ARGUMENT

Uleiurile i grsimile vegetale se gsesc n natur n esutul plantelor, fiind concentrat n semine, n pulp, n smburele fructelor, n tuberculi sau n germeni. Pentru ara noastr principala materie prim o reprezint plantele oleaginoase productoare de semine.

Seminele separate de planta mam reprezint germenele unei viitoare plante. n timpul formrii i maturizrii seminelor oleaginoase, n celule are loc o acumulare de substane oleaginoase (grsimi, albumine, hidrani de carbon), care au rolul de a asigura germenului funciile vitale, pn cnd acesta devine capabil s-i asigure singur hrana mineral din sol i aer. Prezena acestor substane hrnitoare, determin valoarea seminelor oleaginoase ca materii prime pentru obinerea uleiului vegetal.

Coninutul de materie gras n aceste pri ale plantei este foarte variabil. La plantele cultivate pentru producia de uleiuri vegetale, coninutul de ulei n semine, fructe i tuberculi, variaz ntre 18 i 60%.

Dintre plantele oleaginoase n care uleiul este concentrat n semine amintim: floarea soarelui, soia, rapia; ca plante productoare de fructe oleaginoase: mslinul, cocotierul, palmierul; tuberculi oleaginoi produc arahidele, iar germeni oleaginoi conine porumbul.

Ca materii prime n ntreprinderile de ulei din Romnia se folosesc seminele plantelor oleaginoase i germenii de porumb (deeuri oleaginoase).

CAPITOLUL I

MATERII PRIME FOLOSITE LA OBTINEREA ULEIULUI

Dintre plantele oleaginoase in care uleiul este concentrat in seminte, mentio-nam floarea-soarelui, soia, rapita, etc. Ca plante care produc fructe oleaginoase, trebuie mentionate: maslinul, cocotierul, palmierul, tuberculi oleaginosi produc arahidele.

Semintele de floarea-soarelui trebuie sa fie bine coapte, fara impuritati, dezvoltarea normala, intregi, neatacate de boli sau daunatori, uscate, sa nu fie alterate sau incinse, deoarece transmit uleiului un gust dezagreabil si o aciditate libera crescuta si sa nu fie defecte.

Materii prime folosite in industria uleiurilor vegetale:

- Plante oleaginoase tipice - sunt reprezentate de: floarea soarelui, soia, rapia, inul de ulei, ricinul;

- Plante textilo oleaginoase - reprezentate de cnepa si bumbacul;

- Deeuri oleaginoase - sunt subproduse care se obin de la diferite industrii precum: morrit, amidon, spirt, conserve), si care sunt valorificate pentru obinerea uleiurilor.

Structura morfologica a semintelor oleaginoase

Toate semintele oleaginoase se compun din coaja si miez.

Fig. 1 Structura morfologica a seminei oleaginoase1. coaja( invelisul exterior), 2- pielita subtire( tegumentul), 3- miezul

Coaja sau pericarpul are valori diferite, funcie de specia de plante de la care provin si anume:Coaja, la floarea soarelui, la randul ei, este formata din 3 straturi:

- epicarp ( partea exterioara)

- mezocarpul ( partea centrala lemnoasa)

- endocarpul ( partea subire si moale)

Miezul se compune din:

- endsperm este alcatuit din celule de tesut uleios si citoplasma

(oleoplasma) in care uleiul este dispersat uniform

- embrionCompozitia chimica a semintelor oleaginoase

Compozitia chimica variaza in functie de tipul plantelor oleaginoase. Din punct de vedere chimic, semintele oleaginoase contin cantitati mari de :

lipide, proteine, zaharuri, apa

In cantitati mici se gasesc si:

fosfatide, steride , ceruri, substante colorante

si alti compusi chimici care se extrag impreuna cu uleiul, numite si substante care insotesc materia grasa.

CAPITOLUL IIPREGATIREA SEMINTELOR OLEAGINOASE

Dupa receptia si depozitarea materiilor prime oleaginoase acestea, inainte de intrare in fabricatie, sunt supuse unor operatii pregatitoare:

Curatirea semintelor:

Semintele oleaginoase contin impuritati care trebuiesc separate. Aceste impuritati pot fi grupate in:

-impuritati metalice - cuie, suruburi, alte bucati de metal ;

- impuritati minerale - bucati de pamant, pietre, praf;

- impuritati organice neoleaginoase - pleava, paie ;

-impuritati oleaginoase - seminte seci, seminte carbonizate, sparturi,

seminte din alte sorturi decat cel receptionat

Indepartarea acestor impuritati se realizeaza in doua etape :

-inainte de depozitare - precuratire - cand se elimina cea. 50% din impuritatile initiale din loturile de seminte neomogene, cu % ridicat de impuritati si pericol de degradare;

-la trecerea in fabricatie - postcuratire - dupa care continutul remanent de impuritati este de 0,3 - 0,4%.

Exista mai multe modalitati de separare, in functie de felul impuritatilor, astfel:

- separarea impuritatilor feroase - se bazeaza pe proprietatile magnetice ale acestora si se realizeaza cu ajutorul magnetilor naturali sau a electromagnetilor Aceasta separare se executa inaintea tuturor operatiilor din cadrul procesului tehnologic in vederea evitarii

- separarea pe baza diferentei de marime - operatie asemanatoare celei din industria defectarii utilajelor;moraritului - se bazeaza pe miscarea (rectilinie-circulara sau vibratorie) unui strat sau mai multor straturi de particule la suprafata unor site orizontale sau inclinate- prevazute cu perforatii (site) prin care cad unele componente ale amestecului. Utilajele folosite sunt asemanatoare celor din industria moraritului: site cu miscare rectilinie, circulara sau vibratorie;

- separarea pe baza diferentei de masa volumica - se efectueaza cu ajutorul unui curent de aer care trece peste amestecul de seminte si impuritati antrenand impuritatile mai usoare decat semintele. Separarea are loc la o viteza a curentului de aer mai mare decat viteza de plutire. Curentul de aer poate fi ascendent (cel mai des intalnit) sau orizontal.

Ca utilaje principale, in fabricile de ulei din tara, se folosesc: vibroaspiratorul si precuratitorul pentru precuratirea semintelor; postcuratitorul si tararul cu aspiratie ce functioneaza atat pe principiul diferentei de marime, cat si a diferentei vitezelor de plutire; buratul, folosit pentru curatirea semintelor de in si rapita si precuratirea semintelor de soia; separatori magnetici.

2.1. Uscarea:

Dupa curatire, semintele oleaginoase sunt supuse unui proces de uscare, in care se indeparteaza cel putin 4% din continutul de umiditate al semintelor (de la 12-14% initial se ajunge la 8-10% umiditate in final). Scopul uscarii este de a evita fenomenele de autoincalzire si autoaprindere, prin incetinirea proceselor chimice si biochimice.

Temperatura de uscare este limitata in masa semintelor la 60C pentru a evita, in cazul unor temperaturi mai ridicate, denaturarea termica a proteinelor si degradarea calitatii uleiului din seminte.

Uscatoarele folosite la noi in tara se bazeaza pe principiul uscarii prin contact si convectie, fiind de tip rotativ cu tambur orizontal, coloane verticale sau cu fascicole tubulare, care pot lucra la presiune atmosferica sau sub vid, uscatoare in strat fluidizat- uscatoare pneumatice.

2.2. Decojirea:

Coaja semintelor oleaginoase constituie un material inert in procesul de prelucrare datorita continutului redus in ulei (0,5 - 3%) si un continut ridicat de celuloza ce este nedorit in compozitia sorturilor, impunandu-se deci eliminarea ei ori de cate ori este posibil acest proces.

In cursul procesului de descojire, coaja se indeparteaza numai partial, deoarece prezenta unui anumit procent de coaja in materialul descojit este benefica in procesele de presare si extractie.

Avantajele prelucrarii semintelor descojite sunt :

- utilizare mai buna a capacitatii de prelucrare a instalatiilor ;

- imbunatatirea calitatii srotului datorita cresterii continutului de proteina ;

- reducerea uzurii utilajelor, in special a valturilor si a preselor.

Dezavantajele operatiei de descojire sunt legate de :

- pierderi de ulei in miezul antrenat cu coaja;

- consum de energie si manopera in plus.

Descojirea semintelor comporta doua faze:

a) spargerea cu detasarea cojii de miez ;

b) separarea cojilor din amestecul rezultat.

Spargerea si detasarea cojii pot fi obtinute prin :

- lovire - se aplica la descojirea semintelor de floarea-soarelui si la degerminarea pe cale uscata a porumbului Se realizeaza in doua moduri : prin lovirea seminte/or in repaus cu ajutorul unor palete sau prin proiectarea semintelor catre un perete fix. De regula, cele doua procese se combina obtinandu-se o eficacitate mai mare a descojirii;

- taiere - se realizeaza prin trecerea semintelor printre doua discuri rifluite, care se rotesc in sens contrar si a caror distanta este reglabila. Metoda se foloseste la descojirea semintelor de bumbac;

- frecare - se efectueaza cu ajutorul valturilor prevazute cu cilindrii rifluiti sau acoperiti cu pasta abraziva; metoda se aplica la descojirea semintelor de soia si la decorticarea orezului ;

- strivire - se foloseste la descojirea semintelor de ricin si indepartarea tegumentului de pe boabele de arahide ; se realizeaza cu valturi prevazute cu cilindrii acoperiti cu un strat de cauciuc. Datorita turatiei diferite, pe langa fortele de presare, apar si forte de frecare si de forfecare.

Dupa spargerea semintelor rezulta un amestec de miezuri intregi si sparte, de coji intregi si maruntite, precum si seminte intregi, nedescojite.

Separarea cojilor din materialul descojit se efectueaza prin doua metode :

- dupa diferenta de marime - realizata prin cernere pe site;

- dupa diferenta de masa volumica - prin aspiratia cu un curent de aer ascendent produs de un ventilator.

Din procesul de separare rezulta doua fractiuni:

- miez industrial - 80 - 85% din greutatea semintelor de floarea-soarelui trecute la prelucrare - si o cantitate de coaja (6 - 8%) pastrata din considerente tehnologice ;

- coaja eliminata - in proportie de 15- 20% din greutatea semintelor trecute la prelucrare, care contine si o cantitate foarte redusa de miez antrenat (~ 0,4 - l %).

2.3. Macinarea si prajirea materiilor prime oleaginoase:

Macinarea semintelor oleaginoase este o operatie importanta in procesul de pregatire pentru extragerea uleiului, prin aceasta realizandu-se o rupere a membranelor si destramarea structurii oleoplasmei celulare care contine ulei (70 - 80% celule destramate din total).

In afara de materiile prime oleaginoase mai sunt supuse macinarii brochenul rezultat de la presare si, daca este necesar, srotul rezultat la extractie.

In urma macinarii, uleiul se elimina din canalele oleoplasmei sub forma de picaturi fine, fiind retinute la suprafata macinaturii sau in capilarele acesteia.

In timpul macinarii, in afara de necesitatea distrugerii cat mai avansate a structurii celulare, trebuie sa se aiba in vedere si alte aspecte tehnologice:

- uniformitatea macinaturii, deoarece viteza proceselor de difuziune si conductibilitatea termica (in timpul prajirii si extractiei) sunt invers proportionale cu dimensiunile particulelor;

- structura morfologica a semintelor - semintele cu coaja tare dau o macinatura mai neuniforma decat semintele cu coaja moale ;

* compozitia semintelor (umiditate si continut de ulei) - pe masura ce umiditatea si continutul de ulei al semintelor creste operatia de macinare devine mai dificila, macinatura rezultata fiind cleioasa, cu dificultati la presare si extractie si cu procent mai mare de pierderi de ulei in srot.

Deoarece se supune macinarii diferite materiale oleaginoase, utilajele folosite pentru aceasta operatie trebuie sa fie alese corespunzator, pentru a obtine o macinatura de calitate. Utilajele folosite pentru macinare sunt valturile, concasorul si morile cu ciocane.

Prajirea materialului oleaginos este operatia de tratament hidrotermic aplicat intr-un timp limitat, sub amestecare continua si care se realizeaza fie inaintea presarii macinaturii obtinute la valturi, fie inainte de extractie prin procedee continui, asupra brochenului rezultat la presare sau a macinaturii ce trece direct la extractie (soia).

Scopul operatiei este de a realiza:

- anumite transformari fizico-chimice ale componentelor macinaturii ;

- modificari ale structurii particulelor in vederea obtinerii unui randament maxim la presare;

- transformari chimice suplimentare ce imbunatatesc calitatea produselor finite ;

- dezodorizare partiala.

In cazul prajirii inainte de extractie se urmareste obtinerea plasticitatii corespunzatoare unei prelucrari la valturile de aplatizare in paiete fine, poroase si stabile, care, la extractie, sa nu se sfarame si sa prezinte o structura favorabila extractiei cu dizolvanti.

Macinatura este un sistem dispers - in faza lichida - compus din doua faze :

* Faza lichida, compusa din :

- faza grasa - uleiul - se gaseste la suprafata si in capilarele particulelor sub forma unor picaturi fine; o parte din uleiul continut de macinatura (20 - 30%) se gaseste inchis in celulele care nu au fost destramate la macinare;

- faza apoasa - apa - este legata de gelul celular prin forte de adsorbtie, mai puternice decat fortele de suprafata ale campului molecular.

* Faza de gel, caracterizata prin :

- proprietatea particulelor de a se lipi, la o anumita umiditate :

- plasticitate;

- aglomerare la anumite presiuni exterioare.

Astfel, la presare, din celulele particulelor de macinatura se separa cea mai mare parte din ulei, in timp ce cantitatea de apa eliminata este neglijabila.

Procesul de prajire se realizeaza in doua faze :

a) umectarea macinaturii (cu pulverizare de apa si injectare de abur saturat, sau numai prin aburire) pana la o umiditate optima (in functie de sortul de seminte); in acelasi timp, are ioc si o crestere a temperaturii macinaturii;

b) uscarea macinaturii pentru atingerea parametrilor optimi de presare sau extractie (structura celulara, temperatura, umiditate).

CAPITOLUL III

PRESAREA MACINATURII PRAJITE

CAPITOLUL IVEXTRACTIA ULEIULUI DIN BROKEN

Extracia uleiului cu solvent este o operaie tipic de transfer de mas, realizat prin solubilizarea uleiului in dizolvant, in care celelalte componente sunt insolubile.

In practica industrial, procesul de extracie al uleiului are loc simultan dintr-o multitudine de particule aflate in strat in micare sau in strat imobil, cnd se recircul numai dizolvantul.

La extracie in ulei trec, din materia prim in miscel (amestec de ulei cu solvent) ceruri, fosfatide, pigmeni. Coninutul in fosfatide al uleiurilor de extracie este mai mare dect al uleiurilor de pres. La extracie se favorizeaz mai mult trecerea carotenilor in ulei, a acidittii libere (0,7-1,8%), fosfatide (0,5-0,6%), ceea ce face ca uleiul s fie greu rafinabil.

Solvenii de extracie. Solvenii de extracie folosii trebuie s fie nepolari, hidrofobi, cu constant dielectric apropiat de cea a uleiurilor.

Ideal un solvent ar trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii:

- s dizolve repede i uor uleiul fr s extrag alte substane care se gsesc

in semine,

- s nu distrug aparatura in procesul de producie;

- s nu lase dup distilare miros strin i substane duntoare in ulei; s aib

compoziia omogen, stabil, un punct de fierbere constant i nu prea ridicat;

- s nu fie miscibil cu apa i s nu dea cu aceasta un amestec cu punct de fierbere constant;

- s nu-i schimbe compoziia i proprietile la depozitare;

- s nu formeze amestec exploziv cu aerul;

- s nu fie duntor pentru personalul de servire;

- s fie ieftin.

Solvenii utilizai in industria uleiului sunt:

- hexanul, cu interval de fierbere 63-69oC, care are avantajul c las un reziduu dup evaporare de 0,0016%, este inflamabil i limita de toxicitate in aer este de 350mg/m3;

- benzina de extracie, cu interval de fierbere 65-68oC, concentraia periculoas in aer este de 47-270g/m3. In amestec cu aerul benzina se aprinde la 250oC, vaporii de benzin se aprind uor (sau fac explozie de la o scnteie i de la un corp incandescent), este mai grea de 2,7 ori decat aerul, las o cantitate mai mare de reziduuri in rot decat hexanul;

- acetona, care este folosit la purificarea lecitinei i la separarea ei din uleiul iniial, este foarte inflamabil.Schema prelucrrii prin extracie:

- prepararea materiei pentru extracie: mrunirea brochenului, mcinarea materiei in granule, condiionare termohidric in prjitoare, aplatizarea granulelor

- extracia propriu-zis: solventul proaspt se introduce peste materialul degresat, iar miscela concentrat peste materialul cu coninut ridicat de ulei;

- recuperarea solventului din miscel: prin distilare;

- recuperarea solventului din rot: prin evaporare;

- condensarea i recuperarea solventului.

4.1. Metoda de extracie i extractoare folosite n industria uleiului.

In practic se aplic trei metode de extracie continu:

- metoda scufundrii (imersrii) materialului oleaginos in dizolvantul care circul in contra curent;

- metoda stropirii repetate (percolare) cu dizolvant a materialului care se deplaseaz pe un transportor. Materialul cel mai degresat este stropit cu dizolvant proaspt, iar materialul proaspt este stropit cu miscela cea mai concentrat. Percolarea d posibilitatea obinerii de miscele mai concentrate i mai curate datorit autofiltrrii;

- metoda mixt , in care materialul proaspt se umecteaz bine cu miscela concentrat i apoi se degreseaz pe transportorul extractorului in continuare prin percolare cu miscel, apoi cu dizolvant proaspt. Extractoarele mai des folosite sunt cele care lucreaz prin percolare i mixt, i anume: extractorul Rotocel, care funcioneaz dup metoda mixt; durata extraciei este de 100-300 minute; grosimea stratului de material de 1,3-1,5 m; concentraia miscelei l8% ulei; ulei in rot 1-1,2%; debitul de miscel recirculat 12-18 m3/h pentru capacitatea de 180 t/zi; extractorul Carusel, care are o capacitate de 180 t/zi i funcioneaz prin percolare; durata extraciei este de 95-135min, grosimea stratului 1,8-2,0 m, miscela recirculat 1278 m3/h, concentraia miscelei 22-25%; ulei remanent in rot 0,7 -0,8 %; extractorul De Smet, care este cu transportor orizontal cu sit, lucreaz prin percolare, cu capacitatea de 200t/zi i mai mare; durata extraciei 135-150min; grosimea materialului pe band 1,0- 1,7; miscela recirculat 10m3/h, concentraia miscelei 25%, ulei in rot 1 %; extractorul Crown, care este un transportor dublu, cu rachete ce lucreaz prin metoda mixt, are capacitatea peste 4000 t/zi, rotul obinut are 0,8% ulei.CAPITOLUL V

PURIFICAREA SI RAFINAREA ULEIULUI BRUT5.1. Purificarea

Purificarea uleiului de presa are ca scop retinerea suspensilor mecanice si organice, cum si a urmelor de apa. Acestea pot micsora conservabilitatea uleiului si ingreuna operatie de rafinare.

Purificarea uleuiului brut cu presa se realizeaza prin trecerea uleiului pe sita vibratoare, uscarea si filtrarea uleiului.

Factorii care influenteaza filtrarea sunt: presiunea si viteza de filtrare, structura sau natura precipitatului depus, grosimea precipitatului, vascozitarea lichidului cere se filtreaza, si temperatuta lichidului care se filtreaza.

La uleiul brut se determina sedimetul si aciditatea iar la brochen umiditatea si continutul de ulei.

Rezultatul purificarii se masoara prin continul de impuritati si apa a uleiului rezultat.

In acelasi timp se verifica aciditatea libera, gustul mirosul si culoarea.

5.2. Rafinarea

Rafinarea uleiurilor vegetale are ce scop eliminarea unor substante de insotire din uleiu brut(mucilagii, acizii grasi liberi, pigmenti vegetali),.

Prin rafinare se amelioreaza proprietatile uleiurilor cum sunt culoarea aciditatea libera, gustul si mirosul, transparenta, consevabilitatea.

Rfinarea trebuie astfel condusa incat sa se obtina minimim de pierderi de grasime.

Rafinarea se realizeaza in funcie de impuritatile din uleiul brut prin:

metode fizice: sedimentare, centrifugare, filtrare, distilare;

merode chimice: neutralizarea alcalina, rafinarea acida, decolorarea chimica, neutralizarea prin esterificare;

metode fizico-chimice: hidratatea, decolorarea prin adsortie, rafinarea cu dizolvanti selectivi;

Filtrarea este influentata de presiunea vascozitati uleiului si temperatura sa, grosimea stratului de de separat.

Controlul de calitate va urmari calitatea uleiului dupa filtrare, colmatarea stratului filtrant si, in functie de aceasta, durata de functionare a filtrului si necesitatea regenararii capacitatii filtrate prin curatire.

Demucilaginarea uleiului brut este necesara pentru marirea convervabilitati si pentru favorizarea procesului de neutralizare.

Demucilaginarea prin acidificare se realizeaza folosinduse acid sulfuric in functie de gradul de impurificare a uleiului. Acidul se introduce treptat pentru observa culoarea uleiului care initial este verzui.In cazul in care se produce o scindare partiala a triglicerldelor creste aciditatea uleiului.

Dezacidifierea uleiurilor se realizeaza prin:

- neutralizare alcalina;

- neutralizarea prin distilare;

- neutralizarea prin esterificarea acizilor grasi cu glicerina;

- rafinarea cu dizolvanti selectivi.

Metodele de neutralizare se apalic in functie de aciditatea libera a uleiurilor. Dupa neutralizare se determina aciditatea reziduala a uleiului.

Spalarea uleiului se efectueaza pentru indepartatea cantitativa a sapunului din ulei.

Tratamentul cu dizolvanti selectivi are ca scop separerea glucidelor si uleiurilor in mai multe fractiuni.

5.3. Operaii de desmucilaginareDezmucilaginarea, denumit i delecitinizarea are drept scop eliminarea mucilagiilor. Compoziia medie a mucilagiilor s-a stabilit prin hidroliz acid i este urmtoarea: fosfatide 20%, albumicide- 16%, rini- 7,5%, hidrai de carbon 12,6%, substane minerale - 12,9%, ap - 30%.n compoziie intr i cantiti mici de acizi grai liberi, steroli, tocoferoli, etc.

Coninutul de mucilagii este determinat de tipul seminelor oleaginoase i de maturitatea seminelor,precum i de tipul uleiului.

Prezena mucilagiilor n ulei, n special a fosfatidelor manifest urmtoarele influene, n cursul prelucrrii acestuia:

- La depozitarea i transportul uleiului brut, fosfatidele uor hidrolizabile (80- 90%), la un coninut de umiditate de 0,15%, se depun pe fundul rezervorului i a mijloacelor de transport;

- La neutralizare fosfatidele spumeaz, antrennd ulei n soapstock i au posibilitatea s se formeze i s stabilizeze emulsii greu de ndeprtat n operaiile ulterioare.

- La decolorare inhib activitatea agentului decolorant datorit caracterului hidrofil, absorbindu - se preferenial la suprafa, n raport cu uleiul; n acest fel scade randamentul de decolorare;

- La vinterizare i hidrogenare, aceleai efecte sunt observabile asupra adjunantului de cristalizare, respectiv asupra catalizatorului;

- La dezodorizare uleiurile se nchid la culoare i capt un miros dezagreabil.

Dezmucinalizarea este operaia preliminar n procesul de rafinare al uleiului dar se practic ca i operaie n sine, n cazul obinerii lecitinei, la purificarea uleiurilor destinate producerii de lacuri i uleiuri sicative.Eliminarea fosfatidelor din ulei trebuie s se fac rapid i ct mai complet, prin metode diverse, care se clasific n funcie de natura uleiului i a proceselor implicate, astfel:

- Fizico-chimice: hidratare, tratament cu adsorbani;

- Fizice: tratament termic;

- Chimice: tratament cu acid sulfuric, clorhidric, fosforic sau citric,tratament alcalin;

- Enzimatice: procedeul enzymax.

5.4. Operaia de neutralizare

Pentru obtinerea uleiurilor comestibile, este obligatorie eliminarea aciditatii libere, adica neutralizarea. Limita maxima a aciditatii libere la uleiul de floarea soarelui este maxim 0,1..0,35%.

Uleiurile brute fabricate la noi n ar au o aciditate liber cuprins ntre 1...4% datorat prezenei acizilor grai liberi.

Cea mai utilizat metod este neutralizarea alcalin, care cuprinde

etapele :- tratamentul cu alcalii (neutralizarea propriu-zis);

- separarea soapstockului ( sapunul de rafinare - care este format in urma reactiei dintre hidroxid de sodiu si acizii grasi liberi);

Ca ageni de neutralizare se utilizeaz n principal Na OH i mai puin

Na2CO3.

CAPITOLUL VI

DEPOZITAREA ULEIURILOR

In timpul obtinerii si rafinarii , ca si la depozitarea uleiului, in prezenta aerului, au loc transformari care se manifesta prin cresterea aciditatii uleiului, prin aparitiaunui miros si a unui gust iute, sau prin ambele aceste efecte. Acest fenomen datorat unortransformari de natura biochimica si chimica a uleiului se numeste rancezire.

Exista si o forma de degradare specifica, reversiune caracterizata prin aparitia la o perioada de timp de la rafinare a unui gust si miros specific (la uleiuri cu continutridicat de acid linolenic).Alterarile determinate de procesele oxidative, care au loc in materia prima, lanivelul unor faze de fabricare, ca si in timpul depozitarii, determina reducerea valorii nutritivea uleiurilor si duce la pierderi suplimentare legate de necesitatea recondiionrii acestora.

La stabilizarea uleiurilor contribuie o serie de masuri, dintre care cele mai importante sunt urmtoarele:

selecionarea uleiurilor brute destinate refinarii;

alegerea unui regim de prelucrare a uleiurilor care sa asigure o stabilitate suficienta la depozitare;

depozitarea uleiurilor in conditii optime (cu limitarea sau in absenta aerului, a luminii si la temperatura joasa);

eliminarea urmelor de metale, prin complexarea acestora;

introducerea in uleiuri a unor substante care sa poata incetini rancezirea oxidativa(antioxidanti); de mentionat ca reversiunea nu este limitata prin adaosul de antioxidanti).In ceea ce priveste depozitarea, aceasta se face in incaperi racoroase,intunecoase, curate si lipsite de mirosuri straine. In depozite, aezarea produselor se face pe loturi , dupa data de ambalare, astfel incat livrarea si consumul lor sa se faca in cadrul termenelor stabilite in standarde:

uleiul de floarea-soarelui imbuteliat se poate depozita maxim 4 luni;

uleiul de floarea soarelui in butoaie se poate depozita maxim 6 luni;

uleiul de soia se poate depozita maxim 45 zile;

uleiul dietetic din germeni de porumb se poate depozita maxim 90 zile.

Uleiurile se livreaz sub mai multe forme:

- in ambalaje de desfacere cu amanuntul (butelii din sticla, cutii metalice, butelii din materiale plastice) in cazul uleiurilor comestibile;

- in ambalaje de transport (butoaie, bidoane, s.a.)

- in cisterne de cale ferata si autocisterne;- in tancuri rezervoare adaptate pentru transportul maritim.

Ambalajele destinate ambalarii uleiurilor vegetale trebuie sa fie curate, fara miros si fara impuritati .

Eticheta ambalajelor in prezentare va contine: denumirea firmei sau societatii producatoare, marca, denumirea uleiului si tipul, continutul, data umplerii si termenul de valabilitate.Controlul calitatii se realizeaza pe baza rezultatelor determinarilor efectuate la laborator. In acest scop sunt prelevate probe de materiale, semifabricate si produse. Recoltarea probelor, pregatirea si efectuarea analizelor fizice, chimice si microbiologice se desfasoara dupa metode bine precizate, prevazute in standarde si norme de calitate. Metodele sunt astfel alese, incat sa prezinte o eroare cat mai mica, sa dea rezultate reproductibile si saaiba o durata cat mai redusa. In controlul calitatii uleiurilor s-au introdus metode noi analitice, care mresc precizia si rapiditatea determinarilor.

CONCLUZII Uleiul brut de floarea-soarelui este de culoare galben cu gust i miros specific; dac uleiul provine din semine ncinse sau mucegite, atunci are o aciditate mare,un miros rnced i un gust amar. Uleiul de floarea-soarelui servete n primul rand ca ulei comestibil. n cantiti mici e folosit i pentru fabricarea spunului,a uleiurilor oxidate i polimerizate precum i a unsorilor consistente. Uleiurile naturale sunt mult mai usor alterabile decat cele obtinute prin procedee termice. Daca uleiul are un gust puternic amarui sau este tulbure, inseamna ca uleiul respectiv este vechi.Daca pe eticheta produselor cumparate apare termenul de grasimi vegetale hidrogenate - acest aliment trebuie evitat, mai ales de catre copii. Folosirea uleiurilor rafinate sau dublu rafinate trebuie reduse la maximum, deoarece (re)incalzirea uleiurilor sau a grasimilor la temperaturi inalte duce la aparitilor unor substante cu efecte toxice.

ANEXA

lipide

Apa

Substante extractive neazotate

Saruri minerale

zaharuri

proteine

Substanta uscata

Seminte oleginoase

Fig 2. Compozitia chimica a semintelor oleaginoase

PAGE 24