MIHAI EMINESCUViaţa şi creaţia literară

Grupa numărul 1

La acest proiect au lucrat elevii:

Trefil ClaudiuLintarov Ştefan

Amelian AlexandruMirciu Ion Alexandru

MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI Ne-am ales această temă, deoarece

după ce am discutat în clasă la ora de limba română poezia “O, rămâi…”de Mihai Eminescu şi am aflat câteva date despre acest mare poet ne-am dorit să aflăm mai multe informaţii legate atât de viaţa scriitorului, cât şi de opera acestuia.

STRUCTURA PROIECTULUILucrarea de faţă este structurată în

următoarele părţi: Locul şi data naşterii Debutul şi tinereţea Principalele creaţii literare Sfârşitul tragic

LOCUL ŞI DATA NAŞTERIIEste al şaptelea copil al căminarului Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi, s-a născut la 15 ianuarie 1850, în Botoşani. Tatăl, dintr-o familie de ţărani români din Bucovina, învăţa carte şi intra în slujba boierească, primind titluri mărunte de sulger şi căminar. Mama este fiica stolnicului Vasile Iuraşcu din Joldeşti. Copilăreşte, în primii ani, la Botoşani, din 1856 la Ipoteşti, unde familia îşi cumpărase o mică moşie.

COPILĂRIA Studiile le începe probabil în casă. În 1858 e înscris în clasa

a III-a la Naţional-Hauptshule, şcoală primară greco-orientală din Cernăuţi. În 1860, absolvind clasa a IV-a este elev la ”K.K. Orber-Gimnasium” din acelaşi oraş, dar în 1862 părăseşte şcoala şi se întoarce la Ipoteşti.Debutul literar cu poezia ocazională „La mormântul lui Aron Pumnul” într-o broşură din ianuarie 1866 a “învăţăceilor gimnazişti”. În acelaşi an debutează în „Familia” (25 februarie/9 martie) cu poezia „De-aş avea…”, salutată de Iosif Vulcan, care îi schimbă numele în Eminescu. Urmează „O călărire în zori” şi o traducere, apoi „Din străinătate”, „La Bucovina”, „Speranţa” şi „Misterele nopţii”. Colaborează în continuare la „Familia”.Între timp, însoţeşte ca sufleor şi copist trupa lui M. Pascaly în turnee în Transilvania şi Moldova, fiind şi sufleur în trupa lui Iorgu Caragiale sau la Teatrul Naţional din Bucureşti.

Spatele casei lui Mihai Eminescu

PRINCIPALELE CREAŢII LITERARE

Mihai Eminescu a scris 94 de poezii Adio Amorul unei marmure Atât de fragedă... Călin Când amintirile... Ce e amorul? Ce te legeni?... Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie

Copii eram noi amândoi Crăiasa din poveşti Criticilor mei Cu mâine zilele-ţi adaogi... Cugetările sărmanului Dionis De câte ori, iubito... De ce nu-mi vii De-aş avea De-or trece anii... Departe sunt de tine... Odă (în metru antic)

Pajul Cupidon... Pe aceeaşi ulicioară... Pe lângă plopii fără soţ... Peste vârfuri Poet Povestea codrului Povestea teiului Revedere Rugăciunea unui dac S-a dus amorul... Sara pe deal Scrisoarea I Scrisoarea II Scrisoarea II Scrisoarea III Scrisoarea IV Scrisoarea V Şi dacă...

Singurătate Despărţire Diana Din străinătate Din valurile vremii... Doina Dorinţa Egipetul Epigonii Făt-Frumos din tei Fiind băiet păduri cutreieram Floare albastră Freamăt de codru Glossa Iar când voi fi pământ Împărat şi proletar Înger şi demon

Junii corupţi Kamadeva La Bucovina La mijloc de codru... La moartea principelui Ştirbey La mormântul lui Aron Pumnul La steaua Lacul Luceafărul Mai am un singur dor Melancolie Misterele nopţii Mortua est! Noaptea... Nu voi mormânt bogat Numai poetul O, mamă... O, ramâi

Mihai Eminescu “Sufletul literaturii române”

“Luceafărul”cea mai importantă creaţie eminesciană

A fost odată ca-n poveşti,A fost ca niciodată.Din rude mari împărăteşti,O prea frumoasă fată.

Şi era una la părinţiŞi mândră-n toate cele,Cum e Fecioara între sfinţiŞi luna între stele.

……………………………

Trăind în cercul vostru strâmtNorocul vă petrece,Ci eu în lumea mea mă simtNemuritor şi rece.

Viața și activitatea literară Eminescu colindă țara,trece în Transilvania, iar între 1869 și 1874 îl aflam la

Berlin și Viena,urmând cursuri la universitățile de acolo, în scopul obținerii unui doctorat în filozofie.

Din 1870 începe colaborarea la ,,Convorbiri literare", se apropie de Titu Maiorescu si de Costache Negruzzi și va fi socotit el însusi un junimist important.

Întors de la studii, e un timp redactor la,,Curierul din Iași", apoi redactor la ,,Timpul", revizor școlar și bibliotecar la Iași. Ca redactor și colabora-tor,el scrie articole politice fiind unul din cei mai de seama ziariști români. Ca si Caragiale sau Slavici, contemporani si prieteni cu el,Eminescu ridica gazetăria la nivelul unei veritabile arte.

De altfel,anii cei mai rodnici ai gazetarului, cei de la,,Timpul" (1877-1883), coincid cu anii cei mai buni ai poetului,care-și scrie si publică în acest interval aproape toate marile creațiile lirice.

În timp ce se află la Viena, într-un sanatoriu, unde îl trimiseră junimiștii, în țara, Maiorescu îi publică un volum de Poezii, singurul apărut în timpul vieții poetului.

Temele și universul poeziei eminesciene

Natura şi iubirea Istoria

Poezia de inspiraţie folclorică

Poezia filosofică

Deși poezia este partea cea mai cunoscută a operei lui Eminescu, ea nu e singura. Știm deja că poetul a fost și unul din marii gazetarii ai secolului al XIX-lea, publicând mai ales în ziarul ,,Timpul"articole politice sau pe diferite alte teme, care au avut mare ecou în epocă. Dar Eminescu a scris și proză literară. Ea for-mează conținutul volumului al VII-lea, din1977,al marii ediții critice începute de criticul Perpessicius.

Ca si poeziile,bucățile în proza lui Eminescu se împart în ,,antume"(publicate de autorul însuși,în timpul vieții) și ,,postume"(publicate după moartea lui). Prozele antume cele mai cunoscute sunt nuvelele,,Sărmanul Dionis“și ,,Cezara".Dintre postume,vom aminti un roman neterminat din tinerețe, ,,Geniu pustiu", la care se adaugă numeroase alte povestiri, de obicei numai schițate de Eminescu.

Poză din tinereţea lui Mihai Eminescu

SFÂRŞITUL TRAGICA MURIT LA 15 IUNIE 1889 LA DOAR 39 ANI.

Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. Medicul Zaharia Petrescu, împreună cu dr. Alexandru Șuțu, l-a examinat pe Mihai Eminescu, la 20 martie 1889.

În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu din strada Plantelor, București. Ziarul Românul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Școala normală de institutori din București.

Mormântul lui Mihai Eminescu

George Călinescu spunea: G. Călinescu, autorul unei extraordinare ,,Vieţi a

lui Mihai Eminescu(1932)“ va scrie aceste emoţionante cuvinte despre moartea poetu-lui:

,,Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată,poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a unui crin de tăria parfumurilor sale".

CONCLUZII Aflând mai multe despre Mihai Eminescu ne-am îmbogăţit nu numai cunoştinţele,

ci ne-am dezvoltat şi imaginaţia şi creativitatea, gândindu-ne că astfel vom putea răspunde mai bine la întrebarea: “Cum ne ajută literatura să ne înţelegem mai bine pe noi înşine şi pe cei din jur”.