A fi pentru a şti, a şti pentru a avea, a avea pentru a putea, a putea pentru a face, a face pentru a fi oameni fericiţi.REVISTELE

DACOROMÂNITĂŢII

Serie nouăNr. 2/2010

IulieDirector fondator: Geo Stroe

Motto: ”Totul trebuie dacizat” M. Eminescu

Întru eternizarea valorilor temporale dacoromâneşti pe Terra comună, într-o lume comterristă, a tuturor!

EDITORIAL

CUPRINS:

Redactor-şef:

Aurel V. David

- Nicolae Iorga-dascăl de istorie,Aurel David.......................................... ........pag. 2

Redactor-şef:

Constantin Mocanu

- Geţii.Dacii.Dacia în scrierile câtorva cronicari români,Constantin Mocanu...........pag. 6- Fără cuvinte,Mircea Vâlcu Mehedinţi.........pag. 8- Atacul aviaţiei americane, Mircea Trifulescu ...................................................pag. 9

- Global totalitarianism, FlorentinSmărăndache............................................pag. 10

Redactor-şef:

Mihai Prepeliţă

- România este o ţară de poveste.Eugen Zainea...........................................pag. 14

- Sfinţirea bisericii din satul Inceşti, Octavian Curpaş.......................................pag. 16

- Despre învăţământul din România, Dan Ungureanu .......................................pag. 17

Redactor-şef:

Alex Bodoli

- Miros de rugină de lanţ, Adrian Păunescu.................................................pag. 20

- Fiorii iubirii, Ştefania Colbu......................pag. 20- Moare câte puţin, Pablo Neruda..............pag. 21- Scurt metraj din România .......................pag. 22- Valac, dac, român, marile etnonime ale aceluiaşi neam, George Liviu Teleoacă.....pag. 22- Cei mai frumoşi ani, M. Eminescu...........pag. 25- Morţii vor să plângă viii, Alex Bodoli........pag. 25

Redactor-şef:

Ion Ioana

- Scrisoare deschisă,Eugen Zainea..........pag. 26- Europa militară încotro?, Riad Awwad....pag. 30

REVISTA FUNDAŢIEI ACADEMIA DACOROMÂNĂ “TEMPUS DACOROMÂNIA COMTERRA”

Dacoromânitatea

DUMITRU BĂLAŞA

Şi iată că se împlinesc, laanul, la 1 august 2011, o sutăde ani de la venirea în Da-coRomânia a patriarhului eiîntru eternitate.

La început eram latinist, romanist, cum se spune.Ca toţi românii, după cum ne învăţa şcoala, uni-versitatea... Curios din fire, probabil că am să morde curiozitate, am aprofundat cercetările propriiasupra unor aspecte care mi se păreau neclare,nefireşti. Născut în comuna Traian – Ialomiţa,bineînţeles că mă obseda originea, monografialocalităţii, Traian împăratul atât de mult mediati-zat... de unde venim, cine suntem, încotromergem.... Şi iată, minunea. Întâlnesc prin bib-lioteci lucrările parintelui Dumitru Bălaşa. Provo-care fundamentală alături de Dacia preistorică amarelui Nicolae Densuşianu, de ideile luiHaşdeu, Eminescu etc. Nu cred... prea mi sepăreau aşa de simple, prea simple. Desigur, cre-deam că trebuia să fie mai complicat. Mintea meaavea nevoie de <probleme grele>. Refuzam evi-denţa atât de simplă şi profundă. Adevărul esteatât de simplu, spus simplu... Ideile mari sunt, înfond, simple. Drumul până la ele este mai com-plicat. Probabil că mergând pe acest fir, personal,ca şi mulţi alţii după, am fi redescoperit, chiar şiindependent unul de altul, acelaşi adevăr... Dar,a fost să fim contemporani cu părintele Bălaşa.Un PRIOR IN TEMPORE, primul în timp, iată untitlu pe care îl merită marele nostru înaintaş.

- continuare la pagina 18 -

NICOLAE IORGA - dascăl de istorie pentru agenţii Siguranţeistatului român

dr. Aurel V. David

După înăbuşirea în sânge a răscoalelor ţărăneşti dinanul 1907, Nicolae Iorga a devenit un critic vehement laadresa regimului politic, pe care l-a acuzat public de bar-barie. Hotărârea de a continua critica vehementă, urmatăde dezvăluiri incendiare, precum şi de a-şi exprima senti-mentele în faţa unui public avizat, îndeosebi a tineretuluicapabil să reacţioneze violent, l-a transformat în „problemă”pentru poliţia politică a statului român. Drept consecinţă,Biroul de Informaţiuni din Serviciul de Siguranţă al Prefec-turii Poliţiei Capitalei a primit misiunea de a observa atentşi de aproape comportamentul şi ideile împărtăşite partici-panţilor, îndeosebi studenţilor, care-l preţuiau extrem demult.

Activitatea de suraveghere a profesorului Nicolae Iorgas-a desfăşurat cu metodă şi rigoare începând din 24 noiem-brie 1907, cînd la sediul „Ligii Culturale pentru Unitatea tu-turor Românilor” acesta a inaugurat o serie de 10conferinţe, care urmau să aibă loc în fiecare sâmbătăseara, începând cu orele 21.oo. Agenţii de Siguranţă, trim-işi acolo pentru a sesiza, în primul rând, probleme de or-dine publică, au consemnat ideile patriotice rostite de cătreNicolae Iorga, dar şi afirmaţiile care ofensau putereapolitică, întocmind rapoarte (referate) către şefii ierarhici încâteva ore de la terminarea fiecărei conferinţe.

● La începutul verii anului 1908, Nicolae Iorga a făcut pub-lică intenţia de a organiza, în primul rând pentru studenţi,la Vălenii de Munte, pe timp de o lună, „cursuri de vacanţă”,cu participarea mai multor profesori şi învăţători.Anunţul oficial, publicat în ziarul „Neamul românesc” din 11iunie 1908, a fost întărit de ziarul prahovean „Biruinţa”, caresusţinea că iniţiativa respectivă s-a născut din „dorinţa dea răspândi cât mai multă lumină şi învăţătură bună”. Însă,Nicolae Iorga a completat veştile respective, cu elocinţacare-l caracteriza, afirmând că: „Am deschis aceste cursuride vară cu scopul dublu: de a trezi sufletul românesc depretutindeni şi de a schimba, prin acest suflet, chiar formelede stat în care trăia poporul nostru”. Afirmaţia nu a fost tre-cută de către şefii Direcţiunii Poliţiei şi Siguranţei Generalela capitolul „luare la cunoaştinţă”, întrucât intenţia de a con-tribui la schimbarea „formelor de stat” era o problemă desiguranţa statului. Date relevante despre evenimentul respectiv au fostfurnizate operativ de către Agentul nr. 25, din Brigada a 2-a, Divizia I. În 15 iunie 1908, acesta şi-a informat şefii ier-arhici că, începând cu 1 iulie 1908, profesorul Nicolae Iorgaurma să deschidă, la Vălenii de Munte, „cursuri libere de vară” cu durata de două luni. Pentru cursurile respective s-au înscris studenţi din Bucureşti şi din Ploieşti, învăţători

din judeţele învecinate,particulari şi elevi deliceu din Ploieşti, iarpână în acel momentnumărul celor înscrişiîntrecea numărul de 50(fixat de profesorulNicolae Iorga Iorga canumăr minim). La cur-surile respective, Nico-lae Iorga urma săpredea Istoria românilorşi Istoria LiteraturiiRomâneşti, profesorul

Murgoci - Geografia României, profesorul N. Dobrescu - Is-toria bisericii române, profesorul Şt. Bogdan - Economianaţională, profesorul V.Bogrea - Istoria literaturii moderne,profesorul Lepădatu - Episoade din Istoria naţională, iar H.Stahl - 10 lecţiuni de stenografie. Astfel, şefii DirecţiuniiPoliţiei şi Siguranţei General au hotărât ca la fiecare con-ferinţă să fie prezent, în misiune de supraveghere opera-tivă, un agent care să informeze asupra oricăror problemede siguranţă a statului.

1. Originea şi străvechimea poporului român şi a limbiiromâne

● În seara zilei de 2 iulie 1908, profesorul Nicolae Iorga adeschis seria „lecţiunilor de istorie”, la care au asistat 45persoane, respectiv fruntaşi localnici, câteva doamne dinBucureşti (între doamna şi d-ra Mascuna), învăţători veniţidin Dobrogea, Prahova şi Olt, precum şi câţiva studenţi.Situaţia a fost consemnată de către agentul Siguranţei,aflat printre cei prezenţi la conferinţă, care-l numea „Dl. pro-fesor N. Iorga”, fapt care exprimă preţuirea de care acestase bucura în rândul agenţilor Siguranţei statului.

Agentul prezent la conferinţă a inserat în Nota întocmităatât nemulţumirea şi părerea de rău afişate de NicolaeIorga din cauza numărului restrâns al auditoriului, „deşi s-au înscris pentru cursuri 75 învăţători, 50 bucovineni şi 80de studenţi de aiurea”, cât şi speranţa că „vor mai veni oparte dintrânşii”, odată cu îndemnul pentru ca cei de faţă,„să-i cheme prin scrisori”. El a redat riguros atacul lansatla adresa guvernului, întrucât „prin politicianul Stere, colegde la Iaşi, a căutat să lovească şi de data aceasta în in-tenţiile Dlui Iorga”, atrăgând studenţii bucovineni şi o partedin studenţii ieşeni la nişte pretinse conferinţe de vacanţă,organizate la Iaşi sub coordonarea lui Candrea Hecht şi „aaltor persoane dornice de a trece cel puţin în vacanţă deprofesori universitari”. De asemenea, a consemnat faptulcă Nicolae Iorga a calificat „drept banditism şi ilegalitateactul acesta al guvernului, care în loc de a înlesni răspândi-rea culturii sub forma ei sănătoasă şi naţională, procedeazăpoliticeşte şi în această delicată chestiune”, nădăjduind că„după ce studenţii vor vedea ce mâncare li se serveşte laIaşi de oameni necompetenţi şi neromâni, vor veni cu toţiila Văleni”.

Agentul a relevat „fondul chestiunilor” de care urma săse ocupe „d-nul profesor” în „câteva lecţiuni consecutive”.Din Nota întocmită reiese că acesta a împărţit problemeleistoriei românilor în şapte părţi: 1. Romanitatea şi latinitateanoastră; 2. Permanenţa românilor în Dacia; 3. Origina prin

pag.2

cipatelor; 4. Chestiunea bisericei române; 5. Mihai Viteazul; 6. Revoluţia de la 1848; 7. Domnia lui Cuza. Nicolae Iorgaa făgăduit celor prezenţi să insiste în mod special asupradomniei lui Cuza, „de oare ce a fost mult discutată şi dis-cutată mai în deosebire în ultimele timpuri”. Faţă de fostuldomnitor, alungat de pe tronul României, a afirmat fărăteamă că „e cuzist, deşi delatorii acestui domn, care şi-a sacrificat persoana, tronul şi reputaţia, încearcă să-l în-văluie într-o ceaţă de obscuritate imorală, ca şi cumgreşelile vieţei sale casnice ar fi fost hotărâtoare pentrusoarta neamului românesc”.

În final, agentul a consemnat concluzia exprimată deNicolae Iorga în privinţa originii românilor. Acesta a afirmatcă „origina noastră etnică e cea Tracă, nu cea romană şică avem prin urmare mai juste şi mai întemeiate pretenţiunide vechime în locurile acestea, cotropite economiceşte şipoliticeşte de tot felul de streini”. Această mărturie, făcutăde către un agent al Siguranţei statului român, aflat în mi-siune oficială, este de mare importanţă pentru cunoaştereagândirii şi faptelor marelui istoric şi patriot Nicolae Iorga,întrucât îl absolvă de acuzaţiile potrivit cărora acesta ar fipărintele şi susţinătorul cel mai acerb al ideii de romanitatea românilor!● A doua conferinţă privitoare la Istoria Românilor , încadrul căreia profesorul Nicolae Iorga a tratat „despre per-manenţa noastră în Dacia”, a avut loc în seara zilei de 3iulie 1908, orele 8½. Agentul nr. 25, integrat în publiculprezent, constata că „numărul ascultătorilor a fost sporit cuun grup de învăţători bucovineni veniţi din ţinuturile Suceveişi Homorului, prin Ardeal, la aceasta asistând în total 62persoane”. Nicolae Iorga a susţinut că „pretinsa noastrăstrămutare în regiunile balcanice e opera unor închipuiri is-torice”, agentul notând cu rigoare argumentele sale. „Izvo-dul care ne vorbeşte despre această strămutare - a afirmatNicolae Iorga - a fost scris din spiritul de a linguşi pe inca-pabilii împăraţi romani despre care, ca să nu să zică, că alăsat Dacia pradă barbarilor, s’a zis că n’a putut-o apăra,fiindcă n’a avut ce apăra, coloniştii şi elementul romanizatfiind trecut peste Dunăre. A susţine o teorie a strămutăriinoastre peste Dunăre, însămna a ne pune de-a curmezişulcelei mai elementare logice, care nu poate admite că unneam, ce avea o vechime de mii de ani, cu o tradiţie de statromană să-şi sfărâme rostul, închegat într’o oarecareformă de civilizaţie. Nu există un caz analog în istorie. Autrecut popoare dintr’un loc într’altul, dar acele au fostpopoare nomade, popoare deprinse cu drumurile. Cu silaînsă, printr’un decret împărătesc, nu s’a putut strămuta unneam întreg, aşa precum tălmăceşte istoricul latin”. În fi-nalul Notei, agentul Siguranţei statului român s-a simţitdator să redea fidel concluzia exprimată de Nicolae Iorgareferitoare la utilizarea izvoarelor istorice. Acesta a afirmatcă: „nu trebue să credem în isvoarele interesate, care nevorbesc de o strămutare a elementului romanizat în Moe-sia, ceea ce ar conveni Ungurilor de exemplu, pentru a-şisusţine teoria reîntoarcerii noastre, ulterioară aşezării lorîn Dacia”. ● A treia conferinţă din istorie a Românilor s-a desfăşuratîn 5 iulie 1908, începând cu orele 20½, Nicolae Iorgavorbind publicului asistent despre Formarea limbeiromâneşti. Spre bucuria „d-lui profesor”, asistenţa a fostcompletată cu un grup de bucovineni care au părăsit cur-surile despre limba română ţinute la Iaşi de către filologul

Candrea Hecht. Agentul Siguranţei, prezent la conferinţă,a consemnat critica vehementă la adresa ideilor filologuluirespectiv, „care dă cele mai stranii soluţii formării limbiinoastre şi pe care totuşi un număr de studenţi bucovineni şi ieşeni merg să-l asculte la Universitatea din Iaşi unde şi-a anunţat cursuri de vacanţă cu învoirea oficială a D-luiStere”. Acesta a notat riguros afirmaţiile lui Nicolae Iorga, începând cu adevărul potrivit căruia „o limbă e condiţia deexistenţă a unui popor, haina lui vizibilă de manifestare,fondul său sufletesc”. „Asupra formării limbei noastre - aafirmat Nicolae Iorga - , nu putem preciza timpul. Desigurînsă, precum ne arată fizionomia limbei şi circulaţia cuvin-telor de primă necesitate, la formarea ei a contribuit ele-mentul latin. Dacii şi vechii traci îşi părăsiseră limba.Influenţele străine, ca cea slavă de exemplu, există, dar nudomină limba noastră. Sforţările dintre anii 1800-1850 dea da limbei române - alcătuită în structura ei, din ele-mentele limbei latine populare şi asimilate după necesi-tatea foncţiunei noastre particulare - un aspect pur latin aurămas ridicule şi fără durabilitate. Limbei nu i se pot impunelegi fixe”. Nicolae Iorga a analizat diferitele elemente şi influenţestrăine, „care au împestriţat limba noastră”, insistând„asupra franţuzismelor preconizate chiar în parlamentulromân, unde se discută legi într’o adevărată păsăreasc㔺i concluzionând că „e firesc ca ţăranii să nu înţeleagălegile noastre şi să nu se identifice cu dânsele din cauzatermenilor streini, introduşi parcă în mod expres pentru amasca fondul lor slab”. Agentul a consemnat inclusiv po-vaţa dată de Nicolae Iorga acelor „învăţaţi” care emit unadevăr şi nu ţin seama de consecinţele sale, amintindu-lecă nimeni nu trebuie să considere drept adevăr „un adevărfals cu consecinţe dezastroase pentru poporul său”. Aver-tismentul marelui istoric faţă de consecinţele nefaste aleargumentelor empirice a fost consemnat astfel: „La noi, depildă, s’a abuzat de influenţa slavă. S’a tot spus că majori-tatea cuvintelor, mai ales în domeniul agricol, sunt slave -ceea ce presupune o convieţuire în delungată cu slavii. Iatăînsă, că un scriitor şovinist rusneac, Rusewsky, în bazapropriilor noastre afirmări, se ridică şi spune că Ucrainarusă cuprinde şi Moldova noastră şi că odată când aceastăprovincie se va întregi, ea va trebui să revendice şi ţaranoastră, căci aparţine din epoca slavilor tot teritoriului rus-esc”.2. De la întemeierea Principatelor la epoca lui Cuza

● În seara zilei 8 iulie 1908, profesorul Nicolae Iorga a ţinutconferinţa despre Întemeierea principatelor române. Agen-tul prezent a notat în amănunt trei dintre teoriile elaborateasupra „acestei chestiuni”, expuse critic de către NicolaeIorga: „Prima, a d-lui Xenopol, în baza căreia Muntenia afost întemeiată de Făgărăşeni, teorie falsă şi învinsă. Adoua, a bătrânului răposat Haşdeu, care deosebeşte omulţime de domni, închipuiţi de fantasia lui bogată. Şi atreia cea adevărată, a d-lui prof. Onciul, în baza căreiaMuntenia s-a întemeiat de voievozii Olteni, cari au cucerittreptat teritoriile Haţegului şi Făgăraşului, la început pentruregii unguri, apoi, subt Ludovic Basarab, rămânând, printr-o victorie asupra lui Carol Robert, în stăpânirea românilor”.Nicolae Iorga a adus în sprijinul acestei ultime teorii „nu-mele judeţelor din Oltenia, nume cari desemnează per-soane existente, pe când cele din Muntenia au fost datorită

pag.3

apelor sau Munţilor”, iar despre Moldova a afirmat că:„cucerirea ei s’a făcut în timp de 60 ani, de la centru sprenord şi apoi spre sud, absorbindu-se pe rând influenţa un-gurească şi a negustorilor italieni din sudul Basarabiei”. Din Nota agentului reiese că Nicolae Iorga a făcut genealo-gia unor familii de boieri români, precum Sturza şi Carp,„care, deşi se crede neam de prinţ, totuşi e un modestrăzeş din Moldova”; a explicat cuvintele Voevod şi Kneaz,adăugând că „ultimul titlu de nobleţe îl întâlnim şi azi la cel mai mare bărbat de stat al Românilor, Kneazul Moruzi”; areamintit că „unii Domni Români nu s’au sfiit să se intitulezeVoevozi ai tuturor Românilor”, „căci pe atunci nu exista spir-itul de servilism faţă de persoana Domnului, ca astăzi”; aafirmat răspicat faptul că în acel moment constata „o lipsăde demnitate şi mândrie naţională, teama de diplomaţiilestreine, care ne împiedecă să ne realizăm idealurile de fricaEuropei”.

La sfârşitul conferinţei, Nicolae Iorga a anunţat cu bu-curie faptul că în urma articolelor sale din ,,Neamul Româ-nesc”, „bucovinenii cari merseseră la Iaşi să audiezecursurile de vacanţă ale d-lui Candrea-Hecht, şi-au luatbagajul şi au plecat, deşi cursurile erau plătite de guvern şipuse sub auspiciile lui”.

Agentul a consemnat faptul că întreaga conferinţă a fostpresărată de „vehemente şi muşcătoare aluzii politice lapartidul conservator-democrat”, „a cărui menire fără rost seaseamănă cu împerecherea ciudată a istoricilor cari au afir-mat că Moldova a fost întemeiată de o dublă personalitate:Bogdan-Dragoş”.

În seara zilei de 9 iulie 1908, Nicolae Iorga a vorbit de-spre Politica domnilor noştri. Agentul prezent a consemnatîn Nota-raport că înainte de a atinge fondul chestiunei,Nicolae Iorga a comparat „politica externă pe care o facemazi, cu cea pe care o făceau domnii noştri în trecut”,ajungând la concluzia că „politica noastră de azi e degen-erată, e servilă, e umilitoare, întru cât nu serveşte de locinteresele noastre, ci le menajează pe ale vecinilor noştri”.„D-nul profesor” a afirmat că societatea românească eramarcată de o notă de servilism care „a pătruns până şi încele mai înalte raporturi ale noastre”, la care a adăugatvanitatea „care ne-a caracterizat în toate vremile”. „E dea-juns să treacă un Suveran pe la noi - a explicat NicolaeIorga - şi prietenia s-a cimentat. În felul acesta lucrăm cuTripla Alianţă şi cu statele vecine, fără să putem obţine celpuţin un tarif vamal convenabil, şi cu noi înşine nu lucrăm,căci în înalta înţelepciune a bărbaţilor noştri, cari dau inter-vievuri neîntrebaţi, pentru noi nu există chestia mace-doneană, precum n’a existat chestie ardeleană orijidovească. Din contra, politica domnilor noştri din trecuts’a relevat printr’o mare cuminţenie, isteţime şi patriotism.Şi cei mai mari dintre voevozii români nu s’au sfiit săofenseze pe vecinii lor, care nu le-ar fi menajat interesele”.

Analiza efectuată de Nicolae Iorga asupra politicii tuturorvoevozilor care au avut „oarecare însemnătate pentru is-torie - până la Mihai-Viteazul”, l-a interesat mai puţin peAgentul 25, care nu a consemnat în amănunt aspectele deinteres.

În seara zilei de 11 iulie 1908, Nicolae Iorga a confer-enţiat despre Politica lui Mihai Viteazul. Agentul prezent laconferinţă a consemnat că „D-nul profesor” a analizat situ-aţia ţării româneşti şi raporturile ei cu vecinii, pentru aajunge la concluzia că „singura putere pe care se putea

sprijini Mihai era Austria, căreia s-a închinat şi i-a oferit ser-viciile”. „Şi dacă Mihai s’a înşelat în speranţele sale şi dacăa fost desamăgit - a continuat „D-nul profesor” -, aceastanu l’a îndreptăţit să rupă relaţiunile cu o putere căreia îijurase credinţă”. Agentul a reţinut în mod expres referirealui Nicolae Iorga la „caracterul voevozilor noştri”, desprecare a afirmat că „erau oameni cuminţi şi cinstiţi, şi care nu visau mai departe peste rosturile şi gospodăria lor”. În final,s-a simţit dator să consemneze riguros concluzia oratorului: „Şi dacă azi avem o clasă conducătoare care ne duce la

ruina socială şi la corupţia morală - a spus Nicolae Iorga -asta se datoreşte faptului că fiinţa ei etnică e problematicăşi alcătuită din elementele streine cari s’au pripăşit cândvaîn ţările noastre şi a parvenit”.

În 12 iulie 1908, Nicolae Iorga a conferenţiat despre Re-laţiunile politice dintre principatele Române şi Rusia pe de-oparte, iar Austria pe de alta. El şi-a început expunerea„cu Brâncoveanu şi a continuat cu Cantacuzino”, apoi a re-latat împrejurările în care ni „s-a furat Bucovina” şi o partedin Basarabia, expunând „pravoslavnica doctrină a politiceiruseşti pentru a ajunge la concluzia că Ruşii totdeauna ne-au înjosit şi ne-au sfâşiat în numele creştinismului ortodox”.

În Notă a fost consemnată „vehemenţa fără margini cucare dl. Iorga a atacat pe diplomaţii şi istoricii ruşi”, smul-gând prelungite aplauze din partea studenţilor şi publiculuicare atingea cifra de peste 100 persoane. „Dacă e o urălegitimă în poporul nostru - a spus Nicolae Iorga - o urăcare trebue să clocotească de nerăbdarea răsbunării, e uraîmpotriva ruşilor. Şi diplomaţii noştri pot face cochetării cuRuşii, pentru a stoarce o convenţie favorabilă cu Austria,dar poporul român nu va trebui nici odată să lege prieteniecu Ruşii”. De asemenea, a expus şi împrejurările „hoţeşti”în care ni s-a ,,furat” Bucovina, „o bună parte din Moldovafrumoasă, unde zac oasele voevozilor noştri mari, undestau ruinate cele mai elocvente mânăstiri şi unde se răsfaţăcele mai fertile şi binecuvântate lanuri”.

Nicolae Iorga şi-a încheiat disertaţia cu un apel pateticla cei prezenţi, făcând trimitere la o realizate crudă: lanurilelui Froim şi Mochi Fischer, lui Kalman, lui Guttman, luiJuster, ale unor „descendenţi ai boerimii noastre vechi” şiale altor „patrioţi cari îşi pun talentul lor fin în serviciul in-tereselor democratice” erau lucrate de nişte fiinţe „stoarsede vlagă”, identificate în ţăranii din Moldova de Sus, careajunseseră „ca nişte dobitoace împovărate de mizeria fizicăşi morală”.

El a afirmat că „e de datoria noastră să veghem, să lup-tăm, să ne manifestăm cu ultimul accent al energiei şi in-dignării noastre, împotriva acestor oameni, cari ne storcmijloacele de existenţă fizică şi ne conrup moravurile prinaceiaşi bani pe care îi au din sudoarea ţăranului nostru”.

După cum reiese dintr-o Notă întocmită de acelaşiagent la 15 iulie 1908, „cursurile de vară” de la Vălenii deMunte erau frecventate „de un public din ce în ce mai nu-meros”, îmbogăţit cu „studenţi din Ardeal şi învăţători dinIldişeşti (Bucovina)”. Despre Nicolae Iorga, agentul respec-tiv consemna că „Verva şi entuziasmul fără margini cu carevorbeşte, înlănţuirea în care pune evenimentele cu actual-itatea şi mai cu seamă biciuirea moravurilor politice şi so-ciale îl face foarte simpatic tuturor. E primit cu aplauze, eîntrerupt cu aplauze şi sfârşeşte prin a i se face ovaţiunientuziaste. Aproape că nu există locuitor în localitate caresă nu-l privească cu un respect şi o dragoste nesfârşită”.

pag. 4

În seara zilei de 16 iulie 1908, Nicolae Iorga a vorbitdespre Epoca de deşteptare naţională cristalizată în croni-cari şi în urmaşii lor care au pregătit revoluţia de la 1848.Din Nota agentului reiese că la aceasta au asistat peste250 persoane, între care „foarte mulţi soldaţi bacalaureaţi,ofiţerii toţi şi mulţi localnici”. „D-nul profesor” a analizatstarea ţărilor române înainte de ‘48, accentuând că„răspânditorii ticăloşiilor n’au fost boerii, ci aceia care le-aucondus în interesul lor meschin”. El a explicat că boierii au fost nevoiţi să alterneze între politica rusească şi austriacă,deoarece prima „ne făgăduia îmbunătăţirea soartei pre-conizând principiul fricei, principiu în baza cărui credea căpot cârmui poporul nostru, aşa cum crede astăzi că-şi vacârmui turma inconştientă a poporului său”, iar a doua „nefăgăduia o bună administraţie, aşa cum guvernul de azicrede că singura soluţie a problemelor noastre sociale esteo bună administraţie, care să împuşce după un regulament,să bată după un regulament şi să ofere cu porţia trebuinţelevieţii”. Însă, a reamintit că ambele politici „totdeauna ne-aufost fatale”.

Apoi a vorbit despre „cronicarii care au răspândit ideeanaţionalităţii noastre romane”, precum şi despre „cei treitransilvăneni, Micu, Şincai şi Maior, cari au accentuat-o”,afirmând că „de aci încolo poporul nostru dă semne deviaţă politică, întru cât îşi pregăteşte cele trei principii nece-sare acestei vieţi: cultura, conştiinţa şi avutul”.

Agentul a consemnat amănunţit analiza referitoare laprofilul boierimii de la începutul veacului al XIX-lea, carac-terizată de ifosele „observate şi azi la nobilimea noastră,care e vinovată de crima îngrozitoare de a fi ridicat zăgazulîntre ea şi pătura nenorocită a ţăranilor”. „Din cauza ifoseloracestora medievale şi ridicule - a spus răspicat NicolaeIorga -, nu s’a putut face la noi o politică utilă şi naţionalăşi mai ales nu s’a putut face nici în Bucovina, acolo undetitlurile de nobleţă au fermecat mintea nobilimei româneşti.

De asemenea, a comparat boerimea timpului său,„decăzută şi degenerată”, „care nu ne inspiră de cât des-gust şi antipatie”, cu vechea boerime din veacul al XVIII-lea, găsind în acel timp „figuri venerabile, în faţa cărorate-ai fi închinat cu respectul, nu pe care ţi-l dă mulţimeadecoraţiilor, atârnate în faţă şi-n dos, dar de atitudinea lordemnă şi de cinstea persoanei lor”.

Analizând „făurirea idealului celui nou, prin şcoala luiLazăr”, Nicolae Iorga a reamintit că: vitalitatea unui popor„nu se crează prin parlamente şi legi hibride, ci prin şcoală,unde se poate desvolta tineretul care e menit să se punăîn serviciul acelui ideal”; dezideratul dezrobirii economice„nu trebue pus în programul partidelor politice cari fac din-trânsul un mijloc de exploatare a conştiinţelor, ci în progra-mul şcoalei, care formează caracterele”; atâta cât va dura„zăgazul” între clasele sociale, „poporul va rămâne tot înstarea de mizerie în care se află”. El şi-a exprimat speranţacă „zăgazul trebue să cadă forţamente, căci e în firea lu-crurilor care îl precipită”. Agentul a redat riguros filipica luiNicolae Iorga referitoare la „felul cum se exploatează pro-ducţia solului nostru şi cum o imensă bogăţie, ca petrolul,se dă pe mâna streinilor, fără frică de Dumnezeu şi fărăconştiinţa că secătuindu-se pământul cu o furie sălbatecăşi necruţând nimic pentru viitor, ajungem a lăsa dreptmoştenire o mizerie cumplită”.

În 17 iulie 1908, „Dl. prof. N. Iorga” şi-a încheiat serialecţiilor de istorie, analizând Epoca lui Cuza. În Nota în-

tocmită, agentul a consemnat critica la adresa politicienilorcare doreau să instaleze o inscripţie pe monu-mentul luiCuza, din care ar reieşi că „acest mare om a unit 2 miciprovincii orientale”. Nicolae Iorga a arătat că „actul solemnal unirei principatelor, care ne-a călăuzit viaţa noastră mod-ernă, care ne-a zguduit din toropeala unei conştiinţe adormite, care a chemat neamul nostru la o nouă viaţă socială,a rămas totuşi închis în analele istoriei, fără să încrustezeîn bronz ori marmură strălucirea unei personalităţi istorice de exclusiv cea mai mare valoare”. Mai mult, a afirmat că„în Cuza se rezumă toată munca noastră de secole înde-lungate şi mai ales toată demnitatea şi destoinicia neamu-lui. El a fost omul hotărât, căruia nu i-au plăcut fasturile,care nu s’a entuziasmat de laude deşarte, care n’a îngăduitlinguşirea, care a lovit fără milă în cei făţarnici. Şi cu toateastea, un grup de politicieni alături de o armată nemernică,mizerabilă şi criminală, care şi-a călcat jurământul deonoare, Cuza a fost silit să abdice, el care era hotărât săabdice după ce avea de gând să-şi completeze operapolitică”. Apoi, ştiind poate că în sală se aflau şi „urechi” aleSiguranţei, a spus răspicat în faţa celor prezenţi: „E naturalcă atât cât vor exista persoane amestecate în acest com-plot odios şi mişel, lui Vodă Cuza să i se refuze onoareameritată de a avea o statuă”.

„D-nul profesor” s-a dezlănţuit, făcând aluzii la slăbiciu-nile puterii politico-statale, cu referire directă la regele CarolI, arătând că: „Ori cât de prudent ar fi un cap încoronat oarecare, ori cât s’ar bucura de stima puterilor cu care-l leagăinterese de familie şi ori de câtă înţelepciune e dat camodel, totuşi, lipsindu-i eroismul, îndrăsneala actelorpolitice, n’are valoarea pe care ar trebui s’o aibă. Riscând,săvârşeşti minuni, şi săvârşind minuni, istoria te imortal-izează. Iată de ce în 40 de ani, activitatea noastră politicăse reduce la meschine hărţuieli de partide, în dauna intere-sului obştesc”.

La sfârşitul expunerii, Nicolae Iorga a explicat „motivullipsurilor noastre de azi prin aceea că toate binefacerile ne-au curs ca din cer. Noi n’am frământat în sînge idealul nos-tru ca Bulgarii de pildă. Instituţiile noastre n’au fost expresiaunanimă a noastră, a tuturor”. El a oferit şi soluţia, astfel:„căutând ca prin grai, prin scris şi prin norme fireşti de con-ducere să cizelăm asperităţile inconvenienţelor socialecare ne chinuiesc şi printr-o tendinţă de fraternizare întreclasele sociale şi solidaritate între partidele politice să nestudiem reciproc neajunsurile”.

Concluzie: Agentul 25 al Siguranţei Generale a statuluiromân, prezent în misiune ordonată la lecţiile de istorieţinute de Nicolae Iorga la şcoala de vară organizată laVălenii de Munte în anul 1908 nu va fi cunoscut, poate,niciodată după numele real. El a lăsat, peste veacuri, omărturie extrem de valoroasă, prin exactitate şi rigoare, de-spre cel care a fost numit, pe bună dreptate, „dascălul nea-mului”, fără să fi pretins decât avantajul moral de a nu fiprigonit de cei care în anumite conjucturi au condus des-tinele naţiunii române. Cazul confirmă un adevăr de necon-testat: indiferent de regimul politic sub care au fost nevoiţisă-şi desfăşoare activitatea, „oamenii informaţiilor” auapărat, cu gândul şi cu fapta, valorile sociale şi au conser-vat, prin documentele produse, memoria istorică a naţiuniiromâne.

dr. Aurel V. David

pag. 5

Geţii, dacii.Dacia în scrierile câtorvaprincipali cronicari români

Constantin Mocanu

Precizez din capul locului că în această comunicare măocup numai de problema dacă aceste cuvinte, geţi, daci,două cuvinte care indică, în fapt, aceeiaşi realitate, şi dacăcuvântul Dacia, care indică locul, teritoriul, ţara, statul, leîntâlnim în texte, fie manuscrise, fie tipărite. Tema poate fiurmărită şi pe studiul altor categorii de informaţii, şi anumepe informaţii extrase din literatura folclorică, din mitologii,din inscripţii şi din alte probe descoperite arheologic, de lanoi şi din alte zone.

Pentru etapa căreia îi spun etapa întâia, altfel spus-etapa Antichităţii clasice, problema a fost şi este rezolv-abilă, în sensul că cercetarea a fost şi este posibilă întrucâts-a putut baza şi se poate baza pe texte, e drept, pe texteexterne, căci la noi nu au existat atunci texte interne, adicăgeto-dacice.

Îmi place să spun că şi eu într-una din lucrările mele în-tocmită pentru uz universitar am strâns un mănunchi detexte antice, desigur externe, cărora le-am verificat traduc-erea şi în subtextul paginilor cuvântul sau cuvintele cu rolnoţional mai special le-am reprodus în limba originalului şicu literele alfabetului corespunzător, adică latinice, greceştişi slavone, pentru ca să nu fie în nici un fel vreo înde-părtare de la înţelesul care s-ar putea crea printranspunerea în limba română.

Cu diferenţă faţă de prima etapă, pentru care, după cumam văzut, de bine de rău avem texte, externe, nu pe toatecâte ar fi trebuitoare, căci unele s-au pierdut ori au fost dis-truse, ceea ce a fost în multe cazuri o ireparabilă dispariţiecare a adus goluri în descrierea antichităţii, dar şi în de-scrierea primelor secole ale noii etape care i-a urmat, etapaEvului Mediu. Etapa aceasta, căreia îi zic etapa a doua,care şi ea nu are texte interne pe această temă, dar are şiea texte externe, îndeosebi bizantine, în care referitor latema noastră de aici se întâlnesc, nu multe, consemnăriale cuvintelor geţi, daci, Dacia, de regulă în forma gheţi,dachi, Dachia, căci nu ajunsese să se perceapă pronunţiacu ge, ci, deşi această pronunţie provenea nu din latina cla-sică, ci din latina populară, din care s-a format, împreunăcu riminiscenţele dacice, limba noastră, româna. În ceeace priveşte cronicarii bizantini, care erau ceva mai riguroşi,dar care rămâneau şi ei întunecaţi de obscurităţi, denu-meau adeseori seminţiile care trăiau de mai mult timp peaici ori care veneau din alte părţi aici cu denumiri din Anti-chitate şi trebuie să fim foarte atenţi în descifrarea etnoter-minologiei lor. De exemplu, unul dintre aceşti cronicari lezicea hunilor daci.

În unele texte, oricât le-am cerceta cu toată perseve-renţa, nu întâlnim nimic sau aproape nimic despre geţi, daci, întrucât multe secole la rând nu prea era ce să fie reflectat, pentru că după cucerirea romană, geţii, dacii, care într-adevăr nu au fost exterminaţi, dar au fost înmpinşila periferia vieţii politice publice şi nu s-a mai ştiut de ei, iarţara lor, cu denumirea ei, Dacia, a incetat să mai existe. Nuîntâmplător un erudit savant susţinător al continuităţii, caBogdan Petriceicu Haşdeu, cu referire la această etapă, seîntreba: Pierit-au dacii?

Trecerea de la Antichitate la Evul Mediu a însemnat neîn-doielnic progrese, înaintări pozitive ale istoriei, a însemnatînsă şi distrugerea multor realizări, materiale şi cultural-spirituale, ale Antichităţii, distrugeri la care a cotribuit şicreştinismul, pentru a umbri şi chiar a şterge urmelepăgânismului. Monumente ale Antichităţii au devenit ruineşi au rămas aşa sute de ani; un autor făcând istoria Italiei,şi descriind peisajul, spunea că pe colinele Romei creşteaubălării pe care le păşteau caprele!

Să ne gândim şi ce a fost la noi, aici la Carpaţi, la Dunăre,la Marea Neagră, la Nistru şi la Tisa. Cine a încercat la noisă arate în ce stare au dăinuit construcţiile de laSarmisegetusa, de exemplu, ruinele ei, acoperite depământul adus de vânt şi de iarbă până târziu! Dacă în An-tichitate începuseră pe baze ceva mai informate, să zicemmai ştiinţifice, să se caute originea cetăţilor, a statelor, apopoarelor şi să fie descifrate din ambianţele mitologiilor,în Evul Mediu s-a făcut un pas înapoi, creştinismul a fixato dată precisă şi stabilă Facerii lumii, anul 5008 sau5009(după cum era atunci începutul de an în calendar) şia introdus interpretarea că originea tuturor, şi a popoarelor,era hotărâtă de divinitate.

Prin apariţia a ceea ce numim Renaşterea, mai întâi micaRenaştere din vremea lui Carol cel Mare în Franţa, apoidupă alte câteva asemenea fenomene, prin apariţia şi ex-tinderea Renaşterii din Italia, a început să fie redescoperităAntichitatea, a început să se afime Umanismul, care puneaîn centrul atenţiei Omul, cu puterea lui de creaţie indepen-dentă.

Şi în ţările române apar semne de progres mai înnoitor,treptat limba slavonă este înlocuită şi apar din ce în ce maimult scrieri în limba proprie a poporului român, limbaromână.

În Europa centrală si sud-vestică domina încă elogiul ro-manităţii, şi foarte des cronicarii care atingeau în scrierilelor probleme de origine a popoarelor, de caracterizare a lor,trimiteau la o origine romanică ( să nu uităm că în această

Studii şi cercetări de dacoromânistică, sociologie şi drept

pag. 6

Europă limba oficială, singura îngăduită în biserică şi încancelarii era limba latină);cronicarii noştri, cei mai însem-naţi, influenţaţi tot mai mult de curentul umanist, renascen-tist, au început să înţeleagă că a fost cândva şi o lumegeto-dacică, că originea romanică a românilor nu este ex-clusivă, că în fapt lumea geto-dacică stă la baza naşteriipoporului român.

Grigore Ureche(cca 1590 sau 1595 – 1647) a fost primulcronicar român care şi-a scris cronica în româneşte, el nus-a dezlipit însă de ideea dominantă potrivit căreia la bazaoriginii poporului român stau romanii; ne este cunoscutăfraza aceasta: „ Românii câţi se află lăcuitori în Ţara Un-gurească şi la Ardeal, şi la Maramureşu, de la un loc sântuşi cu moldovenii şi tot de la Râm să trag”.

Miron Costin (1633-1691) a pus problema originii mai nuanţat. S-a ocupat de problema hotarelor Daciei, de numele ei, de populaţia autohtonă pe care o considera ven-ită „cu multe veacuri înainte de Hristos”, spune că a venit„din părţile Hindiei pe aceste locuri cînd lumea mai rară afost în oameni” ; a luat de la Toppeltin, istoric sas, ideea căurmaşi ai „acestor dahi” se ţin saşii din Ardeal. Arată put-erea dacilor lui Decebal când li se plătea tribut de către Im-periul Roman în timpul lui Domiţian; nu zice că romanii aufost cotropitori, ci provocaţi, căci le plăteau dacilor bir „sănu le robească ţările, că prăda şi dachii Italia cu călărimea,până în zilele lui Traian”.

Vorbeşte de războiul romanilor cu dacii; vorbeşte pentruprima oară de exterminarea dacilor, spune că tot neamuldacilor a fost „ în risipă de pe aceste ţări”; „ Câtă ţară arămas pre loc, prostime, ţărani, toată o au scos-o Traiande pe aceste locuri peste munţii care o desparte Ţara Un-gurească dinspre noi”. Limba saşilor(adică limba geţilor)este limba vechilor romani, „ amestecată sau mai mult stri-cată cu sârbască, rusască, dăţască, horvatscă, slove-nească”.

Constantin Cantacuzino, stolnicul (cca 1640-1716),spune că sunt controversate ştirile despre locurile de undeau venit „dachii şi gheţii, cărora le zicem goţi”, unii zic căau venit din Scandinavia, alţii „ de la Dais, carii sânt înSciţia asiatică”. Că înainte de daci au fost alţii, gavrişti şighestovoţi. „Ci noi mai vechi de acelia nu căutăm. Căci câtemai sus vom umbla, scurmând şi cercând acele vechituri,atâta mai la întunerec vom da şi nu alt vom afla, fără basmeşi poveşti, numai”. Că dacii erau oameni „varvari şi groşi,idolatri”, dar „ Iară ostaşi mari şi tari în bătaia războaielor,nepoftitori a se supune altora, nici a să birui de alţii îngă-duia şi vecinii lor foarte de dânşii să spăria”. Critică pecuceritori. „Acestora dară” (dacilor) „mergând numele şivestea cum sunt...împăraţii romani poftitori de lăţimea îm-părăţiei lor fiind, precum toate împărăţiile putearnice suntlacome de a supune pe alţii...de multe ori şi în tot chipul autrimis să supie şi pre acei dachi”. Romanii de multe ori autrimis oşti mari şi grele asupra dacilor, „ care însă mai multeori biruite decât biruind s-au întors. Precum Tesar Augustua venit asupra lor, dachii însă au biruit, atunci craiul lor fiindBirebusta”. Decebal se înfrunta cu „ O împărăţie mare şiputernică ca aceea a romanilor, cum se pomeneşte, câtăputere şi câtă avuţie au trebuit să aibă de au putut sta atâtaîmpotrivă şi a răbda”. Însuşi Traian a trebuit să vină aiciîntr-un război fără certitudinea victoriei, război scump plătit,în care împăratul şi-a rupt hainele pentru a lega rănile vic-timelor; după unii, Decebal a fost prins şi ucis de romani,

după alţii şi-a ales singur moartea. „Risipirea” dacilor a fostca „luare a puterii”, nu ca „stingerea lor”.

Dimitrie Cantemir (1673-1717) a reluat problema orig-inilor şi le-a dat o origine scitică. Populaţia a fost extermi-nată „până la unul”, dar se contrazice când vorbeşte de odatină veche, de faptul că romanii nu au nimicit religia ceaveche, că norodul încă „ nu s-a curăţat desăvârşit denecurăţia cea veche, căci se închină şi acuma în poezii şicântece la nunţi, îngropăciuni şi alte întâmplări ştiute lacâţiva zei necunoscuţi şi care se vede că se trag din idoliicei vechi ai dachilor” şi se găsesc vorbe „rămase pesemnedin graiul cel vechi al dachilor, căci ele nu se cunosc nici îngraiul latinesc şi nici în graiurile noroadelor megieşe”. Aenumerat pentru prima oară „ pe cei cinci crai ai dachilor”(unele nume ireale, altele însă ne duc cu gândul la celereale) „Sarrulis(sau Corilus), Verusista(Verevista), Ghest-blid, Derlenau, Decheval, om nu numai în lucrurile oşteşeştiprea vârtos, ce încă şi la minte prea scuţit şi plin demeşteşuguri”. Pentru prima oară apare la el numele luiZamolxis, „ carile au fost nu neînvăţat filosof”, ci şi hatmanal oţilor”, adică al geţilor. Vorbeşte şi el de un război pe careromanii l-au avut cu dacii, pe care îi caracterizează astfel:„Dachii sunt mai viteji decât toţi varvarii, şi aceasta nunumai căci şi cu sufletul şi cu trupul sunt oameni prea vâr-toşi, ce încă pentru căci ei nu cred precum moartea să fiesfârşitul vieţii, ce socotesc ca cum ar fi o trecere la alte lă-caşuri nouă”.

Am folosit termenul: cronicari, cronică; aceşti termenisunt cei mai potriviţi pentru scriitura de dinainte de etapaacestor cronicari de care m-am ocupat în această comuni-care. Între termenul cronică şi termenul istorie (ca ştiinţă)este o anumită corelaţie; în definitiv, primvind în orizont câtmai cuprinzător, cronica este un stadiu către istorie, estestadiu al istoriei, este istorie. Cronicile scriitorilor din caream excerptat au în proporţie mai mică, şi, pe măsura curg-erii timpului, în măsură mai mare caracteristici de istorie;în această privinţă, este o deosebire crescândă de la Grig-ore Ureche la Miron Costin, de la Miron Costin la Constan-tin Cantacuzino, de la Constantin Cantacuzino la DimitrieCantemir, care are în scrierile lui încă o seamă de carac-teristici de cronică, dar are predominant caracteristici de is-torie cu iz modern, ştiinţific, savant.

Regretatul Ion Rotaru, în masiva operă care a fostadunată şi tipărită prin grija domnului Geo Stroe în anul2009, prin ce a scris spre sfârşitul comentării operei luiDimitrie Cantemir afirmă o dată în plus această calitate desavant a Principelui: „Împărţită în două părţi, Prolegomenaşi Hronicul propriu-zis, prima cunstând din trei cărţi şi ceade-a doua din zece, lucrarea lui Cantemir reia aceeaşiproblemă( în termeni noi şi cu dovezi scoase din toţi istoriciilumii), pe care o tratase înainte de el Miron Costin în „Deneamul moldovenilor” şi stolnicul Constantin Cantacuzinoîn Istoria Ţării Rumâneşti, povestind istoria poporuluiromân de la daci şi geţi, de la războaiele lui Traian şi De-cebal, până la întemeierea statelor feudale ale ŢăriiRomâneşti şi Moldovei, în secolul al XIV-lea. Un asemeneaplan ambiţios, dus la îndeplinire în diferite moduri, conformconcepţiei autorilor şi epocilor la care scriau, vom mai în-tâlni la Gheorghe Şincai, Bogdan Petriceicu Haşdeu şiNicolae Iorga, spirite romantice, naturi proteice, înrudite cuaceea a lui Dimitrie Cantemir.”

pag. 7

FĂRĂ CUVINTE:

În sesiunea ordinară (prelungită) 1919-1920, a Senatului,ministrul de finanţe, Nicolae Titulescu, propune spre discuţii şiaprobare „Legea pentru crearea unui impozit progresiv peaverea şi pe îmbogăţirea din timpul răsboiului”. Această legeeste „votată în Adunarea Deputaţilor, în şedinţa dela 3 Iulie1921 şi adoptată cu o majoritate de una sută douăzeci şi douăvoturi, contra unsprezece”. x)Senatul. Sesiunea ordinară (prelungită) 1919 – 1920. Expunere de motive la Legea pentru crearea unui impozit asupra câştigurilor de război. (Monitorul Oficial).

Ţara trece prin împrejurări grele financiare; finanţeleStatului Român sunt sleite; ţara este sugrumată econom-iceşte; valoarea monedei române dispărută pe pieţele străine;nimeni nu munceşte, nimeni nu produce, nu numai pentruţară, dar nici încă pentru nevoile lui, deci cu atât mai mult nuputem avea export; toţi, dar absolut toţi, nu se gândesc decâtcum ar putea, fără muncă, fără bătaie de cap, fără grije, fărănici o trudă, să trăească bine, să se plimbe, să speculeze pesemenul lui sau chiar pe Stat, să se îmbogăţească fără jenă,fără ruşine, fără frică, nici chiar de legi, pe spinarea oricui,numai bani şi iarăş bani, avere şi iarăş avere să-şi ago-nisească, să grămădească, fără a ţine seama că şi altul tre-buie să trăiască.

Mulţi, chiar foarte mulţi şi-au pervertit conştiinţele săspeculeze nu numai avutul şi pe cei bogaţi, dar chiar mizeriaomenească. Pe când asupra unora nenorocirile războiului auvenit potop, i-au copleşit şi doborât în mizerie, distrugându-lepână şi speranţa celui mai modest culcuş; alţii, stând impasi-bili, ba chiar aşteptând ca aceşti nenorociţi să le cadă pradă,au împins, prin îndărătnicia lor, ca lipsa, foamea şi mizeria să-i îmbrăţişeze. Pe când unii umblă cerşind un culcuş sau obucăţică de pâine, alţii se desfată în palate, în chefuri şi orgii,în automobile şi landouri cu cai ca din poveşti. Pe când Statulgeme ca un bolnav pe patul de moarte, sub povara datoriilorenorme şi a extraordinarelor cheltueli zilnice, aceşti îmbogăţiţi,speculanţi ai autorităţilor, ai neamului şi ai mizeriei omeneşti,se desfătează în bătaie de joc a celor pe cari i-au jefuit, cu saufără conştiinţă, cu sau fără muncă. Asta este nedrept, nee-chitabil, necorect. În aceste împrejurări, naşte principiul că nimeni nu se poateîmbogăţi fără muncă şi fără capital. Capitalul şi munca suntcei doi factori cari conduc lumea. Capitalul şi munca trebuiescpuse în folosul omenirii şi rezultatul lor trebuie să formezeechilibrul cu folosul ce aduc. Beneficiul lor nu poate să în-treacă folosul omenirii; dezechilibrul produce dezordinea şidesfiinţarea organizmului social, mizeria. Cei priviţi mai susn’au muncit, sau prea puţin, beneficiul lor se vede, îmbogăţireadepăşind folosul ce au adus, acestea s’a făcut în dauna ţăriişi a tuturor. Împrejurările războiului dînd naştere acestuidezechilibru, toată lumea trebuie să contribuie a reveni la ostare normală sau apropiată de normală. Să contribuim, dacă nu cu tot, cel puţin cu o parte din avutulnostru, avut nemuncit, ci venit din împrejurări independentede voinţa noastră, de inteligenţa noastră, de capitalul nostru.

Principiul că ori ce îmbogăţire nedatorită străduinţeifiecăruia, ci provenită din factori sociali, în afară de acţiunealui, trebuie să sufere un sacrificiu în folosul massei generale,îşi găseşte aplicare. Acest sacrificiu se traduce în impozitecătre Stat, reprezentantul massei generale. Acesta este fun-damentul legii ce propunem, “Legea impozitului asupra câş-tigurilor de război”. Cu acest impozit se vor alina suferinţelecelor dăunaţi de război, se vor plăti imediat toate despăgubirilecauzate din sau fără voinţa Statului şi va uşura pe cât va fi

posibil povara datoriilor Statului. El va atinge pe toţi a căroravere sub orice formă, peste cea dela 1 Ianuarie 1915, a cres-cut cu mai mult decât 15%, calculat ca creştere normală.

PROIECT DE LEGE: x)

Art.1.Militarii, jandarmii şi funcţionarii publici, actuali şi foşti,cari posedă averi imobiliare (moşii, imobile, păduri, vii etc),precum şi orice avere mobilă făcută pe intervalul dela 23 iunie1913, data declarării războiului româno-bulgar până înprezent, sunt obligaţi să dovedească, cu acte în regulă,provenirea averii lor. Art.2. În caz când cei vizaţi prin această Lege nu vor puteaface dovada cerută, averea lor va fi confiscată în folosul Strat-ului. Art.3. Un Regulament special va statornici dispoziţiunile pentruaplicare acestei Legi. Şi în Adunarea Deputaţilor din 6 august 1920 s-a discutat de-spre acest Proiect de Lege. Iată Proiectul: Cap.I. Obiectul impozitului. Cap.II. Cotele impozabile şi scara impozitelor (câştigul derăzboi - surplusul faţă de venitul normal - de la 1.000 lei lapeste un milion lei, cu un impozit în surplus, progresiv, de la10% din surplus, la 90% din surplus. Cap.III. Constatarea câştigurilor de război. Cap.IV. Sancţiuni (Art.16: Contribuabilii care vor denatura ade-vărul, în dfeclaraţiile lor privitoare la veniturile din anii 1915-1920, se vor pedepsi cu o amendă egală de cinci ori valoareaimpozitului pe venit, pe baza venitului ce trebuia să declare.În caz de falsificări în scripte şi de deturnare a adevărului, cuvădită rea credinţă, vinovatul se va pedepsi cu de zece ori val-oarea impozitului datorat şi cu închisoare de la 5 zile la 3luni...). Art.17. Funcţionarii publici, cari vor da informaţii false sau vorascunde adevărul cu bună ştiinţă, se pedepsesc cu o amendăde la 1.000 - 50.000 lei. Art.18. Contravenţiunile la art.15 se pedepsesc cu o amendăde la 1.000 la 100.000 lei şi în caz de vădită rea credinţă saufalsuri cu închisoare de la 5 zile la 1 an. Cap.V. Dispoziţii tranzitorii. (Legea de faţă intră în vigoare dela 1 octombrie 1920)... În şedinţa din 20 iulie 1921 s-a votat Legea pentru impozitulprogresiv pe avere şi îmbogăţire din timpul războiului. În trecut, unele legi ale ţării erau date pentru ca Parlamentulsă aibă o preocupare, însă rareori au fost aplicate, dovadăfiind Legea pentru impozitarea îmbogăţiţilor de război, pe careniciodată Partidul Liberal nu a pus-o în practică, deoarecemembrii săi de frunte erau aceşti îmbogăţiţi prin nemuncă. Aşaera atunci, aşa este şi astăzi, când marea majoritate din par-lamentarii ţării, indiferent de partidele din care fac parte, pro-cedează identic. Dovadă stau nenumăratele articole apăruteîn ziare şi ştirile de la toate televiziunile din România. Cuvântul deputatului Iuliu Grofşoreanu, ţinut în Şedinţa din 11aprilie 1924, este elocvent în această privinţă. Arată că, în co-municările date, a cerut Prim-Ministrului să declare care estemotivul neaplicării legii respective. Nu i s-a răspuns.

Mircea Vâlcu-Mehedinţi x)Ed. Mircea Vâlcu-Mehedinţi, 2008, Colecţia: "Dezvăluiri-Faţa necunoscută a Istoriei României", vol. "PartidelePolitice", p.48,49x)Idem, p.51,

pag. 8

ATACUL AVIAŢIEI AMERICANE ASUPRAROMÂNIEI DE LA 1 AUGUST 1943.

(Episodul de la Ogrezeni)dr. geolog Mircea Trifulescu

După ce România, aliataGermaniei în războiul anti sovi-etic, pentru eliberarea Basara-biei, Bucovinei de Nord şiţinutului Herţa, ocupate prinforţă, conform Tratatului Riben-trop – Molotov, în iunie 1940, adeclarat război Statelor Uniteale Americii, Marii Britanii şiFranţei, devenite aliate aleURSS din 1941, forţele aeriene

americane au atacat prima dată rafinăriile de petrol de laPloieşti, la 10 iunie 1942.

Al doilea atac al aviaţiei americane asupra industrieiromâneşti de petrol de la Ploieşti a fost efectuat la 1 august1943, printr-o formaţie de 100 de bombardiere, cetăţizburătoare Lancaster şi Liberator, printr-un atac razant, întimp ce aviaţia lor de vânătoare însoţitoare a bom-bardierelor, formată din aparate Lighting, cu bifuselaj, arămas deasupra Dunării, în aşteptare.

La retragere, după bombardament, avioanele ameri-cane zburau razant, la 200 – 300 m, sub platforma de nori,pentru a se feri de artileria antiaeriană română şi ger-mană,au ajuns în raza comunei Ogrezeni, de la vest de Bucureşti,pe la orele 14 .

Era o zi senină de vară, dar pe la orele 13 a început săse înnoureze, pentru care am plecat de la plajă şi baie înapele iubitului nostru râu, Argeş, în timp ce din aer seauzeau, la început mai încet, apoi din ce în ce mai tare, unzumzet ritmic de motoare puternice.

Ajuns acasă, stam sub dudul cel mare din curtea caseipărinteşti şi ascultam zumzetul avioanelor, care m-a puspe gânduri. Mi-am zis : “ Ce să fie ? Pare să fie zgomot deavioane grele şi multe . Oare cine ne atacă ?”.

Părinţii mei se odihneau în casa mare .După orele 13,30, zumzetul s-a tranformat într-un huruit

puternic de motoare şi deodată am văzut trecând pedesupra copacilor siluetele de aluminiu ale unor bom-bardiere mari, unele cu fuselaj dublu, cu o stea galbenă peele, cu patru motoare şi cu mitraliere grele la carlingele dedeasupra, din coadă şi din botul avioanelor. Atât de jos zbu-rau, că puteam vedea multe detalii !

La un moment dat un bombardier “Liberator” trăgea tarecu mitralierele sale grele, care erau ca nişte tunuri de bordautomate, spre nord, de unde era atacat şi incendiat de unavion de vânătoare, Messerschmidt, al aviaţiei române şis-a dus până la capătul apusean al satului, unde a aterizatforţat în nişte gropi de nisip . Contactul cu pământul, albombardierului avariat, a fost aşa de dur, încât motoareleavionului s-au desprins şi s-au dus dincolo de şoseaua din-tre Ogrezeni şi Malu Spart, pe o distanţă de 200 m.

O parte din echipaj era mitraliat de avionul nostru şi ardeaîn carlinga din faţă, iar altă parte, parţial pârliţi de incendiuau reuşit să iasă afară şi să fie luaţi prizonieri de populaţiafurioasă a satului.

În timpul trecerii bombardierelor pe deasupra satului, amvăzut că soră-mea Felicia umbla brambura, speriată, princurte. Am luat-o şi ne-am ascuns în pivniţa din casa mare.Când mă uitam la avioane, aveam impresia că zburau pedeasupra copacilor şi-mi produceau fiori de teamă ,gândind că puteam să fiu împuşcat . De abia când eram înpivniţă mi s-a mai potolit tremuratul de frică.

După circa 15 – 30’, n-am mai auzit uruitul motoarelorde avioane şi am ieşit din pivniţă. Tata, speriat de eveni-ment, mă întreba pe mine şi pe soră-mea :- Unde aţi fost ? Putea să vă omoare !...- In pivniţă . Am raspuns eu- Staţi aici ! Am auzit că a căzut un avion la capul satului,

spre Malu- Spart, la Băleanca. Nu plecaţi nicăiri, că s-arputea să mai treacă şi alte avioane.

Noi n-am ieşit din curte. Aveam 18 ani şi înţelegeam binece se întâmplă.Groaza de război nu era numai în Rusia,departe, acum venise şi asupra noastră, acasă .- Mamă, unde este tata ?- S-a dus cu mai mulţi bărbaţi în Capul Liniei, unde se

zice că a căzut un avion mare.Tata, Pandele Trifulescu şi cu nea Marin Maneacă s-au

dus cu o căruţă cu cai şi au luat pe cei cinci aviatori amer-icani răniţi de incendiul din avion să-i ducă la dispensarulmedical din satul vecin, Bălăşoeni, actualmente din co-muna Ogrezeni.

Până să ajungă locuitorii din Ogrezeni, să salveze peaviatori, doi inşi din sat, s-au dus imediat la avionul incen-diat, unde au găsit un pilot cu picioarele fracturate de unbutoi greu, cu un pistol în mână, care nu murise . L-au lovitcu o rangă în cap şi i-au luat paraşuta. Aflând autorităţileromâne de acest incident, cei doi au fost arestaţi, judecaţişi condamnaţi pentru crimă asupra prizonierilor .

Pe la orele 15 – 16, m-am dus şi eu în Capul Liniei şiînainte de ieşirea din sat, am văzut o căruţă cu cinci aviatoriamericani, răniţi, care se ducea la Bălăşoeni, unde era dis-pensarul medical. Acolo,jandarmii români i-au cazat peamericani în localul de cârciumă al lui Cârmeală, din centrulsatului, unde au fost puse nişte paturi de campanie.În timp ce căruţa cu prizonieri era încă în satul Ogrezeni,

câţiva locuitori bătrâni, foşti luptători la Mărăşeşti, au săritcu cuţitele la ei, pentrucă sunt duşmani, care ne-au atacat. Tata a sărit şi nu i-a lăsat să-i omoare pe aviatori.

- Nu-i omorâţi ! Acum sunt prizonieri! Nu mai luptă !...Astfel au rămas în viaţă prizonierii…

La Bălăşoeni, în cârciuma lui Cârmeală, prizonierii eraubandajaţi pe porţiunile corpurilor arse de incendiul dinavion.

A fost un echipaj de 11 aviatori într-un bombardier”Lib-erator”. Şase aviatori au fost mitraliaţi de avionul nostru devânătoare şi apoi arşi în avion . Corpurile lor nu erau com-plet arse şi uneori apăreau spinări coapte ca la curcaniipuşi în cuptor, cu pielea rumenită, roşcată. La unii dintrecei morţi erau capetele făcute scrum negru şi au rămas în resturile avionului 2 – 3 zile, până când primăria dinOgrezeni i-a recuperat şi înmormântat în cimitirul satului depe drumul Drăgăneştilor, de unde au fost dezgropaţi înmartie 1945, de familiile americanilor şi tranportaţi în U.S.A.

Discuţiile autorităţilor locale, prezente la eveniment, aufost ajutate să se înţeleagă cu prizonierii, datorită căpitan-ului aviator român, Oteteleşanu, moşier de la Grădinari, co-mună vecină din aval de Ogrezeni, pe Argeş.

La Bălăşoeni, eu am îngrijit pe un pilot, a cărui mamă era

pag. 9

din Marsilia (Franţa) şi am putut să mă înţeleg cu el în llimba franceză, pe care o învăţasem în Scoala Normalădin Bucureşti . Pilotul avea arsă aproape 50 – 60 % dinsuprafaţa corpului, mai ales la faţă şi mulţumit de îngrijireamea, cât şi de faptul că a putut vorbi în franceză cu mine,a scos ceasul de pe mână şi a vrut să mi-l dea drept mulţu-mire.Acest gest a fost văzut de şeful de jandarmi din localitate: - Ce este ? A Întrebat jandarmul.

- Vrea să-mi dea mie ceasul lui drept mulţumire că l-ampansat.-Nu se poate ! Dă-mi ceasul !...I-am dat ceasul jandarmului, deşi nu îl cerusem aviatoru-

lui american . Eram bucuros că pilotul trăia…Păcat că nui-am reţinut numele !...

Dintre cei cinci prizonieri internaţi în dispensarul im-provizat, un pilot american, în vârstă de circa 30 – 35 ani,nu era ars deloc, dar un glonţ de mitralieră îi trecuse prinmuşchiul biceps al mâinii drepte şi s-a oprit în tabachieradin buzunarul cămăşii. Acum, bandajat, discuta liber şi ves-sel cu căpitanul Oteteleşanu în limba engleză .

Aviaţia americană a fost supusă unui contraatac eficiental aviaţiei române şi germane şi mai ales al tirului eficiental bateriilor antiaeriene române, care trăgeau simultancovoare de proiectile, după o metodă nouă, inventată decomandantul unei baterii antiaeriene.

Din 100 de bombardiere, 81 au fost doborâte, care afost apreciată de experţii americani ca cea mai mare cata-strofă a aviaţiei americane din al doilea război mondial.

Bombardierul care a căzut la Ogrezeni a fost atacat depilotul de vânătoare, Ghica Marin care, după ce a incendiatpe inamic, a fost şi Messerschmidt-ul său lovit grav şi el şicopilotul său au sărit cu paraşutele, dar paraşuta căpitan-ului nu s-a deschis şi a murit ca un erou, prin cădere, laPoenarii-Ulmi, la est de Bolintinul din Vale. Copilotul a scă-pat, paraşuta lui deschizându-se.

Către seară, a venit un autobus “Renault” şi i-a dus peprizonieri la Bucureşti, într-un cantonament provizoriu,până în aprilie 1944, când a fost organizat un lagăr al pri-zonierilor anglo-americani în localul Scolii Normale dinstrada Sf. Ecaterina, nr.2, sub dealul Patriarhiei Ortodoxe,şcoală la care a învăţat bunicul meu, Dumitru Trifulescu, înprima promoţie (1870 – 1873) şi eu, Mircea Trifulescu înpromoţia 1936 – 1944, unde am obţinut diploma de învăţă-tor la 30 martie 1944.

Bucureşti,15 mai 2010.

Global Totalitarianism andthe Crisis of Neo-Lib

Move-ment Florentin SmarandacheChair of Dept. of Mathematics &Science, University of New Mex-ico, Gallup, USAEmail:fsmarandache@yahoo.com

Abstract

During the past decades there are growing concerns onthe escalation and massive deprivation of the public life’squality, which some researchers attribute these as effectsof the so-called ‘Globalization’. To cite a few books, Prof.J. Stiglitz’s book “Globalization and its Discontent” hassparked debate all over the world. A somewhat less knownbook which is worth to mention here is N. Hertz’s book “TheSilent Takeover.”

The present article may not offer something new com-pared to the aforementioned ‘standard literature’ in the crit-ical analysis of globalization, but we discuss some hints ondeep the root causes of the problems related to globaliza-tion, not only at phenomenological-social level but also atmathematical foundations of economics theory itself,namely the notion of ‘utility’.

Introduction

During the past decades there are growing concerns onthe escalation and massive deprivation of the public life’squality, which some researchers attribute these as effectsof the so-called ‘Globalization’. To cite a few books, Prof.J. Stiglitz’s book “Globalization and its Discontent” hassparked debate all over the world. A somewhat less knownbook which is worth to mention here is N. Hertz’s book “TheSilent Takeover.”

The present article may not offer something new com-pared to the aforementioned ‘standard literature’ in the crit-ical analysis of globalization, but we discuss some hints ondeep the root causes of the problems related to globaliza-tion, not only at phenomenological-social level but also atmathematical foundations of economics theory itself,namely the notion of ‘utility’. Furthermore, at an ‘empirical’level to supports our arguments, we cite some quotationsfrom Perkins [5], and Prof. M. Chossudovsky, who hasstudied globalization extensively in the past decades. [6-8].

This so-called “globalization” is called on Internet in thefollowing different ways and names, such as: global totali-tarianism, neo-totalitarianism, new world order, global fas-cist order, neo-fascism, today’s new fascism,semi-colonialism, neocolonialism, global cyber hegemony(global control and manipulation of the Internet), global dic-tatorship, etc. where a few elites from some power coun-tries try to take over the whole globe, which would becomea prison planet. These unscrupulous, immoral, corrupted,genocidal, power-hungry elites will exercise an apartheidpolicy against the whole world, controlling people’s soulthrough their totalitarian regulation coercions.

While the present article may not offer something newfrom analytical viewpoint, by relying on both phenomenol-ogy-sociological and mathematical results, we submit theviewpoint on the validity of the hypothesis presentedherein. The purpose of this article is to call attention fromnational leaders on the extensiveness and criticalities ofthe issues discussed here, and suggest them to take ac-tions together.

Our only hope for liberty would be… to move to anotherplanet!

This global colonization, which we call in the present ar-ticle Glob-Colonization, means that a few powerful circles

pag. 10

of elites wish to transform the third world countries into po-litically, ideologically, militarily, economically, financially,spiritually, culturally dominated territories.

While at first glance this proposition sounds like a fan-tasy, comparable to the dark picture described in Orwell’sbook 1984, and some others would think that globalizationis inevitable in order to reach global prosperity; in the fol-lowing sections we will cite a number of phenomenology-social facts which supports our argument.

It is generally accepted among academicians (notablyS. Huntington) that in a rapid movement towards globaliza-tion, societies tend to become unstable and therefore weobserve disintegration almost everywhere in the World. Hishypothesis is supported with plenty of statistical data in hisfamous book.

Nonetheless at this point we can also ask, what if in-stead of ‘natural tendency’ towards instability as he sup-posed, the reality is that those small countries are merely‘the puppets’ under the strings played by the masters ofGlobal Totalitarianism? In this alternative scenario, then thenational leaders of small countries are nothing more thanactors who want to maximize the ‘utility’ function of theirrole as national leaders, and actually don’t care at all if bydoing so they serve the ‘grandmasters’ who want to takeadvantage of the people in their countries?

This alternative hypothesis, while unknown so far to themajority of academicians who cling to the same belief of‘natural tendency’ hypothesis of S. Huntington, are indeedsupported by rigorous research by Prof. Chossudovsky [6-8] and also confessions book by Perkins [5].

To support this alternative hypothesis, let us cite a num-ber of observations in the following section.

Phenomenology-Sociology observation

These powerful circles of elites do the followings in orderto dominate the underdeveloped countries:(a) Install puppet or at least semi-puppet governments andpresidents in underdeveloped countries, easily manipu-lated and subordinated to them. Many times, they put inpower and support dictators, hated by the local population(see for example Pakistan, then some countries in LatinAmerica, in some Arabic countries, etc.).(b) Falsify and manipulate underdeveloped countries’ localelections in order to bring to power marionettes subordi-nated to them. The secret services of these powers startby publicizing, before local elections, spurious “Gallup poll”or “opinion statistics” that show as favorable (of course!)their marionette politicians – in order to psychologically pre-pare the local population for accepting these marionettes.When the falsification of the elections does not succeed, aflood of slandering, defamatory propaganda is lunched bythe secret services (sheltered by these power countries’embassies/consulates/missions, etc.) against the demo-cratically elected government.

If learning from history can be useful at all, let us cite that in the 17th-19th centuries, Romania and other countriesunder the Ottoman Empire had eastern leaders, called“Phanariotes” (i.e. Greeks nobles from the Phanar district of Istanbul), now local population jokes that their leadersare… western-Phanariotes [or neo-Phanariotes].

(c) Destroy the industry of underdeveloped countries, mak-ing the populace poorer, jobless, and thus obliged to emi-grate to the west as cheap and discriminated labor. In thiskind, they eliminate industrial competition. A country in gen-eral cannot be rich without industrialization. (d) Dumping third world countries’ agriculture system inorder to destroy their peasants’ small economies, and thusmake the citizens of the third world countries dependent ofthe dominant powers.(e) Break up underdeveloped countries into small parts, bypedaling on regional differences between various ethnicgroups.(f) Send so-called “peaceful traders” in underdevelopedcountries, who in realities are spies who collect informationand stir an ethnic group against another in these underde-veloped countries in order to provoke regional turbulence,encourage separatist groups, and try to destabilize thesecountries.

See for example Czechoslovakia, then Yugoslavia andafterwards Serbia [because they are Slavic countries], andwho would be dismembered next?Attempts were made against Romania too.

Also, attempts to break Brazil, since it is too big and be-comes a dangerous competitor, into South Brazil (a richpart) and North Brazil (a poor part), or to remove Amazon’sjungle from Brazil because, because as they say: Amazon’sjungle belongs to the planet not to Brazil.

Maybe, Indonesia will follow next (?) (East Timor wasalready cut off from it.) There are some scenarios showingthat this process may already be apparent.As in paradoxism, the Balkanization of the world is “per-formed” by non-Balkan powers, the vile actors on the worldscene.

But the same powerful circles of elites do not want tohear about, for example, dividing Canada into two parts,the French part, Québec – that many times asked for inde-pendence, and the Anglo part; or splitting Belgium into twoparts, French part (Wallonie) and Flemish part; or lettingIreland unite with Northern Ireland… .So, what kind of globalization is that in which, instead ofunifying, it divides? These powerful circles of elites dowhatever they can for dominance by force and by deceiv-ing. To point out the basic scheme here; this can be ob-served quite easily:(i)Destabilize local-national governments by supporting thetwo opposite sides simultaneously [5];(ii)Replace the national leaders which apparently sound toostrong or too ‘vocal’ against globalization;(iii)Destruction of national economies and therefore createthe necessity to break up into smaller regions;(iv)Totally dominate the smaller regions by means of con-tracts with MNCs (see Noreena Hertz, The SilentTakeover);(v)Deprivation of public quality of life, and therefore createnational economics dependence towards internationalbank resources (the so called ‘bail out’ game);(vi)Create more pressures to the public thereafter. (g) Entangle, by any mean, countries of same language orculture to unite (for example Arabic countries, or Hispaniccountries, or all Islamic countries), so they do not becomepowers.

pag. 11

(h) Create international organizations that pretend servingthe whole globe but, in reality, they only serve the interestsof a few powers against independent non-obedient states.

What kinds of democracy promoted by these interna-tional organizations when some countries are allowed tohave sophisticated arms and others are not? Clearly, theyare biased. In our opinion, all countries should disarm - butthis is a utopia today.

Also, why some countries have the “right of veto”? That’snot fair.

These international organizations look for pretexts (say-ing that they bring “international aid”) to intervene in the af-fairs of underdeveloped countries. (i) Create an International Court of Justice where thesepowerful circles of elites punish those who do not obey tothem, by biased and set up trials. The whole world is judgedupon the laws and interests imposed by these power coun-try elites.(j) Erase the collective memory of other nations by defam-ing, slandering, ridiculing, detracting nations’ history, lan-guage, personalities, traditions, culture – in order to destroythem and to impose a cultural dominance over the wholeworld. This is a cynic strategy for abolishing other nations.Instigate the young generations from these power elitescountries - through their infiltrated secret service agents -to ignore, boycott, insult, invent lies, discredit underdevel-oped countries’ scientists, writers, artists and their cre-ations. Teach and instigate the young generations fromthese power elites countries to hate other cultures, othertraditions, and third-world countries’ scientists, writers,artists and their creations. Launch an international cam-paign of denigration and lies against those who succeed topromote their research without approvals from these powercountries’ elites, and against those who dare to defend theresearchers insulted by these power countries’ elites.(k) Humiliate a whole underdeveloped nation through a propaganda that throws the particular to the general, i.e.blameworthy facts of a few individuals from an underdevel-oped country are generalized to the whole nation they be-long to; that’s the intentional way of how mass-media ofthese powerful circles of elites transmit lies to the wholeworld.

These powerful circles of elites mutually promote at aninternational level the racial idea of “superior nations”[which is a kind of neo-Aryanism] by humiliating other na-tions (using lies, speculations, slandering, boycotting, ridi-culing realizations and people of third world countries). It isindeed a Global Aryanism.

This means an attempt to culturally, spiritually, intellec-tually, etc. exterminating other nations.These powerful circles of elites try to intimidate by inspiringinternational fear and slavishness. They publish and promote all kinds of reports, various en-cyclopedias, handbooks, movies, documentaries, propa-gandistic news, web sites, etc. in order to indoctrinate thewhole world that they detain the hegemony in every field. (m) Indoctrination of third world countries with these fewpowerful circles of elites’ ideology, culture, religion, politics, propaganda, while suppressing local values.(n) Calumniation of underdeveloped nations’ traditions,customs. Powerful countries’ secret agents pay dishonestlocal journalists to write and speak against their own coun

tries’ culture, history, traditions, but of course praising thedominants. (o) Ignore, ridicule, detract and boycott underdevelopedcountries’ realizations, personalities, men and women ofarts and letters, scientific research. Falsify the local history.This is part of denationalization and brain washing!From the national poet Eminescu, to high historical leadersas Ştefan cel Mare (Stefan the Great), Mihai Viteazu(Michael the Brave), and to the Romanian folklore charac-ters Făt-Frumos and Ileana Cosânzeana, everything isunder a flood of organized denigrations [9], while those whodare to defend them are blacklisted and constantly insulted.It is a way to erase the collective memory of third worldcountry nations.(p) Weaken the national education system in underdevel-oped countries and intoxicate it with these power countries’propaganda, ideology, identity.(q) International Banks lend money to underdevelopedcountries with the pretext of “helping” them, but under coverthese banks interfere with underdeveloped countries’ polit-ical, ideological, economical affairs undermining them, im-posing regulations in the interest of a few power countriesthese banks belong to, and transforming the underdevel-oped countries in semi-colonies. (r) An international swindle done by these few powerful cir-cles of elites is the so-called “convertibility” of only their cur-rencies (or only their currencies to be considered “hardmoney”) in foreign exchange, and not of other countries'currencies. This international financial cunning gave thesepowerful circles of elites a huge advantage over the world,since it was extremely cheap for them (i.e. only the cost ofink and paper) to print colored papers [= their currencies]and pay in the whole world for all kind of goods and serv-ices with their ‘colored papers’: from oil and agricultureproducts to secret agents acting in third world countries todestabilizing them.

Third world countries should not recognize these coloredpapers, and ask in the international trade to get in ex-change: gold, silver, diamond, or other concrete goods andservices, but not colored papers.(s) Those who dare to think otherwise, or countries that donot obey these powers are labeled “undemocratic”, “politi-cally incorrect”, and accused of not respecting the “humanrights”. These powerful circles of elites pretend to promotedemocracy, but actually they only adhere to a phonydemocracy, i.e. “democracy of men with money”, sincedemocracy in the classical Greek sense means “power ofthe people” [in Greek demokratia = demos (people) +kratos (strength), therefore: strength/power of the people],not power of a governmental junta. When, according topool investigation, majority of people are against a war, andmillions demonstrate against the war, but the governmentaljunta still goes to war, is that a manifestation of the powerof the people? Of course not!

There is no much difference between the Stalinist dicta-torship and today’s so-called “democracy”: in the Stalinistdictatorship the citizen were not allowed to say anything;in today’s self-called “democracy” you are allowed to speak up, but the effect is the same as in the dictatorship (I mean:there is no effect!... because today’s totalitarian govern-mental junta do whatever it pleases). People can say what-ever they want, but it has no consequence! Allowing people

pag. 12

to say everything is a psychological tactic from the part ofthe governmental junta, since people release their anger,and doing that many times without any consequence theywould eventually stop… There is a total ignorance from thepart of the powerful Klan with respect to the people. Thosewho dare to criticize these phony democracies are called“unpatriotic” … .

Today’s world meaning of “democracy” is subordinationto these powerful circles of elites, so unfortunately “democ-racy” became a propaganda and a pretext of the powerfulcircles of elites to interfere in the third world countries’ af-fairs!

In addition, countries having a bi-partite political systemare less democratic that those having a pluri-partite politicalsystem since the last ones offer more alternatives of poli-cies and governance.

Another example of lack of democracy and dominanceof some elites over the normal citizen is the lobby in theAmerican Congress; this lobby is unfortunately on officialcorruption where firms with money bribe senators to votefor firms’ interest laws which are in citizens’ disadvantage(a such example is the law that obliges each driver to havecar insurance, money which in most cases the citizens payfor nothing… they pay like a tax for wind and for illusions!).Further, this “politically incorrect” syntagme is a contempo-rary form of censorship and denial of freedom of speech(you’re not allowed to criticize the dominance... the domi-nance pretends detaining the global “absolute” truth in anyfield.).

While by respecting the “human rights” they maybemean: these powers’ “human rights” of dominating othernations! The secret services of these powers and their paidinfluence agents provoke disarray, disorder, and systematicpsychological harassment against the governments of dis-obedient countries.(t) Countries that oppose the dominancy of those powerfulcircles of elites are destroyed with bombs, while thosecountries that yield to the dominants are destroyed with thepen, as Prof. Michel Chossudovsky plastically wrote [6-8],in the sense that local deregulations took place and exter-nal regulations from dominant powers were implemented. In the last category, Eastern Europe countries, such as Ro-mania, Bulgaria for example, had their industries de-stroyed, their citizen required to pay high taxes to thegovernment, and each whole country required to pay mil-lions of euros for various European Union projects in West-ern countries, while Eastern European countries receivevery little in exchange and their own projects are system-atically rejected. As a result, a small percentage of EasternEuropeans became very rich and the majority very poor,while the degree of population’s dissatisfaction – most peo-ple were plunged into misery - is very high. The majority’sdisgust and discomfort is reflected today by young gener-ation’s movement in poetry and writing called “grievism”[coming from ‘grieve’] that it is often seeing on its Internetcreations.

Also, the majority of people in USA feel the same too,that they are merely ‘boiled frog’ in their own country, because of these practices by powerful circles of elites.European Union (EU), as part of the global totalitarianism(i.e. globalization), exercises - besides an internal neocolo-nialism of Western European countries against Eastern Eu

ropean countries which transformed eastern countries intothe wasted garbage of the west - also an external neocolo-nialism of European firms against African, parts of Asian,and Latin American countries, forcing these underdevel-oped countries to open their markets to EU firms whoseproducts surpass the local products, bringing to ruins thelocal economies.

These few powerful circles of elites use bombs, tortures(defying Geneva convention), invasions, genocides, decep-tions, lies against third world countries - pretending they“fight for democracy”… (actually, it is the democracy of themost powerful elites that suck the natural and human re-sources of the neo-colonies).Eastern European analysts consider that their countries aretoday under double occupation… .

(u) There are national and international deceptive agen-cies of so-called “human rights” movement created bythese powerful circles of elites, such as Division of HumanRights, Amnesty International, Equal Employment Oppor-tunity Committee (EEOC), etc. that pretend defending thehuman rights of citizens in the world, but in reality they go after so-called by them “rogue countries” [i.e. countries thatdo not subordinate to them] and they look for pretexts tointerfere in these countries’ affairs. These deceptive agen-cies don’t even protect the ordinary citizens in these powercountries from the abuse of the elites, not even do muchfor their discriminated minorities. These so-called agenciesof human rights have a propagandistic role. [5]

Concluding remarks

We have discussed a number of phenomenology-sociologyobservations which indicated that the global destabilizationprocesses have taken place.To point out the basic scheme here; this can be observedquite easily:(a)Destabilize local-national governments by supporting thetwo opposite sides simultaneously [5];(b)Replace the national leaders which apparently soundtoo strong or too ‘vocal’ against globalization;(c)Destruction of national economies and therefore createthe necessity to break up into smaller regions;(d)Totally dominate the smaller regions by means of con-tracts with MNCs (see Noreena Hertz, The Silent (v) Encourage local population NOT to learn its country’shistory, culture, traditions, etc. transforming them in just“speaking servants” (we adjust the Latin “speaking tools”at today’s reality), or worse “global working animals” forthese powers. This is part of the robotization of the people.This population is thus embezzled from its identity…The more somebody knows, the more he or she demandsfrom the society - which is inconvenient for these powers.That’s why the dominance tries to turn the thinking popu-lace into an amorphous ignorant and less educated crowd,and in consequence this populace will simply be pushedinto obsequiousness.(w) Encourage the local creators to imitate and followthese power countries’ ideas in arts, letters, science, etc. while discouraging them from having original ideas and cre-ations; these power countries’ elites pretend they detain themonopoly of creation;(x) These power countries try to control and manipulate

continuare la pagina 15

pag. 13

Studii şi cercetări de comterristică, probleme globaleşi relaţii internaţionale

România este o ţară de poveste.

O ţară în care nimic nu este ceea ce pare a fi. Credeţi-ne, pe cuvânt! La noi, în România: - Salariile cresc, scăzând - Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse - Medicamentele gratuite trebuie cumpărate - La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu ebună de băut - Trăim în frig plătind tot mai multă căldură - Plătim asistenţa medicală gratuită - Avem un preşedinte care spune mereu adevărul darfiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună.Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru! - Premierul ştie totdeauna ce vrea “românul” fără să-l în-trebe niciodată - Banii ţării sunt tot mai puţini şi avem tot mai mulţi miliar-dari - Poporul primeşte tot mai mult iar numărul săracilorsporeşte în fiecare zi - Cel mai performant guvern ales de parlament este acelacare tocmai fusese destituit pentru incompetenţă - Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe Biblie, că doreştebinele poporului şi de a doua zi porneşte un programmenit să-l distrugă - Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducereacu 15% - Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncăşi ca urmare numărul şomerilor a crescut cu 300 000 - Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanuluidatorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, înfiecare clipă, telefonul - Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în starede faliment tot mai multe ziare antiguvernamentale - S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor,dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite - S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale, princreşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cucirca 10% - Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar,prin angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri per-sonali ai primului-ministru - Constituţia este respectată de guvernanţi prin încăl-carea fiecărui paragraf al ei, sub îndrumarea atentă aprimului ministru care este doctor în drept constituţional.Din nou, culmea, la fel procedează şi preşedintele!

- Legile cele mai bune în România sunt cele carenemulţumesc pe toată lumea

- Avem şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anti-corupţie care a obţinut rezultate remarcabile în lupta îm-potriva corupţilor, fără să fie condamnat vreun corupt.Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea maicoruptă din Europa.

- Deşi 60% din alegătorii cu drept de vot au optat pentruun preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului a fostdesemnat de “flacăra violet” - O campanie electorală de câteva sute de milioane deeuro a fost plătită cu numai circa cinci milioane

- Am fost o ţară fără premier două luni, având concomi-tent în funcţie trei prim-miniştri: unul demis, unul interi-mar şi unul desemnat - Împrumuturile externe împovărătoare, menite să scoatăţara din criză, adâncesc şi mai grav criza - Avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot maiprecară - Am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine dar oducem de două ori mai prost

- Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fărăprecedent a mortalităţii - Şcoala este gratuiă pentru toţi copiii, plătindu-se taxescolare tot mai mari - Pentru copiii preşcolari s-au infiinţat mai multe grădiniţedatorită reducerii drastice a numărului celor existente - Analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea cir-culaţiei şi obţin permisul de conducere - Turismul a cunoscut o creştere nemaiîntâlnită, ca ur-mare a scăderii numărului turiştilor cu peste 50% faţă deanul precedent - S-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prindesfiinţarea a câte 20 000 de intreprinderi lunar - Deşi, prin străduinţa guvernului, se produc anual 10pâini pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asiguratăcel puţin o pâine în fiecare zi - Agricultura noastră poate hrăni 80 de milioane de oa-meni, ca urmare peste 80% din mâncarea zilnică aromânului este adusă din alte ţări - Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cumreuşim? Îl plătim cu preţul cel mai mare din Europa. Cugazele se întâmplă la fel - Construim în fiecare an sute de kilometri de autostradăşi ca urmare avem autostrăzi tot mai puţine - Şi gropile din carosabil devin tot mai numeroase în-trucât le astupăm continuu cu asfalt - Oricare altă ţară cu atâtea minuni adunate laolată ar fidispărut demult. Noi existăm!

Mai sunt şi alte minuni în ţara asta. În România, minunilenu se sfârşesc niciodată! Şi asta fiindcă şi noi, românii,suntem un popor de poveste. Alegem mereu şi mereuconducătorii cei mai capabili de minunăţii!

Poveste adevărată, scrisă de un cetăţean adevărat alacestei ţări adevărate.

Eugen Zainea Bucureşti, 13 iunie 2010

pag. 14

the information at the global level, as part of globalization,by controlling the national and transnational mass-media,the Internet, and by defaming people who are independentand thus not obeying to them.

(y) Award pompous international awards [with exaggeratedepithets such as: “the best in the world”, “the genial cre-ator”, “the genial theory” (for useless theories that manypeople contest), etc.] in science, arts, and letters to thesepowerful circles of elites’ servants, since these powerful cir-cles of elites manipulate the awards as well… Transform the third world countries in cheap leisure placesfor the vacation of the powerful circles of elites. The middle class is thinning in all countries, and so is thereal democracy.

Even in U. S. there is no universal medical system as in other developed and even underdeveloped countries, themedical assistance cost is sky rocketing, the medical in-surance agencies are simply business companies not med-ical helpers; the social system is bankrupting, and theretirement system in bad shape menacing contemporaryworking class to remaining without pensions… .The richbecome richer and the middle class poorer.

Despite the initial good features of globalization amongstthem the free circulation of people and ideas across bor-ders), it has drastic negative impacts. The uniformizationimposed by global totalitarianists reduces or even annihi-lates the countries’ national specific differences, which arethe flavor of foreigners’ attraction.

It is obvious to say that those powerful circles of eliteswho planned and set up the globalization did it in their ownadvantage/profit.

A global totalitarianism of a few elites is installing todayagainst the whole world.

Equilibrium of powers at the planetary level is neededfor a healthy global atmosphere. Today’s unipolarity is abu-sive, aggressive, corrupted, yoking. Therefore, it is hopedthat maybe China, India, Brazil and other modest countrieswill develop in order to counterbalance the arrogance oftoday’s totalitarian power.

History teaches us that no empire lasts forever, conse-quently sooner or later this glob-colonialism/totalitarianismwill fail.

December 2008

Sfinţirea bisericii ortodoxe din satulInceşti, comuna Ceica, judeţul Bihor,va avea loc pe data de 23 iulie 2012

Pe data de 23 iulie 2012 va avea locsfinţirea noului locaş de închinare, biser-ica ortodoxă din satul Inceşti, comunaCeica, judeţul Bihor. La acest evenimentvor participa mai multe personalităţi şilideri locali din judeţul Bihor. Întrucât oparte dintre fiii satului nu mai locuiesc de multă vreme încasa copilăriei lor, nici măcar în judeţul Bihor şi nici măcarîn ţara lor de baştină, un asemenea eveniment este ocaziafericită în care unii dintre ei se pot întâlni şi depăna amintiriîn mijlocul consătenilor, rudelor şi prietenilor din copilărie.

Printre cei ce au părăsit România de câteva decenii senumără şi domnul Zaharia Bala. Personalitate marcantă înLumea Nouă şi unul dintre românii care fac cinste ţării na-tale şi numelui de român, acesta s-a stabilit în Statele Uniteale Americii în 1987.

Zaharia Bala – un român patriot

Zaharia Bala a văzut lumina zilei în satul Inceşti, a cres-cut şi a participat împreună cu părinţii săi la toate muncileagricole, la fel ca mulţi alţi români remarcabili pe care viaţai-a purtat pe alte meridiane ale Terrei.

Indiferent în ce loc de pe pământ s-ar stabili, oameniiasemeni lui Zaharia Bala au rădăcinile adânc înfipte înpământul patriei, iar satul lor natal este locul în care se în-torc mereu cu dor şi drag ca să-şi încarce bateriile şi să-şialimenteze ideile, realizările şi misiunea care li s-a dat peacest pământ. „Nihil est agricultura milius, nihil utilirius, nihildulcius, nihil dignius” (Nimic nu este mai bun, mai util, maidulce, nimic nu face pe om mai liber şi mai demn decâtagricultura), spunea Prof. Univ. Dr. Nicolae Vasilescu încartea sa, “Agricultura în proverbe şi cugetări”.

Domnul Zaharia Bala preţuieşte şi acum aceleaşi principiide viaţă valoroase care provin din tradiţiile satului româ-nesc arhaic. Tocmai de aceea, el a ales să participe la fes-tivităţile dedicate sfinţirii bisericii din satul natal, îmbrăcatîn costumul popular tradiţional, retrăind o frântură de viaţăla fel ca altădată.

Din România în sudul Californiei

Din 1987 Zaharia Bala locuieşte în America, în sudulCaliforniei. A adus cu el valorile româneşti şi a promovattoată viaţa cinstea şi bunul simţ ca pe o carte de vizită cucare deschide orice uşă şi obţine orice rezultate şi-ar prop-une. Asemeni multor români care şi-au petrecut copilăriaîn satele României, domnul Bala transmite ceva din spiri-tual ancestral al aşezărilor româneşti, fiecărui om pe care-l întâlneşte în activitatea sa de zi cu zi, chiar dacă au trecutmulţi ani de când, copil fiind, a deschis abecedarul şi carteade geografie în satul său din Ţara Crişurilor.

A promova România ca pe o destinaţie turistică rafinatăşi stilizată a devenit un stil de viaţă pentru Zaharia Bala,omul care contribuie la imaginea României în SUA mai multdecât târgurile de turism de pe Coasta de Vest şi care şi-a

-continuare de la pagina 13-

pag. 15

câştigat stima şi re-spectul americanilor,datorită valorilor şi prin-cipiilor sale morale ire-proşabile. De altfel,Zaharia Bala a fost in-vitat de mai multe ori lacină cu preşedinteleBush.

Domnul ZahariaBala este un membrumarcant al "NationalRepublican Congres-sional Committee'sBusiness AdvisoryCouncil" din Washing-

ton D.C. Republican Con-gressional Committee l-a decorat pe dl Bala cu medalia deaur Ronald Reagan.

Zaharia Bala este totodata şi un prosper om de afaceri.Deţine mai multe tipuri de afaceri şi proprietăţi imobiliare înCalifornia şi Arizona, dar şi în România. Prin munca susţin-ută, cinstea şi integritatea, Zaharia Bala contribuie la con-solidarea imaginii României peste ocean şi, în acelaşi timp,la prosperitatea ţării sale natale.

În data de 23 iulie 2012, dimineaţa la orele 8:30, unmare convoi de maşini va pleca de la rezidenţa domnuluiŞtefan Cacuci, situată lângă Hotelul Dacia din Oradea. Pri-eteni şi cunoştinte care doresc să se alăture acestui convoi de maşini, pot să o facă.

Cetăţenii din satele învecinate şi toţi cei care-l cunoscpe domnul Zaharia Bala sunt invitaţi şi rugaţi să fie prezenţiîn satul Inceşti la ora 9:00 dimineaţa, înainte de începerea slujbei de sfinţire a bisericii, pentru a avea ocazia să-istrângă mâna acestui român remarcabil şi să se fo-tografieze împreună cu dumnealui.

După slujba religioasă, domnul Zaharia Bala îşi va ex-prima gândurile şi sentimentele faţă de cei prezenţi într-oalocuţiune care se bazează pe experienţa tradiţională,dobândită de ilustrul fiu al satului Inceşti peste ocean.

Va urma un moment emoţionant, în care lumea satuluide altădată va fi adusă pe retina celor prezenţi printr-ungest simbolic al domnului Bala, care intenţionează să urcedealul îmbrăcat în costumul popular tradiţional al satului.Domnul Zaharia va evoca muncile câmpului aşa cum şi leaminteşte - va da cu coasa, va merge cu plugul şi va evocaprin scurte demonstraţii practice, viaţa ţăranului român dinCâmpia de Vest şi dealurile Bihorului.

La eveniment au fost invitaţi, şi au confirmat deja par-ticiparea, o serie de jurnalişti şi reporteri americani, carevor imortaliza momentul şi-l vor face cunoscut întregii plan-ete. Festivităţile vor continua cu o serbare câmpenească,o masă festivă cu mâncăruri şi băuturi tradiţionaleromâneşti. Atmosfera va fi întreţinută de cântăreaţa demuzică populară Florica Opriş Abaghioaiei, care va inter-preta melodii din folclorul local până în zori.

Motivul pentru care anunţăm atât de repede evenimen-tul din 23 iulie 2012 este ca şi alţi fii ai satului din diasporasă afle despre iniţiativa lăudabilă a consătenilor şi să aibătimp suficient pentru a-şi planifica o vacanţă acasă, un con-cediu de neuitat în România, în acea perioadă.

Sfinţirea noului locaş de închinare, biserica ortodoxă din

satul Inceşti, comuna Ceica, judeţul Bihor, este un eveni-ment unic şi încărcat de simboluri şi emoţii pentru toţi fiiisatului Inceşti, ale căror începuturi sunt legate de acesteplaiuri mioritice.

Petre Ţuţea spunea că: “Nimeni nu poate interzice unuipopor să-şi trăiască tradiţia şi istoria cu gloriile şi înfrîngerileei. Etnicul este punct de plecare şi universalul punct desosire. Eu, ca naţionalist, am gândit multă vreme că naţi-unea e punctul terminus al evoluţiei universale, dar cânddispare naţionalismul dispar popoarele şi intrăm în TurnulBabilonului. Popoarele sunt legate de biserici pentru că fără nemurire şi mântuire, libertatea e de neconceput. Omul,dacă nu are în substanţa lui ideea nemuririi şi mântuirii, nue liber”.

Evenimentul din 23 iulie 2012 de la Inceşti este unasemenea moment de naţionalism, de libertate şi de ne-murire. Organizatorii vă aşteaptă cu drag şi vă promit căveţi trăi momente de neuitat la Inceşti – Ceica, judetulBihor.

Cu toate că de obicei ştirile se anunţă imediat după ce s-au întâmplat, iar dacă este vorba despre un evenimentprogramat, ziarele scriu despre el cu câteva zile mai de-vreme, de data aceasta, anunţăm un eveniment care vaavea loc peste doi ani şi de aceea este necesar să facemcâteva precizări.

Sfinţirea unei biserici este o mare sărbătoare în lumeaortodoxă şi adesea reprezintă un eveniment unic în viaţaoricărei comunităţi. Odată ce este terminată construcţiaunei biserici şi ea este înzestrată cu toate odoarele de cult, urmează ceremonia de sfinţire a bisericii, aşa cum este de-scrisă ea în Cartea de sfinţire, după un ritual vechi, trans-mis din generaţie în generaţie şi nealterat de trecereatimpului.

Sfinţirea bisericii reprezintă cel mai important, cel maifastuos şi cel mai complicat ritual ortodox şi se face decătre un episcop împreună cu un sobor de preoţi şi este deo importanţă covârşitoare, pentru că odată sfinţită, bisericadevine lăcaşul lui Hristos. Ceremonia are prototipul dinVechiul Testament, de la sfinţirea Cortului Mărturiei (Ieş.,29, 32-37) şi a templului lui Solomon (II Paral., cap. 5-7).În creştinism, ca locaş de închinare, Biserica este Casa luiDumnezeu (I Petru, 4, 17) sau "Biserica lui Dumnezeu" (ICor., 1, 2) în sens de loc pentru rugăciune a obştei creştine.

Aşadar, peste doi ani, în data de 23 iulie 2012, con-strucţia bisericii din Inceşti - Ceica, judeţul Bihor va fi ter-minată şi înzestrată cu toate obiectele de cult necesare, iarEpiscopul Oradei şi Bihorului, Sofronie Drincec, însoţit depreacuvioasele maici de la Mănăstirea Sfânta Cruce dinOradea şi un sobor de preoţi, vor sfinţi biserica şi-i vor dahramul.

Octavian Dumitru CurpaşPhoenix, Arizona, SUA

pag. 16

Zaharia Bala

Pe marginea fostei dezbateri despreînvăţământul din România-

DAN UNGUREANU

Le-am cerut studenţilormei, anul III Română-En-gleză, să comenteze, în en-gleză, un poem englez dinsecolul XIX, la alegere.Trei sferturi n-au putut numinici un poet englez din sec-olul XIX şi nici o poezie.(Au studiat în anul II Byron,Coleridge, Wordsworth,Shelley). Unul a povestit unroman de Dickens. Cinci aupovestit piesa de teatruRomeo şi Julieta (numităalternativ “roman“, novel, ori poem). Restul de cincis-prezece din şaizeci, care şi-au amintit totuşi o poezie, auscris totuşi în engleză. Am corectat mai jos greşelile lor :Pluralul lui viu nu e vi, ci vii. verbul a lua nu se scrie i-au.

- obijnuit e incorect. Îi nu se scrie despărţit, î-i.- să de-a e incorect (corect e să dea). Nu se zice propiu,

ci propriu.- them nu poate înlocui their. Nu se poate spune themmother în loc de their mother. - intitulated nu există în engleză (cf. Merriam-Webster) .combinated nu există în engleză.

- to enjoy of life e incorect ( verbul to enjoy e tranzitiv).writted e incorect în loc de wrote.

- poetry nu e identic cu poem.- lirycs nu e ortografiat corect, şi cu siguranţă nuînseamnă textul unei poezii, ci versurile unui cântec.

- roman nu există în engleză, corect e novel. - disapointness nu există, corect e disappointment.

- beautifuly thing e incorect.- tryed e incorect. - gaves nu există (give sau gave).- tooked place e incorect.- tabloul Gioconda nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci.

- Romeo and Juliet nu e un roman.- Romeo and Juliet nu e un poem.- Shackspear nu se scrie astfel.Dacă se dădea admitere la facultate ei ar fi căzut la ad-

mitere.Toţi aceşti tineri vor deveni profesori de limba en-gleză şi română peste trei luni.

Îmi este inexplicabil cum asemenea studenţi pot deveniprofesori, când în orânduirea veche, bolşevică şi totali-taristă, ei n-ar fi putut nici măcar trece admiterea. Cum s-aajuns în această situaţie ? Puţin după Revoluţie, prin 1995,cred, au apărut locurile cu taxă la Universităţi. Ceva maitârziu s-a suprimat concursul de admitere. Astfel, Univer-sităţile au dat de gustul banilor. Studenţii deveneau intan-gibili. De vreme ce plăteau, prezenţi sau nu, trebuiau sătreacă examenele, trebuiau să capete diplome. Dupădiplome, dădeau concursul de titularizare, pe care nu-lluau, rămâneau suplinitori, şi titulari negăsindu-se, tot su-

plinitorii predau.Primii studenti pe bani au terminat prin 2000. Primii lor

elevi au terminat liceul prin 2004. După implementarea pro-gramului Bologna , studenţii au terminat în trei ani în loc depatru sau cinci, cu lucrări de licenţă de şaizeci de pagini,nu de o sută sau două sute. Lucrările scurte pot ficumpărate sau descărcate contra cost de pe Internet, depe site-uri specializate (o sută de lei bucata).

Liceenii intră pe bani la Universitate, fără admitere, ter-mină în trei ani, devin profesori suplinitori, iar elevii lor suntprost pregătiţi, mai prost pregătiţi decât precedenţii. Para-doxal, se face mai multă şcoală la liceu decât la Universi-tate : la liceu, profesorii pot încă să lase repetenţi elevii carenu învaţă, fiindcă liceul e gratuit, iar profesorii nu sunt plătiţidupă numărul de elevi. Studenţii sunt mai prost pregătiţidecât elevii de liceu.

Le-am cerut celor şaizeci de studenţi ai mei referate. Dinşaizeci, mi-au dat referate vreo 20. Dintre ele, zece erautranscrise (control paste) de pe un site internet, www.refer-ate.ro. O vină pentru situaţie o are aşa-numitul învăţământaxat pe competenţe. În noul sistem, elevii, vezi doamne,nu mai tocesc date seci, ci dobândesc competenţe. Mareeste confuzia din capetele pedagogilor de şcoală nouă !Există materii axate pe competenţe (a învăţa engleza,franceza ori muzica înseamnă să ştii vorbi engleza,franceza, respectiv să cânţi, fluieri sau fredonezi melodii).Există materii bazate pe cunoştinţe (istoria, geografia,anatomia şi zoologia, de pildă). Există materii intermediare,ca biologia şi chimia, în care competenţele şi cunoştinţelesunt complementare. Cultura generală e alcătuită doar dincunoştinţe. Educaţia axată pe competenţe naşte monştri,fiindcă a şti cine a pictat Gioconda e o cunoştinţă, nu ocompetenţă.

O altă studentă, tot de anul III Litere, mă înştiinţează căpoetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poemMistreţul cu colţi de argint. Pe vremea mea, a numi pecineva “autorul meu preferat” presupunea măcar să-i poţiidentifica poeziile. Se presupune că un absolvent de en-gleză ştie după trei ani că în engleză, romanul se numeştenovel.

Universitatea zuluşă

Este imperativ necesar, e indispensabil ca să se revinăla Universitatea gratuită cu concurs de admitere şi cunumăr limitat de locuri. E suficient că s-a închis un cerc vi-cios, că absolvenţii de universităţi fast-food au virusat în-văţământul gimnazial şi liceal, şi trimit universităţilor liceenicare nu ştiu nimic. Conform cu site-ul QS, QuaquarelliSymonds, Israelul, ţară mică, cu suprafaţa Moldovei, aretrei universităţi pe locurile 102, 114 şi 132 din lume. Car-olina din Praga e pe locul 230 în lume. Universitatea EotvosLorand din Budapesta e pe locul 400. Universitatea Bu-curesti e pe locul 500, lângă Universitatea din Szeged ,(populatie 166 000 locuitori) universitatea Kwazulu dinAfrica de Sud, din Bangladesh , Kazahstan şi Sri Lanka .

Universitatea din Liubliana e pe locul 400. UniversitateaIagelona din Polonia e pe locul 302. Universitatea Ben Gu-rion, din desertul Neghev, e pe locul 323. niversitatea Babeş-Bolyai este dupa locul 600, lângă nişte

universităţi saudite, srilankeze şi kazahe (nisip, junglă,nisip). Site-ul ARWU al Institutului de Pedagogie al Univer

pag. 17

sităţii Jiao Tong se opreşte la primele cinci sute de univer-sităţi din lume, unde pe la coadă se află UniversitateaKwazulu Natal, cea din Liubliana şi cea din Wellington,Noua Zeelandă. Universitatea din Bucuresti are de ajunsdin urmă Universitatea zuluşă din Durban , cea slovenă (Li-ubliana, 280 000 locuitori) şi cea din Wellington (386 000locuitori, la capătul lumii, în largul Pacificului) .

Am expus în Observatorul cultural, numărul 296 din2005, cazul unui profesor universitar de latină . Greşelilede traducere pe care le făcea demonstrau o cunoaştereprecară a limbii latine. (Solilocviile lui Augustin) Aliud est enim exhausta pestis,aliud consopita. Una este o epidemie terminată, altceva eo epidemie care mocneşte.Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 60: „…una sântsecăturile molimei, şi alta scufundările în somn adânc“. (Etica lui Abelard) Poenitentia est commissa deflere etflenda non commitere. Căinţa înseamnă să deplângi celesăvârşite şi să nu săvârşeşti lucruri de deplâns. Dan Negrescu, Etica lui Abelard, p. 81: „Căinţa a fost datăspre a plânge, dar nu înseamnă că plânsul o şi face efi-cientă“. (Solilocviile lui Augustin) Hoc ergo unum superius praeter-miseras. Trecuseşi cu vederea acest lucru mai sus. Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 82 : „Aşadar, acestlucru îl pui mai presus“. (Toma de Aquino, De ente et es-sentia) sicut diaphaneitas de aëre…“ – …ca transparenţala aer…Dan Negrescu, traducere, p. 85: „… starea diafană înaramă…“.

Un om care confundă a neglija cu a pune mai presus,si care confundă transparenţa aerului cu opacitatea aramei,prevedeam în acel articol, va deveni în curând conducătorde doctorate în limba şi literatura latină .

Profeţia mi s-a adeverit. Din 2009, profesorul dr. DanNegrescu, de la Facultatea de Litere din Timişoara , con-duce doctorate în limba şi literatura latină .

Învăţământul românesc e prăbuşit cu totul. Predau pro-fesori care fac greşeli de clasa a şasea. Absolvă cu diplomăstudenţi care acum cinsprezece ani ar fi căzut la admitere.Conduc doctorate oameni total necalificaţi.Comisia centrală de acreditare a titlurilor universitare face conducători dedoctorat în glumă. Sânt un excelent prooroc.

Să nu se mai mire nimeni că n-avem universităţi remar-cabile cu cercetători remarcabili, când înşişi conducătoriide doctorat se fac din carton lipit cu aracet.

Am cunoscut din mers, pe stradă, în aprilie 2010, undomn, Chira, din Bistriţa ori Dej. De meserie făcea garduride fier. Ca studii, isprăvise liceul cu vreo patruzeci de aniîn urmă. Am stat cu el de vorba despre Eugen Barbu, Iva-siuc, Blaga, Esenin, Petru Culianu, Cioran, I. D. Sirbu şi ArtNouveau. Citise imens.

Am stat de vorbă la Sasca Montană cu un bătrânel săr-man, Mircea Bragea, despre navarhii de la Arginuse, Han-nah Arendt, Părinteasca dimândari, poeziile lui Dinescu,Ernest Renan, despre depozite cuaternare porfiroblastice,marnocalcare triasice şi Ben-et-Nash, prima stea din UrsaMare. Ca studii, avea cinsprezece ani de temniţă grea dupa1950.

Când universităţile româneşti vor fi în stare să cultive intelectuali de talia absolvenţilor de liceu din vremea lui Dej,de talia puşcăriaşilor din vremea lui Groza, fiţi amabili şi

treziţi-mă. Problema universităţilor din România nu e să ajungă

din urmă cine ştie ce universităţi vestice. Problema univer-sităţilor noastre e să ajungă din urmă nivelul liceelorromâneşti din 1988. Şi atunci mai vorbim.

Educaţia e singurul domeniu în care nu se vorbeşte degreaua moştenire a comunismului. Regimul de debandadă,numit democraţie şi miniştrii incapabili şi iresponsabili autransformat învăţământul românesc într-un haos. Dintre toţi olimpicii internaţionali români de anul trecut, unulsingur s-a înscris de nevoie la Universitatea din Bucureşti,fiindcă nu ştia engleza, ca să devină bursier la o Universi-tate străină. Fac încă patru profeţii :

Peste cinci ani nici un liceean olimpic nu se va înscriestudent în vreo universitate română.

Peste zece ani, nivelul de analfabetism al studenţilorromâni va fi acelaşi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.

Peste zece ani nici o universitate româneasca nu vaintra în lista primelor cinci sute de universităţi din lume, iarkazahii, saudiţii, srilankezii şi zuluşii ne vor privi ca şi acum,de sus.

Nici peste zece ani Ministerul Educaţiei nu-şi va decupadin presă un articol despre starea învăţământului româ-nesc, ca să-l aibă la îndemână.

-continuare de la pagina 1-

Şi tocmai când am reuşit să transform, pe tăcute,să nu se sesizeze Academia Română, care ar fi fost îm-potrivă, micul nostru Institut naţional pentru românitate şiromânistică în Academia DacoRomână - ADR, undeva încentru, la o casa memorială din Rm. Vâlcea, am avutonoarea de a cunoaşte personal pe Patriarhul Da-coRomâniei, părintele Dumitru Bălaşa. În statut, acum,scrie clar : <Fundaţia nu poate fi dizolvată decât printr-olege adoptată de forul legiuitor al naţiunii dacoromânelibere. În acest caz, lichidarea se va face potrivit legislaţieiromâneşti, iar patrimoniul cultural, mobil şi imobil existent,precum şi arhivele fundaţiei vor reveni Academiei Române,când se va denumi ACADEMIA DACOROMÂNĂ, iarRomânia reîntregită – DACOROMÂNIA.>

Era o conferinţă despre Mihai Eminescu şi dacismul op-erei sale.... Dan Ioan Predoiu, membru fondator al ADR,era iniţiatorul şi prezenta cercetările sale în urbea natală.Cu sfială, m-am aşezat lângă domnia sa. Era singurul preotdin adunare. Cu o voce tunătoare, de profet, cu o ţinută mil-itantă şi pătrunsă de convingere care înfiora, emanând elînsuşi convingere, a electrizat adunarea. Bucuria mea eramaximă, eram fericit. În fine, cu un aer de conspiraţie îiprezint documentele legalizate ale ADR la notariatul familieiParaschiv – am ţinut special să fie ştampila de Vâlcea. Aici,având ore la Universitatea Cozia, am bătut drumurile Bu-cureşti - Vâlcea, dar şi ale mânăstirilor şi staţiunilorvâlcene, mulţi ani la rând prin anii `90. Emoţionaţi şi mul-tumiţi, de atunci am rămas într–o relaţie tată–fiu, învăţător-discipol. Aşa am cunoscut întâiul preşedinte de onoare alAcademiei DacoRomâne, la vâlceni acasă. Curentul da-coromânesc era însă destul de firav atunci. A trebuit sătreacă mulţi ani ca să se dezvolte, încet şi sigur. LucrareaIstoria DacoRomâniei sau Ţara Soarelui a apărut postum.

Pe copertă, icoana Patriarhului DacoRomâniei, se înalţătot mai sus. Parcă este Zamolse însuşi, întrupat în simbolul

pag. 18

dacoromânesc viu. Al câtelea Zamolse ar putea fi DumitruBălaşa? Îl auzisem la diferite posturi de radio în intervenţiifulminante, luminoase, limpezi, convingătoare, profunde, care transmiteau direct înţelepciunea străbună. Vocaţiapreoţească, strădania încununată de rezultate în cerc-etarea istoriei noastre vechi, arta de a convinge şi mai alesputerea propriei convingeri că a găsit adevărul şi că ade-vărul acesta trebuie cunoscut de toţi, răzbăteau, înflăcărau,mobilizau pe cei nehotărâţi să se aplece mai mult asuprarădăcinilor proprii ale naţiunii noastre dacoromâne... A fosto vreme în care îndoielile asupra unor teze îndrăzneţe măţineau oarecum în echilibru. Transferul de cunoştinte nu seface uşor, eu asimilam mai greu. Formatat pe un doctoratîn drept, creierul meu avea un ritm moderat de cercetareîn dacoromânistică. Numai prin căutări de redescoperireaş fi crezut în finalizări. Întârziam în verificări, comparam,răscoleam în alte cărţi, intuiam... dar aveam nevoie dedovezi... Am ajuns mai greu la lumină. Credeam, dar cerc-etam, şi era un lucru foarte migălos. Nici acum nu am atinsasimptota. Părintele Bălaşa avea răspunsurile. Se puneaproblema ce este verificabil, credibil, cum să reuşim sătransferăm într-o lume romanistă, în care basmul roman-izării era şi mai este oarecum prea puternic, adevărul sim-plu că între DACIA şi ROMÂNIA nu încape nici măcar oliniuţă de despărţire, că sunt una şi aceeaşi de când elumea. De unde şi denumirea DACOROMÂNIA.

Nu mai spun câţi cercetători, oarecum rămaşi în urmă,am pierdut pe masură ce înaintam spre rădăcini... Unii din-tre ei, după un deceniu au revenit la matca ADR. UrcaserăGolgota propriilor cercetări independente, interdisciplinare.Şi părintele avea argumentele, ideile verificate. Practic, in-stituţia noastră, a fost înălţată pe cărămizile cunoaşterii, alecercetării şi argumentării scrise şi vorbite de părinteleBălaşa. De fiecare dată când vin la memorial DumitruBălaşa, în mijlocul verii, la Drăgăşani, Suteşti, pe ValeaOltului, la Cozia, la Episcopia Râmnicului, revăd procesulde edificare, operele părintelui, le recitesc în părţile în caremai am îndoieli, cu mare plăcere. Eu cred că dacă nu erapreotul cercetător istoric Dumitru Bălaşa, noi, dacoromâniil-am fi inventat neuron cu neuron, celulă cu celulă, cartecu carte... În Tabelul, precum cel al lui Mendeleev, al cul-turii, istoriei şi civilizaţiei dacoromâneşti, acea pătrăţică nuar fi rămas liberă. Dar a fost să fie Dumitru Bălaşa dupăNicolae Densuşianu, şi iată, tabloul culturii naţionale s-aîmplinit. Chiar dacă eu, în îndărătnicia mea, recunosc, nusunt întru totul convins de toate tezele marelui înaintaş, re-cunosc primordialitatea ideilor sale. Desigur, mai am vremepână la vârsta domniei sale să mă dumiresc, mai am derăscolit prin arhive, de provocat dezbateri pe teme de da-coromânistică la şedinţele săptămânale de fiecare joi dupăamiază ale Academiei DacoRomâne de la Biblioteca Ped-agogică Naţională, lângă Primăria capitalei. Acum, pe mă-sură ce trece timpul, icoana părintelui Dumitru Bălaşa seînalţă tot mai sus, la Zamolse...

Arma eternităţii unei naţiuni este cultura. Iar DumitruBălaşa este un extraordinar cercetător creator din Pan-teonul cultural dacoromânesc, european şi, de ce nu, mon-dial. De aceea, afirm oriunde că Vâlcea a născut un marenemuritor, Dumitru Bălaşa... un titan pe care, mărturisescsincer, şi des, că noi, urmaşii căutăm să îl ajungem dinurmă. Poate îl vom ajunge, unul, doi sau mai mulţi, dar nu îl vom putea întrece niciodată, pentru că părintele nostru

este unic, irepetabil, etern. A pătimit pentru credinţa lui îngeniul naţiunii noastre, în ortodoxismul zamolsian străbun,dreapta noastră credinţă ancestrală. M-am gândit să prop-unem celor în drept, din toată inima, canonizarea. A suferitpentru dreapta credinţă şi pentru dacoromânistica noastră!Toate la timpul lor!

De aceea, mai întâi, trebuie să îi reedităm întreagaoperă, să îi cercetăm şi viaţa creatoare, creativitatea sa ge-nială. Suntem datori să facem cunoscut exemplul său, sac-rificiul său modest, tăcut, la limita posibilului de laDrăgăşani...

Şi dacă vom reuşi să scoatem DUMITRU BĂLAŞA –OPERE COMPLETE, VIAŢA UNUI TITAN, cu sprijinul celorcare l-au cunoscut, l-au citit, l-au iubit şi îl mai iubesc, vomîmplini un act de cultură primordial. Important este săînţelegem metodologia, metodele, tehnologia de cercetare,proprii părintelui Bălaşa, şi pe cea a marelui Densuşianu,să ni le însuşim bine de tot, apoi să îndrăznim să traducemlucrările domniei sale în limbi de circulaţie mondială. În ul-timă instanţă să continuăm să înlăturăm prejudecăţile aşa-zis academice, erorile stranii care au marcat gândirearomânească şi europeană, chiar şi mondială de atâteamilenii. Nu e uşor. Trebuie să avem simţul istoriei, al tim-pului etern, să regândim dacoromâneşte totul, să scoatemla lumină, cum bine spunea, Dacia noastra străbună –DA-COROMÂNIA.

Avem în lucru, în prezent, două proiecte academice EN-CICLOPEDIA DACOROMÂNĂ şi TESTAMENTULZAMOLSIAN DACOROMÂN. Cu certitudine, substanţaacestor opere vor avea sufletul şi ideile părintelui nostru.Aceste opere, prin urmare, vor avea drept fundamentcercetările domniei sale, alături de cele ale tuturor ur-maşilor întru dacoromânistică, mai mari sau mai mici, dupăgreutatea ideilor, contribuţiilor, interpretărilor lor celor con-temporani nouă şi nu numai...

Periodic, un CONGRES DE ISTORIE, CULTURĂ ŞICIVILIZAŢIE DACOROMÂNEASCĂ <DUMITRUBĂLAŞA> ar trebui să ne adune pe toţi dacoromânii, aşacum a dorit el, înainte de moarte, undeva, lânga Cozia.Ar merita memoria acestui irepetabil cercetător care a pă-timit, s-a oţelit o viaţă şi şi-a ascuţit sabia inteligenţei pe ru-inele timpului etern pentru a ne ascuţi nouă mintea în luptacu întunericul, cu manipularea grosolană a culturii, istorieişi civilizaţiei naţionale de către nemernici papistaşi sau alo-geni de aiurea. Pentru aceasta, trebuie să participereprezentanţi ai tuturor organizaţiilor nonguvernamentale,cercetători de prestigiu din ţară, din dacoromânitatea depretutindeni şi chiar din străinătatea apropiată şi din lumealargă.

Voi suţine personal, împreună cu ADR acest demers. Şidacă nu o facem noi, cu valorile noastre, nu o va face ni-meni în lumea asta. Totul se globalizează, numai spiritulnaţional cultural este unic, irepetabil, specific. Noi suntemdatori, aşadar, cei care afirmăm. Adevărurile, ca şi drep-turile se impun, nu se cerşesc. Şi, în fine, reamintesc crezul Moşului din Carpaţi: „Ce binear fi dacă aceste adevăruri le-ar cunoaşte toţi românii –copii, studenţi, adulţi şi, de ce nu? – toată lumea pămân-teană, spre bucuria lui Dumnezeu?”

dr.Geo Stroe,Preşedinte fondator al Fundaţiei Academia DacoRomână

„Tempus DacoRomânia ComTerra”

pag. 19

Miros de rugină de lanţ

Viaţa noastră,Atât cât se poate,O păzescTemniceri deliranţi,MirosimA cătuşe-ncarnate,MirosimA rugină de lanţ.

LibertateaSimţirilor trezeE vândutăÎn bâlciul murdar,GardieniiÎi pun parantezeŞi-o transformă,Treptat, în coşmar.

Pariem,Orişicum, pe oricineŞi când elFace pasul în sus,Prima oarăPe noi ne reţineŞi ne puneO graţie-n plus.

Care drepturi?Puterea şi banul!Doar atâtS-a schimbat între timpCând chiar noiNe alegem tiranul,Precum elNe omoară în schimb.

Şi miroase-a oxidPână-n ceruriŞi la modăE muzica – za,În cătuşeSe pun adevăruriŞi-nvăţăm,Umiliţi, a tăcea.

Românie,Cu oasele frânte,Românie,Cu oameni de terci,SurdomuţiiÎnvaţă să cânte,CultivămPe morminte ciuperci.

Bal mascat,În dezordinea tristă,Într-o ţară, mai strâmtă ca ieri,Niciun semnPozitiv nu existăŞi femeileNasc temniceri.

DemocraticPurtăm tirania,Ca pe-o hainăLa modă, prin târg,Struguri putreziAcoperă viaŞi oţetulTranspiră cu sârg.

Dar mai multŞi mai rău decât toate,Noi, Adrian PăunescuCa bieţi cerşetori importanţi,MirosimA cătuşe-ncarnate,MirosimA rugină de lanţ.

22 iunie 2010

Fiorii iubirii

Colbu Ştefania

”Întâiul fior al iubirii mă învăluie încet,încet şi parcă numai simt nimic decât iubire”.Cerd că acestea sunt primelecuvinte pe care un în drăgostit le are în mintea lui la în-ceput.

Iubirea este simţită de acei oameni buni care cred înacest sentiment.Oamenii drăgăstoşi sunt oamenii care nuau nevoie decât de un simplu om pe care să-l aibă lângăei la bine şi la greu.

La început iubirea este o joacă.Ne jucăm ca nişte copiineştiutori, care abia au descopit primele jucării.Simţim cănu mai avem aer, că suntem cei mai fericiţi oameni de pepământ, când de fapt noi suntem cei mai trişti, fiindcă iubirefără necazuri nu există.

Aş putea spune că cel mai bătrân om de pe pământ atrăit datorită iubirii lui pentru cei din jur şi a celor din jur faţăde el.

Se spune că iubirea este cel mai profund sentiment.Fărăea nu putem trăi, este ca un acumulator în care ne încăr-căm propriile baterii pentru a supravieţui.

Putem spune că iubirea este sursa de supravieţuire atuturor oamenilor, dacă trupul nu ar ceda probabil că amputea trăi pentru totdeauna.

Fiorii iubirii te pătrund fără să ştii şi niciodată nu te părăs-esc.

Nu putem zice că un om poate trăi fără dragoste,fiindcăfiecare iubeşte ceva sau pe cineva...dar uneori nu re-cunoaştem acest lucru.

DacoromânitateaLiteratura şi arta dacoromână

pag. 20

Iubirea nu se termină niciodată,chiar dacă trupurile mor,sufletele încă se iubesc la fel cum se iubeau pe pământ şichiar mai mult.

Ploaie de vară

Frumos ar fi ca ”vremea” şi ”tim-pul” să fie aşa cum ne dorimfiecare, dar acestea sunt printreprimele lucruri pe care omul nu lepoate controla.

Din punctul meu de vedere ar trebui să ne petrecemtimpul într-un mod util şi plăcut, indiferent de vreme.

Pentru mine,”vremea” este favorabilă mereu ,doar că,de multe ori mi-aş dori ca timpul să fie la fel.

Îmi place să cred că trupurile noastre nu trebuie să sesimtă neapărat bine, pentru ca sufletele noastre să fiefericite.Chiar dacă suntem bătrâni şi păcatele încă nu ne-au pătruns în inimă,sufletul nostru este încă tânăr şi fericit,fiindcă are credinţa de neclintit.De multe ori noi avem oidee preconcepută, deoarece credem că trupurile trebuietratate mai bine decât sufletele, care sunt cu adevărat im-portante.

Fiecare avem un ideal...în legătură cu ceva sau cinevadin viaţa noastră.De exemplu eu m-aş simţi bine dacă aşputea sta pe iarba umedă în timpul unei ploi de vară citind,dar este un ideal greu de atins.Cred că ploaia este un ritualde curăţare şi de purificare al naturii şi, de ce nu, al oame-nilor, iar cartea este un simbol al cunoaşterii.Acestea îmbi-nate ar fi, pentru mine, ca un ritual de iniţiere în lumeaatotcunoaşterii.

”Cine nu şi-ar dori să cunoască totul?”E o întrebare in-teresantă la care puţini recurg.Probabil dacă aş pune în-trebarea unui om simplu...răspunsul lui ar arăta camaşa:”Ce-mi trebuie mie cunoaştere...”.Ei bine-ar zice,deoarece eu cred că odată ce ajungem să cunoaştem totul,ne-ar bucura mai mult lucrurile simple, ca ploaia de vară.

Mă gândesc la ploaia de vară, fiindcă îmbină toatemiresmele văratice şi te face să te simţi într-o altălume.Ştim că noi trăim într-o lume ”reală”....oare este posi-bil ca lumea de după cea ”reală” sau ”palpabilă”să ne ofereaceste bucurii ale lucrurilor „simple”? Nu putem descrie,deoarece nimeni, nici atotştiutorii antici şi nici strămoşiinoştri, dacii, n-a reuşit să definească nimic din ”lumea dedicolo”.Poate o să reuşim noi să definim ceva din cealaltălume...

Ne gândim vreodată la lucrurile „simple”pe care de multeori le ignorăm , fiindcă avem senzaţia că altele sunt ”maiimportante”?! Ar trebui să ne gândim şi la acestea,deoarece sunt singurele care ne fac cu adevărat fericiţi.

Îmi doresc să încercăm măcar o dată să facem distincţiaîntre lucrurile simple şi cele importante....

Moare câte puţin– Pablo Neruda

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei, urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii; cine nu-şi schimbă existenţa; cine nu riscă să construiască ceva nou; cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte. Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea, cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii, acele emoţii care învaţă ochii să strălucească, oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său; cine nu riscă certul pentru

incert pentru a-şi îndeplini un vis; cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte

sfaturile "responsabile".

Moare câte puţin cine nu călătoreşte; cine nu citeşte; cine nu ascultă muzica; cine nu caută

harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plangându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiectînainte de a-l fi început; cine nu întreabăde frică să nu se facă de râs şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă. Totul depinde de cum o trăim... Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbăntă-te la soare Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale Dacă va fi să furi, fură o sărutare Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi asta în fiecare zi...

pag. 21

“SCURT-METRAJ” DIN ROMÂNIA NEAMULUI MEU

De ceva timp îmi trăiesc viaţa destulde crispat. Simt cum îngheţ pe zi cetrece. Nu pot fi indiferent la ce se în-tâmplă în jurul meu, chiar dacă îmidoresc cu ardoare să nu văd, să nuaud şi să nu simt decât lucrurile fru-moase, personale, intime. Nu pot fiegoist şi nici atât de prost nu sunt încât să-mi risipesc viaţafăcând-o pe luptătorul-patriot. Sunt afectat de această re-alitate ireală. Acum, înaceastă secundă, când încerc să-mi...detensionez porţiazilnică de stres, la televizor îşi dă cu părerea Ion Iliescu,actorul principal al loviturii de stat din 1989. Pauză de pub-licitate.

Sâmbăta trecută a venit la mine fiica mea Florina, profe-soară de istorie şi geografie, şi m-a teleportat, pentru o zi,într-o altă lume, într-o atlantidă curată. Într-un loc unde nuau existat niciodată inşi ca Iliescu sau Băsescu, la ţară, înapropiere de oraşul în care eu zac bacovian de 4 decenii.Am fost în satul poetului Gheorghe Istrate, Limpeziş, sat încare, timp de 10 ani, am avut senzaţia că, din când în când,păşesc pe uliţele raiului. E satul încare s-a născut regretata mea soţie, Nela, plecată la celeveşnice acum 19 ani, odihnindu-se sub iarba unui cimitirsituat în câmpie curată, undeva între sat şi o baltă ruptăparcă din corpul Deltei Dunării. Am fost la casa părinteascăa fostei mele soţii, unde acum locuieşte doar soacra mea,Ioana (Oiţa, îi spun sătenii), însoţit defiica mea Florina, de ginerele Virgil, absolvent de teologie,profesor de religie şi muzică, şi de fiul lor de aproape unan, Mircea, pe numele lui de voievod, cum îmi place să-ispun. Am avut o zi rară, cu lecţii de viaţă. Pur şi simplu,spre seară, am constatat că trăiesc într-o altă Românie.Alta decât România de la televizor. Alta decâtcea de la Antenele lui Voiculescu, sau cea de la B1 TV, Re-alitatea, OTV etc. Curtea soacrei mele, vreo 3000 de m.p.,cu casă cu tot, arăta la fel de frumoasă ca acum 20 de ani,plină cu pomi, cu tot felul de legume, cu păsări şi tot felulde indicii ale unei prosperităţi normale. Şi curţile vecinilorarătau la fel de bine. După aparenţe, pe aici comunismullui Ceauşescu şi capitalismul lui Băsescu nu au trecut nicio-dată, chiar dacă, prin 1970, socrul meu, Gheorghe Ivaşcu,cunoscut sub porecla „Dej”, era preşedinte de CooperativăAgricolă de Producţie. Mai mult, după câteva ore ne-amdeplasat într-un alt sat, Căldăruşanca, la vreo 20 de km.spre Urziceni, la naşii noştri de cununie, Elena şi AlexandruBratu, unde, ca şi la Limpeziş, am avut revelaţia de a de-scoperi altă lume, una a hărniciei „nemţeşti” , a frumuseţiinaturii, a frumuseţii sufletului uman, a încrederii şi sper-anţei. Spun toate astea cu gândul la naşul meu Alexandru,care, de vreo 3 decenii, îşi cară după el cancerul cuun...eroism biblic. A fost operat de zeci de ori, i s-a scos şio parte din maxilar, acumare probleme şi cu vederea. Întoţi aceşti ani a muncit ca un rob.

Munca l-a ţinut în viaţă. A făcut din muncă un scop însine. Agoniseala sa ar fi fost suficientă pentru cele două

fete ale lui, însă, şi acestea, ca şi el şi soţia sa, au preferatsă aibă ceva numai al lor, şi-au făcut nişte gospodăriiuluitoare. Muncă şi-n somn, cum sezice. M-am întors în oraş cu câteva sacoşe pline cu fel defel de alimente. Fire de poet, a doua zi am dat şi eu câteceva în dreapta şi-n stânga. Dar nu asta e problema. M-am întors dintre neamuri cum se întâmplă să se întoarcă,uneori, unii, dintre cei morţi. Mi s-a întâmplat ceva tare sim-plu şi complicat în acelaşi timp. Paradoxal,m-am întors dintr-o Românie vie, reală, normală, în unamoartă, de decor, a lui Iliescu, Boc, Băsescu şi alţi actoride studiouri de televiziune. Câtă tristeţe, atâta speranţă.De vreo săptămână sunt un pic mai optimist. Cred înpoporul meu, în neamul meu. Aşa să ne ajuteDumnezeu pe toţi!

Marin Ifrim

VALAC, DAC, ROMÂN – MARILEETNONIME ALE ACELUIAŞI NEAM

George Liviu TELEOACĂ

De peste 150 de ani dicţionarelelimbii sanscrite şi ulterior cele de mi-tologie generală spun lumii întregi că,pentru înţelepciunea lor, valahii aufost sacralizaţi ca zeitate colectivă,denumită Valak-Hilyah în Rig-Veda.Cu toate acestea continuă în modabsurd să se afirme că etnonimul

„valac” ne-ar fost atribuit de către slavii veniţi, abia prin sec-olele VI-IX, pentru a continua în spaţiul carpato-danubiano-pontic lecţiile de vorbire întrerupte în anul 271 d.Chr. odatăcu izgonirea romanilor numită politicos retragerea aure-liană. Prea a trecut, însă, mult timp de la punerea în circu-laţie a acestei explicaţii lipsită de orice temei, pentru a nurespinge ca detestabilă starea de suficienţă arogantă aspecialiştilor în filologie, care rămân datori adevărului şti-inţific, dar şi banului public.

În ciuda semnalelor primite din partea autodidacţilor,uneori şi sub formă de petiţii, domniile lor refuză în modsistematic să ia în considerare evidenţe ca cele referitoarela existenţa zeităţilor Valak-Hilyah şi Dakşa atestate cuaproape 4000 de ani în urmă în Rig-Veda. Prea ne estespecific tandemul etnonimic „valac-dac” pentru a ignora încontinuare faptul că alături de zeitatea Valac-Hilyah se aflăla mare preţ în mitologia vedică zeul Dakşa considerat zeucreator, „strămoşul primordial al tuturor fiinţelor lumii”, cumgăsim înscris la V. Kernbach.

Cu o aceeaşi nepăsare reprobabilă au trecut lingviştii,şi filologii noştrii în general, peste faptul că celebrul tandem„valac-dac” se regăseşte nu numai în universul mitic, ci şiîntre cuvintele de uz comun ale limbii sanscrite: „valaka”având înţelesul de procesiune, iar „dakşa” pe cel de săr-bătoare a solstiţiului de iarnă. Atunci cand este adjectiv„dakşa” mai are şi înţelesul de capabil, de priceput. Existăşi cuvântul „dikşa” care defineşte totalitatea pregătirilorpentru un act religios şi cu toate acestea sutele de cuvintecomune limbii române şi limbii sanscrite, printre care şi cele

pag. 22

de mai sus, n-au făcut obiectul cuvenitelor cercetări, înciuda faptului că, începând cu anul 1909 (sic), lucrări mer-itorii ale unor autodidacţi cu privire la acest fond româno-sanscrit au solicitat frecvent studierea şi includerea lui înistoria oficială a limbii române.

Pentru vechimea etnonimului Valac chiar şi numai înzona limbilor romanice s-a trecut şi se trece cu o aceeaşineglijenţă condamnabilă peste faptul că Theodor Momm-sen arată explicit în Istoria Romană (Vol I, pag. 35-36) căîn Laţiu există munţii Volsgi şi că a existat o populaţievolscă şi inscripţii ale volscilor. Jalnic este faptul că nu seface nici-o referire la istoria Romei Antice a lui NeibuhrBerthold-Georg pe baza căreia diplomatul francez FélixColson reafirmă că latinii au vorbit un dialect valahic.

Revenind la problema în sine a etnonimelor valac şidac, definitoriu este faptul că alături de teonimele Valak-Hilyah şi Dakşa, cuvintele sanscrite de uz comun: „valaka,dakşa şi dikşa” au de asemenea semnificaţie sacră, ceeace pune în evidenţă statutul sacru acordat vlahilor dinDacia, precum şi prestigioasa lor anterioritate în raport cuperioada apariţiei primelor scrieri vedice, cum este Rig-Veda datând din prima jumătate a mileniului doi înainte deCristos.

Ca mărturie eternă a prestigiului de care au avut parte,vlahii au fost şi sunt înscrişi în toate Cărţile Sacre aleomenirii, iar Valahia, ca vatră sacră a omenirii, este sim-bolizată de cel mai înalt munte al lumii, considerat acoper-işul ei, denumit Himalaia, care este un alt mod de atranscrie cuvântul Valah, ştiut fiind faptul că atât în limbasanscrită cât şi în limba română trecerea V→M estefrecventă. Pe temeiul acestei transformări, V→M, Himalaiaprespune la origine forma Hivalaia ca anagramă pentruValahia. Venerând peste timp aceeaşi vatră primordială areligiilor, Eddele germanice denumesc prin substantivulpropriu Himli, care este o altă variantă a cuvântului Hi-malaia, nu numai palatul ceresc construit pe muntele cuacelaşi nume, ci şi lumea regenerată care va fi condusădin acest palat. Nu mai puţin important este faptul că înlimba franceză paradisul este asociat aceluiaşi spaţiuvalahic denumit, însă, Pays de Cocagne, adică Ţara Ko-gaionului, cu menţiunea că în limba sanscrită cuvântul„gagana” înseamnă cer sau atmosferă. De aici şi concluziacă dincolo de orice speculaţie de tip ezoteric, memoriacolectivă păstrează, prin memoria nemuritoare a cuvintelor,amintirea faptului că Valahia Dacică reprezenta Paradisulpentru toată omenirea de la Est la Vest şi că valaho-daci,numiţi şi pelasgi, erau consideraţi neam divin pentru fer-voarea religioasă cu care şi-au asumat rolul de misionaricivilizatori în numele Dumnezeului Dumnezeilor lumii.Această concluzie este confirmată şi de cercetările Institu-tului American pentru Drapelele Lumii pe baza cărora Whit-ney Smith a arătat în tratatul său de vexologie, din anul1975, că sub semnul Dragonului Dacic s-a făcut istorialumii din Persia până în Bretania timp de 2500 de ani. Or,aşa după cum am arătat în repetate rânduri, DragonulDacic este hieroglifă pentru numele lui Dumnezeu, care seciteşte la fel ca şi tetragrama sacră.

Dar, aşa după cum rezultă şi din tabelul de mai jos, în-rudirea mitică a teonimelor stabilită de mitologi este dublatăde evidentele înrudiri lingvistice ale teonimelor, de unde şireciproca conform căreia înrudirile lingvistice ale teonimelorpresupun înrudiri ale conţinutului lor mitico-religios.

VA L A H – V A L A H

Prin compararea teonimelor grupate pe cele trei tipuride limbi rezultă că sintagma teonimică arhetipală esteValac-Valac, de la care pornind s-au format toate teonimeleincluse în tabel, dar şi altele în care litera V a fost înlocuităprin litera M.

Dintre cele câteva exemple, care ilustrază în tabel şi tre-cerea de tip V→D, se remarcă variantele Vur-Volac şi Vur-Dalac, care indică faptul că arhetipalul cuvânt Valac adobândit în timp şi forma Dalac sau Dlac, care a pierdutapoi litera „l” pentru a trece în forma Dac. De aici şitandemul celor două etnonime echivalente Valac-Dac spe-cific pentru locuitorii din Valahia Intracarpatică.

Pentru vlahii din sudul Dunării cuvântul Vlac a urmatsuccesiunea de transformări Vlac→Dlac→Trac, iar pentrucei ajunşi în Mesopotamia cuvantul Dlac este citit în sensinvers pentru a genera cuvântul Caldei numiţi şi Haldei înCartea proorocului Daniel. Ei sunt cei care au răspuns îm-păratului în limba aramaică. Asociat rădăcinii teonimice„Dlac”, cuvântul „haldeu” există şi în limba română conser-vat numai în limbajul călugărilor daci, care după în-creştinare continuă să-l atribuie uneori până astăzi preoţilorde mir.

Spre deosebire de plăsmuirile admise până acum fărăprobe, aceste explicări ale etnonimelor „valac” şi „dac”bazate pe atestări de mare prestigiu ne conferă nouă, celorcare vieţuim de la Facerea Lumii pe pământul Daciei, statu-tul de entitate sacră etalon, atât pentru civilizaţiile din Ori-ent, cât şi pentru cele din Occident, care împreună ne-auconsiderat în mod explicit Axis Mundi.

Poate că în spiritul acestei sacralităţi primordiale trebuiecăutată şi originea reală a etnonimului „român” având învedere că deducerea lui din „romanus” ar presupune unfapt istoric fără precedent în spaţiul cucerit de ImperiulRoman, cu atât mai greu de acceptat cu cât începând cuMaximus Thrax în anul 235 şi până la Focas (602-610) îm-păraţii au fost de origine illiro-tracă şi mereu în dezacordcu Senatul de la Roma. Dacă vom mai avea în vedere şimarea revoltă a vlaho-tracilor declanşată în anul 257 de In-genuus, dar continuată pe ambele maluri ale Dunării deRegalian (258-268) din viţa lui Decebal, care ajunge con-ducătorul marelui regat independent dintre Corint şi Vistula,Moravia şi Nipru cu capitala la Sarmisegetuza, unde a şibătut monedă proprie, nu mai rămâne nimic din presupusa

pag. 23

Valac-hilya Βουρχο-λαχας Varg-ulfrVălco-lac Βουρ-βούλαχας Gar-walfVărco-lac Βουρ-δουλαχας Brugo-lagueVârco-lac Βουρ-χαλαχας Were-wulfVrka-lanka Βουρ-θαλαχας Beer-wolfVolco-dlac Woer-ulf Vluco-dlac Woer-hoeg

Vuko-dlac Λύκο-υργος Beo-wulfVur-volac ˝Ηρακ-ληςVur-dalac Wulp-hilaWilko-lak Lup-ercus vlăho-vnicFârku-ljak Versi-pellis vrăho-vnicBaba Hârca Herc-ules vârho-vnicValac-Valac Βουρχ-βούλαχας Varg-walf

tendinţă a vlaho-dacilor de a renunţa la propriul lor etnonimpreamărit în toată lumea, pentru a-l adopta pe cel de „ro-manus”. Ca profesor de istorie natională, Mihail Kogăl-niceanu chiar a arătat în plină campanie latinistă că„romano-mania de la Romulus (753 î.Chr.) până la Romu-lus Augustulus (476 d.Chr.) în loc să susţină cauzaromânească atrage asupra noastră râsul străinilor”.

Pentru înţelegerea corectă a etonimului român, de o im-portanţă covârşitoare este faptul că în limitele fostului regata lui Regalian, vlahii ca vorbitori ai limbii române, cu di-alectele ei, au fost până la sfârşitul secolului XIX populaţiadominantă sub aspect demografic, economic, dar mai alespiritual şi cu toate fracturile provocate de istoria ulterioarăîncă mai jalonează spaţiul fostului lor regat sub forma unorinsule alcătuite din străvechi comuităţi compacte de românisituate până la mari distanţe dincolo de graniţele actualeale României.

Pe acest fundal istorico-geografic, total incompatibil cuasumarea la nivel de masă a lui „romanus”, atunci cândRoma nici nu mai era o glorie, lingviştii ar trebui să reeval-ueze semnificaţia faptului că pentru etnonimul „român” ausupravietuit şi forme rotacizate, nu numai în dialectul istro-român despre care se spune că ar fi rotacizat cuvintele deorigine latină, ci chiar în limba albaneză care prin marea eivechime a conservat în fondul traco-illir şi cuvântul „rrëmër”, sinonim pentru cuvântul „vlac” cuconotaţia sa de oier, iar astăzi de om de la oi şi fără şcoală.Or, referitor la formele rotacizate există un larg consensîntre lingvişti (Émile Benveniste, Origines de la formationdes noms en indo-européen, Paris, 1962, p. 3-22) conformcăruia tipul nominal în r/n este considerat cel mai arhaicvestigiu pentru străvechea flexiune indo-europeană. De aicişi concluzia, surprinzătoare doar la prima vedere, că etnon-imul „român” provine, prin însăşi formele sale rotacizate„rrëmër” sau „rumăr”, din fondul prelatin asociat fiind celormai arhaice flexiuni ale fondului indo-european. În con-secinţă, originea cuvântului român nu mai poate fi explicatăpe baza bănuitul „romanus” asociat distrugerii şi jefuirii timpde 165 de ani a cel mult o cincime din teritoriul Daciei, cifacând apel la cuvinte mult mai vechi atestate în fondulindo-european.

Pentru a ne îndrepta spre acest străvechi fond indo-eu-ropean vom arăta că un foarte mare număr de autori antici(Homer, Herodot, Eniu, Amian, Quintilian, Plaut, Cato, Poli-biu, Cicero, Ovidiu etc) şi unii autori din prima parte a evuluimediu (Isidor de Sevilla, Papa Nicolae I, Suidas etc) ne-auconsiderat barbarofoni, adică vorbitori de limbă numită bar-bară, cu menţiunea că tot barbare erau considerate şi ter-itoriile din jumătatea sudică a continentului europeanalcătuind astăzi zona limbilor romanice.

Dar prin recuperarea denumirii de „barbare” pentru di-alectele vorbite în zona numită azi a limbilor romanice,devin definitorii faptul că ritualul Fraţilor Arvali consacratzeului Mars pentru rodnicia ogoarelor era numit Ambarvalia(vezi Dicţionarul de mitologie generală al lui Victor Kern-bach), ceea ce arată că denumirea de „barbar” a fost laorigini asociată unui concept liturgic (Ambarvalia = Ambar-baria), dar şi faptul că denumirea sacră de Arvali este de-sprinsă chiar din numele sacru al ritualului: Amb-Arvali-a.În mod similar numele de „rumăr” se regăseşte în cuvântul„B-arbar”, unde segmentul „arbar” a suferit trecerea B→M,adică „armar” rostit uneori în albaneză „rrëmër”, ca şi în

istro-română „rumăr”, iar în daco-română „rumân” sau„român” prin trecerea lui r→n. Conform aceleaşi trecerir→n, în limba armână forma „armar” a luat forma „armân”.

Foarte uşor se poate constata, însă, că cele două vari-ante „Ambarvalia” şi „Barbar” provin şi ele de la aceeaşisintagmă teonimică arhetipală Valac-Valac atunci când esteabreviată Val-Val, de unde şi Bar-Val din Ambarvalia, darşi Bar-Bar pentru sonorizarea ambilor termeni ai sintagmei.Ca o altă dovadă că această explicare a cuvântului „Arvali”care porneşte de la sintagma teonimică arhetipală Valac-Valac şi implicit de la fundamentele sacre ale etosuluiromânesc este corectă, s-a păstrat în cântecele Fraţilor Ar-vali, prin uz religios antic, cuvântul românesc „berbece”(berbecez în loc de verveces), dar şi cuvântul românesc„descântec” (descindentes devenit ulterior carmen di-centes).

Tot pe seama abrevierii Val-Val devenită Var-Dal, printrecerea V→D ilustrată în tabel, se explică originea sacrăa străvechiului cuvânt dacic Vardal, devenit Ardal sauArdeal prin pierderea (afereza) lui V iniţial.

Pentru moment renunţăm la celelalte conexiuni caretoate pun în valoare importanţa imensă a sintagmei teon-imice arhetipale Valac-Valac, pentru a sublinia, încă odată,că pe seama ei au apărut în diferite zone etnonimele„Valac, Trac, Dac, Rumân” perfect interşanjabile prin unaşi aceeaşi origine sacră şi că limba română ca limbă Bar-Bară vorbită de purtătorii acestor etnonime este limbă litur-gică, dar şi matricea reală a tuturor limbilor romanice. Dacăvom mai constata că Svenska se mai poate scrie (s)Velska,că Vlah se mai poate scrie Helv sau Horv, iar Vlas se maipoate scrie Welsh, dar şi Slav atunci vom înţelege că im-portanţa vlahilor în istoria omenirii şi a limbii române pecare o vorbesc de la Facerea Lumii este mult mai mare,aşa cum au reuşit să lase mărturie înaintaşii, care stăpânipe ştiinţa originilor, au transformat oronimul Himalaia(Hivalaia = Valahia) sau oronimul mitic Himli în simboluriale Valahiei.

George Liviu Teleoacă

S I N O P S I S

Schemă pentru a urmări grafic demonstraţia din text:

VALAC-VALAC

BAR-VAL BAR-VAR VAR-DAL

Ambarvalia Barbar Ardal

Arval Arbar Ardeal

Armar

Armân Rumăr Rumân

Romul-us

Fiul zeului Mars şi al vestalei Rhea-Silvia (Vlasia)

pag. 24

Cei mai frumoşi ani suntcei ce vor veni...

articol de Mihai Eminescu

(in presa anilor 1870-1889)

"De cândlumea nu s-avăzut ca un poporsă stea politiceştesus şi econom-iceşte jos; amân-două ordinele delucruri stau într-olegătură strânsă;civilizaţia econom-ică e muma celeipolitice.

Dacă în timpulcând ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezisceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigurar fi fost declarat prooroc mincinos.

Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vorspori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combatfuncţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele;că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vorface pe funcţionar să atârne atât de mult de au-torităţile supreme încât aceste mii de oameni săvoteze conform comandei din Bucureşti; că se vor da17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge(Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, şi că patru mil-ioane din preţul de cumpărătură se va împărţi întremembrii Adunărilor; că se va constata cum că oseamă de judecători şi de administratori în Româniasunt tovarăşi de câştig ca bandiţii de codru. Dacăcineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs dedânsul şi totuşi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat şi se întâmplă zilnic, fără ca opiniuneapublică să se mai poată irita măcar.

Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actu-ală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Cândvedem milionari făcând avere fără muncă şi fără cap-ital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdutcineva.

Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta,pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.Oameni care au comis crime grave se plimbă pestrade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petreceviaţa la puşcărie.

Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unoroameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoreşti. Acei

ce compun grosul acestei armate de flibustieri politicisunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, înschimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilorlor o supunere mai mult decât oarbă.

Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere

pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă.Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însuşicercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l re-abilita, alegându-l în Senat.

Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci deinterese personale care calcă făgăduielile făcutenaţiei în ajunul alegerilor şi trec, totuşi, dreptreprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării. Cauzaacestei organizări stricte e interesul bănesc, nu co-munitatea de idei, organizare egală cu aceea a par-tidei ilustre Mafia şi Camorra, care miroase dedeparte a puşcărie."

Morţii vor să plângă viii

Morţii vor să plângă viiiîn mână cu lumânărivor să ia la ei copiii

culegându-i prin cântări.

Cui să ne rugăm strigândcând necazul nu se duce

la o piatră de mormânt sprijinind o biată cruce? Alex Bodoli

Cine să ne mai asculte dacă noi nu ne-ascultăm,

când păcate-s multe, multeşi nu ştim să ne iertăm.

Viii văd cum îi plâng morţiiîn mână cu lumânări,

lasă tot în voia sorţii plecând peste mări şi ţări.

pag. 25

S C R I S O A R E D E S C H I S Ă

ALEŞILOR POPORULUI ROMÂN

Eugen Zainea

Motto

şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncăNumai banul îl vânează şi câştigul făraă muncă,Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?

Mihai Eminescu-Scrisoarea a III-a

Nu mai încape îndoială, trăim vremuri bezmetice. Cum al-tfel le-am putea caracteriza, câtă vreme, acum mai mult caniciodată, ni se cere să acceptăm că albul e negru şi negrultrebuie să devină obligatoriu alb? Foarte puţină lume, prob-abil, a citit cu atenţie lunga (şi dezlânata…) Declaraţie dePresă din ziua de 6 mai a dlui Băsescu, prin care anunţaPoporului Român (cum îi place să se exprime cu emfază)hotărârile pe care le luase de unul singur, fără consultareanimănui, prin care, crede domnia sa, se va rezolvaspinoasa problemă a echilibrării (foarte…) parţiale a defici-tului bugetar. Că era vorba de o hotărâre luată cu volun-tarismul de acum atât de cunoscut al preşedintelui-jucătoreste demonstrat fără niciun dubiu prin faptul că, în ciudaprotestelor, în ciuda criticilor şi a soluţiilor alternativeprezentate de specialişti, patronate, sindicate, societateacivilă, partidele politice din opoziţie, varianta pe care şi-aasumat (i)responsabilitatea dl. Boc în parlament esteneclintit aceea pe care o prezentase Poporului preşedin-tele-premier. Din amintita Declaraţie, reţine mai ales atenţiajenanta metaforă prezidenţială “…Repet, e ca un om foartegras şi mare, de 200 de kilograme, care stă în spinareaunuia de 50 de kilograme şi tot vrea, când vede farfuria cumâncare, tot acela gras vrea să mănânce, nu-i lasă nimiccelui slab, în spatele căruia stă.” Vocaţia poetică băses-ciană, ce se mai exprimase cel puţin o dată anterior, încampania prezidenţiala, cu patos (şi cu lacrimile aferente…) la o televiziune nemogulă se dovedeşte la fel de subţire,dar de această dată încă şi mai deplasată. Pentru simplulmotiv că realitatea este substanţial diferită de cea pe carevrea să ne-o prezinte dumnealui. Pentru a demonstra celorcărora le este adresată această Scrisoare adevărulsusţinerilor din cuprins, precizez că ele se bazează pedatele statistice comparative internaţionale (documentele

EUROSTAT, organismul specializat pentru statistică al Uni-unii Europene), ca şi pe lucrarea foarte recent (10 iunie2010) apărută, intitulată Raport Social-“România după 20de ani”, elaborată de cei mai mari specialişti în calitateavieţii din România, sub egida Institutului pentru CercetareaCalităţii Vieţii din subordinea Academiei României.

Din analiza datelor prezentate de Eurostat (TaxationTrends in European Union 2009, lucrare pe care i-aş fi re-comandat-o dlui Băsescu dacă n-ar fi publicată într-o limbă-engleză-pe care o stăpâneşte încă şi mai aproximativ decâtlimba română, are un volum-391 de pagini cu care sigurlecturile dlui Băsescu nu sunt obişnuite şi mai ales dacă n-aş cunoaşte din chiar declaraţia preşedintelui, ca răspunsla întrebarea moderatorului turcesc de la dezbaterea tele-vizată înaintea turului final al alegerilor prezidenţiale din2009 că ultima carte citită a fost “Levantul” a dluiCărtărescu, aceeaşi care era ultima lectură şi înainte deturul final al alegerilor din 2004, ceea ce demonstrează cădl Băsescu citeşte puţin şi rar), rezultă că “slabul” nu estenici pe departe atât de slab, câtă vreme între anii 1995 şi2009, rata maximă de taxare a veniturilor corporatiste ascăzut în România de la 38% la 16% (faimoasa “cotăunică”…), în acest moment existând în Uniunea Europeanădoar patru ţări (Bulgaria, Irlanda, Cipru şi Lituania) cu o ratămaximă de taxare mai mică.

Iar în ceea ce priveşte afirmaţia dlui Băsescu din am-intita Declaraţie de Presă că soluţia majorării taxelor ar fifost cea a neîncrederii şi a afectării sectorului privat şi aeconomiei, o dovadă concludentă că ea nu are susţinereîn realităţile macroeconomice comparative la nivel mondialo constituie faptul că în celebrul grup BRIC (Brazilia, Rusia,India, China), având cele mai dinamice economii mondialeîn ultimul deceniu (China în ultimele trei decenii), nivelul detaxare maximă pe venitul corporatist, ca valoare medie pecele patru ţări era în anul (de criză, dar nu prea şi pentruunele dintre ele…) 2009 de 28,3% (după cum se vede, cu76,8% mai mare decât în România), cu valori de 20% pen-tru Rusia, 25% pentru China şi 34% pentru Brazilia şi India,ceea ce nu le împiedică să atragă masiv investiţii străine şisă anunţe pentru anul 2010 rate de creştere economicăcuprinse între 4% şi 10%, spre deosebire de prognoza ofi-cială românească de -0,5%.

Nici nu este de mirare că, în aceste condiţii de taxare,care sunt de natură a transfera bogăţie de la “graşii” dluiBăsescu (pensionarii, ţăranii, bugetarii obişnuiţi) la “slabii”dumnealui (fericiţii posesori de venituri cu adevărat nes-imţite cuprinse între 100 şi până la 500 de milioane de leivechi lunar-exemplele date în ultimele săptămâni în presăsunt nu doar pe deplin lămuritoare, ci şi în număr mult maimare decât am fi putut bănui…, respectiv la oamenii deafaceri, mulţi dintre ei nemeritând, în fond, plasarea în cat-egoria de “mediu privat”, câtă vreme fac afaceri-şi profituriuriaşe!-cu precădere şi unii aproape exclusiv! cu rahiticulbuget de stat al României), între 1996 şi 2009, veniturile şiconsumul “grasului de 200 de kilograme” (cei mai săraci

Revistă de cultură politică, ştiinţă a conducerii şi atitudine civică

pag. 26

10% dintre români) au scăzut de la 3,8% din totalul veni-turilor din România la numai 3,3%, în vreme ce veniturile“slabului de 50 de kilograme” (cei mai bogaţi 10% dintreromâni) au crescut în aceeaşi perioadă de la 20,2% dinveniturile totale din România la 25,3% ! (Date furnizate depublicaţiile anuale, evident că “bolşevice” World Develop-ment Indicators, elaborate de Banca Mondială).

Observaţii similare se pot face şi în privinţa majorăriinivelului TVA. În Uniunea Europeană, există doar şasestate (Estonia, Spania, Cipru, Luxemburg, Malta şi MareaBritanie) cu un nivel de TVA mai mic decât al României. Cuprecizarea suplimentară foarte importantă că toate acestestate, la care se alătură şi majoritatea celor care au rateale TVA egale sau mai mari decât în România aplică taxediferenţiate, în unele cazuri substanţial mai mici, la pro-dusele de primă necesitate, ceea ce constituie o măsurăde protejare a categoriilor de populaţie cele mai defa-vorizate. În schimb, 20 din cele 27 de state ale Uniunii Eu-ropene aplică pe veniturile personale provenite din muncăsau din capital (de tipul dobânzi bancare, dividende dinacţiuni etc.) taxare progresivă,(in unele cazuri, cu o tranşăde venituri minime taxate cu cota 0%), cu niveluri ajungând,în cazul veniturilor celor mai mari, la peste 50% sau chiar60%!

Or, aceasta face ca veniturile publice ale acestora, caprocent din Produsul Intern Brut să fie net mai mari decâtcele ale României. Conform raportului citat al Institutuluipentru Cercetarea Calităţii Vieţii, (pag.14), în perioada1998-2009 (o perioadă extrem de semnificativă din punctde vedere statistic, de 12 ani), între cele 27 de state aleUniunii Europene, România se afla pe ultimul loc în privinţaveniturilor bugetare ca procent în PIB (calculate ca mediea acestor 12 ani), cu 32,8%! Pe primul loc în acest clasa-ment figurează Suedia, cu 57,1% din PIB venituri (cu 74%mai mult decât România), Danemarca, cu 56% din PIBvenituri (70,7% mai mult decât România, dar Danemarcaajunge să taxeze veniturile maxime cu o cotă de 63%, nucu cota unică de 16%!) şi Finlanda, cu venituri de 53,1%din PIB (cu 61,9% mai mult ca România). (Se poate lesnecalcula că aceste diferenţe ar reprezenta, la nivelul actualde PIB al României, venituri bugetare suplimentare de 25până la 30 miliarde de euro anual!). Mai fac precizarea căalte 13 state au venituri publice ca procent din PIB cuprinseîntre 40% şi 50%. Prin urmare, aceasta este cauza pentrucare România nu are bani nici ca să plătească pensii de-cente şi salarii demne pentru medici, profesori, poliţişti,pompieri etc., nici pentru a aloca suficiente fonduri (alteledecât cele de tip salarial) pentru a asigura un nivel euro-pean pentru educaţie, asistenţă medicală, cercetare ştiinţi-fică.

Pentru a demonstra destinatarilor acestei scrisori (că, înce-l priveşte pe dl Băsescu, strădania este evident zadar-nică…) cum stau, cu adevărat, lucrurile cu “grasul de 200de kilograme” ar mai fi de adăugat că, potrivit Raportuluiamintit (pag. 15), România se afla tot pe ultimul loc întrecele 27 de state ale Uniunii Europene în perioada 2000-2007 în privinţa cheltuielilor sociale totale ca procent înPIB (16,4%), pe penultimul loc în privinţa cheltuielilor pen-tru protecţia socială ca procent în PIB (13%) şi pe ultimulloc în privinţa cheltuielilor sociale în buget (36,5%), în ciudaimpresiei, contrară dar absolut paranormală, dat fiind catotal paralela cu realitatea, a dlui Băsescu. Tot în acest

sens, pentru a ne lămuri cum stau lucrurile cu cei mai graşi dintre graşi, pensionarii (doar ei şi bugetarii sunt “cancerulRomâniei de azi”…) ar mai trebui amintit că acelaşi Raport(pag.18) ne demonstrează că, în privinţa cheltuielii cu pen-siile ca procent în PIB, România aloca 6,5% în anul 1990,a fluctuat în perioada 1990-2004 la valori cuprinse între5,4% (1997) şi 7,4% (2004), pentru a cădea din nou la unminim de 5,4% în anul 2006, atingând apoi din nou nivelulde alocare din 1990, de 6,5% abia în 2008!

Şi asta în condiţiile în care, potrivit aceluiaşi raport(pag.22) numărul de pensionari de asigurări sociale (inclu-siv agricultori) a crescut de la 3,577 milioane în anul 1990la 5,685 milioane în anul 2008! Şi, potrivit aceluiaşi Raport(pag. 20), ca o supremă dovadă a dezinteresului guver-nanţilor nu doar faţă de pensionari, ci şi faţă de educaţie şisănătate (altfel, ar fi existat o altă abordare a fiscalităţii înRomânia, nu cea pe care am evidenţiat-o), între 1996 şi2007 (deci tot pe parcursul a 12 ani), ca medie, alocaţiileRomâniei pentru pensii au fost de 6,2% din PIB, faţă de12% din PIB în ansamblul Uniunii Europene şi 12,4% încele 15 state vechi membre, alocaţiile pentru educaţie aufost de 3,7% din PIB, faţă de 5% din PIB în ansamblul Uni-unii Europene şi 4,9% din PIB în cele 15 state vechi mem-bre, iar cele pentru sănătate au fost de 3,4% din PIB, faţăde 7,7% din PIB în ansamblul Uniunii Europene şi 7,6% dinPIB în cele 15 state vechi membre. Iar, în ceea ce priveşteafirmaţiile ruşinoase ale dlor Băsescu şi Boc, privind,chipurile, majorarea nejustificată a pensiilor din anii 2007şi 2008, din Raportul menţionat (pag. 26) rezultă cât sepoate de limpede că pensia medie de asigurări sociale, încădere din 1990 şi până în 1993 şi din nou în 1997 a atinspentru prima dată după 1990 nivelul din anul 1989 abia încursul anului 2007, ceea ce demonstrează că măsurile demajorare a pensiilor din anii 2007 şi 2008 au avut un firesccaracter de reparaţie financiară şi morală pentru categoriasocială cea mai lovită în cei 20 de ani de tranziţie sprenicăieri pe care i-am traversat după 1989.

Ca un argument suplimentar important, potrivit aceluiaşiRaport (pag. 30), în privinţa veniturilor unei familii de pen-sionari raportate la pragul de sărăcie (două pensii mediinivel decent), nivelul veniturilor din 1990, în scădere dupăacea dată, ajungând în anumite perioade şi la 53% ca venitraportat la pragul de sărăcie (în 1993) au reuşit să egalezedin nou pragul de sărăcie în anul 2007, au atins din nounivelul din 1990 abia în cursul anului 2009 şi scad deja subnivelul din 1990 în 2010 (înainte de aplicarea măsurilorcriminale propuse în pachetul “guvernamental”!). Ca odovadă a influenţelor asupra stării sociale a politicilormacroeconomice aplicate (între care politicile fiscale au unimpact determinant), Raportul menţionat evidenţiază (pag.38) că în privinţa indicatorului satisfacţiei cu viaţa (procentulpersoanelor satisfăcute cu viaţa în ansamblul populaţiei),pe primele locuri în clasamentul Uniunii Europene se aflăDanemarca-98%, Suedia-96%, Luxemburg-96% şi Fin-landa-95% (ne amintim că trei dintre ele ocupă “podiumul”la ponderea veniturilor publice în PIB), în vreme ce Româ-nia ocupă antepenultimul loc, cu 47%, ceea ce nu e câtusşide puţin de mirare, când este şi codaşă clasamentului pon-derii veniturilor publice în PIB. (De unde ar putea să vinăalocaţii pentru pensii, sănătate, educaţie, dacă nivelul detaxare este minimal, favorizând polarizarea averii către“slabii de 50 de kilograme” în defavoarea evidentă a

pag. 27

“graşilor de 200 de kilograme” care, şi aşa, abia îşi mai tragsufletul-şi nu din cauza obezităţii!).

Cred că a reieşit suficient de limpede din cele prezentatemai sus că afirmaţiile dlor Băsescu şi Boc privind nu atâtsituaţia actuală, cât cauzele ei reale nu reprezintă decât uncaz tipic de diversiune şi manipulare, încercând să plasezeculpa dezechilibrului bugetar în primul rând pe seama chel-tuielilor, chipurile exagerate (ceea ce este o minciună de-montată prin datele prezentate, care demonstrează că, înRomânia, cheltuielile sociale sunt aproape de două ori maimici ca procent în PIB faţă de media Uniunii Europene) şinu acolo unde ea se află în realitate, pe seama politicii fis-cale ultraliberale, care conduce la venituri publice inadmis-ibil de mici în comparaţie cu cele ale majorităţii covârşitoarea statelor din Uniunea Europeană, politica vizând deliberatpolarizarea socială, prin concentrarea celei mai mari părţia avuţiei naţionale în mâinile unei minorităţi din ce în cemai restrânse a populaţiei şi în detrimentul marii majorităţi.

Rezultă evident şi concluzia firească, logică: reechili-brarea bugetului (dezechilibrat nu din cauza cheltuielilorexcesive, ci din lipsa gravă şi acută a resurselor care să-lalimenteze) nu trebuie făcută prin reducerea cheltuielilor,ci prin majorarea veniturilor, deci prin regândirea şireaşezarea fundamental diferită a politicii fiscale pe bazeraţionale din punct de vedere macroeconomic şi echitabiledin punct de vedere social. Iar argumentele “echipei dezgomote”, alcătuită din simbriaşii gata oricând pentruarginţii trădării şi minciunii să se înregimenteze în slujbaoricărei cauze care le aduce avantaje meschine şi egoisteîn dauna celor mulţi şi a adevăratului interes naţional, suntanulate de datele prezentate anterior şi de evidenţa eco-nomică şi socială din Uniunea Europeană şi din lume înansamblul ei.

Am văzut că cele mai dinamice economii ale lumii (carereprezintă, totodată, ţări care au mult de făcut în direcţiacreşterii nivelului de trai al ansamblului populaţiei), nu ezităsă aplice politici de taxare a veniturilor (atât a celor proven-ite din muncă, dar şi a celor pe venitul corporatist) netdiferite de taxarea minimală din România, Bulgaria, Letoniaşi din alte state din spaţiul fost socialist, care au adoptatmodelul economic neoliberal, ceea ce a şi provocat înaceste ţări în decursul tranziţiei un adevărat deşert social.Consecinţa imediată şi măsurabilă a acestor politici, mă-surată de altfel într-un studiu din anul 2005 al lui XavierSala i Martin privind evoluţia sărăciei în lume între 1975 şi2004 o reprezintă faptul că, dacă între 1975 şi 1990, ratasărăciei în spaţiul Europei de Răsărit a scăzut de 13 ori,ca urmare a aplicării politicilor neoliberale, între 1990 şi2004, acest trend s-a inversat şi rata sărăciei în ansamblulacestui spaţiu a crescut de peste 2,5 ori.

În faţa senatorilor şi deputaţilor trimişi în ParlamentulRomâniei pentru a reprezenta interesul naţional, care nupoate fi decât cel al unei largi majorităţi a Poporului Român,cum le place dlor Băsescu şi Boc să spună la momente decampanii electorale, nu cel al unei minorităţi privilegiate, sepune problema unei alegeri. Ea pare doar a fi una dificilă(şi asta numai dacă se au în vedere interese politicianisteale unui clan conducător). Altminteri, ea este simplă şi câtse poate de limpede.

Domnilor parlamentari ai României,

Aveţi de optat marţi între două posibilităţi:

1. Să spoliaţi încă o dată pe cei mai săraci dintre români (nu doar pensionarii, ci şi cea mai mare parte a salariaţilordin domeniul bugetar). Vă reamintesc că pensia medie înRomânia în luna aprilie (ultima lună pentru care există datestatistice pe site-ul Casei Naţionale de Pensii şi AsigurăriSociale) este de 736 RON. Vi se pare cumva o pensie nes-imţită? Vi se pare cumva că prin amputarea ei cu 15%, laun nivel, insist, mediu, de 625,6 RON, oferă un venit decentpentru un stat European al anului 2010? Ca să nu mai vor-bim de nivelul pensiei sociale de 350 de RON, pe care înmarea domniilor lor generozitate, dnii Băsescu şi Boc, oacceptă ca nivel minimal al pensiei!

Dar nivelul salariului minim de 600 RON vi se pare ac-ceptabil? Credeţi că doi bugetari aflaţi la acest nivel, cu fa-milia statistică românească de 2,9 persoane, pot trăi cu unastfel de venit? Practic trei persoane cu un venit de 1200RON lunar? Chiar la costurile actuale ale vieţii din România(nemaivorbind de ce ar urma de la iarnă, în virtutea pro-gramului pe care sunteţi chemaţi să-l aprobaţi?).

În ceea ce-i priveşte pe pensionari, cei mai în vârstă din-tre ei sunt cei care, exact de-a lungul vieţii lor active, aucreat prin munca lor valorile uriaşe care au fost spulberateiresponsabil în aceşti 20 de ani, din care s-au constituit înbună parte cele mai multe din averile actuale, provenite dingrotescul jaf al aşa-zisei “mari privatizări”. Veţi avea cinis-mul să parafaţi marţi prin votul Dumneavoastră acest aldoilea val al marelui jaf naţional?

Înainte de a răspunde la această întrebare în faţa pro-priilor conştiinţe, reflectaţi şi la ceea ce urmează. De-a lun-gul activităţii lor, aceşti oameni au contribuit din munca lorşi din banii care li se cuveneau legal la acea dată ca răs-plată a acestei munci cu nişte sume tocmai pentru a-şiasigura la bătrâneţe un trai liniştit şi demn, până la sfârşitulvieţii. Acei bani au fost încredinţaţi statului român, pe careîl reprezintă azi ( într-un mod lamentabil), dnii Băsescu şiBoc. (Dar, nu uitaţi că, de fapt, Dumneavoastră sunteţi ade-văraţii reprezentanţi şi conducători legitimi ai statuluiromân, potrivit Constituţiei ţării. Domniile lor sunt doar slu-jbaşi ai acestui stat căruia dumneavoastră îi sunteţi forsuprem şi unică putere legiuitoare). Prin aceasta şi prin fap-tul că statul a primit aceşti bani, s-a încheiat ceea ce se nu-meşte contractul social între stat şi o parte a populaţiei lui.Acceptaţi ca astăzi, statul să rupă, unilateral şi brutal, acestcontract şi să-i jefuiască pe bunicii şi părinţii Dumneavoas-tră de nişte bani munciţi şi cuveniţi?

Din banii cotizaţi atunci, s-a constituit ceea ce dl.Isărescu numea un fond cu acumulare. Fiindcă la aceadată era un fond consistent, cu o acumulare consistentă.Pentru simplul motiv că, încă, în 1990, erau în România8,142 milioane de angajaţi şi numai 3,577 milioane de pen-sionari. Nu este vina pensionarilor nici că, urmarea dis-trugerii în mare parte a economiei româneşti şi a degradăriistructurii ei de ramură, raportul dintre persoanele active şipensionari s-a deteriorat într-un asemenea grad până înanul 2010 şi, mai ales, că statul a gestionat prost şi, în an-umite perioade, fraudulos, acest fond cu acumulare. Şipentru că dnii Băsescu şi Boc ne tot povestesc că statultransferă anual 1,7 miliarde de euro de la bugetul de stat

pag. 28

la bugetul de pensii, avem dreptul să punem o întrebare.Pot aceiaşi domni, sau Întunecimea Sa Mihai Şeitan, să

ne spună cât era în anul 1989 excedentul şi profitul fonduluicu acumulare, proprietate de drept a pensionarilorRomâniei, câţi ani a mai existat el, câţi ani postdecembrişti a alimentat acest fond bugetul de stat al României (fără caproprietarii lui de drept să fie întrebaţi) şi cu ce sume şi carear fi, în acest moment şi în aceste condiţii balanţa exactăşi cinstită între fondul de pensii şi bugetul de stat? Cine, laaceastă dată, ţinând cont de transferurile care se fac în-cepând doar din anul 2007 de la bugetul de stat către fon-dul de pensii, este dator la cine şi cu ce sume? Oare fondul de pensii la bugetul de stat, sau bugetul de stat la fondulde pensii? Chiar fără să posed la acest moment astfel dedate (nici nu cred că aş avea de unde să le obţin, în cli-matul actual din România, în care astfel de cifre sunt con-siderate, probabil, secret de stat de importanţădeosebită...), am certitudinea că, în acest moment, peansamblul acestor 20 de ani, bugetul de stat este dator (şicu multe miliarde de euro echivalenţi!) către bugetul depensii! Fie şi numai acesta şi ar fi un motiv suficient ca săspuneţi NU pachetului “guvernamental” de măsuri de echili-brare bugetară, fiindcă el constituie, în partea care sereferă la diminuarea pensiilor cu contributivitate, un act dejaf instituţionalizat, pe care sunteţi chemaţi să-l legitimaţiprin votul Dumneavoastră!

2. Să respingeţi pachetul “guvernamental” (de fapt, băses-cian) de măsuri şi să decideţi regândirea radicală a prin-cipiilor de echilibrare bugetară prin deplasarea măsurilor,în mod firesc, de la reducerea cheltuielilor către majorareaveniturilor. Ni se dă exemplul statelor cu economii foartemari care iau asemenea măsuri: Marea Britanie, Germania,Italia, Spania. Nu vă lăsaţi păcăliţi de această diversiune.Măsurile de austeritate ale statelor în cauză sunt reale. Daraveţi în vedere că Marea Britanie are venituri publice de40,4% din PIB, Germania de 44,6% din PIB, Italia de45,5% din PIB, Spania de 38,3% din PIB, în vreme ceRomânia are venituri de doar 32,8% din PIB! Daca în cazulacelor state este justificat ca echilibrarea să se facă pre-ponderent prin reducere de cheltuieli, în cazul României,echilibrarea nu este raţional să se facă decât prin creştereaveniturilor publice, pe baza unui sistem radical schimbat detaxare a veniturilor.

Şi nu uitaţi că, de fapt, independent de nivelul veniturilorpublice ca pondere în PIB, principala problemă (şi resursăde venituri!) o constituie creşterea economică! Un act demanagement pe care guvernul Boc, în diferitele sale încar-nări, s-a dovedit incapabil să-l înfăptuiască. În acest mo-ment, potrivit prognozei Băncii Mondiale, singureleeconomii din Uniunea Europeană care rămân şi în acestan pe recesiune sunt, deloc întâmplător, Romania şi Leto-nia. Cele două state care au adoptat cele mai radical ne-oliberale politici economice. Daţi României un guverncapabil să genereze creştere economică. Guvernul Boc nuştie şi nu poate aşa ceva! Vă amintesc că, inclusiv pe mod-elul fiscal actual, fiecare procent de creştere economică arînsemna un plus la bugetul de stat de aproape 400 mil-ioane de euro! Şi vă mai rog să observaţi un lucru: dnii Băs-escu şi Boc ne vorbesc de măsuri de austeritate pentrureducerea cheltuielilor cu 2,3% din PIB, pentru scădereadeficitului bugetar de la prognoza de 9,1% la doar 6,8% pe

acest an. Binevoiţi a calcula şi constata că, pe modelul fis-cal actual, cei 2,3% de care vorbim reprezintă exact echiva-lentul în buget al căderii economice de 7,1% de anul trecut!

Dacă guvernul Boc ar fi fost competent şi capabil (şidacă nu ar fi avut ca UNICĂ PREOCUPARE în anul 2009 maximizarea şanselor de realegere a dlui Băsescu, de-venită prioritate naţională!) şi ar fi izbutit să gestionezeRomânia astfel încât să fi traversat anul 2009 măcar cucreştere economică zero, această problemă nu ar fi exis-tat!

Vă rog să mai observaţi că, inclusiv până la regândireamodelului fiscal al României, tranzitoriu, există alte soluţiide echilibrare a bugetului, altfel decât prin amputarea cos-turilor de personal. Instituiţi un interval de 45 de zile de blo-care a oricăror achiziţii publice şi de deschidere a finanţăriipentru investiţii noi. Decideţi să fie date Curţii de Conturicel puţin pentru o perioadă de timp atribuţii de aprobare aoricărei achiziţii publice. De asemenea, nu doar de-schiderea de finanţări pentru investiţii, dar şi urmărirea le-galităţii derulării lor pe întreaga perioadă până la finalizareşi darea în exploatare şi interzicerea majorării plafoanelorde finanţare peste nivelul iniţial al contractului (cu excepţiaunei limite rezonabile, de exemplu de 10%), să se facădoar cu controlul permanent, prealabil, al Curţii de Conturi,fiindcă aici este cheia adevarată a problemei. Din parteade cheltuieli din buget destinată achiziţiilor publice şi in-vestiţiilor (care, chiar în condiţiile actuale, nu e tocmai mică,depăşind 13 miliarde de euro), doar 20%, maximum 25%reprezintă efect util pentru economia naţională, restul(aproape 10 miliarde de euro anual!) sunt bani care sescurg în buzunarele mult prea largi ale clientelei de partidşi de stat, prin preţuri de zeci de ori mai mari la achiziţii pub-lice şi prin trucarea licitaţiilor pentru atribuirea lucrărilor deinvestiţii. Tehnica sifonării banilor publici e foarte simplă:licitaţiile sunt câştigate de “cine trebuie” prin preţuri mici.

Ulterior, valorile prevăzute în contract sunt suplimentatepână la dublare sau chiar mai mult, prin acte adiţionale pecare le semnează (de bănuit că nu dezinteresat…) ordo-natorii de credite. Puneţi capăt acestei forme de jaf şi vorexista suficienţi bani pentru a nu afecta nivelul de trai alsărmanilor României.

Domnilor parlamentari,

Aveţi misiunea de a medita profund asupra votului pecare îl veţi da marţi asupra moţiunii de cenzură. Şi aveţi aalege între a răspunde comenzii politice de partid sau man-datului pe care, ca aleşi uninominali, vi l-au dat cetăţeniicare v-au trimis în Parlamentul (încă neciuntit băsescian…) al României. Mandat pe care mulţi dintre ei (şi nu doarprin manifestările publice din ultimele săptămâni) vi l-aureamintit. Mulţi dintre ei vi l-au reamintit în scris, sau prinviu grai, sau prin intermediul mijloacelor media, cerându-vă să votaţi în favoarea moţiunii de cenzură şi împotrivapachetului “guvernamental” de măsuri. În fond aveţi de alespe cine doriţi să slujiţi: interesul cetăţeanului obişnuit, carea avut încredere şi şi-a pus nădejdea în Dumneavoastră,sau interesele de clan ale celor care, prin nemăsurata lă-comie au adus România în situaţia în care se află ea acum. Către cine vă plecaţi preocuparea şi sufletul în aceste mo-mente? Către milioanele de oameni care trăiesc de azi pemâine din bani puţini, cu groaza că de luna viitoare nu vor

pag. 29

putea plăti creditele de câteva mii sau zeci de mii de eurola bănci şi se vor trezi evacuaţi, cu familiile lor, din case,sau către îngândurata şi îngrijorata doamna Nuţi (pentru un “biet” credit de trei milioane de euro, oricum rescadentatîncă o dată, taman când “s-a nimerit” ca ministerul condus de dumneaei să aleagă la o licitaţie de risipit bani publiciexact banca la care se împrumutase doamna ministru)?

Către pensionara care facea cutremurătoarea mărturieunei reportere de televiziune că, la pensia ei de mizerie,merge la piaţă şi cumpără un kilogram de cartofi care tre-buie să-i ajungă o săptămână şi două mere pe care le taieîn două şi din care mănâncă patru zile, sau către portocaliultaliban Hoară, cu sutele de milioane încasate lunar din mul-titudinea sinecurilor cu care îi este răsplătită slugărnicia şisutele de mii de euro prăduite pe echipe de fotbal de treiparale?

Către profesorul sau medicul care trăieşte (eventual în-treţinător de familie) din 8 sau 10 milioane de lei vechi pelună, sau către dl Boureanu, care mută produse de la statla stat prin firmele sale (acesta da, “mediu privat”!) şi careîncasează de la clienţii de stat “uitând” să plătească furni-zorilor de stat (dar dând cotidian la televiziuni, inclusiv lacele mogule, lecţii de management şi economie “capital-istă”) şi demonstrând, aşa cum l-a învăţat pe el dl. Băs-escu, că sărmanul buget, la fel de “ciuruit” ca şi electoratulneportocaliu trebuie echilibrat eutanasiindu-i pe bătrâni şiflămânzindu-i pe bugetarii de rând şi pe copiii lor (buni doarca să populeze şcolile la care livrează dumnealui produsul“mediului privat” băsesco-bourean pe care-l ilustrează!), casă rămână securizate câştigurile nemeritate ale firmelor departid şi de stat? Nu de alta, dar am convingerea că inclusivprintre Dumneavoastră, domnilor parlamentari PD-L,UDMR, UNPR şi ai minorităţilor, altele decât cea maghiară,majoritatea nu sunteţi părtaşi la aceste manopere fraudu-loase.

Şi fiindcă vorbeam de “mediul privat”. România euro-peană a anului 2010 are nevoie de un “mediu privat” real,nu de unul măsluit, de mucava. “Mediul privat” pe care-lilustrează exemplul dat mai sus sau firmele de asfaltangiişi bordurişti nu produce, ci consumă valoare adaugată!

Domnilor parlamentari,Poate că nu e doar o întâmplare, poate că este o inter-

venţie a destinului că discutarea şi votarea acestei moţiunide cenzură, care depăşeşte cu mult dimensiunea politică,fiind în multe privinţe o chestiune de viaţă şi de moarte pen-tru o parte a poporului român (abia aceasta fiind, cu ade-vărat, o problemă de siguranţă naţională!) să se facă într-ozi care are o semnificaţie aparte pentru neamul românesc.Fiindcă într-o zi de 15 iunie, în anul 1889, pleca spre eter-nitate Mihai Eminescu. Simbolul cel mai înalt şi mai pur algeniului românesc şi al contribuţiei noastre la sporirea pat-rimoniului cultural nepieritor al umanităţii. Mihai Eminescu,cel care, cu dreptate pentru vremea lui, dar şi premonitoriupentru vremurile bezmetice pe care le trăim, scria în “Tim-pul” din 25 martie 1978 “Atârnarea economică de altă datăse schimbă din nefericire în veacul nostru în exterminareaeconomică a aceluia căruia locul unde munceşte saunivelul său de cultură nu-i dau aceleaşi avantaje ca vecin-ului său mai fericit.” Mihai Eminescu, cel care, potrivit măr-turiei oculare îndelung ignorate şi ocultate a frizerului şiprietenului său Dumitru Cosmănescu murea în acea după-

amiază de iunie 1889, lovit în cap cu o cărămidă, pe laspate, în timp ce cânta “Deşteaptă-te, române!”

Binevoiţi a medita dacă nu este cazul şi momentul re-deşteptării româneşti. Şi dacă nu cumva, semnul acestei redeşteptări ar trebui dat de Dumneavoastră.

Fie ca spiritul fără de moarte al lui Eminescu să vegheze,cum o face neîncetat de 121 ani, asupra poporului românşi să vă îndrume pe calea cea bună şi dreaptă.

DEŞTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!

Europa militară încotro? Dr. Riad Awwad

La data de 24 septembrie 2010, Min-istrul Apărării din Franţa, Hervé Morin,declară că toate ţările lumii investesc înarmament - iarăşi, iar în ţările europene,unde se întâlnesc probleme în bugetul destat, au scăzut şi investiţiile pentru arma-ment. Majoritatea ţărilor europene au re-nunţat la idea de a avea forţe militareactive, îndreptându-se spre marile puteri ale lumii.

Ministrul a mai declarat că problema puterii militare înEuropa, este înainte de toate, de natură politică. Eladresează o întrebare: Vor europenii sa fie actori pe scenainternaţională, sau vor să fie actori într-o piesă pe caren-o scriu ei?

În timp ce toate marile forţe mondiale au menţinut buge-tul destinat armamentului şi s-a atestaţ şi o creştere pozi-tivă, în Europa dimpotrivă, această situaţie s-a agravat.Această problemă ridică mai multe semne de întrebare cuprivire la proiectele de securitate din UE, care au o mareimportanţă pentru aceasta, deoarece implică obligaţii mon-diale. Mai este o problemă, problema cheltuielilor militareîn Europa care se divizează în două tabere: de parteastângă şi dreaptă a Atlanticului, mai ales după războiul dinAfganistan.

Conform statisticilor Institului Internaţional de la Stock-holm pentru Pace (SIPRI’s databases), care arată cât aucheltuit ţările lumii din bugetul naţional destinat armatei,Franţa a utilizat din bugetul naţional 2,3% între 2008-2009, în scădere de 2,6% în 2004, şi 3,6% în 1988.

În Germania, situaţia este de 1,3 % în 2008-2009, şi ra-portul se menţine constant între anii 2006-2007. Între 1997şi 2002 raportul a fost de 2,5%, iar în 1988 de 2,9%. ÎnItalia, se evidenţiază un raport de 1,7% în 2008-2009, şi2% între 1999-2004. În 1989 a ajuns la 2,3 %.

În Marea Britanie în 2008 cheltuielile destinate armateierau de 2,5% din bugetul naţional total. Această sumă aoscilat între 2,4% şi 2,5% în 1999. O deosebire marcantăeste atestată în 1988, când această sumă a fost de 4,1 %.

În Spania, suma cheltuielilor militare pentru apărare aajuns la 1,2 % în 1999. Această situaţie este similară Olan-dei. La polul opus cheltuielilor europene, suma cheltuieliloramericane a ajuns la 4,3% în 2008. Aceasta este cea maimare sumă după anul 1993, când a fost 4,5 %. În perioada2003-2007 raportul a atins cote de 3,8-4%. Putem vorbi de o sumă mai mare, la sfârşitul războiului rece, când raportul

pag. 30

echivala cu 5,7% în 1988.Câţiva politicieni europeni prevăd că de la sfârşitul celui

de-al Doilea Război Mondial şi mai ales după Tratatul dela Westfalia(1648), care vorbeşte despre echilibrul de forţeşi coloniile ţărilor uriaşe în vârful Războiului Rece, din 1980şi până în prezent, gaura cea mai mare în tehnologia mili-tară este în cele 6 mari ţări europene (Franţa, Marea Bri-tanie, Germania, Spania, Italia, Suedia) şi Statele Unite, îndomeniul obţinerii puterii militare, studiilor şi cercetărilorpentru dezvoltare militară. În această perioadă era foartesimplu să definim securitatea mondială şi diplomaţia pre-ventivă care este legată de putere, cum afirmă HenryKissinger, ori care merge paralel cu aceasta, cum declarăCarol Deutsch.

Din tot ce am precizat mai sus rezultă foarte clar că eu-ropenii nu ştiu să se comporte militar în relaţiile mondialedupă Războiul Rece. Ei se gândesc acum la problemelede securitate actuală, aceasta deoarece, câţiva analiştistrategici din Europa cred că forţa europeană creată atuncipentru a apăra Europa de URSS nu mai este valabilă laora actuală, după sfârşitul Războiului Rece. Toţi aceştistrategi cer ca bugetul de apărare să fie mai mare, mai alescă Europa are nevoie de proiecte de pace în mai multezone din lume. Trebuie să fie proiecte de apărare durabile,nu proiecte cu durată de aplicabilitate restrânsă . Şi totaceiaşi strategi, cer ca 25% din bugetul anual să fie alocatpentru cercetare şi dezvoltare, iar din acest buget să nuse depăşească alocarea valorii de 40% pentru cadrele mil-itare din sistem.

Părerea mea este că experienţa din Kosovo de la sfârşi-tul anilor 1999 a dovedit că Europa nu era în stare de aoferi mai mult de 10% din operaţiunile aviatice pentruNATO, 5% pentru cercetare spaţială şi 15% pentru trans-portul aerian militar şi avioanele de alimentare. Ca de obi-cei, Europa s-a divizat în două părţi, una condusă deFranţa, care cerea situaţie de apărare europeană sepa-rată, dar cu o relaţie strânsă faţă de NATO, şi parteaopusă, condusă de M. Britanie şi Germania, care afirmacă apărarea europeană trebuie să facă parte din însăşistrategia NATO.

Consider că Războiul din Balcani a schimbat toate dateleşi toată lumea s-a gândit la posibilităţile de apărare euro-peană, care trebuiesc îmbunătăţite, şi odată cu Tratatul dela Maastricht în 1992, s-a vorbit clar despre responsabili-tatea UE în domeniul politicii şi securităţii, şi posibilitatea

de a avea o politică de apărare comună.Pornind de la şedinţa Consiliului European de la Maas-

tricht, 9- 10 dec. 1991, şi odată cu semnarea Tratatului, la7 febr. 1992, se urmăreşte un prim scop de politică externăşi securitate comună, care duce la consolidarea apărăriieuropene comune.

După Tratatul de la Amsterdam, care a intrat în vigoaredin 1999, s-au introdus nişte sarcini noi în Tratatul UE, alin-eatul 5, care conţine operaţiunea de salvare a omenirii şimenţinerea păcii. Operaţiune pe timp de recesiune, careera semnată în Consiliul European în iunie 2001 şi careprevedea folosirea metodei civile şi militare în situaţii deurgenţă.

În iulie 2004, s-a înfiinţat Agenţia de Apărare Europeană(EDA) pentru dezvoltarea tuturor domeniilor militarenaţionale ale ţărilor membre, pentru a realiza proiecte co-mune între forţele militare ale ţărilor UE. Din 2004, UE aînceput să dezvolte grupări de luptă cu armament comun,fiecare conţinând cca 1500 de soldaţi. Acestea la rândul loroferă Uniunii Europene forţa militară ce poate fi folosită încrizele militare mondiale, paralel cu dorinţa Ministerului deApărare American, care în 2002 s-a gândit la forţele de in-tervenţie rapidă, acestea fiind probate la Summitul NATOîn Praga, Cehia, în noiembrie 2002.

Nişte cercetători NATO pretind că nu contează poziţiageografică şi nici funcţiile, pentru această forţă, şi au fostde acord ca UE să particile în zone de criză. E bine să am-intim că UE a lansat prima sarcină pentru menţinerea păciiîn martie 2003 (operaţiunea Concordia în Macedonia), careera prima respectare a tratatului de la Berlin.

Lansarea primei forţe militare europene pentru circulaţiamaritimă în preajma Somaliei, a constituit prima operaţi-une maritimă comună în UE. Până la ora actual, forţele UEexistă în Yemen şi Somalia, şi o parte din Oceanul Indian.În septembrie anul curent, s-a hotărât extinderea forţelormaritime europene până în insulele Seycheless, şi armatasă dispună de 6 submarine şi 3 elicoptere pentru cercetărimaritime.

Până la ora actuală, rolul UE în Afganistan prin NATOeste cea mai mare operaţiune militară la care participă Eu-ropa, adăugând că UE are şi nişte sarcini separate, fărăluptă, în mai multe zone din lume, unde problema princi-pală este geopolitica, care susţine că Europa vrea să aibăun rol mondial printr-o forţă militară comună, care să re-flecte situaţia economică şi socială puternică a acesteia.

REDACŢIA :Drumul Taberei 26/119, C.P. 58-14, Bucureşti,

tel. 0731225203, 0725360955, 0722972522

mail: bodolicaalexandru@yahoo.com, geostroe@gmail.com

Răspunderea pentru conţinutul materialelor publicate

aparţine în totalitate autorilor.

Secretar general de redacţie: Alex Bodoli Materialele expediate la redacţie nu se returnează.

Director fondator: Geo Stroe

Redactor-şef rev. Tempus: Aurel V. David

Redactor-şef rev. Dacoromania: Constantin Mocanu ISSN - 1582-2125

Redactor-şef rev. Comterra: Mihai Prepeliţă - 1453-4614

Redactor-şef rev. Dacoromânitatea: Alex Bodoli - 1224-1350

Redactor-şef rev. Lupta: Ion Ioana © 2010 All rights reserved - 1454-1325

Tehnoredactare şi culegere text: Alex Bodoli Toate drepturile rezervate - 1220-5931

pag. 31

Bdul Unirii Nr.78, Bl J2, sc.3, et.6, Ap. 75, Bucureşti

Tel/Fax 021 311 51 84

Activităţi de consultanţăpentru management

şi afaceriwww.sarainvest.ro

e-mail: sarainvest2004@yahoo.com

Apariţii editoriale