EDUCATIA ECOLOGICA ( ocrotirea mediului inconjurator) constituie o componenta esentiala a efortului inteprins in diferite tari pentru a imprima educatiei o mai mare eficacitate si pentru a o transforma intr-un factor de educatie nationala. Nu exista modele universale pentru integrarea educatiei privind mediul inconjurator in procesul educativ. Modalitatile acestei integrari sunt definite in functie de conditiile, finalitatile si structurile educative si socio-economice fiecarei tari. In functie de varsta elevilor, dar mai ales de nivelul initial, prealabil, se aplica practice pedagogice diferentiate. Educatia pentru ocrotirea mediului nu ignora disciplinele clasice,dar propune un alt demers in scoala si in afara acesteia. Scopul educatiei ecologice este de a forma cetateni constienti si preocupati de mediul natural si de cel creat de om,care sa inteleaga sis a actioneze cu responsabilitate pentru ocrotirea mediului. Obiectivele educatiei ecologice sunt: - sa ajute si sa sensibilizeze indivizii si grupurile sociale pentru a deveni constienti de dezvoltarea mediului; - sa achizitioneze cunostinte fundamentale: dezvoltarea globala a mediului, prezenta omului in mediu; - sa traiasca sentimente de interes pentru mediu si motivatie: sa vrea sa participle la protejare si ameliorarea mediului. Educatia ecologica se poate solda cu efecte reale in comportamentul tinerilor, doar prin realizarea in stransa legatura cu educatia morala, educatia sanitara, educatia rutiera, educatia religioasa, educatia estetica.

Observarea activitatea de baza in cadrul educatiei ecologiceActivitatea prescolarilor este mult mai eficienta daca exista termeni de referinta concreti, care sa-i readuca in memorie anumite cunostinte, care sa-i sugereze solutii de rezolvare si sa-i dea posibilitatea de a se corecta prin confruntarea afirmatiilor cu realitatea; acesta este motivul pentru care metoda principala de desfasurare a procesului instructiv educativ este observarea. Aceasta metoda consta in urmarirea independenta, premeditata, intentionata, cu scop, realizata planificat si sistematic, uzand, daca e nevoie, de instrumente tehnice. Obsevarea este o metoda de cunoastere directa a realitatii, subiectul cunoscator aflandu-se in contact

direct, senzorial cu realitatea de cunoscut . Cresterea aportului formativ si informativ al invatarii perceptive si apropierea prescolarilor de cunoasterea sistematica a realitatii se pot realiza prin observarea dirijata de adult. Aceste cateva fraze sunt suficiente pentru a demonstra importanta observarii in activitatea desfasurata cu copiii. Ceea ce ne propunem sa subliniem se refera la accentul pus pe metoda observarii in cadrul educatiei ecologice. Termenul ecologie defineste, dupa cum afirma E.Haeckel n 1866, stiinta conditiilor luptei pentru existenta (grecescul oikos = casa, gospodarie, loc de viata si logos = stiinta, vorbire). Educatia ecologica este procesul de recunoastere a valorilor si de intelegere a conceptelor, in aspectul formarii si dezvoltarii deprinderilor si atitudinilor necesare pentru intelegerea corecta si aprecierea interdependentei dintre om, cultura si factorii mediului natural. Educatia de mediu, cum mai este denumita, reprezinta procesul care serveste la recunoasterea valorilor mediului nconjurator si la clarificarea conceptelor privind mediul, iar scopul sau este de a promova formarea aptitudinilor si atitudinilor necesare pentru a ntelege interrelatiile dintre oameni, cultura si mediul nconjurator, pentru dezvoltarea activitatii constiente si responsabile care are drept scop mbunatatirea calitatii mediului. Natura ne daruiete cu bucurie si simplitate, din plin, neconditionat, toate bunurile sale. Civilizatia umana are un rol foarte important n evolotia ecosistemelor de pe planeta noastra, dar, din pacate, omul nu pare sa fie constient de imensul rol pe care l are. Este bine cunoscut faptul ca societatea umana se dezvolta nu doar in timp, ci si in spatiu. Din aceste considerente, despre cultura si nivelul de dezvoltare a oricarei societati ne marturisesc nu doar valorile etice, estetice, morale, economice etc., dar si stilul de formare a relatiilor fiecarui individ ori personalitati cu mediul natural. Dar aceste relatii deseori devin nechibzuite si alarmante, fapt ce necesita initierea discutiei publice a problemei date. Aceasta pentru ca omul n-a stiut sau a uitat sa protejeze aceste daruri pentru el si pentru generatiile urmatoare. n conditiile epocii contemporane, caracterizate prin crestere demografica, industrializare si prin actiunea deseori necontrolata a omului asupra mediului, se pune tot mai acut problema protectiei mediului nconjurator. n aceasta problema latura educativa are un rol determinant. Educatia pentru mediu ne priveste n egala masura pe toti, adulti sau copii, iar problema., desi nu e noua, se pune tot mai acut, devenind obiect de studiu la unele clase, sau obiectiv n cadrul unor discipline ca stiinte, chimie, biologie, geografie. Pentru a cunoaste modul de functionare al acestui sistem din care facem si noi parte este esential ca omul sa fie educat n spiritul respectului pentru mediul nconjurator, pentru ca el sa devin constient de faptul ca nu este stapanul naturii, ci partea ei. n acest context, educarea maselor, n special a tinerei generatii, n vederea nsusirii unei conceptii ecologice unitare, a devenit tot mai necesara astazi, cand se nregistreaza o influenta crescuta a omului asupra naturii, cnd tehnica se dezvolta vertiginos, cand se vorbeste de mecanizarea agriculturii, de utilizarea pesticidelor, de dezvoltarea turismului. Educatia ecologica presupune nu numai formarea unui comportament corect fata de mediul ambiant, dar si implicarea activa si chibzuita in procesul de adoptare a deciziilor de mediu. Dac ne ntrebam ce sansa are educatia pentru mediu intr-o lume manata de interese materiale si ce efecte ar avea, nu trebuie s fim parasiti de optimism, sa fim convinsi c, nceputa de la cea mai frageda varsta, educatia ecologic are sanse mari.

Cei mici trebuie sa nteleaga ca pe Terra exista interdependena ntre populatia umana si nenumaratele specii de plante si animale, ntre societate si ciclurile biologice din natura. Apoi sa-i facem sa constientizeze necesitatea cuceririlor stiintei si tehnicii care nu trebuie sa devina dusmani ai naturii, ci n concordanta cu aceasta, pentru a pastra resursele Terrei ; exploatarea judicioasa a padurilor, a bogatiilor solului si subsolului, pentru a pastra frumusetile naturale ale muntilor, curatenia apelor, a aerului, atat de necesare plantelor, animalelor si implicit omului. Educatia de mediu vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de rezolvare a problemelor declansate odata cu aplicarea tehnologiilor industriale si post industriale la scara sociala, care au nregistrat numeroase efecte negative la nivelul naturii si al existentei umane. Ea studiaza influenta activitatilor umane asupra mediului nconjurator. n acest context, studiaza n mediul natural si cel artificial, vietuitoarele, inclusiv omul si contribuie la ntelegerea circuitului energiei si materiei. ROLUL EDUCATIEI ECOLOGICE IN FORMAREA CONSTIINTEI DE OCROTIRE A NATURII Educatia cu privire la mediu trebuie sa dezvolte la nivelul intregii umanitati o atitudine de responsabilitate in folosirea si conservarea resurselor naturale. In acest scop invatamantului ii revine un rol tot mai important in educarea tineretului, caruia trebuie sa i se imprime o gandire e- cologica despre lume. Educarea in acest sens trebuie sa inceapa din copilarie si fie continuata pe tot timpul scolii si in afara ei. Adevarata educatie in materie de mediu inconjurator incepe in anii de scoala . Cadrele didactice trebuie sa-i invete si sa-i sensibilizeze pe elevi cu privire la frumusetile naturii, dezvoltandu-le gustul de a descoperi adevarurile care se petrec in jurul lor. In gimnaziu si liceu elevii vin in contact cu biologia in mod continuu, deci educatia despre mediu trebuie sa se faca sistematic. Desi ecologia nu se preda decat in clasa a VIII a, sarcina profe- sorului de biologie este de a le da notiuni de ecologie elevilor la lectii si de ai educa in vederea ocrotirii mediului. Astfel din studiul biologiei vegetale , trebuie aratat elevilor ca datorita plantelor este posibila existenta celorlalte organisme , inclusiv a omului, ca fara plante viata pe pamant nu ar fi posibila. Tot din studiul botanicii elevii vor afla ca datorita unor actiuni ale omului unele plante si-au redus simtitor numarul, alte- le au disparut, iar locurile ocupate altadata de paduri si pasuni au devenit lipsite de viata. La lectiile de zoologie, odata cu cunoasterea animalelor, profesorul va arata rolul lor in natura si in viata omului. Astfel unele insecte contribuie la polenizarea plantelor, unele moluste, crustacei, pesti, pasari si mamifere sunt surse de hrana si de materie prima pentru om. Dar, prin vanatoare, pescuit si exploatare excesiva, unele specii si-au redus considerabil efectivele (dropia, cocosul de munte, cocosul de mesteacan, capra neagra ) , altele au disparut definitiv din fauna tarii (bourul, castorul, zimbrul, etc.). De aceea numeroase specii sunt declarate monumente ale naturii si sunt protejate prin lege. In urma studierii botanicii si zoologiei, elevii vor intelege ca orice organism are un rol bine definit in natura, rol ce s-a consolidat in cursul evolutiei sale multimilenare si orice specie disparuta va conduce la dereglari ireversibile in ecosistem. Predarea lectiilor de anatomie si genetica poate fi legata de probleme ecologice. Dezvoltarea organismului uman este posibila numai intr-un mediu natural, ferit de

poluare. Vicierea mediului incon- jurator prin zgomot, praf, substante toxice reprezinta cauza cresterii frecventei unor boli precum si aparitia unor mutatii cu consecinte uneori grave.

De aceea este necesara pastrarea unui mediu de viata nealterat, cat mai propice dezvoltarii fiintei umane . Elevii trebuie convinsi ca fara un mediu curat, nepoluat viata omului nu este posibila .In concluzie , scoala , prin profesorii de biologie , are sarcina de a organiza si desfasura o vie si sustinuta miscare de ocrotire a naturii , elevii reprezentand aparatorii naturii. Este necesar ca omul sa invete cum trebuie sa se comporte fata de tot ce este viata pe planeta noastra . In acest sens vor trebui sa fie orientate toate eforturile noastre . Adevarata educatie ecologica isi va atinge scopul numai atunci cand se va reusi ca elevii sa fie convinsi de necesitatea ocrotirii naturii si pregatirii mediului , devenind factori activi in concilierea om - natura . Educatia in problema mediului este procesul prin care se recunosc valorile si se clarifica ideile necesare competentei si atitudinii potrivite pentru a intelege si aprecia relatiile existente dintre om si natura. Procesul educational are drept sarcina sa sublinieze faptul ca , in contextul actual , nu este vorba sa conservam natura in dauna omului , ci sa se asigure in primul rand bunastarea omenirii . In aceasta privinta cunostintele ecologice constituie un element din ce in ce mai important in explicarea politicii de protectie a mediului inconjurator . Aceasta situatie are asupra educatiei in materie de mediu rezonante , care duc la cunoasterea gravitatii pericolelor existente , la intelegerea locului omului in biosfera si la datoriile ce decurg din aceasta . Este momentul in care distrugerea si dezordinea trebuie sa cedeze locul gospodaririi rationale . Rolul educatorilor consta tocmai in aratarea pericolelor care deriva din degradarea mediului , unul din obiectivele vizate fiind acela de a face populatia sa ia cunostinta de aceasta , fara a crea o stare de teama . Scopul educatiei ecologice este incitarea fiecarui individ in asa fel incat sa se simta direct angajat in aceasta problema , pentru a-i crea un sentiment de responsabilitate si vointa de a actiona personal. Pentru a fi eficace , educatia in domeniul protectiei mediului trebuie facuta intr-un sistem unitar care sa se adreseze copiilor , adolescentilor si adultilor si care sa comporte un invatamant metodic la toate nivelele scolare si extrascolare . O educatie in materie de protectia mediului inconjurator este inseparabila de un concept global : trebuie ca toti cetatenii sa inteleaga ca nu exista decat o singura biosfera , care este bunul comun al intregii omeniri . In acelasi timp trebuie insistat asupra problemelor locale , pentru care fiecare cetatean sa aiba constiinta unui mediu personal , pe care sa-l iubeasca si sa-l utilizeze rational . Omul a revolutionat mediul sau de viata , a dezvoltat agricultura si industria extinzand procesul de urbanizare in mod excesiv. A sosit momentul sa se inteleaga ca omul si

societatea fac parte din biosfera si prezinta dependenta fata de resursele pe care aceasta le ofera .In consecinta degradarea biosferei va avea urmari nefaste asupra speciei umane . Adesea oamenii uita ca natura este aceea care satisface direct sau indirect cea mai mare parte a nevoilor vitale . Abundenta si varietatea darurilor sale au dat nastere credintei ca natura este inepuizabila si ca omul poate dispune fara limita de resursele ei .Modificarile aduse de expansiunea societatii umane au de cele mai multe ori un caracter distructiv, multe fiind ireversibile pentru ca produc perturbari in sistemele ecologice si deterioreaza echilibrul natural . Interventia omului in natura provoaca uneori traumatisme care determina disparitia unor plante si animale valoroase ducand la dezvoltarea in ecosistemele naturale a unor specii inferioare usor adaptabile, dar putin folositoare omului. Cel mai important fenomen il constituie insa ruperea echilibrului ecologic si a ritmului ciclului biogeochimic, procese cu profunde implicatii asupra naturii si a omului. De aceea , conservarea si stabilirea echilibrului dinamic al biosferei este o datorie imperioasa a omului modern . Totusi , impactul crescand al omului asupra biosferei nu se soldeaza intotdeauna cu efecte negative : de exemplu realizarea unor sisteme de cultura intensiva .Aceasta reusita se datoreaza respectarii legilor ecologice fundamentale care dirijeaza ecosistemele naturale . Utilizarea eficienta a biosferei nu trebuie sa fie in contradictie cu procesele fundamentale ale fluxului energetic si ale ciclului geochimic . Cauzele esentiale ale perturbarii ecosistemelor sunt : degradarea solului, alterarea ciclului geochimic , salinizarea , schimbarea bilantului apei , schimbarea raporturilor biotice in biocenoza , etc. De aceea , consideram ca actiunea pentru conservarea mediului trebuie sa inceapa cu educarea tinerilor . Tema fundamentala a oricarui program de educatie trebuie sa fie utilizarea de catre om a spatiului in care traieste de asa maniera incat sa nu degradeze solul , apa , aerul , sa nu epuizeze vegetatia si animalele prin exploatari excesive , fiindca aceasta va avea repercursiuni asupra sa. Problema mediului , a conservarii si protectiei sale este o problema mondiala. Pe masura ce mijloacele de informare privind aceasta problema s-au acumulat, s-a desprins concluzia ca mediul inconjurator nu poate fi considerat ca obiect de studiu de aceesi maniera ca de exemplu : matematica , biologia , chimia . Este necesar sa se organizeze un astfel de program de educatie , incat sa se inteleaga ca o decizie sanatoasa in materie de mediu inconjurator presupune cunoasterea interrelatiilor complexului de factori ai mediului la scara locala sau generala . In consecinta accentul trebuie pus pe caracterul interdisciplinar al educatiei privitoare la mediu. Principalul obiectiv al educatiei , in materie de mediu ambiant , trebuie sa fie marele public . Acest obiectiv trebuie sa fie atins pe doua cai :in primul rand in sectoare de educatie conventionala (scoli de toate gradele) dar care trebuie sa se adreseze in masura egala atat elevilor cat si profeso-rilor si in al doilea rand, intr-un sector de educatie informational cuprinzand colective de tineri si adulti din toate profesiile. Educatia in materie de mediu inconjurator admite ca baza urmatoarele principii:

mediul inconjurator trebuie sa fie considerat in totalitatea sa : natural sau creat de om , ecologic , social , tehnologic , estetic , cultural . educatia sa reprezinte un proces continuu pe parcursul perioadei scolare si extrascolare . sa cuprinda principalele probleme ale mediului inconjurator sa fie axata pe situatia actuala si viitoare a mediului sa examineze problemele dezvoltarii si cresterii din punct de vedere al mediului inconjurator . sa insiste asupra necesitatii unei cooperari locale si nationale in rezolvarea problemelor . Educatia are rolul sa apropie unul de altul pe cercetatori si factorii de decizie in materie de mediu ambiant pentru ca scopul sa fie atins. Atat timp cat populatia nu va cunoaste esenta lumii vii de care este inconjurata si nu va fi sensibila la calitatea ei , nu va urmari mentinerea echilibrului ecologic. In consecinta, educatia ecologica este o conditie fundamentala a realizarii unui echilibru intre om si natura , intre ecologie si economie

Ce nseamn Educaie Ecologic? Despre ANPM ?

?

Ce este Educaia de Mediu?Obiectivele educaiei de mediu n toat lumea sunt asemntoare: s meninem i s mbuntim calitatea mediului, s prevenim problemele mediului n viitor. Pe de o parte, educaia de mediu nseamn informarea i sporirea cunotinelor elevilor despre mediul nconjurtor. Elevii nva despre nclzirea global, deeuri solide i alte probleme ale mediului, despre ecologie i cum funcioneaz pmntul, despre urmrile degradrii mediului i nva care este rolul lor n crearea i prevenirea problemelor mediului. Pe de alt parte, educaia de mediu sporete contientizarea problemelor i nelegerea valorilor personale prin descoperirea atitudinii i nelegerii, ajutndu-i pe elevi s-i evalueze i s-i clarifice sentimentele n ceea ce privete mediul i cum contribuie la problemele acestuia. Ajut fiecare persoan s neleag faptul c oamenii au valori diferite, iar conflictele dintre acestea trebuie abordate pentru a preveni i rezolva, n final, problemele de mediu. Educaia de mediu este i practic, n sensul nvrii unor lucruri cum ar fi plantarea unui copac pn la reducerea consumului sau cum s trim producnd un impact negativ ct mai mic asupra mediului. i, n final, educaia mediului accentueaz abilitile de a aciona ca cetean de la scrierea efectiv a unei scrisori pn la influenarea consiliilor locale sau a oamenilor politici de stat i a instituiilor internaionale. n mod specific, educaia de mediu accentueaz aceste cinci obiective: Contientizarea: ajut elevii s capete o nelegere i sensibilitate fa de ntreg mediul i problemele lui; le dezvolt abilitatea de a pricepe i de a deosebi stimulentele, de a procesa, rafina i extinde aceste percepii; contribuie la folosirea acestor abiliti noi n mai multe contexte. Cunoaterea: ajut elevii s capete o nelegere de baz privind funcionarea mediului, interaciunea oamenilor cu mediul i despre cum apar i cum pot fi rezolvate problemele legate de mediu.

Atitudinea: ajut elevii s capete un set de valori i sentimente de grij pentru mediu, motivaia i devotamentul de a participa la meninerea calitii mediului. Deprinderi: ajut elevii s capete abilitile necesare identificrii i investigrii problemelor mediului i s contribuie la rezolvarea problemelor acestuia. Participarea: ajut elevii s capete experien n utilizarea cunotinelor i abilitilor dobndite, n vederea unor aciuni pozitive i bine gndite care vor conduce la rezolvarea problemelor mediului. Este s fiim sensibil la realitile problemelor de mediu cu care se confrunt comunitatea. Muli dintre elevi i familiile lor pot fi direct sau indirect responsabili pentru problemele de mediu pe care elevii le investigheaz. De exemplu, n orae mari, muli dintre prinii elevilor, probabil, lucreaz n fabrici care polueaz aerul i apa. i lng pduri, poate unii dintre elevii i familiile sau rudele lor s-ar putea s joace un rol n problema braconajului i a tierii excesive de copaci. Cu toate c n-ar trebui s evitai s discutai problemele de mediu din cauza acesta, trebuie s fii ateni atunci cnd nvinuii pe cineva i este necesar s gsii cea mai bun cale de a prezenta anumite probleme. Unul din scopurile programului de educaie a mediului este s ajui elevii s-i dezvolte capacitatea de a gndi att critic ct i creativ. Un elev care ar putea face parte ntr-o zi din consiliul local va fi cel mai eficient dac el sau ea va putea s cntreasc bine opiunile, s identifice alternativele, s comunice, s pun ntrebrile corecte, s analizeze sugestiile cetenilor, i s ia decizii. La fel poate fi pentru un elev care ar putea fi ntr-o zi proprietar de pmnt care ncearc s decid cum s-i administreze pmntul sau pentru un cetean cruia i se cere s se implice intr-o problem care afecteaz mediul i comunitatea. Educaia de mediu cultiv i un sistem de valori. Deoarece copiii se maturizeaz, sistemul de valori pe care ei l promoveaz influeneaz opiunile i deciziile pe care ei le iau referitor la toate aspectele vieilor lor, inclusiv problemele de mediu. Valorile aduc de asemenea consisten vieii unei persoane, ceea ce o ajut s realizeze un concept mai bun despre sine. Exist o legtur strns ntre valori, convingeri, atitudini i dezvoltarea unei etici a mediului nconjurtor. Ca educator, poi avea un impact pe via asupra elevilor ti introducnd strategiile educaiei mediului n predare. Calitatea mediului se reflect direct n vieile elevilor i a familiilor lor. Ajutndu-i s-i cunoasc drepturile ca ceteni, dndu-le puterea s acioneze i s simt c ei

conteaz, clarificnd legturile dintre sntatea individual sau familial i mediu, artnd legtura dintre veniturile personale i mediu, i trezindu-le interesul fa de lumea natural, poi aprinde o scnteie a proprietii personale n probleme de mediu. i nu-i face griji dac nu poi face totul aprinderea unei scntei este un nceput bun.