DESCRIEREA LITERARĂ

Este opera literară în versuri sau în proză, în care se prezintă în mod sugestiv şi plastic trăsăturile caracteristice ale unui colţ din natură, ale unui obiect, ale unei fiinţe, ale unui fenomen, aşa cum sunt văzute ele de autor, care îşi exprimă atitudinea faţă de acestea. Sunt înfăţişate doar acele trăsături care l-au impresionat pe observator, oferind o viziune personală asupra realităţii. În aceste opere se urmăreşte să se trezească sentimente şi emoţii în sufletul cititorului.

În operele literare în care predomină, ca mod de expunere, descrierea, imaginea reală este transfigurată prin folosirea unor procedee artistice (imagini vizuale, auditive, olfactive, tactile), a figurilor de stil (epitete, comparaţii, inversiuni, metafore) sau a cuvintelor cu sensuri noi, figurate, predominând substantivele şi adjectivele.Autorul participă afectiv la cele descrise.

In Singur este infatisata o furtuna in munti. Pentru a realiza tabloul naturii dezlantuite, scriitorul recurge la maniera picturala a observatiei, care subordoneaza senzatiile reliefului si culorii. Tabloul se constituie dintr-o acumulare succesiva de imagini, incepand cu cele care prevestesc aparitia furtunii, continuind cu prezentarea naturii zbuciumate si incheind cu triumful luminii solare asupra fortelor obscure ale adincului

Epitetul personificator „codrii adormiti", metafora cu sugestii de mister hieratic „desertul inalt si plin de lumina al vailor adinei", epitetele ornate „seninu-i albastru si limpede", creeaza unde lirice, al caror consens este imobilitatea privelistii in infinitatea ei cosmica.. Tehnica acumulanlor de expresii superlative ale caldurii toride este de mare efect, impresia fiind de incendiu cosmic: „soarele isi acoperise fata cu un zabranic"; „soarele avea discul sau alb de lumina topita";

Treptat, imaginile vizuale fac loc celor auditive, infatisind „simfonia infricosata a framintarii si a zbuciumului universal". Impresia de descatusare a unor energii uriase se obtine prin densitatea metaforica si prin tehnica aglome-rarii unor verbe de miscare: „Viforul suiera,... spulberate", „Fierbeau vazduhurile... ale tunetelor", „urletul rostogolirii clocotitoare a suvoaielor pamintului".

Domina dinamismul covirsitor al unei naturi care parca ar oferi reversul tabloului incremenit din prima parte a descrierii.Principalul procedeu artistic folosit de Calistrat Hogas este hiperbola. Tendinta de dilatare excesiva a lumii obiective se poate observa aproape in fiecare paragraf al textului. Epitetele - redate prin adjective cu valoare de superlativ („sclipirile neintrerupte si orbitoare", „intunecimi fioroase"...), comparatiile ramificate excesiv („cadeau asurzitoare prin intuneric, ca niste..."), personificarile („intinderile oarbe tremurau...") si mai ales trimiterile mitologice (furtuna evocand lupta titanilor de la inceputurile lumii) creeaza un relief stilistic asemanator celui epopeic. De aceea s-a vorbit despre „homerismul" lui Calistrat Hogas.Prin acelasi procedeu al contrastelor, autorul ofera, dupa desfasurarea giganticelor lupte ceresti, imaginea unei naturi originare. „Firea intreaga mi se

paru atunci... roua curata(...)"; „iar sub caldura soarelui.... stralucitor". infioreaza prospetimea naturii, soarele, florile multicolore, roua, ierburile „subtiri si mladioase", totul pa-rind abia nascut, abia ivit din mina Creatorului, ca printr-un miracol. asistam parca la facerea lumii dupa urgia distrugatoare a furtunii.

Scriitorul, aflat inauntrul peisajului, vede grandios si asculta cu auz hipersensibil simfonia naturii. intreaga miscare a acesteia are loc pe parcursul unei zile, ca in tragedia clasica, a carei actiune trebuia sa se desfasoare numai in 24 de ore. aceasta concentrare, aceasta unitate de timp este necesara pentru a marca dramatismul spectacolului naturii, trairea intensa a emotiilor generate de el.

Timpul descrierii este imperfectul, ceea ce sugereaza atemporalitatea, indiferenta naturii fata de timpul omului.

Arta gradarii si poematicul, viziunea grandioasa si descoperirea misterului cosmic in infatisarile multiple ale firii le vom repera mai tirziu in literatura romana.