Curs 1

3.10.2013

Tematica :

a)-persoanlitatea juridica a UE care porneste de la delimitari conceptuale,obiective, valori si competentele UE

b)- principiile ordinii juridice a UE

c)-procedurile de adoptare a acetelor juridice a UE(ordinare si speciale)

d)-controlul judiciar- actiunea in carenta( inactiunea unei comisii care ar trebui sa actioneaze dar nu o face) - actiunea preliminara/prealabina/ in interpretare

-actiunea in raspundere contractuala/ extracontractuala

e) procedura de infringement- in cazul neaplicarii de catre stat a unei norme a UE

f) dimensiunea juridica a politicii UE

g) elemente de drept concurential al UE – reguli care se adreseaza intreprinderilor

!!!testele- in saptamana a 6-a si a 12-a

Bibliografia :

-MUE

- dreptul comunitar al afacerilor- 2006

•

1

1. Personalitatea juridica a UE

Pana la 1 decembrie 2009 defineam UE ca acea entitate sui generis care beneficia de o personalitate juridica emergenta si care in existenta sa se sprijinea pe cei trei piloni (comunitar, politica externa si de securitate comuna si justitie si afaceri interne- 1997 devine in cooperare judiciara si politieneasca in materie penala). Personalitatea juridica pana in 2009 apartine pilonului comunitar. Dupa 1 dec 2009, cei trei piloni devin politici ale UE, prin tratatul de la Lisabona , UE dobandeste peronalitate juridica , devenind in acest fel subiect de drept international care se substituie si ii succede CE. Un astfel de subiect de drept international prezinta urmatoarele caracteristici:

• Membri ai UE sunt statele care sunt subiecte de drept international

• UE fiind un subiect special de drept international reuneste atat caracteristici apartinand staleor, cat si Organizatiilor Internationale

• S -a constituit in temeiul acordului de vointa exprimat de catre statele membre prin actul de infiintare- Trataul de la Maastricht modificat prin Lisabona, ramanand Tratatul privind UE

• Este o entitate internationala care are o ordine juridica proprie si un sistem institutional propriu, iar ambele, atat ordinea cat si sistemul sunt atipice, non-clasice .

O consecinta a personalitatii juridice pe care a dobandit-o consta in faptul ca acesta este abilitata sa incheie acorduri internationale in domeniile sale de competenta. Aceesti personalitate juridoca permite UE sa aiba un buget propriu, functionari si sedii ale institutiilor infiintate.

O consecinta este data si de faptul ca UE poate incheia contracte, poate deveni parte la acte de drept international si poate infiinta misiuni diplomatice.

Dobandirea de catre UE a personalitatii juridoce este rezultatul unei exigente care a aparut in timp si prin care a fost stabilita necesitatea consacrarii uni regim juridic pe care UE l-a dobandit cu raportare la planul international generral, universal, dar si cu trimitere la planul regional european. In acest fel personalitatea juridoca a Ue contribuie la ameliorarea perceptiei uniunii si a capacitatii sale de actiune, favorizand activitatea atat in plan politic , cat si in plan juridic , la nivel bilateral ori multilateral.

Posibilitatea de a stabili raporturi juridice cu alte entitati inernationale oferind cetatenilor statelor membre(cetateni europeni) o identitate proprie, legata de aceea a UE.

2

In urmatorul rand, o personalitate juridica in mod evident constituie un element esential , care contribuie la identificarea si stabilirea unui sistem de protectie a drepturilor fundamentale la nivelul UE.

Personalitatea juridica a UE contribuie la inlaturarea unor disfunctionalitati care erau date de structura pe piloni a existentei UE.

Tratatul de la Lisabona este o declaratie privind personalitatea juridica a UE si care precizeaza ca acest fapt , adica instituirea personalitatii juridice , nu o va autoriza in niciun fel sa legifereze sau sa actioneze inafara competentelor care ii sunt stabilite, conferite de catre statele membre prin Tratate( Declaratie nr. 24 anexata Trataului de la Lisabona).

2. Obiectivele UE

Potrivit art. 3 din TUE- fost art 2 al Tratatul de la Maastricht, UE urmareste sa promoveze pacea , valorile sale si bunastarea popoarelor. Ue ofera cetatenilor sai un spatiu de libertate, securitate si jurisdictie, fara frontiere interne in care este asigurata libera circulatie a persoanelor in corelare cu masurile adecvate privitoare la controlul frontierelor externe, dreptul de azil la care se dauga imigrarea si prevenirea criminalitatii, respectiv combaterea acestui fenomen.

Ue instituie o piata interna, acesta actioneaza pt dezvoltarea durabila a Europei intemeiata pe o crestere economica echilibrata si pe stabilitatea preturilor , pe o economie sociala de piata cu grad ridicat de competivitate care tinde spre ocuparea deplina a fortei de munca si spre progres social si spre un nivel inalt de protectie si imbunatatire a calitatii mediului.

Acesta promoveaza cu respectarea celor de mai sus progresul stiintific si tehnic. In egala masura, UE combate excluziunea sociala si discriminarea in orice fel , promoveaza astfel justitia si protectia sociala, egalitatea intre femei si barbati, solidaritatea intre generatii si protectia drepturilor copilului, coeziunea economica, sociala si teritoriala, respectiv solidaritatea intre statele membre. Tot UE respecta bogatia diveristatii sale culturale si lingvistice, vegheaza la protejarea, dezvoltarea patrimoniului cultural european, instituie o Uniune economica si monetara a carei moneda unica este euro si actioneaza in planul relatiilor internationale , contribuind la pacea ,securitatea, dezvoltarea durabila, respectarea princ Cartei ONU etc. Toate acestea sunt realizate in functie de atributiile prevazute prin tratate.

3

CURS 2

10.10. 2013

Principiile care guverneaza relatia dintre DUE si statele membre

A nu se confunda astea cu principiile care reglementeaza activitatea institutiilor UE.

Principiile UE:

• A.Principiul cooperarii loiale- este consacrat in art 4 din TUE, acest principiu a fost consacrat anterior de catre art 10 TCE, fara a fi mentionat.

Definitie: in virtutea acestui princ UE si SM se respecta si se ajuta reciproc in indeplinirea misiunilor care decurg din tratate.

Obligatiile SM in virtutea acestui principiu:

• Statele membre adopta orice masura generala/ speciala pt indeplinirea obligatiilor care degurg din tratate sau care rezulta din actele institutiilor UE. Acesta obligatie poate sta la baza introducerii de catre COM sau de catre un alt stat membru impotriva unui stat membru a actiunii in constatarea neindeplinirii ologatiilor asumate prin tratate(art 258-260 TFUE)

• Statele membre faciliteaza indeplinirea de catre UE a misiunilor sale si se abtin de la adoptarea oricarei masuri care ar pune in pericol realizarea obiectivelor UE. Aceasta obligatie prezinta relevanta in materia politicii externe si de securitate comuna , conform art 24 din TUE, care dispune ca statele membre sprijina in mod activ si fara rezerve PESC in spiritul loialitatii si solidaritatii reciproce si respecta actiunile uniunii in acest domeniu.

CJUE a pronuntat numeroase hotarari care consacra principiul cooperarii loiale inca de la inceputul constituirii CE statuand ca statatele membre au obligatia de a face totul pentru a asigura efectul util al DUE( hot. 30/70). Acest principiu este analizat in doctrina alaturi de principiul prioritatii DUE in raport cu dreptul national, principiu consacrat de jurisprudenta CJUE , precum si de tratatul de la Lisanona in Declaratia nr 17 cu privire la suprematie.

In cadrul aceluiasi art 4 din TUE a fost consacrat pt prima data principiul egalitatii satelort membre, conform caruia UE respecta egalitatea statelor membre , precum si identitatea lor nationala, functiile eesntiale ale statului iar securitatea nationala ramane responsabilitatea exclusiva a fiecarui stat membru.

4

• B.Principiul atribuirii de competenta(delimitarii de competenta)- art. 5 alin 1 si 2 din TUE.

Definitie: in baza acestui princ, UE actioneaza numai inlimitele competentelor care i-au fost atribuite de SM prin tratate pt realizarea obiectivelor stabilite prin aceste tratate.

In consecinta, orice competenta care nu este atribuita uniunii prin tratate ,apartine statelor membre.

Declaratia nr 18 anexata la tratat subliniaza modul in care sunt delimitate competentele intre UE si SM in baza art. 4,5,6 din TFUE.

Declaratia nr 24 care consacra personalitatea juridica a UE prevede ca acesta personalitate juridica nou- dobandita nu va autoriza UE sa legifereze sau sa actioneze inafara competentelor care ii sunt atribuite de catre SM prin tratate.

Art 3 alin 6 din TUE prevede ca UE isi duce la indeplinire obiectivele in functie de competentele care ii sunt atribuite prin tratate. El era mentionat in tratatele anterioare fara a aparea expresis verbis cu acesta denumire . In baza acestui principiu, UE dispune in mod unic si limitativ de competentele care ii sunt atribuite prin tratate , dovada fiind faptul ca pt revizuirea tratatelor se solicita unanimitatea SM, conform art 48 din TUE.

• C. Principiul subsidiaritatii- art 5 alin 3 din TUE.

Definitie: conform acestui princ in domeniile care nu sunt de competenta sa exclusiva, UE intevine numai daca si in masura in care obiectivele actiunii preconizate nu pot fi realizate in mod satisfacator nici la nivel central si nici la nivel regional si local, dar datorita dimensiunilor si efectelor actiunii preconizate acsetea pot fi realizate mai bine la nivelul UE.

. Este consacrat alaturi de principiul proportionalitaii in Protocolul 2 anexat Tratatul de la Lisabona care prevede modul in care aceste 2 principii sunt respectate in momentul adoptarii actelor legislative de catre UE. El nu a fost consacrat de la inceoput in tratatele comunitare , el apare mult mai tarziu , este conscrat prin Actul unic europen in domeniul politicii de mediu .

Tratatul de la Maastricht este cel care introduce in mod oficial acest principiu in beneficiul cetatenaului in conditiile in care aceslai tratat este cel care introduce cetatenia europena si drepturile consacrate si garantate cetatenilor statelor mambre. In stransa coreltie cu el trebuie analizat si art 352 din TFUE care introduce o asa numita clauza pasarela potrivit careia in cazul in care o actiune a UE e dovedeste necesara in cadrul politicilor definite in tratate pt a atinge unul din obiectivele mentionate in tratate , fara ca acestea sa fi prevazut atributiile neceesare in acest sens, Consiliul adopta cu unamimitate masurile corespunzatoare.

Protocolul nr 1 anexat Tratului de la Lisabona care stabileste rolul parlamentelor nationale in procedura legislativa a UE prevede analizarea intrunirii elementelor necesare aplicarii

5

principiului proportionalitatii. Elementele care trebuie avute in vedere pt aplicarea acestui principiu sunt prevazute conform art 5 din protocolul nr 2 in fisa detaliata care insoteste orice proiect legislativ ce urmeza a fi adoptat la nivelul UE , fisa detaliata cuprinzand elemente care sa permita :

1. evaluarea impactului finaciar al propunerii in cauza

2.evaluarea indicatiilor unei directive asupra reglmentarilor care trebuie puse in aplicare de catre SM in urma transpunerii directivei

Motivele care pot justifica interventia UE in baza principiului subsidiaritatii trebuie sa se bazeze pe indicatori calitativi si cantitativi. CJUE se poate pronunta asupra respectarii principiului subsidiaritatii prin intermediul actiunii in anulare conform art. 8 din Protocolul nr. 2, putamd dispune anularea unui act legislativ adoptat la nivelul UE cu incalcarea principiului subsidiaritatii .

• D.Principiul Proportionalitatii- baza legala este art . 5 alin 4 din TUE. Protocolul nr 2 anexat trat de la lisabona .

Definitie: in baza principiului proportionalitatii actiunea uniunii nu depaseste in continut si forma ceea ce este necesar pt realizarea obiectivelor tratatelor .

Protocolul nr 2 precizeaza in mod clar ca orice proiect legislativ adoptat la nivelul UE trebuie sa fie motivat in raport cu principiul subsidiaritatii si proportionalitatii. Acelasi tip de fisa detaliata privind respectarea princ subsidiaritatii in momentul adoptarii unui act legislativ, trebuie sa fie elaborata si in raport cu principiul proportionalitatii. In doctrina se considera ca principiul proportionalitatii si principiul subsidiaritatii reprezinta un corolar al principiului atribuirii de competente.

Competentele UE

Baza legala:art 2- 6 din TFUE.

Tratatul de la lisabona este cel care a introdus pt prima data o lista a competentelor UE si S M , anterior revenindu-i CJde la Luxemburg sarcina de a stabili tipul de competenta de care dispune UE in anumite domenii. Exita 3 mari tipuri de competente:

-exclusive ale UE

-partajate intre UE si SM

-de sprijinire , completare si coordonare a actiunii statelor membre(competente rezervate statelor membre).

6

Declaratia nr. 18 este cea care delimiteaza competentele UE , insa acesta are un caracter decalarativ avand un rol mai mult politic.

Competenta UE in materie de PESC -precum si in materie de politica de aparare comuna, art . 2 alin 4 din TFUE precizeaza ca UE este comptenta sa defineasca si sa puna in aplicare o politica externa si de securitate comuna , inclusiv sa defineasca o politica de apareare comuna. Asadar, nu se precizeaza expresis verbis care este tipul de competenta de care UE dispune in materie de PESC , insa din interpreatrea tuturor dispozitiilor din TUE si TFUE cu privire la acesta politica rezulta ca actiunea UE a devenit mult mai extinsa odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de Lisabona.

• Competenta exclusive- Art 3 TFUE

Definitie : in baza acestui tip de competenta numai UE poate legifera si adopta acte juridice cu fort obligatorie , statele membre putand sa adopte astfel de acte numai daca sunt abilitate in acest sens de catre UE.

Domeniile in care UE dispune :

1. Uniunea vamala

2.Normele privind concurenta neceesare functionarii pietei interne

3. Politica monetara privind statele membre a acaror moneda este euro

4. Conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul pol comune privind pescuitul

5. Politica comerciala comuna

6. Incheierea unui acord international in cazul in care :

a) acesta incheiere este prevazuta de un act legislativ adoptat de institutiile UE

b) acesta incheiere este necesara pt a permite UE sa-si exercite competenta interna

c) acesta incheire ar putea aduce normelor comune atingere sau ar putea modifica domeniul de aplicare al acestora

2) Competenta partajata- Art 4 TFUE

Definitie: in baza acestui tip de competenta ue si statele membre pot legifera si adopta aacte jur obligatorii .

Conditiile exercitarii competentei de catre statele membre:

7

-Statele membre isi exercita competenta in masura in care UE nu si-a exercitat comp

-Statele membre isi exercita competenta in masura in careUE hotarat sa nu-si mai exercite competenta proprie

Domeniile in care ue si st membre isi exercita o competenta partajata:

• piata interna-cele 4 liberati fundamentale

• politica sociala pt aspectele definite in tratate

• coeziunea economica,sociala si teritoariala

• agricultura si pescuitul( cu exceptia conservarii resurselor biologice ale marii)

• mediul

• protecta consumatorilor

• transporturile

• retelele transeuropene

• energia

• spatii de libertate, securitate si justitie

• obiectivele comune de securitate in materie de sanatate publica pt aspectele definite in tratate

De un alt tip de competenta partajata dispune UE in domeniile cercetarii , dezvoltarii tehnologice si spatiului, in special pt definirea si punerea in aplicare a programelor specifice acestor domenii. Deasemenea UE dispune de competenta si in domeniile cooperarii pt dezvoltare si ajutorului comunitar , pt a intreprinde actiuni si pt a duce o politica comuna.

3) Competentele de sprijinire , coordonare sau completare -Art 6 din TFUE

• Protectia si imbunatatirea sanataii umane

• Industria

• Cultura

8

• -turismul

• Educatia, formarea profesionala,tineretul si sportul

• Protecta civila

• Cooperarea administrativa

Art 5 din TFUE si art 2 alin 3 din TFUE precizeaza ca statele membre isi coordoneaza politicile economice in cadrul UE.

UE ia masuri pt a asigura coordonarea politicilor de ocupare a fortei de munca ale statelor membre in special prin definirea acestor politici. Totodata UE poate adopta initiative pt a asigura coordonarea politicilor sociale ale statelor membre.

CURS 3

17.10.2013

Procedurile de adoptare a actelor juridice ale UE

• Procedura ordinara- Sediul materiei este art. 294 din TFUE. In toate cazurile in care tratatele UE fac trimitere la procedura legislativa ordinara pt adoparea unui act se vor

aplica prevederile art. 294 din TFUE.

• Initiativa legislativa- partine Comisiei in calitate de excutiv al UE. De la acesta regula fac exceptie actele care cad sub incidenta domeniilor precis determinate prin tratate, ex: domeniul privind cooperarea judiciara in materie penala la care se adauga cooperarea politieneasca. In cazul procedurii urmate retinem ca, atata timp cat Consiliul nu a adoptat o hotarare privitoare la actul juridic respectiv, Comisia isi poate moficica propunerea pe intreg parcursul etapelor care conduc la adoptarea unui astfel de act.

Etapele:

• Prima lectura - dupa primirea propunerii legislative de la Comisie, PE adopta propria pozitie in raport cu acesta , pozitie pe care o transmite Consiliului. Acesta din urma , in cazul in care aproba pozitia formultata de catre PE , adopta actul cu precizarea potrivit careia redactarea corespunde pozitiei PE.

In situatia in care pozitia PE nu este aprobata de catre Consiliu, acesta adopta o noua pozitie privitoare la continurtul actului in prima sa lectura si o transmite PE. De asemenea Consiliul informeaza PE cu privire la motivele care au determinat conduita

9

sa in prima lectura, si bineinteles Comisia la randul ei informeaza PE privitor la opinia pe care o are in materia care face obiectul adoptarii actului juridic respectiv.

• A doua lectura -in cazul in care in termen de 3 luni de la data transmiterii pozitiei Consiliului in prima lectura , PE o aproba sau nu se pronunta , actul respectiv se considera adoptat cu formularea care corespunde opiniei Consiliului. In situatia in care PE cu majoritatea membrilor care il compun respinge opinia Consiliului, actul propus este considerat ca fiind neadoptat. Este prevazuta si o a treia posibilitate pe care o are PE in acesta etapa a procedurii legislative, si anume aceea in care co-legislativul, adica PE propune cu majoritatea membrilor sai modificari la opinia Consiliului. In acest caz, textul asa cum este modificat se transmite Consiliului si Comisiei(care emite un aviz) cu privire la aceste modificari. In termen de 3 luni de la primirtea modificarilor, PE si Consiliul hotarand cu majoritate calificata adopta modificarile iar actul se considera aprobat. Este posibil ca modificarile propuse de PE sa nu fie acceptate de Consiliu, caz in care presedintele Consiliului in consens cu presedintele PE convoaca Comitetul de Conciliere in termen de 6 sapatamani.

Consiliul hotaraste in unanimitatea cu privire la modificarile care au facut obiectul unui aviz negativ dat de catre Comisie.

• Concilierea - in cazul in care in termen de 3 luni de la primirea modificarilor PE , Consiliul hotarand cu majoritate calificata nu aproba toate modificarile , presdintele Consiliului de comun acord cu presedintele Parlamnetului European convoaca in termen de 6 saptamani Comitetul de Conciliere.

Acesta este format din : membrii Consiliului sau reprezentanti ai acestuia si tot atatia membri din partea PE. Misiunea Comitetului este aceea de a ajunge la un acord asupra unui acord comun cu majoritatea calificata a membrilor sai. Termenul limita este tot de 6 saptamani de la data convocarii. Acordul se realizeaza pe baza pozitiilor exprimate de catre PE si Consiliu in cadrul celei de-a doua lecturi. Daca in termenul prevazut nu se ajunge la adopatrea unui proiect comun, actul propus se considera neadoptat.

• A treia lectura - procedura legislativa ordinara continua in mod firesc atunci cand Comitetul de conciliere in termenul de 6 saptamani adopta proiectul comun. In acest caz proiectul comun se analiza de catre Consiliu si PE timp de 6 saptamani de la probare in vederea adoptarii actului respectiv. Actul este adoptat cu majoritatea voturilor expimate la nivelul PE si cu majoritatea calificata a voturilor exprimate in cadul Consiliului.

Asta a fost regula, dar avem si prevederi speciale in art. 294 alin 15 din TFUE.

10

In cazul in care in situatiile preavazute in tratate un act legislativ face obiectul procedurii legislative ordinare la initiativa unui grup de state membre sau la recomndarea Bancii Centrale Europene ori la soliciatarea CIJE, Comisia europeana isi vede restranse atributiile in sensul ca nu va mai putea sa-si modifice propunerea pe tot parcursul procedurilor care duc la adoptarea unui act al UE atata timp cat Consiliul nu a luat o hotarare, nici sa informeaze PE cu privire la pozitia sa in cazul primei lecturi si nci nu va mai putea oferi un aviz negativ in sitiatia celei de-a doua lecturi, asistam la o procedura legislativa speciala. In acsete cazuri PE si Consiliul transmit Comisiei proiectul de act , precum si pozitiile lor din prima si a doua lectura.

Avizul Comisiei poate fi solicitat in orice etapa a procedurii , dar de retinut este ca un astfel de aviz poate fi emis de catre Comisie si din proprie initiativa, nu numai cand este cerut. Comisia poate de asemneea sa participe in cazul in care considera neceesar la comitetul de conciliere.

!!!Regula e data ca numai PE si Consiuliul pot.

Majoritatea calificata in cazul Consiliului- tratatul de la Lisabona modifica intre altele si modul de calcul al majoritatii calificate in cadrul Consiuliului , precum si sfera de aplicare al acesteia.

Pana in data de 1 noi 2014 se va aplica sistemul instituit prin Tratatul de la Nissa,adica majoritatea calificata fiind realizata atunci cand 255 de voturi din cele 345 posibile, sunt oferite in favoarea actului propus. Statele care au votat pt acest act trebuie sa reprezinte 62% din populatia UE , conditie care se prezuma ca este indeplinita, numai ca in cazul in care un stat solicita se poatae ajunmge la verificarea indeplinirii acestei conditii. Incepand cu 1 noi 2014 in cazul in care Consiliul nu hotaraste la propunerea Comisiei sau a Inaltului reprezentant, majoritatea calificata se defineste ca fiind egala cu cel putin 72 % din membrii Consiliului , reprezentand statele membre participante care reunesc cel putin 65% din populatia UE.

In 24 de cazuri este vorba despre situatiile in care anterior tratatului de la Lisabona era solicitata unanimitatea pt adoptarea unui act juridic. ( a se vedea si alte cazuri anterior Tratatului de la Lisabona) ex: punerea in aplicare a masurilor specifice spatiului de libertatte, securitate si just, controlului frontierelor, azilul, imigrarea , eurojustul, europolul.

• Procedurile speciale

Sediul principal il constituie partea 6-a intitulata dispozitii institutionale si finaciare, titlul 1 numit dispozitii institutionale, capitolul ala 2-lea- actele juridice ale UE , procedurile de adoptare si alte dispozitii din tratatul privind functionarea UE.

Art 289 alin 1 din TFUE care prevede faptul ca procedura legislativa ordinara consta in adoparea in comun de catre PE si Consiliu a unui regulament, a unei directive sau decizii la propunerea

11

Comisiei. In cazurile specifice prevazute in tratate, adopatrea unui regulament, a unei directive sau a unei decizii de catre PE cu participarea Consiliului sau de catre Consiliu cu participarea PE constituie proceduri legislative speciale. Adopatarea actelor judicice ale UE este supusa fie unei proceduri legislative ordinare, fie unei proceduri legislatie speciale.

Tema : luarea in considerarea a Croatiei/ prevederile trataului de la Lisabona.

Curs 4- 24.10.2013

In adoptarea acetelor legislative la nivelul UE sunt implicati foarte multi actori. Adoptarea trebuie vazuta din perspectiva modalitatii in care actorii adopta actele UE.

Procedura legislativa speciala

Baza legala pentru acesta procedura este continuta in art. 289 alin 2 din TFUE. Potrivit acestei baze legale in cazurile specifice prevazute de tratate , adoptarea unui regulament , a unei

directive sau a unei decizii de catre PE cu participarea Consiliului sau de catre Consiliu cu participarea PE constituie o procedura legislativa speciala. Dupa Tratatul de la Lisabona, PE a

fost declarat un co-legislator.

Potrivit art 289 alin 3 , actele juridice adoptate prin procedura legislative speciala constituie acte legislative. Potrivit art 48 alin 7 din TUE , Consiliul European poate adopta cu unanimitate o

decizie cu aprobarea PE ce permite adoptarea actelor conform procedurii legislative ordinare de la art. 294 din TFUE. Pentru a intelege in ce consta procedura legislative speciala, trebuie avute

in vedere art speciale ale tratatului. In cele mai multe cazuri , procedura legislativa speciala semnifica adoptarea unui act de catre Consiliu prin unanimitate , la care se adauga cerinta

consultarii sau aprobarii PE.

Procedura consultarii

In conformitate cu art 289 din TFUE , consultarea este o procedura legislative speciala prin care Parlamnetului i se solicita avizul cu privire la legislatia propusa inainte ca acesta sa fie adoptata

de catre Consiliu. PE poate aproba sau respinge o propunere legilativa sau poiate propune amendamente la acesta. Consiliul nu are obligatia legala de a tine seama de avizul PE , dar in

conformitate cu jurisprudenta Curtii, nu poate adopta o decizie in lipsa acestei consultari. Acesta procedura se aplica in prezent intr-un numar limitat de domenii administrative, cum ar fi

derogarile de la piata interna si in materia dr concurentei.

Procedura aprobarii

12

‘parlamentului E i se solicita sa dea aprobarea ca procedura legislativa speciala in conformitate cu acelasi art mentionat, 289 alin 2. PE are drepr de veto, astfel el are rolul de a aproba sau de a

respinge propunerea legislativa fara alte amendamente. Consiliul nu poate ignora avizul PE .procedura aprobarii a fost introdusa prin Actul Unic Eupean din 1986 cu numele de

‘’procedura de aviz conform’’. Ea se aplica in 2 domenii:

-in ceea ce priveste acordurile de asociere

-aderarea unor noi state membre la UE

Domeniul de aplicare al procedurii a fost extins prin modificarile ulterioare ale tratelor. Procedura aceasta acorda in prezent PE drept de veto atunci cand se aplica temeiul general

privind subsidiaritatea potrivit art. 352 din TFUE.

Tot in cadrul procedurilor speciale mentionam si procedura de avizare in temeiul art. 140 din TFUE, procedura aplicabila in ceea ce priveste Uniunea Monetara. Ea conta in : Comisia si Banca Centrala Europerana prezinta Consiliului rapoarte privind progrsele inregistrate in

indeplinirea obligatiilor care le revin pt realizarea UEM de catre SM care fac obiectul unei derogari . Dupa ce PE si-a exprimat avizul, Consiliul la propunerea Comisie decide care dintre SM care fac obiectul unei derogari indeplinesc conditiile neceesare pt adoptarea monedei unice

pe baza criteriilor stabilite de art. 140 din TFUE.in cadrul acestei proceduri PE voteaza recomandarile in bloc si nu poate depune niciun amendament.

Principalele actiuni in fata CJUE :

-o serie de actiuni numite directe(contencioase)

• actiuni impotriva statelor membre( infringement/de neindeplinire a obligatiilor)

• actiuni impotriva institutiilor: in anulare, in carenta, in daune

-o actiune care are o caracteristica necontencioasa- cu titlu preliminar/in interpretare/ validitate(are si o alta varianta, cea a prin care o instanta nationala poate cere CJUE sa se pronunte asupra validitatii unui act al UE)

ACTIUNEA IN ANULARE

1. Obiectul actiunii in anulare

Baza legala a actiunii in anulare este art. 263 din TFUE( ex art. 230 din TCE). Obiectul ei il constitue obtinerea unei declaratii potrivit careia un act legislativ al unei institutii a UE ( incluzand organele , oficiile si agentiile UE) este declarat

13

nul. CJUE controleaza legalitatea actelor in lumina actului juridic superior(act de dr secundar sau un art din tratate).

Notiunea de act: jurisprudenta CJUE- actul trebuie sa existe si sa fie identificat corect de catre reclamant. De asemenea, in ceea ce priveste actele care nu mai sunt in vigoare, este posibila contestarea lor pe calea unei actiuni in anulare.

Actul trebuie sa aiba forta juridica obligatorie . Mai mult, aceste acte trebuie sa aiba o baza legala si sa refelecte pozitia definitiva a institutiei UE , fiind menite sa produca efecte juridice. Ceea ce este relevant in identificarea unui act care trebuie contestat este continutul si nu neaparat forma sa. Curtea va evalua daca un act are o forta juridica obligatorie.

2.Calitatea procesuala –activa/pasiva

Pasiva – potrivit art 263 alin 1 din TFUE, CJUE controleaza legalitatea actelor legislative a actelor Consiliului, ale Comisiei, ale Bancii Centrale Europene , atele decat recomandarile si avizele si a actelor Parlamntului Eur si ale Consiliului Europena menite sa produca efecte juridice fata de terti. Acesta controleaza legalitatea actelor organelor, oficiilor sau agentiilor UE destinata sa produca ef jur fata de terti. Potrivit art 263 alin 5 actele de constituire a organelor oficiilor si agentiilor Uniunii pot sa prevada conditii si proceduri speciale privind actiunile formulate de pers f/f impotriva acestor organe, care sunt destinate sa produca efecte juridice fata de ele.

Activa- exista mai multe categorii de reclamanti:

Privilegiati -potr art 263 alin 2,3 , reclamantii privilegiati sunt: SM , PE, Consiliul si Comisia. PE a evoluat de la nicio calitate, al priv.

Semi-privilegiati – Curtea de Conturi, BCE, Comitetul Regiunilor in cazul in care act promovate de acestia presupun salvgardarea propriilor inerese.

Potrivit art 263 alin 4, orice pers fizica sau juridica poate formula o actiune in anulare.

Situatiile in care o perosna f sau juridica poate formula o actiune in anulare sunt:

1.ps f/j este destinatarul acestor acte

2.actul priveste in mod individual si direct ps f/j respectiva

14

3.situatia actelor normative care o privesc direct si care nu presupun masuri de executare

3. Caracteriztici ale actiunii

4. consecintele actiunii in anulare

Curs 531. 10. 2013

Anularea- posiblitatea de a ataca in fata instantei a unui act considerat illegal.

PROCEDURA ACTIUNII IN ANULARE

Termenul in care se poate formula actiunea in anulare este de 2 luni si curge pt actele generale de la publicarea lor in Jurnalul Oficila al UE , iar pt actele individuale acest termen curge de la notificarea lor catre partea interesata. Moment al inceperii termenului poate fi si ziua in care cel intereesata luat conostinta de existenta si continutul acteului individual, chiar daca acesta nu i-a fost notificat in mod oficial.termenul curge in caz de notificare din ziua imediat urmatoare acestei notificari, iar in caz de publicare termenul curge cu incepere din a 15-a zi urmatoare datei publicarii actului atacat in JOUE.

CAUZELE DE ILEGALITATE

Ele sunt:-necompetenta edificarii unui act de catre institutiile UE-incalcarea unor nome fundamentle de procedura-incalcarea prevederilor unui tratat sau a oricarei norme de drept privindd aplicarea acestuia -abuzul de putere

In primul si cel de-al doilea caz , CIJ si Tribunalul se pot autosesiza .

Autoritatea de lucru judecat-potrivit art. 254 din TFUE ,in cazul in care actiunea este intemeiata , Curtea de Justitie declara actul nul si neavenit, prin urmare actul dispare din ordinea juridica a UE ex tunc , adica de la data intrarii in vigoare. Astfel , partile trebuie repuse in situatia anterioara adoptarii actului.

Retroactivitatea:art 264 din TFUE

O hotarare de anulare a unui act al UE data de catre CJUE este retroactiva , avand valoare erga omes si antrenand nulitatea totala sau partiala a unui act jurrdic al UE. In cazul nulitatii partiale, trebuie indeplinita conditia de a nu denatura actul respectiv.

In temeiul art. 264 din TFUE , CJ poate anula un act, dar poate declara si faptul ca anumite efecte ale acestuia pot subzista.

15

CJ poate de asemeneasa limiteze efectele retoactivitatii, adica poate sa limieze efectele hotararii in timp, de ex: CJ poate sa limiteze retoactivitatea numai la persoana care a introdus recursul, de ex, un particular-ps f/j. In egala masura, CJ poate sa anuleze actul dar, poate sa-l mentina pana cand institutia adopta un nou act care sa-l inlocuiasca . Se recurge la acesta solutie, atunci cand mentinerea actului ar genera un relativ avantaj , iar nementinerea acestuia ar determina producerea de prejudicii pt particulari.

De ex: Consiliul de MInistrii a decis de acord cu sindicatele funcutionarilor publici europeni o crestere a salariului cu 10 %. Norma adoptata de catre Consiliu, fiind de tipul unui regulament care prevede o crestere de numai 5%. In cest caz , CJ a Comunitalitlor Europene anuleaza actul consiliului dar pana cand adopta un act care sa il inlocuiasca. In caz contrar, functionarii pb europeni nu ar fi primit niciun procent la salariu.

Executarea horatarii

Cade sub incidenta art 266 din TFUE, potrivit caruia institutiile al caror act a fost anulat trebuie sa ia masurile necsare pt punerea in aplicare a hotararilor Curtii. Un interes aparte este exceptia de iinegalitate-art 277 din TFUE.

Desi termenul de 2 luni s-a implinit cu ocazia unui litigiu care are drept obiect un regulament adoptat de catre PE si Consiliu , sau un regulament al Consiliului, Comisiei sau BCE, in oprice moment se poate invoca exceptia de ilegalitate. In acesta situatie, CJ poate sa declare ca actul respectiv este inaplicabil fara a-l anula .

Scopul exceptiei de ilegalitate este aceela de a compensa imposibilitatea de a actiona in mod direct. In practica insa, situatia este mai nuantata. Astfel, de exemplu o intreprindere dintr-un stat membru UE a prmit ajutor guvernamental de la respectivul stat. Comisia europeana a declarat ca acest ajutor este ilegal si a condamnat statul sa recupereze de la intreprinderea in cauza ajutorul pe care i l-a acordat. Pt a pune in aplicare santiunea, statul respectiv transmite decizia intreprinderii vizate , insa nu precizeaza cand trebuie rambursat ajutorul primit.

Intreprinderea la randu-i ar putea introduce un recurs in anulare, deoarece decizia desi ii este adresata statului, o priveste in mod direct si individual in sensul finalitatii urmarite.Comisia revine si obliga statul sa actioneaze impotriva intreprinderii , fapt pentru care acesta din urma este adusa in fata CJ. Cj a considerat ca deoarece intreprinderea avea posibilitatea sa introduca o actiune in anulare, nu a facut acest lucru si prin urmare nu poate recurge la exceptia de ilegalitate. Daca se recurge la un astfel de rationament, spunand ca atunci cand a existat posibiltatea de a actiona nu s-a intamplat acest lucru ,o astfel de posibilitate ar fi pierduta, am putea conchide faptul ca de asemenea ceilalti titulari nu ar face uz de prevederile art. 277 din TFUE. .Nu putem fi de acord cu un astfel de rationament, deoarece in art 277 TFUE vb .....si rationamnetul ar fi chiar in contradictie cu texul .

In prezent, particularii care ar avea in mod evident dreptul de a actiona direct, nu pot utiliza exceptia de ilegalitate prevazuta de art. 277. Daca facem trimitere la ceilalti titulari, CJ le aplica

16

aceeasi regula atunci cand este vorba despre decizii care ii privesc numai pe acestia. incazu statelor acestia pot inrtoduce o act in anulare impotriva decziilor care le subnt anulare sau daca nu fac acest lucru, pot invoca exceptia de ilegaliate.

• Actiunea in carenta/ pentru abstentiune

Sediul materiei art 264 din TFUE

Notiune- consta in posibilitatea pusa la dispozitia statelor , a institutiilor UE precum si a particularilor iin anumite situatii strict limitate de a ataca in fata CJ abtinerea , refuzul sau inactiunea PE , a Consiliului , a Comisiie si BCE de a decide in materii in care aceste institutii au stabilita prin tratate obligatia de a dopta o anumita masura.

Fiind un mijloc de contraol jurisdictional, actiunea in carenta indeplineste un rol deosebit, garantand exercitarea puterilor UE , puteri care sunt conferite institutiilor prin tratate , urmarind sa oblige o institutie competenta intr-o anumita materie sa actioneze.

Scopul actiunii in carenta este acela de a determina adopatrea unei horatari de catre CJ prin care institutia respectiva sa fie determinata sa actioneze .

Legitimarea procesuala activa

Titularii actiunii in carenta sunt aceeasi ca in cazul actiunii in anulare .Astfel, au legitimare procesula activa statele membre, respectiv institutille UE , inclusiv Curtii de Conturi, BCE iin domeniile care sunt in competentele lor. instantele UE nu au un. orice pers f/ j poate sesiza CJ cu o plangere impotriva unei institutii a UE care a omis sa-i adreseze un act care are caracter oblgatoriu.

Legitimarea procesuala pasiva

Actiunea in carenta poate fi introdusa impotriva : PE , Consiliului Europena, Consiliului, Comisiei sau BCE.

PROCEDURA ACTIUNII IN CARENTA

Reuneste doua etape:

1. o etapa administrativa- actiunea in carenta nu poate fi exercitata decat daca institutia in cauza a fost invitata iin prealabil sa actionze si daca la expirarea unui termen de 2 luni de la acesta invitatie , institutia nu s-a conformat. In caztul acestei etape, partea interesata trebuie sa solicite iinstitutiei competente a UE sa puna capat inactivitatii sale. Cererea reprezinta o punere in intarziere . Ceesta insa trebuie sa fie clara, precisa, si de natura sa atentioneze institutia ca daca persevereaza in inactiune se va trece la etapa a doua, cea judiciara. Este necesar ca solicitatrea preliminara sa includa si precizarea datei de la care incepe sa curga

17

termenul de 2 luni, termen in care institutia trebuie sa actionezeze. Acesta cerere preliminara se adreseza numai institutiei competente si obligata la o actiune , stabilind limitele in care viitoarea actiune in carenta poate fi introdusa. In cazul in care institutia respectiva a luat atitudine , actiunea in carenta ramane fara obiect. Daca insa in termenul stabilit institutia nu actioneaza, acesta poate fi adusa in fata CJ sau a tribunalului intr-un termen de 2 luni de la punerea in intarziere, in temeiul unei actiuni in carenta.Orice act sau actiune trebuie considerat ca fiind o luare de pozitie de natura sa puna capat carentei.

2.Judiciara- Daca si dupa cele 2 luni de la punerea in intarziere, institutia in culpa persevereaza in tacerea sa, partea interesata are la dispozitie un termen de inca 2 luni pt a sesiza curtea cu o actiune in carenta propriu-zisa. Institutia a carei abtinere a fost declarata contrara prevederilor unui tratat, este obligata sa adopte taoate masurile impuse de executarea hotararii CJ. O astfel de hotarare este lmitata in sensul ca obliga institutia sa actioneze fara ca instanta sa-i ia locul acesteia.

Cauzele de ilegalitate :-incalcarea prevederilor unui tratat si deturnarea de putere

Curs 6

07.11.2013

Procedura de infringement - se declanseaza pt situatiile in care statele nu-si indeplinesc obligatiile rezultate din tratate.

Controlul respectarii dreptului UE de catre statele membre:

In calitate de gardian al tratatelor (executiv), Comisia Europeana vegheaza la asigurarea transpunerii si aplicarii in mod concret a dr UE in ordinea jur interna a statelor membre. Aceasta poate introduce in anumite cond la CJUE o actiune impotriva unui st membru in cazul in care constata ca acesta nu si-a indeplinit obligatiile care-I revin in temeiul tratatelor. Se poarta un dialog intre Comisia Europeana si statele memebre si se urmareste ca finalitate ajungerea la o conduita conforma.

Aceasta procedura reprezinta un instrument de control exercitata de catre Comisie in limitele competentelor pe care le are in cadrul rap stabilite cu statele membre. Acest control este expresia conduitei pe care o promoveaza statele. Prin acest mecanism al actiunii prin care se constata incalcarea prevederilor tratatelor de catre state, Comisia supravegheaza activitatile desfasurate de catre membrii UE in sensul in care acestia sa nu exercite acele prerogative la care de buna-voie au renuntat prin tratate in favoarea UE. (ex: taxa de prima inmatriculare – nu mai apartine statelor ci Comisiei Europene)

Posibilitatea introducerii unei actiuni pt angajarea rasp statelor in cazul in care acestea nu-si indeplinesc una sau mai multe obligatii este rezervata potriv art 258 TFUE, Comisiei Europene.

18

Astfel, in cazul in care Comisia apreciaza ca un stat membru nu si-a indeplinit una din obligatiile care ii revin, in temeiul tratatului, aceasta emite un aviz motivat cu privire la un astfel de subiect dupa ce ofera statului in cauza, posibilitatea de a-si prezenta observatiile. In cazul in care statul nu se conformeaza acestui aviz, in termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza CJUE.

Situatiile care pot determina declansarea Procedurii de infringement:

1. Omisiunea notificarii actelor normative nationale care transpun si implementeaza directivele.

In acest caz statele membre au oblig de a notifica atat legislatia de transpunere cat si cea de implementare. Este oblig mentionata, de regula, in cadrul dispoz finale ale actelor normative ale UE.

2. Absenta conformitatii legislatiei nationale cu exigentele normelor UE

Statele membre au obligatia potrivit careia legislatia nationala sa fie in deplina concordanta cu legislatia UE, inclusiv exigentele impuse.

3. Aplicarea necorespunzatoare a actelor juridice ale UE.

In acest caz statele au oblig de a asig aplicarea in tocmai a dispozitiilor rezultate din transpunerea aquiului UE.

Modalitatile de declansare a Procedurii de infringement:

1. Sesizarea in mod automat de catre Comisie a situatiilor cu privire la omisiunea notificarii legislatiei nationale de transpunere. In acest caz, Comisia Europeana beneficiaza de un sistem informational care permite o monitorizare riguroasa a activitatii de notificare. In cazul in care un stat nu notifica, Comisia poate declansa procedura.

2. O plangere/sesizare inaintata Comisiei de catre un particular pf/pj avand drept obiect orice masura(legislativa, de reglementare, sau administrativa) sau practica a unui stat membru pe care o considera incompatibila cu normele UE. Plangerea in cauza poate avea fie forma unei scrisori, fie se poate folosi formularul standard elaborat de Comisia Eurpeana. Reclamantii nu trebuie sa dovedeasca interes si nici nu e necesar ca acestia sa fie in mod direct vatamati de presupusa incalcare. Comisia dispune de putere discretionara privind decizia pe care o adopta odata cu primirea sesizarii, adica sesizarea se inregistreaza intr-un document tinut de secretariatul general, reclamantul primeste o notificare cu nr. De inregistrare al sesizarii iar in termen de 1 an, Comisia trebuie fie sa inchida cazul, fie sa treaca la etapa urmatoare (adica sa trimita CJUE). Reclamantul e

19

informat prin intermediul Directoratului General care se ocupa de domeniul respectiv asupra actiunilor intreprinse de Comisie, ca raspuns la solicitarea sa asupra deciziei de declansare a procedurii de infringement impotriva unui stat precum si asupra oricarei altei actiuni legale.

3. Propriile investigatii ale Comisiei.

a) Rapoartele intocmite de catre statele membre reprezinta acele instrumente solicitate de catre Comisie potrivit legislatiei UE. In cazul acestor rapoarte sunt precizate actiunile intreprinse la nivelul statelor membre fie in sensul transpunerii, fie in sensul aplicarii. Unele conventii internationale la care este parte si UE prevad obligatia redactarii unor rapoarte rivind aplicarea dispozitiilor lor de catre entitatile parti la acestea. Deoarece in astfel de cazuri suntem in prezenta nu numai a unor obligatii din domeniul DIP ci si din domeniul DUE, rapoartele respective pot fi luate in considerare si de catre Comisie pt a analiza modul in care un stat membr si-a indeplinit obligatiile.

b) Intrebarile parlamentare cu privire la aplicarea legislatiei UE. In exercitarea atributiilor de control asupra Comisiei Eu, Parlam poate adresa intrebari privind activitatea desfasurata. In urma unor astfel de intrebari Comisia se poate autosesiza si pe cale de consecinta poate declansa procedura de infringement.

c) Petitiile. In cadrul Parlam European functioneaza un Comitet pentru petitii care are rolul de a asigura legatura cu cetatenii UE. Unele dintre petitiile primite se transmit Comisiei pt solutionare. Din analiza lor, Comisia poate ajunge la consluzia potrivit careia un stat membru nu a respectat legislatia UE.

Etapele procedurii de infringement:

1. Scrisoarea de notificare formala

In cazul in care Comisia apreciaza ca o plangere este intemeiata, aceasta transmite statului respectiv o scrisoare de notificare formala, in care se precizeaza in mod expres legislatia UE incalcata. Scrisoarea reprezinta deschiderea formala a procedurii de infringement, iar Comisia dobandeste rolul de autoritate de cercetare/ investigare. Comisia e singura entitate care are o astfel de calitate activa. Aceasta etapa e importanta deoarece identifica domeniul maxim al sesizarii. In acest sens CJUE precizeaza ca scrisoarea de notificare formala indeplineste un vadit rol procedural.

Inainte de a trimite scrisoarea stautul respectiv, exista posibilitatea ca Directoratul General care are atributii in domeniul de interes sa solicite statului in cauza informatii privind presupusa incalcare a legislatiei UE. Solicitarea Directoratului are tot forma unei scrisori, insa de data aceasta, nu indeplineste un astfel de rol procedural. [O astfel de posibilitate de

20

care dispune Directoratul a fost evidentiata de practica materiei, nefiind prevazuta de tratate. Nu de putine ori, raporturle informale si-au dovedit utilitatea in sensul in care s-a demonstrat ca presuousa incalcare a legislatiei UE a fost determinata de exemplu de unele deficienteintervenite in traducerea actelor nationale, respectiv de unele interpretari gresite ale unor astfel de norme.] => scrisorile informale indeplinesc rolul de a realiza o buna documentare in temeiul careia sa fie inlaturate eventualele neintelegeri de la nivelul Comisiei. Decizia de a declansa procedura formala este pregatita de reuniunea sefilor de cabinet si in final se aproba de Plenul Comisiei.

In cazul netranspunerii unei directive procedura de infringement se declanseaza in mod automat, fara a mai parcurge etapele precizate pt ca e evidenta incalcarea normelor UE, dat fiind faptul ca perioada de transpunere prevazuta a fost depasita fara a se fi notificat masurile in consecinta. Presedintele Comisiei si Comisarul responsabil de domeniul in cauza sunt autorizati sa initieze procedura formala fara a fi necesara o decizie a Colegiului.

2.3. Observatiile statului membru

Statul membru are posibilitatea de a transmite Comisiei observatiile sale ca raspuns la scrisoarea formala primita. Aceasta etapa materializeaza dreptul statului de a se apara, garantandu-se astfel protecia intereselor sale. In formularea observatiilor statul membru nu poate invoca in favoarea sa prevederi, practici sau circumstante existente in dreptul intern pentru a justifica absenta conformitatii conduitei sale cu obligatiile impuse de DUE, chiar daca acestea sunt de natura constitutionala. Deci nu este prevazuta in mod expres, regula potrivit careia statul membru trebuie sa transmita raspunsul sau intr-un anumit termen deobicei, o astfel perioada nu poate depasi 2 luni. Termenul de raspun poate fi extins o singura data la solicitarea statului membru interesat cu maximul de inca 2 luni.

4. Opinia motivata

Daca statul nu a transmis niciun raspuns in urma analizarii observatiilor primite, Comisia poate atentiona statul in cauza pentru a formula o pozitie. Daca o astfel de pozitie este neconvenabila pentru Comisie sau daca statul persista in a nu raspunde, Comisia adopta o opinie motivata pe care o transmite statului. Aceasta reprezinta o atentionare finala si contine cerinta Comisiei potrivit careia statul membru tb sa adopte masurile necesare inlaturarii incalcarii legislatiei UE. De asemenea, se precizeaza in cadrul opiniei motivele detaliate care fundamenteaza o asfel de actiune, mentionandu-se termenul pana la care statul trebuie sa se conformeze. Executivul UE nu poate invalida sau anula masurile nationale care contravin legilatiei UE. TFUE nu contine nicio dispozitie cu privire la modul in care statul membru trebuie sa se conformeze opiniei motivate.

21

Curs 7

14.11.2013

!! 5 dec sesiunea de comunicari stiintifice

Cererea preliminară

- este o procedură necontencioasă- faza de cooperare a instanţei naţionale cu instanţă europeană în efortul de a

interpreta corect şi uniform dreptul Uniunii Europene

- art. 267 TFUE, fostul 234 CEE şi art. 19 alin. (3) TUE- Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe cu

titlu preliminar cu privire la 2 chestiuni:

a) interpretarea tratatelor b) validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile

sau agenţiile Uniunii

- în cazul în care o asemenea chestiune se invocă în faţa unei instanţe dintr-un stat membru, această instanţă poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privinţă îi este necesară pentru a pronunţa o hotărâre, să ceară Curţii să se pronunţe cu privire la această chestiune

- în cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte conditione în faţa unei instanţe naţionale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, este obligată să sesizeze Curtea

- Curtea de Justiţie a Uniunii Europene deţine monopolul interpretării uniforme dreptului Uniunii potrivit art. 19 alin. (1) primul paragraf care spune că instanţa de la Luxemburg asigură respectarea dreptului în interpretarea şi aplicarea tratatelor

Condiţiile cererii preliminare

- să existe un litigiu pendinte în faţa unei jurisdicţii naţionale, indiferent de grad, care să sesizeze Curtea cerând interpretarea sau aprecierea validităţii unui act al Uniunii

- reprezintă un mecanism necontencios de cooperare între instanţa de la Luxemburg şi instanţele naţionale (asemănător cu excepţia de neconstituţionalitate) şi nu există relaţie ierarhică între cele 2 jurisdicţii

Cine poate adresa cererea preliminară?

22

- instanţele judecătoreşti din statele membre (nu părţile) – părţile pot sugera judecătorului că este utilă o astfel de întrebare, dar ultimul cuvânt cu privire la cererea preliminară îl are judecătorul

- cerinţe precizate de jurisprudenţa Curţii de la Luxemburg pentru noţiunea de instanţă:

a) să fie un organ stabilit de legeb) să aibă caracter permanentc) jurisdicţie obligatoried) procedură contradictoriee) să aplice dreptul

să fie independentă (instanţa, organul

Obiectul întrebării preliminarii

- întrebările adresate de instanţele naţionale privesc interpretarea tratatelor Uniunii Europene (dreptul primar) sau interpretarea ori validitatea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii

- instanţa de la Luxemburg nu poate fi întrebată cu privire la aplicarea sau compatibiitatea cu dreptul Uniunii, actelor normative interne, naţionale

Cine poate adresa întrebarea?

- există 2 categorii de instanţe:1. instanţele pot adresa cererea preliminară dacă apreciază că răspunsul Curţii

de Justiţie este necesar adoptării hotărârii în litigiul de la nivel naţional

2. instanţele ale căror decizii nu mai pot fi atacate potrivit dreptului intern, sunt obligate să sesizeze Curtea

Procedura scrisă se desfăşoară astfel:

1) judecătorul naţional care adresează o cerere preliminară suspendă procesul pendinte

2) comunică cererea sa Curţii care, dacă o consideră adminisibilă, o dă spre traducere în toate limbile oficiale şi o publică în Jurnalul Oficial

3) Curtea notifică prin grefier părţilor în cauză, statelor membre, Comisiei Europene, Consiliului dacă actul în cauză este adoptat de acesta, eventual Băncii Centrale Europene dacă actul respectiv este din domeniul Uniunii Economice Monetare şi dacă este o problemă de drept relevantă pentru Spaţiul Economic European, Curtea comunică şi statelor Spaţiului Economic European care nu sunt state membre ale Uniunii

4) în termen de 2 luni de la comunicarea acestor acte sau publicarea lor

23

în Jurnalul Oficial, părţile, statele membre, Comisia şi dacă a fost vorba de un act al său, Consiliul, au dreptul să depună la Curte observaţii scrise

Procedura orală

- în cadru procedurii orale se face audierea părţilor, se ascultă opinia avocatului general, cei care au depus observaţii scrise sunt întrebaţi dacă pot să participe şi la audieri, apoi are loc deliberarea care este cu uşile închise şi apoi adoptarea hotărârii

- hotărârea se publică în Jurnalul Oficial, se publică pe site, apare şi un comunicat de presă (Curtea se pronunţă pentru prima dată în problema de drept x)

- cererea preliminară în aprecierea validităţii, atunci când judecătorul naţional are îndoieli că un act al Uniunii este conform cu alte acte

- tratatele nu prevăd motivele de neconformitate pe care să le invoce instanţa naţională, în consecinţă, jurisprudenţa Curţii de la Luxemburg a umplut lacuna acestui tratat şi prevede drept motive posibile pe cele enumerate la acţiunea în anulare (vezi acţiunea în anulare)

- particularităţi: instanţa naţională nu poate declara ea însăşi actul Uniunii nevalid

- instanţa naţională poate să suspende aplicarea în speţă a actului Uniunii care este considerat nevalid până primeşte răspunsul de la Curte, în anumite condiţii:

a) dacă instanţa naţională are dubii serioase cu privire la conformitatea actului cu dreptul Uniunii

b) dacă există urgenţă în sensul evitării unui prejudiciu ireparabil

Drepturile şi obligaţiile Curţii de Justiţie

1) în principiu, Curtea de la Luxcemburg trebuie să răspundă tuturor întrebărilor preliminare şi doar întrebărilor puse de instanţa naţională

2) nu trebuie să se pronunţe cu privire la faptele speţei3) Curtea are unele prerogative în ceea ce priveşte întrebarea sau

întrebările preliminarii (aceste prerogative reies din jurisprudenţa sa)

4) poate reformula cererile (întrebările)5) poate completa întrebările6) poate răspunde parţial la ele7) poate transforma o întrebare privind interpretarea într-o întrebare

24

privind aprecierea validităţii

Cazuri de inadmisibilitate

a) când Curtea, după ce primeşte dosarul, îşi dă seama că nu există baze faptice sau legale suficiente pentru a justifica întrebarea preliminară

b) când întrebările preliminare sunt în mod evident nerelevantec) când cererea preliminară solicită o opinie consultativă cu privire la o

problemă de drept generală sau ipotetică

d) când cerera prezintă un abuz de procedură, în sensul că au fost interese pentru a tergiversa procesul la nivel naţional

e) când nu există o dispută reală în litigiul naţional, procesul pe fond

Drepturile şi obligaţiile părţilor

1) nu pot introduce ele cererea la Curte2) nu îl pot forţa pe judecătorul naţional să facă acest lucru3) pot fi ascultate de instanţa naţională şi pot trimite observaţii scrise sau şi

orale în faţa Curţii de la Luxemburg

Efectele cererii preliminare şi efectele hotărârii Curţii care conţine răspunsul la întrebările preliminarii

- cererea preliminară are drept efect suspendarea procedurii la nivel naţional,- judecătorul naţional are dreptul să aprecieze, dacă este cazul, să adopte

măsuri conservatorii, mai ales dacă este vorba de aprecierea validităţii

- în ceea ce priveşte hotărârea Cuţii în care se dă răspunsul la întrebările preliminarii, aceasta este una obligatorie, nu are valoare de aviz consultativ sau de opinie

- instanţa naţională este legată de interpretarea dată de Curte (este obligată să respecte), de asemenea, interpretarea este obligatorie şi pentru alte instanţe naţionale în faţa cărora se ridică aceeaşi problemă de drept

- în principiu, efectele hotărârii Curţii sunt ex tunc, cu efect retroactiv, totuşi, Curtea are dreptul să limiteze efectele hotărârii sale cu privire la aplicarea în trecut, pentru a respecta principiul securităţii juridice

- teoretic, şi Tribunalul poate rezolva cereri preliminare- potrivit art. 256 alin. (3) din TFUE, Tribunalul are competenţa de a judeca

25

cereri preliminare, însă, în domenii specifice stabilite de statatul Tribunalului

- având în vedere însă, că un astfel de document nu a fost adoptat încă, Curtea de Justiţie este în prezent singura competentă să judece trimiteri preliminare

- de discutat la seminar: procedura accelerată şi procedura preliminară de urgenţă

Concluzii

- în urma examinării cererii preliminare reiese cu claritate regula conform căreia rolul prinicipal al Curţii de Justiţie este de a oferi interpretarea (obligatorie) dreptului Uniunii, fiind singura autoritate competentă în acest sens, în scopul asigurării unei aplicări uniforme a dreptului Uniunii în toate statele membre

- în acelaşi timp, se remarcă importanţa judecătorului naţional, privit de jurisprudenţa Curţii de la Luxemburg ca „judecător de drept comun în dreptul Uniunii”

Curs 8

21.11.2013

Subiectele de drept care pot adresa o intrebare preliminara

Anumite instante nationale pot introduce acesta cerere preliminara daca se aprecieaza ca raspunsul CJUE este necesar in vederea adoptarii unei decizii. Alte instante insa, trebuie sa

formuleze o astfel de cerere preliminara in cazul in care o astfel de solicitare apare la nivelul unei instante ale carei decizii nu sunt potrivit legii interne supuse unei cai de atac. Partile nu pot

formula o astfel de cerere preliminara, o astfel de posibilitate avavd-o numai instantele.

Notiunea de Instanta in DUE - entitatea care poate avea un astfel de statut trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

-trebuie sa fie stabilita prin lege

-acesta trebuie sa aiba character permanent

-trebuie sa fie o jurisdictie obligatorie, acesta trebuie sa promoveze o procedura contradictorie

-potrivit statutului, acesta trebuie sa fie abilitata pt aplicarea normelor de drept

-enititatea trebuie sa fie independenta

-trebuie sa apara in exercitarea functiei judiciare

26

Caracterul facultativ: atunci cand o instant nationala poate formula o astfel de solicitare , de interpretare.

1. Cand in solutionarea unui litigiu, se pune probl interpretarii unei norme de drept al UE2. O decizie cu privire la aceasta problema este necesara dpdv al instantei nationale( cad

determina in mod substantial Solutia pe fond sic and nu exista o hotarare anterioara a CJ cu privire la o problema similara celei in cauza).

Caracterul obligatoriu : atunci cand o instant nationala trebuie sa formulize o asemnenea cerere:1. Cand in solutionarea unui litigiu apare o problem de drept al UE.2. Decizia instantei nationala nu este susceptibila de a fi supusa unei cai de atat in

dreptul intern, ordinara.

Exceptii posibile- chiar daca sunt indeplinite conditiile de mai sus, pot fi invocate : Apare cand intrebarea este nerelevanta pt solutionarea litigiului Exista o hotarare anterioara a CJ cu privire la o problema identical de drept

material, sau raspunsul la o astfel de intrebare poate fi dedus dintr-o hotarare anterioara a CJUE.

Raspunsul este evident, adica ceea ce insemna ’’teoria actului clar’’- Cilfit:Formularea unei cereri in interpreatre nu este obligatorie daca nu exista nicio indoiala rezonabila cu privire la raspuns. Instant nationala trebuie s aver faptul ca raspunsul este evident pt toate instantele , inclusive pt CJUE, in toate statele member si in toate versiunile lingvistice.Intrebarea trebuie formulata in contextual DUE, nu in contextual dreptului intern.

Caract obligatoriu al cererii in aprecierea validitatii: Situatii:1. Cand o instant natioanala aprecieaza ca o norma juridica a UE este

neconforma cu DUE , situatie in care solicitarea este intotdeauna obligatorie. 2. Din motive de neconformitate:

a)tratatul nu prevede nimicb) jurispudenta CJUE evidentieaza aceleasi motive ca si pentru recursul in anulare: absenta competentei, incalcarea unei cerinte procedural esentiale, incalcarea unei dispozitii de drept material.

3. Instant nationala nu poate declara actul UE invalid, ci poate suspenda aplicarea acestuia daca :a)cand instanta are dubii serioase privind conformitatea actului juridic al UE

27

b) cand exista o urgenta in sensul unui prejudiciu ireparabilc) cand instanta nationala ia in considerare interesul UEd)cand formuleaza o cerere in aprecierea validitatii

Obiectul intrebarilor preliminare:-tratatele(numai in acele problem care vizeaza interpreatarea lor)-actele tuturor institutiilor , inclusive ale BCE(interpretare si validitate)-statutele organelor infiintate prin actele Consiliului(interpretare si validitate)

Drepturile si obligatiile judecatorului national-Solicitarea, cererea prealabila este un dialog intrre judecatori in sensul ca jud national se bucura de autonomie, el decide daca recurge sau nu la o astfel de intrebare preliminara.-Partile nu au dreptul de a impune o conduita judecatorului national -Cererea nu trebuie sa indeplineasca nicio formula sacramentala, ea trebuie sa fie doar temeinic argumentata-Tratele nu contin dispozitii cu privire la etapa proceduarala in care trebuie formulate cererea preliminara

Instanta de la Luxemburg prefera ca o astfel de cerere sa fie formulate cand se incheie procedura contradictorie: cand faptele si dr national aplicabil sunt clarficate.

Drepturile si obligatiile CJUE

1)In principiu, ea trebuie sa raspunda tuturor intrebarilor si numai intrebarilor formulate.2)Instant nu trebuie sa se pronunte cu privire la faptele spetei.3)Instant are unele prerogative care se refera la intrebarea formulate:-poate reformula intrebarea daca o considera neinsiprat formulate-o poate complete-poate raspunde partial-poate transfora intrebarea privind interpretarea in una de validitate daca aprecieaza ca este necesar.

4)Inadmisibilitatea actiunii in interpreatare:

-nu exista temeiuri faptice sau legale suficiente

28

-intrebarea formulate este in mod evident nerelanta-actiunea solicita o opinie consultative cu privire la o problema generala sau ipotetica-cand se constata abuz de procedura -nu exista o disputa reala, pendinte

Drepturile si obligatiile partilor

Acestea nu pot formula o cerere de interpreatre in fata CJUE si nu pot oblige judecatorul national in acest sens. Acestea, pot totusi sa fie ascultate la nivelul instantei nationale si pot depune observatii scrise sau orale in fata CJUE.

Efectele raspunsului dat de CJUE:Nu este un aviz , o opinie, ci dobandeste forma unei hotarari , adica unui ordin motivat.Instant nationala este legata de interpreatrea oferita de CJUE. Hotarearea este obligatorie si pentru alte instante nationale in fata carora apare aceeasi problema de DUE. In principiu, efectele sunt ex nunc. Totusi, CJ poate limita efectele sale atunci cand hotararea se aplica si pt trecut.

Structura hotararii:Sunt 3 parti:1. Reintereaza conditiile in care judecatorul national a decis sa intrebe CJ si

reproduce textul intrebarilor formulate. 2. Consacrata examinarii intrebarii si expunerii motivelor care justifica raspunsul

CJ.3. Dispozitivul hotararii, reia concluziile la care a ajuns CJ cu prilejul examinarii

la care a procedat.

PARTEA SPECIALALIBERTATILE DE CIRCULATIE

Politica comerciala comunaAspect generale: inca de la apritia comunitatii economice europene politica comerciala comuna a fost inclusa in categorie politicilor commune alaturi de politica agricloa sic ea a transportirlor.Trataul instituind Com Ec Eur-1957 prevedea dr Consiliului de a decide cu majoritate calificata autorizarea Comisie de a reprezenta CE in cadrul negocierilor comrciale si de a-si stabili singura mandatul de negociere in acest domeniu.

29

TFUE pastreaza acesta competent in favoare UE, regelemntand-o in partea a V-a , intitulata “ actiunea externa a UE” titlul II numit” politica comerciala comuna” art. 206-207, fstele art. 131-134 din TICE. Potrivit art. 207 din TFUE politica comerciala comuna se intemeaza pe principia uniforme in ceea ce priveste:-modificarea tarifelor-incheierea acordurilor tarifare si comerciale privind schimbul de marfuri si servicii la care se agauga unele aspect comerciale ale proprietatii comerciale-invetitiile straine-uniformizarea masurilor de liberalizare a circulatiei marfurilor-politica exporturilor-masurile de protectie comerciala printer care un loc important il ocupa acelea care favorizeaza practicile de dumping si subventiile.

Executivul UE are principalul rol in aplicarea masurilor de politica comerciala comuna:1. Comisia este cea care recomanda SM acele metode optime de cooperare

intre ele, astfel incat sa se evite aparitia unor dificultati de natura economica pentru statele in cauza.

2. Comisia autorizeaza daca este cazul , adoparea unor masuri de protectie nationala , stabilid in aceste situatii conditiile si modalitatile concrete de aplicare. Tratatul precizeaza insa ca in caz de urgent, statele member pot solicita Comisiei autorizatia de a adopta ele insele masurile pe care le considera necesare in vederea remedierii disparitatilor create, sub conditia ca aceste masuri sa nu perturbe semnificativ functionarea pietei interne.

Domeniul politicii comerciale:Acesta nu a fost definit de sine statator in tratatele institutive, dar trebuie luat in considerare sub multiplele sale aspect pt ca conceptual de politica comecriala comuna pare sa aiba acelasi continut, atat in cazul in care il analizam la nivel international general, cat si la nivel European, regional.In opinia CJUE domeniul acesta include pe de-o parte regimul ajutoarelor la export, pe de alta parte, masurila care privesc creditele destinate finantarii cheltuielilor locale cu privire la operatiunile la export. Potrivit CJ o politica comerciala se aprecieaza ca este edificata prin concursul si interactiunea masurilor interne si externe , fara a fi considerate prioritare unele sau altele, la nivelul UE interesele particulare ale SM trebuind sa fie in permanenta si reciproca adaptare.

30

Prima masura importanta adoptata de catre Consiliu in material politicii comecriale commune dateaza din 26 sept 1962 , cand a fost aprobat un program special de actiune, care prevedea:

a. O politica uniforma privind importul si exportulb. Stabilea o politica comerciala comunac. Relizarea unor liste comune de produse care nu erau supuse restrictiilor, numite “ o lista a

produselor liberalizate”.d. Programul inlocuia cotele nationale cu cele ale UE

Curs 928.11.2013

Regimul importurilor si al exporturilorA. Regimul importurilor-Regulamentul CE nr 260/2009 al Consiliului privind

regimul comun aplicabil importurilorRegulamnetul se aplica importurilor de produse originare din statele terte, exceptie facand produsele textile, care fac obiectul unei alte reglementari.

Reg 260/2009 prevede urmatoarele procedure:-procedura de informare a Comisiei de catre SM asupra tendintei inregistrate la importuri , in special daca se impugn masuri de supraveghere sau de salvagardare. -procedura de consultare care se realizeaza in cadrul unui Comitet la cererea unui stat membru sau din initiative Comisiei, avand drept obiect conditiile si modalitatilr importurilor, evolutiile inregistrate de acestea, unele aspect prinvind situatia economica si comerciala cu trimitere la produsele in cauza, la care se adauga eventuale masuri de adoptare.

- procedura anchetei – se dispune atunci cand se aprecieaza ca este necesar , la finalizarea anchetei se prezinta un Raport de catre Comisie Comitetului Consultativ mai sus evidentiat. Comisia adopta masuri de supraveghere sau de salvgardare. Masurile de salvgardare sunt adoptate in cazul in care: 1.un produs este importat in UE intr-o cantitate mult sporita fata de ceea ce se importa in mod normal si 2. Atunci cand se genereaza in conditiile de mai sus prejudicii grave producatorilor UE. In aceste conditii , Comisia are posibilitatea dupa cum urmeaza:

1. poate sa limiteze perioada de valabilitate a documentelor de import 2. poate sa modifice regimul de import pentru produsul in cauza, precizand ca acesta poate fi pus in libera circulatie numai dupa obtinerea unei noi autorizatii de import, care se acorda potrivit modalitatilor si limitelor pe care Comisia le defineste.

31

B. Regimul exporturilor- Regulamentul CE nr. 1061/2009 al Consiliului din 19.10. 2009privind instituirea unui regim comun aplicabil exporturilorIn principiu, exportul produselor din UE catre statele terte este liber, adica nu este supus niciunei restrictii cantitative. Sunt exceptate acele restrictii care se aplica potrivit prevederilor regulamentului. Ca si in cazul anterior, Regulamentul organizeaza o procedura de informare si consulater cand urmare a unei evolutii neobisuite inregistrate pe piata, un stat membru condidera ca este necesara adoptarea unor masuri de protectie in concordant cu prevederile Regulamentului. Masurile de protectie pot fi adoptate in primul rand de catre Comisie . Acestea pot fi limitate la exporturile spre anumite state terte sau la exporturile din anumite regiuni ale UE. Masurile in cauza nu vor afecta produsele care se gasesc in deplasare spre frontierele UE. Un stat membru poate adopta masuri unilateral de protectie in cazul in care precieaza ca pe teritoriul sau se confrunta cu o situatie critica. Masurile respective au character provizoriu si se refera la cerinta obtinerii unei autorizatii de export. Regulamentul nu interzice adoptarea sau aplicarea de catre un stat membru a unor restrictii cantitative la export pe motiv de:1. Moralitate publica 2. Ordine publica3. Securitate publica4. Protectia sanatatii si a vietii persoanelor, animalelor si a plantelor5. Protectia tezaurelor nationale care au valoare artistica, istorica si arheologica 6. Protectia prorietatii industrial si comerciale

In cazul produselor neliberalizate sau supuse restrictiilor cantitative la import si /export , prin Regulamentul CE nr. 717/2008 al Consiliului din 17 iulie 2008 privind instituirea unei procedure comunitare de administrare a contingentelor cantitative , s-a prevazut o noua procedura de gestionare a acestor contingente cantitative.

Reglementarea mai sus enuntata nu se apliuca produselor care sunt supuse unui regim special la import sau export, continand dispozitii determinate in materie de gestionare a contingentelor.

Potrivit noului sistem instituit de Regulamentul 717/2008 , exista 3 metode de gestionare a contingentelor cantitative:

a. Metoda care se intemeiaza pe luarea in considerare a curentelor traditionale de schimb. In acest caz, o parte a contingentelor este destinata importatorilor sau exportatorilor traditionali, cealalta parte este repartizata altor importatori, exportatori avand character ocazional.

b. A doua metoda are in vedere ordinrea cronologica a depunerii cererilor (mai poarta si denumirea primului venit). Comisia determina cantitatea de produse pe care un operator o

32

poate primi pana la epuizarea contingentului. Acesta cantitate egala pentru toti se stabileste tinand seama de necesitatea de a atribui quantumuri economic apreciabile in functie de natura produsului in cauza.

c. A treia metoda se intemeiaza pe repartizarea in proportie a cantitatilor cerute pe timpul depunerii solicitarilor, mai poarta denumirea de metoda examinarii simultane. In cazul ei, ne intereseaza numai faptul sa scapi de produsele in cauza.

Regimul de protective impotriva practicilor comerciale neloialeDumping-ul , subventiile, obstacolele la comert si contrafacerea.1. Dumpingul :

Un produs este considerat ca fac obiectul unei practice de dumping in cazul in care pretul sau de export spre unuiune este mai mic decat un pret comparabil, stabilit pt produsul similar aflat in cursul obisnuit al comertului, in statul de export. Calculul pretului de dumping : dupa ce valoarea normala si pretul la export sunt determinate, se procedeaza la o privire comparata a acestora.pt a fi comparate corect, sunt avute in vedre, urma aspect:-caracteristicile fixe ale produsului(aceeasi cantitate si aceeasi calitate)-taxele de import si taxele indirect(accize etc)-reducerile, rabaturile, cantitatile -transportul la care se adauga asigurarea , incarcarea, cheltuileile subsidiare(pt ambalaj, de exemplu)-creditul obtinut, costurile dupa vanzare-comisioanele legale-conventiile monetare, in special in statele care nu au trecut la moneda euro-nivelul comertuluiRezultatul acestei analize comparate se concretizeaza intr-o limita sau marja de dumping care se defineste ca fiind suma cu care valoare normal a produsului depaseste pretul de export. Cand limitele de dumping varieaza, pot fi stabilite medii ponderate. Conditia esentiala pt aplicarea unor taxe de protective fata de practicile de dumping este cauzarea de prejudicii. Notiunea de prejudiciu dobandeste 3 acceptiuni:1. Un prejudiciu material concret adus industriei UE2. Amenintarea cu un astfel de prejudiciu material pt industria UE 3. Intarzierea materiala a aparitiei unei astfel de industrii

Nu intra in acesta categorie a prejudiciilor pierderile generate de alti factori, cum ar fi : 1. Volumul si preturile importurilor, care nu sunt supuse practicilor de dumping 2. Diminuarile privind cererea 3. Modificarile intervenite in modelele de consum

33

4. Practicile comerciale restrictive, inlusiv cele desre care am discutat5. Concurenta dintre producatorii straini si cei ai UE6. Dezvoltarile intervenite in tehnologie si in productivitatea industriei UE

DUE II-CURS 1O

5.12.2013

SUBVENTIILE

Exista un sediu derivat al materiei – Regulmentul CE nr. 2026/97 al Consiliului din 6 oct.1997 , care asigura protectia impotrivs importurilor subventionate din tarile nemenmbre ale UE.

Subventiile pot fi acordate de catre guvernul tarii de origine a produsului importat sau de catre guvernul unei tari intermediare din care produsul este exportat spre uniune , tara care este

cunoscuta sub denimirea de ‘’tara de export’’- sitiatia in care sunt intelegeri cu privire la statul in care se realizeza produsul in cauza cu un alt stat; dinspre statele membre spre un alt stat tert, sau

dintr-un stat tert spre un stat tert.

Exista o subvetie cand sunt indeplinite in mod cumulativ 2 conditii:

-exista o contributie fianciara din partea unui Guvern al tarii de origine ori al tarii de export

-in acest mod se obtine un beneficiu( se vand produsele la preturi mai mici, fie se poate castiga o piata de desfacere)

Nu sunt supuse masurilor care au caracter protectionist , subventiile nespecifice. Pe cale de consecinta, sunt interzise doar acele subventii specifice-se adreseaza doar plusurilor tehnologice.

Subv nespecifice sunt acelea care nu se adreseaza fluxurilor tenologice in mod direct, sunt destintae imbogatirii conditiilor de munca.

OBSTACOLELE LA COMERT-PRACTICILE COMERCIALE NELOIALE

Sunt considerate obstacole la comert, acele practici comerciale adoapte si mentinute de catre o tara terta in privinta carora reglementarile internationale comeciale stabilesc un drept ls actiune.

Un astfel de drept exista in cazul in care aceste reglementari internationale fie interzic cu desavarsire o practica, fie confera celeilate parti afectate de practica dreptul de a cere inlaturarea

efectului practicii in discutie.

Sediul derivat al materiei-Reg. 3286/94 cu modificarile ulterioare.

34

In acceptiunea regulmaetului, pot fi prejudiciate nu numai importurile , ci si exeporturile din spatiul UE. Sunt supuse procedurii Regulamnetului numai acele practici comerciale

internationale care pot fi atribuite statelor . nu intra in sfera de aplicare a regulamnetului practicile comerciale incorecte apartinand intreprinderilor cel putin in masura in care acestea nu pot fi atribuite statelor. In cazul in care se constata ca este necesara actiunea in inyteresul UE , in scopul de a se asigura exercitarea drepturilor acesteia potrivit regelemtarilor internationale, pot fi

adoptate urmatoarele masuri:

-suspendarea/retragerea oricarei concesii care a rezultat din negocierile de politica comeciala

-cresterea taxelor vamale existente ori stabilirea oricaror alte taxe asupra importurilor

-stabilirea unor restrictii cantitative sau a oricaror alte masuri de natura sa modifice conditiile de import sau de export sau care afecteaza in alt mod comertul cu tara terta in cauza.

CONTRAFACEREA

Sediul materiel-regulamentul CE nr.1383/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind interventia autoritatilor vamale impotriva marfurilor care sunt supectate ca aduc atingere

anumitor drepturi de proprietate intelectuala si masurile care trebuie aplicate cu trimitere la aceste marfuri, cu modificarile uleterioare. Regullamnetul prevede conditiile potrivit carora aut

vamale intervin in cazul marfurilor contrafacute adimse in libera circulatie( vanzare-cumparare). Reglulam nu se aplica:

Marfurilor care poarta o marca de comert avand consimtamantul titularului acesteia dar care este admisa in libera circulatie fara un astfel de consimtamant.

Marfurilor admise in libera coirculatie care poarta o marca de comert, dar potrivit altor conditii decat cele convenite cu titularul acelei marci comerciale.

Marfurilor aflate in bagajul perso0nal al calatorilor sau trimise in partide mici de natura necomecriala in limitele stabilite de exceptarile de la plata taxelor vamale( marfurile de

avion) Reg interzice puna in libera circulatie a marfurilor contrafacute.

Fara a fi incalcate celelate drepturi la actiune, aflate la dispozitia titularului marcii de comert contrafacuta , statele membre sunt obligate sa adopte masurile necesarte pt a permite autoritatilor competente dupa cum urmeaza:-sa distruga marfurile contrafacute, ori sa dispuna de acestea inafara canalelor comerciale , in asa fel incat sa se reduca la minimum pagubirea titularului marcii de comert , fara niciun fel de compensare.- autoritatile competente pot lua cu privire la aceste marfuri oricare alte masuri avand consecinta de a-l lipsi in mod efectiv pe cel raspunzator de importantele beneficii

35

economice ale tranzactiei si de a se constitui intr-un factor de retinere eficient pentru tranzactii viitoare de acelsi gen.

In mod conex politicii comeciale comune, vom studia libera circulatie a marfurilor.

LIBERA CIRCULATIE A MARFURILOR

Aspecte generale:Notiunea de libera circulatie-acel regim juridic in cadrul caruia bunurile nu se confrunta la fronitiere cu niciun obstacol stabilit fie de catre stat atat in cazul importurilor, cat si in cazul exporturilor. Libera circulatie a marfurilor este realizata atat prin interzicerea intre SM a taxelor vamale de import si de export, cat si prin interzicerea instituirii unor taxe cu efect echivalent taxelor vamale, de asemenea intre SM.

Interzicerea intre SM a taxelor vamale de import si export:2 concepte: Uniunea vamala si piata unica, la care vom adauga domniul de aplicare al uniunii vamale din

trilpla perspectiva: domeniul de aplicare in spatiu, in timp , si material.o Uniunea vamala-ansamblul schimburilor de marfuri care implica interzicerea

intre SM a taxelor vamale de import si de export si a oricaror taxe cu efect echivalent, la cere se adauga stabilirea si adoptarea unui tarif vamal comun in

relatiile dintre SM si statele terte.o Piata unica-acesta presupune realizarea UV la care se adauga interzicerea intre

SM a restrictiilor cantitative si a masurilor cu efect echivalent. UV a contribuit in mod concret la edificarea politicii comerciale comune la nivelul UE , determinand eduictarea si adoptarea unei legislatii vamale proprii, adica Codul Vamal

Comunitar , intrat in vigoare la 1 ian 1994.

Domeniul de aplicare in spatiu:- este un paradox pt ca fac parte din teritoriul vamal statele membre ale UE, dar ele nu vin cu toate teritoriile, iar din acest spatiu fac parte si

teritoriile unor entitati care nu fac parte din UE.Libera circulatie a marfurilor se realizeaza in cadrul limitelor geografice in care statele membre isi execricta suveranitatea(teritoriu vamal-art. 3 din codul vamal comunitar-

CVM). Nu apartin teritoriului vamal: Insulele Feroe, insula Egoland, Hegoland, Busingen. Cele care fac parte din teritoriul vamal: Vatican, Monaco, Republica San

Marino, ele sunt integrate chiar daca nu aprtin UE.Domeniul material- libertatea schimburilor intracomunitare/intraunionale priveste toate

sectoarele economiei. In acest sens invocam art.28 din TFUE , art potrivit caruia UV

36

cuprinde ansamblul schimburilor de marfuri. Art. 28 din TFUE se aplica deopotriva marfurilor din UE si marfurilor care se gasesc in libera practica pe teritoriul UE.

Marfa in acceptiunea DUE: orice bun trasnportat peste o frontiera in scopul realizarii unor tranzactii comerciale. Astfel sunt considerate marfuri:

1. Bunurile destinate consumului2. Medicamente si electricitate

3. Deseiurile care nu au valoare comerciala generand anumite costuri pentru intreprinderi

4. Materialele si suporturile de sunet care sunt folosite in doemniul audiovizualului(emisiunile, compozitiile muzicale, mesale publicitare sunt incluze in

categoria prestarilor de servicii)5. Piesele obtinute din metal pretios devin marfuri din momentul in care nu mai au un

curs legal intr-un stat membru. In caz contrar acestea sunt supuse regulilor priviatoare la libera circulatie a capitalurilor.

Curs 1119.12.2013

- principiul liberei circulaţii, potrivit art. 28 alin. (2) din TFUE se aplică mărfurilor originare din statele membre precum şi celor care provin din ţări terţe şi se află în liberă circulaţie în statele membre

- cu privire la mărfurile originare din statele membre, acestea sunt cele obţinute în întregime în cadrul teritoriului vamal al Uniunii fără să fie folosite mărfuri importate din ţări sau teritorii care nu sunt incluse în teritoriul vamal al Uniunii Europene (spre exemplu: produse minerale extrase din statele membre, produse vegetale recoltate din statele membre, animale născute şi crescute în statele membre ş.a.)

- produsele care provin din ţări/teritorii terţe aflate în liberă circulaţie/practică reprezintă acele mărfuri pentru care au fost îndeplinite formalităţile de import, au fost percepute taxele vamale dacă nu au beneficiat de rambursarea totală sau parţială a respectivelor taxe

- mărfurile obţinute în cadrul teritoriului vamal al Uniunii Europene prin prelucrarea unor bunuri care sunt în liberă circulaţie pe teritoriul Uniunii

- Uniunea vamală s-a înfiinţat la 1 iulie 1968 cu 18 luni mai înainte de 1 ianuarie 1970 aşa cum prevedea Tratatul instituind CEE

Interzicerea între statele membre a taxelor cu efect echivalent taxelor vamale

- sediul materiei: art. 28 alin. (2), art. 30 şi art. 110 din TFUE

37

- potrivit art. 30: taxele vamale la import şi la export sau taxele cu efect echivalent sunt interzise între statele membre; această interdicţie se aplică şi taxelor vamale cu caracter fiscal

- taxele cu caracter fiscal sunt cele instituite cu privire la mărfuri importate în absenţa unor bunuri indigene similare ori comparabile cu scopul de a procura venituri autorităţilor publice

- taxele cu efect echivalent reprezintă orice taxe indiferent de mărime, denumire sau mod de aplicare care sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naţionale ori străine pentru că ele trec o frontieră şi care nu sunt taxe vamale în sens strict

nu sunt armonizate la nivelul Uniunii pentru că au rămas în continuare în sfera de competenţă a statelor membre .

Nu sunt considerate taxe cu efect echivalent dupa cum urmeaza :

1. Taxe interne2. Taxele incasate pentru servicii prestate agentilor economici 3. Taxele solicitate in temeiul unor prevederi ale aquis-ului uniunii europene

1.Interzicerea taxelor cu efect echivalent priveste, potrivit legislatiei UE, numai produsele similare, adica priveste acele produse care prezinta fata de consumatori proprietati apropiate sau care sunt de natura sa raspunda acelorasi necesitati. De precizat ca acestea nu trebuie sa fie identice pentru a fi considerate similare.

De exemplu: bauturile alcoolice care prezinta suficiente proprietati comune pentru a fi considerate produse similare.

Legislatia UE nu interzice statelor membre sa impoziteze mai sever marfurile indigene raportate la bunurile importate deoarece astfel de deosebiri se explica prin specificul legislatiilor nationale, indeosebi in acele materii care nu sunt armonizate la nivelul UE.

2. Pentru ca o taxa sa fie astfel calificata, trebuie sa indeplineasca in principal 3 conditii:

a)Serviciul prestat sa procure un avantaj real agentului economic.

b)Avantajul procurat agentului economic trebuie sa beneficieze numai acestuia, nu tuturor persoanelor care desfasoara acelasi gen de activitati.

c)In ce priveste cuantumul taxei, trebuie sa fie proportional cu serviciul prestat.

38

De exemplu : Taxa solicitata pentru depozitarea marfurilor in cazul in care agentul economic poate lua o decizie.

Nu se incadreaza intr-o astfel de categorie de taxe sumele incasate la depozitarea obligatorie a marfurilor pe durata indeplinirii formalitatilor vamale.

3. In situatia in care taxele incasate sunt aferente unor controale care sunt efectuate pentru indeplinirea anumitor obligatii stabilite prin legislatia UE, acestea au caracter licit. Cuantumul lor nu trebuie sa depaseasca, insa, costul real al controalelor efectuate.

De exemplu : Taxele solicitate cu prilejul controalelor fito-sanitare la export si taxele solicitate cu prilejul controalelor veterinare in tara de import.

Recuperarea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent

In situatia in care au fost incasate taxe vamale sau taxe cu efect echivalent cu incalcarea legislatiei Uniunii Europene, consecintele se produc atat in plan normativ, cat si in plan fiscal.

In plan normativ , statul renunta in intregime ori partial la masura instituita ori poate extinde avantajele fiscale acordate produselor indigene la marfurile importate.

In plan fiscal , statul trebuie sa restituie sumele incasate. Recuperarea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent se justifica date fiind dispozitiile legislatiei Uniunii Europene care interzic autoritatilor nationale competente sa aplice norme contrare prevederilor legislatiei UE.

Procedura recuperarii taxelor incasate in mod ilicit se stabileste de catre statele membre. Mai exact, fiecare stat membru desemneaza organele jurisdictionale competente si adopta normele procedurale aplicabile. Statele membre sunt abilitate sa limiteze restituirea taxelor incasate in cazul in care acestea au fost incluse de catre agentii economici in preturile achitate de catre cumparatori.

Reglementarile UE in domeniul vamal

In scopul aplicarii taxelor vamale, marfurile importate sunt clasificate cu ajutorul unui nomenclator tarifar. Acesta reprezinta o codificare numerica de natura sa permita sistematizarea marfurilor pe pozitii si subpozitii tarifare.

Potrivit unui astfel de nomenclator tarifar, marfurile ajung dupa cum urmeaza :

1. In libera practica2. Intr-o zona libera (ori depozitate intr-un antrepozit liber)3. Ajung intr-un antrepozit vamal

39

1. Ajung intr-o astfel de situatie marfurile care au parcurs procedura administrativa in vama:

a. situarea marfurilor in cadrul nomenclatorului tarifar b. identificarea originii marfurilor respectivec. calcularea valorii in vama a marfurilord. determinarea drepturilor de vama datoratee. verificarea respectarii de catre importator a tuturor obligatiilor pe care le subsumeaza

etapele precedente.

2. Parti din teritoriul vamal al Uniunii, adica acele locuri special destinate marfurilor care provin din afara Uniunii. Acestea sunt considerste din punct de vedere al aplicarii drepturilor de import si al masurilor de politica comerciala la import, drept marfuri care nu se gasesc pe teritoriul vamal al Uniunii daca nu sunt puse in libera practica, nici nu sunt supuse unui alt regim vamal sau utilizate ori consumate in cinditii diferite de cele prevazute in legislatia vamala a uniunii europene.

3. Reprezinta locul aprobat de catre autoritatile vamale aflat sub controlul acestora, loc in care marfurile pot fi depozitate.

Curs 12

09.01.2014

Dreptul afacerilor

Principalele teme:

- Libera circulatie a marfurilor

- Libera circulatie a persoanelor si serviciilor

- Libera circulatie a capitalurilor

- Dreptul concurential din spatiul comunitar-aspecte generale

Libera circulatie a marfurilorReglementari ale UE in domeniul vamal

Regimul admiterii temporare-Acesta permite utilizarea marfurilor in cadrul UE, cu exonerarea totala sau partiala a drepturilor de import si fara aplicarea masurilor de politica comerciala.

40

Regimul perfectionarii active- acesta permite intreprinderilor din UE sa exporte marfuri in state terte , in conditii similare celor de care beneficieaza concurentii lor din aceste state.

Regimul perfectionarii pasive- in cvadrul caruia intreprinderile din UE sunt indrituite sa exporte temporar marfuri din UE inafara teritoriului vamal al acesteia , in scopul supunerii lor unor operatiuni de perfectionare , urmand ca produseele rezultate sa fie puse in libera practica cu exonerarea totala sau partiala a drepturilor de import(fara taxe vamale).

Regimul transformarii sub control vamal. Permite folosirea pe teritoriul vamal al UE fara plata dr de import si fara aplicarea masurilor de politica comerciala a marfurilor care nu apartin statelor membre ale UE pentru a fi supuse unor operatiuni care le modifica natura , respectiv starea initiala , fiind puse ulterior in libera practica produsele rezultate in urma acestor operatiuni.

Regimul tranzitului extern- posibilitatea potrivit careia marfurile care nu sunt din UE sa circule dintr-un punct in altul al UE, fara plata dr de import si fara aplicarea masurilor de politica comerciala(restrictii cantitative).Regimul tranzitului intern- Circ marfurilor din UE dintr-un stat membru al UE in alt stat mambru fara modificarea statultului lor vamal cu folosirea teritoriului unui stat tert.

Exceptii: Se impart in 2 categoprii:-legislative(legale) sunt prevazute in legislatia primara-TFUE art 36-jurisprudentiale Sediul materiei-art. 36 din TFUENu sunt interzise restrictiile , limitarile la import, export, ori tranzit, justificate de urmatoarele motive:-motivele de morala publica-de ordine publica-de securitate publica-protectia sanatatii si a vietii persoanelor si animalelor -protectia tezaurelor nationale cu valoare artistica, istorica sau arheologica-protectia proprietatii industriale si comerciale

Exceptiile jurisprudentiale- obstacolele in aclea liberei circulatii intraunionale rezulate din deosebirile existente intre legislatiile nationale privind comercializarea produselor luate in considerare trebuie sa fie acceptatate in masura in care acestea pot fi apreciate ca neceesare in scopul indeplinirii exigentelor imperative care tin in specail de:a. Eficacitatea controalelor fiscale

41

b. Protectia sanatatii publicec. Corectitudinea tranzactiilor comerciale d. Protectia consumatorilor

Lor li se mai adauga si alte exceptii mai putin jurisprudentiale- protectia industriei cinematografice.

Potectia creatiei si diveristatii culturale in domeniul cartii, protectia mediului inconjurator , protectia retelei pb de telecomunicatii si protectia libertatii de expresie si pluralismului in domenoiul presei.

Conditiile in care pot fi invocate exceptiile legale si cele jurisprudentiale:1. Sa nu existe o directiva de armonizare a legislatiilor SM care sa aiba acelasi

continut cu masura adopatata urmarind un scop similar2. Sa nu se instituie o discriminare intre bunurile importate sau exportate si bunurile

indigene care sunt comercializate pe piata nationala a unui SM.3. Masura adoptata sa fie necesara pentru indeplinirea obiectivului urmarit 4. Masura respectiva sa fie proportionala raportata la obiectivul avut in vedere.

Clauzele de salvgardare:

Permit in situatii deosebite derogari de la prevederile TFUE. Sunt 5;

1. In cauzl in care Comisia sau Consiliul a adoptat o masura de armonizare , un stat membru aprecieaza ca este neceesar sa mentina dispozitii nationale , justificate de exigente importante sau referit6oare la protectia mediului natural ori a mediului de lucru, le va notifica executivului UE, precizand motivele mentinerii dispozitiilor respective.

2. Daca dupa adoptarea de catre Comisie sau Consiliu a unei masuri de armonizare , un stat membru aprecieaza ca este neceesar sa introduca dispozitii nationale, intemeiate pe noi probe stiintifice privitoare la protectia mediului natural ori a mediului de lucru, determinate de unele probleme specifice acelui stat aparute ulterior adoptarii masurii de armonizare, tot asa statul va notifica executivului masurile avute in vedere, precum si motivele adoptarii lor.

3. Niciun stat membru nu este obligat sa transimta informatii a caror dezvaluire o considera contrara intereselor vitale ale securitatii sale.

4. Orice stat memru poate adopta masurile pe care le aprecieaza neceesare pt protectia intereselor vitale de securitate care sunt in legatura cu productia sau comertul cu arme , munitii si materiale de razboi.

5. SM statele mebre se consulta pt a adopta in comun dispozitiile necesare evitarii situatiei potrivit careia functionarea pietei comune sa fie afectata de masurile pe care un SM poate fi nevoit sa le adopte in situatia unor tulburari interne grave care aduc atingere oridinii publice in caz de razboi sau tenziune internationala grava, care constituie un per de razboi

42

, ori pt a-si indeplini angajamentel asumate in scopul mentinerii pacii si securitatii internationale.

43