de ce este bine că dispar revistele culturale - kishiniov.pdf
TRANSCRIPT
04.02.2016 De ce este bine că dispar revistele culturale KISHINIOV
http://www.kishiniov.eu/ro/deceestebinecadisparrevisteleculturale/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+kishi… 1/3
De ce este bine că dispar revistele culturale2 FEBRUARIE 2016 ~ GEORGE DAMIAN
Am să vă explic cum funcționează revistele culturale care tocmai ce zbiară că au rămas fără
finanțare și de ce este bine că se duc la dracu’ și nu trebuie să le plângeți de milă – asta doar dacă
nu cumva faceți parte din tagma jefuitorilor care trăiesc de pe urma lor. În acest caz puteți să
zbierați, să vă ridicați fustele pe Facebook și chiar să semnați petiții.
Dar să începem cu începutul cancerului.
Mecanismul macroeconomic
Revistele culturale de azi își au originile (mai ales în ceea ce privește resursa umană) în producția
culturală din vremea României comuniste. Și pe atunci lucrurile erau simple și planificate: Partidul
Comunist stabilea liniile generale de dezvoltare culturală, la kilogram. Și se împărțeau fondurile:
atâta la revista de la Cluj, atâta la cea de la Iași, mai mult la București, mai puțin la Brașov. Nu
conta cât se vinde, conta ca planul de partid și de stat să fie îndeplinit. Și era lăutărie: Partidul
plătește, Partidul comandă muzica – exista control strict asupra a ceea ce intra în revistele
culturale. De aici a rezultat o încoțopeneală fantastică între scriitori, ziariști, securiști și activiști de
partid. Că nu conta câte exemplare vindeai la chioșc, conta să te ai bine cu securiștii și activiștii, iar
la împărțeala bugetului să tragi lozul câștigător.
Existau și reviste citite, dar puține și oricum nu intrau în conflict cu Partidul. Au existat și scriitori
care au făcut scandal pe principii, dar majoritatea se turnau între ei pentru un salariu mai mare la
cât mai puțină muncă. Țigăneala comuniștilor cu scriitorii din anii ’80 a avut la bază o expresie
comunistă: ”autogestiunea”. Adică Partidul a zis cam așa: frați scriitori, ar fi bine să vă finanțați
din producția voastră, să vă vindeți revistele și să nu mai întindeți mâna la buget. Și nu a mers și au
început scandalurile, mascate în proteste subtile anticomuniste. Azi mulți își revendică anti
comunismul din aceste scandaluri, dar cine citește cu atenție documentele vremii înțelege
adevărata miză.
Mafiile scriitoricești
Și era bine să fii scriitor în vremea comunismului. Nu te duceai la uzină să dai la șaibă de la 6
dimineața. Se încasau tarife fabuloase pentru o poezie publicată – câteva sute de lei, cât trei zile de
04.02.2016 De ce este bine că dispar revistele culturale KISHINIOV
http://www.kishiniov.eu/ro/deceestebinecadisparrevisteleculturale/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+kishi… 2/3
beție cu toți prietenii, când berea era 2,50 lei. Se luau avansuri pentru cărți nescrise de mii și zeci
de mii de lei, existau case de creație și concedii de creație la munte și la mare. În sistemul ăsta
sposorizat de stat au existat câțiva autori talentați, dar marea majoritate au fost niște lepre
profitoare.
Și așa a apărut o adevărată mafie a gratulării reciproce: băieții și fetele se lăudau între ei pe
principiul ”laudămă să te laud”. Existau și niște băieți care aveau legături cu șmecherii mari de la
Partid care dădeau garanții beton, unii mai trăiesc și în ziua de azi. Nu oricine ajungea scriitor,
trebuia să intri în coteriile astea, greu să obții statutul de debutant. Apoi trebuia să te lipești la o
gașcă sau alta, se produceau transferuri între găști, furtuni în pahar – toate guvernate de
mecanismul macroeconomic expus mai sus.
Încă o dată: au existat și oameni cinstiți care au încercat să spună lucrurilor pe nume, care au
încercat săși facă corect meseria – dar puțini, foarte puțini. După aproape 50 de ani de dominație
a acestui mecanism a rezultat o pătură de oameni de cultură și scriitori dependenți de bugetul de
stat, lipsiți de orice fel de priză la public, incapabili să creeze ceva folositor pentru oamenii care i
au finanțat. Și apoi a început democrația.
Transferul de la comunism la capitalism
După schimbarea de nume Partidului Comunist Român a fost continuat sistemul descris mai sus.
Oamenii de cultură și scriitorii șiau închinat serviciilor diverselor găști din fostul PCR care șiau
făcut partide noi. Lauzi partidul X – dacă tragi lozul câștigător revista ta primește finanțare, de la
Ministerul Culturii, de la Consiliul Local, de la Primărie – nu mai intrăm în detalii.
Șmecheria asta a mers o vreme, foștii activiști de partid au fost convinși că e bine să ai antamați la
partid niște scriitori și oameni de cultură. Te mai laudă prin ziare, pe la televiziuni, mai un trafic de
influență, mai o șuetă, îți mai scrie un discurs etc. Și a funcționat câtă vreme lumea își mai amintea
numele unora dintre ei. Iar finanțarea poeților și lăudătorilor se făcea prin bugetarea revistelor
culturale – care reviste au continuat tradiția comunistă a dezinteresului total față de cititori. Au
rămas proaste și plicticoase, cu aceeași vitrină prăfuită de triste figuri. Elitismul a fost explicația
pentru orice: pulimea ascultătoare de manele este prea tâmpită să înțeleagă ARTA pe care o facem
noi!
După care a apărut internetul. Revistele culturale șiau pierdut și ultima umbră de cititori. În 25 de
ani sa făcut un schimb de generații între politruci și au apărut niște băieți tineri care nu înțeleg la
04.02.2016 De ce este bine că dispar revistele culturale KISHINIOV
http://www.kishiniov.eu/ro/deceestebinecadisparrevisteleculturale/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+kishi… 3/3
ce le sunt folositoare niște fosile, de ce ar trebui să plătească niște oameni pe care electoratul nui
cunoaște, care în realitate au influență zero în spațiul public. Validarea reciprocă în cercul strâmt
și elitist a început să nu mai funcționeze, schema Ponzi ”laudămă ca să te laud” sa dus dracului.
Românii au alte preocupări și alte interese – iar tinerii care au ajuns în poziții din care pot decide
cum se cheltuiesc banii nu mai văd nici un rost în finanțarea revistelor culturale care nu mai au
nici un rost pe lume. Și gata.
P.S. Revistele astea nu au cititori pentru că sunt scrise prost, vă explică MaestrulEftimie.
Încercarea lui Dan C. Mihăilescu de a trece în online este amuzantă și punpariu că nu rezistă un an de zile.
Sursa foto