De data asta votez

cu ci. Brătîanu !

Antanta ne dojeneşte că 'i-am bă­tut pc Unguri, cari ne provocaseră. Oare bunii şi marii noştri aliaţi ar fi fost mai 'mulţumiţi dacă Românii,cari au făcut sacrificii enorme de bani şi de sânge spre a lupta alăturea de dân­şii, s'ar fi lăsat să fie bătuţi de Ima­ginari şi dacă. astfel bolcevismul cri­minal ar fi triumfat în Europa cen­trală? !

Mustrările ce primim de la Paris sunt nedrepte şi jignitoare, şi sun­tem nevoiţi de data asta să, aplaudăm guvernul liberal care a 'răspuns cu demnitate unor admonestări nechib­zuite. •

Politica de rezistenţă preconiza­tă de d. Brătianu nu este, în definitiv, cum pretind adversarii săi conserva­tori, o politică de rîs...istenţă. Este pur şi simplu o politică de existenţa naţională liberă şi vrednică.

Prin politică de rezistenţă, nimeni nu s'a gândit fără îndoială să pornim război contra Franţei pe care o iubim îşi ii păstiăim recunoştinţă quand nieme nici să mobilizata bărcile din Cişmi-giu pentru a sdrobi flota anglo-ame-ricană. Ne dăm seama că am putea să fim striviţi ca p biată furnică subt căl­câiul formidabilei coaliţii a puterni­celor State subt flamura cărora am purtat războiul cu eroism şi jertfe ce au fost prea bine ştiute de ele, ca să, nu ni se recunoască azi după vic­torie dreptul la un tratament mai bun.

Politica de rezistenţă, de care s'a vorbit însemnează, de sigur să nu ne lă,săm a fi îngenuchiaţi şi năpăstuiţi mai cu seamă de aceia cari ne-au fost tovarăşi în clipele de restrişte şi cari, când se sărbătoreşte isbânda comună, par a uita într'un ungher România ca pe sărmana Cenuşereasa din basm, când surorile ei mai mari se duceau la baluri şi ospeţe.

Politica de rezistenţă ar fi o pro­testare energică şi mândră în numele dreptăţilor noastre nesocotite de că­tre aceia ce ne datorau ocrotire, o pro­testare stăruitoare, până când aliaţii de eri şi nădăjduim de totdauna, scă­paţi de atmosfera tulbure şi pătimaşe a momentului actual ce pune în con­flict atâtea interese, scăpaţi mai cu seamă de unele suggestiuni vrăjmă-şeşti subt înrâurirea cărora îşi ros­tesc verdictele, vor examina mai cu seninătate situaţia şi se vor încre­dinţa de echitatea cauzei româneşti.

Ca 'n satira lui Eminescu, orice gu­vern Român trebuie să. răspundă ca Mircea înfricoşătorului Baiazid, ori de unde ar veni ofensa şi nedreptăţi­t a : „eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi imamul", şi să, piară mai bine eu

fruntea sus, dacâi fr^iajo» fctîftjjt-du-se în pulbere.

Românii, oricare ar fi părerea ori­cui, nu trebuie să. simtă uiciun regret că, brava noastră oştire a intrat victo­rioasă, în Pesta, cetatea blestemată unde timp de un mileniu-s'au făurit lanţurile de grozavă robie a fraţilor Ardeleni. Ungurilor le trebuia o lec­ţie istorică si definitivă. Şi fiindcă era vorba de Pesta le-am dat-o după me-toada lui Pestalozzi, aplicându-leprin­cipiul pedagogic „pe copil sări... baţi din vreme de nu vrei ca să, te... bată".

Kiriak Napadarjan

Sonului vinului

Numărul viitor va fi pus în vân­zare Luni 25 August.

Pentru ieftinirea traiului... ...s'a recurs la mărirea salariului.

Mersi! Actualmente, Statul plăteşte lefuri de cinci ori mai mult decât în­casează, biruri. Remersi! Dacă eu, d-ta sau altul, simplii particulari, ani fi cheltuit de cinci ori mai mult decât ne produce munca şi averea perso­nală, de mult eram taxaţi de escroci şi 'nchişi la Văcăreşti. Pentru puţin ! Statul se desumflă, ca să (umfle func­ţionarii cari, la rândul lor rămân ias­că, în profitul negustorilor specula­tori, burdufi... de undelemn. Şi la mai mare!.. . până, or crăpa. Dacă Statul ar fi procedat tocmai de-an-doasele—fără. nici o aluzie — strân­gând puţin băerile chimirului, şi cre­dincioşii lui funcţionari, neavând de unde plăti actualele preţuri camă-, tăreşti, fără să vrea l-ar fi imitat. Şi-atunci... bineînţeles că, un zarzavat care se strică, de azi pe mâine, ar fi fost vândut cu preţ de cinci ori mai mic. Dar, fiindcă nici Statul, nici le­fegii nu vor să iefteuească traiul, hai să, 'ncercăm noi ăştilalţi, cari nu sun­tem nici una nici alta, dar de pe urmă cărora ambii trăesc. Pentru azi o mică reţetă în formă de dialog':

— Ai auzit?... Regia vrea să scum­pească, iar ţigările.

— Ştiu... şi i-am luat înainte : chiar ieri minam trimes hainele la unu care vindecă oile de râe spălându-le cu zeamă, de tutun. ~ —i Pentru Ce? ! i . '

Ca să, le spele. Tot nu mai pot eu cumpăra tutun să hune/. . . cel puţin să'l miros.

O reţetă care ar costa Statul patru­zeci de milioane anual minus în buget.

Şi nobilul le bea ca si golanul Ou păhăruţul, litra, sau ocaua: Ba %mii chiar te-ar bea §i cu sacaua Când până'n zori, la chef, le duci elanul.

In faţa ta valoare n'are banul, Arunci asupra minţii muşamaua, Şi, bietul om, salege cu... damblaua. (Uitaţi'Vti, de pildă, la Brezianu).

Iu joci un rol de primul rang în viaţă: De nai fi tu pe lume G. B'metti 0, n'ar mai seri Bra.şoave şi Sonete!

Şi-ar dispăreV. Furnica depe piaţă, Căci nici lui «Nenea Nae» —editorul. Nu-i merge, doar, cu apă azi... motorul.

0 Uz

Obişnuinţa a doua natură.

— Ai fost prins împărţind mani­feste incendiare în ziua când a avut loc greva generală... \

—. D-ie judecător... — Să taci din gu ră : destul ne-a

plictisit avocatul cRale! — D-le judecător... i — Pentru acest delict grav şi ţinând

socoteală că erai în stare de ebrie... — Ebreu, d-le judecător... — E,bri-e-ta-te! Ai înţeles?... Ju­

decata, ţinând seamă, că ereai beat, ţi-acordă circonstanţe atenuante şi te condamnă, la şease zile puşcărie...

— D-le judecător... — Ce - vrei ? | — Ziua de opt ore... puşcărie.

* Să na civilizăm !

D-nul Prefect al Poliţiei Capitalei va da ordin să; se afişeze pe calea Victoriei, strada cea mai umblată de boeri, escroci, cocoane, cocote şi pun­gaşi de buzunare, următoarea : .

ORDONANŢA 1) Când ploaca începe pe neaş­

teptate, publicul cu umbrelele e ru­gat a (se sui imediat în trăsuri sau au­tomobile, lăsând trotoarele libere pie­tonilor surprinşi fără umbrelă, porniţi galop în căutarea unui adăpost,

2) Felinarele vor fi prevăzute cu câte o (mică staţiune de telegrafie fără fir, pusă gratis la dispoziţia persoa­nelor grăjbife care până acum se o-preau locului minute întregi ca să, con­verseze în gura mare, făcând vizavi, fiecare pc marginea unui trotoar.

3 ) Doamnele şi domnişoarele care se plimbă câte patru-cinci în front, cot la cot, să nu uite că la spatele lor se găsesc alte generaţii capabile de progres... dacă, li se fa-cc loc să trea-t că înainte. i

4) Cetăţenii obicinuiţi să'şi sufle nasul cu degetele, li se vor per­mite şi'n viitor această, delicată ope­raţie, dacă vor poseda o batistă cu care să, şteargă murdăria făcută pe tţptcar. Nas D. Ţăranu

S i c t î r a V Nu ştiu 'n ce carte citit-am întâmplarea-asta hazlie. — Vreau francezii să introducă într'o nouă colonie Parlamentul. Ouvernorul a dat iute circulari Către toţi şefii de triburi din cuprinsul-acelei ţări, S'aleagă şi să trimeaţă, în termen să zic d'o lună, Oameni ca să'i reprezinte. Vor primi toţi leafă bună, In plus masă, locuinţă ş'alte multe înlesniri. A sosit în fine ziua prea solemnei întruniri Pe care chiar guvernorul trebuia s'o inaugureze, Cu fast, citind lin mesagiu al Republicei Franceze. Insă când intră 'n palatul proaspătului parlament, Decorat cu flori şi steaguri, ce văzu domn prezident? l in extravagant spectacol! Senatorii, deputaţii, Ţopâiau cu frenezie, sau se băteau ca turbaţii, Miorlăiau ca nişte mâţe, ori lătrau ca nişte câini, Unu 'n cap avea o oală şi c'o mătură în mâini . Urla că poart 'o coroană şi un sceptru, ş'b să fie Proclamat să cârmuiască o mare împărăţie, Pe când mai modest un altul, stând înlr'un ungher, năuc, Tăia felii cu briceagul şi rodea dintr'un p a p u c , Guvernoru-a 'nchîs şedinţa fără s'o deschidă. Ce se întâmplase oare? Iacă: Triburile'! trimesese Tălmăcind aşa porunca domnului guvernator, Toţi nebunii şi zevzecii din provinciile lor, De cari până'atuncea obştea îngrijea după putinţă, Ca să 'i întreţie Statui din oraşul reşedinţă! Dup'asemeuea 'ncercare, Franţa 'ndat'a renunţat Parlament să introducă 'n teritoriul anexat.

Eu, văzând de pe acuma ce candidaturi s'anunţâ, Zău mă prind că România în curând şi ea renunţă Sâ facă experienţa votului universal. Doamne sfinte ce-o să fie! Ce ghiveci naţional! Dat fiind bolcevismul care bântuie acuma ţara, De'ţi vedea că parlameptu'i presidat de madam Sinaia, De'ţi vedea «Omul de piatră leader printre deputaţi, ̂ Mutul de la Manutanţă în Senat, -— nu vă miraţi!

îeftenirea Traiului

Primim, prin poşta ultimă, o scri­soare cu marafet, scrisoare care uu poate proveni de la doktorul Krean* gă, fiind că subscriitorul pare om cu învăţătură ; nu credem să fie nici de Itd d. profesor Pitiş pentru că autorul are omenie ; barem de la Ban­ca Romînească nici vorbă că mu e, de vreme ce propunerea ce face e protiv-nică concepţiei de tovărăşie între stat, cu averea lui întreagă, şi câte un consorţiu de liberali cu un pumn de piţule, drept capital. Dar, de ici, de colo, a cutăruia sau a cutăruia altul, seri* soarea cuprinde lucruri interesante de aceea o supunem la judecata pu-i blicului.

Domnule Director,

Se caută, de atîta vreme, kelemekii l ief-tenirei traiului, şi nu- i dă de rost n imeni — cum în vremea v e c h e căutau alchimişt i i piatra filosofală şi găsiau, în fundul e-prubetei , ceeacc se chianţă pe ocol i te le album grqecum,

Contele de Tokirghiol

Şi problema e mai s i m p l i doci l 2 + 2 = 4 . De-o pi ldă: să se scoboare lefuri le Ia

n ive lu l dinnainte de război—şi toată da-ravera se pune pe rol i le .

Uit'-te: Dumneata, de exemplu , carele, cu 500

de lei s imbrie pe lună, trăiai ca un p i ş ă , ba pune-ai şi de-opartc preţ de un bo lo -b o c de şpriţ, nu poţi , acum, cu de trei ori atîta, să'ţi înnozi agonia de azi pe mîi i ic — pentrucă, de fiecare 50 la sută a-dăugaţi la onorariu, pungaşi i au scumpi t marfa,' în piaţă, cu 200 la sulă : cînd 'ţi s'a îndoit dumitale leafa, piraţii au întreit preţul ciş itului , şi c înd, cu chiu cu vai, s lăpînirea, înţe leg înd că, altfel, pui mina pe c iomag, 'ţi-a dat 150U în l o c de 500, bandiţ i i au făcut 600 de lei perechea de ghete. Cu proporţ ia asta, dacă, mî ine , 'ţi-ar da d. Kiriacescu 4000 de ie i pe lună. Du-mitrescu-Militari are să'ţi ia 80 de Iei pe ocaua de brînză.

Mai stupidă combinaţ ie decîl 'aşa,""nici că se poate .

Dar ia să se întoarcă s imbri i le la cota de anii trecuţi , şi să vezi c u m se îndreaptă treaba.

Nu crezi — nu e aşa '.' Ei, să raţ ionăm o ţ î rucă: Ai dumneata, se cli iamă, 500 pe lună.

Numărul viitor va fl pus în vân­zare Lun! 25 August.

Te duci să'ţi cumperi ghete. Escrocul îţi cere şase sute. Dai ? Se înţelege că nu, fiindcă, pe lingă ghete, îţi mai trebuie m i n e , carne, chir ie , jarpauale, fasole, chi­brituri şi etc. Te duci să'ţi faci straie. T î 'haru l cere 1200. Ii da i? 'Pes t e poate, îiitîi, că u'ai de u n d e ; şi, al doilea, că, pe l îngă zdrenţe, mai ai o mulţ ime de nevo i altele de satisfăcut, tot din cei cinci sute. Vrea nevasta să'şi facă un tailleur. Piratul cere 800 de lei. Cum o să plăteşti ?—că , renunţ înd Ia toate, trebuie să-i dai leafa, mai-ma', pe ţoala. Pe brînză, cere 14 l e i ? Nu poţi, din 500, să'ţi permiţ i aşa lux, pentrucă 'ţi mai trebuie , odată cu brînză, şi pî ine, şi pătlăgele, şi marule şi păstăr-naci .

Tot aşa cu fata d-Iui Kiriacescu dela Regie. Cînd cîştiga 3 franci pe zi, era să­tulă, fiindcă fasolea se v indea eu 25 de bani k i l ogramul ; şi era frumoasă, fiindcă nu'i dedea mîna să cumpere pomadă de buze, pomadă care dă gurei aspectul unui orificiu cu h e m o r o i z i ; şi era îmbrăcată pitoresc, pentrucă, având paralele numă­rate, uu punea pe ea zorzoanele groteşti cu cari îşi dă azi aspect de paparudă. Pe c înd acuma, cu 20 de lei pe zi, e n e m î n -cată, căci fasolea costă 5 le i ocaua, şi a-fară de fasole, mai trebuiesc, a l î tea; e desculţă, căci, cu 20 de lei pe zi, nu se pot cumpăra phete scumpe , şi bon jour ridicul de elegant, şi d'ale gurei, şi ce'i mai trebuie unei fete Ia casa ei.

Popa, pe urmă, crezi că, cu 1<3 lei pe lună, ar mai da 12 franci pe ocaua de caş —ori şeful de biurou dela Industrie ar mai plăti 400 de lei pentru c iuperca n e -v e s t i ? Ferească D u m n e z e u ! Ba, suni si­gur eă nici Zozo n'ar mai arunca Go de Iei pe perechea de ciorapi — fiindcă nici-Kiki, feciorul lui Răgălie. ca unul ce n'ar mai putea ciupi dela babacă mi i şi mi i din benel i su l dela vagoanele eu zahăr, nu 'i-ar mai număra vergurei 300 de iei pentru un cologiu.

Să răspund, acum, cu anticipaţie , la o-biecţ iunea dumitale : cum, domnule , dar ce s ă m ă n â n c e lumea, ce să îmbrace, ce să în­calţe, dacă, cu preţuri le de azi, ar primi leafa de anii trecuţi ?

S implu, domnule director. Dacă bandiţii n'ar şti că „are balta peşte", n'arindrăsni să plătească s c u m p ca să aducă mărfuri pe sprinceană—şi . dacă, odaia aduse,n'ar vedea că li se plăteşte cît cer, n'ar mai lua 000 de lei pe ghete cari îi costă, a-dusă în ţară, numai 70, sau 120 ne o pă­lărie care ţ ine, aşezată în raft, 27 de lei în cap.

Cît despre zarzavaturi , trei zile să n'ai cu ce plăti zece preţuri , şi să'mî zici mie „cuţu" decă nu te-o ruga olteanui să 'i le pr imeşt i pe ce apă nu curge.

Ţine pe slujbaşi o lună iară parale ca să ' ţ i e şi ei, pe briganzi, două săptămâni fără saltea, şi de nu s'o readuce târgul la f iz ionomia-i normală, aicea sunt.

Dar spune- i guvernului să reducă lefu­rile, în pragul alegerilor, dacă vrei să te trezeşti la Curtea Marţială!

Al dumitale de pe consideru(ie

Meleoner

Revista „ F U R N I C A " Proprietar : N. D. ŢĂKANU

Apare de doui ori pe sâptîmăr.ă i Lunea fi Vinere» Preţul: 50 bani îoa?a

Abonamentul: 50 leî pe an ; 25 lei pe ţosso lunt j 12.50 pe trei luni, plătit Înainte prin

mandat poşta!. Adresa i Revista ..FURNICA" ~ ButurffSiS

T e l e f o n 15/86

VIŢIUL PEDEPSIT.., DE S T A T De la i August, Regia a scumpit chibriturile.

— Cum, Jean, te-ai lăsat de fumat ?! — Fără să vreau, monşer. înţelegi: pentru o ţigare „intim" găseam eu oricând cinci­

sprezece bani; dar cincizeci de bani pentru o cutie cu chibrituri.,, jamaisl Desen rie F . Ş i r a t o

UN HOTELIER CINSTIT

— Ai!... d-îe vardist, ce dai?! — Nu ţi-e ruşine să protestezi, musiu?... Suntem singurii cari n'am

mărit preţul odăei: la noi tot douăzeci şi cinci... la spete o să te coste! Desen de F . Ş i r a t o

fi

POPESCU & Comp — Adaptări. -

M e n s sana In ccrpote sario.

Pasările călătoare ale groaznicului război european s'au reîntors la cul­cuşul lor : soldaţii americani şi-au luat sborul peste ocean făcând ca­dou Parisului ,„stade-;"le eonstruiite sub conducerea comandantului lor, ge­neralul Pershing. După, „epopeeamor-i ţei" , „serbătoarea muşchilor" — cum au botezat-o uni i : dreptul maşinei u-niane de a'şi perfecţiona „piesele" dând maximum de muncă, cu miiiu-înurn de cheltuială fizică. Acolo, în a-reneie Pershing, toate sporturile mo­derne s'au răsfăţat timp de îd lună şi (mai bine, în huetele vesele a sute de. mii de spectatori grămădiţi prin tri­bune. După ce-avx bătut Puterile Cen­trale, interaliaţii s'au... bătut între ei, prieteneşte şi cu voe bună,, cum chiar se cuvine între tovarăşi sinceri. S'au stabilit recorduri noi cari au doborât, recorduri vechi. Până şi ,,scrima" ca­valerilor medievali şi-a avut partea ei de triumf. Echipa română a exce­lat ; nobilul sport al armelor a fost bine reprezentat. Apoi s'a sărit, s'a fu­git şi s'a jucat, acest din urmă sport tiiud o combinaţie din cele două, dintâi. S'au aruncat greutăţi, s'au aruncat şi granate, în amintirea hidosului răz­boi. In orce caz, nimeni nu poate sus­ţine că, americanii au aruncat... banii pe fereastră, construind aceste arene. El vor rămâne ca un simbol, aducând mereu aminte omului că trebuie să dea copiilor lui puţin din îngrijirile ce dă, pisicei, găinei, câinelui sau al­tor animale de care toată ziua se ocu­pă. Corpul trebue să fie demn de cre-erul ce gă.zdueşte. Altfel rişci să pă­ţeşti ca Petrescu.

Amicu Petrescu, o namilă de om cât un felinar, discută aprins cu piperni­citul său prieten Popescu, sămânţă viitoare de viitori pitici. La un mo­ment dat Petrescu se supără :

— Dacă, mai scoţi o vorbă, te iau şi te bag în buzunar.

— In care caz—se răzbună promt Popescu—o să ai mai multă minte în buzunar decât în cap !

Copiii noştri. ...Discuţia ia proporţii fantastice

când s'amestecă şi prea marea dife­renţă, de vârstă. Astfel:

— T a t ă ! — Ce e, fiule? — Pentru ce când sufli în foc s'a-

prinde, iar când sufli în lumânare se stinge?

P U R W I O n Mâncare,,. s p i r i t u a l i .

iOnexu e flămând ca un lup şi muU ţumeşte lui Dumnezeu că nu-i antro­pofag : în ziua aceia oraşul Galaţi—de unde ni s'au trimes cele ce urmează— ar fi înumărat minimum doi locuitori mai puţini, doi prieteni cu cari s'a în­tâlnit pe drum şi-abia s'a putut re­ţine să nu sară să'i muşce de nas.

Aşa dar, Ionexu, nepulându-se în­ghiţi pee sine însuşi, intră într'uu restaurant la- modă, plin ca un ou proaspăt. Găseşti anevoe loc la o masă, bate cu inelul degetului inelar Stâng. !

— Cioc! cioc! - îndată,!—răspunde un glas din

depărţăiri. Cinci minute haos stomacal. Ionexu

repetă manevra : — Cioc! cioc!

indatăâă !—îl asigură din nou chelnerul pierdut în zări.

Trei minute pauză, în timpul că­ror ochii flămândului Ionexu, pro­babil ca să se distreze, încep să iasă din orbite imitând ochii melcilor când scot „coarne boereşti".

~- Cioc ! cioc ! — Vine! Alte cinci minute de incandescenţă,

epidermică : de foame, pielea lui Io­nexu s'a încins, dogoare de par'că, ar fi un pui la frigare.

— Cioc ! cioc ! — Vineee !—răsună lugubru vo­

cea din pustiu. Desperat, Ionexu răcneşte (hrana

fiarelor) : — Ţa l ! Cel chemat soseşte grăbit, ca şi

cum ar fi tras cu sfoară. înarmat c'un creion, gata să, Scrie pe carnet îih treabă : ţ

— Ce aveţi ? • l i - De două ori „vine" şi de două

ori „îndată",—mărturiseşte adevărul Ionexu, în hohotele de râs al vecinilor cu masa. • 1

A râs şi t a lu l ; după, care „criza" clientul flămând a fost servit co­pios, ca la o pomană, ţigănească.

Poşta Redacţiei. Primim cu plă­cere oferta uv. < .

Nae D. Ţăranu

asoc ia ţ ia „ F u r n i c a " Se angajează a face transporturi

de ori-ce natură în ţară şi Capitală, cu camioane automobile, fiecare putând duce până Ea patru tone.

Adresa: N. D. ŢĂRANU Caiea Gri viţei 96 (Etaj. stânga).

Numărul viitor va îi pus în vân­zare Luni, 25 August

Liber ta tea , . . Comerţului Un decret-lege apărut deuiijăr-zi pro­

clamă zahărul aliment de primă nece­sitate, cum ordonanţele lui von Tuelff decretau că, tibişirul e chininjă. Desco­perirea, întru cit priveşte ştiinţa, nu ne-ar atinge; dar comandirofea mi­nisterului de industrie hotărăşte, în a-celaş timp, că, ne mai fiind, cu înce­pere de alaltă-eri, obiect de lux, za-ză,rul intră în comerţul liber. Aceasta parte a decretului ne mai îngreunează, o toană viaţa.

Pînă aci, cită vreme, adică, zahărul intra în categoria ciorapilor de mă­tase, a cerceilor de aur şi a culoţilor de batistă, nu'l importa, într'adevăir, de cît Banca Romînească, şi nu'l vin-dea-în detaliu de cît, cu patru galbeni ocaua de kil, Dumitrescu-Militari şi isnafii din imediata apropiere a gu­vernului.

Ca înlesnire pentru public, însă» mădularele cari dau, d-lui Petrescu, mînă. de ajutor ca să se odihnească pe scaunul pe care '1-a trântit stâ-pînirea, ne strecurau, pe din dos, cu traista, zahăr, cu preţ redus—şi con­curenţa pe care o făcea Pascu şi cei-1-alţi Velceşti ai primăriei, ne uşura existenţa—unde mai pui că, atunci dud vindeau cu ridicata, siliau pe pira­ţii de la băcănie să coboare şi ei pre­ţurile cît de cît.

Acum, dacă nu mai e obiect de lux, nu '1 mai vînd cei de la primărie—şi claca nu mai şed conţiiiii la tarabă, a-dio concurenţă,!

Decretul prin care se pune zahă­rul în comerţul liber, ca iaurtul şi ca gogoşile de ristic, rămîne, ca pacos­te, să, fie socotită ca una din plăgile de cari pătimeşte Romînia Mare,

înainte de 48, ţiganii, ca robi, uu erau luaţi la oştire. După. revoluţie, însă, chici s'au emancipat baragladi­nele, s'a desfiinţat, prin faptul li­bertăţii, acest capitis diminutio — şi ţiganii, ca tot romînul, au început săj fie prinşi cu arcanul şi duşi la taft, unde'i tundea pe tobă şi'i îmbrăca dorobănţeşte.

Sandu Mărgea, bucătar la pitarul Zamfir, din Dobroteasa, căzuse la lo­terie : îl prinseseră, slujitorii agiei pe la biserica Vergului, îl legaseră fe­deleş şi, înţepenit în uniformă, de fe­rentar, îl ţineau, ca să, nu fugă, în beciul isprăvniciei, pîn s'o deprinde cu viaţa mîndră, de apărător al pa­triei.

Ţiganca, după ce '1 căutase, ca pe buriana de leac, pretutindeni, dă, pes­te el la zăbrelite arestului poliţienesc :

— Da, tu, ma, mangositule — ce c'aţi .acolo, ina?, i • ; ;

— Iaca, zice Sandu, şi'J podideşte un parapon de'i se sbătea, ca de fri­guri, capul pieptului, j

P U Я N 1 О А — Ce e, !.OJ»J cu tiue? mai iuit*flbă

muierea ; ai furat? ai «mortt-?—ce«ai tăcut, Sandule, lei ca, dă te chinuiesc aşa ca pe oţii de cai?

— Uit'-te ! oftează ţiganul de'i tros niau căpriorii; uit'-te, am ajuns de rîs de cînd cu liberţaua: m'a 'mbrăcat ca pe rumîni!

Şi, zicînd, \s'a pus pe pl'îns, ca copiii, Sandu JVlă.rgea.

Mandache Cobrarul

Liga consumatorilor — Uf! am scăpat de belea,—îşi

zise dl. Tase Clipici când dete cu o-chii în gazetă de invitarea repetată pe fiecare coloană,: ,,Inscrieţi-vă în Li­ga consumatorilor!" — Ce înţelegea însă dl. Tase prin eselamaţia sa in ftetto? Aceasta o esplică. la cea mai apropiată întrunire a partidului în care, după cum ştim, prezidează pe amicii săi politici şi personali: Bum-buleţ, lbriceanu, Pripăşeanu, Munte-verzeann, etc. (unde menţiunea ele. e pusă, numai meutru a completa este­tica frazei):

— Fraţilor, le zise,—acuma după ce partidul nostru e constituit defi­nitiv : aveţi şef, avem program şi număr de idei, îmbrăţişând toate prin­cipiile şi toate directivele vieţii pu­blice moderne,—rolul lui, adică al partidului vreau să, zic, este terminat. Ne-ar mai rămînea numai să aşteptăm chemarea noastră, la putere, dar cum din cauza intrigilor de culise a adver­sarilor noştri, Coroana n';a putut să ia notă de constituirea partidului ce prezidez, am opinat ca să. fuzionăln...

— Cu guvernul! întări cu convin­gerea Bumbuleţ, Nae.

— ...Aşa aş fi zis şi eu, urmă dl. Tase', dacă n'ar fi o mică piedică, a-dică...

— Principiile! tuşi grav lbri­ceanu. , >

—- Da, mai întâi principiile, şi al doilea faptul că, noi am primi poa­te la rigoare să, fuzionăm cu guver­nul, dar nu vrea guvernul să fuzio­neze cu noi... Deci dar zic, să urmăm ca orice bun român, invitării ce ni se face, şi să, ne înscriem1 în bloc, în­treg partidul, cu şef, cadre, membri, program şi număr de idei, hi... „Liga consumatorilor!"

— Ura! mă 'nscriu cu entuziasm! strigă, Bumbuleţ ;—sunt din timpuri imemoriale cel mai convins consu­mator din România !

— Bine, „Liga consumatorilor",— aprobă şi lbriceanu, cu mai puţin en-tiusiasm,—dar... ce ne dă să consu­măm ?

—- (Nu v»rbi prostii, dragă.- Liga

asta c irthwii«iata pwitru ca s-a lucra" ze... ; -j • ,

Cu ce ? — Cum, cu ce? Cu puteri unite! — Bine, şi... lucrează? — Păi cum nu?—A ales până a-

cuma coaiitete în toate oraşele prin­cipale ale ţării, precum şi comisii...

— Comisii de aprovizionare? — Nu. Comisii cari să prezinte gu­

vernului memorii, ,prin cari... — Aşa e, că. guvernu săracii, ino-

ţent cumu-i nu ştie... — Şi vezi d'aia. , — Bun. Şi; acuma, fiindcă toate

hotărârile virile se consfinţesc, după vechiul obicei românesc, cu...

—• ...Aldămaş... — Cu cinste, care să v*ă zică, hai

să ne cinstim. Şedinţa continuând şi luând sfâr­

şit la cârciumă, se constată, la plată— că... Mircea a mai scumpit vinul cu un leu.

— Da' de ce, domnule? — Apoi, dacă acuma s'a. făcut „Li­

ga consumatorilor", înţelegi dumnea­ta că. viaţa negustorului devine mai grea, şi... vezi d'aia.

— Cel puţin nu se poate zice că „Liga consumatorilor" n'a început să dea roade...

— Decât numai, că, le plătim mai scump ca înainte...

\ Ion Grămăticu

C U S U T E C U A Ţ Â A L B A

Şă-mi daţi voie să trag semnalul de a-larmă (fără să plătesc amenda prescrisă de regulamentul Căilor ferate române) şi să strig desperat : se duce pe copcă uni­tatea noastră naţională!

Intr'nna din e'ele mai importante pro­bleme de politică internă, problema circu-laţiunei publice, noi, cei din vechiul Regat, nu ne înţelegem cu fraţii de peste Car-păţi. Mergem pe acelaş drum,., dar ne cioc­nim. Ba, mai mult decât atât, Românii de subt administraţia nonă a d-lui Itiliu Ma-niu nu se potrivesc în părere, în privinţa aceasta nici cu basarabenii, de vreme ce d. Inculeţ, care mergea cu viteza a treia pe şoseaua Sibiului s'a ciocnit deunăzi des­tul do grav, cu automobilul unui fruntaş al Ardealului.

Pricina neînţelegeri lor e de altfel destul de gravă. Noi (în drumul nostru spre pro­gres) ţinem pe dreapta, iar fraţii ardeleni, obişnuiţi ca pe vremea regulamentelor, o ţin pe stânga. In asemeni condiţiuni, după cum se Vede, conflictul e inevitabil. Din fericire, până amin nu s'a întâmplat nici un accident «serios» (mă prăpădesc după accidentele... glumeţe) şi nici d. Inculeţ nu s'a ales cu altceva decât cu spaima şi cu un automobil stricat... po socoteala Sta­tului.

In viilor s g pot întâmpla însă carambo-1 ai uri mai neplăcute. D. Ionel Brătianu, fiindcă e bucureştean (dela Florina) o ţine, în politica externă po dreapta, D. Octavian

Numărul vi i tor va fl pus în vân ­zare Luni 25 August.

Goga măcar cu e u m b l a t prin străinătăţi, o Una pe stânga... Şi aşa mal departe, D. [orga trage «hăîe», d Vasile « o l d i ş o ţine cea'. Consiliul dirigoul vrea s'o ia în spre

Cluj, guvernul vrea să mute capitala la Calaţi, iar d. Const. Pietrarii vrea să o pornească eu Bucureşti i spre Giurgiu, ca să-1 facă port la Dunăre...

Marele Sfat Naţional clin Sibiu votează legea electorală pe comune, d. Vintilă Bră­tianu ne-a dat votul universal pe listă, ne­gustori i din Brăila vor să pornească cu marfă pe malurile Oltului, şi nu dă. voie «resortul respective» dacă nu te rogi eu că­ciula în mâini de un permis de... import, dela Predeal până la Braşov. Vrei să te însori la Oradea mare, după ce te-ai lo­godit la Ploeşti, şi te trezeşti că ordonanţa numărul 7777 a Consiliului dirigent nu permite căsătoria «fraţilor» din România veche pe pământul «unit» al Transilvaniei , Banatului şi ţinuturilor ungurene. Şi ră­mâi, nenorocitul© în concubinaj, pentrucă, după cum spuneam mai sus , noi o ţ inem pe dreapta [şi noii cetăţeni ai României, mari, o ţin pe stânga...

E drept că o ordonanţă recentă a Con­siliului dirigent, numărul 8888, dispune ca şi pe partea cealaltă a Carpaţilor, să se ţină tot pc dreapta, ca şi în restul ţârei, dar se vede că lumea nu e... dispusă să se conformeze acestei dispoziţii .

Dovada cea mai bună este întâmplarea de mai jos , petrecută chiar subsemnatului intr'nna din croitoriile din Cluj, unde in­trasem pentru a-mi comanda o pereche de pantaloni noui. Mi-am ales ştofa, am sta­bilit un «preţ maxima!» cu patronul, dar când uă-mi ia d. Rosenthal şi măsura cu­venită, h i ' a m trezit întrebat, pe un ton c iudat:

— Mă rog, domnule doctor, când mer­geţi pe strs(tă o ţineţi pe dreapta, sau pe stânga ?

Mărturisesc, nici azi nu pricep rostul a-cestei întrebări bizare...

Ziarele au anunţat zilele trecute că d. Curalivu şeful <-vâmeb din Predeal a con­fiscat o «contrabandă» de peste două mi­lioane de coroane.

Un lucru, mai întâi, pe care nu tni-1 prea lămuresc. Ce caută vama la Predea!, când slavă Domnului şi Dorobanţului, am mu­tat cam de multişor graniţa hăt departe, tocmai subt Tisa, şi- cum reuşeşte să facă cineva contrabandă de bani în mijlocul a-celeiaş ţări ? Dar se vede treaba că şi a-eeastă dulce dovadă a «unităţei naţionale» face parte tot din seria surprizelor prin­cipiului: -ţine-o pe dreapta că eu o ţin pe stânga!»

In orice caz, felicit pe d. Guralivii pen­tru frumoasa lovitură pe care a făcut-o. Să te cheme Guralivii şi să fi totuş un bun vameş, iată un record puţin obişnuit. Dacă îşi desminte în chip atât de strălucit nu­mele pe care îl poartă, aş propune ca d. Guralivii să fio numit director la Sigu­ranţă: cele mai discrete secrete de Stat ar fi în cea mai bună pază. Pentrucă, vorba aceea, să te ferească Dumnezeu da bătaia ciungului, de.,, umbletul şchiopului şi de discreţia Guralivului !

Sandy

Ni s e aduce ia cunoştinţă că'n multe localităţi din provincie „Furnica" e s t e vândută 75 bani foaea. Rugăm cititorii de-a o plăti numai cu 50 bani şi a ne înştiinţa imediat, printr'o carte poş­tală, când ii s e cere mai mult, spre a lua cuvenitele măsuri.

V