pellegrini si A. Verdoot.

1 Pertinent in acest sens este faptul ca revistele sau almanahurilearomane tiparite in Grecia folosesc exclusiv limba greaca,

2 Pentru detalii cf. comunicarea noastra La posizione dell'Italianella questione aromena in base ai documenti dell'ArMAE (1891-1916),sub tipar in Actele Congresului organizat in 1986 de catre Centrulitalo-roman de studii istorice, cu sediul la Milano [intre timp aparutaIn AA.VV, La Romania nella coscienza intellettuale italiana (XIX-XXsecolo), Milano, Edizioni Unicopli, 1988, pp. 73-93].

3 In realitate A. Tanasoca foloseste termenul de vlahi, dar aici prinvlahi ii subintelegem mai cu seama pe aromani.

4 Cf. mai ales: P. Papahagi, Basme aromdne si glosar, Bucuresti,1905; Graie aromdne ; Bucuresti, 1905; Din literatura poporana aAromdnilor ,Bucuresti, 1900. T. Papahagi, Antologie romdneasca [...J,Bucuresti 1922 (in aceasta antologie din urma paginile referitoare laAromani sunt pp. 1-102).

5 Printre aceste exceptii putem indica al zecelea "dialog" de lasfarsitul Gramaticii lui Boiagi (cf. M.G. Boiagi ,Gramatica rom/ina sau

72


38/49

macedo-romdna, reeditata cu 0 Introducere ~i un Vocabular deP. Papahagi, Bucuresti , 1915, pp. 171-183 si 192-208).

6 Pentru amanunte cf. studiul nostru Gli aromeni e La questionearomena nei documenti dell'Archivio storico dipLomatico deLMinisterodegli Affari Esteri italiano (1891-1916) sub tipar In revista "Storiacontemporanea" publicata de editura ,,ilMulino" dinBologna. [intre timpstudiul a aparut In aceasta revista In numerele: 5 din octombrie 1987,pp. 929-1007 si 4 din august 1991, pp. 633-662.]

7 lata inceputul acestei incitari publice la discriminarea aromanilorsi a macedonenilor: "Scopul souza mijloacele. Patriot grec! Pe strada,la bar, la locul de munca, oriunde, sa Impiedici sa se vorbeascaaromaneste , macedoneste [...] etc." (Pentru reproducerea textuluioriginal grecesc si traducerea sa in franceza si in romana cf. "Zborlu anostru", III, 3 (12), 1986, pp. 33 -34 ~i "Cuvantul romanesc", X, 108,1985, p. 19).

8 Cf. .Zborlu a nostru", 111,3 (12), 1986, pp. 35-38.9 Ne-am dat seama de utilitatea acestor programe cand am vorbit

la emisiunea In limba romana a BBC-ului, despre unele aspecte alechestiunii aromanesti. in urma acestei emisiuni, am primit scrisori dela aromani din Grecia si din lugoslavia care s-au ararat interesati dechestiunile abordate cu acel prilej.

10 Cf. Antologie de poezie populara aromdna. Editie ingrijita,prefata ~itranspunere de Chirata lorgoveanu-Dumitru, Bucuresti, 1976;Un veac de poezie aromdna. Introducere si prezentarile autorilor:H. Candroveanu. Editie si note: Kira lorgoveanu, Transpuneri:H. Candroveanu, K. lorgoveanu, Bucuresti, 1985.

11 Cf. Antologie de proza aromdna. Selectie de texte, transpuneresi prezentare de H. Candroveanu, Bucuresti 1977 si, de acelasi autor ,Antologie lirica aromdna, Bucuresti 1975. ...

12 Carabeu, lai carabeu. Lilici dit lirica armdneasca gramosteana(Antologie de lirica aromdneasca gramosteana), adunati di D. Cuvata,Protuzbor si adrari di editii di H. Candroveanu, Bucuresti, 1985.

13 Ecou de cdntec romdnesc . Antologie . Selectie, cuvant inainte ,nota, portrete de A. Nasta. Postfata deV. Rusu, Bucuresti 1985.

73


39/49

14Cf. V. Batu, Parmithi, Kitchener, Ont. 1981; idem, Di la noi dinReala, Kitchener, Onto 1982.

15 Cf. N. Caratana, Asteptu soarile ,Bucuresti 1985.16 Cf. H. Candroveanu, Trei balade aromdne , Timisoara 1985.17 Cf. C. Colimitra, Primveri cu soari. Poezii [s.1.] 1982.18 Cf. I.Cutova, Ffnarea al Diogen. Stihuri armtinesti, Bucuresti

1985.19 Cf. R. Gheorghevic-Spoa, Zoran Jovanovic, Cdntiti armdnesti,

Skopje 1982.20 Cf. N. Guli, Nonta la aromdni, Bucuresti 1983.21 Cf. K. Iorgoveanu, Steaua di dor. Poeme aromdne , Bucuresti

1983.22 Cf. Gh. M. Merca, Cdntari s-suschirari arnuinesta, Bucuresti,

1985.23 Cf. N. Ogacli , Lunina soarle libertate, [s.a.] [s.1.].24 Cf. St. Partzali, Vlahite poemate [s.a.] [s.1.].25Aceasta vitali tate creativa a aromanilor a fost recunoscuta recent

deV. Rusu care a relevat, de asemenea, continuitatea creatiei lor literaresi stiintifice (cf. V. Rusu, Romdnitatea sud-dunareana, in "ConvergenteRomanesti", London, 9, 1986, p. 45). [in cei 11 ani care au trecut decand am prezentat comunicarea 1a Congresu1 din Udine, literaturadialectala aromana s-a imbogatit cu numeroase volume. Aparitia lor(impreuna eu aIte evenimente lnsemnate, cum ar fi recunoastereaaromanei ca Iimba minoritara, din partea Consiliului European)demonstreaza ca supravietuirea si vitalitatea aromanei sunt realitati cenu pot fi contestate.]

26 E yorba de urmatorii poeti: D. Pariza, C. Colimitra, I.Zeana,At. Nasta, N. Caratana si C. Guli..

27 Este cazul scriitorilor 1.Cutova, T. Mihadas, N. Ogacli ~iZ. Pana.28 H. Candroveanu, Introducere 1a antologia Un veac de poezie

aromdna (citata 1anota 10). p. 15.29 Ibid., p. 14.

74


40/49

30 Cf. urmatoarea afirmatie a lui H. Candroveanu (in Introdueere,cit., p. 15): "Adevarul este ca poetii aromani , scriind despre un universinchis , chiar sunt eliptici in expresie, rara intentii premeditate in acestsens. Ei stiau foarte bine ca in constiinta cititorilor lor cosangeni, oricecuvant, orice vers, oricat de condensat, va reverbera intr-o lume intreagade ecouri, de nuante si de evocari ce vor complini de la sine tabloul desuflet, uneori numai schitat in textele lor [...]".

31 Cf. C. Tagliavini Le origini delle lingue neolatine , Bologna,19726, p. 357 si urm.; L. Renzi, Nuova introduzione alla filologiaromanza, Bologna 1985, p. 178; ,etc. Si pentru balcanisti aromana nueste altceva decat un dialect allimbii romane: cf. E. Banfi, Linguisticabaleaniea, Bologna 1985, p. 140 si urm.

32 Parerile lui Graur si ale lui Coteanu au fost ulterior acceptatede cativa specialisti, dar tara niei un tel de argumentare suplimentarasau cu 0argumentare subreda si putin pertinenta. Este yorba de doicolaboratori ai lui AI. Graur si anume de E. Slave si de C. Dominte, delingvistul sovietic N. Korlatjanu (de origine romana, care s-a nascut sitraieste in Basarabia), de italianul G. Piccillo etc. (Pentru indicatiibibliografice cf. R. Todoran, 1984, p. 30). In ce priveste teza luiPiccillo, cf. replica noastra in articolul A propos ito di "Considerazionisui problema lingua-dialetto con partieolare riguardo agli idiomiromanzi sud-danubiani" di G. Pieeillo, in AlON-sr, XIX, 2, Napoli 1977,pp.381-405.

33 Cf. A.G. Lazarou, L'Aroumain et ses rapports avee le gree,Tbessaloniki 1986 (E yorba de traducerea in franceza a tezei de doctoratpublicata initial de Lazarou in greaca cu titlul I Aroumouniki ke e metatis ellinikis schesis a/tis, Athine 1976).

34 Semnificatia acordata de Lazarou tennenului idiom este ambigua.Se stie ca in acceptia curenta "se numeste idiom graiul specific al uneianumite comunitati, studiat in ce priveste caracteristicile lui in raportcu dialectul sau cu limba de care este legat" (AA.VV., Dizionario dilinguistica, Zanichelli, Bologna 1979, s.v .). In acest caz, aromana fiindun idiom romanic, trebuic sa fie studiata in mod necesar in raport cuunitatea .superioara pe plan ierarhic, adica cu un dialect sau cu 0 limbaneolatina. Dar Lazarou i~i propune, in partea a treia a cartii sale citateinainte (pp. 157-259), sa studieze aromana comparand-o cu ... greaca,

75


41/49

operatic absolut bizara si gresita din punet de vedere metodologic. Esteadevarat ca pentru unele scoli lingvistice, mai ales in aria spaniola,idiomul se identifies cu limba istorica (cf. E. Coseriu, Sentido y tareas, ,de Ladialectologia, A.L.F.A.L., "Cuadernos de linguistica" 8,Mexico1982, p. 11 si nota 6: "In spagnolo, la parola idioma spesso haesattamente questo valore. Cosi la .Jengua de Cervantes" puo essere unavarieta dello spagnolo (l'accezione particolare dello spagnolo utilizzatode Cervantes nelle sue opere), mentre l' .Jdioma di Cervantes" e 10spagnolo come lingua storica e si collega all' "idioma di Dante",all' "idioma di Camoes", all' "idioma di Shakespeare" che sono,rispettivamente, l'italiano, il portoghese, l'inglese, inquanto linguestoriche. Nello stesso modo, si definisce idioma spagnolo, idiomatedesco, eccetera, pero non si potrebbe parl are , per esempio, di idiomadi una famiglia, di idioma di una citta (salvo trattarsi di altre Iinguestoriche)" .

35 Cf. de exemplu, titlul cartii aromanului moscopolean Gh. Roja:Maestria ghiovasirii romdnesti cu litere latinesti, care sint litereleromdnilor ceale vechi, spre polirea a toata ghiinta romdneasca ceii dincoace si ceii din colo de Dunare , Buda 1809. Pentru alte exemple ~iindicatii bibliografice cf. B. Cazacu, 1966, p. 26 si nota 68.

36 Pentru amanunte cf. C. Papanace, Fermentul aromdn(macedo-romdn) in sud-estul european, in "Noul album macedo-roman",1, Freiburg 1959, pp. 309-372.

37 Cf. mai cu seama R. Todoran, 1956 si B. Cazacu, 1966.38 Nu se vorbeste , de pilda, in fai~oasa Istoria literaturii romdne

de La.origini pdna in prezent, Bucuresti, 1941, de G. Calinescu, sau inIstoria literaturii romdne de Lainceput pdna azi, Bucuresti, 1981, deAI. Piru etc. .

39 Pentru amanunte cf. N. Iorga, l;toria literaturii romdne insecolulIal XVIII-lea (1688-1821). II. Epoca Lui Petru Maior Excursuri,Bucuresti, 1969, pp. 253 -257.

40 Cf.Nota 35.41 N. Iorga, op. cit., p~255.

76


42/49

42 in gramatica sa a aromanei , scrisa insa in germana si greaca sipublicata Ia Viena in 1813 cu titIuI: Gramatiki romaniki itimakedonovlachiki. Romanische oder Macedono-wlachische Sprachlehre.

43 Cf. Academia Republicii Socialiste Romania, Istoria literaturiiromdne .11. De la Scoala Ardeleana la Junimea, Bucuresti, 1968, p. 97.44 Ibid.45 Cf. AI. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu, Istoria limbii romdne

literare. I. De La origini ptina La inceputul secolului al XIX-lea,Bucuresti 19712; St. Munteanu, V.D. "tara, Istoria limbii romdneliterare. Privire generala, Bucuresti 1978.

46 Cf. G. Ivanescu, Istoria limbii romdne , Iasi 1980.47 Se stie , de altfel, ca Ivanescu a sustinut existenta dialectelor

literare si pentru [daco] romana (cf. G. Ivanescu, Problemele capitaleale vechii romdne literare, Iasi 1948, mai ales pp. 80-137 si 368-384).

48 Publicat in AlON-sr, XX (1978), pp. 125-139.49 Op. cit., pp. 138-139.50 La nivelul analizei macro-sociologice a limbii, in Ioc de termenii"varianta", unii cercetatori prefera sa foloseasca, pentru limba Iiterara,

formula "sfera de utilizare a limbii", ce nu trebuie confundata cu,,registrele" (aulic, cult, formal, mediu, coIocvial etc.) sau cu 'sub-codurile' (asa-zisele limbi speciale, tehnice sau stiintifice, ale meseriiloretc.) (cf. G. Berruto, La sociolinguistica, Bologna 1974, p. 72).

51 Cf. C. Colimitra, op. cit., p. 6. Colimitra propune, de pilda,inlocuirea cuvantului caimo ;de origine greceasca, cu termenul romanescdor, chiar daca este yorba de 0sinonimie doar relativa. (Cf. sicriticape care i-o face Candroveanu, pomind tocmai de Ia acest exempIu, inantologia Un veac de poezie , cit., p. 3_67).

52 Desi ii recunoaste lui Cutova meritul de a fi "un profundcunoscator al dialectuIui, poate eel mai profund, dintre cei ce mai scriuastazi in aromana" ,H. Candroveanu ii reproseaza "abuzul de grecisme"(Cf. H. Candrovenau, Cuvtint inainte la volumul citat la n. 18,pp. 6 si,respectiv, 7).

77


43/49

53 Atribuim abordarii sociolingvistice 0 ampla semnificatie,cuprinzand in ea atat sociologia limbajului cat si lingvistica sociologica,conform pertinentei distinctii realizate de G. Francescato (cf. cornu-nicarea sa publicata in volumul de fata). [Este yorba de Atteggiamentie comportamenti degli abitanti delle isole culturali minoritarie, in /solelinguistiche e culturali. Atti del 24 Convegno dell'A.l.M.V. - Udine13-16 maggio 1987, a cura di Nereo Perini, Udine 1988, pp. 115-123.]

54 Utilizand terminologia sugerata de G. Francescato: cf.comunicarea sa in volumul de fata. [In it.: minoranra di primo ordine~iminoranza di secondo ordine.]

55 Am intrebuintat urmatoarele sigle: LN pentru Umbelnationala;LM pentru Umbelminoritara ~iGM pentru grai minoritar . Este evidentc a am utiIizat terminologia sugerata de Francescato in comunicarea sacitata anterior, in timp ce in alte lucrari se vorbeste doar de limbanational a (LN) ~ide limba sau de limbi regionale (LR) (Cf, de exempluA.M. Mioni, 1985). Este de asemenea evident ca LM este de fapt undialect in primul caz descris, adica aromana, in vreme ce, in al doilea,prin LM se intelege 0limb a propriu-zisa, macedoneana.

56 Faptul c a am considerat aromana prima data dialect si a douaoara grai (in formula GM) iar a treia oara limba (in formula LM)reprezinta doar 0 contradictie aparenta. Este yorba in realitate dechestiuni pur terminologice ~inu de continut, eu scopul de a include maibine aromana in anurnite ecuatii. Pentru noi aromana este si ramane, cumam afirmat si supra, 2.1.2.2., un dialect divergent (atipic) al limbiiromane, cu 0unica exceptie, cea a comunitatii lingvistice minoritare caretraieste in Dobrogea, in Romania. In acest ultim caz, intr-adevar, in urmaunor determinate imprejurari, "aromana si dacoromana au devenit inDobrogea idiomuri de tip convergent, dupa ce, mai multe veacuri la rand,se dezvoltasera In chip divergent" (N. Saramandu, 1972, p. 20; pentrunotiunile convergent ~idivergent cf. A. Martinet, 1954-1955, p. 11 siR. Todoran, 1984, pp. 18-19, 21 si urm.).

57 Trebuie insa precizat c a aceasta colonie este recenta In Dobrogea;stabilita initial In Dobrogea meridionala (in judetele Durostor siCaliacra, ce apartin azi Bulgariei), dupa 1920, colonia s-a mutat Intinuturile de azi dupa 1940, ca urmare a schimbului de populatii survenit

78


44/49

53 Atribuim abordarii sociolingvistice 0 ampla sernnificatie ,cuprinzand in ea atat sociologia limbajului cat si lingvistica sociologica,conform pertinentei distinctii realizate de G. Francescato (cf. comu-nicarea sa publicata in volumul de fata). [Este vorba de Atteggiamentie comportamenti degli abitanti delle isole culturali minoritarie, in [solelinguistiche e culturali. Atti del 24 Convegno dell'A.l.M.V. - Udine13-16 maggio 1987, a cura di Nereo Perini, Udine 1988,pp. 115-123.]

54 Utilrzand terminologia sugerata de G. Francescato: cf.comunicarea sa in volumul de fata. [in it.: minoranza di primo ordinesi minoranza di secondo ordine.] I

55Am intrebuintat urmatoarele sigle: LN pentru limba nationala;LM pentru limba minoritara si GM pentru grai minoritar. Este evidentca am utilizat terminologia sugerata de Francescato in comunicarea sacitata anterior, in timp ce in alte Iucrari se vorbeste doar de Iimbanational a (LN) si de limba s

despre supraviețuirea și vitalitatea aromânei _ gheorghe carageani ,,studii aromâne"

Documents