CẮTRE prep. 1. (Cu sens local) Spre, înspre, la. Către casă. ♦ (Precedat de prep. „de”) Dinspre, de la... ♦ (Pop.) Aproape de..., pe lângă. 2. (Cu sens temporal) Pe la..., cam la... Către seară. 3. Față de... ♦ (Înv.) Împotriva, în contra. 4. (Precedat de prep. „de”) De. Ajutorul dat de către prietenii lui. 5. (Cu sens final; înv.) Cu scopul... pentru... [Var.: (reg.) cắtră prep.] – Lat. contra. Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink cắtre (că-tre) prep. Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink CĂTRE prep. 1. (local) asupra, înspre, la, spre, (înv.) despre, între, supra. (Își ațintește privirea ~ noi.) 2. (temporal) înspre, spre, (reg.) asupra, (înv.) despre, înde. (Era ~ ziuă.) Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink CĂTRE prep. v. asupra, contra, împotriva, pentru, spre. Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink CẮTRE prep. 1) (indică direcția, locul) Înspre; asupra; spre. S-au pornit ~ sat. 2) (indică o aproximare temporală) Pe la; aproape de; asupra; înspre. ~ ziuă. 3) (indică destinația) Față de; la. Adresare ~ popor. 4) (indică situația, anturajul) De față cu; față de. A făcut aceasta ~ mine. /<lat. cantra Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink CẮTRE prep. 1. (Cu sens local) Spre, înspre, la. Către casă. ◊ Expr. De către = dinspre, de la... ♦ (Pop.) Aproape de..., pe lângă. Zări către un desiș un fel de casă (ISPIRESCU). 2. (Cu sens temporal) Pe la..., cam la... Către seară. 3. Față de... Am arătat asprime către mulți (NEGRUZZI). ♦ (Înv.) Împotriva, în contra. Răzvrătit către cer (BĂLCESCU). 4. (Precedat de prep. „de”) De. Eliberarea patriei noastre de către Armata Sovietică. 5. (Cu sens final; înv.) Cu scopul... pentru...Să rânduiască tunuri... către împușcare (ARHIVA ROMÂNEASCĂ). [Var.: (reg.) cắtră prep.] –Lat. contra. Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink CĂTRE prep. (Atestat și în forma învechită și regională cătră) 1. Cu sens local; după verbe de mișcare, arătînd direcția în care, sau ținta spre care se face mișcarea) Spre, înspre, la. Către vîrf, peste pripor, Lazăr suie binișor. DEȘLIU, în POEZ. N. 151. Tot da către fîntînă zor. Sub tei, la margine de drum, S- oprise pe răzor, Aici la loc răcoritor. COȘBUC, P. I 227. Ale turnurilor umbre. Către țărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc. ALEXANDRESCU, P. 132. ◊ (Ținta este un abstract) Cu gîndul zboară, poate, către alte doruri. ODOBESCU, S. III 17. De atunci omenirea a intrat în calea care o duce gradat către perfecția sa. BĂLCESCU, O. II 9. ◊ (În legătură cu o mișcare a ochilor, a capului, a corpului etc.) Pustnicul... cătă către fata de împărat cum zbura cu Galben-de-Soare. ISPIRESCU, L. 30. ◊ (După verbele « a zice », « a spune», «a scrie» etc., arătînd destinația unei comunicări, adeseori înlocuită astăzi printr-o construcție cu dativul) Scriam versuri dulci, de pilită Cătră vreo trandafirie și sălbatecă Clotildă. EMINESCU, O. I 140. De din vale de Rovine Grăim, doamnă, cătră tine, Nu din gură, ci din carte, Că ne ești așa departe. EMINESCU, O. I 149. Zis-a mîndra cătră mine: Mă mărit, te las pe tine. JARNÍK-BÎRSEANU, 231. De către = dinspre, de la. Cobora ceața de către munți. 2. (Popular, cu sens local aproximativ) Aproape de..., pe la...,
