de la antonio sant'elia la lebbeus woods

5
DE LA SANT’ELIA LA LEBBEUS WOODS La inceputul secolului XX poetul Marinetti a incendiat mediile culturale ale lumii cu manifestul sau futurist… asta s-a intamplat in 1909. Nu doar el, ci si alti poeti, artisti, arhitecti au strigat impotriva unei lumi pe care ei o conisderau perimata, au strigat in favoarea unui nou pe care-l voiau cu orice pret. Vehementa lor nu a ramas neobservata. Chiar si azi, energia si dinamismul futurist continua sa impresioneze. In arhitectura Antonio Sant’Elia a militat, prin desenele sale, pentru o arhitectura dinamica, in continua schimbare, in accord cu lumea “moderna.” Asta se intamapla acum 100 de ani. Sant’Elia a murit tanar, dar desenele sale nu au murit. Intre timp, noi, societatea umana, am plonjat cu o viteza din ce in ce mai mare in “modernitate”,

Upload: ana-maria-radu

Post on 05-Nov-2015

7 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

-

TRANSCRIPT

DE LA SANTELIA LA LEBBEUS WOODS

La inceputul secolului XX poetul Marinetti a incendiat mediile culturale ale lumii cu manifestul sau futurist asta s-a intamplat in 1909. Nu doar el, ci si alti poeti, artisti, arhitecti au strigat impotriva unei lumi pe care ei o conisderau perimata, au strigat in favoarea unui nou pe care-l voiau cu orice pret.Vehementa lor nu a ramas neobservata.Chiar si azi, energia si dinamismul futurist continua sa impresioneze.In arhitectura Antonio SantElia a militat, prin desenele sale, pentru o arhitectura dinamica, in continua schimbare, in accord cu lumea moderna.Asta se intamapla acum 100 de ani.SantElia a murit tanar, dar desenele sale nu au murit.Intre timp, noi, societatea umana, am plonjat cu o viteza din ce in ce mai mare in modernitate, desi au fost si perioade de timp cand ori nostalgia, ori melancholia, ori constiinta unui fel de sfarsit si-au facut simtita prezenta cum altfel sa ne explicam fenomenul Post-Modernismului in Arhitectura?Insa Post-Modernismul, cu excesiva sa nostalige spre trecut a urmat sa aiba o replica, care nu a intarziat sa vina: la doar cativa ani dupa colorata prezenta in domeniul arhitecturii a Post-Modernismului, a explozie de o cu totul alta facture s-a produs pe scena arhitecturii lumii:DECONSTRUCTIVISMULIntr-un fel, ceea ce Post-Modernismul a incercat sa construiasca, pe ruinele unui trecut destul de superficial inteles, Deconstructivismul a dinamitizat, arncand la gunoi scenografiile paseiste.Un tip de imagine (scenografie) a fost inlocuit cu un alt tip de imagine (scenografie).Scenografia Post-Moderna a fost inlocuita de scenografia Deconstructivista.Si asa am incheiat secolul XX si am intrat in secolul XXI.Revenind la SantElia.SantElia a crezut, la fel ca si Walt Whitman, peste ocean, si in poezie, inMODERN, in MODERNITATE, in robusteatea unei lumi in care tehnologia va avea frumusetea ei bruta.Asta a fost credinta Futuristilor. Ei creadeau in agresivitatea, ei credeau chiar in razboi.Pozitia lor a fost dinamica, dar a neglijat alte aspect ale culturii, vietii si spiritului. Cu toate acestea, adevarul Futurist este unul valabil si azi. Modernul se opune sclerozei, se opune formelor inchistate, se opune academicului.Asta a facut SantElia. In credinta sa vehementa intr-un viitor modern, a propus imagini puternive, optimiste, imagini care si azi au vigoarea sui virulenta lor.Insa istoria lumii e mai complexa. De la apoteoza razboiului facuta de Futuristi, am ajuns azi, sau pana acum cativa ani, la apoteoza razboiului facuta de Lebbesu Woods, spre exemplu. Arhitectul American a fost probabil un om pasnic, cum probabil a fost si SantElia, la nivelul vietii lor personale, dar amandoi au protestat impotriva unei lumi statice, impotriva unei lumi comformiste.Exista insa o diferenta majora intre Santelia si woods si poate este diferenta intre inceputul secolului XX si inceputul secolului XXI.Secolul XX debuta cu un fel de incredere in modernitate, [pe care poate secolul Xxi cu greu o mai are.In adevar, cum poate o deconstructie sa evoke optimism?Daca e sa comparam imaginile propuse de SantElia si cele propuse de Woods, 100 de anu mai tarziu, ce vedem?Lumea imaginat de SantElia are inca coerenta, este o lume care inca crede in ea.Lumea propusaa de Woods este o lume fragmentat, aproape in stare de disolutie. Autorul ei nu mai crede nici in lume, nici in pozitia sa, ca artist, in interiorul ei. Un divort a avut loc. Arhitectul este fara casa intr-o lume adversa. E izolat si marginalizat, iar strigatul sau este un strigat in desert, mai mult decat al unui SantElia, care inca credea in participarea colectiva.Intre Utopia lui SantElia si Distopia lui Woods se situeaza 100 de ani de istorie umana.Imaginile propuse de ei poate ca acopera intreg spectrul de stari intre optimism si pessimism.Putem spune ca sunt doar imagin, dar ca si gravurile lui Piranesi, aceste imagini au schimbat si schimba lumea, in sensul ca, in plan cultural cel putin, o nou constiinta si-a facut si isi face loc, datorita lor.Aceste imagini nu sunt inoffensive si cu atat mai putin inutile.Ele sunt un semn de viata.Ele plang, rad, striga, canta, celebreaza, bocesc.Aceste imagini SUNT arhitectura, chiar daca arhitectura desenata.