Despre obtinerea tuicii

Tuicaeste obautura alcoolicaobtinuta prindistilareaprunelor fermentate. Desi este considerata bautura nationala, despre tuica sirachiuri naturales-a scris foarte putin.
Distilarea, ca metoda de obtinere aalcoolului etiliceste cunoscuta nca din secolul al X-lea, totusi rachiul de fructe a intrat mult mai tarziu n istoria distilarii. Prepararea rachiurilor de fructe si subproduse vinicole are o veche traditie n tara noastra si a constituit o activitate de baza pentru multi locuitori din diferite zone pomicole.
Se pare ca pentru prima data se fac mentiuni despre prepararea tuicii pe teritoriul locuit de romani n anul 1570 in localitatea Turt din Satu-Mare.
Prunarii din zona dealurilor in tara noastra si-au castigat existenta partial sau total din cultivarea prunului, al carui produs principal era rachiul de prune.
In anul 1784 statul infiintase carciumi ale fiscului in Transilvania fixand si taxe in plus de 11/2 creitari de vadra de vin si de un creitar pentru o cupa de rachiu.
Distilarea cunoaste o mare dezvoltare in judetul Putna. Daca in anul 1870 existau 600 de velnite, in anul 1882 numarul lor creste la 1082, ca in anul 1887 sa se ajunga la cifra de 1342 in special n zona viticola si de deal.
Desi numarul distilariilor si gradul lor de utilizare a scazut dupa 1989, se remarca in acelasi timp, o intensificare a activitatii de producere a tuicii si rachiurilor naturale in gospodariile populatiei ncazanecu foc direct.
Inainte de decembrie 1989 in judetul Satu-Mare erau 158 cazane cu foc direct sub patronajul Vinalcoolului si 2 distilerii (Livada si Turt) care foloseau aburul ca agent termic. Dintre cazanele cu foc direct, 154 erau amplasate in satele si comunele judetului, iar 4 cazane erau instalate in cele 4 oarase ale judetului (Satu-Mare, Carei, Negresti-Oas si Tasnad).
Dintre judetele cu o veche traditie in obtinerea tuicii si a rachiurilor naturale primul loc il ocupa judetul Valcea. Aici predomina distilatele din prune cu o tarie de pana la 24% vol. rezultate in urma unei singure distilari in cazane cu foc direct sau distilerii cu abur. Inca de la inceputul secolului XX se mentioneaza ca numarul cazanelor pentru distilare se ridica la 4810. Majoritatea cazanelor pentru distilare folosite in aceasta zona sunt de capacitate mica, rar depasind 100 l. Situatii similare se intalnesc si in judetele vecine (Gorj. Mehedinti, Dolj si Olt). Desi aceste judete sunt mari producatoare de distilate, totusi nu s-a impus un produs cu denumire consacrata. Comercializarea distilatelor se facea sub denumirea de tuica selectionata de 24%vol..
Prunul in pomicultura Olteniei este o specie de baza si ocupa in jur de 30% din suprafata pomicola. Dupa insusirile de compozitie si calitate, cea mai buna tuica s-a dovedit a fi cea obtinuta din soiurile dAgen si Vanat romanesc, cu taria cuprinsa intre 30 si 31% vol.. Aceasta tuica se remarca printr-o nuanta placuta de dulceata, bine proportionata si expresiva, imprimata de particularitatile soiului. Tuica al carei continut in alcool depaseste 40% vol. in aceasta zona este mai aspra, cu gust arzator si mai putin acceptata de consumatori.
In judetul Arges exista o veche traditie in obtinerea distilatelor din prune, fiind cunoscuta tuica de Pitesti, cu o tarie care depaseste 30% vol..
In judetele Dambovita, Prahova si Buzau, alaturi de prune, la distilare se folosesc si merele. In aceasta zona este renumita tuica de Valeni. In unele centre ale bazinelor pomicole Buzau, Valenii de Munte, Targoviste pna la 80% din productia de fructe este valorificata prin obtinerea de produse alcoolice.
In Transilvania arealele pentru distilare sunt mai extinse, fiind cunoscute inca din secolul XVI, cnd apar unele mentiuni scrise despre renumita tuica de Turt.
In judetele Harghita, Covasna si Mures se obtin distilate din prune si mere cu o tarie mult mai mare prin dubla distilare si separarea fractiunilor. Aici este cunoscuta tuica muresana din prune cu taria de 50% vol..