dacia literarã din 1840, deºi singur între patru pãreþi, m-am aprins în faþã de bucurie ºi...

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

Ana-Maria ROMAN-NEGOI

PERSONALITÃÞI ALE SECOLULUI AL XIX-LEADESPRE GHEORGHE ªINCAI: OMUL ªI OPERA

Secolul al XIX-lea – secolul afirmãrii naþiunilor – a cunoscut în spaþiul românesc, dincolode fluctuaþiile politice, transformãrile sociale sau economice, ºi o reactualizare a interesului pentruviaþa ºi activitatea ªcolii Ardelene, pe coordonatele unui apel la memorie. Reprezentanþi ai eliteiromâneºti, intelectuali prin formaþie ºi revoluþionari prin acþiune, ºi-au focalizat atenþia asupramarilor figuri ale secolului al XVIII-lea: Samuil Micu, Gheorghe ªincai, Petru Maior, IoanBudai-Deleanu, ca suport al obiectivelor naþionale ale timpului. Perioada prepaºoptistã a reprezentatîn Transilvania un timp al deshumãrii ºi inventarierii biografiilor corifeilor ªcolii Ardelene, dintrecare figura lui Gheorghe ªincai1 se detaºeazã prin dimensiunile ºi importanþa operei sale capitale,Hronica românilor2. Modul de receptare s-a realizat pe coordonatele epocii, dominate deRomantism, care va imprima raportãrilor ºi abordãrilor nota specificã care a condus la cristalizareaunor imagini-tip ce vor supravieþui de-a lungul secolelor. La 1839 George Bariþ lansa un apel lascrierea istoriei vieþii corifeilor renaºterii ardelene: „Pentru Dumnezeu, dar biografia lui Petru Maior,ªincai, Clain ºi încã a unora, nimeni n-are râvnã din vieþuitori sã o lucreze? Oh, ce merit ar fiacesta!“3.

Astfel, la jumãtatea secolului al XIX-lea, noua istoriografie romanticã va propulsa valorilenaþionale în ideologia politicã a celor trei Þãri Române. Influenþa lui ªincai, alãturi de a celorlalþireprezentanþi ai ªcolii Ardelene, a fost una preponderentã. Ideile promovate au fost preluate degeneraþia paºoptistã, ca suport al acþiunilor ºi tipurilor de discurs istoric sau politic profesate. Peaceleaºi coordonate, dimensiunile ºi semnificaþiile operei pentru procesul constructivismuluiidentitar românesc au fãcut obiectul unor preocupãri constante, individuale sau colective. Fie cã sefac referiri ocazionale, generate de un context particular, fie cã se iniþiazã demersuri concrete învederea editãrii lucrãrilor, generaþia ªcolii Ardelene trãieºte în secolul al XIX-lea prin paºoptiºti, alcãror apel la memorie este relaþionat direct cu obiectivele naþionale. Nicolae Bãlcescu considera cã„miºcarea naþionalã din secolul al XIX-lea a fost pregãtitã de acea lucrare înþelegãtoare ce eºi dinmunþii învãþatei Transilvanii unde prin lucrãrile învãþaþilor ºi prin insurecþie se calcã cu paºi iuþi pecalea progresului“4.

În legãturã cu Gheorghe ªincai, direcþiile de investigaþie inaugurate în secolul al XIX-lea auvizat în primul rând problema editãrii Hronicii, ca operã fundamentalã a românilor – acest aspect ºipreocupãrile, raportãrile ºi aprecierile istoricilor veacului fiind conexe. Personalitãþi ca MihailKogãlniceanu, August Treboniu Laurian sau Alexandru Papiu Ilarian ºi-au legat numele de acestefort restaurator, subsumat idealurilor naþionale promovate în cele trei Þãri Române. Indirect, erausurprinse astfel ºi dimensiunile biografice ale istoricului român, poziþia ºi rolul jucat în epoca sa.Într-o primã etapã, nevoia cunoaºterii operei istorice a lui Gheorghe ªincai a fost popularizatã prin

5

Þara Bârsei

1 Grigore Ploeºteanu, Receptarea personalitãþii ºi a operei lui Gheorghe ªincai (pânã la 1918), în „Libraria. Studii ºicercetãri de bibliologie“, Târgu-Mureº, nr. III, 2004, p. 167-198.

2 Titlul cel mai cunoscut al lucrãrii este Hronica românilor ºi a mai multor neamuri …3 George Bariþ, în „Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã“, nr. 13, 1839, p. 97.4 Nicolae Bãlcescu, Opere, Ediþie criticã de George Zane, Bucureºti, 1940, vol. 2, p. 101.


publicaþiile vremii care se bucurau de audienþã semnificativã: „Magazin istoric pentru Dacia“, „Foaiepentru minte, inimã ºi literaturã“, „Gazeta de Transilvania“, „Arhiva româneascã“. Deceniul cinci alsecolului al XIX-lea deschidea, prin Mihail Kogãlniceanu, discuþiile despre necesitatea tipãririiHronicii lui Gheorghe ªincai: „Noi nãdãjduim – spunea acesta cititorilor «Arhivei româneºti» în anul1840 – cã Vida se va grãbi în a înzestra pe publicul românesc cu acest cap d’operã a erudiþiei“5. Încalitate de fost elev al lui Gherman Vida (posesor al unei copii a Hronicii achiziþionate la Viena înanul 1833 ºi autor al unei prime ediþii incomplete), Mihail Kogãlniceanu a avut posibilitatea de a intraîn contact cu manuscrisul lucrãrii, de a-i înþelege semnificaþiile reale ºi imediate pentru istorianaþionalã.6 Pãstrând proporþiile, Mihail Kogãlniceanu poate fi considerat primul biograf al luiGheorghe ªincai, multe din articolele sale din revistele „Dacia literarã“ ºi „Arhiva româneascã“avându-l ca subiect pe iluministul român ºi constituind un stimul al generaþiei sale în iniþierea unordemersuri serioase privind editarea operei. „Hronica lui ªincai este un lucru atât de mare, atât depreþios, încât cuvintele îmi lipsesc spre a-mi arãta mirarea. Mii de documente necunoscute, rare, seaflã adunate ºi nu stau la îndoialã a zice cã, cât Hronica aceasta nu va fi publicatã, românii nu vor aveaistorie.“7 Apelul lansat de Mihail Kogãlniceanu gãseºte ecou în publicaþiile timpului, care îl vorprelua ºi reproduce într-un gest de solidaritate intelectualã.8 La 1841, George Bariþ, redactorul „Foiipentru minte …“, va însoþi reproducerea articolului lui Kogãlniceanu de impresiile personale faþã deproblema editãrii operei lui ªincai: „Când am cetit mai întâi aceastã biografie, nu în Arhivã ci înDacia literarã din 1840, deºi singur între patru pãreþi, m-am aprins în faþã de bucurie ºi de ruºine.ªincai transilvan ºi noi încã transilvãneni … Domnul meu, îþi mulþumim pentru aceste daturiinteresante din viaþa lui ªincai /…/ fie ca ele sã dea prilej altora de a scoate la luminã mai multe“9.Prima jumãtate a secolului al XIX-lea înregistreazã însã numai eforturi particulare de editare a opereilui ªincai, condiþionate de aspectele financiare ºi concretizate în ediþii incomplete, de care se leagãnumele lui Gherman Vida, în 1843, ºi al lui Alexandru Gavra, în anul 1844.10 Chiar dacã parþiale,ediþiile au fost apreciate prin prisma strãdaniilor de a scoate la luminã o lucrare fundamentalã pentruistoria naþionalã.

Pe aceleaºi coordonate, ale apelului la memorie, a doua jumãtate a secolului alXIX-lea va determina generalizarea eforturilor de editare a cronicilor româneºti, cãrora li se asociazãnumele lui Nicolae Bãlcescu în Muntenia ºi Mihail Kogãlniceanu în Moldova.11 Este un timp alintensificãrii eforturilor la nivelul cercurilor oficiale, în privinþa editãrii Hronicii lui ªincai, aºa cumrezultã din corespondenþa vremii, purtatã în principal între Ministerul Cultelor ºi Instrucþiunii Publicedin Moldova ºi Episcopia Unitã din Oradea.12 La recomandarea lui Mihail Kogãlniceanu, domnitorulGrigore Alexandru Ghica a cumpãrat manuscrisul complet al Hronicii lui ªincai13, aflat în posesia lui

6

Ana-Maria Roman-Negoi

5 Mihail Kogãlniceanu, Gheorghe ªincai, în „Arhiva româneascã“, Ediþia a II-a, 1860, p. 4.6 G. Potra, V. Curticãpeanu, Istoricul tipãririi ºi difuzãrii Cronicii lui George ªincai, în „Anuarul Institutului de Istorie ºi

Arheologie Cluj-Napoca“, nr. XVI/1973, p. 85.7 Mihail Kogãlniceanu, Gheorghe ªincai, în „Dacia literarã“, 1840, partea a II-a, p. 217. A se vedea în aceeaºi direcþie revista

„Arhiva româneascã“, Ediþia a II-a, Iaºi, 1860; Mihail Kogãlniceanu, Opere. Scrieri istorice, Ediþie criticã de AndreiOþetea, Bucureºti, 1946.

8 Iosif Pervain, Studii de literaturã românã, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1971, p. 91-92.9 George Bariþ, în „Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã“, nr. 12, 1841, p. 95.10 G. Potra, V. Curticãpeanu, op. cit., p. 83-91; Mircea Popa, Noi date privind activitatea lui Alexandru Gavra, în „Ziridava“,

nr. XII/1980, p. 589-593.11 Ioan Chindriº, Alexandru Papiu-Ilarian. Un om devotat istoriei, în „Transilvanica“, Cluj-Napoca, Editura Cartimpex,

2003, p. 321; Traian Rus, Preocupãri pentru tipãrirea operei lui Gheorghe ªincai în secolul al XIX-lea, în „Marisia“, nr. X,1980, p. 705.

12 Iacob Radu, Doi luceferi rãtãcitori. Gheorghe ªincai ºi Samoil Micu Clain, Bucureºti, 1924, p. 82-121.13 G. Potra, V. Curticãpeanu, op. cit., p. 92.


Gherman Vida, fãcând recomandãri exacte în privinþa editãrii care urma sã pãstreze „nealterat textuloriginalului /…/ spre a se putea rãspândi în mâinile tuturor ºi mai ales ale junimei, pentru care istoriaþãrii este învãþãtura cea mai neapãratã“14.

Eforturile lui Mihail Kogãlniceanu în aceastã direcþie au fost dublate de cele ale luiAugust Treboniu Laurian, revenit în viaþa publicã din Moldova, dupã evenimentele din anul 1848,în calitate de inspector general al învãþãmântului de aici. Mihail Kogãlniceanu a fost cel care aintervenit pe lângã domnitorul Ghica în vederea completãrii comisiei care se ocupa de editareaHronicii cu August Treboniu Laurian, a cãrui experienþã la „Magazin istoric pentru Dacia“ putea finumai beneficã pentru scopul urmãrit.15 Atât Mihail Kogãlniceanu, cât ºi Treboniu Laurian eraubuni cunoscãtori ai operei lui ªincai ºi ceruserã publicarea ei, Kogãlniceanu încã din 1840, iarTreboniu Laurian, dupã cum rezultã dintr-o scrisoare de la Viena din 16 mai 1852, urmãrise soartaistoricului român.16 Pe toatã perioada de tipãrire, August Treboniu Laurian a controlat întregprocesul, a fãcut corecturile personal, iar la 4 iunie 1853 primele 2 volume erau prezentate decomisie domnitorului, cu bucuria cã în sfârºit „s-a putut da la luminã o scriere atât de folositoareºi de importantã“17. Aprecierile comisiei faþã de importanþa manuscriselor lui ªincai erau unanime:„… literatura noastrã nu are altã carte care sã cuprindã atâte mii de documente necunoscute, atâtefacturi interesante pentru întâeaºi datã scoase la luminã ºi care sã ne deschidã un orizon aºa de larguîn câmpul istoriei naþionale ca ºi colecþia lui ªincai …“18. Prin ediþia de la Iaºi ºi prin studiulbiografic semnat de August Treboniu Laurian s-au pus bazele studiilor ºtiinþifice consacrateHronicii ºi vieþii lui Gheorghe ªincai. Acest studiu biografic cuprinde un prim portret al lui ªincai,preluat de istoriografia româneascã ºi transmis prin timp sub diferite forme de prezentare: „Toþimãrturisesc cã ªincai au fostu omu de staturã de mijlocu, mai multu ososu decât cãrnosu, cu umeriilargi ºi peptulu eºitu în afarã, capulu mare, fruntea largã, sprâncenele negre, ochii mari ºi plini defocu, faþa rumenã, puþin cam ciuntitã de vãrsatu. Elu vorbea apãsatu, bine articulatu; avea un glasusonoru, în mersulu starea ºi toatã purtarea sa înfãþoºa un om plin de încredere ºi siguru în lucrareasa; insufla respectu privitoriului, era însã vesel ºi foarte plãcutu în soþietate“19. Prima ediþieintegralã a Hronicii nu a rãmas fãrã ecouri, semnificative în acest sens fiind aprecierile lui GeorgeBariþ: „Aceastã Hronicã servea de felinar minunat pentru ca scriitorii sã poatã strãbate la lumina luimai departe, prin întunecimea veacurilor“20.

Schimbãrile survenite în urma înlocuirii alfabetului chirilic cu cel latin au condus lanecesitatea unei noi ediþii a Hronicii, proces aflat sub coordonarea Ministerului Cultelor ºi alInstrucþiunii Publice, prin Grigore Tocilescu, ºi concretizat în anul 1886 prin ediþia de la Bucureºti,care beneficiazã de studiul introductiv semnat: Alexandru Papiu Ilarian.21 De numele sãu se leagãreconstituirea vieþii ºi operei lui ªincai în condiþiile unei epoci istorice mai bine edificate asupraconceptului de originalitate. Studiul de proporþii monografice Viaþa, operele ºi ideile lui Georgiu

7

Personalitãþi ale secolului al XIX-lea despre Gheorghe ªincai

14 Ilie Popescu Teiuºan, Vasile Netea, August Treboniu Laurian (1810-1881), Bucureºti, Editura Didacticã ºi Pedagogicã,1970, p. 143.

15 Ilie Popescu Teiuºan, Vasile Netea, op. cit., p. 144; Remus Câmpeanu, Biserica Românã Unitã între istorie ºi istoriografie,Cluj-Napoca, Editura Presa Universitarã Clujeanã, 2003, p. 16-27.

16 Ilie Popescu Teiuºan, Vasile Netea, op. cit., p. 145.17 G. Potra, V. Curticãpeanu, op. cit., p. 94; Traian Rus, loc. cit., p. 709.18 Traian Rus, Unele documente privind Cronica lui Gheorghe ªincai, în „Revista arhivelor“, IX, nr. 2, 1966, p. 302; Idem,

loc. cit., p. 705-711.19 Gheorghe ªincai, Hronica românilor ºi a mai multor neamuri …, Studiu introductiv de August Treboniu Laurian, Iaºi,

Tipografia Româno-francezã, 1853, Tom I, p. XIV.20 George Bariþ, Pãrþi alese din istoria Transilvaniei. Pe 200 de ani din urmã, Sibiu, 1861, vol. III, p. 102.21 G. Potra, V. Curticãpeanu, op. cit., p. 96.


ªincai din ªinca – discursul sãu de recepþie la Academie22 – reprezintã o analizã a travaliuluiºincaian, marcatã de un stil propriu, care înregistreazã nu de puþine ori scãpãri romantice la adresapersonalitãþii istoricului român: „Tu ne-ai redat conºtiinþa de noi înºine, sãmânþa nepieritoare alatinitãþii în noi tu o ai reînviat; tu ai fãcut a se recunoaºte fraþii din depãrtare care mult îºi uitaserã uniide alþii pentru cã a limbii carte tu cel dintâi o ai deschis, istoria dacilor tu o ai smuls din ascunzãtoareleinimicilor sempiterni ai numelui român“23. Lucrarea deschidea, în secolul al XIX-lea, seriamonografiilor consacrate lui Gheorghe ªincai, concentrate pe reconstituirea aspectelor multiplelegate de viaþa ºi operele istoricului român, pe fixarea poziþiei ºi rolului jucat în epocã alãturi deceilalþi reprezentanþi ai ªcolii Ardelene.

Interesul pentru opera ºi personalitatea lui Gheorghe ªincai nu a fost unul exclusivist însecolul al XIX-lea, ci a mers în paralel cu preocupãrile pentru operele celorlalþi învãþaþi ardeleni,Samuil Micu24 fiind în acest sens un bun exemplu. Ideologia perioadei paºoptiste ºi postpaºoptiste aapelat constant la argumentele istorice ale ªcolii Ardelene, îmbrãþiºând chiar ºi exagerãrilepurismului latin25, toate subordonate efortului de afirmare identitarã. Secolul al XIX-lea a cunoscut oreactualizare a tezelor secolului al XVIII-lea construite pe dreptul istoric ºi dreptul natural, raportareala marile figuri ale scrisului istoric românesc fiind relaþionatã direct cu obiectivul afirmãrii identitãþiinaþionale unitare a românilor. Fie cã s-au manifestat în preocupãri individuale, fie în preocupãricolective, apelurile constante la ªcoala Ardeleanã, la operele reprezentanþilor sãi, venite din parteaelitelor intelectuale ºi politice, au cristalizat un proces care a asigurat conservarea ºi transmitereavalorilor istoriei ºi culturii româneºti, a memoriei românilor.

8

Ana-Maria Roman-Negoi

22 Alexandru Papiu Ilarian, Viaþa, operele ºi ideile lui Georgiu ªincai din ªinca. Discursul de recepþiune cu rãspunsul luiGiorgiu Bariþiu, Bucureºti, 1869.

23 Ioan Chindriº, op. cit., p. 323.24 Pompiliu Teodor, Sub semnul Luminilor. Samuil Micu, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitarã Clujeanã, p. 429-457.25 Pompiliu Teodor, op. cit., p. 436.


Gernot NUSSBÄCHER

TIPOGRAFUL BRAªOVEAN JOHANN GÖTT (1810-1888)

La o sesiune ºtiinþificã de comunicãri având tematica „Secolul al XIX-lea ºi personalitãþilesale“, þinutã la Braºov, nu putea sã nu fie prezentatã ºi personalitatea tipografului braºovean JohannGött, care a marcat într-un mod aparte istoria culturalã a oraºului de la poalele Tâmpei timp de peste ojumãtate de secol. De aceea încercãm sã prezentãm în continuare, pe scurt, viaþa acestui om deosebit.

Johann Gött s-a nãscut în localitatea Wehrheim, în regiunea Taunus, situatã la vreo 25 kmnord-vest de Frankfurt am Main, la data de 10 decembrie 1810.1 Meseria de tipograf a învãþat-o laFrankfurt am Main, oraº cu o bogatã tradiþie tipograficã încã din secolul al XVI-lea. Tot acolo ºi totdin secolul al XVI-lea s-au þinut renumitele târguri de carte.

Înainte de împlinirea vârstei de 20 de ani, tânãrul Johann Gött a plecat în obiºnuita cãlãtoriede calfã, pentru a-ºi perfecþiona cunoºtinþele profesionale. Staþiuni ale acestei cãlãtorii au fost Berlin,capitala Prusiei, apoi Breslau (azi Wroc³aw), reºedinþa Sileziei, dupã aceea Viena, capitalaImperiului Austriac. În continuare, Johann Gött a lucrat la Graz în Austria, în oraºul Trieste de laMarea Adriaticã (atunci încã situat în Imperiul Austriac), apoi a trecut la Pesta în Ungaria ºi de acoloa ajuns la Sibiu, în Transilvania, unde a lucrat scurt timp. De la Sibiu, tânãrul Johann Gött a trecut prinpasul Turnul Roºu ºi a venit la Bucureºti, capitala Þãrii Româneºti. Dupã o scurtã ºedere acolo el aplecat la Braºov, unde a ajuns în anul 1832, dupã mai mult de doi ani de cãlãtorie.

La Braºov, pe strada Vãmii, la nr. 10 (azi nr. 11) exista tipografia familiei Schobeln,succesoarea tipografiei lui Honterus, înfiinþatã cu aproape trei secole mai înainte (1539). Proprietarulde atunci era Franz von Schobeln, în acea vreme senator ºi membru al Magistratului Oraºului Braºov(consiliul oraºului).2 Dupã moartea tipografului Friedrich August Herfurth, la sfârºitul anului 1830,venirea tânãrului Johann Gött – atunci în vârstã de numai 22 de ani – a umplut un gol în funcþionareatipografiei. Cu experienþa ºi cunoºtinþele sale profesionale, el a devenit în scurt timp sufletultipografiei. În anul 1833 tipãreºte prima datã cu menþiunea „cu literele lui Johann Gött“, iar la 10ianuarie 1834 cumpãrã tipografia pentru suma de 3333 taleri. În acelaºi an se cãsãtoreºte cu o fiicã ameºterului butnar Peter Arzt ºi obþine dreptul de cetãþean al oraºului Braºov în anul 1835.

La numai câteva zile de la cumpãrarea tipografiei, pe 21 ianuarie 1834, Johann Gött solicitãMagistratului Oraºului aprobarea publicãrii unui ziar sãptãmânal, cererea fiind înaintatã GuberniuluiTransilvaniei chiar a doua zi.3 Un prim rãspuns al Guberniului, datat 10 februarie 1834, soseºte laBraºov la 6 martie 1834 ºi solicitã un raport detaliat asupra petentului. Raportul este întocmit de cãtrenotarul oraºului Braºov, Joseph Franz Trausch – cunoscutul istoric de mai târziu – ºi expediat cãtreGuberniu, cu data scrisã de 12 martie 1834, la 17 martie. Din raport rezultã cã Johann Gött aveacertificate de la tipografii Wenner din Frankfurt am Main ºi Blasing din Laibach (azi Ljubljana înSlovenia). Ca loc de origine al lui Johann Gött este însã menþionatã localitatea Bockenheim, care seaflã pe malul drept al râului Main, vizavi de Frankfurt am Main. Senatorul Franz von Schobeln a datºi el un certificat, din care rezultã purtarea moralã ºi corectã a lui Johann Gött ºi pregãtirea sa

9

Þara Bârsei

1 Pentru biografia lui Johann Gött vezi în principal: Hermann Tontsch, Die Honteruspresse in 400 Jahren, Braºov, 1933,p. 70-74.

2 Friedrich Stenner, Die Beamten der Stadt Brassó (Kronstadt), Braºov, 1916, p. 129.3 Arhivele Naþionale Braºov, Fond Primãria Braºov, Actele Magistratului Braºov, Anul 1834, nr. 213.


profesionalã, subliniind cã ºtie sã tipãreascã ºi cãrþi româneºti, care se vând ºi în Þara Româneascã.Johann Gött va trebui sã prezinte manuscrisul ziarului, înainte de imprimare, comisiei de cenzurã dinBraºov.4

Guberniul Transilvaniei aprobã la 30 decembrie 1834 – sosire la Braºov pe 2 februarie 1835 –solicitarea lui Johann Gött pentru publicarea unui ziar sãptãmânal, cu condiþia ca textele sã fieprezentate în prealabil comisiei filiale de cenzurare a cãrþilor din Braºov, iar câte un exemplar dinfiecare ziar sã fie trimis Cancelariei Aulice Transilvane de la Viena. Anexele la cererea lui Johann Gött,instrucþiunea pentru redactorii ziarelor ºi un rezumat al aprobãrii au fost predate lui Gött spreconformare.5

Cu toatã aprobarea primitã, publicarea ziarelor a întârziat din diferite motive.

Dãm, în continuare, datele primelor publicaþii periodice tipãrite de Johann Gött:1 decembrie 1836 – numãr de probã pentru Foaia Duminecii;2 ianuarie-25 decembrie 1837 – Foaia Duminecii, pe cheltuiala lui Rudolf Orghidan ºi

Dimitrie Marin6;24 mai 1837-22 martie 1849 – Siebenbürger Wochenblatt7;24 mai 1837-29 decembrie 1837 – Unterhaltungsblatt für Geist, Gemüth und

Publizität, supliment literar la Siebenbürger Wochenblatt;3 ºi 10 iulie 1837 – Foaie de sãptãmânã din Transilvania, douã numere de probã8;1 decembrie 1837-26 decembrie 1839 – Erdélyi Hirlap, cu suplimentul literarMulattató9;5 ianuarie 1838-1858 – Blätter für Geist, Gemüth und Vaterlandeskunde10;12/24 martie 1838 – Gazeta de Transilvania11;2 iulie 1838-1 martie 1849 – Foaie pentru minte, inimã ºi litaraturã12;13 ianuarie 1840-1848 – Der Satellit ºi Intelligenzblatt, suplimente la Siebenbürger

Wochenblatt.

În legãturã cu publicarea celor douã numere de probã din Foaie de sãptãmânã din

Transilvania, Guberniul Transilvaniei solicitã explicaþii. Gött declarã cã aceste numere au fost doarniºte traduceri dupã ziarele sale de limbã germanã (pe care le-a prezentat comisiei de cenzurã), cã înprezent nu tipãreºte vreun ziar în limba românã, însã solicitã aprobarea pentru publicarea unui ziarromânesc. Magistratul Oraºului Braºov a recomandat Guberniului aprobarea cererii lui Johann Gött,menþionând totodatã cã unul din membrii comisiei de cenzurã, Joseph von Wentzel, judele oraºului ºidistrictului Braºov13, bun cunoscãtor al limbii române, a declarat, în sesiunea Magistratului, cã el este

10

Gernot Nussbächer

4 Ibidem, nr. 741.5 Ibidem, Anul 1835, nr. 291, în seria Acte cumulate, Cumulus 133.6 Daniel Nazare, Publicaþii periodice româneºti braºovene (1837-1990), Braºov, 1998, p. 15.7 Hermann Tontsch, op. cit., p. 86. Asociatul lui Johann Gött la publicarea ziarului „Siebenbürger Wochenblatt“ a fost

librarul braºovean Wilhelm Nemeth.8 Daniel Nazare, op. cit., p. 15.9 Vasile Oltean, Mãriuca Radu, Elisabeta Marin, Gernot Nussbächer, Braºov – monografie comercialã, Braºov, 2004, p. 27.10 Hermann Tontsch, op. cit., p. 88.11 Daniel Nazare, op. cit., p. 18.12 Ibidem, p. 16.13 Friedrich Stenner, op. cit., p. 158.


gata sã efectueze cenzurarea ziarului românesc14. În acest context trebuie menþionate ºi relaþiiledeosebite dintre Johann Gött ºi George Bariþiu, „pãrintele presei româneºti“15.

În anul 1839, Johann Gött solicitã Magistratului Oraºului Braºov aprobarea de a deschide un„Cabinet de lecturã“ (Lesekabinett), ceea ce i se aprobã.16

Începând cu anul 1841, Johann Gött este membru activ al noii Asociaþii a meseriaºilor(Gewerbeverein), fiind la început bibliotecar, din 1852 al doilea preºedinte, iar în anii 1870-1881primul preºedinte.

În legãturã cu problema limbii oficiale a Transilvaniei, pusã la Dieta Transilvaniei din 1842,Johann Gött publicã broºura fruntaºului sas Stephan Ludwig Roth, Der Sprachkampf in

Siebenbürgen, care recomandã ºi recunoaºterea limbii române ca limbã oficialã, datã fiind pondereapopulaþiei româneºti în Transilvania.17

În anul urmãtor, 1843, Magistratul Oraºului trimite tipografului Johann Gött o scrisoare delaudã „pentru trezirea ºi înviorarea sentimentului naþional prin ziarul sãu“18.

Anul 1849 aduce unele schimbãri majore pentru Johann Gött (odatã cu ocuparea Braºovuluide cãtre armata revoluþionarã maghiarã de sub comanda generalului Józef Bem la 20 martie 1849).Toate publicaþiile lui Gött au trebuit sã-ºi înceteze apariþia ºi el însuºi a fost de mai multe ori urmãrit,scãpând de escortarea sa – pentru execuþie – la Sfântu Gheorghe numai prin intervenþia personalã ageneralului Bem.19 Acesta a luat iniþiativa apariþiei unor noi publicaþii periodice, dar cu orientareprogresistã.

Astfel a apãrut mai întâi ziarul în limba românã Espatriatul, redactat de Cezar Bolliac(1813-1881), începând cu 25 martie 1849 ºi pânã în iunie, în total 16 numere.

La 26 martie 1849 a apãrut primul numãr din ziarul de limbã germanã Kronstädter Zeitung

(Ziarul Braºovului), redactat de Max Leopold Moltke (1819-1894) ºi care a apãrut în continuare pânãla 24 august 1944.

În sfârºit, la 16 aprilie 1849 s-a publicat primul numãr din ziarul de limbã maghiarã Brassói

Lap (Foaia braºoveanã), redactat de Veszely Károly (1820-1896), din care au apãrut 19 numere pânãla 18 iunie 1849.20

Dupã retragerea din Braºov a trupelor revoluþionare maghiare ºi înfrângerea revoluþieimaghiare, Johann Gött, în anul 1851, a devenit membru al comunitãþii centumvirale a Braºovului, iardupã 20 ani – în 1871 – a fost ales chiar în funcþia de orator, adicã de preºedinte al acesteireprezentanþe orãºeneºti. De asemenea, a fost ales în presbiteriul (comitetul de conducere)comunitãþii bisericeºti evanghelice din Braºov, fiind decenii de-a rândul ºi epitrop al bisericii; tot înanul 1871 a fost ales ºi curator, adicã preºedintele laic al comunitãþii bisericeºti. În tot acest timp el acolaborat într-un mod deosebit cu Samuel Schiel (1812-1881) – profesor din anul 1837, director algimnaziului Honterus din 1856 ºi ales prim-preot evanghelic în 1860 –, care a fost un promotor al

11

Tipograful braºovean Johann Gött

14 Arhivele Naþionale Braºov, Fond Primãria Braºov, Actele Magistratului Braºov, Anul 1837, nr. 4159, în seria Actecumulate, Cumulus 133.

15 Vasile Netea, Carl Göllner, Die Beziehungen zwischen George Bariþ und dem Kronstädter Buchdrucker Johann Gött, în„Forschungen zur Volks- und Landeskunde“, Band (vol.) 9 , Nr. 1/1966, p. 75-90.

16 Arhivele Naþionale Braºov, Fond Primãria Braºov, Actele Magistratului Braºov, Anul 1839, nr. 1049; vezi ºi HermannTontsch, op. cit., p. 71.

17 Stephan Ludwig Roth, Scrieri, mãrturii, corespondenþã, Bucureºti, 1983, p. 162-164.18 Arhivele Naþionale Braºov, Fond Primãria Braºov, Actele Magistratului Braºov, Anul 1843, nr. 1159.19 Dieter Drotleff (ed.), Taten und Gestalten, Bilder aus der Vergangenheit der Rumäniendeutschen, II, Sibiu, 2002, p. 56;

vezi ºi Hermann Tontsch, op. cit. p. 72.20 Vasile Olteanu (coord.), op. cit., p. 27.


progresului spiritual în Braºov. Dupã cum s-a apreciat, Johann Gött ºi Samuel Schiel au stat de la1848 pânã la începutul deceniului al ºaptelea în primul plan al istoriei oraºului nostru [Braºov]. Toateproiectele importante ºi evenimentele semnificative pe plan local ºi naþional ori au pornit de la ei, oriau fost sprijinite de cãtre ei pentru realizarea lor susþinutã.

La înfiinþarea Camerei de Comerþ ºi Industrie din Braºov, care avea competenþã pentruîntreaga Transilvanie de sud ºi sud-est, în anul 1851, Johann Gött a devenit primul vicepreºedinte alCamerei. Mai târziu, între 1866 ºi 1876, el a fost chiar preºedinte al Camerei de Comerþ ºi Industrie.

Pentru meritele sale în diferite domenii ale vieþii publice din Braºov, Johann Gött a fostnumit în anul 1867 cavaler al Ordinului „Franz Joseph“.

La 26 octombrie 1876, în cadrul reorganizãrii administrative a þãrii, Johann Gött a fostnumit primul primar al oraºului Braºov, funcþie pe care a îndeplinit-o pânã la 1 decembrie 1879, cânds-a pensionat (la vârsta de 69 de ani).

Johann Gött a avut încã o frumoasã satisfacþie când, sãrbãtorindu-ºi la 16 iulie 1882cincizeci de ani de activitate, a primit recunoaºtere generalã.

În anul urmãtor a avut parte de un ºoc prin moartea prematurã a fiului sãu celui mai mare,Heinrich.

La 17 octombrie 1888, Johann Gött a decedat la vârsta de 78 de ani, fiind înmormântat pe 19octombrie 1888 în cimitirul evanghelic de pe strada Lungã nr. 2.

Ziarul Kronstädter Zeitung scria în necrologul publicat cu acest prilej: „Braºovul a devenitmai sãrac cu o personalitate, care a determinat în mod pregnant viaþa generaþiei care se stinge“.

Gazeta Transilvaniei i-a dedicat urmãtorul necrolog (redat cu ortografie modernizatã):„† Ioan Gött. Astãzi se vor petrece la mormânt rãmãºiþele pãmânteºti ale

bãtrânului tipograf, proprietar ºi odinioarã redactor al ziarului «KronstädterZeitung», care a fost pentru Braºov, unde a venit în anul 1832 din ducatul Nassau,un factor de cãpetenie al progresului ºi al luminãrii. Ca om isteþ ºi liberal, acontribuit nu numai la lãþirea (dezvoltarea) literaturii germane, ci ºi a celei române,fãcând posibilã ºi edarea (editarea) foii noastre «Gazeta Transilvaniei» la 1837[sic] în tipografia sa.

Iubit ºi stimat de toþi concetãþenii sãi fãrã deosebire de naþionalitate, IoanGött a dus o viaþã frumoasã ºi onorificã, ocupând mai târziu ºi postul de orator ºiprimar al oraºului, ºi ajungând vârsta de 78 de ani. Depunem ºi noi tributul nostrude stimã ºi simpatie pe mormântul decedatului ºi adresãm cele mai sincerecondoleanþe familiei sale mult obidite“21.

Menþionãm aici cã tipografia Johann Gött a tipãrit Gazeta Transilvaniei din anul 1838 pânãîn anul 1884, deci timp de peste 45 de ani.

Johann Gött a sprijinit, ca editor, foarte mult publicaþiile privind istoria Transilvaniei. Dejaîn 1838 s-a publicat aici un fascicol din revista Transilvania, periodische Zeitschrift für

Landeskunde, redactatã de Joseph Benigni von Mildenberg ºi Karl Neugeboren.22

12

Gernot Nussbächer

21 Gazeta Transilvaniei, Braºov, 51, nr. 222, Sâmbãtã 8 (20) octombrie 1888, p. 3.22 Julius Gross, Kronstädter Drucke 1535-1886, Braºov, 1886, nr. 1569, p. 160.


Între 1840 ºi 1847 Johann Gött a tipãrit revista Magazin für Geschichte, Literatur und alle

Denk- und Merkwürdigkeiten Siebenbürgens, redactatã de Anton Kurz.23

În anii 1847 ºi 1848 Johann Gött a tipãrit cele douã volume mari din Chronicon

Fuchsio-Lupino-Oltardinum sive Annales Hungarici et Transsilvanici, îngrijite de Joseph Trausch.24

Între 1853 ºi 1871 Johann Gött a publicat ºi primele nouã volume din seria nouã a revisteiArchiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde, care a continuat sã aparã pânã în 1944 la Sibiuºi apoi la Bistriþa.25

Meritele lui Johann Gött nu au fost uitate ºi au fost readuse la luminã sub diferite aspecte îndeceniile urmãtoare.

Astfel, activitatea sa este amplu prezentatã în volumul omagial Die Honteruspresse in 400

Jahren de Hermann Tontsch, apãrut în anul 1933.De asemenea, Johann Gött a fost omagiat în numãrul festiv al ziarului Kronstädter Zeitung

din 24 mai 1936, la intrarea în anul 100 de apariþie – socotind ºi Siebenbürger Wochenblatt.26

Referiri la activitatea ºi importanþa lui Johann Gött se gãsesc în mai multe enciclopedii,lucrãri de sintezã ºi volume monografice, de asemenea în numeroase studii de specialitate.

Dintre numeroasele articole de presã privindu-l pe Johann Gött menþionãm numai câteva înlimba românã, de Gernot Nussbächer27 ºi ªtefan Petraru28.

Prin Hotãrârea nr. 291, din 8 noiembrie 1990, a Primãriei municipiului Braºov, fosta stradaCooperaþiei din centrul oraºului Braºov, care face legãtura între strãzile Apollonia Hirscher ºiNicolae Bãlcescu, a primit numele „Johann Gött“, fiind ºi astfel recunoscute, ºi într-un mod frumospentru oraºul Braºov, meritele acestui om deosebit.

13

Tipograful braºovean Johann Gött

23 Ibidem, nr. 1570, p. 160.24 Ibidem, nr. 178-179, p. 31.25 Ibidem, nr. 1572, p. 160.26 Kronstädter Zeitung. Festausgabe zum hundertjährigen Bestehen. Sonntag, den 24 Mai 1936. Existã ºi o recentã ediþie

facsimilatã.27 Gernot Nussbächer, Tipograful „Gazetei Transilvaniei“, în „Drum nou“, anul 45, nr. 13593, 18 octombrie 1988, p. 2.28 ªtefan Petraru, Un fondator: Johann Gött, în „Cuget românesc“, nr. 145, 8 decembrie 1995, p. 3.


Ioachim LAZÃR

ARON DENSUªIANU ªI ÎNFIINÞAREA ZIARULUI„ORIENTUL LATIN“ DE LA BRAªOV

Ziarul „Orientul latin“1 a apãrut la Braºov, acolo unde apãruse ºi renumita foaie „GazetaTransilvaniei“, înfiinþatã ºi condusã pânã la 1850 de cãtre George Bariþiu. Iniþiativa înfiinþãrii acestuinou ziar românesc a aparþinut lui Aron Densuºianu, avocat, care s-a stabilit la Fãgãraº încã dintoamna anului 1864.2 El era reprezentantul tinerilor politiceni radicali, hotãrâþi sã nu mai facã nicioconcesie ºi sã afirme mereu, ºi cât se poate de limpede ºi clar, opoziþia lor faþã de actul dualist de la1867.

Perioada studenþiei lui Aron Densuºianu (1860-1864) corespunde perioadei liberale, cândSibiul devenise centrul activitãþilor politice româneºti. Aici luase fiinþã Astra, a cãrei primã adunare(de constituire) a avut loc pe 23 octombrie/4 noiembrie 1861.3 În oraºul Sibiu s-au desfãºuratlucrãrile Dietei Transilvaniei, care a votat douã legi care, dacã ar fi fost aplicate, ar fi schimbatdestinele românilor transilvãneni: una care prevedea egala îndreptãþire a naþiunii române ºi aconfesiunilor ei, ºi a doua care reglementa într-un mod echitabil folosirea, în administraþie ºi justiþie,a celor trei limbi (româna, germana ºi maghiara).

În toamna anului 1864 Aron Densuºianu se stabileºte la Fãgãraº, unde se ºi cãsãtoreºte cuElena Circa, ce descindea dintr-o veche familie ardeleneascã din pãrþile Braºovului, înruditã cu IoanLemeni ºi Ioan Cavaler de Puºcariu, oameni cu greutate în politica româneascã a Transilvaniei din adoua jumãtate a secolului al XIX-lea. Cei zece ani petrecuþi de Aron Densuºianu la Fãgãraº vor fiprintre cei mai rodnici din activitatea sa. Tânãr ºi mai ales pasionat pentru cauza naþionalã ºi interesatde activitatea politicã a românilor transilvãneni, Aron Densuºianu va pãºi în aceastã activitate animatde dorinþa de a contribui, pe cele mai variate planuri ºi în cele mai felurite moduri, la propãºireaconaþionalilor sãi. Înzestrat cu o putere de muncã uimitoare dar ºi cu o stãruinþã remarcabilã ºi cu unvast orizont cultural, el se afirmã în aproape toate domeniile ce se ofereau, la acea datã, acþiunii unuiintelectual luminat.4 Se implicã în apãrarea drepturilor comunei Drãguº, precum ºi ale locuitorilordin Vad, ºi susþine cu documente pretenþiile îndreptãþite ale sãtenilor din Olt – Bogata împotrivaabuzurilor lui Bethlen Ferenc.5 De asemenea, susþine drepturile locuitorilor din ªercaia contrapretenþiilor „eclesiei evanghelice“ din aceeaºi localitate.

Aron Densuºianu se va posta de partea fruntaºilor miºcãrii pasiviste, luând parte laConferinþele de la Alba Iulia (1866) ºi Miercurea (1869) ºi susþinând cu toate mijloacele ºi cu toatãinfluenþa sa de avocat ºi publicist campaniile de boicotare a alegerilor din anii 1872 ºi 1875. Camembru al Consiliului municipal ºi ca avocat, Aron Densuºianu se va numãra printre cei maistatornici susþinãtori ai opoziþiei faþã de guvern, fiind în cele din urmã trimis în judecatã pentru

14

Þara Bârsei

1 Despre înfiinþarea ºi problemele ziarului „Orientul latin“ a se vedea articolele: I. Agârbiceanu, „Orientul latin“ ziar politic,literar, social ºi economic, în „Omagiu Fraþilor Lapedatu“, Bucureºti, 1936, p. 3-26; Silvia Goga, „Orientul latin“ în luptapentru dezvoltarea culturii naþionale în Transilvania, în „Studia UBB“, seria Philologia, fasc. 1, 1966, p. 21-32; GeluNeamþu, Din colaborarea lui Aron Densuºianu la „Orientul latin“, 1874-1875, în „Restituiri“, Deva, IV, 1996, p. 45-54.

2 Georgeta Antonescu, Aron Densuºianu, Cluj, 1974, p. 18.3 Pamfil Matei, Astra. 1861-1950, Cluj-Napoca, 1974, p. 15.4 Georgeta Antonescu, op. cit., p. 19.5 Ibidem.


„crima conturbãrii liniºtii publice“6. Este citat în faþa Tribunalului regesc din Târgu-Mureº ºi þinut înarest preventiv între 21 octombrie ºi 20 noiembrie 1873, fiind eliberat doar în urma hotãrârii Curieiregale din Pesta.7 Încarcerarea sa a avut un rezultat cu totul opus celui dorit de autoritãþile maghiare.Aron Densuºianu devenea un simbol al spiritului ºi devotamentului naþional, un martir al cauzeiromâneºti, a cãrui soartã este urmãritã cu emoþie de cãtre toþi conaþionalii sãi din Transilvania, careprilejuiesc publicarea unor articole de solidaritate în presa româneascã, precum ºi alte manifestãri desimpatie.

Din Densuº, la 30 octombrie 1873, Sofia, mama Densuºienilor, semna o plângere contraautoritãþilor care l-au arestat pe fiul sãu Aron, avocat din Fãgãraº, ºi l-au încarcerat la Târgu-Mureº.8

Sofia fãcea o întreagã genealogie a martirajului familiei sale, în care descria nenorocirile ce s-auabãtut asupra soþului sãu ºi a fiului Beniamin în timpul revoluþiei din 1848-1849. „Repausatul meusoþ, Bizanþiu, paroh în Densuº, fu la 1848 despoiat de toatã averea ºi legat de loitrele carului ºi astfeltransportat spre a fi împuºcat de cãtre patrioþii maghiari, însã providenþa divinã ºi dreptele lui faptel-au eliberat din mâinile sceleraþilor.“9 Mândrã de faptele soþului ºi ale fiilor sãi, ea îºi încheia astfelscrisoarea: „Eu darã apelez la naþiune nu pentru a-l elibera, ci pentru a-l imita“10.

Cu toate solicitãrile meseriei de avocat, Aron Densuºianu va lua parte activã la toatemanifestãrile culturale ale Fãgãraºului. Cea mai bogatã activitate o va desfãºura în presã. Încã dinperioada studenþiei de la Sibiu îºi fãcuse ucenicia în publicisticã, scriind diferite materiale în revista„Amicul ºcoalei“ ºi colaborând ºi la alte periodice, în special la cele cu un profil literar.11 În acest fel acunoscut în amãnunt munca redacþionalã ºi s-a iniþiat în toate meandrele financiare ºi tipografice, derecrutare ºi stimulare a colaboratorilor, care fãceau din editarea unei reviste sau chiar a unui ziar oîntreprindere dificilã, care solicita multe îndemânãri.12

A prins în acelaºi timp pasiunea pentru ziaristicã ºi i-a putut aprecia avantajele în luptapoliticã pe care o promova. Cunoaºte presa chiar dinãuntrul sau din preajma mediilor redacþionaleºi-i poate aprecia puterea de difuzare ºi posibilitãþile de afirmare. Aron Densuºianu va lupta dinrãsputeri pentru editarea unui ziar care sã scruteze posibilitãþile exact din miezul evenimentelor ºi sãreprezinte problemele ºi interesele românilor transilvãneni. Noul ziar trebuia sã primeneascã ºi sãdinamizeze metodele politice aplicate de bãtrâna „Gazetã a Transilvaniei“ ºi sã depãºeascã obedienþadin ce în ce mai oportunistã a „Telegrafului român“.13

Ceea ce a determinat înfiinþarea unui nou ziar ardelean, alãturi de „Gazeta Transilvaniei“ ºi„Telegraful român“, a fost convingerea tinerilor sãi redactori cã, dupã proclamarea dualismului,spiritul combativ al acestora ar fi scãzut ºi, totodatã, cã solidaritatea politicã româneascã nu se maimanifesta cu vigoarea de pânã atunci. În program se arãta cã „faþã de românii din Austro-Ungaria vaapãra drepturile ºi interesele lor politice, pe baza cunoscutei programe naþionale“14. Întemeietoriiziarului se referã la programul adoptat de cãtre Marea Adunare de la Blaj din 3/15 mai 1848.

La 24 ianuarie 1874, Aron Densuºianu, Ioan Lapedatu, Teofil Frâncu ºi Nicolae Densuºianuse întâlnesc la Braºov ºi, în urma discuþiilor purtate, hotãrãsc înfiinþarea noului ziar, numit „Orientul

15

Aron Densuºianu ºi înfiinþarea ziarului „Orientul latin“

6 Ibidem, p. 27.7 Ibidem.8 Marin Bucur, Ovid Densuºianu, f. a., p. 9.9 Ibidem.10 Ibidem.11 Georgeta Antonescu, op. cit., p. 16.12 Ibidem.13 Vasile Netea, Spre unitatea statalã a poporului român, Bucureºti, 1979, p. 330-331.14 Biblioteca Academiei Române Bucureºti, Arhiva Aron Densuºianu, VII, Acte 45.


latin“.15 La 26 ianuarie este întocmit programul care stabilea domeniile ºi direcþiile acþiunilorviitorului ziar.16 În aceeaºi zi de 26 ianuarie 1874 a fost încheiat contractul cu tipografia Römer &Kamner din Braºov.17 Apoi, la 23 februarie 1874, Aron Densuºianu expedia din Braºov o scrisoarelui Ioan Micu Moldovan, la Blaj, anunþându-l despre înfiinþarea ziarului intitulat „Orientul latin“,care va apãrea „de douã ori pe sãptãmânã de la 13/1 aprilie a. c.“18. „Puteri active s-au grupat pânãacum lângã diariu ºi anume pe lângã mine ºi redactorul Teofil Frâncu, frate meu Nicolae ºi d-l IoanLapedatu.“19 Aron Densuºianu solicita ºi colaborarea lui Ioan Micu Moldovan „între puterile aºazicând spirituale ale acestui diariu“20. În aceeaºi scrisoare, îi cerea profesorului blãjean trimitereaunui schematismus al Mitropoliei Blajului „pentru cã avem neapãratã lipsã de adresele preoþimeipentru împãrþirea numãrului de probã“21.

„Orientul latin“ a apãrut ca ziar bisãptãmânal, începând cu data de 23 februarie 1874, stilvechi. În primul sãu numãr era publicat programul ziarului, care respecta în mare parte ceea ce sehotãrâse în cadrul restrâns de cãtre iniþiatori. Programul publicat menþiona cã „niciodatã drepturile ºiinteresele românimei n-au reclamat mai multã veghiare, luptã ºi abnegaþiune, de cum reclamã azi.Dacã românii în timpurile trecute ºi-au salvat existenþa, ºi-au pãstrat sub picioarele lor dulcelepãmânt al patriei, au sã mulþumeascã forþei braþelor ºi neasemãnatei lor puteri de viaþã. /…/ Astãziatentatele la existenþã se opereazã în ascuns, cu mâna lungã, sub forme specioase, sub mascalegalitãþii, pânã chiar ºi sub stindardul civilizaþiunii“22.

La întrebarea: cum vom putea progresa? autorul articolului de fond arãta cã „la tot pasul neîntâlnim cu dezolaþiunea ºi mizeria secularã; mai pretutindeni spiritele se aflã încã strivite de colosulîntunericului din trecut; sãrãcia e la ordinea zilei. Prin oraºe lipseºte aproape cu totul elementulromânesc. Viaþa socialã abia în germe a început a se organiza“23. Douã sunt plãgile care afectaupoporul român: lipsa de învãþãturã ºi sãrãcia.24 Pentru vindecarea acestor plãgi se impunea ca:„Poporul sã fie instruit de sus pânã jos ºi el trebuie îndemnat ca sã îmbrãþiºeze meseriile fãrãamânare“25.

„Cel dintâi mijloc pentru instruirea poporului sunt ºcolile poporale. N-ajunge ca fiecarecomunitate sã aibã un edificiu de ºcoalã ºi orice soi de învãþãtori, ci ºcoala sã fie bunã iar învãþãtoriicalificaþi. Frecventarea sã fie obligatorie nu numai în paragrafii statutelor, ci ºi în realitate. Întreobiectele de învãþãmânt trebuie sã figureze mai vârtos ramul economic, fãrã de care poporul nostrunu s-ar folosi prea mult de învãþãturã.“26 Noul ziar, în fruntea cãruia se gãseau tinerii AronDensuºianu, Teofil Frâncu ºi Ioan Lapedatu, având ºi concursul lui Nicolae Densuºianu, reprezenta oiniþiativã a generaþiei tinere, care dorea sã impulsioneze lupta naþionalã ºi care dorea în primul rândafirmarea solidaritãþii între românii de pe ambele pãrþi ale Carpaþilor.

16

Ioachim Lazãr

15 Ibidem, Procesul-verbal din 24 ianuarie 1874, vezi anexa I.16 Ibidem, vezi anexa II.17 Ibidem, vezi anexa III.18 Direcþia Judeþeanã Cluj a Arhivelor Naþionale, Fond personal I. Micu Moldovan, nr. 2700. Scrisoarea a fost publicatã de

cãtre cercetãtorul ºtiinþific Gelu Neamþu, în loc. cit., p. 52.19 Ibidem.20 Ibidem.21 Ibidem.22 Orientul latin, Braºov, I, nr. 1, 23 februarie 1874, p. 1.23 Ibidem, p. 3.24 Ibidem, p. 4.25 Ibidem.26 Ibidem.


Iniþiatorii „Orientului latin“ considerau absolut necesarã – deºi aceastã atitudine a indispusunele cercuri ale intelectualitãþii braºovene – o reînviorare a presei transilvãnene ºi, concomitent cuaceasta, o încadrare a aspiraþiilor politice ale poporului român, pe baza originii sale latine, într-unsistem de solidaritate cu celelalte popoare latine ºi în primul rând cu Franþa, care se afla în plinãrefacere dupã înfrângerea din 1870, în faþa Prusiei.

Faþã de dezvoltarea Occidentului latin, noii protagoniºti ai presei transilvãnene considerauimperios necesarã ºi o afirmare a Orientului latin, aceasta fiind, de altfel, însãºi explicaþia titluluiziarului, afirmare ce trebuia sã se concretizeze în realizarea unitãþii latine a rãsãritului, cu alte cuvintea unitãþii tuturor românilor.27 Crezul unitãþii naþionale a fost programul „Orientului latin“, aºa cum seafirma ºi în articolul-program publicat în primul numãr al ziarului ºi cum se va ºi dovedi prin scurta,dar bogata sa activitate. „Românii – se menþiona în articol –, deºi politiceºte despãrþiþi, sunt prinaceeaºi origine, una ºi aceeaºi limbã, prin aceleaºi datini, atât de uniþi, atât de închegaþi laolaltã încâtpot fi invidiaþi de cele mai mari ºi frumoase popoare.“28 „Noi – se afirma în continuare – trebuie sãcultivãm, sã înãlþãm ºi sã þinem sfântã aceastã unire.“29

Ca ºi „Albina“ sau „Federaþiunea“, „Orientul latin“ se voia ºi el un ziar al întregii naþiuniromâne. În legãturã cu românii din Transilvania, „Orientul latin“ îºi propunea sã le „apere drepturileºi interesele lor politice“30, pe baza cunoscutului program de la Blaj, adoptat de cãtre Marea AdunareNaþionalã din 3/15 mai 1848. În ceea ce-i priveºte pe românii de dincolo de Carpaþi, ziarul îºipropunea sã le apere drepturile ºi interesele lor „pe care le vor considera ºi trata ca pe ale noastre“31.

ªi mai categoric se va afirma acest program prin articolele lui Aron Densuºianu:Consolidarea dinãuntru a României32, Drepturile suverane ale poporului român33, Românii ºi

maghiarii34, „Guvernul de la Izlaz35, sau prin cele ale lui Ioan Lapedatu: Noi ºi pãrinþii noºtri,Calomniatorii naþiunii române36, care au un puternic ecou în opinia publicã. Spiritul unitãþiinaþionale se manifestã ºi prin publicarea numeroaselor reproduceri din poeziile lui V. Alecsandri, D.Bolintineanu ºi din alþi scriitori transcarpatini, precum ºi a Cântãrii României, de Alecu Russo, unadintre capodoperele literaturii române cele mai preþuite de transilvãneni.37 Pentru aceleaºiconsiderente se reproducea în foiletonul ziarului ºi studiul lui C. D. Aricescu consacrat lui TudorVladimirescu sub titlul Istoria revoluþiunii române de la 1821, publicat în anul 1874.38

La fel de remarcabil a fost ºi programul cultural al „Orientului latin“, ziarul îmbrãþiºândîndeosebi problemele legate de dezvoltarea culturii poporului român. Principalul sãu animator a fostI. Al. Lapedatu care, sub pseudonimul Nouraº, preconiza o „literaturã pentru popor“, „expoziþiipentru popor“ ºi un învãþãmânt poporal, axat în principal pe linia trebuinþelor etice ºi economice alepoporului român.39

Aron Densuºianu þinea un strâns contact cu Mihail Kogãlniceanu, pe care l-a vizitat laBucureºti în 1874 ºi cãruia îi trimitea o scrisoare la 30 aprilie 1875, informându-l despre intenþia sa de

17


27 Vasile Netea, op. cit., p. 331.28 ªtefan Pascu, Fãurirea statului naþional unitar român, 1918, Bucureºti, 1983, vol. I, p. 183.29 Vasile Netea, op. cit., p. 331.30 Vezi anexa II.31 Ibidem.32 Orientul latin, 1874, nr. 2.33 Ibidem, 1874, nr. 66.34 Georgeta Antonescu, op. cit., p. 259.35 Orientul latin, 1874, nr. 23.36 Ibidem, 1874, nr. 21.37 Vasile Netea, op. cit., p. 332.38 Ibidem.39 Ibidem, p. 337.


a scoate „Orientul latin“ de trei ori pe sãptãmânã ºi de a edita ºi alte publicaþii.40 Odatã cu scrisoarea îitrimitea lui Kogãlniceanu ºi un exemplar din extrasul Românii ºi maghiarii. Intenþia lui AronDensuºianu era de a înfiinþa „un stabiliment tipografic românesc“, ziarul tipãrindu-se cu marisacrificii materiale la tipografia Römer & Kamner. Pentru realizarea acestei dorinþe ºi pentrususþinerea ziarului, Kogãlniceanu era rugat „ca pe cãile ce va afla de cuviinþã“ sã acorde grupãrii unajutor de 3500-4000 florini.41

Dar la 5 martie 1875, Lapedatu a fost silit a se retrage din redacþia ziarului, guvernulameninþând cu represalii direcþia liceului la care acesta funcþiona ca profesor. Încetarea colaborãriiºi-o mãrturiseºte prin scrisoarea publicatã în ziarul cu nr. 19 din 1875: „Am onoarea a vã aduce lacunoºtinþã cã împrejurãrile mã nevoiesc a întrerupe colaborarea mea în partea literarã ºi socialã a«Orientului latin». Pe de altã parte situaþiunea mea familiarã nu-mi permite pentru moment a-mi maiconsacra modesta mea activitate terenului publicistic, iar pe de altã parte atacurile ziaristicii maghiareîn contra gimnaziului român din Braºov mi impune o sacrã datorie faþã de acest institut de culturãnaþionalã a nu mai servi nimãnui de obiect de suspiciune ºi nedumerire … Sper cã peste curând se vaschimba ºi forþa împrejurãrilor actuale ºi apoi iarãºi voi reveni sã-mi fac datoria la postul pe caretrebuie sã-l pãrãsesc astãzi“42.

În ziarul „Orientul latin“ nr. 9 din 27 aprilie 1874 se publicã un „Apel pentru ajutorulromânilor din Dobra“.43 „În 5 aprilie 1874, Duminica Floriilor, pe la 11 ½ ore ziua, erumpe unincendiu din cele mai furibunde, care aripat de un vânt puternic a prefãcut în cenuºã tot ce s-a câºtigatcu sudoarea a vieþii de om. 106 familii române rãmase sub ceriul ºi roagã fieºte care creºtin ºi românsã se îndure a face ceva colectã.“ Semneazã: Georgiu Nandra, jude proces[ual] ºi v[ice] presi[dent] T.Nandra, notariu.44 În urma anunþului se publicã, sub titlul „Contribuiri pentru nenorociþii din Dobra“,urmãtoarea listã de subscripþii:

De la d-l Georgiu Brãtianu, în Lipsca ………………………… 5 fl.De la urmãtorii domni din Bran ……………………………… 13 fl.Nicolae Garoiu ……………………………………………… 3 fl.Ion Raºiu, notar ……………………………………………… 2 fl.Ioan Persioiu, paroh ………………………………………… 1 fl.Constantin Tisca, paroh ………………………………………… 1 fl.Ioan Moºioiu, paroh ………………………………………… 20 cr.Ioan Gârbacea, primar ………………………………………… 58 cr.Ioan Stoian, primar ………………………………………… 50 cr.George Manoiu ……………………………………………… 50 cr.Teodor Pop …………………………………………………… 50 cr.Nicolau Reitu ……………………………………………… 50 cr.Nicolau Tãtaru, econom …………………………………… 50 cr.Nicolau Gârbacea, econom …………………………………… 20 cr.Ioan Puºcariu ……………………………………………… 20 cr.

18

Ioachim Lazãr

40 Ibidem, p. 332.41 Ibidem.42 Silvia Goga, loc. cit., p. 22.43 Orientul latin, I, nr. 9 din 27 aprilie 1874, p. 36.44 Ibidem.


Antal Prhal, ospetariu ………………………………………… 70 cr.George Zsivhilu ……………………………………………… 20 cr.De la mai mulþi peste tot …………………………………… 1 fl. 42 cr.De la redacþiunea Orientului latin ……………………………… 5 fl.Suma de 23 fl. v. a. s-a ºi administrat fraþilor noºtri dobreni.45

Cu toatã strãdania colaboratorilor de a oferi publicului un ziar interesant, în ciudaconþinutului sãu bogat ºi variat, „Orientul latin“ nu a izbutit sã-ºi câºtige un numãr suficient de marede abonaþi care sã-i asigure o viaþã mai lungã. Cum nici sprijinul solicitat lui Kogãlniceanu nu s-aputut procura, ziarul a fost silit sã-ºi întrerupã apariþia la 30 septembrie 1875. Dupã un an ºi ºase lunide existenþã ziarul adresa cititorilor „Ultimul cuvânt“, dupã ce, cu câteva numere mai înainte,anunþase cã zilele „Orientului latin“ sunt deja numãrate.46

Motivul principal îl constituise lipsa de mijloace materiale „încât abonamentele n-au ajuns,el s-a menþinut din punga proprietarului sãu, care a sacrificat pe lângã muncã, ziua ºi noaptea, o sumãde bani gata de 3194 florini“47. Fondatorii „Orientului latin“ au pornit la drum cu ferma convingere cãziaristica a îndeplinit întotdeauna un rol activ, militant, în dezvoltarea socialã ºi culturalã a þãrii, înformarea limbii române „fiind cel mai de frunte canal, prin care ideile învãþaþilor se împart în toatepãturile societãþii. Fãrã ziare organismul social e lipsit de acele vine care conduc spiritul vieþii în toatepãrþile unui corp naþional“48.

Încetarea apariþiei ziarului trebuie pusã ºi în legãturã cu retragerea lui Ioan Lapedatu.„Orientul latin“ îºi înceta apariþia odatã cu închiderea lui Aron Densuºianu, pe o lunã de temniþã, ºiaceasta pentru a se adeveri încã o datã dreptul libertãþii de conºtiinþã în Ungaria. Dupã eliberarea dintemniþa de la Târgu-Mureº, Aron Densuºianu se va stabili la Braºov. El ºi-a deschis cancelariaavocaþialã pe Str. ªcheilor, nr. 102, vizavi de Casina românã.

În cele 18 luni de apariþie „Orientul latin“ a susþinut cu energie cauza pentru care a fostînfiinþat, contribuþia sa fiind printre cele mai remarcabile ale timpului. Epoca „Orientului latin“reprezintã adevãratul apogeu al carierei politice a lui Aron Densuºianu, el dovedindu-se în aceºti aniunul dintre fruntaºii politici ai românilor transilvãneni. Fondatorii ºi colaboratorii „Orientului latin“înlocuiesc atitudinea perimatã de simplã protestare împotriva dominaþiei strãine printr-oargumentare istoricã a drepturilor românilor din Transilvania.

19


45 Ibidem, p. 52.46 Silvia Goga, loc. cit., p. 22.47 Ibidem, p. 23.48 Ibidem.


ANEXE

IPROCES VERBAL

Din 24 ianuarie 1874, vedigiat în cauza înfiinþãrii unui diariu naþionale român, prezenþi adv.Arone Densuºianu, Iuon Lapedatu, Teofil Frâncu ºi Nicolae Densuºianu.

I. Se supune la dezbatere numirea ziarului I. care se statoreºte unanim cu „Orientul latin“

II. Cuprinsul ziarului II. Ziarul va fi politic, social ºi literariu

III. Programa ziarului în privinþa politicã:

– Faþã cu românii Austro-Ungariei

– Faþã cu românii din celelalte provincii

– Faþã cu partea socialã

– Faþã cu partea literaria

– Apãrarea drepturilor ºi intereselor românepe calea cunoscutului program naþionale

– Apãrarea drepturilor ºi intereselor din punctde vedere naþional român ºi totodatã sã secoopereze ca sã se punã în legãturã de idei cuOccidentul latin

– Pe terenul social va combate streinismul ºitoate vinele sociale ºi va susþine românismul întoate direcþiunile sociale ºi va propaga ideile deprogres

– Pe terenul literariu va trata toate chestiunilede importanþã prin producte proprie,recomandarea opurilor prin criticã etc.

– Vom elimina certele ºi frecãrile personale,încât apãrarea ºi salvarea principiilor pentru carenu ni se va impune contrariul

Arone Densuºianu

Notã. Procesul-verbal este redactat de T. Frâncu, ce a fost redactorul Or. Lat.___________BAR Bucureºti, Arhiva Aron Densuºianu, VII, Acte 45.

IIPROGRAM

IFaþã cu românii din Austro-Ungaria va apãra drepturile ºi interesele lor politice, pe baza

cunoscutei programe naþionale.

20

Ioachim Lazãr


IIFaþã cu românii din celelalte provincii va apãra drepturile ºi interesele lor din punct de

vedere naþional român, ºi tot odatã se va ad opera de a se pune în legãturã de idei cu occidentul latin.III

Pe tãrâm bisericesc român va lupta pentru dezvoltarea ºi perfecþionarea constituþiuniibisericeºti orientale eliminând odatã pentru totdeauna certurile confesionale.

IVPe tãrâm social va combate strãinismul ºi toate viciile sociale, susþinând românismul în toate

direcþiunile sale.V

Pe tãrâm literar va trata toate chestiunile de importanþã prin producte proprii, recomandareaopurilor, prin criticã etc.

VIVa elimina certurile ºi frecãrile personale încât apãrarea ºi salvarea principiilor naþionale

române pentru care luptãm nu ne va impune contrariul.

Braºov la 26 ianuarie 1874___________BAR Bucureºti, Arhiva Aron Densuºianu, VII, Acte 45.

IIICONTRACTU[L]

Care s-a încheiat între advocatul Arone Densuºianu în Fãgãraºiu ºi Tipografia Römer etKamner din Braºov, dupã cum urmeazã:

I. Sus numita tipografie Römer et Kamner se obligã a tipãri advocatului Arone Densuºianuziarul politic, social, comercial ºi literariu cu numele „Orientului Latinu“, sau cu oricare alt nume ce iva da proprietariul Arone Densuºianu, începând din 13/1 aprilie 1874, pânã când va voi proprietarulºi editorul Arone Densuºianu ºi anume sub urmãtoarele condiþiuni:

a). Tipariul are sã fie garantat, mãrimea formatului hârtiei ca ºi a ziarului „Federaþiunea“ dinPesta cum iese acela de prezent, iar calitatea hârtiei ca a ziarului Asociaþiunii transilvane, numit„Transilvania“.

b). Tipografia se obligã a tipãri ziarul, de dua ori pe sãptãmânã ºi anume astfeliu va [eºi] înfiecare sãptãmânã marþi seara ºi vineri seara sã-l punã la dispoziþia redacþiunei.

c). În tipãrirea ziarului ºi în preþul mai jos stipulat pentru tipãrire se înþelege ºi adresele saufâºiile.

II. Proprietarul ºi editorul ziarului Arone Densuºianu se obligã a plãti numitei tipografiepentru tipãrire de fiecare numãr 26 fl. (douãzeci ºi ºase) florini v. a. pânã la una sumã de 700 (ºaptesute) inclusiv, iar de la ºapte sute în sus pentru fiecare sutã de exemplare un crescãmânt de un florindouã zeci ºi cinci cruceri valutã austriacã, ºi proprietarul ºi editorul se obligã a plãti suma abvenindãpe o lunã, la finea fiecãrei lune.

21



III. Întâmplându-se ca ziarul sã nu se poatã eda din partea proprietarului, atunci tipografianu are sã pretindã nici una indemnizare de la dânsul.

IV. Tipografia se obligã numãrul de probã a ziarului a-l tipãri mai înainte de termenul stipulatmai sus ºi anume când va cere proprietarul ºi tot sub condiþiunile preþului stipulat în punctul II (doi).

Dupã ce s-a citit ºi în special semnatarul firmei sau tipografiei citindu-l însuºi ºi declarânda-l pricepe pe deplin ºi a fi învoit cu stipulaþiunile acestui contract, s-a subscris în prezenþa martorilor.

Braºov în 26 ianuarie 1874.

Teofil Frâncu ca martore Römer et KamnerIoan Lapedatu martore Ar. Densuºianu___________BAR Bucureºti, Arhiva Aron Densuºianu, VII, Acte 46.

IVSOCOTEALA REDACTORULUI T. FRÂNCU

I. Venitul ziarului Or[ientul] lat[in], de la 1 aprilie 1874 pânã 1 iulie 1875:Abonaþi 300 a 10 fl. pe 5 pãtrare de an ………………………… 3750 fl.Anunþuri ………………………………………………………… 50 fl.

Total ……………………………… 3800 fl.Cheltuieli:Tiparul pentru 1 an a 23 fl, 50 cr. pe 5 pãtrare ……………… 3022 fl.Expediþia ………………………………………………………… 437 fl.Redactorul pe lunã 60 fl ………………………………………… 900 fl.Localul ºi servit. A 26 fl. pe pãtrar ……………………………… 105 fl.Corespondenþia ……………………………………………… 140 fl.Cursurile, depeºile, porto poºtal, taxe de 2 cr. pentru fiecare ziar dinRomânia, lumini, hârtia a 8 fl. v. a.……………………………… 120 fl.Patru stânjeni de lemne, adusul ºi tãiatul …………………… 40 fl.

Total ……………………………… 5154 fl.Din care substrãgându-se ………… 3800 fl.Rãmâne un deficit de ……………… 1354 fl. v. a.

II. Starea ziarului la 1 octombrie 1875:Expediþia de 246 exemplare dintre care:100 de abonaþi pe semestrul iulie-decembrie ……………… 500 fl.80 abonaþi pe semestrul iulie-decembrie …………………… 240 fl.66 gratis ºi schimb:Din Braºov 12 a 5 fl., pe semestrul iulie-decembrie ………… 60 fl.Din Braºov 8 a 2 fl. 50 cr………………………………………… 20 fl. 40 cr.

Total ……………………………… 820 fl. 40 cr.

22

Ioachim Lazãr


Cheltuieli:Tipografilor …………………………………………………… 400 fl.Expediþia ………………………………………………………… 36 fl.Redacþiunea a 60 fl ……………………………………………… 180 fl.Localul serv …………………………………………………… 78 fl.Ziare strãine …………………………………………………… 21 fl.Depeºe, hârtie, lumini, ect. a 8 fl ……………………………… 24 fl.Porto ºi vama pentru cãrþile lui Chiþiu ………………………… 25 fl.

Total ……………………………… 1104 fl. 60 cr.

Notã. Socoteala nu este corectã cãci eu din Fãgãraº, unde mã aflam am trimis diverse sume

din care unele în sumã de 1147 fl. se vãd din recipisele alãturate, multe sume le-am dat din mânã.

___________BAR Bucureºti, Arhiva Aron Densuºianu, VII, Acte 1-110, actul nr. 55.

23



Valer RUS

CORESPONDENÞA LUI AUREL MUREªIANU CU FAMILIA SAPÃSTRATÃ ÎN ARHIVA MUREªENILOR

ANII DE ÎNCEPUT: 1864–1877 (II)1

Personalitatea lui Aurel Mureºianu (1847-1909) a fost fãcutã cunoscutã opiniei publiceromâneºti prin câteva lucrãri cu caracter mono-/biografic2. Cu toate cã perioada pe care ne-ampropus sã o analizãm este ºtiutã în liniile ei importante (perioada studiilor la Blaj ºi Viena,perioada practicii avocaþiale la Viena, colaborarea cu F. Schuselka etc.), tipul de filtruinterpretativ la care au fost supuse scrisorile vizate a dus la pierderea din vedere a trãsãturilor decaracter, adicã a determinantelor profilului psihologic al personajului istoric Aurel Mureºianu.Prin publicarea integralã a scrisorilor ºi telegramelor adresate de tânãrul braºovean familiei sale(pãrinþi, unchi) considerãm cã punem bazele reconstituirii cât mai veridice a celui care a fostAurel Mureºianu.

Documentele supuse cercetãrii se ordoneazã cronologic astfel:1. 1864, 23 octombrie – Blaj, cãtre un vãr, 66032. 1866, 29 aprilie – Viena, cãtre tatã, 41783. 1866, 5 iunie – Viena, cãtre tatã, incomplet, 42084. 1866, 21 iulie – Viena, cãtre tatã, 41795. 1866, 23 decembrie – Viena, cãtre mamã, 41806. 1867, ianuarie – Viena, cãtre tatã, 41817. 1867, 6 februarie – Viena, cãtre mamã, 41838. 1867, 10 august – Brunn, cãtre tatã, 41829. 1867, 18/6 (sic) august – Brunn, cãtre mamã, 425610. 1867, 2 octombrie – Brunn, cãtre mamã, 425711. 1868, 11 martie – Viena, cãtre mamã, 425812. 1869, martie – Viena, telegramã, cãtre tatã, 420713. 1870, 1 decembrie – Viena, telegramã cãtre unchiul Costi, 418414. 1870, 3 decembrie – Viena, telegramã cãtre unchiul Costi, 418515. 1870, 6 decembrie – Viena, cãtre tatã, 418616. 1870, 6 decembrie – Viena, cãtre unchiul Costi, 427017. 1870, 7 decembrie – Viena, cãtre tatã, 418718. 1870, 9 decembrie – Viena, cãtre mamã, 425919. 1870, 28; 30 ºi 31 decembrie – Viena, cãtre tatã, 418920. 1871, 14 februarie – Viena, cãtre tatã, 4188

24

Þara Bârsei

1 Prima parte a corespondenþei a fost publicatã în „Þara Bârsei“, nr. 3, 2004, p. 59-86. Reluãm partea introductivã ºi listatuturor scrisorilor pentru a facilita înþelegerea evoluþiei corespondenþei dintre A. Mureºianu ºi membrii familiei sale.

2 Valeriu Braniºte, Amintiri din închisoare, Bucureºti, 1972, p. 317-320; Ion Breazu, Literatura Transilvaniei, Sibiu, 1944,p. 125-134; Augustin Bunea, Dr. Aurel Mureºianu, Braºov, 1909; Sanda-Maria Buta, Dr. Aurel Mureºianu ºi miºcareamemorandistã, Braºov, 2000; Ioan Georgescu, Aurel Mureºianu, Bucureºti, 1938; Emil Micu, Aurel Mureºianu ºiMemorandul. Contribuþiuni la istoricul Memorandului, Braºov, 1942; Iosif Pervain, Din polemica lui I. Slavici cu AurelMureºianu ºi G. Bariþ, în „Studia Universitatis Babeº-Bolyai“, seria Phil., 1963, p. 93-102.


21. 1871, 25 martie – Viena, cãtre tatã, 419022. 1871, 11 aprilie – Viena, cãtre mamã, 426023. 1872, 20 iunie – Viena, cãtre tatã, 419124. 1872, 22 iulie – Viena, cãtre tatã, 419225. 1872, 10 august – Viena, cãtre tatã, 419326. 1872, 8 decembrie – Viena, cãtre tatã, 419427. 1873, 7 aprilie – Bucureºti, cãtre unchiul Costi, 426928. 1873, 5 iulie – Viena, cãtre tatã, 419529. 1873, 29 decembrie – Viena, cãtre tatã, 419630. 1873, 31 decembrie – Viena, cãtre tatã, 419731. 1874, Vinerea Mare – Viena, cãtre mamã, 426132. 1874, 10 aprilie – Viena, cãtre bunic, 427133. 1875, 5 ianuarie – Viena, cãtre mamã, 426234. 1875, 2 aprilie – Viena, cãtre mamã, 426335. 1875, 30 mai – Viena, cãtre tatã, 419836. 1875, 16 octombrie – Viena, cãtre tatã, 419937. 1875, 30 octombrie – Viena, cãtre tatã, 420038. 1875, 8 noiembrie – Viena, cãtre tatã, 420139. 1876, 16/28 mai – Bucureºti, cãtre mamã, 426440. 1876, 30 noiembrie – Viena, cãtre tatã, 420241. 1876, 2 decembrie – Viena, cãtre mamã, 426542. 1876, 15 decembrie – Viena, cãtre tatã, 420343. 1876, 20 decembrie – Viena, cãtre tatã, 420444. 1877, 25 ianuarie – Viena, cãtre tatã, 420545. 1877, 31 ianuarie – Gries, cãtre mamã, 426646. 1877, 14 februarie – Gries bei Bogen, cãtre tatã, 426847. 1877, 28 martie – Gries, cãtre pãrinþi, 4267

Din: Blaj – 1, Viena – 35 scrisori, Viena – 3 telegrame, Brunn – 3, Bucureºti – 2, Gries – 3.Destinatar: tatãl – 27, mama – 13, ambii pãrinþi – 1, Unchiul Costi – 4, vãrul din Blaj – 1, bunicul – 1.

Total: 47 documente.3

Printre concluziile care se evidenþiazã în urma studiului documentelor se impun atenþieicâteva. Corespondenþa, întinsã pe perioada a 13 ani, indicã o medie de 4-5 scrisori pe an. Ca frecvenþãa destinatarului se remarcã majoritar tatãl, cu 27 de scrisori, urmat de mamã, cu 13. Aceastãdistribuire este una naturalã, indicând un respect filial corespunzãtor sacrificiilor fãcute de tatã, IacobMureºianu (1812-1887), pentru a-ºi întreþine fiul la studii în strãinãtate. Dragostea purtatã mameieste evidentã în grija avutã de fiu de a-i adresa scrisori în mod exclusiv, deºi este limpede cã ºiscrisorile adresate tatãlui sunt citite de aceasta (Sevastia Mureºianu, n. Nicolau). Interesant este ºimodul în care tânãrul Aurel îºi onoreazã unchiul (Costi Nicolau) ºi bunicul, contribuabili laasigurarea traiului sãu decent.

25

Corespondenþa lui Aurel Mureºianu cu familia sa

3 Menþionãm cã documentele care, în original, erau în limba germanã au fost transcrise ºi traduse de domnul GernotNussbächer, cãruia îi mulþumim ºi pe aceastã cale pentru amabilitatea cu care ne-a ajutat.


Între evenimentele mai importante care puncteazã aceastã corespondenþã amintim: primascrisoare a lui Aurel Mureºianu din Arhiva Mureºenilor datând din anul 1864; descrierea momentelorde panicã din Viena, în timpul rãzboiului austro-prusac, din anul 1866; sentimentele încercate deromâni la aflarea semnãrii pactului dualist din anul 1867, oscilând între mobilizare la luptã împotrivanoii situaþii ºi disperare pentru lipsa de perspective a cauzei naþionale; crahul financiar al frateluiIancu Mureºianu (1841-?) din anul 1870, cifrat la circa 50.000 de florini, dezastru în care a fostimplicatã ºi familia rãmasã la Braºov, mai ales datoritã dispariþiei sumei de 2.000 de floriniaparþinând societãþii studenþilor români de la Viena; primul contact al lui Aurel Mureºianu cuBucureºtiul, capitala României, petrecut în anul 1873; lupta între sentimentul datoriei ºi opþiuneapersonalã de viaþã, petrecutã în anul 1877, când familia i-a solicitat sã renunþe la cariera juridicã dinViena ºi sã preia afacerile familiei, inclusiv (sau mai ales) editarea „Gazetei Transilvaniei“; descrieride-a dreptul lirice, provocate de momentele petrecute în scurtele vacanþe sau concedii în Austria(scrisorile de la Brunn ºi Gries bei Bogen) º.a.

Normele de publicare pe care le-am adoptat prevãd transcrierea textului original, fãrãadaptare la limbajul contemporan (pentru a pãstra savoarea limbii secolului al XIX-lea); transcrierilevor fi precedate de scurte rezumate; traducerile din limbile folosite în corespondenþã (germanã,latinã, maghiarã) vor fi fãcute la subsolul paginii.

În încheiere ne exprimãm speranþa ca editarea acestei corespondenþe sã foloseascã larealizarea unei mari monografii dedicate personalitãþii lui Aurel Mureºianu, lucrare de anvergurã, pemãsura celui care condus peste 30 de ani „Gazeta Transilvaniei“.

** *

21.Despre suma de 2.450 de florini aflatã în pãstrarea lui Iancu Mureºianu, bani adunaþi din

contribuþiile societãþii studenþilor români de la Viena, „România Junã“, ºi care au fost pierduþi cu

ocazia falimentului. Solicitã tatãlui, Iacob Mureºianu, ca familia sã se ocupe de strângerea acestei

sume uriaºe pentru a nu întina numele Mureºenilor. Banii fuseserã depuºi amanet la un cãmãtar

evreu, prilej pentru Aurel sã facã unele afirmaþii antisemite, deloc neobiºnuite în epocã.

Viena 25/3 (1)871

Iubite Tatã!

În scrisorile mele de pânã acum n-am atinsu deloc o cestiune precâtu de neplãcutã ºidurerósã, pre atâtu ºi de delicatã totodatã, care este punctulu celu mai negru între cele negrii alecatastrofei fatale din finea lui Noembre trecutu.

Credu, cã vei aflatu dela Fluºtureanu care este istoriculu cãrticelei acelei de pãstrare, desprecare se fãcu amintire ºi prin jurnale. Décã însã n-ai fost informatu despre acéstã împregiurare maidetaiatu, aflã dela mine urmãtórele:

Precându sosé colectele pentru serbarea la momentulu lui ªtefan celu Mare, me aflamu încomitetulu centralu. Într-o ºiedinþia a comitetului, mi aducu bine aminte, a fost vorba despre aceea, ce

26

Valer Rus


sã se facã deocamdatã cu paralele incurse ºi s-a decisu, sã se aºiezie în casa de pãstrare din Viena.Preºiedintele Teclu fu însãrcinatu cu acésta, ºi în ºiedinþia viitóre ºi aduse „Sparcassa-büchel“adeveritoriu de depunerea sumei acelei anumite la Sparcassa. Acum se revela cestiunea, ce sã se facãcu cãrtica aceea de pãstrare, unde sã se pãstreze ca sã nu se piardã cumva, fiindu la unu privatu.Atunci s-a decisu, sã se dea cãrticica unui neguþiatoriu spre pãstrare în cassa sa de feru.

Pres. Teclu îndatã s-a ºi dechiaratu, cã o va da lui Iancu, cu care ºi altcum este cunoscutu ºiprietinu, spre pãstrare în cassa de feru. Se primi – ºi Teclu fãcu cum dise ºi predede cãrticica Ianculuispre scopulu numitu. Pre atunci suna Sparcassa-buch-ulu pre-o miia ºi câteva sute florini. Dupãacésta au mai sositu parale ºi Teclu le bãgã ºi pre aceste în Sparcassa, ear cãrticica o dede Ianculuiînderetu spre pãstrare. Suma intratã se sui cãtrã finea lui Augustu aprópe la 4000 fl v. a. Din sumaacésta se cheltuirã pre séma serbãrei pentru urnã ect. preste una miia florini ºi aºia remase pre la finealui Augustu în Sparcassa suma de 2450 fl. Nerealizânduse serbarea ºi nemai sosindu contribuiri,remase cãrticica de pãstrare cu valórea de 2450 fl, multu timpu în pãstrarea lui Iancu. Cãtrã finea luiNoembre trecutu, comitetulu centralu e. c. t. cerurã dela Pres. Teclu dare de sémã esactã asupravenituriloru ºi speseloru. Teclu se adresã acum cãtrã Iancu, ca acesta sei predé Sparcassabuch-uluspre a se puté legitima (: Teclu) cu elu înaintea comitetului. Iancu îi spuse sã vinã la 7 óre séra înComptoir se ºi-o ia. Teclu merse, dar Iancu nu se aretã. A doua di întâlninduse amendoi pe stradã,Iancu se escusã cu-o afacere urgentã, care l-a împedecatu se fia în Comptoir la óra anumita, dar dise„vino mâne la 12 óre ºi atunci þi-o voi preda-o“ (cãrticica). Teclu punctu 12 era în Comptoir ºi aºteptãpânã la 5 óre séra dupã Iancu; atunci fu ºi elu martoru a scenei triste care a urmatu dupã descoperireascrisoriloru de adio în scriniulu Iancului, între cari una era adresatã cãtrã Teclu, tocmai în causaacésta nefericitã a cãrticelei dela Sparcassa. Scrisórea cãtrã Teclu o am cititu ea se afla în mânilejudecãtoriului investigatoriu. În scrisórea acésta descopere Iancu, cã Sparcassabuch-ulu l-a pusuamanetu la unu neguþiatoriu jidanu pentru 2400 fl. „Cãrticica am depuso amanetu de 6 septãmâni, darcu intenþiunea ca se o scotu ear câtu mai curundu primindu parale din altã parte, dar nu mi-a mai fostucu putinþia, tóte s-a conjuratu în contra mea. De 8 dile facu totu ce stã în puterea unui omu spre a-oscóte, dar nu-mi succese. Niciodatã n-aºi fi crediutu, cã nu voiu puté aduna în timpu de 6 septãmâni2000 de florini“ – cam acesta este pre scurtu sensulu epistolei cãtrã Teclu. Acesta fãcu îndatã a douadi arãtare la poliþia ºi la judecãtoria, care dete porunca la Sparcassa, ca deocamdatã se nu se solvéscãnimicu celuia, care va veni cu cãrticica atâta ºi atâta. Banii era depuºi în Sparcasssa pre numele luiTeclu ºi acesta avé numerulu cãrticelei însemnatu. Jidanulu la care a depusu Iancu Sp-Cassabuch-uluse numesce „Zehntbauer“ ºi avendu prãvãlia sa vis a vis de Hotel National, a avutu de multe oriafaceri cu Iancu, pre care la cunoscutu de multu. Acum Teclu, ca din partea comitet. Centr.Provocatu, a intentatu procesu lui Zehntbauer, pentrucã acesta sciindu, cã Iancu nu este acela, pre acãrui nume suna cãrticica – nu trebuia se-o priméscã, ºi fiindcã a primito totuºi a devenitu quasicomplice culpabilu s. c. l.

Procesulu decurge, resultatulu este fórte nesiguru din mai multe cause. Mai ântâiucomitetulu nu are parale destule spre alu purta cu energia, fiindcã mai toþi banii a intratu în Sparcassa,apoi dupã cum audu jidanulu Zehntbauer simþindu cum stã lucrulu a vendutu Sparcassabuch-ulu maideparte ºi aºia intrându cãrticica în mai multe mâni greutatea de a-o recâºtiga s-a mãritu. În dileleaceste voiu cãuta se me informezu apriatu despre mersulu procesului ºi apoi Þi voiu puté relata maibine despre punctulu acesta. Deocamdatã însã realitatea tristã este cã banii adunaþi de junimeaacademicã ect pentru scopulu serbãrei dela Putna s-a pierdutu ºi cumcã vina o pórtã Iancu, care prin o

27



nefericita constelaþiune a circumstanþieloru sale private fãrã intenþiune a devenitu criminalu înpunctulu acesta. Dicu fãrã intenþiune, fiindcã afarã de ceea ce scrie elu Teclului m-am convinsudespre aceea, cã în dilele din urmã în adeveru a încercatu totu ce numai a pututu spre a scóte cãrticicadin ghiarele în care intrase s. c. sciu cã ia oferitu lui Zehntbauer ºiese lãzi de marfã ºi afarã de acésta osuma mai micã în loculu cãrticelei, dar jidanulu nu vru se priméscã. (: Chiar Zehntbauer spuse acéstalui Fluºtureanu:) Afarã de acésta aºtepta în tot momentulu sei soséscã nescai parale din România ºi aºi sositu 600 # (florini) dar cu o di dupã catastrofã, cându era deja prea târdiu. Paralele sa ºi retrãmisudin partea oficiului poºtalu. Nepunctualitatea neguþiatoriloru români este proverbialã ºi fórte tristãpentru comercianþii cari au a face cu ei.

Cestiunea cãrticelei de pãstrare este dar cum vezi câtu se póte de tristã ºi pentru familianóstrã cu deosebire de totu neplãcutã, fiindcã atinge pre junimea academicã ºi pre româniicontribuitori din tóte pãrþile Românimei. Delicata purtare a comitetului ºi a studinþilor din Viena faþiacu acéstã întemplare, a împiedicatu pânã acum orice eºire în publicitate la români acestei întemplãrifatale. Dar multu nu se mai póte trãgãna lucrulu, deórece publiculu va cere sã se dé ratiotiniu4 înpublicu, ce sa fãcutu cu cele 2450 fl adunaþi.

Pre mine în specie m-a mâhnitu adencu casulu acesta. Trebuia se fia ºi românii în jocu lanenorocirea acésta? Nimenui nu ia pututu trece prin gându cã cãrticica aceea va puté fi vreodatãpericlitatu în pãstrarea lui Iancu! În lipsa cea mare de parale, trebuindu póte sã plãtéscã vreo diferinþiala bursa a întrebuinþiatu depositulu, crediendu cã sosindui parale preste câteva dile, lucrulu se vaaplana. Uºiurãtatea de minte care l-a condusu la acestu pasu greºitu însã a fost amaru pedepsitã prinaceea, cã nu a mai fost în stare sã corégã abusulu fãcutu în privinþia acésta. Tinerimea românã de aciînþielege lucrulu totu aºia, cã adicã Iancu nu a pututu sã scurteze pre studinþi „cu intenþiune“. Faptaeste însã destulu de condamnavera ºi décã motivele nu au fost cele mai rele. Ce este însã mai tristu ecã numele nostru devine pãtatu prin acésta.

Pentru aceea am avutu dela începutu simþiemintulu cã familia trebuie se facu cevaºi înprivinþia acésta, trebuie mai multu séu mai puþinu se corégã acéstã patã. În puterea simþiementuluiacestuia m-am ºi adresatu îndatã atunci cu o scrisóre cãtrã comitetulu centralu, în care ca membru aluacestui comitetu mi esprimu profunda mea pãrere de reu, cã prin catastrofa nóstrã familiarã s-a jignituºi averea junimei academice, care este destinatã pentru unu scopu atâtu de sublimu. Mi esprimu totuacolo mulþiamirea, cã frate meu celu puþinu a doveditu, cã nu a fãcutu acestu pasu cu intenþiune, prinaceea cã a încercatu tóte mediulócele posibile de a scóte cãrticica din ghiarele jidanului, ceea ce saconstatatu. Totu odatã asiguru pre Comitetu din partemi, cã în tótã vieaþia mea cea dântâiu a meaîngrigire va fi se facu totu ce mi va sta în putinþia spre a se rebonifica suma aceea, cu care a devenituscurtatã junimea academicã prin nenorocirea fratelui meu. Asta am trebuitu se esprimu faccia cucomitetu, cu atâtu mai multu cu câtu toþi scie, cã io am statu pre peþioru intimu cu fratemeu, ºi deºi dealtã parte nu mi se póte mie imputa nimicu, nici câtu e negru sub unghia în privinþia acésta, cu tóteaceste pre mine care am trãitu aci în vedia între studinþi m-a atinsu casulu acesta în modulu celu maineplãcutu ºi celu mai ântâiu. Dta credu cã înþielegi fórte bine posiþiunea familiei nóstre, a numeluinostru faþia cu întemplarea acésta. Este cu unu cuventu o cestiune de onóre atâtu pentru noi, câtu cudeosebire ºi pentru copii Iancului, ca se facemu cevaºi în privinþia acésta. Cum? În ce modu? Nu sciu.Suma este mare: 2450 fl, speranþia, care o da advocatulu de a-o recâºtiga este fórte micã. Décã aºi

28

Valer Rus

4 Explicaþii?


posede io suma acésta aºi vorbi altfeliu, aºi dice io dau o miia séu douã daþi Dvóstrã atâta – ca seºtergemu acésta datoria uritã.

Décã toþi împreunã, Dta, Nenea Costi, Moºiu, Dnii Nicolae ºi Toma Christu ect a-þiinterveni în unire lesne s-ar puté aduna suma aceea fatalã.

Décã ai aflatu dela Fluºtureanu cestiunea, Dta trebuie se fi cugetatu în privinþia acésta. Odatoria positiva nu avemu, datoria nóstrã moralã este însã mare în punctulu acesta. Cu ruinulu nostrupropriu nu putemu se facemu nimicu ºi nici nu suntem în dreptu faþia cu noi înºine. Décã însã s-ar afla omodalitate câtu de puþinu convenabilã, atunci credu se nu întârdiemu a astupa gaura acésta tristã, care asãpato catastrofa din Noembre, cãci la dincontra ar deveni casulu acesta proverbialu ºi numele nostru arfi de atâtea ori batjocoritu de câte ori sar respica în legãturã cu elu! Audu cã comitetulu centralu a decisua se adresa cãtrã Dta cu o scrisóre, te facu atentu dar în privinþia acésta. Speranþia tineriloru este cãfamilia nóstrã la orice casu îi va despãgubi cumva. Pânã acuma nu þi-am scrisu despre acésta din causacã nu am voitu se mãrescu ºi superarea Dtale, care credu cã este destulu de mare. Speru însã cã virtuteatãria filosoficã a Dtale te va face se suporþi greutãþile ce Þi le impune sórtea.

Alu Dtale ascultãtoriu Aurel

Arhiva Mureºenilor, doc. 4.190, dos. 592, original, 6 file.

22.Discutã despre acoperirea unei pãrþi din datoriile acumulate în urma crahului financiar al

lui Iancu Mureºianu prin realizarea unui împrumut de 2.450 de florini. Despre posibilitatea ca

întreaga familie sã se alieze în vederea stingerii datoriilor. Îºi exprimã speranþa în evitarea

distrugerii renumelui familiei.

Viena 11 Aprilie (1)871

Scumpa mea Mamã!

Vin a-Îi respunde la scrisórea din 2 Aprilie a. c. ºi mai ântâiu voiu vorbi despre suma încestiune de 2450 fl.

Dta credi cã ar fi bine se ne adresamu la unu Banquier s. c. l. Acésta idea este fórte frumósa,dar cu totulu nerealisabilã.

Ómeni ca Sina nu se interesézã de romani, nici câtu e negru sub unghia ºi prin urmare nici cãse póte aºtepta dela denºii vreunu cruceriu. Apoi ce ar contribui alþi strãini spre scopulu acela, ar fi înnumele loru, independentu de suma aceea pierdutã – ºi fórte cu greu s-ar pute afla vreunu amicu alunostru, carele în tãcere ar fi gata se acopere suma de 2450 fl – fãrã altã pretensiune ºi scopu, decâtuacela a direge earãºi ce s-a stricatu prin catastrofa în familia nóstrã. Aºiadar ºi aci ca în tóte, refugiulueste numai la noi înºine ºi la puterile nóstre adicã: a familiei întregi.

Prea bine înþielegu, cã unulu singuru cu greu va fi în stare se corespundã cerinþiei aceleia,dar suntu mediulóce diferite, modalitãþi multe spre a putea ajunge la unu scopu. Io credu, cã la casuluestremu nu se va retrage nici unu membru mai de aprópe alu familiei nóstre, cu ajutoriulu posibilu dinparte-ºi. Ar putea spre esemplu, contribuindu unulu mai multu, altulu mai pucinu, alu treilea ºi mai

29



pucinu, alu patrulea cevaºi mai multu ca alu treilea se se împartã momentanu greutatea unei solviriaºia încâtu se nu sufere unulu ºi acela pré multu, ci toþi împreunã sã sufere pucinu.

Acéstã procedurã ar fi încâtva în interesul întregei familie, a cãrora membrii ºi-ar putea încursulu timpului restitui împrumutu întregu interesulu, pre care l-ar pierde momentanu prin astupareaacestei gãuri fatale.

Apoi suma aceea nu ar trebui plãtitã îndatã cu bani gata, ar putea prea bine sã se plãtéscã înanulu acesta o parte, în celu viitoriu altã parte ºi dupã unu altu anu a treia parte, ºi s-ar cade a seadãuga póte numai interesele a 4%. Este cum am mai disu o datoria moralã a familiei nóstre se facãtotu ce i va sta în putinþia în cestiunea acéstã delicatã de onóre.

Fondulu nu zace pe aceea, în ce modu se ar plãti, în bani gata sau altcum, acum îndatã, saupreste unu anu, doi, sau parte acum, parte mai tardiu – lucrulu principalu este ca comitetulu centraluse pótã fi în stare a dechiara, cã paralele nu sunt pierdute de totu. În casulu acesta se va evita cu ori-cepreþiu o dechiarare în publicu, cã paralele acele s-a pierdutu prin X sau Y, ºi cã nu este mai multusperanþia ale recãpeta, din nici o parte.

Cu unu cuventu modalitãþile sunt multe ºi varie ºi lucrulu de cãpetenia este, ca Preºiedintelecomitetului se pótã dechiara junimei „Paralele, cari prin nenorocirea lui Y, era sã fia pierdute pentrunoi, ni sunt asigurate din partea familiei nenorocitului în modulu acesta sau acela“.

Acéstã dechiarare se va primi cu mare mulþiumire ºi va direge deodatã totu ce s-a pututudirege în punctulu acesta. Se înþielege cã cu atâtu mai bine, cu câtu vor fi mai bune condiþiunilefamiliare.

În casulu celu mai rãu ar fi bine ca familia se pótã acoperi îndatã sau în unu timpu órecaremãcar douã mii de fiorini din suma aceea. Décã s-ar puté plãti tótã sau mãcar 1/2 pânã în mediuluverei ar fi prea frumosu, décã nu mãcar atâta sã se facã, cã sã nu se pótã dice cã romanii au pierdutu detotu paralele adunate, printr-unu membru alu familiei nóstre.

Aceste le-am scrisu numai pentru Dta ºi pentru tata. DVóstrã mai bine veþi sci se judecaþiîncâtu am dreptu sau nu. Credu, cã este fórte posibilu concursulu tuturoru membriloru familiei, carisunt în stare – décã acestu concursu este însã în adeveru de realisatu ºi uºioru de realisatu nu potu sci.

La ori-ce întemplare nu Ve întristaþi preste mesura despre acestu incidentu, carele va trece,ca multe altele pe lumea asta. De altã parte aveþi încredere în viitoriu, care, încâtu me atinge ºi premine, credu firmu, cã me va justifica ºi restabili cu totulu în pãrerea atâtu a DVóstrã, câtu ºi a tuturorucelorlalþi!

Ve serutã mânile ºi Ve îmbrãcioºiezã.Alu Dtale care te iubesce ºi doresce,Aurel


23.Detalii despre cheltuielile prilejuite de susþinerea examenelor pentru doctorat. Diverse

probleme familiale, salutãri.

30

Valer Rus


Viena 20/6 (1)872

Scumpule meu Tatã!

Am primitu ajutoriulu trãmisu pre luna acésta ºi Þi mulþiumescu din sufletu pentrubunãtatea cu care nu me puni în uitare. Prin Nenea Costi Þi-am scrisu câteva ronduri ca respunsu laîntrebarea Dtale în privinþia causei comune – le-ai primitu?

Acum vin a-Þi respunde la celelalte întrebãri ce mi le fãcuºi. În presentu me preparu pentrurigurosulu alu 3lea ºi prin urmarea te rogu a-mi trãmite pânã multu în 10 Iuliu viitoriu, 50 fl v. n. ca sãpotu plãti tacsa necerutã. Nu sciu încã sicuru câtu face tacsa promoþiunei, cãci acum dela 1lu Octobreviitoriu s-a cam schimbatu puþinu prin ordinea nouã de rigoróse ºi credu, cã s-a schimbatu în favoruluacestea, adicã vomu avé de plãtitu ceva mai puþinu, dar încã nu sciu sicuru câtu, cum diseiu, pentruaceea me voiu informa ºi apoi Þi voiu scrie.

Spunei soriórei mele iubite, Lenica, cã îmi pare multu reu, cã a trecutu diua numelui ei fãrãscirea mea – ºi aºia nu i-am pututu gratula la timpu, acum însã deºi întârdiatu o serutu dulce ºiidorescu dela Ddieu totu noroculu, pre care lu meritã o anima bunã, sincerã ºi fidelã, precum este a ei.Þi mulþiumescu fierbinte pentru atenþiunea, care a dovedito faþia de mine, prin aceea, cã mi-apreparatu pismeþi, aºia de frumoºi ºi buni.

Mi pare reu, cã nu potu împlini deocamdatã încã dorinþia mamei care este îndreptãþitã ºipentru aceea ar fi ºi a mea, décã nu-mi ar sta încã un rigurosu în cale dar treceva ºi acesta, apoi.

Mamei îi serutu mânile ºi o îmbrãþioºezu, câtu voiu avé ceva timpu îi voiu respunde cucâteva ronduri; asemenea serutu pre sorióra Tiþia, pre Iacobu ºi Traianu.

În fine Te rogu a saluta respectuosu din partea mea pre Tata-Moºiu ºi alu rogu semi ierte, cãnu i-am pututu respunde pânã acum, mâne însã îi voiu scrie. Lu rogu încã atâtu pre Dlui câtu ºi preNenea Costi, ca sã nu me dea uitãrei!

Primesce iubite Tatã asicurarea stimei ºi iubirei mele devote ºi sincere, cu care voiu fiîntotdéuna

Alu Dtale ascultãtoriu Aurel


24.Despre evoluþia examenelor la doctorat, luate cu succes, diploma de doctor urmând sã o

primeascã în luna octombrie. Exprimã satisfacþia fireascã prilejuitã de aceste realizãri.

22 Iuliu 1872

Iubite ºi dorite Tatã!

Astãdi am depusu ºi rigurosulu alu treilea cu succesu bunu, fiindu aprobatu cu unanimitate.Restat alu patrulea ºi celu din urmã, care speru alu depune încã în Octombre, în care luna mi voiu luaºi Diploma.

31



Nu potu se-Þi esprimu în rondurile aceste bucuria ºi mulþiamirea care mi-a causat-o ºiscrisórea Dtale din urma – în care mi-ai trãmisu ºi restulu pentru care Te-am fostu rogatu – dar osimþiescu cu atâta mai multu. Primesce iubite Tatã îmbrãþioºarea ºi mulþiumirea fierbinte a fiiuluiDtale, care Te iubesce sinceru ºi ascultã

Aurel

Arhiva Mureºenilor, doc. 4.192, dos. 592, original, 1 filã.

25.Solicitã bani, necesari bunului mers al studiilor sale, aflate în faza finalã.

Viena 10/8 (1)872

Iubite Tatã!

Me iértã cã cu ocasiunea acésta earãºi Te incomodezu cu rogarea, ca sã nu mã uiþi ºi décã-Þieste cu putinþia se binevoiesci ami trãmite ajutoriulu aºteptatu pre luna acésta, décã se póte cu o oramai înainte. Neputendumi împlini îndatoririle la vreme vinu în mare perpesitati, trebuie se meîmprumutu ici ºi colea, pierdu timpu ºi sum neodihnitu. Prima lunei mi stã pre capu îndatorirea de aplãti cuartirulu ºi depunulu înainte, spãlãtoriului socotéla, croitoriului ect. Pentru aceea Team ºi fostrogatu în scrisórea mai din urma a-mi trãmite ce poþi prin avisu telegraficu calculându, cã deabea în 5sau 6 Augustu va póte ºi aºia sosi – timpulu estremu pentru mine de a întârdia cu depurareaîndatoririloru.

Décã aºiu avé de a face cu ómeni, la cari learu pãsa de-o întârdiere cu 1-2 septãmâni însolvire din partemi ar fi bine, dér nemþii de aci suntu interesaþi ºi nu cunoscu multã politeþia.

Aceste suntu causele din cari Te-am rogatu a-mi trãmite cu urgenþia ajutoriulu aºteptatu. Nute supera deci, iubite Tatã, décã aflendume în strîmtóre recesiþiole continue ale vieþiei aci ºi cuîndatoririle anticipative ºi restante, din nou Te rogu, ca décã nu mi vei fi trãmisu ajutoriu înainteaprimirei acesteia, atunci se fi bunu a-mi avisa ceþi va fi posibilu pre cale telegraficã, deórece ºi aºiadeabea în 15 a lunei mi va puté sosi. La totu casulu respundemi mãcar cu câteva ronduri, cãci mai binee a fi în siguranþia neplãcutã, decâtu în continua ºi nesicura aºteptare.

Sum sãnãtosu, care va sã dicã, o ducu cum potu ºi la toþi ve dorescu sãnãtate ºi voie bunã.Lucru am destulu, timpulu nu e departe, pentru aceea trebuie se me preparu cu bãrbãþia pentrurigurosulu ultimu. În curându speru a-Þi trãmite cevaºi ºi pentru „Gazetã“.

Alu Dtale iubitoriu Aurel


26.Mulþumeºte pentru felicitãrile adresate de cãtre tatãl sãu, felicitãri datorate probabil

primirii titlului de doctor în drept. Solicitã bani, detaliazã destinaþia acestora (cãrþi, taxe etc.).

Solicitã diverse bunuri de folosinþã casnicã. Îºi exprimã înþelegerea pentru greutãþile financiare ale

familiei.

32

Valer Rus


Viena 8/12 (1)872Iubite Tatã!

Am primitu scrisórea Dtale din 4 l. c. ºi Þi mulþiumescu cu cea mai mare cordialitate pentrugratulaþiune. De Ddieu se Þi se împlinéscã dorinþiele ºi se fia, ca ºi io se potu concurge la realisarealoru, corespondiendu mãcaru pe de giumetate aºteptãriloru Dtale!

Tacsa încã nu-o am pututu plãti, fiindcã am primitu dela Dta au avisare telegraficã numai100 fl nu atâtu pentru câtu Te-am rogatu în epistola-mi ultima. Am aºteptatu pânã asérã, crediendu, cãpóte voiu primi încã restulu postulatu, însã din scrisórea Dtale înþielesei, cã nu mi-ai trãmisu maimultu ºi nici ca-mi vei mai trãmite. Décã nu voiu fi promovatu Miercuri trebuie se aºteptu pânã la 15Ianuariu cu graduarea, cãci sosescu feriile crãciunului. Ce neplãcutu ºi dãunosu ar fi casulu acestapentru mine Þi poþi închipui. Pentru aceea ºi pentru cã nu mi-ai scrisu apriatu cum am doritu cã eºtiaplecatu séu, Þi este posibilu ori nu, a-mi trãmite câtu cerui, cã mie pentru scopulu cãlãtorieineapãratu de lipsã, m-am simþitu îndatoratu atâtu faþia de Dta, câtu ºi faþia de posiþiunea meamomentanã a me adresa încã odatã pe cale telegraficã cãtrã Dta. Iacã, cã póte cumva se aibi bãnuiélaîn adeveritatea aserþiuniloru mele, mãrturisescu, tocmai în momentulu de faþia me mâhnesce fórte,însã me mângâiu cã póte în adeveru nu poþi face mai multu pentru mine, séu cã póte nu mai înþielesubine, séu cã modulu în care Te-am rugatu pentru succursu nu a fost destulu de apriatu séu esactu.

Precum scii tacsa numitã face dou sute fiorini – socotindu bacºiºiurile abligate la servitoriifacultãþii ºi ceva preste. Dta mi-ai trãmisu dela finea lui Octobre pre cale straordinara cu totulu200+20+25+100 = 345 fl. v. a.

Din aceºtia am spesatu:Pentru rigorosulu ultimu …………… 50 fl” ” …… cãrþi ……………………… 20 flalte necesare numite în scrisóreamea din urmã ……………………… 30 flam trebuitu se trãiescu tótã luna lui Noembre ºi pânã astãzi, care adãugându zilele câte voiu

trebui se mai stau aci face o lunã ºi 1/2. 80 fl pe lunã, cari mi-a fost neapãraþi numai pentru traiu însensulu strictu alu cuvîntulu, numerându pe lunã ca ºi pânã acum (NB din altã parte nu am primitunimicu de astã datã) face o lunã ºi 1/2 = 120 fl v. a. Am cheltuitu mai multu cu vreo 20 fl ºi acéstafiindu órecum deobligatu a petrece câteva seri în cercurile amicale ºi cunoscute. Dicemu însã, iubiteTatã, cã aºi fi pututu evita cheltuiéla acestoru 20 fl ºi cruþia póte, restrângândume tare, încã 20 fl –credu cã nu mi-ai lua în nume de reu décã aºi fi spesatu suma acésta fia ºi numai pentru petrecere, maicu sémã décã ai sci câtã jertfã, poþi dice, pre lengã mediulócele mele fórte restrînse m-a costatu, a mesusþiene cu demnitate în cercurile în cari am pututu contribui puþinulu pentru interesulu comunu ºicâtu am trebuitu se me trudescu pre lengã aceea cu studiulu.

Recunoscu însã cã acésta încã nu este scusa destulu de fondatã, la acésta poþi respunde Dtacu greutãþile ce le ai neasemãnatu mai mari. Pentru aceea nici n-am insistatu, nici nu potu insistase-mi trãmiþi suma cerutã cu orice preþiu. În 8 dile sum decisu se plecu, decisiunea acésta stã însã faþiade unu imperativu categoricu. Fãrã 120 fl o sutã doudieci fl – afarã de cei 80 fl ceruþi în telegrama deastãdi – nu me potu miºca de aci. Te rogu dar ca séu se-mi trãmiþi de poþi ºi suma acésta, séu de nu sebinevoiesci a me însciinþia îndatã – atunci voiu fi silitu a-mi cãuta deocamdatã aci de esistinþia ºi aaºtepta, pânã mi va fi posibilu ca, séu cu însãºi puterile mele materiali, séu cu ajutoriulu eventualu

33



posibilu din partea Dtale, se ve potu visita. Aºiu fi mulþiumitu décã mãcar împrumutu aºi primi sumaaceea, numai se me vedu odatã chiarificatu ºi pe drumu. În fine încã o rogare:

Decumva nu mi vei fi pututu trãmite cei 80 fl ceruþi în telegrama cu dlul de azi, pânã lasosirea scrisorei acesteia mãcar aceia, cându ai puté, fia ºi mai târziu, trãmitemii încã.

Iubite Tata! Me iértã, am fost silitu ºi îndatoratu a Þi scrie apriatu ºi chiarificã situaþiuneamea de faþia ca se nu mai aibi nici o dubietate ºi se Þi faci decisiunea în cestiunea acésta.

Bunda se nu uitaþi nicidecum ami trãmite, décã e se plecu, nu voiu se ajungu cu vreunutyphus acasã ºi apoi sum în mare dubiu décã primavéra lunei acestia va mai puté þiene încã lungutimpu.

Încã odatã Te rogu iubite Tatã, se nu iai nimicu în nume de reu dela alu Dtale, care teîmbrãþioºiézã ºi doresce Aurel


27.Prima scrisoare expediatã de Aurel Mureºianu din capitala României, Bucureºti. Descrie

plastic atmosfera superficialã întâlnitã în oraºul de pe malurile Dâmboviþei. Vizitã la doamna

Danielopolu.

Bucuresci 7 Aprilie 1873

Iubite Unchiule!

Veþi fi aºteptatu cu dreptu se priimiþi dela mine vrunu semnu de viaþia din capitalaRomâniei. Credu cã cu tóte cã nu v-amu scrisu pânã acum, nu veþi fi fost la îndoiélã, cã trãiescu au nu– din contra veþi fi presupusu cã trãiescu bine – va se zicã pe peþioru boierescu. Aci cinevaºile s-éu(sic) nu trãiesce de locu, séu trãiesce bine – medium non datur. Dulceaþia, ºi earãºi dulceaþia, apadulce, vorbe dulci, melodii dulci, tóte îndulcite pânã la zahariqsélã … era paci se uitu de cafeauadulce turcéscã ºi de „þigara de tutunu din regia Monopolului tutunuriloru ect.“ care înse a începutu sese amãréscã – progresul timpului aduce variaþiune în starea lucruriloru cu necesitate – dupã dulceaþia,amaru, dupã plóia, seninu º. c. l.

Lucrurile dupã asicurarea tuturoru mergu reu, atâtu în privinþia politicã, câtu ºi în ceanaþionalã – economicã cu tóte aceste ómenii trãiescu ºi încã cum ziseiu boieresce – cui i se uresce lasãtóte la o parte, se aruncã într-o birjã ºi mânã în fuga mare la Chauséa unde, în acestu „Prater“ aluBucuresciloru, póte resufla, „lua aieru“, se póte regresa de strapaþiele zilei.

Am visitatu pre unii domni pânã acum înse pe mai puþini. Am fost ºi la d. Laurianu, m-aprimitu fórte bine. Astãzi voiu se visitezu încã pe vreo doi trei; e greu cu visitele p-aci; Bucuresciulu emare ºi birjarii, cari de altmintrea mânã fórte bine nu cunoscu nici stradele cum se cade – de Nrulucaseloru nici vorba.

Am fost ºi la Mdme Danielopulo, ia pãrutu bine.Refrenulu este cum diseiu: „Lucrurile mergu fórte reu“ înse speranþiele suntu mari ºi multe:

„Speramu! Speramu multu! Speramu fermu“ Vivimur sperando.

34

Valer Rus


Voiu se stau încã câteva zile aci se facu cunoscinþia mai multora ºi se cunoscu mai bine ºicapitala.

Am vorbitu ºi cu d. Groza cu care m-am întâlnitu la d. Christu, elu plécã astãzi, de nu aplecatu pânã acum.

Io sum în cuartiru la D. Toma Christu. D. Toma este absentu, la pãdure, pânã acuma nu l-ampututu vedé, credu înse cã va sosi în dilele aceste, la Bucuresci.

Serutu mâna prea iubitului meu Tata moºiu ºi lu rogu se privéscã scrisórea acésta ca adresatãºi Dlui. Asemenea serutu pe Catincuþia. Totodatã Te rogu se cetesci scrisórea acésta ºi pãrinþiloru meipe cari ii serutu aºia ºi pe Lenica, Tiþia, Iacobu, Traianu. Tuturoru salutare ºi sãnãtate pe Dta Teîmbrãþioºezu cu amóre Aurel

Arhiva Mureºenilor, doc. 4.269, doc. 592, original, 4 file.

28.Despre vizita efectuatã de curând la casa pãrinteascã din Braºov. Impresii. Despre

trecerea prin Budapesta, unde s-a întreþinut cu deputatul Alexandru Moritz (Chimu). Solicitã o

împuternicire din partea ziarului „Gazeta Transilvaniei“ pentru a avea acces la Expoziþia

universalã de la Viena, care s-a desfãºurat în anul 1873. Solicitã bani. Transmite salutãri familiei.

Numai ºi numai pentru Dta!!

Viena 5 Iuliu a. 1873

Iubitulu ºi doritulu mieu Tatã!

Te salutu ºi îmbrãþioºezu în spiritu cu cãldurã ºi amóre fiiésc! Þi mulþiumescu din adenculuanimei pentru bunãtatea ºi iubirea cu care în totu timpulu ºi mai cu sémã câtu vreme am fost pe lângãDta m-ai întîmpinatu. Ddieu se þi dea vieaþia, sãnetate ºi bucuria!

M-am despãrþitu greu de Dta ºi de toþi ai mei pre cari îi iubescu atâtu de multu, înse a trebuituse fia aºia pentru aceea dicu, se-mi ajute Ddieu mai departe, se ne ajute la toþi, cãci suntemu ºi dinpartene deciºi a ne ajuta înºine din resputeri!

Îndatã la sosire aci Te-am avisatu printr-o carta de corespondinþia, – credu cã ai primit-o.Din partea tuturoru amiciloru ºi cunoscuþiloru de aci am fost primitu cu cãldurã ºi distincþiune ceeacenaturalmente mi-a causatu mare plãcere. Redact. „Ref“ îþi trãmite prin mine salutãrile sale cordiale.

În Pesta am statu douã dile ºi am întâlnitu ºi vorbitu între alþi puþini pe Chimulu. Einteresantã prima nóstrã întâlnire. Necunoscându nici o adresã particularã în Pesta ºi perdindu ºiadresa lui Boltres împreunã cu buchelariulu mieu de tristã aducere aminte, dupã ce mai âmblaiu vreodouã óre prin stratele ºi cafenelele principale ºi nu întâlniiu nici unu puiu de romanu, m-am socotitucã ar fi consultu ca sã facu ultima încercare spre aflarea Chimului la portariulu casei trãmiºiloru„poporului“, întrebânulu de adresa de nou intratului. Sosindu în vestibululu országház-ului, peportariu nu l-am aflatu acolo ºi am întrebatu pe ceilalþi de unu M. órecare sositu nu de multu. Aceºtianu aveau încã cunoscinþia de elu ºi respicândule io mai apriatu numele ei lu înþieleserã pe Unguriaºi-mi respunserã: Unu Moritz Sándor nu se aflã aci deputatu, numai unu Moritz Pál. Dupã ce

35



nicidecum nu i-am pututu capacita asupra numelui adeveratu, m-am decisu se me suiu pe galeria ºi seme uitu de acolo, nu cumva voiu vedé pe Chimuþu. Ajungându pe galeria spectatoriloru am începutu astudia feciele representative dar nu putui nimeri pe care o cãutamu.

Paci era se plecu fãrã resultatu, cându deodatã îmi veni în minte se me uitu ºi peste locurilecari se aflau imediatu ºi verticalu sub mine. Me întindu peste balconu ºi ecce mi se aratã lunaChimului. Ficsândulu aºia câtava timpu deodatã vedu cã face preparative a eºi afarã, atunci merepedu iute josu ºi lu întîmpinu afarã în corridoru. Vediendume a fost surprinsu ºi m-a întîmpinatucum cã: Me bucuru, cã te vediu, la care îndatã i-am respunsu: „Io nu me bucuru, cã te vediu aci“. Astadecurse prima întâlnire pe care Chimulu singuru o onora fidelu celorlalþi spuindule cã io aºiu fitrãmisu esecuþiune preste elu. În adeveru cã l-am luatu aspru în resperu chiaru înnaintea lui Hodoºiu.Elu singuru recunósce cã a vãtãmatu ºi cãlcatu principiulu, dér dice cã nu a pututu face altfeliu dincause speciale ale districtului ºi parte ºi chiaru personale. Districtulu cu politica sa a luatu dupã câtusciu ºi io de multu o direcþiune activistã, Chimulu a mai statu în locu ºi s-a gânditu pânã a intratu ºielu. Densulu dice cã a lucratu pe voia alegãtoriloru ºi mai multu séu mai pucinu mi convinse ºi premine despre acésta. Io i-am spusu înaintea susnumitului A.: „Tu ai încoronatu opulu confusiuneipolitice, ai pusu coróna la tóte neaºteptatele desamãgiri din urma, de aci încolo nimicu nu ne va maiputé surprinde, dér speru cã vei fi ºi pétra scandalei care va face odatã pe toþi se se unéscã ºi înþieleagãasupra principiului politicu fãrã de care ne pierdemu tiéra ºi poporulu“.

Cu dreptu i se face imputarea cã dece nu a intratu îndatã dece s-a mai gânditu ºi de ce nu alãsatu pe altulu cu altu nume se facã voia alegãtoriloru décã voia acestora a fost intrarea în Dieta. Lade aceste mi-a respunsu Ch. între patru ochi: „Io sum singurulu póte în care districtulu are deplinaîncredere“. În fine tóte aceste nu-i póte scusa gresiéla cea mare principiaria, care o recunósce volens

nolens ºi elu. Pentru aceea ºi elu este de pãrere cã „Gazeta“ nu póte decâtu alu combate din punctu devedere principiaru în consecinþia þienutei sale. Décã dei încã nu l-ai combãtutu, fã acésta cu cea maide aprópe ocasiune. Acésta trebuiesce se o faci ºi pentru a satisface opiniunei publice vãtãmate. Sciucã ai aºteptatu pânã acum ºi dela mine oreºicari desluºiri. Étãle. Persóna lui poþi sã o cruþi cum aicruþiat-o ºi pe a celorulalþi, dér apasã „interesele generale“ pe care le-a offensatu, pentru venareanescarorua „interese speciale locale“. Spune cã convingerea Þi este cã asemenea procederiunilaterale nici pentru diferitele pãrþi nu potu aduce nici unu bine onorabilu. Repetã pãsulu acestacâtu de multu ºi esprimã speranþia cã procederea Chimului va fi pétrã închieiatóre a tristei cãtare aneconscinþieloru politice. Accentuiézã în fine necesitatea restabilirei unui foru naþiunalu seriosu ºiimpuitoriu prin convocarea unei adunãri séu prin orice altã cale legalã posibilã. Este timpulu supremuca se intre odatã o disciplinã seriósã ºi organisaþiune perfectã în partita naþionalã!

De mâine demeneaþia încolo voiu începe ºi io activitatea mea apromisã pentru „Gazetã“. Terogu prea multu scriemi, pentru ca sã potu cãpãta unu biletu de intrare liberã în espoziþiuneaurmãtórea plenipotinþia5:

Herrn N. N. (numele meu) in Wienn

Auf Ihr Verlangen bestättige ich hiermit, daß Sie der Bericht erstatter und Vertreter der

politischen Zeitschrift „Gazeta Transilvaniei“ während der ganzen Zeit der Weltausstellung sind.

Urmézã datulu numele Dtale completu ca redactoru ºi sigilulu Dtale, décã Gazeta nu are sigiliu.

36

Valer Rus

5 Urmeazã textul în limba germanã, cu caractere gotice, al împuternicirii solicitate.


Te rogu scriemi acéstã plenipotinþia séu mai bine disu acestu testimoniu pe o cólã mare dehârtie de pastã ºi mi lu trãmite îndatã.

În cestiunea mea am vorbitu cu unu advocatu din cei mai însemnaþi carele încã promisusprijinulu seu. Speru cã în dilele cele mai de aprópe voiu avé unu locu corespundietoriu.

Remãindu cu totulu fãrã parale astãdi am fost necesitatu a Þi telegrafa, fiþi buni ºi nupregetaþi a me ajuta acum la începutu, cãci mai târdiu mi voiu puté ajuta ºi io. Dta cu Moºiu ºi NeneaCosti cari toþi aþi binevoitu ami promite sucursu veþi puté lesne se mi uºiuraþi trecerea prestepromasteaua pentru (?) de-a intra în vieaþia practicã.

Te serutu ºi îmbrãþioºiezu fierbinte iubite Tatã, scumpei mele Mame îi serutu mâna, o serutuºi asemenea îi mulþiumescu pentru amórea cu care m-a grijitu ºi fericitu. Serutu dulce pe sorióraLenica, pe Tiþia mea, Iacobu, Traianu. Ce scrie D. Groza? Ce mai faceþi cu toþii? Cum mai stã cu casadin Blumenau. Scrieþimi ve rogu despre tóte.

Alu Dtale care te doresce Aurel


29.Despre plecarea sorei Elena (mãritatã cu Moise Groza). Impresii legate de criza financiarã

gravã a Imperiului Austro-Ungar, declanºatã în anul 1873. Face referire la practica avocaþialã.

Despre probleme de sãnãtate.

(29/12 73)6

Iubite Tatã!

Cu bucuria am înþielesu din scrisórea Dtale ºi a scumpei mame cã sunteþi senãtoºi. Tristeþia,care Véa causat-o departarea sorei Elena – vediendu cã unu fiiu dupã altulu sbórã din cuibulu în care afost crescutu cu atâta iubire ºi îngrigire, ne vomu sili a-o preface prin diliginþia nóstrã în bucuria.

Poimâne precându vei primi acéstã scrisóre se va împlini anulu, decându dupã mulþi anine-am revediutu ºi îmbrãþioºatu prima órã. Câte nu s-au schimbatu de atunci în situaþiunea internã aimperiului. Prevederile mele vin a se adeveri încã multu mai iute decâtu aºiu fi crediutu. Crisapresenta financiara este încã multu mai mare, decâtu cumu s-au pãrutu la începutu; Urmãrile ei va sefia asemenea multu mai însemnate ºi în parte triste. Acum este momentulu supremu în care fiescecareindividu ºi poporu trebuie se ºi facã bilanþiulu ºi se presinte debitoriloru sei socotelile a cãroradepurare a-o pretinde este în dreptu!

Þi mulþiumescu pentru trãmiterea ladiei cu cãrþile, care am priimit-o, ºi pentru cei 20 fl.acluºi în scrisórea din urma.

Pânã mâne nu potu se-Þi scriu, fiindcã tocmai acum avemu „Journalulu“ la judecatorie, vase dicã trebuie se stamu mai tótã diua în burou ºi chiaru ºi nóptea se fimu pârâþi, ca obvenindu vreunucasu urgentu se intrevenim in absenþia celorlalþi judecãtori. „Journalulu“ acestá avemu se lu purtamu8 dile, apoi vinu alþii la rondu.

37


6 Notã fãcutã ulterior pe original, cu un alt tip de cernealã.


În vreo 6 septãmâni voiu fini pracsa criminala ºi voiu trece la cea civila.Nu fi îngrigiatu în privinþia peþioreloru mele marode. Nu este unu casu mai gravu, ci prin

frecarea cismei ºi silindume câtãva vreme a încãlþia nesce ghete de piele, neputându-mi încã procuraaltele, s-a formatu mici rane, din care una dela peþiorulu stângu s-a vindecatu cu totulu ear cealaltãdela celu dreptu va fi asemenea vindecatã în câteva dile. Cu vindecarea merge cam încetu peþiorelesuntu delicate în privinþia acésta ºi apoi deºi me padiescu trebuie totuºi sã âmblu, nu potu studia causaacésta cu septãmenile acasã. Cu unu cuventu este cevaºi neplãcutu, dér nicidecumu „tranþitoriu“,dovédã cã în celelalte me simtu fórte bine ºi la peþioru me gândescu numai atunci, cându trebuie selugrigescu.

La revedere!Alu Dtale care Te îmbrãþioºézã cu cãldurã împreunã cu pré scumpa mama, soriórã ºi frãþiori.

Iubitoriu ºi plecatu Aurel

Viena 29/12 1873

Te rogu ai spune mamei cã-i voiu scrie cu cea mai deaprópe ocasiune. Aurel7


30.Veºti de la sora Elena, aflatã la Bucureºti. Ofertã de articol din partea chimistului

braºovean Nicolae Teclu, aflat la Viena. Urãri de sãrbãtori.

31/12 1873

Iubite Tatã!

Neespectându scrisórea din 29 pânã acum viu a mai adãuga la ea câteva ronduri:Am primitu dela Bucuresci dela sora Elena o scrisóre care mi spune cã-i merge bine cã se

simte mulþiumitã ºi fericitã în noua posiþiune. Scrisórea asta mi-a causatu mare bucuria ºi mulþiumire,în dilele aceste îi voiu respunde.

Amiculu Teclu mi-a spusu cã Þi va trimite unu articulu relativu la concursulu chimicu aluSocietãþii academice; publicãlu fidelu ºi décã se póte mai în frunte, póte pe a treia ºpaltã.

Te serutu ºi Þi dorescu serbãtori fericite împreunã cu scumpa mamã ºi toþi iubiþii mei. Ddieuse Þi dé senãtate, prenumeranþi mulþi, voie bunã ºi învingerea ulteriórã preste tóte inimiciþiele caredurere împedecã atâtu de amaru desvoltarea patriei nóstre. Alu Dtale plecatu Aurel

Arhiva Mureºenilor, doc. 4.197, dos. 592, original, 1 filã.

31.Scrisoare de liniºtire adresatã mamei. Rememoreazã evenimente din trecutul familiei.

38

Valer Rus

7 Scris perpendicular pe fila 4.


(Vinerea Mare 74)8

Scumpa mea Mamã!

Cumu poþi se credi cã Te-aºiu fi pututu uita vreodatã?Nu trece una ocasiune la care, gândindume acasã, se nu-mi aducu aminte de Dta, care ai fost

întotdeauna atâtu de bunã facia de mine!Cu mare plãcere mi-aducu aminte de pascile trecute, cari le-am serbatu acasã cu toþii

împreunã. Deºi pãream câteodatã superatu ºi iritatu, nu crede iubita mamã, cã nu am simþitu pedeplinu bucuria de a fi lengã DVóstrã, iubiþii mei pãrinþi! În acéstã frumósã suvenire, care mecuprinde în acestu momentu, Ve dorescu, Dtale, iubitului tatã, soriórei dorite Tiþia ºi buniloru frãþioriIacobu ºi Traianu serbãtori senine, vesele ºi fericite.

Mi pare reu cã nu iam pututu respunde Lenicii dea dreptulu la scrisórea ei amabilã,neavendu o adresa esactã a locuinþiei loru. Adressa care mia dat-o ea, a fost, între noi disu, fãrã niciunu „chichirezu“ ºi aºia n-am putut-o înþielege. Décã le vei scrie spunele te rogu, Lenicii ºi lui Groza,cãldurósele mele salutãri ºi serutãri. Le voiu scrie prin Dta.

Primesce, scumpa mama fierbinþile mele salutãri ºi serutãri de mâni.Alu Dtale plecatu Aurel

Viena, în Vinerea mare,1874


32.Scrisoare de curtoazie adresatã bunicului, unul dintre susþinãtorii lui Aurel Mureºianu.

Rememoreazã vremurile când serveau cafeaua împreunã. Despre sentimentul de singurãtate

prilejuit de apropierea sãrbãtorilor petrecute din nou în strãinãtate.

Wienn freitag den 10/4 1874

Theuerster Großvater!

Ich wünsche Ihnen recht glückliche Feiertage, mögen sie im Kreise Ihrer Lieben vergnügt

und gesund zubringen!

Ich bin gesund und erinnere mich sehr angenehm an das vergangene Jahr, in welchem ichdie Ostern zusammen mit Ihnen feiern kommte. Nachmittag war ich mit dem türkischen kafeekochenimmer beschäftig und die liebe Catinka stand mir behilflich zur Seite, während wir zusammen überdies und Jenes sprachen und manche angenehme Erheiterung gewährte uns als dann ein von Ihnenfallen gelassenes witzige wort.

39


8 Scris ulterior pe original, cu o altã cernealã.


Die Erinnerung ist mir jetzt sehr werth. Bei solchen hohen Feiertagen fühlt man sich in derFremde am Meisten allein und da ist selbst ein gutes Andenken sehr wohlthuend.

Ich grüße Sie daher, Alle, den lieben Onkel die gute Katinka welche beide ich herzlich u.marme, ebenso die liebe Taute – und wünsche Allen die besten und Veitersten Feiertage.

Ihr Sie innuig im Geiste umarmender ergebener Aurel.9


33.Urãri de sãrbãtori. Despre petrecerea timpului liber în strãinãtate. Salutãri familiei.

Viena 5 Ian. N. (1)875

Scumpa mea Mamã!

În aducerea aminte de frumósele serbãtori cari le-am petrecutu acum doi ani acasã, viiu a-Þiaduce felicitãrile mele cele mai cãlduróse fiiesci la serbãtorile Domnului, pe cari dorescu se lepetreceþi cu toþii voioºi ºi fericiþi.

Niciodatã nu simtu aºia de tare lipsa unui cercu de familia aci, ca tocmai cu ocasiuneaacestoru sânte serbãtori. Precându toþi se retragu în cercurile familiei loru io remanu singuru ºi nu-miremâne alta decâtu lectura ºi scrisulu în cari se-mi petrecu urîtulu. În fine înse este adeveratu, cãomulu nu póte fi deodatã cu tóte ºi décã possede cevaºi aci îi lipsesce îndatã altuceva dincolo ºi aºiamai departe. Acésta însã ear este unu adeveru, cã omulu numai atunci cându nu mai possede cevaºi, îicunósce adeverata sa valóre.

Te rogu spunei ºi prea iubitului Tatã sincerile ºi fierbinþile mele felicitãri. Pe amendoi verogu se me scusaþi cã nu v-am pututu scrie mai adeseori. Mâne voiu avea speru timpu de ai scrie Tatimai pe largu.

Serutu dulce pe iubita mea soriórã Tiþia, pe Iacobu, pe Traianu ºi le dorescu la toþi serbãtorifericite.

Te îmbrãþioºézã alu Dtale iubitoriu Aurel


40

Valer Rus

9 Viena, vineri la 10 aprilie 1874

Prea scumpule bunic!

Vã doresc sãrbãtori foarte fericite pe care sã le petreceþi plãcut ºi sãnãtos în sânul celor dragi Dumneavoastrã. Eu

sunt sãnãtos ºi-mi amintesc cu plãcere de anul trecut, când am putut sã petrec Paºtile împreunã cu Dumneavoastrã.

Dupã-amiaza eram mereu preocupat cu fierberea cafelei turceºti, iar draga Catinca mi-a stat alãturi în ajutor, între timp am

vorbit despre unele ºi altele ºi multe înveseliri plãcute ne-a pricinuit câte o vorbã glumeaþã spusã de Dumneavoastrã.

Amintirea îmi este acum foarte preþioasã. La astfel de mari sãrbãtori în strãinãtate te simþi cel mai mult singur, iar atunci chiar o

amintire plãcutã este foarte binefãcãtoare. Vã salut deci pe toþi, pe unchiul drag, pe buna Catinca, pe care pe amândoi îi

îmbrãþiºez cãlduros, de asemenea mãtuºa dragã, ºi Vã doresc tuturor [sã aveþi] sãrbãtorile cele mai bune ºi senine.

Al Dumneavoastrã preasupus Aurel, care vã îmbrãþiºeazã cãlduros în gând.


34.Îngrijorat de starea de sãnãtate a tatãlui. Recomandãri pentru uºurarea muncii sale,

solicitã sã fie sprijinit de restul familiei. Recomandã excursii ºi evitarea supãrãrilor. Salutãri

familiei.

(2/4 75)10

Scumpa mea Mamã!

Me grãbescu a-Þi respunde cu câteva cuvinte. Împãrtãºirile ce mi le fãcuºi m-a surprinsuîntr-unu modu fórte tristu ºi neplãcutu.

Deocamdatã înse sum multu îngrigiatu de senãtatea prea iubitului meu Tatã, care dici, cã sesimte câteodatã fórte slãbitu în puteri. Io credu cã totulu vine dela prea marea obosélã la lucru ºi delaîmpregiurarea, care m-a superatu multu ºi cându eram pe acasã, cã nici pânã ce prândiesce nu-ºi lasãodihna, ci ocupându-se totu cu necazurile dilei face de nui póte tigni nici mâncarea bine.

Spunei te rogu Tati cãlu îmbrãþioºezu fierbinte ºi lu rogu se se cruþie câtu mai multu.Pentru astãdi nu-Þi potu scrie mai multu iubitã mamã, decâtu cã sum senãtosu ºi am

speranþia cã Ddieu ne va da ºi timpuri mai norocite ºi cã Vã va þiene pe toþi în senãtate.Vedeþi ve rogu prea multu ºi nu mai superaþi séu nici cea mai micã causa de superare nu-o

mai daþi Tati, ci cãutaþi selu þieneþi câtu mai multu în buna disposiþia. Nu aru strica cându are timpu, semai facã ici colea câte-o escursiune spre distracþiune. Cele înainte dise atinge mai multu pe frãþiori ºipe soriórã, se fia diligenþi ºi ascultãtori ca sei facã Tati bucuria.

Tati îi voiu scrie fãrã amenare ºi mi reservu a-Þi respunde ºi Dtale mai detailatu. Ce miaiscrisu de sora Elena m-a superatu multu, o salutu sinceru me bucuru cã a remasu senãtósã ºi dicu cã ces-a fãcutu odatã greºitu se póte corege, ºi pânãce este aceastã putinþia nu e de desperatu nici decumu.

Te serutu iubita mea Mamã cu cãldura fiiéscã. Serutu pe Tata pe frãþiori ºi sorióra Tiþia ºi vedorescu tuturoru senãtate ºi câtu mai buna distracþiune.

Alu Dtale iubitoriu Aurel

Viena 2/4 (1)875


35.Despre intenþia unchiului Costi Nicolau de a vizita Viena. Surprizã plãcutã. Îºi exprimã

pãrerea despre situaþia ºcolarã a fratelui Iacob. Recomandãri pentru facultatea pe care trebuie sã o

urmeze Iacob, recomandã o facultate tehnicã. Sperã ca acesta sã obþinã o bursã cu care sã se susþinã

pe perioada studiilor.

41


10 Notã fãcutã ulterior textului original, cu altã cernealã.


Viena 30 Maiu a. 1875

Iubite Tatã!

Eri ºi alaltãeri am priimitu scrisori din Braºiovu pentru Nenea Costi. Acéstã împregiurarem-a surprinsu cu atâtu mai plãcutu, cu câtu pânã aci nu am sciutu nimicu despre intenþiunea unchiuluide a veni la Viena. Am aºteptatu dér ca Nenea Costi se soséscã din óra în óra, însã aºia trecurã deja 48de óre fãrã ca se me potu bucura de alu bineventa în locuinþia mea.

Întârdierea acésta a începutu ami face îngrigire. Eram se ve telegrafezu ºi se ve întrebu deaveþi sciri dela densulu cându va pleca spre Viena, înse mi-am gânditu ca prin unu asemeneatelegramu v-aºiu fi alarmatu ºi speriatu numai fãrã vreo causa fundatã.

Io adicã credu aºia, cã Nenea Costi a fãcutu staþiuni în locurile unde are muºterii înTransilvania ºi póte cã a petrecutu ºi câteva dile în Pesta dein care cauza scrisorile adresate lui dinBraºiovu la adressa mea în Viena a sositu multu înnainte de vreme. De altãparte credu ca avenducunoscuþi în tóte locurile, aceºtia lu voru fi reþienutu mai multu decâtu ºi va fi fãcutu densulusocoteala la plecare.

Deci, astã sérã séu mâine dimineaþia speru cã va sosi în Viena, de nu, apoi aºiu trebui secredu cã séu s-a decisu a nu mai visita Viena séu a aflatu în Pesta póte affaceri cari lu reþienu pe maimulte dile séu cã s-a bolnãvitu cumva pe drumu, ceea ce înse mi se pare mai puþinu verisimilu,deórece Nenea Costi scie se se menageze bine la asemenea ocasiuni.

La orice casu trebuie ca densulu v-a datu pânã acum de scire unde se aflã ºi încãtrãu voiescese-o apuce. Este superfluu de-a mai adauge ca bucuria mea aru fi mare cându l-aºiu poté îmbrãþioºiaîn Viena. Me miru numai cã nu mi-a scrisu nimicu, póte voiesce se me surprindã.

Relativu la causa studiului lui Iacobu; densulu se védã înnainte de tóte se depunã câtu maibine maturitatea. Întru aceea vomu vedea noi ce va mai fi de fãcutu ºi mai practicabilu pentru elu. Lace are elu mai multu aplecare? La technica v-a trebui se depunã unu examenu din geometriadescriptivã, pentru care se concede timpu de unu giumetate de anu ºi mai bine, dupã înscriere. Io însãnu prea sum pentru ingineria la noi încã prea puþinu rentabilã. Mai bine aru fi se facã industria ºi seasculte vreo trei – patru ani technologia chemicã. Pânã înse a se decide la una, aru trebui cumpãnituseriosu ºi modalitatea de subsistiinþia suficientã materialã. Ajutoriulu celu póte avé cade multu încumpãnã.

Vei poté se lu ajutori independentu? Sci cã în strãinãtate se recere multu ºi mai bine decâtuse flãmândiéscã la studiu dicu, dupã experienþiele fãcute, mai bine se se lase de elu ºi se apuce ocarierã unde se-ºi pótã câºtiga mai iute ºi siguru celu puþinu pânea de tóte zilele. Nu voiu se dicu, cãnu merge la mulþi ºi cu necazuri ºi lipse, dér me referu mai multu la cele ce mi le accentuezi despreIacobu, cã densulu adicã e cam gingaºiu ºi în privinþia senãtãþii, va se dicã cu atâtu mai puþinu e fãcutupentru de a poté imita se înveþia ceii cu bucãþica de slãninã în straiþia ºi cu „darabulu“ de pâne séumãlaiu în mânã.

Dta înse vei judeca în privinþia acésta mai bine ºi vei chibzui, décã nu aru fi póte consulta aicâºtiga unu stipendiu, de e cu putinþia, s. e. unulu nãsãudeanu, la care celu puþinu pentru unu fiiu aipoté face ºi Dta pretenþiune.

Io la tótã întemplarea aºiu crede cã Iacobu se ºi aleagã unu studiu, carele selu pótã absolvabine ºi în scurtu timpu relativu ºi care sei ofere ºianse câtu mai practibabile pentru funduarea

42

Valer Rus


viitoriului seu. Unu asemenea studiu va se dicã o asemenea specialitate s-aru oferi în studiulutechnologiei chemice la o facultate technicã fia aci, fia în Elveþia, de unde apoi aru poté eºi curânduindustria ºi-n practicã cu cunoscinþiele necesare pentru de a poté face iute carierã în patria. Acéstãramurã e pânã aci potu sã zicu necunoscuta pe la noi, Iacobu aru fi póte celu ântâiu teneru românucare s-aru supune studiului specialu în cestiune la care la absolvire ofere relativu mai puþine greutãþi.Înse despre aceste vomu avea ocasiune a ne înþielege câtu de bine. Deocamdatã: a) maturitatea cusuccesu bunu b) pregãtirea mediulóceloru de subsistenþia – celelalte se voru face apoi mai uºioru.

Scrisórea cu petiþiunea o am priimito. Mulþiumescu! Priimit-ai acum vreo 10 dile o scrisórenefrancatã dela mine ad personam? La revedere. Te îmbrãþioºezu fierbinte serutu mâna mamei,serutu pe frãþiori ºi pe Tiþia, Catinca s. a. Alu Dtale Aurel


36.Comenteazã situaþia lui Iacob Mureºianu, silit sã demisioneze din funcþia de director al

Colegiului Latino-German din Braºov. Recomandãri pentru calea de urmat. Aminteºte punctele care

trebuie atinse în memoriul cãtre Ministerul Cultelor ºi Instrucþiunii publice.

Viena 16 Octobre (1)875

Scumpulu meu Tatã!

Respundu la scrisórea Dtale din 13 l. c. ºi cu referinþia la telegramulu meu de astãzi.M-a întristatu multu scirea despre respingerea petiþiunei Dtale, dér m-a încuragiatu încã ºi

mai multu la lupta pentru dreptulu Dtale. Causa este sântã ºi dréptã, pentru aceea trebuie seînvingemu.

Înnainte de a merge la Maiestate trebuie înse se ne fi luptatu în tóte instanþiele.Nu voiu se mai calificu procederea autoritãþiloru superióre facia de Dta, ea este micã ºi

înspãimântãtóre – li se cunósce unghile de-o poºtã cale.Sã intrãmu înse cu meritoriu cãci nu e timpu de pierdutu ºi poºta plécã trei cuarturi de órã:Dta nu poþi respunde altfeliu la ordinulu din urma episcopescu, decâtu printr-unu recursu

fulminantu la ministeriulu culteloru ºi instrucþiunei publice. Acésta e precâtu sciu instanþia supremãîn cele ºcolare. Aºia dér trebuie se recurgi neaperatu înnaintându recursulu prin episcopulu, adicãtrebuie se adresezi scrisórea la episcopulu ºi se lu rogi se-o înnainteze înnaltului ministeriu.

Momentele principale care trebuie accentuate în recursu sunt aceste:I. Istoriculu scurtu alu întemplãrilor:„La finea August a. c. am cerutu pensia de buna voia din causele aceste ºi aceste“ (pe scurtu).„La vreo 14 zile dupã aceea am priimitu decretulu de destituire ddo … alu fötanacsului act.

Înse nu ca respunsu la cererea pentru pensia ci independentu.“„La acéstã ordinaþiune am respunsu cu data de … atestândumi prin medicu neputinþia de a

mai funcþiona, ºi rogându-me ca se mi se resolve petiþiunea pentru pensiune.“„La acésta am priimitu ordinulu DVo … prin care sum provocatu a me declara în timpu de 6

zile ect.“

43



Contra decisiunei fötanácsului ddo ºi contra acestui ordin Ddo prin cari me aflu fórteneîndreptãþitu vin cu tótã plecarea ºi respectulu a înnainta urmãtoriulu recursu cãtrã înnalt Minsteriude culte …

(Apoi vinu punctele principale ale recursului cari sunt:)1) M-a depusu ºi m-a degradatu consil. ªcolaru fãrã a fi ordonatu ºi a fi dusu în împlinire

mai înnainte cercetare discliplinarã (Disziplinar – Untersuchung) contra mea ci, ce estemai multu, provocânduse chiaru la meritele mele pentru gimnasiu.

2) Din directoratu m-a posu ºi m-a degradatu la professoru cu cuventu cã sum preabãtrânu ºi debilu. Aºiadér Consiliulu recunósce însuºi cã nu mai sum la poteri ºi totumi impune professura, dreptu recompensa pentru merite, care professura e legatã însãcu mai mari greutãþi decâtu Directoratulu care mai cu sémã nu recere predarea de óremulte ºi numai în punctulu respunsabilitãþii are se ducã unu Directoru mai multu înspate. Respunsabilitatea înse o are ºi professorele în mare gradu. Cestiunea înse e aci,ca pe care parte e necesitatea labórei mai grele.

3) Dice ordinulu de susu cã nu sum morbosu aºia încâtu se nu mai potu preda. Prin urmarenu da crediamentu testimoniului produsu de mine. Din causa acésta ºi spre constatareaadeverului me rogu dela înn. Ministeriu ca se binevoiascã a ordona „vonAmtswegen“11 unu superarbitriu medicalu (adicã se te superarbitreze comissia numitãde statu) care se statoreascã cã sãnãtatea mi concede séu nu activitatea mai departe.

4) Fiindcã nu potu fi degradatu, fãrã causa ºi profesura este unu postu mai inferioru cadirectoratulu, decisiunea consiliului scolasticu conþiene o illegalitate ºi cerurestitutiune honoris causa.

5) Provocare la petiþiunea de liberu impulsu (aclusã în copia) a comunitãþii la meritele cele ai, la ani 38 de serviþiu în grele suferinþie materiali, la celelalte testimonii.

6) Rogarea ca se Þi aplacideze dupã dreptu pensiunea lãsându-þi situlu ºi onórea deDirectoru ad: se te punã ca Directoru în pensiune ºi se casseze înn. Ministeriu dinconsideraþiunile de susu, decisiunea fötanacsului de destituire ddo.

Rogare în fine la episcopulu se predea recursulu de susu înnaltului Ministeriu de cultesubºternându acestuia totodatã tóte actele ad: petiþia Dtale de pensia ºi petiþia comunitãþii catolice ect.

Se te consulþi în privinþia formei cu unu iuristu de încredere (D. Iosifu Popu) dér recursulu selu faci neapãratu la Ministeriu îndatã ce vei primi acéstã scrisóre în forma cum e espusã.

Despre paºii câþi îi voiu mai face mâne te voiu încunosciinþia îndatã.Fi cu curagiu nu te teme, trebuie sã învingemu. Aceste în consultãriloru de azi. Alu Dtale

Aurel


44

Valer Rus

11 Pe cale oficialã (lb. germanã).


37.Mulþumeºte pentru încurajãrile primite de la Iacob Mureºianu tatãl. Îºi exprimã speranþa

cã situaþia i se va soluþiona favorabil.

Dã informaþii despre evoluþia ºcolarã a fratelui Iacob, devenit între timp student la Viena.

Relateazã intrarea sa în societatea studenþilor români de la Viena. Salutãri familiei.

Viena 30 Octobre (1)875

Iubitulu ºi doritulu meu Tatã!

Þi mulþiumescu de cuvintele cele frumóse ce mi le adresezi în scrisórea Dtale ultima din 22l. c. Deºi nu le meritu, le primescu a Conto atitudinei mele viitorie, care me voiu sili a o face secorespundã câtu mai multu dorinþieloru ºi aºteptãriloru Dtale!

Metropolitului Haynald iam scrisu încã septãmâna trecutã – dupã cum Te-am fostu avisatu:fi cu curagiu ºi voie bunã, cã bunu e Dumnedieu, ºi nu pãrãsesce pe aceia cari nu se pãrãsesce eisinguri pe sine!

Se nu Te mai turburi cumva pentru nesce ómeni fãrã conscinþia. Décã Þi-aru veni unurespunsu câtu de negativu ºi înveninatu – se nu-Þi pese – vomu merge la ministeriu ºi de aci laMaiestate ºi în urmã vomu trebui se reuºimu.

Te rogu dér prea multu, aibi milã de Dta însuþi ºi nu te mai supera! Aduþi aminte de ce miscrieai odatã: Dragu Tati: „Cându þi va merge mai reu, atunci se fi mai veselu“. Unu lucru cam greu deesecutatu acesta, cându în adeveru Þi merge atâtu de reu. Dta înse mi ai causa a Te întrista într-unumomentu, cându Þi se da cea mai strãlucitã satisfacþiune, întrepunându-se tótã comuna pentru Dta –ºi cându Þi sta încã calea deschisã pentru ca sã faci se þi se recunóscã ºi ce de-Þi compete dupã dreptu.Te assiguru cã nu ai nici unu cuventu de a Te întrista. Urmãrirea la care eºti supusu pentru momentunumai onóre Þi face Dtale ºi familiei Dtale. Te rogu dér încã odatã fi cu pace ºi cu milã faþia desenãtatea Dtale.

Înse despre causa Dtale, care am speranþia bunã, va învinge în fine, mai detaiatu cuocasiunea cea mai de aprópe.

Acum se trecemu la caºcavalu, ºuncã ºi slãninã – pentru care Ve mulþiumimu prea multu ºiserutãmu mâna scumpei mame! Lui Jacobu ia-þi fãcutu mare bucuria, dupã unu timpu maiîndelungatu a ajunsu a se bucura earãºi de bunãtãþi de ale „parsechiului“.

Suntemu senãtoºi, Jacobu ºi urmézã cursulu regulatu ºi se bucurã de unu apetitu piramidalu.Dimineaþia, câtu me deºteptu me pipãiu mai ântâiu la urechi, se vedemu de le mai am întregi!

Se sciþi înse cã apetitulu straordinariu alui Jacobu nu póte decâtu se mi producã numai ceamai mare bucuria, fiindu celu mai bunu testimoniu alu senãtãþii sale, de care are lipsã totu omulu fia ºinumai de 18 ani.

Câtu de spesatu, ve asiguru, cã nicidecum nu se póte spesa „multu“, de unde e numai:„puþinu“. În fine, o încurcãmu ºi noi cumu potemu, ne mai înveþiamu ºi la plãcintã décã nu ne ajungepânea, ºi aºia mai departe.

Jacobu în momentulu acesta, precându scriu, se aflã prima órã în ºiedinþia societãþiistudinþiloru români, în care se va înscrie ºi elu ca membru. La deschiderea solemnelã, care va avélocu preste vreo optu zile voiu merge ºi io.

45



Astãzi primiiu o scrisóre a mamei pre care o îmbrãþioºiezu fierbinte ºi o rogu sã aibã puþinãrãbdare cãci îi voiu rãspunde câtu mai iute. Pe sorióra Tiþia o serutu dulce, asemenea pe Catinca,Traianu. Complimente multe ºi sincere Dlui Mãrgineanu. Salutãri cordiale lui Nenea Costi. Salutu peIonicã ºi lu rogu se-mi scrie din cându în cându. Fi senãtosu! La revedere. Alu Dtale care te doresceAurel


38.Veºti bune în privinþa problemelor tatãlui sãu. Despre diligenþele depuse de deputatul

Roman pe lângã episcopul Fogarasi. Episcopul promite ajutor oficial în chestiunea pensionãrii

forþate a lui Iacob Mureºianu. Optimismul lui Aurel Mureºianu. Comentarii ºi speculaþii pe

marginea temei.

8/11 7512

Iubite Tatã!

Te-am fostu însciinþiatu în telegramulu meu ultimu despre aceea, cã am priimitu sciri buneîn causa Dtale. Astãzi domineca mi concede timpulu de a Þi le comunica mai pe largu. Grãbindu-mea face acésta Te rogu, ca faþia cu modulu ºi persónele, prin cari mi s-a împãrtãºitu aceste sciri, sãobservezi cea mai mare discreþiune.

Sci din scrisorile nóstre cã zilele trecute neamu bucuratu a avé în mediuloculu nostru pe d.consil. Anghelu. Densulu a aflatu dela mine despre cele întemplate relativu la causa Dtale pentru carea doveditu unu mare ºi simpathicu interessu. Întorcânduse mai acumu douã septãmâni în patria ºipetrecându câteva zile în Pesta s-a întâlnitu în 3 l. c. cu domnulu dep. Romanu. Acestu domnu fuseseîn trecerea sa pe la Braºiovu la Dta ºi înþielegându din gura Dtale starea lucrului, Þiar fi promisu cã seva întrepune la episcopulu Fogarasi ºi la ministeriu în favorulu causei Dtale. Venindu vorba despreDta, dnulu deputatu R. a împãrtãºitu dlui consiliariu resultatulu intervenirei sale la episcopu, ºidomnulu consiliariu ca unu bunu amicu, ce ne este, s-a grãbitu a mi comunica în scrisu cele înþielese,cu atâtu mai multu, cu câtu a aflatu, ca d. R. nu Þi-a scrisu încã despre resultatulu memoratei saleîntrepuneri.

Eacãtã acestu resultatu: „Domnulu R. a visitatu pe episcopu în reºiedinþia sa din Alba Iulia.Episcopulu F. a aretatu cele mai bune simþieminte pentru Dta, ºi se interesézã tare de sórtea Dtale.Prea sântitulu va face propunerea pentru o pensiune séu rectius, deórece fondu de pensiune pentruprofessorii din Braºiovu nu existã, pentru unu Gnadengehalt13 de 600 fl. anuali. Cu o cale a fãcutuepiscopulu F. observaþiunea, cumcã ar fi doritu, ca Dta se suplinesci mai multu întru unu anu de zilecathedra limbei latine, pânã cându se va afla altu professore destoinicu“.

La aceste adauge domnulu consiliariu în scrisórea sa:„Dnulu R. me încredinþia despre facerea paºiloru ulteriori in loco, câtu va sosi propunerea

episcopului, pentru care bunavoinþia ºi io lu rogaiu cu tótã cãldura.“

46

Valer Rus

12 Notã fãcutã cu creionul, probabil ulterior.13 Salariu de milã (lb. germanã).


Din tóte aceste se vede cã causa Dtale nu stã nicidecumu reu, deórece însuºi episcopulu sesimte determinatu a se întrepune la ministeriu în favórea pensiunarei Dtale.

Cestiunea principalã e acum ce atitudine se observi Dta. Dupã cumu vedu nu Te-ai adressatula ministeriu, cumu Þi scrisesemu io se faci. Nu sciu ce ai mai priimitu ºi ce ai mai întreprinsu în dileledin urmã, dér trebuie se-Þi mãrturisescu cã m-a surprinsu vediendu cã Dta, carele ai totu cuventulu apretinde se Þi se recunóscã unu dreptu nedisputabilu, Te-ai pusu în respunsele Dtale mai multu séumai puþinu pe teremulu unui petente, care nu aºtéptã atâta restituþiunea în dreptu ºi ca se i se facãdreptu, câtu ca se i se acorde o graþia.

Io am speratu cã vei pãºi mai energiocu ºi vei protesta contra tratãrei nejustificabile ºinecalificabile chiaru, a consiliului ºcolariu.

ªi astãzi încã sum de convingere, cã e neevitabilu în interessulu causei Dtale ca se pãºiescienergicu ºi se Þi aperi la instanþia supremã la ministeriu dreptulu ce-Þi compete. Cestiunea e dedreptu ºi de onóre – nu de graþia.

Facã episcopulu din partei ce va þiene de bine, Dta înse din parteþi încã trebuie se-Þi facidatoria. Nui poþi lãsa pe ei se facã ce le va veni la socotealã trebuie se pretindi ºi décã nu te ascultãforulu primu se pretinzi ºi recurgi la ministeriu, cãci pânã a nu recurge la ministeriu nu Te poþi adressalesne nici la Maiestate; numai décã eºti respinsu ºi dela ministeriu ai dreptu cuvenitu a recurge lagraþia monarchului.

Dér la atâta nici nu va veni lucrulu, cãci nu credu ca decisiunea ministeriului se iésã îndesfavorulu Dtale, þienu înse cã va fi multu mai favorabile, décã va vedé ministrulu cã Dta însuºipãºiesci contra nedreptãþirei ce Þi se face, ºi nu vei fi mulþiumitu cu una cu douã.

Consultã-te în privinþia acésta cu unu iuristu de încredere ºi vezi sub ce formã mai palpabilãai poté se recurgi la ministeriu în modulu cumu Þi-am fostu scrisu io. Acum încã nu e târziu ºi va fibine, cându deodatã cu propunerea episcopului va sosi ºi recursulu Dtale la ministeriu.

Cu dorinþia espresã de episcopu, ca se mai suplinesci unu anu de zile, pânã cându se va aflaunu profesoru destoinicu nu me unescu nicidecumu, nici nu înþielegu cumu tocmai în limba latinã senu se pótã afla îndatã unu altu suplentu. Apoi cine-Þi va suplini senãtatea Dtale?

Ei totu vinu cu aceea cã n-au fondu. Décã nu lu au se lu facã. Dta pentru aceea nu pierdi niciunu momentu dreptulu de a pretinde pensiune dupã atâta timpu de serviþiu. Datoria regimelui e a Tepensiuna, apoi vedia elu de unde, din ce fondu se Þi plãtéscã!

Apoi ajunge óre se Þi se dé 600 fl paci încolo? N-ai dreptu ca se cei pensiunarea cu tótãonórea, cu titlulu de directore, ce Þi se cuvine?

Te rogu scriemi îndatã în ce stadiu Te afli cu causa, ºi ia în seriósã consideraþiune ce Þi zicu,sci cã romanii ziceau: „qui taces consentire videtur“. Dta dér se nu taci nici unu momentu se nu laºidin parteþi nici unu mediulocu de apãrare neîntrebuinþiatu!

Dela metropolitu H. nu am priimitu încã nici unu respunsu, acesta lu aºteptu numai în casucându aru merge lucrulu reu – sum convinsu de altmintrea cã va essamina cu atenþie cele ce i le-am scrisu.

Încheiu, scriemi la tótã întemplarea la ce Te-ai decisu ºi ce faci – mâne séu poimâne maimulte ºi despre Iacobu, care e senãtosu ºi Te îmbrãþioºiazã împreunã cu alu Dtale fidelu Aurel

Viena 8/11 (1)875


47



39.O nouã scrisoare de la Bucureºti, unde se afla la sora sa, Elena (mãritatã Groza). Solicitã

bani pentru fratele Iacob, rãmas singur la Viena. Despre vizita la cumnata Eliza, soþia fratelui Iancu.

(16/28 Mai 76)14

Scumpã Mamã!

Eaccã-mã ºi aci în Bucuresci în Oþietari lengã canariulu Lenicei. Acesta tocmai se scaldã înapa cea próspetã care i-a adus-o soldatulu lu Groza, ºi stropesce în giuru. Décã vei gãsi dér pete pescrisórea acésta se sci cã vine de la canaru.

Groza se aflã bine, dupãce ºi-a mâncatu smentena obicinuitã, s-a pusu acum se citéscãnoutãþile din „Telegrafu“, precându io în cãmaºia ºi în toaleta corespundietóre acesteia, m-am decisuaþi adressa aceste ronduri.

Am mare grige de Iacobu se nu cumva se lu lãsaþi la prima venitóre fãrã parale.Te rogu dér spunei iubitului Tatã sei trãmitã lui Iacobu multu pânã Marþi dimineaþia la 9 óre

celu puþinu 40 fl ca se-i aibã în mânã la 1a Iuniu, cãci décã nu vine în neorânduiélã ºi se conturbã delastudiu. Décã póte înse se-i trãmitã toþi 50 fl deodatã. Acésta Te rogu se se effectueze.

Eri am fostu la Elisa, se aflã bine copii Mariu(s) ºi Valerica suntu senãtoºi ºi ascultãtori,Mariu urmézã cursulu cu clasele cele mai bine, e deja în classa a IIa Madame Christu care e bine, déramãrâtã de necazuri. Pe Sofia am aflat-o veselã ºi frumósã. Dela toþi complimente, salutãri ºi serutãride mâni.

Eri am începutu cu visitele, astãdi voiu continua ºi mâine, poimâne voiu scrie ºi lui NeneaCosti ºi Tatii.

Pânã atunci Ve îmbrãþioºiezu ºi ve dorescu tuturoru senãtate ºi voie bunã dela Ddieu.Alu Dtale ascultãtoriu ºi iubitoriu fiiu Aurel

Bucuresci 16/28 Maiu 876

NB. Dela Groza serutãri de mânã ºi îmbrãþioºãri lui Bundunelu (?), Tiþiei ect. Complementetatii A(urel)


40.Despre cãlãtoria de întoarcere la Viena. Despre chestiunea Bãncii comune austro-ungare.

Noutãþi despre fratele Iacob. Întâlnire cu Nicolae Teclu (chimist român) la Viena, care transmite

salutãri. Salutãri familiei.

48

Valer Rus

14 Scris ulterior originalului, cu o altã cernealã.


Viena 30 Novembre1876

Iubitulu ºi multu doritulumeu Tatã!

Astãzi dimineaþia la 6 1/2 óre am ajunsu în Viena senãtosu ceea ce Þi-am ºi împãrtãºituîndatã printr-unu avisu telegraficu, care credu cã l-ai priimitu. Pe drumu am avut-o bine cãci nu a fostfrigu tare. Îndatã ce am eºitu din munþii Transilvaniei nu am mai vediutu neaua – aci în Viena a fosttótã diua negurã giósã – dér nu e frigu de earnã. Timpulu este acomodatu situaþiunei serióse de careeste pãtrunsu aci ºi celu din urmã birjaru. Între altele nemþii ear se au încãieratu de facu cuministeriulu Tisza în cestiunea bancei ºi publiculu se ocupã astãzi mai cu sémã de acéstã cestiune.Voiu afla câtu mai curundu occasiune a-Þi scrie cevaºi despre acéstã nouã vrajbã dualisticã.

Iacobu se aflã acum bine a pãrãsitu patulu ºi în scurtu speru a lu pune cu tótele în ordine, aºiaîncâtu se þi pótã vedé numai de studiu.

Cea dântâiu visita se înþielege o am fãcuto Cancellariei în care sum unde spre marea meabucuria am aflatu earãºi tóte aºia cum nu le-aºi fi potutu dori mai bine – scilicet în privinþiarelaþiunilor mele.

Dintre amici m-am întâlnitu cu profesorulu Teclu ºi cu mai mulþi tineri pe cari iam aflatubine ºi dela cari sum însãrcinatu a Þi trãmite multe respectuóse salutãri.

Scrieþimi Tatã dragã cum vã merge, mai cu sémã aºiu dori se aflu celu puþinu de douã ori peseptãmânã despre starea sãnãtãþii Dtale. Tiþia mi-a promis cã mi va scrie mâine séu poimâne o voiurogauo din nou. Se vedemu.

Serutu mâna scumpei mame serutu dulce pe Tiþia Traianu Complimente ºi îmbrãþioºãrituturora aloru noºtri lui Nenea Costi, Pruncul ect pe Catinca o serutu fierbinte. Alu Dtale care þidoresce senãtate ºi bunã voia îmbrãþioºândute din totu sufletulu Aurel.


41.Despre mutarea într-o nouã locuinþã ºi inerentul deranj. Aici se mutã împreunã cu fratele

Iacob, revenit sub controlul familiei. Despre examenele acestuia. Salutãri familiei, de care îi este dor.

(2/12 76)15

Scumpa mea Mamã!

Poþi se-Þi închipuiesci câtã „tãrbãcealã“ mi-a fãcutu cãutarea unui cuartiru nou, strãmutarealucruriloru mele ºi ale lui Iacobu în noua locuinþia ºi altele asemenea. Astãdi sum deja cu tóte înordine. Iacobu ºi-a luatu adio pentru totudeauna de „Schwarzen Adler“16. A fost ºi timpulu cãci se

49


15 Notã fãcutã ulterior originalului, cu cernealã de altã culoare.16 Vulturul cel Negru (lb. germanã).


fãcuse acolo prea multu Tabla pasca. Eri iam eroflisitu datoriele ce le mai avea la Hotel ºi astãdi seaflã senãtosu în noua locuinþia, cu mine.

Se înþielege cã învaþã trebuie sã se punã cu tóte în regulã – în luna acésta va depuneesamenulu s. c. l.

Mie greu se me dedau acum earãºi cu vieaþia singuraticã îngrigirea ce am avuto din parteaDtale ºi a iubitei sorióre Tiþia – aci nu-o potu avea niciodatã afarã póte cându aºi avea io singurufamilia, ceeace înse stã departe încã.

Astãdi m-am gânditu cu doru la supa cea bunã de acasã, care o capeþi aci numai rupenduþibuzunarele în restauraþiunile mai elegante înse nici aci nu póte avea nici odatã gustulu ºi dulceaþiace-o are la mama acasã.

Pe Tata lu serutu ºi îmbrãþioºezu fierbinte. Cumu îi mai merge, semi scrie Tiþia, pe careasemenea o serutu dulce alãturândui aci douã marce unguresci ºi unu plicu de 5 fr (?). Io ve voiu scrietuturoru dea rendulu ºi câtu mai iute numai nu me uitaþi nici pe mine, sciindu câtu de multu ºi cu doruaºteptu noutãþi de acasã.

Þi serutu mâna alu Dtale care Te iubesce ºi doresce Aurel

Viena 2 Dec. 1876


42.Despre situaþia ºcolarã a fratelui Iacob. Îl acuzã de lipsã de perseverenþã în studiu. A fost ºi bolnav,

motiv în plus sã fie în întârziere cu învãþãtura. Salutãri tatãlui ºi familiei, promite cã va scrie mai mult.

Viena 15/12 (1)876

Iubite Tatã!

Iacobu încã nu a depusu esamenulu, înse acum repetézã ºi studiézã aprigu – póte ºi pentruaceea, cãci n-are mai multu încãtrãu, fiindu io pre lengã elu, credu ºi speru dér ca încã în luna acésta,adicã încã înainte de serbãtori lu va depune cu succesu.

De înveþiatu, a înveþiatu elu biniºioru cu tóte aceste înse am trebuitu selu înfruntu asprupentru lipsa de energia ºi negrigia, tanda-manda boierescu, de care pare a fi fost predominatu întimpulu absenþiei mele. Iacobu are talentu ºi multe alte însuºiri bune, numai de s-ar desface cu totulude reaua însuºire ce a aduso de acasã, încetându de a mai fi mãmãligariu ºi devenindu mai seriosu maienergicu, mai esactu în tóte ale sale. La acésta speru alu aduce în scurtu timpu, décã me va asculta caºi la începutu cându venise aci. Timpulu în care fu bolnavu nu l-a potutu întrebuinþia pentru studiuaºia cum s-ar fi recerutu, de aceea întârdierea esamenului.

Ce mai faci iubite Tatã, cum Þi mai merge? Numai o singurã scrisóre am priimitu pânãastãzi de acasã. Io poþi se Þi închipuiesci avui acum la începutu órecare greutate a me orienta ºireculege earãºi în activitatea mea întreruptã de atâta timpu.

Din zi în zi înse devinu acum mai liberu regulându-mi affacerile ºi aºia voiu poté împlini ºipromissiunea ce Þi-am datu a Þi scrie mai adeseori ºi în usum (?) alu redacþiunei. Carulu dualisticu

50

Valer Rus


s-a înglodatu cu totulu în cestiunea bancei, încã pânã azi nu s-a aflatu nici unu espedente de alu scóteîntregu din nomolu. Împeratulu însuºi nu mai scie cumu se intervinã mai bine. Póte cã se va decideîncã pentru o curã radicalã. Scrieþimi Ve rogu cum Ve merge Serutu mâna scumpei mame serutu peTiþia. Alu Dtale cu tótã iubirea Aurel


43.Despre primul examen susþinut de fratele Iacob cu succes. Despre necesitatea ca Iacob sã

fie strunit mai dur. Îl acuzã pe fratele sãu de delãsare. Face comparaþie ºi cu fratele Traian, care de

asemenea nu este prea harnic la învãþãturã. Solicitã tatãlui o scrisoare de admonestare. Îngrijorat

pentru viitorul lui Iacob. Salutãri familiei.

N. B. Scrisórea acésta se o dai numaimamei se o cetéscã ºi décãvoiesci se-o cetéscã ºi décã voiesci ºi Tiþiei cãci póteînveþia cevaºi dintr-ensa

Viena 20/12 (1)876

Iubitulu meu Tatã!

În fine a depusu Iacobu esamenulu. Fiindu acestu esamenu celu dântâiu depusu în optimaformã din partea lui la facultate, trebuie se ne bucurãmu cã ia succesu în modu îndestulãtoriu.

Iacobu trebuiesce þienutu acum aspru în corda, pentru ca se intre în vagaºiulu regulatu ºiesactu alu studieloru sale cu-o zi mai înainte, cãci în timpulu bólei sale a neglesu ºi multe prelegeri,cari trebuiescu câtu mai curându prin deosebita diligenþia percurse aºia încâtu cându se vor reîncepeprelegerile întrerupte de feriile de douã septãmâni ale crãciunului, se fia à jour cu tóte.

Se înþielege cã nu mi este uºioru a isbuti cu Iacobu în direcþiunea susatinsã, alu deda la lucrurespective studiu assidu ºi esactu, la o împãrþire ºi întrebuinþiare înþieléptã a timpului. Bine cã mãascultã – dér cu tóte aceste este prea puþinu îngrigiatu, prea puþinu seriosu la studiu. Cu acésta nu voiusã dicu nicidecum cã e negligentu, dincontra esamenulu ce la depusu dovedesce cã a înveþiatu. Tóte leface înse cu o flegma periculósã, ca ºi cându ar voi se facã numai altora pe placu, nu sieºi spre folosu.Voiu se dicu cã are nesce apucãturi, basate multu puþinu póte ºi în temperamentulu seu, de „Bimpaºia“ de „cascã gura“ ºi „tanda manda“ braºiovenescu. De aci vine cã nu lu póte aduce nimicu într-oirritaþiune provocatóre de o resistenþia mai durabilã. Paie înfãcãrate sunt cele mai multe avânturi ce ºile ia. De aci prea puþina grige pentru studii, sum siguru cã nu va visa niciodatã cã a cãdiutu la esamenus. c. l. Tóte aceste adause facu, ca ºi în privinþia esistenþiei sale în viitoriu se légãnã în prea maresecuritate ºi face illusiuni mai multe decâtu le condiþiunézã juneþia sa.

Trebuie se me înþielegi! ªi noi am trecutu prin multe dande dastea. Io nu zicu cã Iacobu ep-unu drumu reu, dincontra elu se aflã pe drumulu celu mai bunu a se îndrepta – înse décã nu ne vasuccede alu face mai îngrigiatu de tóte câte lu atingu, mai seriosu ºi esactu în tótã activitatea sa – vasuferi tótã vieaþia sa de „lasame se te lasulu“ care pare cã ia intratu pânã în sânge. Uitaþive numai la

51



Traianu – ce neîngrigiatu era elu ºi este încã în parte faþia cu ocupaþiunile sale scolastice. Décã voiþisã iésã omu din elu fiþi drepþi dér câtu mai stricþi cu elu, nu-i ertaþi nimicu, bãgaþi grigia pentruîndeplinirea datoriei în elu, ambiþiunea se io sterniþi înse pentru Ddieu se nu mi lu faceþi de a dreptulugeneralu ºi metropolitu!

Înse me abatu dela ce am voitu. Am voitu se Te rogu se faci bine a contribui ºi Dta pentru dea pune în grigia viitoriului seu pe Iacobu. Scriei câteva ronduri admoniéziãlu ºi între altele descriei încâteva cuvinte situaþiunea financiarã de acasã ca fórte tristã, spunei cu pãrere de reu cã nu o selu maipoþi ajuta dela vérã încolo, cã viitoriulu lui va depinde apoi numai dela diliginþia ºi resultatelestudiului ect. Acéstã scrisóre trãmiteo îndatã, cãci sum siguru va avea effectulu seu bunu. Credu aºiacã secundândume Dta voiu face din Iacobu câtu mai curundu unu omu câtu mai îngrigiatu ºi maiesactu ºi diligentu în activitatea sa. Acuma este timpulu celu mai periculosu alu etãþii sale.

Astãzi am priimitu cu mare bucuria o scrisóre dela mama din care vedu cã sunteþi toþisenãtoºi. Te rogu iubite Tatã observã câtu numai se póte mai multu, unu modu alu vieþii mai comodu.Ceeace astãzi vinu a combate la Iacobu, aºiu dori se se realiseze în traiulu Dtale. Nimicu se nu Te maipótã tulbura în senãtate! Serutu mâna scumpei Mame ºi Te îmbrãþioºezu fierbinte.

Arhiva Mureºenilor, doc. 4.204, doc. 592, original, 4 file.

44.Despre o proiectatã vizitã la Bogen, în Tirol. Despre mutarea lui Iacob într-o altã locuinþã,

cu un nou coleg, Dionisie Steopoe din Nãsãud. Va rãmâne apropiat de fratele sãu, pe care îl

monitorizeazã. Solicitã sume de bani, pentru el ºi fratele sãu. Transmite salutãri familiei.

(25/1 77)17

Iubite ºi dorite Tatã!

Mâne séu poimâne plecu în Stiria séu Tirolu în affaceri, totodatã înse am intenþiune aîntrebuinþia buna ocasiune ce mi se oferã petrecându vreo trei septãmâni în pãrþile sudice ale Tiroluluiºi anume în Bogen, unde am ºi recomandaþiuni frumóse. Acéstã micã recreaþiune mi face bine ºi vacontribui la întãrirea senãtãþii mele.

În vederea unei absenþi mai îndelungate am abdisu cuartirulu meu de acuma, care ºi fãrã deaceea era prea scumpu. Iacobu se va muta la prima februariu a. c. la unu colegu alu seu anume DionisieSteopoe, din districtulu Naseudului, studinte fórte diliginte ºi cu prea bune moravuri. Acesta ºi-a fãcutuesamenele la timpu cu prea bunu succesu, e totu în annulu acela de studiu ca ºi Iacobu cu care e ºiamicu, prin urmare possede tóte calitãþile ce se receru dela unu consociu în studiu or locuinþia.

Io ºi în casu cându nu maºiu fi depãrtatu de aci, aºi fi consiliatu pe Iacobu a se muta lacolegulu seu, unde, fiindu doi, lu costã cuartirulu relativu fórte puþinu. Dér nu acésta e motivulu, ciîmpregiurarea, cã lui Iacobu îi trebuie ca ºi lui Traianu unulu care selu îmboldéscã la studiu, m-afãcutu sã consimtu ca Iacobu se locuiéscã de aci încolo cu acelu teneru diligentu de cãtrã care va finegreºitu ajutoratu multu la studiu prin unu împintenu continuu ºi esemplu bunu.

52

Valer Rus

17 Notã fãcutã ulterior originalului, cu o cernealã de altã culoare.


Numitulu teneru Steopoe care e cu vreo câþiva ani mai bãtrânu ca Iacobu mi-a ºi promisu cã vaface totu ce-i va sta în potinþia spre a lega pe Iacobu de studiu. Credu cã-i va fi cu atâtu mai uºioru, cucâtu Iacobu singuru e seriosu decîtu a numai perde nici o singura di care se n-o fi consacratu studiului.

În 1u februariu se va muta dér Iacobu. Adressa nouei sale locuinþie va fi: MargarethenStrasse Nr 56 Hinga, III Bock für 23. Nota bene locuinþia acésta e ºi mai aprópe de Politechnica.

Nu sciu dece nu-mi mai scrieþi câte cevaºile despre întemplãrile de acasã. Dorescu multu seaflu ce mai faceþi ºi ce mai diregeþi.

Avisaþiunea poºtalã cu 100 fl. o am priimitu. Aºteptamu se mi trãmiþi toþi 150 fl d-odatã,avendu lipsã de ei. Scrii cã trãmiþi pentru ambi; nu sciu décã ai înþielesu ºi lunariulu lui Iacobu pentrufebruariu. Mie trebuindumi paralele nu iam potutu da lui Iacobu mai multu de 10 fl a conto lunariuluipentru februariu, nu socotescu aci cheltuielile estraordinare ce cu plãcere le facu cându potu pentru elu.

Te rogu dér trãmite îndatã dupã priimirea acestei scrisori, celu multu pânã în 29 dimineaþiala 9 óre, fãrã avisaþiune poºtalã 40 fl la adressa lui Iacobu totu Schönlaterngasse Nr 13 ca pânã aci.Iacobu primindu apoi în 31 lunei curente, aceºti 40 fl se va muta în prima dupã cum am decisu. Terogu dér a nu întârdia trãmiterea aloru 40 fl ca se nu sufere din causa acésta.

Io o se ve scriu din Tirolu îndatã ce voiu poté. Fiþi odihniþi Ve rogu, în tótã privinþia. Io meaflu bine ºi am acum o bundã ºi mai mare ca aceea ce avuse bunãtatea a mi-o împrumuta VeruluLukas. Dorescu numai ca se aflu totu numai de bine d-acasã, Ddieu se Ve þienã pe toþi senãtoºi, Serutumâna scumpei mame, serutu dulce pe Tiþia, Lenuþa pe Traianu ºi pe Dta te îmbrãþioºézã cu sincerãiubire Aurel

Viena 25/1 (1)877

NB Complimente ºi salutãri tuturoru consângeniloru ºi amiciloru; salutãri îndeosebi DluiMãrgineanu. Aurel


45.Descrie peisajul din Gries, Austria, unde se aflã la odihnã. Aprecieri despre diferenþele ºi

asemãnãrile între Braºov ºi Austria. Salutãri familiei. Cere fraþilor sã ajute familia.

Gries 31/1 1877

Scumpã Mamã!

Credu cã Tata a priimitu la timpu scrisórea în care i-am comunicatu cãlãtoria mea în Stiria ºiTirolu. Acum me aflu în Südtirol într-unu satu romanticu numitu Gries, care formézã unu feliu desuburbiu alu cetãþii Bogen. Aci voiescu se petrecu vreo 2-3 septemâni décã nu mi se va urî înainte devreme. Clima este minunatã, avemu o temperaturã de primavérã ºi cându resare sórele este ca înBraºiovu în luna lui Maiu. Abia sositu aci ºi aºiediatu într-unu hotelu care este situatu fórte frumosuîn facia munþiloru – încã nu am potutu se me facu cunoscutu cu împregiurulu. Preste douã trei dile Þivoiu poté înse împãrtãºi mai multe ºi póte mai interessante despre vieaþia dáci.

53



Mie mi pare bine cã mi s-a datu occasiunea a me recrea puþinu. Aerulu d-aci mi va face fórtebine ºi póte încã se capetu cu timpulu buci ºi pulpi tirolese.

Altfeliu me aflu bine ºi regretu numai cã nu sum mai aprópe de ai mei, cãci ca acasã totuºinicãieri.

Laptele aci e fórte bunu pe lângã celu din Viena, înse n-are ce face pe lângã laptele debivoliþia din Braºiovu. Vieaþia în Bogen care 10 minute depãrtatã de Gries e viuã, cetate comercialã –locuitorii nemþi ºi italiani. Casele suntu înaltu zidite, stradele strîmte, cetatea pórtã caracterulu uneicetãþi din Italia. Împregiurimea e fórte romanticã ºi bine cultivatã. Înse despre aceste mai multe cuocasiunea venitóre.

Pe Iacobu l-am lãsatu în Viena senãtosu, elu astãdi sau mâine se mutã în locuinþia sa nouã cuunu collegu anume Steopoe unu bãiatu fórte de treabã ºi diligentu. Câtu despre partea acésta poteþi sefiþi dér pe deplinu îngrigiþi.

Ve rogu scrieþimi îndatã cum ve mai aflaþi? Ce mai faceþi, diregeþi? Cum vaþi petrecutu labalulu Reuniunei? Ect ect ect

Complimente Leliþiei Leni, lui Lukas, Mariþia, Boltres, Lenica, dl Salunþia ect ectÎmi pare bine cã Tiþia e diligentã ºi ajutã Tatii – aºia mi place, ca copii s-ajute pe pãrinþi pânã

cându potu. Serutare dulce dér Tiþii; Trajan cum se pórtã? Lu salutu.Serutã pe Tata îi voiu scrie câtu mai curându dorescu se Ve afle scrisórea acésta pe toþi în cea

mai deplinã senãtate.Alu Dtale cu iubire Aurel

Adressa mea e: N. N. Gries bei Bogen (Südtirol) „Gasthof Badl“.18


46.Se aflã în continuare în Gries, unde se simte bine. Exprimã dorul de familie. Îngrijorat pentru

starea sãnãtãþii tatãlui sãu, îºi exprimã regretul cã nu este aproape de familie pentru a putea ajuta.

Recomandã tatãlui sã se retragã de la conducerea ziarului, care contribuie la agravarea bolii. Cere

detalii despre situaþia de la Braºov. Nu poate scrie pentru „Gazetã“, fiind îndepãrtat de evenimentele

cotidiene. Despre vizita la un nobil local austriac. Consideraþii asupra caracterului locuitorilor din

Tirol. Dã informaþii despre fratele Iacob, rãmas la Viena. Transmite salutãri familiei.

14/2 7719

Iubite Tatã!

Eaccãme acum de douã septãmâni în Tirolulu sudicu în mediuloculu alpiloru romantici lafrontiera care desparte elementulu germanu de celu romanu. Am întrebuinþiatu ocasiunea ce mi s-adatu pentru o micã recreaþiune care simtu cã mi face fórte bine.

54

Valer Rus

18 Notã fãcutã perpendicular pe ultima filã.19 Notã fãcutã cu creionul, ulterior originalului.


Cea mai mare dorinþia a mea în momentulu de faþia ar fi se te am ºi pe Dta lengã mine sefacemu împreunã escursiuni sub ceriulu acesta linu, se ne spunemu unulu altuia speranþiele, temerilese ne mângâiamu unulu pe altulu ca antiertii (?) cându ni se aruncã în cale vreunulu din necazuriledileloru omenesci.

Nepotenduse împlini acéstã dorinþia, totulu ce mi remâne este bucuria ce o simtu sciindutesenãtosu, audindu cã ve merge tuturoru iubiþiloru mei câtu se póte de bine. Adeveratu cã Dta mimicºiorezi încâtva bucuria ce mi-a preparato scrisórea mamei, repetindu într-o notiþia fãcutã cucerusa în „Gazeta“, cã încã totu suferi.

Décã ar depinde dela mine iubite Tatã aºiu face ca zilele betrãneþieloru Dtale se fia cruþiateºi de cea mai micã umbrã de suferinþia! Dér vei conveni cu mine, cã din nenorocire, nu este nimicumai greu, ba aºiu dice mai impossibilu, decâtu da trãi fãrã suferinþia. Dta ai esperiatu acestu tristuadeveru alu vieþiei omenesci de diece ori mai multu ca mine – ºi eacca pentru ce ai avea de diece orimai multã causa decâtu mine, de a te cruþia, de a te recrea în senãtate, care ne este nouã tuturoru cari teiubimu ºi adorãmu atâtu de scumpã. De ceea ce te rogu dér dorite Tatã este de a face totu ce Þi stã înpotinþia pentru restabilirea deplinã a senãtãþii Dtale. Cunosci prea bine causele reului, nu pregeta aîntrebuinþia tóte mediulócele possibile spre alu delãtura. Nu numai odatã am revelatu acestu adeveruîmpreunã, cându aveam fericirea a fi lengã Dta. Vieaþia nu este, decâtu unu ºiru de sacrificii, de ce dérse ne tememu a sacrifica în folosulu senãtãþii – care este înseºi isvorulu ºi condiþiunea principalã avieþiei?

Credu cã me înþielegi destulu de bine ºi décã me scii cã petrecu aci câtva timpu derecreaþiune, nu vei vedé în acésta decâtu numai o micã staþiune de reculegere pe drumulu celu lungualu suferinþieloru vieþiei aceste deºierte. La Dta se schimbã înse situaþiunea în privinþia acésta, cãcimare parte a drumului care suie încã mi stã înainte. Dta ai parcurso deja ºi acum simþi trebuinþia derepausu dupã atâta sudóre ºi trudã.

Aci sosescu la întrebarea ce mio puseiu relativu la Gazeta. Trebuie se te retragi încetiºioru ºidela acésta – necesitatea unuia asemenea pasu am simþito ºi esprimato de multu cu toþii ºi acum ºi Dtao recunosci. Înnainte înse de a-Þi poté respunde la întrebãrile ce mi le puni, te rogu se mi facicunoscutu apriatu, de este adeveratu cã Dlu Bariþiu voiesce se trécã la Bucuresci ºi cându? Apoi terogu ami face cunoscutu décã voiesce D. Mãrgineanu a lua asupraºi redacþiunea sub condiþiunile cumle stabilisemu noi în conversaþiunile nóstre – ºi ce obstacole potu se se contrapunã acesteicombinaþiuni? Cu unu cuventu Te rogu ami scrie situaþiunea de faþia în care Te afli cu Gazeta, cudeamenuntulu ºi apoi nu voiu întârdia a mi da ºi pãrerea mea în privinþia acésta.

Décã te ostenesce a scrie însuþi mai multu, Te rogu dictézã soriórei Tiþia ºiîncunosciinþiendume câtu se póte de detaiatu despre starea presentã a lucruriloru. Totodatãîmpãrtãºiesce-mi ºi planurile Dtale proprie séu modalitãþile prin care credi a te poté desface mai lesnede Gazeta, ºi décã mai este óre necesitate ca se intervinu ºi io în persónã spre a Te ajutora ajungereaacestui scopu. Aºiu dori se te sciu cu o di mai înnainte descurcatu ºi scãpatu ºi de grigia Gazetei, cãcinu me îndoiescu cã acésta ar fi numai în interesulu celu mai bine înþielesu alu senãtãþii Dtale. Gazetesunt multe pe lume, ele apparu ºi disparu, placu ºi displacu, senãtatea omului înse este numai una ºinedespãrþitu de individu, celu mai scumpu tesauru alu acestuia!

Încã te mai rogu se mi scrii, décã ai fãcutu vr-unu pasu la judecãtoria pentru de a sili peEforia, de aþi recunósce dreptulu în privinþia aloru 3000 fl ºi cum stai cu acéstã cestiune?

55



Aºteptu se priimescu respunsulu doritu încã aci în Gries unde voiu petrece pânã la finea luifebruariu.

Me provoci se-Þi mai scriu ºi pentru Gazeta. O aºiu face bcurosu, pânã acum înse te asigurunu am potutu lipsindumi timpulu ºi disposiþiunea recerutã – d-aci þi-aºiu scrie, înse nu prea am ce,deórece trãimu în Tirolulu sudicu mai totu atâtu de departe de evenimentele dilei, ca Dvóstrã înBraºiovu.

Acolo aveþi acum crisa ministerialã – vedeavomu cumu se va mai descurca ºi aceea – nu neva aduce nici o combinaþiune în care nu vomu fi intratu ºi noi ca factoru naþiunalu în þiérã. Ghemuluse desnódã întraceea destulu de încetu pentru da perde patienþia – ºi credu cã în cele din urmã vatrebui se fia tãiatu.

În dilele trecute am visitatu pe celu mai avutu cavaleru alu Tirolului, fostu ministruconsiliariu intimu s. c. l. cãruia fui recomandatu din partea unui consiliariu de curte cu care sum binecunoscutu. Am fost priimitu cu cea mai mare amabilitate. Esc. Sa m-a invitatu se visitezu grãdinapalatului seu – cea mai frumósã în tot giurulu – ori cându voiu voi, dupã placu, s-a escusatu ca fiindusilitu a sta acasã din causa unei mici rãceli, nu-mi póte reîntórce îndatã visita s. c. l. Acum aºteptu înfiecare di sã vinã. Dupã acéstã formalitate, voiu fi negreºitu presentatu ºi familiei sale.

Altcum petrecerea mea constã mai multu din mici preumblãri în natura frumósã din giuru, lacari me însoþiesce din cându în cându unu baronu prussianu care petrece de unu anu aci – totu numaipentru recreare.

Vieaþia aci nu e nici eftinã dér nici prea scumpã – mâncãrile, mai cu sémã cãrnurile suntbune – ºi vinulu roºiu tirolesu, care se bea aci în generalu cu predilecþiune, este minunatu.

Timpulu este escelentu, primavera completã, acum începe se înverdiéscã ºi arborii.Tirolesii sunt ómeni veseli ºi plãcuþi în comerciu cu strãinii, în generalu strictu religioºi,

cum amu dice la noi, „ómenii lui Ddieu“, nu e mirare dér cã-i póte porta popii atâtu de lesne de nasu.Poporulu e bunu pretutindinea – numai cei care lu guvernézã se fia pãtrunºi de seriositatea ºi

responsabilitatea ce incumbã missiunei loru.Acum se trecu la Iacobu. Pe acesta l-am lãsatu în cea mai bunã ordine în Viena ºi dupã o

scrisóre ce am priimitu de la densulu judecându, credu cã studiézã ºi visitézã prelegerile regulatu. Deastã datã speru cã va depune esamenele la timpu ºi cu succesu bunu. Pentru câºtigarea unui stipendiunu am potutu face pânã acuma nici unu pasu – încã nu e timpulu – pânã la vérã, atunci ne vomu daîmpreunã silinþia de ai poté procura unu ajutoriu, ceeace credu cã va fi possibilu. Dta, ivinduse vreoocasiune în privinþia acésta, nu me îndoiescu cã o vei întrebuinþia destulu de bine.

Ce noutãþi mai aveþi dela Bucuresci? Ce face Lenica, Groza ºi Traianu alu loru? Cum lemerge nepoþieiloru ºi Elisei? Ve rogu scrieþi-mi despre aceºtia.

În fine te rogu împãrtãºiesce lui Nenea Costi sincerele mele salutãri, asemenea serutãrilemele soriórei Tiþia ºi veriºórei Catinca, complimentei mãtuºicei Iuliana …

Serutu mâna Mamei, pe Traianu lu salutu ºi sum alu Dtale cu fierbinte îmbrãþioºiaredevotatu ºi ascultãtoriu Aurel

Gries bei Bozen (sic) 14/2 (1)877


56

Valer Rus


47.Se aflã în continuare la Gries. Îºi exprimã poziþia în chestiunea solicitãrii familiei de a se

reîntoarce la Braºov pentru preluarea afacerilor. Nu este de acord. Recunoaºte îndreptãþirea

solicitãrii, dar nu este în concordanþã cu viziunea proprie asupra evoluþiei sale ulterioare. Oferã în

schimb posibilitatea unui dialog direct prin efectuarea unei vizite la Braºov, în urma cãreia eventual

sã lichideze implicarea familiei în realizarea ziarului. Situaþia îl neliniºteºte, rãmânerea sa la Braºov

nu ar duce la rezolvarea problemelor de fond.

Gries 28/3 (1)877

Iubite Tatã, iubitã Mamã!

Me grãbescu a Ve respunde la scrisórea din 23 l. c. Înainte de tóte înse trebuie se Ve spunucã m-am întristatu multu înþielegându cã Tata în locu se se mai întrãmeze slãbesce din ce în ce dinpoteri. De o sutã de ori am disu ºi io ºi toþi câþi îi voiescu binele, cã trebuie sã se lase de corecturã ºi sese recreeze în sensulu adeveratu alu cuventului.

Precumu vedu înse Tata mai cu sémã ar dori ca se intru io în locui, se iau redacþiunea ect, cuunu cuventu se me decidu a merge ºi a me aºedia în Braºiovu. Mi scrieþi de prenumeranþi, de fondu,de venitu s. c. l. ºi me provocaþi a me resolvi la unu feliu. Tata me provócã directe sei scriu cânduvoiescu a merge, ca se iau sarcinele sale asuprã-mi.

Tóte câte mi le spuneþi nu mi sunt noua, afarã póte de împregiurarea ca acum sunt cu 100prenumeranþi mai multu. Aceºtia înse sciþi prea bine cã vinu, ºi de multe ori se ºi ducu totu atâtu deiute cum au venitu.

Recunoscu cã aveþi multã dreptate a pretinde dela mine ca se mergu lengã Dvóstre, se ve fiuîntru ajutoriu la tóte ºi contra tuturoru releloru influinþie din afarã – vedu ºi simtu prea bine greutateaîn care se aflã Tata ne mai potendu conduce affacerile sale ca pânã aci, înse cu tóte aceste, cu tóte cãînsuºi portu cea mai mare dorinþia în peptumi de-a Ve poté face pe placu ºi de a Ve fi mâna dreaptã înaceste împregiurãri – nu potu nici decum se me decidu acum de buna voia a priimi oferta ce mi faceþi,nu potu se Ve promitu nici cu cea mai micã siguranþia cã voiu merge la Braºiovu în gândulu de a luaredactarea foiei asuprãmi ºi a remâne braºioveanu, remãnendu totu pre lengã Dvóstre.

Cunósceþi prea bine causele din cari nu m-am potutu decide pânã acum la ceea ce pretindeþidela mine, condiþiunile nu s-au schimbatu, ele sunt totu acele de astã tómnã. Décã le-aºiu fi aflatu defavorabile pentru mine ºi pentru viitoriulu familiei aºiu fi remasu acolo ºi nu aºiu fi luatu câmpii, cumdice mama, în mediu de iérnã.

În fine credu cã nici senãtatea mea nu ar concede se redactezu timpu mai îndelungatu subnesce împregiurãri atâtu de nefavoritóre o foia cum e Gazeta, ne mai vorbindu de o miia ºi unagreutãþi ce mi s-ar contrapune. Décã m-aºiu ºi decide a lua asuprãmi redactarea pe scurtu timpu, nuaºiu avé altu resultatu, decâtu póte numai o pierdere de timpu, fãrã nici unu acuivalentu în bani seu înalte folóse. Înse lãsãmu aceste, le-amu vorbitu destulu împreunã – mi pare reu numai cã Tata nu mi-arespunsu la întrebãrile ce i le-amu fostu pusu în scrisórea mea ultima din februarie.

Repetu ce am disu atunci, cã décã recere necesitatea sum gata în fiecare momentu a mergepe vreo 3-4 septemâni la Braºiovu spre a fi întru ajutoriu Tati la descurcare. Aºia dér décã doriþi potuse me repedu dupã pasci pânã la Braºiovu se vedemu a pune odatã capetu ºi chinului cu Gazeta, de

57



care se aflã Tata încã atâtu de multu derangiatu. Câtu despre mine cum dicu nu potu promite nimicusiguru, în casu cându aºiu afla acum mai bune condiþiuni, póte maºi mai poté resolvi pânã înse nu sumsiguru d-aceste mi e preste potinþia a me decide.

Décã dér sunteþi înþieleºi cu aceea ca se mai facu o sãritura la Braºiovu spre a reguladefinitivu causa cu Gazeta ºi altele necessare, înse fãrã tãndãlealã, atunci scrieþimi îndatã fãrãamenare încã la adresa de pânã aci Gries s. c. l. Décã este grabã telegrafaþimi îndatã, décã nu scrieþi. Iovoiescu se mai stau paci vreo 10 dile celu puþinu; cam pe la 20 séu 25 Aprilie potu se plecu laBraºiovu. Aºiadér pe la finea lui Aprilie potemu se ne întâlnimu earãºi ºi se ne chiarificamudefinitivu, décã înse ar recere necessitatea ca se fiu ºi mai iute acolo, avisaþime. Pe vreo câteva dilevoiescu se me departezu d-aci cãtrã graniþia Italiei aºiadér nu întârdiaþi a mi face cunoscutã pãrereaDvóstre.

Aci v-am spusu totu ce am potutu, sinceru. Aºiu minþi décã aºiu dice cã sum în stare a medecide la momentu acum definitivu, dér aºiu face ºi mai reu décã v-aºi face speranþie fãrã nici o bazã.Sum gata a me supune la totu ce mi póte dicta raþiunea ºi datoria ce-o am faþia de pãrinþi – înse tocmaiacéstã datoria, acea raþiune me opresce acum a lua decisiunea la care m-aþi provocatu – cãci numaiprea lesne m-aºiu poté cãi cã am luato. Scrisórea Dvóstre mi-a causatu, adeveru ve spunu, mareneodihna, de aceea Ve rogu a-mi comunica îndatã pãrerea Dvóstre. Io sum gata a Ve visita earãºi,înse numai ca se facemu odatã finitu cu acea cestiune a foiei. Vã îmbrãþioºiézã fierbinte pe toþi aluDvóstre Aurel

NB. Pe Tata lu rogu se me aviseze neamenatu despre tóte decisiunile ce le va lua. D.Mãrgineanu a promisu (dupãcum mi-a scrisu Tata) cã-mi va scrie înse nu mi-a scrisu pânã acum.


58

Valer Rus


Constantin BÃJENARU

CONTRIBUÞII REFERITOARE LA ACTIVITATEA POLITICÃA LUI ION CODRU-DRÃGUªANU (1818-1884)

Deºi nu s-a aflat printre marii corifei ai luptei politice naþionale din Transilvania secoluluial XIX-lea, personalitatea lui Ion Codru-Drãguºanu a fost una complexã, manifestatã în cele maiimportante domenii ale fiinþei românilor ardeleni – culturã, ºcoalã ºi, nu în ultimul rând, politicã.Din acest motiv, considerãm cã este necesarã o reparaþie, chiar dacã nu completã, adusãpersoanei sale, I. Codru-Drãguºanu fiind cunoscut mai ales ca autor al ciclului de cãlãtorii„Peregrinul transilvan“.

Ion Codrea s-a nãscut în satul fãgãrãºean Drãguº, la 9/21 mai 1818, într-o familie degrãniceri din tatã în fiu.1 A urmat cursurile ºcolii primare din sat, dupã care s-a înscris la ºcoalamilitarã grãnicereascã din Viºtea de Jos, pentru a continua tradiþia familiei sale. Însã, în iunie 1835,nemulþumit de cariera ce-i fusese sortitã de la naºtere, Codru-Drãguºanu se hotãrãºte sã-ºi încercenorocul ºi trece clandestin munþii, în Þara Româneascã, cu scopul de „a cerca rotundul lumii“. Aici,timp de cinci ani, practicã mai multe meserii, ca angajat al unor importante familii boiereºti. Din anul1840 începe „peregrinarea“ sa prin mai multe þãri europene, realizatã atât pe cont propriu, cât ºi prinslujbele avute la diverºi boieri munteni sau prinþi ruºi.

În august 1845, dupã un scurt popas în satul sãu natal, revine în Þara Româneascã, undeimediat aderã la programul Partidei Naþionale. Practicã din nou mai multe meserii, pentru ca în anul1847 sã-i fie încredinþat un post de învãþãtor la Ploieºti, unde îl surprinde ºi debutul Revoluþiei de la1848.

În timpul revoluþiei îndeplineºte sarcina de comisar de propagandã în judeþul Prahova. Dinlucrarea sa „Peregrinul transilvan“ ne putem da seama care au fost idealurile politice care l-au animatpe I. Codru-Drãguºanu în aceste momente revoluþionare. Astfel, reiese cã era unul dintre adepþiitransformãrilor lente, dar necesare, fiind total nemulþumit de organizarea „rea“ a þãrii ºi revoltat demodul în care categoriile privilegiate conduceau þara. Din aceastã cauzã, el nu se va adresa niciodatãmaselor cu îndemnul direct de a-ºi realiza singure idealul politic ºi social.

Contactul pe care îl avusese cu climatul politic ºi social din þãrile vizitate ºi cunoaºtereaprofundã a slãbiciunilor de organizare a societãþii din Þara Româneascã l-au determinat peI. Codru-Drãguºanu sã formuleze câteva teze progresiste: „Adevãrata naþiune e nu mai acolo undepoporul e bine reprezentat prin guberniul sãu, e acolo unde toate simþirile, toate puterile ºi toatelucrãrile þinteazã spre unul ºi acelaºi scop, vaza ºi reputaþiunea, respectul ºi gloria poporului în afarã,bunãstarea ºi mulþumirea fiecãrei clase, fiecãrui individ înãuntru“2. În continuare, acesta vorbeºte ºidespre cum n-ar trebui sã fie un guvern naþional: „Apoi cine poate oare realiza toate acestea decât unguvern popular-naþional, în toatã firea vorbei? Un guvern care nu e pãtruns de datorinþele sale înaceastã direcþiune, sau, fiind, le neglege (neglijeazã), sau, ºi dacã nu le neglege cu totul, nu-ºi încordãtoate puterile în lupta pentru asemenea scopuri, unul ca acela nu e naþiunal, pentru cã, din actele sale,aratã cum cã nu-l doare de naþiunea ce conduce ºi reprezintã“3. Observãm, aºadar, cã Drãguºanu era

59

Þara Bârsei

1 Localitatea Drãguº se afla pe raza Regimentului I românesc de graniþã, cu sediul la Orlat.2 Ion Codru-Drãguºanu, Peregrinul transilvan, Bucureºti, E.S.P.L.A., 1956, p. 253.3 Ibidem.


un adept ºi un admirator al republicii ºi al instituþiilor democratice. Însã, în acea vreme, acestea nuerau pentru el decât ceva abstract: „Democraþia e numai idealul spre care tindem. Democraþia e ospaimã pentru cei ferici ai timpului, cãci ea presupune, ba chiar impune moravuri pure, egalitatecivilã, politicã ºi socialã pentru toþi“4.

Înarmat cu aceste idei progresiste, tânãrul Ion Codrea, cum se numea atunci, a participatactiv la pregãtirea revoluþiei în judeþul Prahova, organizând ºi conducând un club revoluþionar înªcoala Naþionalã de la Ploieºti. Membrilor acestui club li s-a adresat direct prin conferinþe ºi a difuzatîn mase ideile revoluþionare ce-l animau.

Pentru aceastã activitate, generalul rus Lueders cerea, la 13 septembrie 1848, pedepsirea luiDrãguºanu. În acest scop, „Departamentul credinþei“ a trimis cãtre Cãimãcãmie o hotãrâre în care sesolicita scoaterea din învãþãmânt a profesorilor ardeleni participanþi la revoluþie ºi înlocuirea lor cuprofesori pãmânteni. Hotãrârea suspendãrii avea ca argument faptul cã „s-au abãtut din datorie culuare de parte la cauza revoluþiei, întrebuinþând propaganda“5. Printre aceºti profesori se afla,evident, ºi I. Codru-Drãguºanu. De altfel, la 27 septembrie, se întocmesc liste de revoluþionari aºa-zisprimejdioºi, pe lista nr. 1, la punctul 7, figurând ºi „Ioan Codrea din Ploieºti, profesor, cãsãtorit cu opãmânteancã“6. În dreptul numelui era trecut ca fiind fugit – afirmaþie realã, deoarece acesta serefugiase în Transilvania, de teama consecinþelor participãrii sale la revoluþie.

În Transilvania, revoluþia era în plinã desfãºurare, în aceastã perioadã acþiunile românilorîndreptându-se împotriva autoritãþilor administrative, în majoritate maghiare. Astfel, la 25 octombrie1848, toþi funcþionarii maghiari au fost siliþi sã demisioneze ºi Comitetul Naþiunii Române de la Sibiua cerut sã se organizeze alegeri pentru stabilirea componenþei noilor organisme administrativeprovizorii. ªi la Fãgãraº au loc alegeri, la 12 noiembrie, sub supravegherea lui A. T. Laurian, GeorgeBariþiu, Ioan Bran º.a., în urma cãrora, ca asesor (funcþionar) al districtului Fãgãraº, a fost ales ºi IonCodru-Drãguºanu, alãturi de Aron Pumnu, Ioan Puºcariu º.a.7 În acelaºi timp, Drãguºanu aîndeplinit, pe lângã Comitetul Naþiunii Române din Sibiu, împreunã cu alþi fruntaºi ardeleni, o seriede acþiuni revoluþionare, iar ca purtãtor al ideilor revoluþionare din Þara Româneascã a stabilit unelelegãturi între revoluþionarii munteni ºi cei ardeleni.

La sfârºitul anului 1848, în Transilvania a pãtruns armata maghiarã, condusã de generalulpolonez Józef Bem, iar în martie 1849 aceasta a ocupat Fãgãraºul. Ca urmare, administraþiaromâneascã de aici se dizolvã ºi o serie de conducãtori, printre care ºi I. Codru-Drãguºanu, serefugiazã în Þara Româneascã, de teama represiunii „tribunalelor de sânge“ maghiare.

Nici aici nu are liniºte, pentru cã în iunie 1849 Departamentul Dinlãuntru cere sã fie arestaþitoþi ardelenii refugiaþi în þarã. Deºi nu s-a depus prea mult zel pentru arestarea lui, Drãguºanu a fosttotuºi interogat ºi acuzat cã „a sãvârºit cele mai înflãcãrate fapte de turburare“, fãcând propagandã, ºicã a organizat un club revoluþionar în ªcoala Naþionalã, unde, „urcându-se pe catedrã“, a rostit„cuvinte de mare turburare ºi fapte calomniatoare pentru proprietarii ºi notabilii þãrii“8.

Ca un ecou al revoluþiei trebuie considerat articolul Adio la anul 1848, semnat I. Ge. (IoaneGermaniu, nume mai rar folosit de Drãguºanu – n.n.), publicat în „Foaie pentru minte, inimã ºi

60

Constantin Bãjenaru

4 Ibidem.5 Apud Romul Munteanu, Prefaþã la I. Codru-Drãguºanu, op. cit., p. 12.6 Ion Codru-Drãguºanu, op. cit., ediþia a V-a, Bucureºti, Ed. Sport-Turism, 1980, p. 21.7 Ioan Mândrea, Revoluþia de la 1848 din Transilvania. Aspecte instituþional-organizatorice, în „Revista de istorie“,

Bucureºti, Tom 31, nr. 5, 1978, p. 856.8 Gheorghe Pârnuþã, Învãþãtori ºi profesori în revoluþia de la 1848, Bucureºti, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, 1976, p. 141.


literaturã“ de la Braºov. Deºi în acel moment se manifesta un declin al revoluþiei, I. Codru-Drãguºanuîºi exprima încrederea într-o viitoare revoluþie generalã, care trebuia sã cuprindã întreaga lume:„Veacul al XIX-lea este mare! este de foc! se pare cã întrînsul lumina ideii ajunge la culmea ei. Dreptulpopoarelor s-a dat pe faþã. Prinþipiul libertãþii înainteazã falnic. Popoarele din Europa întreagã au gustatdin pomul cunoºtinþei binelui ºi a rãului; ºi fiindcã simt ºi pot, lupta lor va fi înfricoºatã precum vedeþi ºiizbânda probabilã sã nãdãjduim cu încredinþare … Pãrinþii noºtri au vãzut revoluþia Franþei – steaualumii, noi vãzurãm în anul 1848 pe a Europei. Dumnezeu e bun! Fiii noºtri vor vedea poate pe a lumiiîntregi; ºi nu este imposibil ca generaþia de mai încolo sã vazã popoarele libere“9.

Dupã restabilirea vechii situaþii în Transilvania, I. Codru-Drãguºanu se întoarce la Fãgãraº,unde ocupã un post modest de „comisar de subcercuri“ în Ucea de Jos, iar mai apoi unul ºi maineînsemnat în localitatea ªercaia. Nu cunoaºtem ce a fãcut pânã în anul 1860, însã suntem convinºi cãnu a renunþat la ideile sale democratice, pe care, de altfel, le va promova pânã la sfârºitul vieþii.

La 20 octombrie 1860, în chiar ziua în care, printr-o diplomã împãrãteascã, era restabilitãautonomia principatului Transilvaniei, þine un discurs, în calitate de inspector ºcolar, în localitateaCincu Mare, în care explicã ce urmãri pozitive poate avea abolirea absolutismului: „De aici înainte,încrederea ºi speranþa îºi iau zborul asupra tuturor dorinþelor noastre ºi, dacã ºi noi, românii, dacãtoate naþiile conlocuitoare vor proceda cu aceeaºi inimã curatã, de umanitate ºi patriotism, laconstituirea viitoare a societãþii noastre politice ºi publice, în scurt timp vom fi în stare a uitanecazurile, suferinþele ºi amarul trecutului“10.

I. Codru-Drãguºanu s-a implicat activ ºi în acþiunea de înfiinþare a ASTRA, aflându-seprintre cei 176 intelectuali români semnatari ai petiþiei adresate guvernatorului Transilvaniei, la 10mai 1860, prin care se cerea aprobarea înfiinþãrii unei societãþi culturale româneºti. Obþinându-seacceptul, la 9/21 martie 1861, a fost convocatã o adunare a românilor, în cadrul cãreia au fostprezentate patru proiecte de statut al acestei societãþi. Adunarea a ales o comisie de 16 persoane, caretrebuia sã analizeze proiectele înaintate ºi sã-l aleagã pe cel mai bun. În cadrul acestei comisii a fostcooptat ºi Drãguºanu, care a luat parte la aprinsele discuþii referitoare la denumirea societãþii11; deasemenea, a fost ºi unul dintre membrii fondatori ai Asociaþiunii.

În perioada 1/13-4/16 ianuarie 1861, la Sibiu, avuseserã loc lucrãrile Conferinþei naþionale aromânilor ardeleni, prin care aceºtia sperau cã vor putea avea un cuvânt de spus în privinþa viitoruluiTransilvaniei. Printre cei 150 de participanþi s-a aflat ºi I. Codru-Drãguºanu12, care, în timpuldezbaterilor, ºi-a dat deplinul acord pentru înaintarea a douã petiþii cãtre împãrat, semnate de toþidelegaþii, prin care sã se cearã luarea în discuþie a poziþiei constituþionale a românilor ºi a celor douãBiserici ale lor, respingerea încorporãrii Transilvaniei la Ungaria o datã pentru totdeauna, anularealegislaþiei discriminatorii în privinþa românilor, numirea românilor în poziþii de rãspundere înCancelaria aulicã a Transilvaniei º.a.

În acelaºi an are loc procesul de reorganizare a districtului Fãgãraº, care a reprezentat unuldin momentele importante ale luptei naþionale a românilor fãgãrãºeni. Evenimentul a avut loc în16-17 aprilie 1861, ºedinþele þinându-se în câmp liber, cu participarea a 6000 de oameni. Printre

61

Contribuþii referitoare la activitatea politicã a lui Ion Codru-Drãguºanu

9 Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã, Braºov, nr. 5, 1849, p. 1.10 Kodre Gherman Ioane, Cuvântul pronunþat cu ocazia sânþirii ºcoalei gr.-or. în oraºul Cincu-Mare, la 20 octombrie 1860,

în „Telegraful Român“, nr. 46, 1860, p. 342.11 Vasile Netea, Lupta românilor din Transilvania pentru libertatea naþionalã (1848-1881), Bucureºti, Ed. ªtiinþificã, 1974,

p. 264; vezi ºi T. V. Pãcãþian, Cartea de Aur, Sibiu, 1902, vol. II, p. 648.12 Teodor V. Pãcãþian, op. cit., p. 557.


conducãtori s-a aflat ºi Ion Codru-Drãguºanu, care a militat cu toate forþele sale pentru impunerealimbii române ca limbã oficialã a acestui district majoritar românesc.

Însã, în urma plângerilor înaintate de autoritãþile maghiare, Guberniul anuleazã nouaorganizare districtualã ºi impune þinerea unei alte adunãri, sub supravegherea unui delegat gubernial.Aceasta are loc la 13 mai, într-un cadru mai restrâns, însã se soldeazã cu aceleaºi rezultate: declararealimbii române ca limbã oficialã a districtului ºi formarea unui comitet districtual ce avea încomponenþã 70 români ºi 30 neromâni.13 Luând cuvântul, I. Codru-Drãguºanu a tranºat fermproblema limbii române: „Amploaiaþii (funcþionarii) maghiari nu pot avea altã limbã oficioasã decâtnumai pe cea a districtului, adecã pe cea românã“14.

Guvernul n-a voit sã confirme noile hotãrâri ale adunãrii, acest refuz determinându-i pefãgãrãºeni sã organizeze o alta, pentru ziua de 18 iulie 1861. Acum se înainteazã propunerea de a fitrimisã o delegaþie la împãrat, pentru a-i cere aprobarea hotãrârilor luate la 16 aprilie ºi 13 mai, înprivinþa limbii ºi a administraþiei româneºti. Unul dintre redactorii acestei petiþii a fost IonCodru-Drãguºanu, acesta fãcând parte ºi din delegaþia trimisã la Viena spre a înmâna petiþia. Cu totefortul depus de delegaþia fãgãrãºeanã, nu s-au obþinut din partea împãratului decât promisiuni:„Lucrul acesta îmi este cu totul necunoscut; dar voiu da ordin sã mi se presenteze actele ºi apoi voiudecide în causa d-voastrã conform dreptãþii“15.

Apogeul carierei politice a lui Drãguºanu a fost atins în anul 1863, când, la 1 iulie, s-adeschis prima Dietã majoritar româneascã a Transilvaniei. Deºi era vicecãpitan al districtuluiFãgãraº, acesta candideazã ºi este ales ca deputat în districtul Haþegului. În cadrul ºedinþelor Dietei,nu-l gãsim ca orator decât o singurã datã, însã credem cã alta a fost prestaþia sa în cadrul comisiilor alcãror membru a fost. În ºedinþa a 8-a a fost cooptat, cu cel mai mare numãr de voturi – 78, în Comisiaînsãrcinatã cu autentificarea notelor stenografice ale Dietei, pentru ca mai târziu sã fie ales înComisia specialã pentru studierea proiectului de lege referitor la înfiinþarea Tribunalului Suprem.

La 24 septembrie 1863 (ºedinþa a 32-a), ca membru al celui de-al optulea departament alDietei, a participat la furtunoasele dezbateri ocazionate de propunerea ca limba românã sã fieîntrebuinþatã, alãturi de maghiarã ºi germanã, în problemele publice ºi politice ale Transilvaniei.Folosind acest prilej, Drãguºanu ia cuvântul, demonstrând din plin calitãþile sale de politician, patriotºi bun cunoscãtor al situaþiei din Transilvania. Dupã ce afirmã cu tãrie cã este în asentimentul sãufolosirea limbii române în administraþie, se angajeazã în demonstrarea necesitãþii aplicãrii acesteidorinþe: „Limba noastrã încã are mari preeminenþe ºi drepturi de echitate. Limba noastrã este limbãvie pentru douã pãrþi din trei a locuitorilor Transilvaniei, ºi ceilalþi o vorbesc biniºor, aºa cum seînvaþã pe uliþã ºi târg … Oare pentru ce nu ne-am putea declara pentru limba românã? Pentru cã netemem, ca nu cumva stafia, fantasma, ori cum îi zise domnul Bariþiu în zilele trecute,dacoromanismul, sã cuprindã cu fricã ºi cu cutremur naþiunile surori conlocuitoare, pe iubiþii noºtriSaºi ºi Maghiari.

Însã las toate acestea la o parte. Eu vãd numai un mic inconvenient în limba noastrã. Acestinconvenient este cã noi nu suntem în principatele unite române, ci în Transilvania … “16. Aceste

62


13 Simion Retegan, Lupta naþionalã a românilor în jurisdicþiile Transilvaniei în anul 1861, în „Anuarul Institutului de IstorieCluj“, Cluj-Napoca, Tom XIII, 1970, p.179-180; vezi ºi Vasile Netea, op. cit., p. 177-178.

14 Gazeta Transilvaniei, Braºov, XXIV, nr. 40, 1861, p. 173.15 T. V. Pãcãþian, op. cit., p. 557.16 Diariu stenografic alu dietei transilvane conchiamate la Sibiiu pre 1 Iuliu 1863 prin rescriptu prea înnaltu, Sibiu, 1863,

p. 434-435; vezi ºi T. V. Pãcãþian, op. cit., vol. III, p. 341.


cuvinte au stârnit numeroase nemulþumiri în rândurile deputaþilor saºi ºi maghiari, care s-aumanifestat zgomotos la adresa sa.

Închiderea lucrãrilor Dietei, în 1864, a însemnat ºi sfârºitul activitãþii politice a lui IonCodru-Drãguºanu la nivel înalt, din acest moment el activând numai la nivelul administraþieidistrictului Fãgãraº, însã folosind aceleaºi idei care l-au animat dintotdeauna. Astfel, în noiembrie1865, cu ocazia alegerilor dietale, îl gãsim implicat în scandalul voturilor alegãtorilor fãgãrãºeni. Cese întâmplase? O parte a electoratului românesc fusese amãgitã de candidaþii unguri cu tot felul depromisiuni, spre a fi votaþi în detrimentul candidaþilor români. Drãguºanu ia atitudine în favoareacelor pãcãliþi, scuzându-i pe motiv cã intelectualitatea românã din Fãgãraº nu a pregãtit îndeajuns debine alegerile, lãsând teren deschis confuziilor.17

ªi în 1867 ia atitudine, de data aceasta împotriva dualismului austro-ungar, fiind unul dintreredactorii ºi semnatarii memoriului trimis de fãgãrãºeni împãratului, prin care aceºtia cereau„restatornicirea constituþiei Transilvaniei“, pe baza diplomei din 20 octombrie 1860, ºi reconvocareaunei diete democratice a þãrii. Tot împotriva dualismului se pronunþã ºi în anul 1868, cu ocaziareluãrii discuþiilor asupra proiectului introducerii limbii române în administraþie. La remarcaoficialilor maghiari din Comitetul districtual, cum cã acest proiect trebuie trimis Dietei spre aprobare,Drãguºanu le-a replicat tãios: „Proiectul nu se poate trãmite la D(ieta) u(ngarã), cãci nu(re)cunoaºtem unirea“18.

Un episod important al activitãþii politice a lui I. Codru-Drãguºanu s-a consumat în anul1869, ocazionat de alegerile deputaþilor pentru ciclul parlamentar 1869-1872. În acel moment semanifestau puternic disensiunile dintre conducãtorii politici ai românilor în privinþa adoptãrii tacticiipolitice – activism sau pasivism? În aceastã problemã, fãgãrãºenii au manifestat de la începutserioase rezerve faþã de ideea activismului, ceea ce i-a nemulþumit pe maghiarii din Comitetuldistrictual. Pentru a-i determina pe români sã fie favorabili participãrii la alegeri, aceºtia au adoptat,în ianuarie 1869, un „vot separat“, care reprezenta, în fapt, o reclamaþie penibilã la adresa lui IonCodru-Drãguºanu ºi a celorlalþi fruntaºi fãgãrãºeni, care sunt etichetaþi drept aþâþãtori la revoltãpopularã împotriva constituþiei ºi a legilor dualiste.19

Situaþia a fost tergiversatã pânã în martie, când, în adunarea districtualã, românii au atacatlegile maghiare, însã au acceptat sã participe la alcãtuirea Comitetului electoral local, care urma sãpregãteascã alegerile dietale. Cu aceastã ocazie, Drãguºanu a þinut sã precizeze cã românii ºi-au datacceptul numai din silã ºi nu din convingere. Apoi le vorbeºte fãgãrãºenilor, îndemnându-i sã urmezeîntru totul programul Partidului Naþional Român ºi rugându-i sã nu-ºi „vândã“ voturile candidaþilorunguri.

Ion Codru-Drãguºanu s-a dovedit a fi intransigent ºi în anii urmãtori, cum s-a întâmplat în1871, când a îndemnat Comitetul districtual sã se împotriveascã în toate modurile acþiunii demaghiarizare promovate de guvern, atitudine care a dat mult de furcã ºi a iritat în mai multe rânduriMinisterul de Interne maghiar.

La iniþiativa Clubului Naþional Român din Fãgãraº, în 5-6 mai 1872, s-a întrunit la SibiuConferinþa naþionalã a Partidului Naþional Român, care urma sã stabileascã linia politicã a românilorardeleni. Cu aceastã ocazie, Drãguºanu s-a dovedit a fi unul dintre fervenþii apãrãtori ai activismului

63

Contribuþii referitoare la activitatea politicã a lui Ion Codru-Drãguºanu

17 Gazeta Transilvaniei, Braºov, nr. 99, 1865, p. 403-404.18 George Bariþ ºi contemporanii, Bucureºti, Ed. Minerva, 1976, vol. III, p. 242.19 Ibidem, p. 254.


politic, votând în consecinþã. Deoarece a învins aceastã linie politicã, în cadrul Conferinþei a fostluatã hotãrârea înfiinþãrii unui Comitet pentru întocmirea declaraþiei de activism politic, în care a fostcooptat ºi fruntaºul fãgãrãºean.20

Printre ultimele sale acþiuni politice se numãrã cea din anul 1873, legatã de aºa-numitul„proces al fãgãrãºenilor“. În 7 iulie a avut loc ºedinþa Consiliului Municipal Fãgãraº, în cadrul cãreiatrebuia sã fie aprobatã instalarea noului cãpitan suprem, Boer Kalman. În calitate de vicecãpitan, IonCodru-Drãguºanu a prezidat ºedinþa, care a fost una foarte agitatã datoritã nefolosirii limbii româneca limbã oficialã.21 Acest incident a declanºat protestul majoritãþii membrilor români, care au pãrãsitºedinþa. În urma acestei acþiuni, câtorva conducãtori români li s-a intentat proces de cãtre guvern, uniidintre ei fiind chiar încarceraþi. De teama altor represalii, ceilalþi fruntaºi au fugit în România.I. Codru-Drãguºanu, în calitatea sa oficialã de vicecãpitan, nu a fost implicat, însã a luat denenumãrate ori apãrarea celor acuzaþi.

În ultimii ani ai vieþii, începând cu 1880, acesta s-a mutat la Sibiu, unde a îndeplinit funcþiade secretar al Comitetului averilor grãnicereºti. Aici s-a ºi stins din viaþã, la 26 octombrie 1884, celcare a fost una dintre personalitãþile marcante pe care le-a dat Þara Fãgãraºului în secolul al XIX-leaºi poate cea mai emblematicã dintre ele. Prin activitatea sa, pusã în slujba naþiunii române, fãrã sã deaniciodatã înapoi, ºi prin fermitatea cu care ºi-a apãrat ideile de-a lungul întregii vieþi, IonCodru-Drãguºanu ºi-a câºtigat respectul cuvenit atât din partea adversarilor politici maghiari, cât ºidin cea a marilor personalitãþi româneºti (George Bariþiu, August Treboniu Laurian, Ioan Raþiu º.a.).În anul 1910, Nicolae Iorga scria: „Viaþa sa întreagã fusese îndreptatã dupã ideile pe care le trezise însufletul sãu de tânãr civilizaþia apuseanã cunoscutã în toatã întregimea ºi valoarea ei, idealã ºipracticã“22.

64


20 T. V. Pãcãþian, op. cit., Sibiu, 1910, vol. VI, p. 15-16.21 Gazeta Transilvaniei, Braºov, nr. 51, 1873, p. 1-2.22 Nicolae Iorga, I. Codru- Drãguºanu, un cãlãtor ardelean prin Europa apuseanã, în „Olteanul“, Fãgãraº, II, nr. 29, 1910, p. 3.


Cristina TÃNASE, Mãriuca RADU

VIRGIL ONIÞIU – AUTOR DE MANUALE ªCOLARE

Pedagogul ºi publicistul Virgil Oniþiu s-a nãscut în anul 1864 în Reghinul Sãsesc (comitatulMureº-Turda)1, fiind unul dintre cei cinci copii ai judecãtorului Alexandru Oniþiu ºi ai Tereziei(nãscutã Cãtanã). Cursurile ºcolii primare copilul Virgil le-a început la Reghin ºi le-a finalizat laCaransebeº. În anul 1875 familia Oniþiu este nevoitã sã se mute la Seghedin, unde Virgil urmeazãcursurile liceale.2 În 1882 se înscrie la cursurile teologice de la Sibiu, unde „înþeleptul sãu tatã l-atrimis anume /…/ nu ca sã-l preoþeascã, ci ca sã ajungã într-un mediu românesc“3. Începând cu anul1886 ºi-a continuat studiile la Universitãþile din Viena ºi Budapesta, urmând cursurile Facultãþii deLitere. Din anul ºcolar 1890/1891 devine profesor la Gimnaziul din Braºov ºi din anul 1894 directoral acestei instituþii de învãþãmânt. A fost membru activ al Astrei (1900) ºi vicepreºedinte al Societãþiipentru Fond de Teatru Român. În anul 1902 este ales membru corespondent al Academiei Române. Aîncetat din viaþã la 21 octombrie 19154, anul acesta împlinindu-se 90 de ani de la trecerea sa la celeveºnice.

Lucrarea de faþã, aºa dupã cum reiese ºi din titlu, doreºte sã reliefeze doar o parte dinactivitatea lui Virgil Oniþiu, ºi anume, cea legatã de elaborarea de manuale ºcolare. În acest cazconsiderãm necesarã, pentru început, ilustrarea situaþiei politice în cadrul cãreia îºi desfãºurauactivitatea ªcolile centrale române greco-orientale din Braºov. Aºadar, în anul 1850, gimnaziulromânesc îºi deschide porþile având ca proprietare ºi susþinãtoare parohiile Sfântul Nicolae din ªcheiºi Sfânta Adormire din Cetate. Fiind ºcoalã cu caracter confesional, stãtea „sub inspecþiunea ºcolarãdirectã cu drept de dispoziþiune a Venerabilului Consistoriu Archidiecesan al bisericii gr. or. românedin Ardeal, având conform articolului de lege XXX din 1883 Înaltul guvern de stat dreptul desupremã inspecþiune“5. Limba de predare era româna, obiect de studiu ordinar (obligatoriu) specificºcolilor confesionale transilvãnene. Respectarea caracterului naþional ºi pãstrarea limbii române calimbã de propunere (predare) au însemnat pentru gimnaziul braºovean o luptã îndelungatã împotrivatendinþelor de germanizare ale guvernului absolutist de la Viena ºi, mai târziu, împotrivamaghiarizãrii din timpul regimului austro-ungar.

„ªcoalele“ medii greco-orientale române din Braºov cuprindeau trei instituþii deînvãþãmânt, ºi anume:

– gimnaziul mare, cu opt clase;– ºcoala realã inferioarã, cu patru clase;– ºcoala comercialã medie, din anul 1897 numitã superioarã, cu trei clase.6

Cele douã parohii susþinãtoare alegeau un for administrativ ºcolar format din 26 de membri(câte 13 din fiecare parohie), din care se alegea un comitet ºcolar permanent format din 12 membri,

65

Þara Bârsei

1 *** Cãrturari braºoveni (sec. XV-XX). Ghid bibliografic, p. 170.2 Ioan Ciurea, Virgil Oniþiu, director al ºcolilor româneºti din Braºov, în „Cumidava“, V, 1971, p. 165.3 Valeriu Braniºte, Amintiri din închisoare, Bucureºti, Editura Minerva, 1972, p. 107.4 Ioan Ciurea, op. cit., p. 165.5 Virgil Oniþiu, Conferenþele pedagogice ale corpului profesoral, seria I, 1897, p. 91.6 Andrei Bârseanu, Istoria ºcoalelor centrale române gr. or. din Braºov, Braºov, Tipografia Ciurcu & Comp., 1902, p. 258.


numit „Eforia ºcoalelor centrale gr. or. române din Braºov“ ºi care administra averea instituþiei deînvãþãmânt.

Pe parcursul primelor douã decenii de existenþã gimnaziul s-a confruntat cu o serie deprobleme de ordin politic, amintite mai sus, de ordin financiar – lipsa banilor rãsfrângându-se asupraîntregii activitãþi, însã cea mai acutã era lipsa manualelor de limba românã. Profesorii foloseau celmai des manuale strãine (din care fãceau traduceri) sau puþinele manuale apãrute în limba românã.Un alt impediment l-a constituit Legea pentru ºcolile medii din anul 1883, care, la paragraful 49,spunea: „Dacã un manual întrebuinþat într-o ºcoalã medie conþine doctrine contrare Statului,constituþiei sau legilor, Ministerul de culte ºi instrucþiune e îndreptãþit ºi îndatorat a opriîntrebuinþarea unui asemenea manual ºi în caz de lipsã a lua mai departe dispoziþiuni pentruconfiscarea cãrþii ºi pentru pedepsirea respectivilor pe calea legii“7.

Pentru a fi rezolvatã lipsa acutã de manuale ºcolare directorul instituþiei, Virgil Oniþiu, alãturide corpul profesoral, renunþã la veniturile ce-i revin din taxele ºcolarilor ºi înfiinþeazã, la 29 mai 1896,un fond ºcolar care va fi întrebuinþat pentru editarea manualelor „de lipsã ºi a cãrþilor pentruinstrucþiunea ºcoalelor“. De asemenea, din acest fond se vor finanþa excursiile ºtiinþifice care aveauscopul „de-a înãlþa nivelul învãþãmântului“. „Corpul profesoral în conferenþa sa extraordinarã, /…/ adecis cu unanimitate a numi acest fond dupã numele acelui bãrbat, care cu trei sute ºi mai bine de aniînainte a dat la luminã o serie de cãrþi tipãrite mai întâi în limba româneascã aici în Braºov, a DiaconuluiCoresi: «Fondul Coresi». Iar ca devizã s-au ales cuvintele acestui «înainte mergãtor», scrise cãtrãcetitorii Psaltirei sale din 1577: «Sã cetiþi ºi bine sã socotiþi, cã veþi vedea înºivã, cã e cu adevãr»“.8

Primul manual editat pe cheltuiala Fondului Coresi a fost Sintaxa limbii latine pentru clasele a III-a ºi aIV-a gimnaziale, de Vasile Goldiº. La rândul sãu, directorul gimnaziului, profesorul de românã VirgilOniþiu, a beneficiat de sumele acestui fond, editând o serie de manuale ºcolare:

– Carte de cetire pentru clasa I a ºcoalelor medii (Braºov, 1905);

– Carte de cetire pentru clasa a II-a a ºcoalelor medii (Braºov, 1905);

– Carte de cetire pentru clasa a III-a gimnazialã ºi realã (Braºov, 1893);

– Carte de cetire pentru clasa a IV-a gimnazialã ºi realã (Braºov, 1895);

– Limba românã – elemente de filologie – pentru clasa a IV-a gimnazialã;

– Istoria literaturii române – manual litografiat – pentru uzul clasei a VIII-a gimnaziale.

Dorim sã amintim, pe scurt, câteva capitole cuprinse în cãrþile de „cetire“. Acesteacuprindeau „Basme sau Poveºti“, „Legende, tradiþiuni ºi credinþe poporale române“, „De-alevechilor greci ºi romani – mituri, tradiþiuni ºi fapte istorice“, „Din Istoria Ungariei“, „Diverse“ ºi„Adaus“.9 În prefaþa acestor manuale autorul dã o serie de explicaþii despre felul în care trebuiestudiatã cartea de cãtre elev cu ajutorul profesorului. Pe lângã acestea, marele profesor îndeamnãºcolarii spre cunoaºtere cu ajutorul unor întrebãri, care fac conþinutul mult mai accesibil. Acelaºiscop îl au notele din subsolul fiecãrei pagini. „Scopul principal al lecturii – spunea autorul – va fiînþelegerea clarã a celor cetite.“ „… doresc ca sã fie cartea aceasta în mâna ºcolarilor noºtri aceea – lace m-am gândit necontenit când am alcãtuit-o: un isvor bogat ºi curat pentru îmbogãþirea minþii ºi

66

Cristina Tãnase, Mãriuca Radu

7 Ibidem, p. 415.8 Virgil Oniþiu, op. cit., p. 127.9 Idem, Carte de cetire pentru clasa I ºi II gimnazialã ºi realã, pentru ºcoalele superioare de fete ºi institutele pedagogice,

Brassó, Editura Librãriei Ciurcu, 1905 (vezi cuprinsul).


inimii lor, ºi o ºcoalã în care sã se desprindã (sic) a ceti cu plãcere ºi cu pricepere productele alese aleliteraturii noastre.“10

Având în vedere cã, în acele vremuri, în ºcoalã nu se studia Istoria românilor, manualul decitire încearcã sã suplineascã aceste lipsuri prin capitole speciale, astfel încât elevii sã-ºi însuºeascã oserie de cunoºtinþe referitoare la trecutul poporului român. Pagini de istorie româneascã apar încapitolele „Basme sau Poveºti“ ºi „Din Istoria Ungariei“, descriind faptele înaintaºilor fãrã a atrageatenþia cenzurii maghiare a acelor timpuri. Fragmentele erau atent studiate, fãcându-se distincþiaclarã între lectura fantasticã (basme, legende etc.) ºi cea istoricã, realã.

De asemenea, în paginile acestor manuale se regãsesc elemente de geografie pentru maibuna cunoaºtere a spaþiului locuit de români. Virgil Oniþiu a ºtiut sã aleagã cu simþ pedagogic, pentrucãrþile sale, bucãþi potrivite pentru a lãrgi sfera de cunoºtinþe a elevilor sãi ºi a le cultiva simþul ºigustul estetic literar. Partea de final a manualului ºcolar este ocupatã de reguli de sãnãtate sau deigienã ºi reguli de ortografie.

Conform Planului de învãþãmânt, la gimnaziu, scopul folosirii limbii materne (limbiiromâne) era întru cunoaºterea temeinicã a gramaticii, pentru ca elevul sã ajungã la un mod deexprimare clar, precis atât verbal, cât ºi în scris, ºi cunoaºterea dezvoltãrii literaturii naþionale pe bazalecturii, a analizei estetice ºi a teoriei genurilor literare în poezie ºi în prozã. Lectura era bazastudiului limbii române, la fel cum limba românã era temelia întregului învãþãmânt literar ºi nunumai. Instrucþiunile, prevãzute în Planul de învãþãmânt11, redactate de cãtre directorul gimnaziuluiîmpreunã cu profesorii ºi aprobate de Venerabilul Consistoriu Arhidiecezan din Sibiu, cuprindeauexplicaþii precise de învãþare pentru fiecare an de studiu în parte. Amprenta pusã de profesorul Oniþiuse regãseºte în materialul de memorizat, parte importantã a studiului la clasã. Marele dascãl chiar vapublica un studiu despre memorizare, fãcând comparaþie între pedagogia medievalã ºi cea nouã.Criticã, de asemenea, „sistemul învechit al învãþãmântului“ din Transilvania care, dupã pãrerea sa,nu þine cont de psihicul ºcolarilor ºi nu-i obiºnuieºte cu munca liberã ºi independentã. Criticã ºcoaladeoarece „creºte o mulþime de spirite pasive, cari primesc rezultatele muncii altora din guraprofesorului, fãrã ca ei /…/ sã fi fost activi“12. Noul, în ºcoala acelor ani, atât de valabil ºi astãzi,însemna în principal dezvoltarea judecãþii ºcolarilor, formarea de priceperi ºi deprinderi ºiînþelegerea materialului real de cunoºtinþe.

Încã din clasele mici se urmãrea corectitudinea conþinutului ºi a ortografiei în lucrãrile libere,dezvoltarea vocabularului cu ajutorul unor cuvinte ºi fraze mai grele din lecturã sau caracterizarea unorpersonaje, descrierea unor scene, localitãþi ºi obiceiuri, toate acestea atât de uzitate ºi în zilele noastre.Clasele gimnaziale învãþau aprofundând poezia sau proza, studiind genurile literare sau practicând„declamaþiunea“ ºi retorica. A trezi curiozitatea elevului înseamnã a dezvolta puterea de observaþie aacestuia ºi încrederea în puterile proprii, toate acestea fãcând studiul mai plãcut.

Într-unul dintre strãlucitele sale discursuri profesorul Oniþiu definea pedagogia ca pe o„ºtiinþã a creºterii pentru cã ne prezintã într-un întreg sistematic rezultatul teoretic al experienþelorpedagogice. În acelaºi timp este ºi o artã care constã în aplicarea teoriilor. În pedagogie ºtiinþa facefoarte mult, dar arta face totul“13. Dragostea de românism se manifestã de data aceasta prin încercarea

67

Virgil Oniþiu – autor de manuale ºcolare

10 Idem, Carte de cetire pentru clasa I a ºcoalelor medii, Ediþia a II-a, Brassó, Editura Librãriei Ioan I. Ciurcu, 1914 (Prefaþa).11 Idem, Conferenþele pedagogice ale corpului profesoral, seria II, Braºov, Tipografia Ciurcu & Comp., 1900, p. 9.12 Ioan Ciurea, op. cit., p. 174.13 Horia Teculescu, Un ziditor de suflete – Virgil Oniþiu, în „Þara Bârsei“, anul VIII, nr. 1, ian.-febr., 1936, p. 20.


de a cãuta modelul pedagogic al românului cu calitãþile ºi cu defectele sale. Defectele sunt puse peseama suferinþelor seculare, a nedreptãþilor, persecuþiilor, umilinþelor suferite de poporul acesta.Românul, crescut la ºcoala pedagogicã modernã, va trebui sã-ºi învingã timiditatea, care ucide oriceemancipare sufleteascã. Profesorul trebuie întotdeauna sã fie modelul viu al elevilor, pe care sã-iaducã pe calea cea dreaptã fãrã minciunã, fãrã urã ºi fãrã invidie. Un fost elev îºi amintea, lamormântul profesorului sãu: „Nu puteai sã tremuri la ora de românã, fiindcã era atâta cãldurã ºi atâtaclaritate în expunerea materialului, încât îþi era peste putinþã sã fii nepregãtit“14.

Acesta a fost dascãlul Virgil Oniþiu, … un „Ziditor de suflete“15.

Anexe16

1.

Nr. 485 [numãr înregistrare]

Aprobarea Cãrþii mele de cetire de cls III g. ediþia I. 1893 (însemnare de mânã, lb. românã)

Vã aduc la cunoºtinþã faptul cã, Domnia sa, Ministrul Regal al Educaþiei ºi al Cultelor, lunaaceasta, în ziua de 19, cu decizia nr. 16.247 a aprobat pentru Domnia Voastrã manualul de limbãromânã „Carte de cetire“ pe baza raportului comisiei de criticã a educaþiei, ca manual pentrugimnaziile cu predare în limba românã din subordinea Excelenþei Sale ºi acesta a fost introdus înRegistrul manualelor de gimnaziu, acreditate (acceptate).

Însã vã atenþionez cã dupã ce textul care a fost scris despre Bãlcescu ºi care n-o sã mai fiepropriu pentru un text ºcolar, în ediþia viitoare a cãrþii (manualului) sã fie schimbat cu un text maiacceptabil ºi anume, text cu caracter maghiar.

Sibiu 25 mai 1894

Elischer József

Consilier Regal, Director de manuale

Pentru prea-stimatul domn Virgil Oniþiu, professor al Gimnaziului român-ortodox din Braºov

Document manuscris pe foaie cu antet presat, inscripþie: NAGYSZEBENI KIR.TANKERULETI FOIGAZGATOSAG, orig. lb. maghiarã; 1 f., 34 x 21.

68


14 Gazeta Transilvaniei, nr. 223, 16/29 octombrie 1915.15 Horia Teculescu, op. cit., p. 3.16 Documentele sunt inedite, fac parte din colecþia Migia ºi Cãliman ºi provin de la urmaºii lui Virgil Oniþiu. Transcrierea s-a

fãcut fidel, iar traducerea din maghiarã în românã a fost efectuatã de doamna Arnocz Hajnalka (Germania). Tuturor celorcare ne-au sprijinit în acest demers le mulþumim ºi pe aceastã cale.


2.

Copie: „Carte de cetire, pentru clasa III gimnazialã realã ºi pentru ºcoalele superioare de

fete“, scrisã de Oniþiu Virgil, 1893, editatã de Ciurcu I. Miklos, Braºov, preþ 1 ft. Raport de opinie.

Numãrul manualelor româneºti bune creºte continuu. Mai ales de când au început sã lucrezeprofesorii Gimnaziului braºovean român-ortodox. Într-un timp scurt au ieºit de acolo mai multeopere importante ºi folositoare ºi dacã Domnia sa, ministrul i-ar stimula pe oameni sã scrie ajutându-icumva, în scurt timp ºcolile autohtone româneºti ar folosi numai cãrþi fãcute acasã ºi n-ar mai finevoie de cãrþile scrise în România. ªi dacã apare la noi vreun manual de limba românã se vindefoarte rãu, pentru cã nu sunt mulþi care le folosesc, fapt pentru care nu e vinovat nici autorul ºi cu atâtmai puþin editorul. În realitate, numai susþinerea domnului ministru ar fi de ajutor în aceastã problemãºi ar putea premia în mod corespunzãtor aceste lucrãri redactate cu cunoºtinþe vaste de pedagogie carereprezintã o onoare în literatura de manuale de limbã românã. Manualul se împarte în douã mari pãrþi:prima parte conþine texte poetice deosebite din cei mai mari poeþi români ºi din literatura popularã, adoua parte conþine texte istorice. „Adãugarea“ conþine niºte teorii foarte bune despre poeticaromâneascã ºi apar ºi niºte teorii foarte bune despre ritmicã, care pânã acum abia au fost tratate.Probabil, autorul se va ocupa mai pe larg de aceastã problemã în manualul pentru clasa mai înaltã,unde este mai bine, ca în clasa a III-a. Toatã cartea mi-a dat impresia cã este munca unui ominteligent, cult, care va îmbogãþi cu foarte multe lucrãri de seamã literatura românã de manuale, carepânã în prezent dispune de foarte puþine lucrãri folosibile. Cartea nu conþine lucruri contra patriei saua legilor. Din partea mea, eu recomand cãlduros onoratei comisii sã accepte acest manual pentrugimnazii ºi pentru ºcolile superioare de fete.

De acord – Dr. Alexics György s. k.

Este identicã cu originalul ºi se editeazã cu atenþionarea, ca aceasta sã foloseascã strictpentru folosire privatã ºi editarea ei în ziar din orice motiv este interzisã.

CONSILIUL NAÞIONAL DE EDUCAÞIEFerenczy

Document manuscris, orig. lb. maghiarã; 1f., 34 x 21; pe p. 2 – ºtampilãdreptunghiularã cu inscripþia: ORSZ. KÖZOKTATÁSI TANÁCS.

3.

Contract

Legat între domnul Virgil Oniþiu director gimnazial în Braºov deoparte, iar de altã parteîntre dl. Ioan I. Ciurcu ca reprezentant ºi proprietar al firmei Nicolae I. Ciurcu librar editor în Braºov:

69



1. Domnul Virgil Oniþiu dã în primã ediþiune d-lui Ioan I. Ciurcu opul seu: „Carte de cetire pentru

cl. I ºi II gimn. ºi realã, pentru scólele civile ºi institutele pedagogice“, obligându-se a preda

manuscrisul pentru tipar începând cu 1 Octobre n. 1904. –

2. Dl. Virgil Oniþiu stabileºte tirajul cu 2900 (douã mii nouãsute) exemplare din care 60 (ºesedeci)

de exemplare i se vor da gratuit dânsului. –

3. Dl. Virgil Oniþiu îºi condiþioneazã ca onorar pentru aceastã primã ediþiune a numitului op suma

de cor. 1000, adecã una miie de coróne, care are sã ii se plãteascã de editor în bani gata pânã la

apariþiunea cãrþii. –

4. Dl. Virgil Oniþiu se obligã a îngriji de corectura ºi revisia textului cules, aºa ca tipãrirea cãrþii sã

nu sufere nici o întârziere. –

5. Dl. Virgil Oniþiu se deobligã, ca la o eventualã a doua ediþiune a numitei cãrþi, – întrucât cartea

pentru aceastã a doua ediþie nu s-ar supune la modificãri mai însemnate, – sã o dea în ediþiune tot

domnului Ioan I. Ciurcu ºi tot în condiþiunile acestui contract. –

6. Dl. Virgil Oniþiu îºi rezervã pentru ediþia a doua mânã liberã de a face oriunde ºi în orice condiþii:

la casul, când pentru ediþia a doua s-ar reclama modificãri mai însemnate în carte, dar la cas de

oferte egale se obligã a considera ofertul ce îl va face eventual dl. Ioan Ciurcu. O eventualã a

treia ediþiune încã îl degajeazã pe dl. Virgil Oniþiu de orice obligament faþã cu dl. Ioan I. Ciurcu.

7. Dl. Ioan I. Ciurcu primesce în ediþiune primã opul d-lui Virgil Oniþiu „Carte de cetire pentru

clasa I ºi II gimn. ºi realã pentru ºcolile civile ºi institutele pedagogice“ obligându-se a-l pune

sub presã la începutul lui Octobre n. 1904.

8. Dl. Ioan I. Ciurcu se deobligã a tipãri cartea amintitã numai în 2900 (douã mii nouã sute)

exemplare din care va preda gratuit 60 (ºesedeci) de exemplare d-lui autor.

9. Dl. Ioan I. Ciurcu se obligã a plãti d-lui Virgil Oniþiu ca onorar pentru aceastã primã ediþiune

suma de cor. 1000 (una miie de coróne) în bani gata pânã la apariþia cãrþii.

10. Dl. Ioan I. Ciurcu se deobligã a purta tóte cheltuielile ediþiunii (hârtie, cules, tipar, broºat etc.)

precum ºi spesele împreunate cu cererea de aprobare ministerialã a cãrþii.

11. Dl. Ioan I. Ciurcu se deobligã a nu edita o altã carte de cetire româneascã pentru clasa I ºi II

gimn., realã, civilã ºi preparandialã, înainte de epuisarea acestei prime ediþiuni ºi eventual ºi a

ediþiunii a doua, în caz acesta, conform punctului 5 din acest contract ii s-ar încredinþa tot

D-Sale.

12. Dl. Ioan I. Ciurcu se deobligã a primi (dupã epuizarea ediþiunei prime) în ediþiunea a doua cartea

amintitã tot sub condiþiile acestui contract, în cas dacã cartea pentru aceastã a doua ediþie nu s-ar

supune la modificãri mai însemnate.

13. Dl. Ioan I. Ciurcu îl considerã pe dl. Virgil Oniþiu de liber de orice deobligament faþã cu dânsul

în baza acestui contract: a) în cazul când pentru ediþia a doua s-ar face în carte modificãri mai

însemnate ºi b) în caz când epuizându-se ºi a doua ediþie s-ar ivi necesitatea unei a treia ediþiuni.

14. Ambele pãrþi contractante considerã de obligãtóre punctele acestui contract ºi pentru erezii lor

legitimi ºi în caz de litigiu se supun competinþii judecãtoriilor reg. ung. din Braºov.

Braºov, în 5 august n. 1904

Virgil Oniþiu Ioan I. CiurcuAutor

70



Document manuscris, orig. lb. românã, 2 f., 29 x 22; pe p. 3 – notã manuscrisã semnatãde Virgil Oniþiu. Notã: ad pct. 3 ºi 9. Din acest contract Dl Ioan I. Ciurcu ºi-a rezervat a plãti pânã

la apariþia cãrþii cor. 600 din onorar, iar restul de cor. 400 a-l plãti la finea lui sept. n. 1904 D. N. S.

V. Oniþiu/ La iscãlirea contractului am primit à conto de la Dl I. Ciurcu suma de cor. 150 (una sutã

cincizeci de coróne). Rest cor. 850 V. Oniþiu/ Pe la începutul lui octobre n. 1904 am mai primit à

conto de la Dl I. Ciurcu o sumã de cor. 150 (una sutã cincizeci de coróne). Rest: cor. 700 V. Oniþiu/ În

octobre n. 1904 achitat tot V. Oniþiu; p. 4 – însemnare manuscrisã: Carte de cetire cl. I+II g. Ediþia

I. 1904-905 ºi semnãtura Oniþiu în creion; aceeaºi însemnare pe p. 1 în creion albastru; întregtextul contractului tãiat cu creion albastru ºi scris alãturi cu aceeaºi culoare: epuizatã 1913.

4.

Nr. 78.075 [numãr înregistrare]

Aprobarea cãrþii de cetire I ºi II g, ediþia I (lb. românã, însemnare de mânã)

Vã aduc la cunoºtinþã, conform cererii din 10 august a. c. cã aprob cartea cu urmãtorul titlu„Carte de cetire pentru clasa I ºi a II-a gimnazialã de Virgil Oniþiu. Preþul: K. 3, Braºov, EdituraLibrãriei Ciurcu“ pentru clasele I ºi II ale gimnaziilor cu predare în limba românã cu condiþia ca pepagina 253 la textul în limba românã sã se adauge urmãtoarea notã: „Jegyzet a magyar történelmiolvasmnyokhoz” (Notã la textele istorice maghiare).

A magyar történelmi olvasmányokban itt-ott elö forduló „a mieink“/:ai noºtri:/ kifejezésallat mindig a hazánkért küzdött „magyar hadak és magyar harczosok“/:Oºtirile ungare ºi ostaºiiungari:/. Sub expresia „ai noºtri“ care apare pe alocuri în textele de istorie maghiarã se înþeleg oºtileungare ºi ostaºii ungari care au luptat pentru patria noastrã) ºi le-am introdus în notele de manualeaprobate pentru gimnazii.

Critica la „Contraremãrci“, la „Rãspuns la remãrci“ ºi la „Remãrcile finale“ vor apãrea în„Hivatalos Közlöny“.

Budapesta 21 septembrie 1906

În locul ministrului

Urbán?Secretar de stat

Document dactilografiat pe foaie cu antet în relief, cu inscripþia: MAGYAR KIR.VALLÁS ÉS KÖZOKTATÁSÜGYIMINISTER, orig. lb. maghiarã, 2 f., 34 x 21; hârtie matãcu filigran inscripþionat: SZENASY. BELA BUDAPEST, jos mijloc: stemã cu coroanãdeasupra, iniþiale la mijloc ºi elemente florale pe mijloc, dedesubt: PÉTERFALVAIPAPIRGYÁR.

71



5.

CONTRACT

Încheiat între Domnul Virgil Oniþiu director gimnazial în Braºov deoparte ºi între: LibrãriaIoan I. Ciurcu, Braºov, reprezentatã prin proprietarul ei Domnul Ioan I. Ciurcu de altã parte.(sublinierile aparþin textului)

1.) Dl. Virgil Oniþiu vinde Librãriei Ioan I. Ciurcu ediþia a II-a (a doua) a opului sãu „Carte de cetire

pentru clasa I ºi a II-a gimnaz. ºi realã“, care se va tipãri de astã datã în 2 volume, unul separat

pentru clasa I. ºi altul separat pentru clasa a II-a.;

2.) Dl. Virgil Oniþiu stabileºte tirajul cu 4000 (patru mii) exemplare pentru volumul I. (clasa I gimnazialã)

ºi cu 3600 (trei mii ºease sute) pentru volumul II. (clasa II. Gimnazialã), – având sã primeascã dela

librãria editoare câte 60 exemplare gratuite din fiecare volum, adecã cu totul 120 exemplare * vezi nota

dela sfârºitul paginii 3.) a acestui contract V. Oniþiu (menþiune la subsolul paginii 1);

3.) Dl. Virgil Oniþiu îºi condiþioneazã ca onorar pentru aceastã a II-a (a doua ) ediþiune a numitului

op (în douã volume) suma de K. 2200. – adecã douã mii douã sute coroane, care are sã-i se

plãteascã de librãria editoare p-nã în 15 Iunie n. 1914 în 4 rate la terminale ºi în sumele indicate

mai jos în punctul 9. al acestui contract * (aceeaºi menþiune ca mai sus).

4.) Dl. Virgil Oniþiu se obligã a îngriji de corectura a II-a ºi de revizia textelor culese, aºa cã tipãrirea

cãrþii sã nu sufere nici o întârziere; –

5.) Dl. Virgil Oniþiu se deobligã ca dupã epuisarea acestei a II-a ediþiuni sã dea a III-a (a treia) ediþie

a numitului op tot firmei Ioan I. Ciurcu ºi tot în condiþiunile acestei ediþiuni.

6.) Dl. Ioan I. Ciurcu în numele firmei Librãria Ioan I. Ciurcu, Braºov, primeºte sã facã ediþia a II-a

(a doua) a opului „Carte de cetire pentru clasa I ºi a II-a gimnazialã ºi realã“, de Virgil Oniþiu, pe

care îl va edita în 2 volume, adecã un volum separat pentru clasa I ºi altul separat pentru clasa a

II-a gimnazialã ºi realã.

7.) Dl. Ioan I. Ciurcu în numele Librãriei editoare Ioan I. Ciurcu Braºov se obligã a edita opul citat

într-un tiraj de 4000 (patru mii) de exemplare pentru volumul prim (clasa I. gimn) ºi 3600 (trei

mii ºase sute) de exemplare pentru volumul al doilea (clasa II-a gimnaz.) – din cari va preda

autorului în mod gratuit 120 de exemplare (adecã câte 60 de exemplare din fiecare volum). –

8.) Preþul de vânzare în detai pentru fiecare volum, întrucât volumul nu va trece peste 13-14 coale de

tipar, – formatul ediþiei I., editorul îl fixeazã cu 2 coroane de volumul broºat. – Preþul l-am

crescut la 2K 30 b. De exemplar. V. Oniþiu (însemnare manuscrisã a lui Virgil Oniþiu)

9.) Dl. Ioan I. Ciurcu în numele Librãriei Ioan I. Ciurcu se obligã a plãti Dlui Virgil Oniþiu ca onorar

pentru aceastã a II-a (a doua) ediþie în 2 volume a opului amintit suma de K. 2200 – adecã douã mii

douã sute coroane în bani gata (subl. în text) ºi anume în urmãtoarele rate ºi la urmãtoarele termine:

rata I-a la 1 Novembre n. 1913 în suma de 500 cor.

rata a II-a la 15 Ianuar n. 1914 în suma de 500 cor.

rata a III-a la 15 Martie n. 1914 în suma de 500 cor.

rata a IV-a la 15 Iunie n. 1914 în sumã de 700 cor.

72



10.) Dl. Ioan I. Ciurcu în numele librãriei editoare se obligã a purta toate cheltuielile ediþiunii (hârtie,

cules, tipar, broºat etc.) precum ºi spesele împreunate cu cererea de aprobare ministerialã a cãrþii

ºi va îngriji ºi de prima corecturã de tipar a textului cules.

11.) Dl. IOAN I. CIURCU în numele librãriei editoare se obligã a nu editá o altã Carte de cetire

româneascã pentru clasele I. ºi II-a gimnazialã ºi realã ºi se obligã de-a primi dupã epuisarea

acestei a II-a ediþiuni, tot în condiþiunile acestui contract, ediþia a III-a (a treia) a acestei cãrþi.

12.) Ambele pãrþi contractante declarã de obligãtoare punctele acestui contract ºi pentru erezii lor

legali ºi în caz de litigiu de supun competenþei judecãtoriilor reg. Ung. din Brassó (Braºov).

Brassó (Braºov) în 2 Septembre n. 1913

MartoriVirgil Oniþiu

Enea CostiIoan I. Ciurcu editor

Nicolau Gh.

Am primit dela Dl I. I. Ciurcu:

La 1 Nov. n. 913 … K 500

” 15 Ianuar n. 1914 K. 400

” 23 ” ” ” K. 100

” 16 Mart ” ” K. 500

” 1 Aprilie ” ” K. 200

” Iunie ” ” K 500

” 7 Novembr. n. ” K 200

Suma K 2400

Achitat tot

V. Oniþiu

Director

Notã

În baza unei înþelegeri verbale ulterioare (în 12/25 Ianuar 1914) am modificat pctele 2.) ºi

3., din acest contract în sensul, ca ºi volumul II din Cartea ce cetire sã aparã tot în 4000 de exemplare

ca ºi I-mul volum, ºi în schimb honorarul meu sã se ridice cu 200 (douã sute) cor. dela 2200 la 2400

(douã mii patru sute) coroane; având acest plus de K 200 sã mi se plãteascã dupã rata a IV-a fixatã în

pct 9 ºi anume la 1 Nov. n. 1914.

Am încasat tot

V. Oniþiu

Braºov în 12/25 I. 914

Virgil Oniþiu Ioan Ciurcu

73



Document ºi dactilografiat ºi manuscris, orig. lb. românã, 2 f.; 34 x 22; p. 1 – însemnarede mânã cu creion: Carte de cetire, cls I+II g. /ediþ. II/ /1913/1914; p. 3 – ºtampilã dreptunghiularãinscripþionatã: LIBRÃRIA CIURCU BRAªOV-BRASSÓ; semnãturile manuscrise.

6.

Cu aceastã ocazie îndrãznesc sã reamintesc:a) cã prima ediþie a manualului de faþã (care la vremea aceea a întrunit într-un volum

materialul de citire a claselor I ºi a II-a) ºi domnul ministru a aprobat-o în anul 1906sub numãrul de înregistrare 78075 sã fie aprobat în ianuarie a. c.

b) cã noua ediþie a manualului de citire a clasei a II-a o sã aparã ulterior ºi în ultimul rândc) cã hârtia folositã în aceastã carte este de provenienþã autohtonã (fabrica de hârtie

Hamburger V. Poprádi)

Braºov 20 ianuarie 1914

Pentru domnul ministru cu deosebit respect

Slujitorul supus

Oniþiu Virgil

Directorul Liceului Ortodox Românesc

Ciornã, orig. lb. maghiarã, 1 f., 25 x 19, 5; hârtie dictando, filigran alcãtuit dintr-o steaîn ºase colþuri ºi monograma SM.

7.CONTRACT

încheiat între Dl. VIRGIL ONIÞIU, director gimnazial, Braºov, Dr. IOAN RAÞIU ºiALEXANDRU CIURA profesori gimnaziali din Blaj ca autori asociaþi de o parte ºi între librãriaIOAN I. CIURCU (Braºov) reprezentatã prin proprietarul ei Dl. IOAN I. CIURCU (Braºov) ca editorde altã parte.

1. Dnii V. Oniþiu, Dr. I. Raþiu ºi Alexandru Ciura ca autori asociaþi vind (sic) librãriei Ioan I. Ciurcu –

Braºov ediþia I. (primã) a manualului lor „Istoria literaturei române pentru clasele superioare ale

gimnaziului“, – care se va tipãri într’un singur volum.

2. Autorii stabilesc tirajul acestei I. (prime) ediþiuni cu 2200 (douã mii douã sute) exemplare,

având sã primeascã de la librãria editoare din aceastã ediþie 45 de exemplare gratuite (adecã

fiecare dintre autori câte 15 exemplare).

74



3. Autorii asociaþi îºi condiþioneazã ca onorar pentru aceastã I. (primã) ediþiune suma de K. 1200. –

(una miie douã sute coroane); iar în caz, cã ediþia manualului se va epuiza în proximii 6 (ºese )

ani ºcolari dupã apariþia cãrþii, librãria editoare va mai plãti ulterior încã un supraonorar de K.

300. – (trei sute coroane) autorilor, peste suma de K. 1200. –

4. Autorii se obligã a îngriji de corectura a II-a ºi de revizia textelor culese, aºa ca tipãrirea cãrþii sã

nu sufere întârziere.

5. Dl. Ioan I. Ciurcu în numele firmei Librãria Ioan I. Ciurcu (Braºov) cumpãrã ediþia I. (primã) a

manualului „Istoria literaturei române pentru clasele superioare ale gimnaziului“, de Virgil

Oniþiu, Dr. Ioan Raþiu ºi Alexandru Ciura, având sã-l editeze într’un singur volum.

6. Dl. Ioan I. Ciurcu în numele firmei Librãria Ioan I. Ciurcu – Braºov se obligã a edita opul citat

într’un tiraj de cu totul: 2200 (douã mii douã sute) exemplare, – din care va preda autorilor gratuit

45 de exemplare, adecã câte 15 exemplare pentru fiecare dintre autorii asociaþi.

7. Preþul de vânzare în detail pentru un exemplar al cãrþii (formatul ºi hârtia cãrþilor de cetire de cl. I ºi II.

Gimn. De Virgil Oniþiu, tiparul va fi cu litere garmond cu spaþ între ºire –) având cartea aproximativ

14-19 coale de tipar, se fixeazã cu minimul 3 (trei) coroane, pânã maximul 4 (patru) coroane.

8. Dl. Ioan I. Ciurcu în numele firmei Librãria Ioan I. Ciurcu se obligã a plãti autorilor asociaþi:

Virgil Oniþiu, Dr. Ioan Raþiu ºi Alexandru Ciura ca onorar pentru aceastã I. (primã) ediþie a

opului amintit suma de K. 1200. – (una miie douã sute coroane), ºi în caz cã ediþia s’ar epuiza în

proximii 6 (ºese) ani ºcolari dupã apariþia cãrþii, – librãria editoare va mai plãti autorilor ulterior

încã un supraonorar de K. 300. – (trei sute coroane) peste suma de K. 1200. –

Plata se va face de cãtre librãria editoare în bani gata, în rate ºi în pãrþi egale la mâna resp. adresa

fiecãruia dintre autorii asociaþi, ºi anume editorul se obligã a plãti:

Rata I. De K. 300. – (trei sute) când vor fi tipãrite 8 (opt) coale de tipar din carte, –

Rata II. De K. 600 (ºase sute), când vor fi tipãrite 14 (patrusprezece) coale de tipar din carte.

Rata III. De K. 300. – (trei sute): la 15 zile dupã ce se va fi tipãrit ºi coala ultimã din carte.

Supraonorarul este scadent numai dupã 6 ani de la apariþia cãrþii, în cazul indicat în cele de mai nainte.

9. Dl. Ioan I. Ciurcu în numele Librãriei editoare se obligã a purta toate cheltuielile ediþiunii

(hârtie, cules, tipar, broºat etc.) precum ºi spesele împreunate cu cererea de aprobare ministerialã

a cãrþii ºi va îngriji ºi de prima corecturã tipograficã a textului cules.

10. Autorii asociaþi declarã, cã la o eventualã ediþiune nouã a acestui manual, – în caz de condiþii

egale de editurã din partea vr’unui alt editor, – vor preferi pe editorul Ioan I. Ciurcu.

11. Atât autorii asociaþi cât ºi editorul declarã de obligãtoare punctele acestui contract ºi pentru

erezii lor legali ºi în caz de litigiu se supun competinþei judecãtoriilor reg. ung. Din Braºov.

Braºov ºi Blaj, în 15 Februarie 1914.

Virgil Oniþiu Ioan I. CiurcuDr. Ioan Raþiu editorAlexandru Ciura

Document dactilografiat, orig. lb. românã; 2 f., 34 x 21; semnãturile manuscrise.

75



8.Oniþiu Virgil „Carte de cetire“ pentru clasa I-a de Liceu, Braºov 1914Preþ: 2 k 30 fileri

Raport de opinie

Am citit amãnunþit, cu atenþie cartea din faþa mea, care este rezultatul unei experienþeîndelungate, deoarece consider cã autorul ei fiind profesor ºi director este un expert în limba românãpentru învãþãmântul liceal.

Lucrarea ca manual, din toate punctele de vedere este ireproºabilã ºi în comparaþie cucelelalte manuale de limbã românã ocupã locul întâi.

Trebuie sã-l felicit pe autor pentru cã încearcã sã trezeascã interesul elevilor pentrupãmântul patriei printr-un text frumos (p. 223-232) „Cãlãtorie de-a lungul Ungariei de la munþi pânãla mare“. Aceasta, cu conþinutul educativ pentru elevii de limbã românã prezintã într-un moddeosebit ºi interesant descrierea þãrii

El publicã ºi o poezie a lui Petöfi în traducerea lui ªt. O. Iosif: „Füstben ment terv“; dinistoria Ungariei (p. 155-179) dupã „Manualul“ lui Szinnyei József titlurile „Regele Sf. ªtefan“ ºi„Invazia tãtãrascã“.

Îi serveºte ca avantaj ºi caracterizarea mea anterioarã în ceea ce priveºte faptul cã autorul nudã în acelaºi volum materia de clasa I ºi a II-a.

Este de obligaþia mea însã sã-i aduc la cunoºtinþã cã într-o viitoare ediþie numele de „Pesta“în loc de „Pest“ s-o foloseascã numai în parantezã (p. 164) ºi în loc de „Zidurile Pestei“ sã foloseascã„zidurile oraºului Pesta“ (p. 163) precum scrie (corect) pe p. 168 „oraºul Pesta“. Tot pe p. 168 gãsescîn loc de „Radna“ (Oradna) forma româneascã de „Rodna“. În viitor trebuie s-o punã în parantezã ºipe aceasta.

Mai trebuie sã amintesc ºi faptul cã pe p. 211 despre oraºul Abrud autorul scrie cãmajoritatea locuitorilor sunt români, dupã aceea urmeazã maghiarii ºi cã în majoritatea oraºelorminiere „mai sunt ºi alte naþii“. ªtiu foarte bine, cã românul cu cuvântul „naþie“ înþelege nu numai„naþie“ ci ºi „popor“ etc.

Dar pentru a nu se înþelege greºit îl sfãtuiesc ca în viitor cuvântul „naþie“ sã fie înlocuit cu unalt cuvânt (sinonim).

Recomand aceastã „Carte de cetire“ sã fie aprobatã pentru clasa I de liceu.Budapesta 9 aprilie 1914Dr. Alexics György

Document manuscris, orig. lb. maghiarã, 2 f., 34,5 x 20,5, hârtie matã, filigranreprezentând emblema Fabricii de hârtie de la Buºteni: un urs ºi dedesubt, C&S. S. BUªTENI.

76



9.

Oniþiu Virgil: Carte de cetire pentru clasa a II-a a ºcoalelor medii. A doua ediþie, Braºov 1914Preþul 2 coroane 30 filleri

Raport de opinie

„Cartea de cetire“ a lui Virgil Oniþiu în prima ei ediþie a alcãtuit un volum, cuprinzândmateria de clasa I ºi a II-a de liceu. Experienþa l-a învãþat însã cã un asemenea material vast trebuieîmpãrþit în douã; astãzi deja sunt douã „Cãrþi de cetire“ separate: un volum este pentru clasa I, celãlaltpentru clasa a II-a.

Acest volum se împarte în cinci pãrþi: în prima parte sunt poveºti, în special poveºtipopulare; în a doua legende, obiceiuri ºi mituri greceºti; în a treia texte din istoria Greciei ºi a Romei,mai apoi din istoria patriei: „Iancu de Hunedoara“ ºi „Bãtãlia de la Mohács“; partea a patra conþinestudii despre pãmânt (Terra), om ºi naturã; a cincea conþine poezii, proverbe, ghicitori populare ºireguli practice referitoare la sãnãtate.

În aceastã parte se aflã ºi traducerea lui ªt. O. Iosif dupã poezia lui Petöfi: „Cserebogár,sárga cserebogár“.

Mi se pare ciudat de ce Oniþiu din poezia lui G. Coºbuc „La Paºti“ dã numai patru strofe ºi îischimbã titlul în „A doua înviere“.

Nu vãd de ce autorul foloseºte neologismul „sudvest“ (P. 140) când în limba românã existãcuvânt pentru acesta. Mi se pare absurd ºi de neînþeles cuvântul „chieltuieli“ (tot acolo) scris cu „i“,probabil este o greºealã de tipar.

Toponimele peste tot sunt date corect ºi aºa cun sunt prevãzute de lege. Într-un singur loc amvãzut o greºealã de tipar: în loc de „Szalárkemén“ s-a scris „Salárkemén“ (p. 148). Pentru oraºulsârbesc „Nis“ apare numai forma „Nissa“ (p. 141), însã ar fi potrivit sã se menþioneze mãcar întreghilimele ºi forma actualã a oraºului.

Dar în general pot sã aduc numai laude lui Virgil Oniþiu pentru munca lui ceea ce îndomeniul literaturii de manuale este un câºtig absolut.

În consecinþã propun, Excelenþei Dvs., cu conºtiinþa curatã sã aprobaþi acestea pentru clasa aII-a de liceu.

Budapesta 12 mai 1914

Dr. Alexics György

VIII. Eszterházy u. 3Academia de Est

Document manuscris, orig. lb. maghiarã, 2 f., 34,5 x 20,5; hârtie matã, filigranreprezentând emblema Fabricii de hârtie de la Buºteni: un urs ºi dedesubt, C&S. S. BUªTENI.

77



10.

EDUCAÞIE PUBLICÃ ªI RELIGIEMINISTERUL REGAL UNGARNr. 65454/914

La cererea dumneavoastrã din data de 24 martie 1914, certific faptul cã în baza criticilor ºiobservaþiilor oficiale, am aprobat predarea în limba românã, în cadrul ºcolilor gimnaziale, folosireaurmãtoarelor titluri de cãrþi:

1. Carte de citire pentru clasa I, pentru ºcolile medii, de Virgil Oniþiu, director gimnazial. Ediþia a

doua, Preþul 2 coroane 30 filleri, Braºov 1914, editura librãriei Ioan I. Ciurcu.

2. Carte de citire pentru clasa a II-a, pentru ºcolile medii, de Virgil Oniþiu, director gimnazial.

Ediþia a doua, Preþul 2 coroane 30 filleri, Braºov 1914, editura librãriei Ion I. Ciurcu.

Acestea au fost incluse în evidenþa manualelor aprobate în scopul folosirii limbii române încadrul ºcolilor gimnaziale. Cu privire la conþinutul rapoartelor critice în vederea folosiriicorespunzãtoare a acestora, nota va fi trimisã ulterior.

Totodatã, vã atenþionez, cã numãrul comenzilor aprobate, împreunã cu obiectele de studiuîn limba românã sã fie neapãrat inscripþionate cuvânt cu cuvânt, pe coperta cãrþilor

Stimatului Oniþiu VirgilDirector al Gimnaziului Greco-Ortodox RomânBraºov

În aºa fel ca, din fiecare titlu de carte câte un exemplar sã ajungã la mine, adicã la MuzeulNaþional de Educaþie ºi Biblioteca Pedagogicã.

Budapesta la 19 mai 1914

Din dispoziþia ministrului

Secretar de statSemnãturã de mânã indescifrabilã

Foaie cu antet dactilografiatã, orig. lb. maghiarã, 2 f., 33,5 x 21; antetul în relief,inscripþionat: VALLÁS ÉS KÖZOKTATÁSÜGYI M. KIR MINISTER; p. 1 – însemnaremanuscrisã în lb. românã a lui Virgil Oniþiu:

Aprobarea Cãrþii de cetire p. Ig.

} ediþ. I

„ „ „ p I

Nr. 65, 454 – 914

Filigran inscripþionat, deasupra: SZÉNÁSY BÉLA BUDAPEST; mijloc: scut cucoroanã ºi iniþiala „P“; dedesubt: PÉTERFALVAI PAPIRGYÁR.

78



Dan DEMªEA

DOCTORUL ÎN MEDICINÃ IOAN HOZAN ªI BRAªOVENII

Definirea exactã a personalitãþii pionierului fizioterapiei moderne româneºti, a singularitãþiisale, în pleiada intelectualitãþii ardelene a ultimului sfert al secolului al XIX-lea, i-a preocupat peistoricii postbelici ai medicinei autohtone într-atât încât i s-a putut stabili, pânã la urmã, locul cuvenitîn istoriografia de specialitate. De aici au rezultat preocupãri de biografie cultural-profesionalã dupãcel de-al Doilea Rãzboi Mondial, bazate pe lucrarea manuscrisã din anul 1946 a medicului balneologDr. Marius Sturza, originar din pãrþile Aradului, continuatorul operei medicale a lui Ioan Hozan.1 Ceidoi fii ai medicului Ioan Hozan, Ionel2 ºi Nicu, rãmaºi, la rândul lor, orfani de ambii pãrinþi, au simþitnevoia, la maturitate, sã-ºi scrie amintirile (Nicu, la domiciliul sãu din Sibiu) sau sã întocmeascãarborele genealogic al bunicii lor paterne (Ionel, la domiciliul sãu din Braºov3).

Referitor la arborele genealogic atât Mihai Sturza, cât ºi Ionel Hozan au susþinut cã mamalui Ioan (de fapt, el figura cu numele de Iovan în registrul botezaþilor parohiei greco-rãsãritene dinsatul ªoimoº, nãscut la 6/18 august 1846) se numea Elisaveta (Saveta), nãscutã Popovici. Or,registrul consemna numele mamei drept Lena, în dreptul datei de naºtere de mai sus. Pentru lãmurireadilemei ar trebui sã identificãm situaþia celorlalþi doi copii ai familiei Hozanu, înlãturând ocoincidenþã de nume, întâlnitã cu ocazia cercetãrii noastre. Alte ipoteze, deocamdatã, în economialucrãrii de faþã, nu avansãm.

Noi am simþit nevoia sã reconstituim, în mod amplu, portretul biografic al „medicinistului“Ioan Hozan, nu în ultimul rând din motivul apartenenþei sale la generaþia marilor noºtri clasici. Cãci,cum se ºtie deja, el a fost strâns legat de aceºtia prin destin cultural-naþional ºi politic.

Despre originile presupus moldovene ale Hozãneºtilor (Ozãneºtilor4) am aflat de la mediculseptuagenar Dr. Nicuºor Hozan, din Sibiu. Cercetând o serie de arhive, am gãsit, în anul 1995, oschiþã din anul 1947 a unei pãrþi din extravilanul comunei ªoimoº, pe care figureazã „DealulHozanului“, cu „grãdini fãrã case“, situat între „Ruga /Ieruga ?/ lui Saroº Blag“, la apus, ºi „Râul luiMoise“, la rãsãrit. La sud, toponimicul în cauzã era mãrginit de „ºoseaua naþionalã“ Arad-Deva.5

Conform informaþiei orale privind proprietãþile familiei sale de odinioarã, minorul IoanHozan ar fi moºtenit 12 hectare de teren6 (majoritatea constituind, probabil, pãºune-pãdure).

Precocele cântãreþ de stranã la biserica satului ªoimoº a fost remarcat de cãtre preoþi ºimireni. Fruntaºii satului vedeau în persoana copilului un viitor preot. Pierderea tatãlui (în anul 1854 –

79

Þara Bârsei

1 Prof. univ. Dr. medicinã Marius Sturza, Medicul Ioan Hozan – un precursor, Arad, 1996, 48 p.2 Despre juristul ºi artistul vocal braºovean Ionel, fratele sãu, medicul Nicolae Hozan, a redactat în manuscris, în 27 mai

1965, la Sibiu, „Biografia fratelui meu Dr. Ioan Hozan, avocat, decedat la 1 noiembrie 1964“, noi beneficiind debunãvoinþa medicului sibian Nicuºor N. Hozan, care ne-a pus la dispoziþie o fotocopie a acestui manuscris în anul 1993.

3 Doctorul în drept Ioan (Ionel) Hozan, deplasându-se, la începutul deceniului al ºaptelea al secolului al XX-lea, la Lipova(recte în cartierele ªoimoº ºi Radna), în scop de documentare, revenit acasã (la Braºov), a întocmit un „arbore genealogicdupã bunica, mama tatãlui meu“, datat 15 septembrie 1962.

4 O notã în creion, ulterioarã, pe registrul de cununaþi al bisericii din satul ªoimoº, îl identifica pe „Moºul lui Hosanu“ înpersoana lui „Miai a lui /…/ Ozan, locuitor ªoimoºului“ care se cãsãtorea, în februarie 1799, cu Iuliana (Ghiula), fata luiAlexa Vuculescu; Cfr. Direcþia Judeþeanã a Arhivelor Naþionale Arad (DJANA), Col. Stare civilã ªoimoº, ortodocºi,cununaþi, Reg. nr. 10/1780-1829, f. 19.

5 DJANA, Fondul Camera agricolã a judeþului Arad, Dos. Nr. 24/1947, f. 247 sau 292.6 Informaþie de la dr. Nicuºor Hozan (septembrie 1996). Tatãl sãu, medicul Nicolae Hozan, îi relatase cã o parte din acest

teren a fost vândut („s-a dus“) pentru întreþinerea la Facultatea de Medicinã din Viena a lui Ioan Hozan. Cel care a avutgrijã, în calitate de tutore, de acest lucru a fost pãrintele paroh al ªoimoºului, Moise Magdu.


n. n.7), la vârsta de opt ani, a adus familia sa într-o situaþie dificilã. Mama, rãmasã cu doi copii, atrebuit sã se recãsãtoreascã, pãrãsindu-ºi domiciliul. Pe bãiat l-a dat în întreþinerea fratelui sãu maimare, Nica, cãsãtorit cu Mariuþa Cuparescu. Nica a rãmas în continuare în casa pãrinteascã, plasatã lamijlocul ulicioarei numite „Sococelul lui Gâbu“8, acolo unde aceasta coteºte spre actuala cale feratã.Averea pãrinteascã a fost parcelatã înainte de anul 1857, deci înainte de decesul fratelui Nica –conform Patentei imperiale din anul 1853. Drept proprietari figurau, în recent-constituita cartefunciarã nr. 143, cu o jumãtate de sesie, cei doi fraþi. În teritoriul extravilan, aceºtia posedau,împreunã cu alþii, „grãdini“ în „Dealu Hozan“, care aveau o suprafaþã de 400 de iugãre (aproximativ200 de hectare).9

Ideea emancipãrii prin învãþãturã avea mare trecere în rândul preoþimii româneºti. Împreunãcu învãþãtorii locali, aceºtia au cãutat sã-i trimitã, mai departe, la studii pe copiii înzestraþi. Acesta afost cazul copilului nãscut în zodia Leului, pe numele de botez Iovan. Primul moment de rãscruce l-aconstituit anul 1854, când avea opt ani. Stingher în casa natalã ºi sãtul de pãscut porcii, s-a dus lapreotul Moise Magdu, zicându-i: „Nu vreau sã slujesc. Sã mã iei cu copiii dumitale ºi sã mã dai laºcoalã …“10. Adopþiunea (sau tutoratul) s-a întâmplat, probabil, în intervalul anilor 1854-1856. Întoamna anului 1857, la 27 septembrie, survenea moartea prematurã a fratelui sãu, Nica.11 Înoctombrie, acelaºi an, era trimis la Gimnaziul regal din Arad, în clasa I. În primii ani de gimnaziu l-acunoscut pe colegul sãu Ioan Slavici. Locuind la aceeaºi „gazdã“, erau puºi sã ducã „chelteaua“(=coºul) cu peºte a „gãzdoaiei“.12

Decesul mamei (în anul 1860) a lãsat urme adânci în sufletul adolescentului de 14 ani(vârsta marilor decizii pentru viitor). Era în anul al treilea, la Gimnaziul regal. Credem cã în acelmoment s-a hotãrât sã devinã medic. O decizie asemãnãtoare lua adolescentul Victor Babeº, imediatdupã decesul iubitei sale surioare. Iatã un motiv în plus pentru a-ºi lua în serios pregãtirea ºcolarã ºipentru a se afirma printre primii în clasã. În clasa a ºasea de gimnaziu (1862/1863) a fost martor,într-un fel sau altul, la inaugurarea oficialã a Asociaþiunii Naþionale Arãdane pentru Cultura ºiConversarea Poporului Român. Cãci atât tutorele sãu, cât ºi o rudã de-a sa (cu nume asemãnãtor,Ioane Hozanu, „econom“ în ªoimoº) participau la Adunarea generalã de constituire a Asociaþiuniiculturale româneºti arãdene în ziua de 12 mai 1863, în sala mare a hotelului „Crucea Albã“ dinArad.13

În ultimii doi ani de ºcoalã (1863/1864 ºi 1864/1865), mutându-se la Liceul românesc dinBeiuº, a avut ocazia sã-l cunoascã pe colegul Mihai Sturza, din ªepreuº. Amândoi au beneficiat debursã din partea Asociaþiunii Naþionale Arãdane: Ioan Hozan – în clasa a VIII-a, iar Mihai Sturza cuun an mai târziu, în anul ºcolar 1866/1867. Prietenia dintre ei urma sã rodeascã în fel ºi chip. Învacanþe, elevii ºi studenþii erau obiºnuiþi sã facã drumeþii, vizitându-se reciproc, în baza unei

80

Dan Demºea

7 Vezi notele noastre de subsol, în Marius Sturza, op. cit., p. 8.8 Conform „Schiþei comunei ªoimoº, parþial, copie dupã Aurel Eisenkolb, de Þucra Petru Pribeagul“, anexatã scrisorii

acestuia din urmã ºi expediatã din Turda, în 13 august 1970, cãtre subsemnatul, muzeograf la Muzeul de istorie ºietnografie din Lipova. Emitentul nu indica amplasarea proprietãþii Hozan pe aceastã ulicioarã, ci se referea la vizitatânãrului Ioan Hozanu, „însoþit de poetul M. Eminescu“, aici.

9 Judecãtoria oraºului Lipova, Serviciul de Carte funciarã, fila nr. 143, casa nr. 136. În teren, actualmente, casa, uºormodificatã, poartã numãrul 92.

10 Informaþie primitã de la pãrintele paroh Ilie Chebeleu, de pe lângã biserica ortodoxã românã din ªoimoº, în anul 1969.11 Marius Sturza, op. cit., p. 8.12 Informaþie primitã în septembrie 1996 de la medicul Nicuºor Hozan, domiciliat în Sibiu. Acest fapt mãrunt nu a mai fost

pomenit în rememorãrile avocatului Ionel Hozan, din Braºov (fiul lui Ioan Hozan); Cf. D. Karnabatt, O figurã puþincunoscutã în prietenia Eminescu – Slavici: Dr. Ion Hozanu, în „Curentul“, Bucureºti, 1936, nr. 3008, 18 iunie, p. 1-2.

13 DJANA, Fondul Despãrþãmântului ASTRA – Arad (prescurtat FAA), Dos. 6/1863, f. 42, passim.


solidaritãþi de mentalitate, greu de definit în cuvinte. Este extrem de plauzibilã întâlnirea elevilorbeiuºeni cu adolescentul Mihai Eminovici (viitorul poet Eminescu). Aºa trebuie sã se fi întâmplatlucrurile atunci ºi cu vizita adolescentului Eminovici la copiii preotului Moise Magdu, prinintermediul tânãrului Hozan.

Mihai Sturza a avut ocazia sã cunoascã fetele pãrintelui Magdu din ªoimoº. Ele erau „suroridulci“ cu colegul sãu, Ioan Hozan. Dupã câþiva ani, revãzând-o pe Ersilia (Hersilia – cum îi pronunþanumele pãrintele Chebeleu), probabil cu ocazia adunãrilor generale anuale ale Asociaþiunii NaþionaleArãdane (din anii 1864, 1865 ºi 1867) sau cu ocazia ºederii de aproape o lunã a trupei teatralebucureºtene la Arad, în august din vara lui 1868, pe când Ersilia avea 16 ani, Mihai Sturza va aºteptasã-ºi termine studiile întru preoþie, la Arad, pentru a o cere în cãsãtorie în toamna anului 1871.Pãrintele Magdu, cunoscându-l ca pe unul dintre colaboratorii de seamã ai revistei tinerilor teologiarãdeni „Speranþa“ – prima revistã localã în limba românã –, n-a ezitat sã-ºi dea fata dupã tânãrulcleric de 24 de ani, din ªepreuº.14 În felul acesta, cei doi foºti colegi de la Beiuº deveniserã cumnaþi.Fãrã nici o îndoialã, au pãstrat relaþii strânse, din moment ce, atunci când a murit parohul MihaiSturza, la ªepreuº, în anul 1891, medicul Ioan Hozan, nemaisperând sã aibã urmaºi, s-a simþit o datãîn plus obligat sã se îngrijeascã de soarta celor ºapte copii ai decedatului sãu cumnat ºi prieten. Înfelul acesta îºi întorcea recunoºtinþa faþã de pãrintele sãu spiritual, tutorele Moise Magdu. Înconsecinþã, „dulcea sorã“ Ersilia, care strãbãtuse alte dãþi drumul pânã la Viena ºi bãile din Sileziacehã, se muta, de data aceasta, împreunã cu cei ºase copii ai ei, la Stabilimentul balnear de apã receGräfenberg, condus cu un deosebit succes de cãtre directorul concesionar, Dr. Ioan Hozan.

Dar sã revenim la anii studenþiei vieneze. În primul an de facultate, în toamna anului 1865,lui Ioan Hozan nu i s-a aprobat bursa cerutã la Asociaþiunea culturalã arãdeanã, sorã a Asociaþiuniitransilvane. Motivul trebuie sã-l fi constituit faptul cã nu se ºtia unde îºi va îndrepta paºii tânãrulabsolvent al liceului din Beiuº. În schimb, se pare cã ar fi primit un stipendiu, pentru acest prim an deºedere în capitala împãrãþiei, din partea Consistoriului greco-oriental român din Arad.15

În anul al doilea de facultate, atribuirea bursei, din partea Asociaþiunii arãdene, a întârziatfoarte mult. Cei 50 de florini i-au fost aprobaþi pe când intra în anul trei. ªedinþa a doua a Adunãriigenerale a Asociaþiunii arãdene, din data de 22 octombrie 1867, aproba lista „stipendiºtilor“ pe anul1866/1867.16 E de presupus cã aºtepta nerãbdãtor sã plece, chiar ºi cu întârziere, la Viena, numai sãprimeascã banii cuveniþi în mânã. Aceastã întârziere a Asociaþiunii întru livrarea bursei i-adeterminat pe cei doi protopopi, adicã pe Ion Þãranu, al Lipovei, ºi pe Iosif Beleº, al Vãrãdiei, sãmobilizeze preoþimea parohialã de pe cele douã pãrþi ale culoarului Mureºului pentru a colecta, înfinal, peste 30 de florini pentru studentul ºoimoºan. Sigur cã în spatele demersului stãtea tatãl sãuadoptiv. Acesta din urmã, nedorind publicitate, l-a pus pe capelanul sãu din ªoimoº, TerenþiuDimitrescu, sã expedieze banii ºi lista celor 21 de „contribuenþi“. Meritã sã pomenim aici profesiileacestora: doi protopopi, un pretor, un jude opidan, parohi, preoþi, capelani, notari, docenþi(=învãþãtori absolvenþi), gornici (=funcþionari silvici) ºi un jurat comunal.17 Ioan Hozan, bucuros deprimirea banilor, s-a gândit sã mediatizeze un astfel de exemplu, pentru a fi urmat ºi de alþii. Cãcisituaþiile de penurie bãneascã erau endemice în rândul tineretului universitar. Mai ales pentru unul ca

81

Doctorul în medicinã Ioan Hozan ºi braºovenii

14 DJANA, Col. Stare civilã ªoimoº, ortodocºi, cununaþi, Reg. 12/1853-1885, f. 26.15 Marius Sturza, op. cit., p. 11.16 DJANA, FAA, Dos. 63/1867, f. 2 ºi 37.17 I. Hosanu, Mulþãmitã publicã, în „Albina“, Viena, 1867, nr. 124, miercuri, 9/20 noiembrie, p. 4.


el, atras irezistibil spre muzicã ºi spre cultivarea talentului sãu vocal. De altfel s-a ºi înscris laConservatorul de acolo. A frecventat mai multe coruri, unde s-a afirmat „ca un tenor deosebit deapreciat“18.

Colecta bãneascã în favoarea þãranilor alungaþi de cãtre moºierul din Tofãleni (Tófalva),iniþiatã în toamna anului 1869 de cãtre protopopul sibian Zaharia Boiu, a avut un ecou imens, ajungândºi la Viena. Studentul Demetriu Magdu, „fratele dulce“ al lui Ioan Hozan, s-a îngrijit de trimitereasumei adunate, printre alþii, de la comercianþii B. G. Popovici ºi Ioachim Mureºianu, cât ºi de la tineriiauditori sau doctoranzi de acolo. Printre aceºtia din urmã se numãrau „Michaiu“ Eminescu, filosof,Ieronim Bariþ, student la Filosofie, „Ioane“ Anca, student la Medicinã ºi „Ioane“ Hosanu, de asemeneastudent la Medicinã, aproape toþi cu câte un florin.19 De la bun început s-a gândit sã se înscrie într-unadin cele douã societãþi culturale studenþeºti din capitala imperiului. Nu ºtim, deocamdatã, dacã a fostînscris în cea dintâi societate studenþeascã româneascã (înfiinþatã în anul 1862). În orice caz, era ataºatde Aurel Mureºianu atunci când acesta din urmã a fost ales, în anul 1868, preºedinte al nou-înfiinþateisocietãþi „România“. Altfel nu am putea înþelege pe deplin în ce fel Eminescu, Slavici, Aurel VictorMureºianu20 ºi medicinistul nostru au contribuit la fuziunea celor douã societãþi studenþeºti româneºtidin Viena, în anul 1869. Hozan a concurat la funcþia de preºedinte al acesteia, dar candidatulbucovinean Pamfil Dan (prin 1871 sau 1872) l-a depãºit cu un singur vot.21

Noua societate studenþeascã, numitã „România Junã“, dupã modelul naþional unificatormazzinian, ºi-a ales „prima comisie“ literarã. Între cei cinci membri se numãra ºi Ioan Hozan.22

A beneficiat, se pare, ºi de o bursã mitropolitanã. Ar trebui cercetat acest lucru pentru anii1867/1868-1870/1871, deoarece Asociaþiunea culturalã româneascã din Arad nu avea, pentru moment, maridisponibilitãþi. Medicinistul nostru figura, în schimb, printre petenþii Fundaþiunii „Emanuil Gojdu“. Dupãdecesul marelui mecena pestan, în anul 1870, testamentul sãu a intrat în aplicare. De pe urma acestuia, foartemulþi studenþi au beneficiat de ajutoare. De pildã, în urma concursului din 24 decembrie 1871, dintre cele 60de cereri, fuseserã aprobate doar nouã. Între aceºtia se numãra ºi „rigorosantele de medicinã“ Hozan, cusuma de 300 de florini.23 Renumele sãu – legat de Mihai Eminescu, de braºoveanul Nicolae Teclu ºi de IoanSlavici în organizarea24 sãrbãtoririi voievodului ªtefan cel Mare la Putna, din august 1871 – era mare.Considerãm cã ºi acest fapt a avut darul de a contribui la obþinerea bursei ºi la posibilitatea de a continuaFacultatea de Medicinã (a cãrei frecventare era mult mai costisitoare decât a celorlalte).

În toamna anului 1872, „rigorosantul” Hozan primea, din nou, „stipendiu“ din parteaFundaþiunii pestane „Emanuil Gojdu“.25 Asociaþiunea culturalã arãdeanã intrase într-o crizã

82

Dan Demºea

18 Marius Sturza, op. cit., p. 13.19 Telegraful Român, Sibiu, 1869, nr. 96, 4/16 decembrie, p. 405; apud Aradul în perioada rãzboiului de independenþã – 100

– Arad, 1977, p. 87-88.20 „Naºul României June a fost Aurel Mureºianu“; Cfr. Marius Sturza, op. cit., p. 15. Fiul sãu, Aurel A. Mureºianu, îºi

amintea cã tatãl sãu plãnuise, cu ajutorul baronului bucovinean Vasilco, „unificarea celor douã societãþi ale studenþilorromâni cu prilejul anului nou 1869, cu un banchet în sala cea mare ºi frumos decoratã a hotelului Zum weissen Ross dincartierul Leopoldstadt. Banchetul fu precedat de o seratã declamatoricã muzicalã, la care îºi dãdurã concursul ºi câþivaelevi români ai conservatorului din Viena“; Cfr. Aurel A. Mureºianu, Eminescu, Aurel Mureºianu ºi Serbarea de la Putna,în „Mihai Eminescu“, Cernãuþi, Anul V, 1934, nr. 12, p. 7. Cu siguranþã, printre aceºti „elevi“ de la Conservator se va finumãrat ºi tenorul Ioan Hozan.

21 Marius Sturza, op. cit., p. 16.22 Gheorghe Moisescu, Centenarul Societãþii literare „România Junã“ din Viena, 1871-1971, Viena, 1971, p. 51.23 Albina, 1872, nr. 20, 5/17 martie, p. 4.24 Nepotul lui Ioan Hozanu, Dr. med. Nicuºor Hozanu, din Sibiu, mi-a atras atenþia, în anul 1996, asupra rolului nu lipsit de

importanþã al bunicului sãu în pregãtirea serbãrii de la mãnãstirea Putna.25 Cfr. DJANA, FAA, Dos. 117/1872, f. 1-3, Hozan ar fi primit de la fundaþiunea pestanã 150 fl. Probabil cã suma iniþialã, de

300 fl., aprobatã în martie 1872, i-a fost redusã la jumãtate în toamnã, date fiind cererile extrem de numeroase faþã deposibilitãþile fundaþionale; Albina, 1872, nr. 20, p. 4.


financiarã treptatã, care nu a fost sesizatã imediat. Din acest motiv, cât ºi datoritã faptului cã primise oadresã din partea Fundaþiunii Gojdu referitoare la stipendierea lui Hozanu, Asociaþiunea arãdeanã apreferat sã ajute pe altcineva. Delapidarea operatã de casierul acesteia, Teodor Serb26, încã din anul1870, a rãzbãtut la lumina zilei de-abia în anii 1874-1875. Printr-o inexplicabilã coincidenþã, dinacelaºi an 1870, banii adunaþi de studenþii români vienezi ºi destinaþi sãrbãtoririi domnitorului ªtefancel Mare, la Putna, s-au pierdut în urma crahului firmei comerciale de la Viena a lui IacobMureºianu.27 Oricum, banii strânºi, nu fãrã dificultãþi, fuseserã acumulaþi ºi depuºi prin strãdaniaacestui braºovean. Nu întâmplãtor, Mihai Eminescu îi scria, în anul 1871, lui Iacob Negruzziurmãtoarele: „Arãtaþi-mi un oraº patriotic ca Braºovul“28.

Episodul de la Liesing, din suburbia Vienei, al celor trei prieteni, Slavici, Hozan ºiEminescu, s-a consumat în intervalul anilor 1870-1872. Liesing era, dupã cum îºi amintea avocatul ºitenorul braºovean Ionel Hozan, „aºa cum ar fi la Dârste, lângã Braºov“. „Vocea foarte frumoasã“ amedicinistului Hozan i-a îmblânzit pe clienþii mãcelari din local, gata sã se încaiere. Patronul a oferitmesei lui Hozan, îndeobºte cel cu punga, un rând de halbe.29

Marius Sturza evoca obiceiul tutorelui sãu de a participa la partide de cãrþi.30 EleonoraSlavici ºi-a amintit, între altele, cum Hozan, Slavici ºi alþi colegi se distrau la partidele de biliard,câºtigând pariul ºi asigurându-ºi, în felul acesta, cina.31

În sezonul rece, viaþa lui Eminescu („ausserordentlicher Hörer“/=auditor extraordinar/ laUniversitate) la Viena atingea cote dramatice, mai ales atunci când era nevoit sã-ºi vândã sau sã-ºiamaneteze paltoanele pe care i le cumpãrase Hozan.32

La cealaltã extremitate a vieþii studenþeºti se situau sãrbãtorile ºi balurile, prilej dedesfãtãri ºi bucurii. „Serbarea ajunului de an nou“ 1872 nu a fost lipsitã de interpretarea luiHozan, care „ºi acuma ne-a desfãtat prin cântecele sale poporali“. Cvartetul vocal al seratei eracompus din „domnii Hozan, Vlad, Cacinschi ºi Blasianu. Au fost rostite toaste pentru Carol I,pentru Italia unitã ºi altele“33. Tânãrul Eminescu s-a ales, probabil de pe urma alimentaþieineregulate, cu „gãlbinare“, fiind îngrijit de colegii de la medicinã, în lunile ianuarie-februarie1872.34

Un alt episod al relaþiei cu Ioan Slavici s-a consumat la sfârºitul uneia dintre vacanþe.Sosind pe înserat în Viena ºi neavând o „locuinþã angajatã“, Slavici „s-a dus direct la cafeneauaunde se adunau studenþii, /…/. Prietenul Hozanu, medicinist“ i-a oferit o saltea în odaiaînchiriatã.35

Experienþa acumulatã cu ocazia comemorãrii domnitorului ªtefan cel Mare (la mormântulsãu de la mãnãstirea Putna, în anul 1871) avea sã-l consacre pe ºoimoºanul nostru printreorganizatorii celui dintâi bal românesc la Viena, în februarie 1872.36 Despre pãtrunderea lui Hozan în

83


26 Dan Demºea, Începuturile Asociaþiunii Naþionale Arãdane, în „Ziridava“, Arad, 1987, vol. XV-XVI, p. 33127 Mulþumim pe aceastã cale colegului Valer Rus, muzeograf la Muzeul „Casa Mureºenilor“, pentru informaþia primitã cu

ocazia Sesiunii de comunicãri ºtiinþifice de acolo, þinutã în 28-29 aprilie 2004.28 Aurel A. Mureºianu, loc. cit., p. 11.29 D. Karnabatt, loc. cit., p. 2.30 Marius Sturza, Doctorul Ioan Hozan – schiþã biograficã, Sibiu, 1946, p. 11 (dactilograma care ne-a servit la editarea sa, la

Arad, în anul 1996).31 Eleonora Slavici, Jurnal, Text îngrijit de Iosif Pervain ºi Virgil Vintilescu, Biblioteca Municipalã Timiºoara, 1969, p. 58.32 Informaþie primitã de la medicul Nicuºor Hozan, la Sibiu, în septembrie 1996.33 Albina, 1872, nr. 3, duminicã, 9/21 ianuarie, p. 3.34 George Cãlinescu, Viaþa lui Mihai Eminescu, p. 173.35 Eleonora Slavici, op. cit., p. 67-68.36 Familia, Budapesta, 1872, nr. 10, p. 118. Pentru atmosfera acestor prime baluri, vezi Marius Sturza, op. cit., p. 16-17.


societatea burghezã a capitalei imperiale a scris cuvinte de laudã fiul sãu spiritual, balneologulMarius Sturza, în „rememberul“ sãu, mai sus citat.37 În vara anului 1871, Hozan ar fi trebuit sã-ºiîncheie cei ºase ani de studii. ªi-a prelungit în mod conºtient perioada de cursuri la opt ani, pânã învara anului 1873. Primul sãu biograf a motivat suficient de bine38, precizând cã „rigorosantele“ întrumedicinã aprofundase „fiecare disciplinã pânã la specializare“39, în vederea pregãtirii doctoratului.Sã nu uitãm cã medicina europeanã înregistra un avânt deosebit. Astfel cã îi putem înþelege mai binemotivaþia rãmânerii în Viena.

Soarta i-a surâs, totuºi, medicinistului Hozan în privinþa sprijinului financiar. Cãci ConsistoriulEpiscopiei Aradului, vãzând dificultãþile Asociaþiunii Naþionale Arãdane pentru Cultura PoporuluiRomân, a preluat parþial sarcina susþinerii bãneºti a bursierilor. Printre aceºtia se numãrau tineri precumbihoreanul Vasile Mangra (viitorul mitropolit ortodox de la Sibiu) ºi arãdeanul Ioan Hozan.

Bursa Fundaþiunii Gojdu continua sã-i soseascã de la Pesta. De pildã, pentru vechiul stipendist„Ioan Hosanu din Solymos … taxele de rigoare, încã numai pre anul 1873/4 se desemneazã restul de …150 florini“. Între noii stipendiºti vienezi români, de la Medicinã, îi remarcãm pe Victor Babeº, studentîn anul III, ºi pe braºoveanul George Baiulescu, student în anul I.40

Fiind unul dintre cei mai vârstnici „mediciniºti“ români din capitala imperiului, considerãmcã Hozan s-a simþit în mãsurã sã susþinã un referat (o „criticã a conferinþei lui Babeº“, intitulatã destulde abstract Rezultatele studiului naturii, aplicate la istoria acþiunilor spirituale) în cadrul ºedinþei din23 martie 1873 a „României June“.41

Cu ocazia inaugurãrii Cabinetului de lecturã al Societãþii studenþeºti „România Junã“ dinViena, la 25 de ani de la Adunarea Naþionalã de la Blaj (3/15 mai 1848), „junimea, cu domnii AxenteSever ºi B. G. Popoviciu în frunte, fãcu o excursiune la Liesing, unde apoi petrecu pânã seara întrecântecele fermecãtoare ale bardului junimii din Viena, dl. I. Hosanu …“42.

Pregãtirea sa pentru doctorat includea specializãri pe la diverse clinici în domeniul bolilorinterne, în ginecologie ºi neuropsihiatrie, fiindu-i utilã ºi pentru tratamentul balnear ºi fizioterapic.43

Adâncirea în aceste specialitãþi a fãcut-o la Spitalul Wieden, timp de doi ani, începând din vara anului1873 ºi pânã în vara anului 1875. Printre cãrþile de medicinã, pãstrate în casa Hozan din Sibiu, ceamai veche era o revistã medicalã din anul 1874, „Jahresbericht über die Leistungen und Fortschrittein der gesammten Medicin“/„Raport asupra rezultatelor obþinute ºi asupra progreselor în medicinageneralã“, Anul VIII, 1873, vol. II, partea a doua, Berlin, 1874.44

84

Dan Demºea

37 Deoarece dactilograma originalã a lui Marius Sturza, finalizatã în anul 1946, conþine pasaje repetitive, referitoare latalentele lui Hozan (în muzicã ºi „în unele jocuri, practicate cu pasiune de societatea de pe atunci, ca biliardul ºi jocurile decãrþi“, populare în urbe), noi le-am omis, la sugestia nepotului sãu, Nicuºor Hozan din Sibiu, în timp ce o pregãteam pentrutipar. Vezi, în acest sens, Marius Sturza, op. cit., p. 14; Idem, Doctorul Ioan Hozan – schiþã biograficã, dactilogramã,Sibiu, 1946, p. 11.

38 Marius Sturza, op. cit., p. 19-20.39 Ibidem, p. 19.40 N. Cordoº, Magdalena M. Jude, Contribuþii documentare referitoare la Emanuil Gojdu ºi fundaþia sa, în „Acta Musei

Napocensis“, Cluj-Napoca, 1994, nr. 26-30, partea a II-a, Istorie 1989-1993, anexa XII, p. 586; Cf. Muzeul de istorie aTransilvaniei, nr. inv. M 2319.

41 Alfred Reiner, Dr. Ioan Hozan, în „Muncitorul Sanitar“, Bucureºti, 1968, nr. 3, martie, p. 174-175; Mircea Babeº,I. Igiroºianu, Victor Babeº, Bucureºti, 1961, p. 73.

42 Familia, Budapesta, 1873, nr. 20, 13/25 mai; Românul, Arad, Serie nouã, 2004, nr. 24, 1 decembrie, p. 8.43 Precizarea mi-a fost fãcutã de cãtre regretatul Dr. med. Nicuºor Hozan, dornic sã vadã în lumina tiparului biografia

bunicului sãu, biografie care sã depãºeascã stadiul de acumulare a informaþiilor din anul 1946. În acest sens a existat oîncercare, nefinalizatã, a lui Aurel Millea, de prin anii 1959-1963. A se vedea scrisoarea lui Aurel Millea cãtre Dr. med.Nicu Hozanu, tatãl medicului Nicuºor Hozan, aflatã în colecþia familiei Hozan din Sibiu.

44 Aflatã în posesia familiei Hozan, la Sibiu, în anul 1997. Atunci s-a pus problema achiziþionãrii bibliotecii medicale rãmasede la acesta de cãtre Muzeul Judeþean Arad, în baza unei liste-ofertã, în scopul augmentãrii fondului Dr. med. Ioan Hozanexistent în cadrul colecþiilor acestui muzeu.


Nu ne putem reprima constatarea cã atât apropiaþii, cât ºi prietenii sãi au beneficiat din plinde asistenþa ºi sprijinul lui. Relaþiile sale în societatea vienezã se înfiripaserã din primii ani,dovedindu-se a fi de folos multora. În acest sens am putea cita contactele de la sfârºitul lunii iunie1874 ale tânãrului nostru medic secundar cu doctorul în drept Iosif Hodoº45, membru al AcademieiRomâne. La rugãmintea acestuia din urmã, Hozan mijlocise internarea lui Alexandru Papiu Ilarian laViena în cursul lunilor urmãtoare. În septembrie, Hozan opina cã internarea lui Papiu n-ar mai aveaniciun rost.46 Peste o lunã, la începutul lunii octombrie 1874, studentul N. Fãgãrãºanu îi scria, dinnou, lui Iosif Hodoº, în aceeaºi problemã, cã „fratele Hozanu” a primit „un act de la institut“, al cãruicaracter era ultimativ.47 În pofida evidenþelor bolii lui A. Papiu Ilarian, consideratã irecuperabilã,ºederea acestuia în Viena s-a prelungit pânã în toamna anului urmãtor, 187548, probabil datoritã luiHozan. Acesta din urmã reuºise sã intre, dupã sãrbãtorile de iarnã ale anului 1874, „medic secundariuîntr-un institut de curã cu apã“49, de altfel unicul din zona colinarã a Vienei50.

Contactul cu noul ambient i-a amintit de Bãile Lipova, cu apele lor minerale reci, situate înimediata apropiere a orãºelului Lipova, cunoscut din frageda-i pruncie, cu ocazia deplasãrilor la„Ruga“ de Sântã-Mãrie ºi la târgurile de produse meºteºugãreºti ºi agro-zoo-silvice.

Tutorele sãu, pãrintele Magdu, intrat în cel de-al 57-lea an al vieþii sale ºi devenit, între timp,asesor consistorial ºi membru al Sinodului diecezei ortodoxe române din Arad, avea motive sã fie câtse poate de mulþumit atât de doctorandul în medicinã, cât ºi de „fratele dulce“ al acestuia, DimitrieMagdu, revenit la Viena în toamna anului 1874 pentru a se înscrie, în continuare, la cursurileFacultãþii de Drept.51

Bunii sãi camarazi congeneri, printre care se numãra ºi Aurel Mureºianu, absolvindfacultãþile, s-au întors acasã. Slavici ºi Eminescu, stabilindu-se între timp în România, i-au creat ostare de spirit cumplitã. Hozan, lipsit de o parte dintre prieteni, a avut momente în care s-a simþitînsingurat în imensa capitalã din partea cisleithanã52 a imperiului.

Averea pãrinteascã se terminase, probabil, odatã cu secundariatul sãu la Spitalul dincircumscripþia a IV-a Wieden, pe la sfârºitul anului 1875. Într-o zi, neprecizatã – probabil lasfârºitul acelui an –, „a cântat româneºte într-un parc. L-a auzit generalul Lupu“, care, surprins ºiîncântat, a intrat în vorbã cu el. Apoi i-a oferit un „bilet pentru hotel ºi restaurant“ pentru a-ºidesãvârºi studiile prin obþinerea diplomei de doctor.53 Diploma de doctor în medicinã a obþinut-o înanul 1875.54 Mãrturia oralã de mai sus este interesantã, pentru noi, sub raportul înfiripãrii relaþiilorcu reprezentanþii diplomatici ai României la Viena ºi, în general, cu familiile românofone care îºi

85


45 Iosif Pervain, Ioan Chindriº, Corespondenþa lui Alexandru Papiu Ilarian, Cluj, 1972, vol. I, p. 249, 263 ºi 264; Cfr.Biblioteca Academiei Române (prescurtat BAR), mss. rom., nr. 4586, f. 227.

46 I. Pervain, I. Chindriº, op. cit., p. 272.47 Ibidem, p. 274.48 Ibidem, p. 280, 286 ºi 288.49 Ibidem, p. 280. De fapt, Hozan rãmãsese, pe de-o parte, medic secundar la Spitalul Wieden, dar era, pe de-alta, angajat, la

sfârºitul anului 1874, de cãtre medicul Lindhardt, medicul-ºef al Stabilimentului de hidroterapie „Brunlbad“, situat în zonacolinarã din preajma Vienei.

50 Marius Sturza, op. cit., p. 20.51 Cornel Sigmirean, Istoria formãrii intelectualitãþii româneºti din Transilvania ºi Banat în epoca modernã, Cluj, P.U.C.,

2000, p. 356.52 Partea de la vest de râul Leitha a Imperiului Austro-Ungar.53 Informaþiile sunt luate de la pãrintele paroh al ªoimoºului, Ilie Chebeleu, în anul 1969, în timp ce acesta îmi citea rândurile

Cronicii parohiale locale. Tot acolo se afirma cã acelaºi general i-ar fi fãcut rost de clientelã ºi l-a ajutat sã-ºi deschidã uncabinet medical în Viena, pentru a fi de folos, printre altele, coloniei române de acolo, întemeiatã în anul 1875.

54 C. Sigmirean, op. cit., p. 701.


aveau domiciliul în Viena. În scurtã vreme, în anul 1875, avea sã se contureze ceea ce se va numi,de atunci încolo, Colonia românã vienezã.55

Între 1875 ºi începutul anului 1880 a lucrat în stabilimentul hidroterapic Brunlbad, dinpreajma Vienei, al doctorului Lindhardt. A fost cãutat de cãtre Iacob Mureºianu, care se îmbolnãviseîn vara anului 1876.56 Hozan era greu de gãsit. Lucra în douã locuri. „Nu-i mai rãmînea decât foartepuþin timp pentru îndeletnicirile sale sociale“57 (cultivarea muzicii, frecventarea coloniei române, atinerimii universitare ºi, nu în ultimul rând, vizitele în familia viitoarei sale soþii).

Despre anii 1876-1877 nu ºtim prea multe. Doar atât cã în anul 1876 fusese ajutat bãneºte decãtre „amicul Gurban“ (Constantin, fostul sãu coleg de la Beiuº) cu 300 fl. ºi de cãtre familiaCupareºtilor (George ºi Iovan).58

În 26 iulie 1879 se cununa, în biserica greco-ortodoxã din Viena, cu „amabila d-ºoarã“Josefine Theiss, fiica unui arhitect vienez.59 Cazul nu constituia o premierã. Exista exemplul similar,din urmã cu douã decenii, al lui Vincenþiu Babeº. În ochii elitei medicale vieneze era bine vãzut. În 3decembrie 1879 primise ºi acceptase oferta scrisã din partea „proprietarului bãilor Brunlbad“ pentru„conducerea medicalã a bãilor“, deoarece „medicul bãilor era bolnav“. În cuprinsul unicei scrisorirãmase de la Dr. Ioan Hozan acesta se plângea tutorelui sãu cã locuinþa sa „sta într-o depãrtare de oorã ºi jumãtate de Brunlbad“, trebuind sã parcurgã în fiecare zi, în sezonul rece, de douã ori drumuldus-întors. De-abia în primãvarã (în martie 1880) a ajuns sã cãlãtoreascã doar dupã-masã laBrunlbad. „Tot în decursul timpului acestuia am primit – scria Hozan – una ofertã de la proprietarulbãilor din Gräfenberg în Silezia /…/ ca sã primesc asuprã-mi conducerea bãilor peste sezonul de varã(al anului 1880 – n. n. ) deoarece prospectele-mi sunt destul de favorabile ºi condiþiunile acceptabile;am ºi legat cu dânsul un contract prin care mi-am asigurat, între altele, toatã susþinerea mea ºi a soþieimele, cãlãtoria de la Viena pânã la la Gräfenberg ºi retour, o locuinþã în Gräfenberg, constãtãtoare din4 odãi ºi cuinã (=bucãtãrie), o servitoare, plãtitã ºi susþinutã de proprietarul bãilor, folosirea gratis abãilor pentru soþia mea º. a. mãrunþiºuri. Salariu fix nu capãt, dar remuneraþiunea ce voi cãpãta de labolnavii care vor cerceta bãile, va fi a mea fãrã nici o scãdere; dupã aceea am vãzut, din liste, cã înanul 1878 au fost cercetate de 1485 de bolnavi iar în 1879 de 1425 de bolnavi; acum, dacã socotescnumai 2 fl. de un bolnav, eatã cã avem, atunci, aproape de 3000 fl. v. a. (=valutã austriacã) în decursde 6-7 luni, când apoi mã voi reîntoarce la Viena peste iarnã, rezervându-mi locuinþa ce o aveam.Contractul, deocamdatã, numai pe un an l-am legat, fiindcã voiesc mai întâi de a mã convinge desprerezultat. ªi apoi, dacã-mi va conveni, atunci mã las ºi pe mai mulþi ani în tocmealã. Vom vedea. La 14aprilie st. n. trebuie sã cãlãtoresc la Gräfenberg ºi am sã rãmân acolo pânã la 15 Noemvrie st. n.“60 Defapt, dupã ce câºtigase concursul61 pentru postul de medic-ºef al staþiunii, fusese însãrcinat sã repunãpe picioare acest „Institut de apã rece“.

86

Dan Demºea

55 Aceeaºi sursã oralã din cartierul ªoimoº al oraºului Lipova: pãrintele paroh septuagenar Ilie Chebeleu.56 „Casa Mureºenilor“, Braºov, Arhiva Mureºenilor, Dos. nr. 582, doc. nr. 24, scrisoarea lui Iacob Mureºianu cãtre Dr. Aurel

Mureºianu, datatã în Viena, la 26 iulie 1876.57 Marius Sturza, op. cit., p. 21-22.58 Arhiva familiei Dr. med. Ioan Hozan, de la Sibiu, scrisoarea lui Ioan Hozan cãtre pãrintele sãu adoptiv, preotul Moise

Magdu, datatã la Viena, în 24 martie 1880, f. 6. Ea constituie unica scrisoare rãmasã de la „pãrintele“ adoptiv al lui IoanHozan. Este de presupus cã, dupã decesul lui Moise Magdu, scrisoarea de mai sus a ajuns, la un moment dat, în posesiamedicului sibian Nicu Hozanu. Pãstratã în condiþii precare, ea se aflã într-o stare mediocrã. Noi am folosit ºi o copiedactilografiatã cu caractere româneºti, oferitã cu amabilitate de cãtre medicul Nicuºor Hozan, nepotul balneologuluinostru.

59 Observatoriul, Sibiu, 1879, nr. 58, (iulie), p. 234, coloana 2.60 Arhiva familiei Dr. med. Ioan Hozan, Sibiu, scrisoarea medicului Ioan Hozan, din anul 1880, cãtre tutorele sãu, f. 2-3.61 D. I. P. (Iosif Puºcariu), Pãrþi din ziarul meu de cãlãtorie, în „Telegraful Român“, Sibiu, 1880, nr. 88, 28 iulie.


Mitropolitul ortodox român de la Sibiu, Miron Romanul, care-i cunoºtea din tinereþe pe toþiaceºti bãnãþeano-arãdeni, urmãrise atent evoluþia tânãrului Hozan. Se temea cã l-ar putea pierdepentru Ardeal. Pânã la urmã n-a fost întru totul aºa. Grijuliu cu fostul bursier al centrelor eparhiale dinArad ºi Sibiu, mitropolitul pare sã fi fost cel care a sugerat inserarea a trei anunþuri în ziarulmitropolitan, în vara anului 1880, despre „conducerea Staþiunii balneare Gräfenberg de cãtre mediculIoan Hozan“62. Nu mai puþin la curent a fost episcopul ortodox român al Aradului, Ioan Meþianu(fostul protopop de Zãrneºti), cãruia îi mijlocise, la Viena, procurarea mobilierului „curþii Sale“63.Probabil, cu ocazia Sinodului eparhial de la Arad, din Duminica Tomii, pãrintele Magdu l-a pusla curent cu intenþiile fostului bursier al episcopiei arãdene, intenþii care s-au vãdit ca atare începânddin anul 1880. Nu a trecut multã vreme pânã când episcopul Meþianu a ºi urmat câteva cure laGräfenberg.64

Medicul balneolog Dr. Ioan Hozan ºi-a prelungit contractul pe durata unui an în staþiuneaGräfenberg, cu speranþa venirii definitive la Arad. N-a fost sã fie chiar aºa, cel puþin pentru aproape 20de ani. În acest rãstimp, Hozan a contractat abonamente pentru presa româneascã din Ardeal ºi pentrucea din România, ca ºi clientela românofonã din staþiune sã se bucure de lectura lor în timpul sejurului.

În aceeaºi varã (1880), I. Hozan primea vizita braºoveanului Iosif Puºcariu, înalt funcþionarjuridic în capitala regatului dualist ungar. Acesta din urmã îºi exprima, în foiletonul periodiculuiromânesc sibian, credinþa în potenþialitãþile balneare ale Transilvaniei.

În anul urmãtor (1881) era mutat definitiv, împreunã cu soþia sa, la Gräfenberg. Reclama închenar pentru practicarea profesiei de medic balneolog începuse sã-i aparã la „Gazetã“.65 Soþia,sensibilã la rãceli, se bucura de climatul alpin, cu aerul sãu ozonat de coniferele din jurul staþiunii. Dealtfel, deplasãrile soþului pentru specializare în domeniul de pionierat al climatoterapiei în Sileziapolonezã ºi la Davos, în Elveþia, îi fãceau bine acesteia.66

Între timp, la Arad, parohul din ªepreuº, Mihai Sturza, punea umãrul pentru reînviereaAsociaþiunii culturale româneºti din municipiul Arad. Proaspãt înscris în Asociaþiune, cu ocaziaadunãrii generale din ziua de 2 mai 1881, intelectualul ºepreuºan era numit în „comisia permanentãpentru revizuirea socoþilor“.67 Mai devreme sau mai târziu, cumnatul sãu de la Gräfenberg avea sã fiela curent cu emulaþia acestui preot înzestrat cu spirit filosofic ºi experienþã publicisticã.

Tot atunci, în primãvara anului 1881, Dr. Hozan îl ajuta pe tânãrul muncitor romândâmboviþean Stan Rizescu sã se perfecþioneze în domeniul þesãtoriei mecanice în Silezia prusacã deatunci. (În 1935, industriaºul de la Brãneºti-Dâmboviþa avea sã-ºi aminteascã de marele sãubinefãcãtor68, publicându-i ºi portretul de tinereþe.)

În anul 1883, Dr. Hozan, contactat probabil de Slavici sau Maiorescu, avu ocazia sã-imijloceascã lui Mihai Eminescu internarea în sanatoriul Ober Döbling (de lângã Viena)69, nu în

87


62 Telegraful Român, Sibiu, 1880, nr. 62, p. 248; nr. 63 ºi nr. 64.63 Arhiva familiei Dr. med. Ioan Hozan, de la Sibiu, scrisoarea lui Ioan Hozan cãtre pãrintele sãu adoptiv, preotul Moise

Magdu, datatã la Viena, în 24 martie 1880, f. 1. Într-un mod remarcabil, în pofida celor douã rãzboaie mondiale, acestmobilier s-a pãstrat pânã în zilele noastre, în saloanele pentru oaspeþi, în incinta reºedinþei episcopale arãdene.

64 „Casa Mureºenilor“, Braºov, Arhiva Mureºenilor, Dos. 599, doc. nr. 6461, p. 3, scrisoarea lui Ionel Hozan cãtre Aurel A.Mureºianu, datatã la Braºov, în 17 iunie 1935.

65 Gazeta Transilvaniei, Braºov, 1881, nr. 53, 7/19 mai.66 Marius Sturza, op. cit., p. 24.67 DJANA, FAA, Dos. 133/1881, f. 3.68 Marius Sturza, op. cit., p. 29-30.69 Informaþie de la Dr. med. Nicuºor Hozanu (Sibiu), în anul 1996.


ultimul rând datoritã legãturilor sale cu pionierii medicinei europene. Aici, Eminescu avea sã-ºiamelioreze criza maniaco-depresivã70, la fel ca Alexandru Papiu Ilarian.

În anul 1884, prietenul Slavici revenea în Ardeal, la Sibiu, în calitate de director al ziarului„Tribuna“. Printre abonaþi s-a numãrat, desigur, ºi medicul-ºef al celebrei staþiuni balneare dinnordul Moraviei istorice. Dar ºi foºtii prieteni junimiºti. Cel mai de seamã dintre ei, TituMaiorescu, despre care ne îngãduim sã afirmãm cã nu-i uitase cu desãvârºire pe „fraþii“ sãiardeleni, a fost, pesemne, destul de îngrijorat de faptul cã Slavici avusese primul sãu proces depresã, în primãvara anului 1885. La fel de preocupat trebuie sã fi fost ºi prietenul Ioan Hozan. Maiales dupã ce „achitarea acestui proces a adus mutarea Curþii cu juraþi din Sibiu la Cluj“.71 Foaiagermanã din Sibiu, care relatase procesul, a ajuns în mâinile lui Maiorescu, iar mai apoi ºi înmâinile lui Carol I72. Efectul pledoariei lui Slavici la procesul de la Sibiu a fost receptat extrem defavorabil de cãtre aceºti lectori. Cum regele Carol I suferea de insomnie ºi era un fumãtor pasionat,venind vorba de prietenii lui Slavici, credem cã Titu Maiorescu a fost acela care l-a sfãtuit pe regesã urmeze o curã de apã rece, în vara anului 1885, la Gräfenberg. Intenþia lui Maiorescu era de a-lsensibiliza pe Carol întru a ºi-i apropia pe ardelenii de seamã, în primul rând pe vechiul prieten allui Slavici. În cazul de faþã era vizat tocmai medicul român din Gräfenberg, director al staþiunii,cãsãtorit cu vieneza Josephine. Ducele de Nassau a pus ºi el o vorbã bunã pe lângã rege. Fapt estecã, în sejurul celor 5 sãptãmâni din vara acelui an, regele României s-a vindecat de insomnie ºi defumatul nocturn.73

Un alt motiv pentru care suveranul României ºi-a reluat sejurul balnear la medicul Hozanl-a constituit faptul cã ambii aveau „pasiunea tirului“. Iar „regele Carol [îi] acorda adeseori onoarea/…/ de a face partide de tir împreunã“74. Cã aceste lucruri se petreceau atât în anul 1886, cât ºi în1887 ar fi, poate, ceva mai greu de stabilit. Cert este faptul cã o serie de litografii realizate laGräfenberg în anul 1888 îi reprezentau, în grupul membrilor Societãþii de tir ºi vânãtoare, pe regeleCarol ºi pe medicul Hozan.75 De altfel, numele lui Carol I era inscripþionat pe monumentul de laizvorul captat pe cheltuiala sa. Nu cunoaºtem nici datarea exactã a monumentului (inscripþionat înlimba germanã, aºa dupã cum se obiºnuia în partea cisleithanã a Imperiului Austro-Ungar) ºi nicidacã el mai existã astãzi.

Neavând, deocamdatã, informaþii certe despre momentul cronologic al medalieriimedicului Hozan, de cãtre Carol I, cu „Bene Merenti“ clasa I, trebuie sã presupunem cã el s-apetrecut între anii 1885 ºi 1887. De altfel, nu cunoaºtem câte drumuri a fãcut Hozan pe la Arad, spre

88

Dan Demºea

70 Medicul ºi scriitorul de origine arãdeanã Ovidiu Vuia stabilea cu certitudine faptul cã Mihai Eminescu nu a suferit de boalalueticã, ci de o psihozã maniaco-depresivã, ciclicã, fãrã substrat organic, aºa cum, de altfel, medicul psihiatru Obersteiner oidentificase; Ovidiu Vuia, Un nou document privind boala lui Mihai Eminescu, internat la Ober-Doebling, Viena,(1883-1884), în volumul sãu de studii literare Spre adevãratul Eminescu, vol. I, p. 91, passim.

71 Eleonora Slavici, op. cit., p. 41-42.72 Numit cu sigla R. în scrisoarea lui Maiorescu, scrisã în Bucureºti, la sfârºitul lunii aprilie 1885, ºi destinatã lui Slavici, la

Sibiu; Cfr. Eleonora Slavici, op. cit., p. 42.73 Marius Sturza, în op. cit., p. 28, îºi amintea, în 1946, faptul cã regele Carol a petrecut douã sejururi sub îngrijirea lui Hozan,

respectiv, în anii 1888 ºi 1890. Or, medicul român Iuliu Traian Mera susþinea, într-un articol din „Familia“, publicat în anul1890, în primul sãu an de asistenþã la Gräfenberg, cã regele Carol s-a aflat la tratament, aici, în anii 1885 ºi 1886.

74 D. Karnabatt, loc. cit., p. 2; subtitlul articolului era: Dr. Ion Hozan apare în viaþa romanþatã a lui Eminescu. Cum ni-l aratãfiul sãu, advocatul Ion Hozan din Braºov. Este bine sã precizãm cã era vorba de fiul Ionel, avocat ºi tenor în Braºov.

75 Mãrturie ne stau douã asemenea reprezentãri înrãmate, decelate în colecþia familiei Hozan din Sibiu, în anul 1993; unadintre ele poartã inscripþia „Zur Erinnerung an die Anwesenheit Sr. Majestät Carol I, Königs v. Rumänien am 22 Aug.1888“. Ele au fost primite de cãtre Nicu Hozan ºi fiul sãu Nicuºor din partea custodelui muzeului Bãilor Gräfenberg,la începutul verii anului 1935, fiind aduse la Sibiu; Cfr. „Casa Mureºenilor“, Braºov, Arhiva Mureºenilor, Dos. 599, doc.nr. 6461, scrisoarea sus-pomenitã, a lui Ionel Hozan, din anul 1935, expediatã din Braºov, p. 3-4.


Sibiu ºi Bucureºti. ªtim doar cã balneologul nostru a poposit la Sibiu, în extrasezon, în calitate denaº al lui Titu-Liviu (nãscut la 11 noiembrie 188676). Slavici devenea secretar al Comitetului centralelectoral al Partidului Naþional Român. Proiectul de Memorand din anul 1887 era scris de mâna sa, nufãrã ºtirea lui Bariþ. Cei doi fruntaºi sibieni, menþionaþi mai sus, trebuie sã fi avut o influenþã destul deputernicã asupra lui Hozan, într-un asemenea moment. Toþi ºtiau cã la Viena românii gãseau maimultã înþelegere decât la Budapesta. Dar medicul Hozan gãsea cã era mai bine sã fie prudent,preferând, deocamdatã, acþiunea discretã, precum era, printre altele, orientarea unei pãrþi a veniturilorsale spre bãncile româneºti de pe teritoriul regatului dualist ungar. Ceva mai târziu, dupã plecarea luiSlavici de la „Tribuna” sibianã, Hozan avea sã-ºi orienteze o parte din „depunerile“ bãneºti spre„Gazeta Transilvaniei“.77

În anul urmãtor, 1888, Hozan primea Ordinul „Coroana României“ în grad de cavaler.78

Oare numai pentru amiciþia cu regele Carol? Sau ºi pentru cã acesta din urmã voia sã-ºi manifeste atâtsolidaritatea cu prietenii lui Slavici, cât ºi înþelegerea pentru strãdaniile memorandiste?79 Totodatã,este bine sã nu uitãm meritele profesionale ale balneologului. Renumele lui Hozan era rãspândit dinPrincipatul de Luxemburg pânã la Bucureºti ºi chiar pânã la Cairo.80

În vara aceluiaºi an, Slavici pleca la Vácz pentru a-ºi ispãºi osânda de un an în închisoareapoliticã de acolo, însoþit de nevastã (însãrcinatã) ºi de fiul Titus. Amicul Hozan, la curent atât cuaceastã situaþie, cât ºi cu evoluþia sãnãtãþii prietenului sãu, accepta, din nou, sã fie naºulnou-nãscutului.81 Venind în crugul iernii, pe un drum destul de lung, la Vácz , în acest scop, Hozan l-avizitat pe Slavici la locuinþa soþiei lui, deoarece acesta primise o suspendare de douã sãptãmâni apedepsei, cu ocazia naºterii fetiþei Lavinia. Astfel cã celelalte douã nume de botez ale Laviniei, IoanaIozefina, nãscutã la 19 ianuarie 1889, erau primite din partea naºilor Ion ºi Josefine.82 Invitaþia fãcutãcu aceastã ocazie, de cãtre Hozan, pentru recuperarea post-recluziune a lui Slavici, la bãi, a ºi fostonoratã de cãtre familia acestuia, pentru o perioadã de cinci sãptãmâni, începând de la sfârºitul luniiiulie 1889. Dar înainte de a ajunge la Gräfenberg, Ion ºi Eleonora Slavici au fost îndrumaþi de cãtregrijuliul ºi atentul Hozan spre medicul Ciurcu (vechiul sãu coleg de studenþie), la Viena, printrealtele, din motive stomatologice.83

Creºterea clientelei la Bãile Gräfenberg i-a sporit posibilitãþile unor depuneri bancare.Astfel cã, pe lângã depuneri de capitaluri în bãncile vieneze ºi în societãþile de asigurare, Dr.Hozan devenea acþionar, odatã cu înfiinþarea, în anul 1887, a bãncii „Victoria“ din Arad,depunând acolo suma iniþialã de 2200 florini.84 Era ºi aceasta o mostrã de solidaritate cu cei deacasã.

Modernizarea staþiunii balneare alpine, de altitudine medie, Gräfenberg, se datora înîntregime medicului Hozan, între altele, „cunoºtinþelor adânci de boli interne, ginecologie ºi

89


76 Teofil Bugnariu, Ioan Domºa, Dimitrie Vatamaniuc, Ioan Slavici, 1848-1925, biobibliografie, Bucureºti, 1973, p. 395,poz. 4244.

77 Medicul ºi nepotul sibian al lui Ioan Hozan îmi relatase cã bunicul sãu ar fi subvenþionat ziarele româneºti.78 Tribuna, Sibiu, 1888, nr. 200, p. 798.79 Românii îºi îndreptaserã speranþele ºi protestele spre monarhul de la Viena, care era ºi rege încoronat al Ungariei,

fãcându-ºi sejurul, printre altele, în palatul sãu din Burgul Budei, situat pe abruptul montan al malului drept al Dunãrii.80 „Casa Mureºenilor“, Braºov, Arhiva Mureºenilor, Dos. 599, doc. nr. 6461 (scrisoarea sus-pomenitã, a lui Ionel Hozan, din

anul 1935, expediatã din Braºov), p. 3.81 T. Bugnariu, I. Domºa, D. Vatamaniuc, op. cit., p. 437, poz. 4930; Cfr. BAR, Bucureºti, Corespondenþã, S 37(1)/XXXII,

primitã de la I. Hosanu ºi datatã la Graefenberg, în 13 ianuarie 1889.82 Eleonora Ion Slavici, Prietenia dintre Ion Slavici ºi dr. Ion Hozan, în „Curentul“, Bucureºti, 1936, nr. 3022, 2 iulie, p. 1.83 Eleonora Slavici, op.cit., p. 50-51. Vezi ºi Marius Sturza, op. cit., p. 30.84 DJANA, Fond Banca Victoria, Reg. nr. 3/1887, p. 95.


oto-rino-laringologie“85. Prin achiziþia aparaturilor de electroterapie (o noutate) ºi de termoterapie,de la Breslau (în Silezia germanã) ºi Berlin, de-a lungul celor douã decenii de sub conducerea luiHozan, „aceastã staþiune /…/ a devenit un centru de specializare a balneologilor din întreagaEuropã“86. La sfârºitul epuizantei sale cariere medicale (la începutul anului 1900), fiul sãu adoptiv,„medicinistul“ Marius Sturza, „ultimul sãu asistent“87 la Bãile Gräfenberg, era în mãsurã sã conchidã cãtutorele sãu „a cãutat sã dea o bazã ºtiinþificã practicii hidroterapeutice, stabilind o legãturã strânsã întreclinicã ºi balneologie. A desãvârºit o serie de procedee terapeutice, a adus inovaþii în tratamentulbalnear al bolilor reumatice, nervoase ºi de metabolism“88. Desigur cã aceste gânduri profesoruluniversitar Marius Sturza avea sã le punã pe hârtie, de la înãlþimea catedrei universitare clujene, dupãtrecerea a peste trei decenii de la plecarea sa din staþiunea situatã în Silezia moravã. El însuºi era ºi se ºiconsidera o creaþie a maestrului sãu.

Cu toate succesele sale balneo-fizioterapeutice, Hozan „era nemângâiat ºi hotãrât de a-ºiface testament, lãsând averea /…/ pentru creerea unui cãmin în Viena, pentru studenþii români … Seþinea dar de capul lui Slavici ca sã i-l redacteze“. Hozan „era un om duios, cânta foarte frumos dingurã“ ºi þinea prea mult la Slavici ca sã-l contrarieze. Din acest motiv, credem cã Slavici a reuºit învara anului 1889 sã abatã familia Hozan de la o astfel de intenþie, aducând ca argument tinereþea lor ºiîncrederea în posibilitãþile pe care le rezerva viitorul pentru a avea copii.89 Prietenia lor era mult preaveche pentru a crede cã Hozan s-ar fi însufleþit în plan naþional-politic începând de atunci, subinfluenþa lui Slavici. Acesta din urmã l-a pus doar la curent cu stadiul de pregãtire a acþiuniimemorandiste ºi cu intenþia pãrãsirii redacþiei „Tribunei“ sibiene pentru a reveni la Bucureºti.Credem cã este mai mult decât sigurã atitudinea protribunistã a medicului nostru, la sfârºitul anului1889.

În anul 1890 apãrea la Gräfenberg primul stagiar din pãrþile Aradului, medicul Iuliu TraianMera, fiul preotului Atanasie Mera din ªiria, aducând cu sine suflul proaspãt al lupteinaþional-politice româneºti arãdene. ªiria continua sã ocupe un loc de frunte în cadrul miºcãriinaþionale româneºti. Slavici era ºi el ºirian. Nepotul de sorã, Ion Russu-ªirianu, îi cãlca pe urme (atâtla Bucureºti, cât ºi la Sibiu).

Ioan Hozan a simþit cã trebuie sã sprijine efectiv partidul naþional, cu posibilitãþile salepecuniare. Coincidenþa a fãcut ca în cursul anului 1890 sã se punã problema introducerii unei taxeanuale pentru membrii Partidului Naþional Român. Dar contribuþia sa nu s-a limitat doar la cotizaþie,ci ºi la participarea la Conferinþa naþionalã din 27-28 octombrie 1890. Ne îngãduim sã credem cã, înfelul acesta, doctorul Hozan îi lua locul lui Slavici, fiind propus delegat al Cercului electoral IleandaMare.90

90

Dan Demºea

85 Informaþie primitã de la Nicuºor N. Hozan din Sibiu, în anul 1993, aºa dupã cum acesta o primise de la tatãl sãu, NicolaeHozan. Filiaþia nu se oprea aici. La rândul sãu, ginecologul Nicolae Hozan beneficiase atât de experienþa balneologicã atutorelui sãu, Marius Sturza, cât ºi de cea a binefãcãtorului sãu (de fapt, cel de-al doilea tutore al sãu), medicul LazãrPopovici. Acesta din urmã s-a stabilit la Sibiu, fiind ginere al academicianului Atanasie Marian Marienescu, la fel cumprocedase acesta din urmã, în calitate de ginere al familiei Brote. Ambii tutori menþionaþi aici se trãgeau din familiipreoþeºti de pe teritoriul fostului comitat arãdean.

86 Gh. Mamularu, Marius Sturza – 35 de ani de la moartea sa, în „Viaþa medicalã“, Bucureºti, 1989, nr. 11, p. 523; apudAlfred Reiner, Medici români la Viena (pânã în 1918), în volumul colectiv Momente din trecutul medicinii (sub redacþialui Gheorghe Brãtescu), Bucureºti, 1983, p. 511-519.

87 Marius Sturza, op. cit., p. 37.88 Marius Sturza, Miºcarea medicalã românã, 1937, p. 355; Alfred Reiner, Dr. Ioan Hozan, în „Muncitorul Sanitar“, 1968,

nr. 3, martie, p. 175.89 Eleonora Slavici, op. cit., p. 52-53.90 Tribuna, Sibiu, 1890, nr. 235, 16/28 octombrie, p. 939.


Calmul vieþii de familie a fost întrerupt în anul 1891.91 Decesul prematur al cumnatuluiMihai Sturza, la ªepreuº, a avut drept consecinþã venirea vãduvei Ersilia, împreunã cu copiii, laGräfenberg, în sezonul balnear. Aici se afla, încã din anul 1886, adolescentul Marius Sturza92,viitorul sãu discipol. Tutoratul pãrintelui Magdu pentru Ioan Hozan era, de data aceasta, reluat princel al medicului Hozan pentru copiii lui Mihai Sturza ºi ai Ersiliei, nãscutã Magdu. Ersilia era, dealtfel, cunoscutã publicului cititor al revistei „Familia“ pentru apelul lansat în favoarea ajutorãriirãniþilor români în rãzboiul „Independenþii“ principatului România (1877). Ersilia s-a stabilit laBraºov, împreunã cu cei ºase copii ai ei, la recomandarea ºi pe spesele „fratelui dulce“ Hozan, pentrua asigura acestora o ºcolarizare în limba românã, fãrã a pierde din vedere perfecþionarea în limbagermanã.

Pe fondul frãmântãrilor iscate de nevoia de acþiune naþionalã, în contextul conferinþelorPartidului Naþional Român de la Sibiu (desfãºurate între anii 1890 ºi 1893), medicul Ioan Hozans-a implicat treptat în acþiunea memorandistã, nutrind convingerea cã „fraþii“ sãi se vor ridica lanivelul de maturitate al miºcãrii naþionale cehe. Faptul cã el se numãra printre promotoriisolidaritãþii cultural-politice cu cehii se dovedea prin prezenþa sa între „românii ardeleni laexpoziþia din Praga (1891)“, alãturi de „Dr. Urban Jarnik, Dr. A. Mureºianu, Dr. Brânduºan /…/Pompei German“ ºi alþii.93

La scurtã vreme de la sejurul praghez, Hozan profita de închiderea sezonului balnear laGräfenberg pentru a se deplasa la Bãile Herculane, unde sezonul era ceva mai lung. Bãnuim cã aici,aproape de graniþa cu Regatul român, regele Carol I – venit în vilegiaturã la sfârºit de sezon, cândpacienþii se rãresc – i-a dãruit „un ac de cravatã cu trei briliante“94. Iatã încã un motiv destul deîntemeiat pentru ca Dr. Hozan sã figureze ca atare în lista celor 157 de delegaþi la Conferinþanaþionalã a P.N.R., care urma sã se þinã la Sibiu, în zilele de 21-22 ianuarie 1892, din partea Cerculuielectoral al Radnei, împreunã cu funcþionarul bancar Iuliu Herbai, medicul Dr. Aurel Halic (dinLipova) ºi þãranul fruntaº Zaharie Cuparescu, din satul ªoimoº.95

Este demnã de remarcat prezenþa unui alt medic din aceeaºi listã de delegaþi pentruconferinþã, aceea a medicului Sterie N. Ciurcu, din Braºov. Alþi medici, deocamdatã, nu seînscriseserã, cel puþin pânã spre sfârºitul anului 1891.

Plecând de la Herculane spre Sibiu, probabil pe calea feratã, prin Timiºoara ºi Radna, Hozana poposit la ªoimoº, revãzându-ºi tutorele. Aici a renunþat sã mai figureze ca fiind de la BãileHerculane. A optat, precum i s-a pãrut firesc, sã reprezinte cercul Radnei, neascunzând faptul cãprofesa medicina la „Grötenburg“ (sic – tipãrit eronat!). Cu gândul la soþia sa, care era însãrcinatã înluna a opta, lua trenul spre Sibiu din gara Radna, care era la 3 km de locuinþa pãrintelui Magdu din

91


91 Stela funerarã, din marmurã albã, ºi crucea ruptã din vechiul cimitir al ªepreuºului, protejate de un gard de fier forjat, înimensitatea câmpului arat, sunt ameninþate cu uitarea ºi, apoi, cu dispariþia. În anul 1980 am copiat de acolo inscripþiaurmãtoare: „Aici odihnesc scumpii noºtri Mihai Sturza, paroh al ªepreuºului, decedat în 23 iulie 1891, la vârsta de 44 ani;soþia sa Hersilia Sturza, decedatã în 8 august 1937, la vârsta de 84 ani; fiica lor Augusta Sturza, decedatã în 1852, la vârstade 3 ani“. Comanditarul stelei nu a mai avut, probabil, timp sã corecteze eroarea referitoare la Augusta Sturza. Rãmâne caregistrele de decedaþi sã aducã precizarea necesarã privind naºterea Augustei dupã momentul cãsãtoriei pãrinþilor ei (înanul 1871).

92 Marius Sturza, op. cit., p. 36.93 Vezi în acest sens volumul aniversar al „Gazetei Transilvaniei“, editat la Braºov, în anul 1908, volum care reproduce

fotografia praghezã, nominalizându-i pe participanþi.94 Muzeul „Casa Mureºenilor“, Braºov, Arhiva Mureºenilor, Dos. nr. 599, doc. nr. 6461, scrisoarea lui Ionel Hozan cãtre

Aurel Mureºianu, datatã la Braºov, în 17 iunie 1935, p. 2-3.95 Vasile Netea, Istoria Memorandului românilor din Transilvania ºi Banat, Bucureºti, 1947, p. 429, anexa nr. 1; Tribuna,

1892, nr. 5, 8/20 ianuarie, p. 19.


ªoimoº. Nu era deloc exclus ca cei doi medici, Hozan ºi Mera (din ªiria), fii ai podgoriei arãdene, sãfi cãlãtorit împreunã cu grupul de delegaþi ai Cercurilor electorale Arad, Aradul Nou, Vinga, ªiria,Sântana, Ineu, Chiºineu, Radna, Birchiº ºi Lipova.

Medicul sãu stagiar, originar din ªiria, Iuliu Traian Mera, în calitate de reprezentant alcercului ªiria, la votul din cadrul Conferinþei naþionale, s-a arãtat, împreunã cu ºeful sãu, Hozan,favorabil propunerii lui Eugen Brote96, pentru observarea unui activism parlamentar97 în cadrulforului legislativ ungar.

Revenit la Viena, unde locuia peste iarnã, Hozan îi scria „fratelui /Aurel/ Mureºianu“, înziua de 29 februarie 1892, din sanatoriul nr. IX, al doctorului Loew, urmãtoarele rânduri: „Cubucurie vin a-þi împãrtãºi cã nevasta mea m-au dãruit cu un bãiet voinic ºi sãnãtos. Actul (rectetravaliul) naºterei au decurs cam greu, dar arta medicalã au învins toate greutãþile. Îþi poþiînchipui cât sunt de voios de acest eveniment, dupã care 13 ani în zãdar am aºteptat. Salutându-teºi rogându-te a arãta complimentele noastre ºi Doamnei Tale, rãmân al tãu sincer în veci,Hosanu“98.

Documentarea sa cu noutãþi bibliografice a continuat fãrã întrerupere. Se strãduise sã-ºiprocure atât ediþia I (din 1891), cât ºi pe cea de-a doua (din 1892) a cãrþii Encyclopädische

Jahrbücher des gesammten Heilkunde, editate la Viena ºi, respectiv, Leipzig.Pasiunea de vânãtor nu i s-a stins. Însã de când cu naºterea lui Ionel – care i-a moºtenit vocea

de tenor, punând-o în valoare, ulterior, la Braºov ºi chiar ºi la Cluj –, medicul, devenit tatã, ºi-a rãritexcursiile cinegetice în lanþul montan sudet din împrejurimi. A continuat sã rãmânã membru alSocietãþii de vânãtoare din Freiwaldau (azi Friwaldow, în Republica Cehã), localitatea de pe celãlaltversant al râului Neisse.

În anul 1892 medicul braºovean George Baiulescu, fiul protopopului BartolomeuBaiulescu, începea sã punã în practicã bibliografia balneofizioterapicã adunatã, deschizând„stabilimentul de hidroterapie de la bãile Eforiei ºcoalelor române“99. Tot atunci, Hozan trecea prinBraºov, în drum spre Bucureºti. Din pãcate, nu ºtim cu certitudine decât cã i-a vizitat pe soþiiSlavici100, domiciliaþi în Regatul român. Dacã a poposit în Braºov, pe la redacþia „Gazetei“, a fãcut-ocu intenþia unei viitoare retrageri în respectivul oraº, cu gândul creºterii bãiatului, nou-nãscutul Ionel,în mediul românesc de acolo. Temerile sale în privinþa „înstrãinãrii“ copilului porneau de ladesfiinþarea catedrei de limba ºi literatura românã de pe lângã Liceul maghiar de stat de la Arad, înurma mult-discutatei înaintãri a fostului ei titular, Ioan Iosif Goldiº, la calitatea de vicar episcopesc laOradea, în primãvara anului 1892101.

În cursul aceluiaºi an, 1892, era prezent din nou la Sibiu, exprimându-ºi pãrerea în favoareaînaintãrii Memorandului cãtre împãrat. A fost prezent în delegaþia memorandistã la Viena. A semnat,alãturi de asistentul sãu, Dr. Iuliu Traian Mera, un manifest de aderenþã cu caracter promemorandist,în favoarea lui Ioan Raþiu, preºedintele P.N.R.102

92

Dan Demºea

96 V. Netea, op. cit., anexa nr. 2.97 Ibidem, p. 434.98 „Casa Mureºenilor“, Braºov, Arhiva Mureºenilor, Dos. 594, doc. nr. 2269.99 Telegraful Român, Sibiu, 1896, nr. 57, p. 227.100 Eleonora Slavici, op. cit., p. 53.101 „Casa Mureºenilor“, Braºov, Arhiva Mureºenilor, Dos. 535, doc. nr. 1963, scrisoarea protopopului arãdean Moise Bocºan,

expediatã din Arad, în data de 18/30 aprilie 1892, cãtre redactorul-ºef al „Gazetei“, Dr. Aurel Mureºianu.102 Tribuna, Sibiu, 1892, nr. 140, p. 1.


Începând din anul 1893, medicul Hozan a început sã participe „aproape regulat“103, încalitate de deputat, la Sinodul Eparhiei ortodoxe române a Aradului, pe durata ciclului anilor1893-1896104. Dacã în componenþa Sinodului de la „Sibii“ nu erau prezenþi medicii, în schimb, în celde la Arad avem de-a face cu patru medici, toþi fiind balneologi ºi doctori în medicinã (Ioan Hozan,Iuliu Traian Mera, Constantin Groza ºi Lazãr Popovici)105.

Dupã cum îºi amintea Eleonora Slavici, prezenþa sa ºi a soþului ei la Bãile Gräfenberg înanul 1894 a oferit ocazia pentru relevarea talentului cinegetic al medicului balneolog.106 În acestsejur, prietenul Slavici ºi-a dat seama de stresul profesional în care trãia Hozan. Din acest motiv ceidoi ieºeau la plimbare noaptea. Într-una din nopþi, Hozan i s-a destãinuit astfel: „Mãi, /…/ sã ºtii cãaici am sã mã prãpãdesc!“107. Neodihna ºi-a arãtat colþii peste ºase ani, sub forma unui accidentvascular cerebral. Pe Slavici nu l-a mai vãzut decât peste 14 ani (în 1908).

În primãvara anului 1894, medicul Ioan Hozan semna, în 7 mai (stil nou), la Gräfenberg, otelegramã de susþinere moralã a memorandiºtilor condamnaþi: „Onoare vouã, fruntaºi români, caresunteþi gata a suferi chiar temniþã pentru sfânta cauzã a neamului românesc“108.

Recunoaºterea tardivã a generozitãþii lui Hozan întru sprijinirea culegerii ºi publicãrii unuinumãr de 18 „Cantece romãnesci“ venea din partea muzicianului bucovinean Eusebiu Mandicevschi,prin urmãtoarea dedicaþie manuscrisã: „Mult stimatului meu amic ºi binefãcãtor, domnului Dr. I.Hosanu în Gräfenberg, Viena, Aprile 1895“. Talentul muzical al medicului balneolog nu era strãin devalorificarea publicisticã a folclorului muzical românesc, cu concursul altui mare bucovinean,baronul Victor Stârcea, cãruia îi erau închinate cele trei caiete de Cântece româneºti, în ediþiebilingvã, româno-germanã109.

„Duminica orbului“, la Arad, prilejuia întrunirea anualã a Sinodului eparhial. Cel din anul1895 a fost imortalizat cu deosebitã grijã. Între deputaþii mireni figura ºi medicul Hozan, dupã cumera indicat dedesubtul tabloului fotografic colectiv.110 În acest tablou colectiv se afla, printre alþii, ºiprofesorul Vasile Goldiº, proaspãt instalat la Gimnaziul românesc din Braºov. Ceea ce nu-lîmpiedica pe Goldiº sã facã parte din acest mic „parlament“ arãdean.

Momentul postmemorandist a fost ºi unul al împãcãrii tribuniºtilor cu moderaþii.Fenomenul a fost sesizat la vremea sa de cãtre contemporani în cadrele Asociaþiunii Arãdane pentruCultura Poporului Român.

În toamna aceluiaºi an (1895), dupã închiderea sezonului balnear, Hozan revenea la Arad cuintenþia de a sprijini efectiv alegerea unor membri români în Adunarea generalã a comitatului Arad,dar ºi pentru a-i ghida în dezbateri. Alãturi de Roman Ciorogariu, Aurel Beleº, medicul George Vuia,referentul consistorial George Popa, avocaþii Petru Truþia, ªtefan Cicio-Pop, Ioan Suciu ºi alþii,Hozan participa la o conferinþã, în ziua de 3/15 decembrie 1895, la hotelul „Palatin“ din Arad, pentru

93


103 „Casa Mureºenilor“, Braºov, Arhiva Mureºenilor, Dos. 599, doc. 6461, p. 3.104 Marius Sturza, op. cit., p. 31; Cfr. Protocolul ºedinþelor Sinodului eparhial din dieceza românã greco-ortodoxã a

Aradului… 1896, Arad, 1896.105 Dan Demºea, Sinodalitatea în miºcarea naþionalã românã – contribuþii, în „Teologia“, revista Facultãþii de Teologie

Ortodoxã, Arad, Anul II, nr. 1-2, ianuarie-iunie 1998, p. 96-97; Cfr. „Calendariul pe anul de la Christos, 1895“, Arad,p. 36-37.

106 Eleonora Ion Slavici, loc. cit., p. 1.107 Eleonora Slavici, op. cit., p. 53.108 Tribuna, 1894, nr. 85, 27 apr. /9 mai, p. 397.109 Copia foii de titlu ºi cea a paginii cuprinzând dedicaþia manuscrisã le-am primit de la medicul Nicuºor Hozan din Sibiu, în

anul 1996.110 Arhiva Episcopiei ortodoxe române a Aradului, nenumerotat.


„apãrarea ºcolilor poporale ºi a asociaþiilor culturale româneºti, numirea unui numãr corespunzãtorde funcþionari români ºi, în sfârºit, [pentru] utilizarea limbii române în administraþie“111.

Prezenþa lui Hozan la sãrbãtorile Crãciunului, în familie, la Viena, a fost urmatã de oprezenþã activã, din nou, la Arad, la o consfãtuire politicã româneascã, la începutul lunii ianuarie1896 ºi în cadrul Adunãrii generale a Asociaþiunii arãdene, în ziua de 11 ianuarie 1896, subpreºedinþia episcopului Ioan Meþianu.112

Fãcând parte din grupul intransigenþilor, doctorul Hozan a semnat, solidar cu avocaþiiMihai Veliciu, Aurel Suciu (memorandiºtii arãdeni „osândiþi“), ªtefan Cicio-Pop, Nicolae Oncu ºiGeorge Popoviciu, clericii profesori Vasilie Mangra ºi Ioan Trãilescu ºi funcþionarul Vasilie Papp(toþi memorandiºti), în 5 ianuarie stil nou, la Arad, o scrisoare publicã, adresatã „D-lui Dr. Ioan Raþiuadvocat în Sibiu“ în privinþa „conflictului provocat între membrii partidului naþional prin sulevareacestiunei de proprietate a «Institutului tipografic»“. Poziþia arãdenilor n-a fost una izolatã, dupã cumreleva ziarul care le-o publicase.113 Însã Raþiu arãtându-se de neclintit, urmarea a constituit-o apariþiala Arad a „Tribunei Poporului“, odatã cu luna ianuarie 1897.

Apartenenþa lui Hozan la „facþiunea“ brotistã ne-o dezvãluie tânãrul avocat Dr. Ioan Suciuîntr-o scrisoare adresatã domniºoarei Felicia Raþiu, fiica lui Ioan Raþiu, menþionând alegerea sa,împreunã cu „Dr. Hozan“ la Sãvârºin, pentru a participa la „Conferinþa naþionalã“ a partidului.114

Mulþumit de aceastã primã apariþie a unui ziar politic în limba românã la Arad, mediculHozan s-a retras discret. Nu a mai participat la ciclul urmãtor (1896-1899) al alegerilor pentruSinodul eparhial ortodox român arãdean. De altfel, accentul local al miºcãrii naþionale româneºti semutase, dupã Memorand, la nivelul Adunãrii generale a comitatului Arad.

Hozan aflase în anul 1895 de concretizarea primei iniþiative româneºti, datoritã mediculuibraºovean Gheorghe Baiulescu, fostul sãu coleg vienez, de a fi amenajat în localul bãilor Eforieiºcolare din ªchei un institut de hidroterapie.115 Este mai mult decât probabil cã se gândea, în anii1897-1899, în cazul retragerii la Braºov, sã-i împãrtãºeascã ceva din experienþa sa mai tânãrului sãucoleg de „breaslã“. Aºa s-a ºi întâmplat. Doar cã relaþia lor devenise inegalã. Hozan, „simpaticulmedic“, suferise un uºor accident vascular cerebral, la Gräfenberg, în timp ce se pregãtea de mutare laBraºov, în primãvara anului 1900.116 Abia mutat la Braºov, asupra sa s-a abãtut un alt necaz: moarteasoþiei, în urma unei congestii pulmonare. Disponibilitatea sa iniþialã se diminuase, spre deosebire deBaiulescu, care îl pisase117 cu întrebãri legate de practica hidroterapeuticã pe hemiplegicul ºiproaspãtul vãduv, într-un interval cronologic stabilit de noi, cu oarecare aproximaþie, între anii 1901ºi 1903.

Prestigiul local al medicului Baiulescu, ca ºi al familiei sale, continua sã creascã. Însã n-aavut darul sã-l impresioneze prea mult pe Hozan. Credem cã nici „Dampfbad“-ul (Baia de aburi de peterenul Eforiei ºcolilor româneºti), modernizat de Baiulescu, nu mai avea darul sã-l atragã pe

94

Dan Demºea

111 Dan Demºea, Intransigenþã ºi moderaþie în miºcarea naþionalã româneascã (1879-1919), în volumul colectiv „Arad –monografia oraºului de la începuturi pânã în 1989“, Arad, 1999, p. 125; apud „Aradul – permanenþã în istoria patriei“,Arad, 1978, p. 328 (din capitolul aflat sub redacþia profesorului Vasile Popeangã).

112 Arad és Vidéke, 1896, nr. 10, 14 ianuarie, p. 2; Aradul ºi miºcarea memorandistã, Arad, 1976, vol. III, p. 101-102(ºapirografiat; apãrut sub îngrijirea lui Andrei Caciora ºi Eugen Glück, în cadrul Universitãþii populare Arad).

113 Revista Orãºtiei, Orãºtie, 1896, nr. 3, 13/25 ianuarie, p. 10-11.114 Arhivele Naþionale, Bucureºti, Fondul Ioan Raþiu, doc. 461; Teodor Pavel, Partidul Naþional Român ºi acþiunea

memorandistã. Corespondenþa politicã (1887-1901), Cluj-Napoca, 1994, p. 284, anexa 144.115 Emil I. Bologa, Medici români în trecutul Braºovului, în „Þara Bârsei“, Braºov, 1990, (serie nouã) nr. 1, p. 29-30.116 Tribuna Poporului, Arad, 1900, nr. 59, p. 3.117 Informaþie primitã de la Nicuºor Hozan, în Sibiu, în anul 1995.


hemiplegicul doctor, conºtient de pericolul utilizãrii pentru sine a apei calde. Pesemne cã cei doi nuau reuºit sã se înþeleagã pe plan profesional. Cura de apã rece (Priessnitz) avea rigorile ei. Hozan adecis în vara anului 1903 sã se mute la alt numãr de pe aceeaºi stradã. Credem cã din acel momentvizitele medicului Baiulescu s-au rãrit de tot.

Fapt este cã G. Baiulescu nu l-a menþionat nominal pe Hozan în manualul sãu de 698 depagini – o premierã în limba românã – tipãrit la Bucureºti, în anul 1904.118 Baiulescu probabil cã n-areuºit sã afle prea multe de la Hozan. Cãci manualul lui Baiulescu era dominat de bibliografiavest-europeanã ºi americanã, absorbitã în capitala Regatului român. Iar experienþa sahidroterapeuticã se reducea, probabil, la anii studenþiei vieneze, începuþi în toamna lui 1873, cupractica lor aferentã în stabilimentele din jurul Vienei. Pe când în spatele lui Hozan se aflau deceniide imensã ºi neîntreruptã experienþã teoreticã ºi practicã central-europeanã. Pentru o deplinã lãmurirear trebui sã aflãm câteva date despre activitatea lui G. Baiulescu din anii 1879-1895.

Speranþa lui Ioan Hozan, de a-i fi continuatã opera practicã ºi teoreticã, s-a îndreptat firescspre studentul Marius Sturza, cãruia îi era tutore de peste un deceniu (din 1891). Nu întâmplãtor ceidoi, tutorele ºi discipolul sãu, au fost surprinºi de aparatul fotografic la Bãile Bazna, în anul 1908, înmijlocul unor confraþi ºi prieteni.119

Intervenind decesul mitropolitului Miron Romanul, locul i-a fost ocupat de cãtre IonMeþianu. În urma mutãrii „cutumiare“ a acestuia din Arad în scaunul vlãdicesc de la Sibiu, noulpersonaj, eruditul vicar episcopesc de la Oradea, Ioan Iosif Goldiº, a fost instalat la Arad în anul1899. Dr. Hozan, la curent cu aceste „rocade“, realiza faptul cã Liceul regal de stat, cu limbã depredare maghiarã, din Arad, pierduse iremediabil catedra de limbã românã. Numãrul elevilor româniscãzuse treptat în timpul celei de-a doua jumãtãþi a secolului al XIX-lea. Cei doi bãieþi ai sãi, Ionel ºiNicu, riscau sã se înstrãineze cu totul în mediul germanofon vienez. Cu puþinã vreme înainte de fineleveacului al XIX-lea, el era decis, dupã cum am amintit ceva mai sus, sã se mute la Braºov, unde fiinþaGimnaziul românesc. De altfel, Ersilia Sturza se afla acolo de pe vremea când Marius era elev la acelgimnaziu. Credem cã ºi din acest motiv renunþase la ideea creºterii copiilor sãi la Beiuº, unde se aflagimnaziul românesc pe care el însuºi îl frecventase între anii 1863 ºi 1865.

Alegerea finalã a lui Hozan avea, însã, mai multe motivaþii. O motivaþie era datã deexistenþa unui puternic mediu cultural germanofon ºi românofon în Braºov, uºurând acomodareasoþiei sale vieneze. Braºovul se asemãna din punct de vedere peisagistic cu Viena. Ceea ce n-a pututnimeni prevedea – nici Hozan – era capriciul climei, nu întotdeauna prielnic pentru sensibilitãþilepulmonare ale soþiei sale.120

Cartierul ªchei (Groaveri), unde soþii Hozan se deciseserã sã se aºeze, ofereaaccesibilitãþi multiple spre Poianã. Aerul acestor plaiuri ale muntelui Postãvarul se bucura, încãde pe atunci, de un oarecare renume pentru vilegiaturiºti ºi convalescenþi. Nu era întâmplãtorfaptul cã medicul Dr. Karl Riemer, pe atunci medic secundar al Spitalului Civil (azi Spitaluldermato-venerice), situat pe aceeaºi stradã cu locuinþa lui Hozan (strada Catarina, azi ConstantinBrâncoveanu), s-a decis, în cel de-al doilea deceniu al secolului al XX-lea, sã întemeieze pepropria sa cheltuialã „Sanatoriul pentru boale de piept“, în apropiere, pe pantele dealului Warthe,

95


118 Am avut ocazia sã examinãm cartea lui Gheorghe Baiulescu, în colecþia familiei Hozan, la Sibiu; vezi în acest sens ºievocarea biograficã editatã de noi la 150 de ani de la naºterea precursorului Ioan Hozan, semnatã de Dr. Marius Sturza,Doctorul Ioan Hozan – schiþã biograficã, Arad, 1996, p. 35, nota de subsol 26.

119 Fotografie existentã în arhiva familiei Dr. med. Nicuºor Hozan din Sibiu.120 Marius Sturza, op. cit.


pe strada „Nãsipului de sus“ nr. 44121. Din poienile muntelui Postãvarul se putea ajunge la Predeal,pe drumuri ºi poteci, ca ºi pe vremea Brâncoveanului. De la Predeal pânã la mãnãstirea Sinaia ºi, deacolo, la Peleº, nu mai era mult de mers, cu ºareta.

Prezenþa sa braºoveanã reþinuse atenþia medicilor germanofoni locali. Unul dintre ei, Dr.Eduard Gusbeth, i-a prezentat succint biografia într-unul din volumele dicþionarului sãuenciclopedic.122

Hozan era conºtient de calitãþile aerului montan din apropierea poienii de pe dealul Stejeriº (azirezervaþie naturalã). Astfel cã s-a strãduit sã locuiascã cât mai aproape de acest loc, însorit mai ales înprima parte a zilei, gândindu-se la sãnãtatea soþiei sale ºi a celor doi bãieþi, care, în anul 1900 (al mutãrii înBraºov), aveau: unul – opt ani, iar celãlalt – ºapte ani. Din anul 1900 pânã pe la mijlocul anului 1903 alocuit pe str. Ecaterina (Katharinengasse) nr. 1, într-o proprietate a lui Julius Gmeiner123, care avea o curtemare, cu un parc englezesc. Aleile sale curbilinii duceau pânã în strada Bãilor.124 În 1903 s-a mutat la nr.16, de pe aceeaºi stradã. Imobilul respectiv se afla în proprietatea medicului secundar al Spitalului Civil,Dr. Friedrich Jekelius.125 În mijlocul curþii de la stradã se afla o fântânã. Vara, foiºorul dintre rondourile deflori oferea umbrã. Din aceastã curte se putea trece, pe câteva trepte, în curtea superioarã, a cãrei aleeprincipalã era strãjuitã de douã grãdini decorative. Drumul urca, în continuare, panta abruptã, alternatã detrepte, pânã la un chioºc pentru odihnã ºi curã de aer. Aproape fiecare curte de pe aceastã pantã a dealuluiWarthe poseda câte un chioºc, pentru cã de pe înãlþimea acestui deal putea fi contemplat oraºul.126

Însoþitori pentru urcuº îi puteau fi, în primul rând, vechiul prieten Aurel Mureºianu, apoi Nicolae Sulicãsau Dumitru Stinghe, care locuiau peste drum de el, la nr. 13 ºi nr. 15.127

Un alt motiv de atracþie pentru mutarea sa la Braºov l-a constituit viaþa muzicalãromâneascã a oraºului de la poalele Tâmpei, cu „Ghiþã Dima, neîntrecutul animator“128. Drumul pânãla formaþia coralã de pe lângã biserica parohialã din „Vorstadt“-ul ªchei era relativ scurt, pe liniºtitastradelã a „Bãilor“. Îl gãsim înscris din data de 25 iunie 1903, cu taxa de 10 coroane, între membriiReuniunii Române de Gimnasticã ºi Cântãri. Între cei 12 creatori de „Fonduri“ se numãra ºi „Dr. I.Hosan“, cu suma apreciabilã de 200 coroane.129 Fiul Ionel, stabilit în Braºov, i-a moºtenit vocea,devenind unul din tenorii scenei româneºti de aici.130 Tot el a continuat subvenþionarea bãneascã a„Gazetei“, începutã de cãtre tatãl sãu.131

În cursul anului 1902, pe când devenea membru fondator al Asociaþiunii Transilvane132 ºi alSocietãþii pentru Fond de Teatru Român133, personalul medical de la Gräfenberg a botezat un izvor cunumele sãu („Dr. Hozan Quelle“), construindu-i un monument134, intitulat „Bucuria lui Altmann“

96

Dan Demºea

121 Alexandru Petit, Monografia judeþului ºi oraºului Braºov …, Braºov, 1922, p. 24; Kronstädter Adressen-Kalender auf dasjahr 1909, secþiunea întâi, p. 4; secþiunea a doua, p. 75.

122 Dr. Ed. Gusbeth, Das Sanitätspersonal in und aus dem Kronstädter Komitate in den jahren 1901-1910, Braºov, 1910,p. 34. Identificarea acestei enciclopedii braºovene a întreprins-o Dr. med. Nicolae Hozanu, în anul 1971; noi am beneficiatde o copie xerox, pe care ne-a pus-o la dispoziþie Nicuºor N. Hozanu, la Sibiu, în cursul anului 1997.

123 Kronstädter /…/ auf das Jahr 1901, secþiunea a doua, p. 33; Idem, pe anul 1902, p. 18.124 DJAN Braºov, Col. hãrþi cadastrale, oraºul Braºov, intravilan, anul 1887 (cu modificãri ulterioare).125 Kronstädter /…/, pe anul 1902, p. 18; pe anul 1904, p. 33.126 DJAN Braºov, loc. cit.127 Kronstädter /…/, pe anul 1909, p. 35.128 Marius Sturza, op. cit., p. 34.129 DJAN Braºov, Fondul „Reuniunea Românã de Gimnasticã ºi Cântãri din Braºov“, Registrul nr. 7, f. 60 v. ºi 68 v.130 Idem, actele nr. 1092-1095, passim.131 Informaþie primitã de la Nicuºor Hozanu din Sibiu, în anul 1996.132 Transilvania, Sibiu, 1902, p. 63-100 („Analele …“).133 Anuarul XV al Societãþii pentru Fond de Teatru Român pe anul 1910-1911, Braºov, 1912, p. 107.134 Alfred Reiner, op. cit., p. 175. Fiul sãu, Ionel Hozan, afirma într-un interviu cã „în amintirea lui s-a ridicat la Gräfenberg o

statuie, încadratã într-o fântânã“; D. Karnabatt, loc. cit., p. 2.


(„Altmannsfreude“ – numit azi, în cehã, „Veèerni Pramen“), nu departe de cel al fondatorului cureicu apã rece, Priessnitz, care fusese inaugurat în anul 1899 ºi refãcut sub forma unui triptic sculptural,în anul 1909135. Tot în anul 1902, Hozan a fost ales cetãþean de onoare al oraºului Freiwaldau (aziFriwaldow), de care aparþinea staþiunea Gräfenberg (azi Lázne Jeseník).

Unul dintre ultimele gesturi de generozitate ale medicului rentier Ioan Hozan, pentru eleviiromâni din Braºov, l-a constituit testarea, probabil în cursul anului 1907 sau 1908, a sumei de 1000 decoroane „pentru masa studenþilor români din Braºov“. Suma de mai sus urma sã fie administratã decãtre „Direcþiunea ºcoalelor medii gr. or. Române din Braºov“. Survenind decesul sãu, la începutullunii aprilie 1909, erezii sãi, Dr. Lazãr Popovici ºi Dr. Marius Sturza, tutorii celor doi bãieþi orfani, auaugmentat „aceastã sumã” care a format astfel „baza unei fundaþiuni cu numele Dr. Ioan Hozanu“.136

Urme asemãnãtoare de generozitate a lãsat Hozan la Episcopia ortodoxã românã a Aradului.137

Ioan Hozan a trãit pânã în dupã-amiaza zilei 3 aprilie 1909, fiind înmormântat la data de 6aprilie în cimitirul parohial „Sfânta Paraschiva“ al bisericii Sf. Nicolae, din cartierul Groaveri, alãturide stela de pe mormântul bardului Andrei Mureºanu.

Necrologul pe care i-l consacra redactorul „Gazetei“, pe trei coloane, se constituia într-overitabilã primã biografie a unuia „dintre spicele frumoase ºi mândre, ce împodobesc holda noastrãromâneascã“138. Inscripþia de pe marea placã de marmurã a mormântului familial pare inspiratã deacelaºi autor, caracterizând-o succint drept „o viaþã plinã de activitate ºi de iubire a Neamuluiromânesc“.

97


135 Vezi pliantul existent în colecþia familiei Hozan din Sibiu: Josef Sajner, Vitezslaz Mazura, Quellen und Denkmäler vonJeseník – Freiwaldau, editat de cãtre Muzeul regional din Šumperk, Schönberg (Moravia), 1992, iulie, nr. 244 al„Heimatkundlichen Interessanten“.

136 Gazeta Transilvaniei, Braºov, 1909, nr. 67; Anuarul gimnaziului din Braºov pe anul ºcolar 1908-1909, p. 68-69.137 O cercetare ulterioarã a unor documente semnalate de cãtre profesorul Vasile Popeangã în arhiva Episcopiei ortodoxe

române arãdene ne va edifica asupra „lãsãmântului“ lui Ioan Hozan.138 Gazeta Transilvaniei, 1909, nr. 66, p. 2. Vezi ºi Tribuna, Arad, 1909, nr. 67, p. 3-4.


Gheorghe MUNTEANU, Ionuþ TÃNASE

GEORGE MOROIANU – APOSTOLUL UNIRII TUTUROR ROMÂNILOR

Ilustra personalitate a vãzut lumina zilei la 22 iulie 1870, în Satulung – Sãcele. Primele studiile-a efectuat în localitatea natalã, dupã care a urmat ªcoala Comercialã din Braºov.1 Între 1889 ºi 1892urmeazã Institutul Superior de Comerþ din Anvers, iar între 1892 ºi 1895, ªcoala Liberã de ªtiinþe Politicedin Paris. Dupã doi ani, în 1897, obþine doctoratul în ºtiinþe economice ºi financiare în cadrul Universitãþiidin Tûbingen, cu teza La loi agraire de 1864 et l’état du paysan en Roumanie.

Activitatea profesionalã ºi-a desfãºurat-o sub diferite ipostaze. Un tablou cronologic alacesteia poate fi zugrãvit astfel: din 1898 activeazã la Ministerul de Industrie ºi Comerþ din Þarã,între 1907 ºi 1909 este ataºat cu probleme economice pe lângã Consulatul General din Londra, iar dinaprilie 1908 devine consul al României la Londra. În perioada 1909-1916 este ataºat comercial alRomâniei pentru Germania, Austro-Ungaria ºi Italia, cu sediul la Viena. De asemenea, în 1913-1914ocupã aceeaºi funcþie pentru Elveþia, iar în 1917 este ataºat comercial al României în Rusia, cureºedinþa la Odessa.2

În cele ce urmeazã ne-am propus sã ne concentrãm atenþia în special asupra activitãþii salepolitice, care a avut drept obiectiv unirea tuturor românilor într-un singur stat. Aflat la Anvers, în1891, înfiinþeazã o secþie a Ligii Culturale a tuturor românilor. În calitate de preºedinte al acesteisecþii publicã articole în ziare precum: „L’Indépendence Belge“, „La Réforme“ ºi „Le Précurseur“.În acest timp el intrã în contact cu personalitãþi publicistice de la ziarele belgiene mai sus amintite,precum Georges Lorrand sau Louis de Keymeuleau. La 23 decembrie 1891 trimite o telegramã dinpartea Ligii la Roma, unde se desfãºura Conferinþa interparlamentarã europeanã, în cadrul cãreiadeputaþii italieni – printre care ºi Menotti Garibaldi, fiul marelui patriot Giuseppe Garibaldi – auapãrat ºi susþinut cauza românilor asupriþi din Austro-Ungaria.

În 1892 apare „Replica“ studenþilor români de la universitãþile din Cluj, Budapesta, Viena ºiGraz, acest memoriu avându-l drept principal autor pe Aurel C. Popovici.3 George Moroianu s-a aflatîn mijlocul acþiunii de difuzare a celebrei „Replici“, la sugestia sa fiind tradusã ºi în limba englezã, pelângã traducerile în francezã, italianã ºi germanã deja existente. Traducãtorul gãsit de Moroianu afost Mary Adams, o distinsã ºi cultã profesoarã din Anvers, care dãdea studenþilor români lecþii deenglezã. Tipãrirea s-a facut tot la Anvers, iar un exemplar a fost trimis lui W. E. Gladstone, lider alPartidului Laburist, prim-ministru al Regatului Unit al Marii Britanii de patru ori (ultima datã între 18august 1892 ºi 3 martie 1894), care va remite mulþumiri pentru „Replicã“.

În octombrie 1892 George Moroianu va fi ales preºedinte al secþiei din Paris a LigiiCulturale, în locul lui Stroe Brãtianu, decedat. În capitala Franþei a colaborat la ziarele franceze „LaRépublique Française“ ºi „La Justice“. În iunie 1893, la Montpellier, Moroianu susþine o conferinþãdespre aspiraþiile românilor din Transilvania. Aflat într-o cãlãtorie la Londra, în vederea prezentãriimiºcãrii memorandiste, este primit, în ianuarie 1894, de prim-ministrul britanic, lordul Gladstone.4

98

Þara Bârsei

1 *** Cãrturari braºoveni (sec. XV-XX). Ghid bibliografic, Braºov, 1972, p. 147.2 Ibidem.3 George Moroianu, Luptele de emancipare ale românilor din Ardeal în lumina europeanã, în „Transilvania, Banatul,

Criºana, Maramureºul. 1918-1928“, Bucureºti, Editura Cartea Naþionalã, 1929, vol. III, p. 14.4 Idem, Les luttes des Roumains transylvains pour la liberté et l’opinion européenne, Paris, 1933, p. 72


Tot în aceastã lunã lordul E. G. Fitzmaurice, diplomat ºi om politic, îi acorda un interviu în carecondamna „politica strâmtã ºi egoistã a ungurilor faþã de români ºi faþã de celelalte naþionalitãþinemaghiare din Ungaria“, publicat la 22 ianuarie 1894 în „L’Indépendence Belge“.5 În Regatulbritanic Moroianu este primit ºi de lordul James Boyce, ministru de externe ºi fost ambasador alAngliei în S.U.A., care, ca bun cunoscãtor al realitãþilor româneºti, ºi-a exprimat, în cadrulîntrevederii, pãrerea cã tactica pasivistã a P.N.R. nu este cea mai potrivitã pentru ca românii ardelenisã-ºi obþinã drepturile politice ºi naþionale. La 5 martie 1894 Colegiul St. John’s din Oxfordorganizeazã un miting de susþinere a luptei naþionale a românilor ardeleni. În timpul celebrului procesal memorandiºtilor, 7-25 mai 1894, George Moroianu organizeazã, la Paris, un miting la careparticipã trei mii de persoane, miting prezidat de prof. Ernest Lavisse, membru al AcademieiFranceze, care îºi exprimã solidaritatea cu memorandiºtii.6

Tot în aceastã perioadã George Moroianu a fost corespondent de presã al mai multor ziaredin Franþa, organizând – alãturi de alþi membri ai Ligii de la Paris, precum Ovid Densuºianu sauMihai Ianculescu – un birou de informare cât mai complet spre a întregi în acest fel datele furnizatediverselor agenþii diplomatice. În iunie 1894 – mutat în casa profesorului sãu de ºtiinþe politice,Anatole Reroy Beaulieu –, în cadrul unei reuniuni numeroase, cere participanþilor susþinere în luptade eliberare naþionalã a românilor ardeleni, dând detalii despre desfãºurarea procesului.

În luna august a anului urmãtor, cu prilejul Congresului Naþionalitãþilor din ImperiulAustro-Ungar, desfãºurat la Buda, trimite politicienilor din vestul Europei informaþii cu privire lalucrãrile congresului, prilej cu care evocã din nou situaþia românilor transilvãneni.

Un moment important în activitatea sa – pentru ca problema Transilvaniei sã devinã oproblemã europeanã – este reprezentat de acþiunile din august 1897, din timpul Conferinþei inter-parlamentare de la Bruxelles. Astfel, Moroianu susþine faptul cã liberalismul ºi constituþionalismulunguresc sunt faþete ale demagogiei politice, iar românii nu sunt reprezentaþi în numãr proporþional înparlament, având în vedere cã erau majoritari în Transilvania.

Între 1907 ºi 1909 George Moroianu este diplomat la Londra, unde urmãreºte sã atragã departea cauzei sale importante personalitãþi politice ºi culturale – cum ar fi istoricul J. Watson sauziaristul W. Steed de la „Times“7, care vor publica articole în sprijinul românilor. În timpul PrimuluiRãzboi Mondial, aflat la Odessa în calitate de consul comercial al României, alãturi de Ion Nistor ºialþi intelectuali ardeleni refugiaþi în Rusia, a solicitat prim-ministrului I. I. C. Brãtianu trimiterea înOccident a unor oameni de culturã în vederea atragerii mai multor personalitãþi de partea cauzeiromâneºti.

În mai 1918 ajunge din nou la Londra, unde îºi reia activitatea în cadrul Departamentului depropagandã, ca ataºat al Ministerului de Externe englez pentru problemele românilor ºi, în special,pentru teritoriile româneºti din monarhia bicefalã. Totodatã el îºi reia întrevederile cu influentelepersonalitãþi ale statelor Antantei. De la Londra Moroianu s-a îndreptat spre Paris, unde va fi alesmembru al Consiliului Naþional al Unitãþii Române. Aici va colabora la ziarul „La Roumanie“,condus de Take Ionescu, din redacþia cãruia mai fãceau parte Octavian Goga, pãrintele VasileLucaciu ºi Nicolae Titulescu. Un rol important al acestui Consiliu a fost pregãtirea materialelor

99

George Moroianu – apostolul unirii tuturor românilor

5 Idem, loc. cit., p. 16.6 Mircea Bãltescu, George Moroianu ºi fãurirea statului naþional român unitar, în „Cumidava“, IV, 1970, p. 238.7 Ibidem, p. 239.


necesare Conferinþei de pace de la Paris, prin care sã se punã în evidenþã ºi sã se argumentezedocumentat drepturile ºi interesele poporului român.

Meritele sale în acþiunea propagandisticã din strãinãtate pentru dreptatea cauzei româneºtil-au impus în conºtiinþa contemporanilor. Ca o recunoaºtere a eforturilor sale, Marele Sfat Naþionall-a numit secretar general al Afacerilor Externe în Consiliul Dirigent al Transilvaniei (iunie 1919-aprilie 1920).8 Din 1921 pânã în 1938 a fost profesor de economie politicã la Academia de ÎnalteStudii Comerciale ºi Industriale din Cluj, al cãrei rector a fost între 1929 ºi 1936. De asemenea, el afondat revista „Observatorul social-economic“, care a apãrut între 1931 ºi 1947.9

Încheiem schiþa de portret cu aprecierea marelui ziarist W. Steed din prefaþa celei maiimportante lucrãri a ilustrului sãcelean, La lutte des Roumains transylvains pour la liberté et

l’opinion européenne (Paris, 1933): „Activitatea pe care a desfãºurat-o domnul Moroianu în Franþa,în Belgia ºi în Anglia pentru a-i face pe oamenii de stat ºi publicul european sã înþeleagã situaþiacompatrioþilor sãi a fost demnã de un apostol“.

100

Gheorghe Munteanu, Ionuþ Tãnase

8 Victor Jinga, Viaþa ºi activitatea profesorului George Moroianu, în „Observatorul social-economic“, Braºov, anul XII,(seria a II-a), 1-2-3, ianuarie-iulie, 1945.

9 Ion Vlad, Cãrturari braºoveni pentru Marea Unire, Braºov, Editura Aviaþiei ºi Apãrãrii Antiaeriene „Henri Coandã“,1999, p. 97.


Gheorghe FARAON

AUGUSTIN BUNEA – CÃRTURAR DIN ÞARA OLTULUI

Nãscut la 4 august 1857, în Vad1, comitatul Fãgãraº, din pãrinþii Arseniu Bunea2, paroh înVad, ºi Verona Urs, nepoata colonelului baron David Urs de Mãrgineni, celebrul luptãtor de laSolferino, 18593, ºi de la Lissa, 18664.

Primul copil al familiei Bunea a fost Tiberiu, magistrat, decedat de tânãr. Al doilea, Arsenie,a fost la Sibiu administrator al fondurilor grãnicereºti. Al treilea este Augustin, care a ajuns doctor înfilosofie ºi membru al Academiei Române. Al patrulea, Aurel, absolvent al ªcolii Comerciale dinBraºov, a fost întemeietorul firmei Bunea din Galaþi, care, în 1914, la izbucnirea rãzboiului deîntregire a neamului, a fost cea mai mare firmã din þarã. Vicepreºedinte al Camerei de Comerþ dinBucureºti, a lucrat alãturi de Trancu-Iaºi la stabilirea tarifelor ºi legilor vamale, având mai multelucrãri cu caracter comercial. A lucrat cu ministrul Radovici la întocmirea legislaþiei comerciale, aþinut conferinþe pe aceastã temã, ca, de exemplu, cea de la Galaþi: „Scumpirea Traiului“. Trimiteafonduri fratelui sãu Augustin pentru susþinerea miºcãrii naþionaliste din Ardeal. Augustin Buneavenea destul de des sã îºi viziteze fratele la Galaþi. Prieten al lui Nicolae Iorga, a ajutat cu fonduritipografia acestuia din Vãleni de Munte, dar ºi tipografia Viaþa Româneascã. Al cincilea copil, Ioan, a

fost protopop, iar ultimul, Gheorghe, a rãmas plugar acasã, întimp ce fraþii sãi mai mari erau la învãþãturã.5

Dupã aceastã scurtã prezentare a familiei ne vom axape viaþa ºi activitatea lui Augustin Bunea.

A urmat ºcolile elementare din Vad ºi Ohaba din 1864pânã în 1870, cursurile secundare la Gimnaziul românesc dinBraºov6 (1870-1877) ºi apoi la Gimnaziul din Blaj. Studiileacademice le face la Colegiul De propaganda fide din Roma,unde, din toamna anului 1877, studiazã filosofia ºi teologia. În 4decembrie 1881 a fost hirotonit preot, iar în 1882 obþinedoctoratul în teologie.7 Întors acasã, la Blaj, a trecut prin toatetreptele ecleziastice, pânã la cea de canonic, ºi a fost, rând perând, profesor de dogmaticã la seminar, secretar consistorial,inspector ºcolar arhidiecezan, dar a avut ºi alte funcþii de marerãspundere.8

Pe lângã toate acestea, a gãsit resurse nebãnuite sãdezvolte ºi înclinaþiile sale dintotdeauna pentru studiile deistorie, acestea apropiindu-l ºi mai mult de Nicolae Iorga, cu

101

Þara Bârsei

1 Autobiografie trimisã de Pr. A. Bunea biroului Asociaþiunii în 1902, pentru „Panteonul Asociaþiunii“, despre care s-apomenit în „Transilvania din 1902“, în Albumul A. Bunea, Blaj, 1910, p. 20.

2 Gabriel Strempel, A. Bunea – Luptãtor pentru limbã ºi credinþã, în „Magazin istoric“, An XXXI, nr. 7, iulie 1997, p. 59.3 Ion Bianu, A. Bunea, în „Convorbiri literare“, XLIV, 1910, p. 117-119.4 Victor Lazãr, Baronul David Urs de Mãrgineni, Bucureºti, 1971.5 Al. Bãrbat, Dezvoltarea ºi structura economicã a Þãrii Oltului, Cluj, 1938, p. 281.6 *** Enciclopedia Istoriografiei Româneºti, Bucureºti, 1987, p. 75.7 C. Diaconovich, Enciclopedia românã, Sibiu, 1898, Tom I A – Copenhaga, p. 634.8 G. Strempel, op. cit., p. 60.


care schimbã pãreri în jurul unor subiecte nu suficient de bine elucidate, mai ales din istoriaTransilvaniei.

Prin scrierile sale intrã în pleiada de istorici transilvãneni, precum I. Ursu, I. Minca, Al.Lapedatu, I. Lupaº, Silvestru Dragomir care, pe lângã atenþia acordatã þinuturilor natale, se ocupã ºide întreaga istorie a românilor.9

Sfârºitul secolului al XIX-lea coincide cu o vastã campanie a istoricilor unguri îndreptatãîmpotriva trecutului istoric al românilor din Ardeal. Dupã pãrerile acelora, în afara afirmaþiilor cuprivire la aºezarea românilor în Ardeal, târziu, dupã ocuparea þãrii de cãtre maghiari, însuºi procesulde trezire naþionalã s-ar fi efectuat datoritã principilor ardeleni calvini, care au imprimat pentruromâni cele dintâi cãrþi bisericeºti în secolul al XVII-lea. Aceºtia au fost combãtuþi de istoriografiamarilor vizionari ºi luptãtori ai ªcolii Ardelene, care au subliniat originea noastrã latinã ºi statorniciape pãmântul vechii Dacii.10

Opera istoricã a lui Augustin Bunea continuã ideile politice ale lui Inocenþiu Micu ºi aleªcolii Ardelene, urmãrind lupta de emancipare a românilor transilvãneni pe tãrâmul confesional,împotriva absolutismului habsburgic ºi austro-ungar. Deºi în marea lor majoritate lucrãrile salegraviteazã în jurul Bisericii greco-catolice, în fond el trateazã aspecte multiple din istoria socialã,politicã ºi culturalã, cu predilecþie din secolul al XVIII-lea, bazate pe izvoare culese din arhivele dinTransilvania, Viena ºi Budapesta. Spiritul erudit l-a fãcut pe Augustin Bunea sã depãºeascãconfesionalismul catolic ºi sã aducã contribuþii de seamã la cercetarea profundã a vieþiisocial-politice din Transilvania în epoca afirmãrii românilor ca naþiune politicã.11

Scrierile sale au fost elaborate pe bazã de documente ºi în spirit critic, lipsite de orice izromantic, fiind apreciate în cel mai înalt grad de prietenul sãu de la Vãlenii de Munte, Nicolae Iorga.

Opera sa cuprinde mai multe titluri, dar vom începe prin a aminti douã scrieri mai puþincunoscute: Mitropolitul Dr. Ioan Vancea de Buteasa, schiþã biograficã, Blaj, 1890, ºi Chestiuni de

drept ºi istoria bisericii unite, partea a II-a, Blaj, 1893.Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocenþiu Klein – aceastã lucrare, apãrutã la Blaj în

1900, a fost scrisã dupã cercetãri minuþioase. Lupta dusã de Klein în Dieta maghiarã pentru drepturileromânilor promise de împãraþii Carol al VI-lea ºi Leopold ºi niciodatã respectate l-a fascinat peAugustin Bunea.

În anul 1901 îi apare la Sibiu Statistica românilor din Transilvania în anul 1750.Lucrarea Vechile episcopii româneºti, a Vadului, Geoagiului, Silvaºului ºi Bãlgradului,

apãrutã în 1902 la Blaj, a fost socotitã de Nicolae Iorga, într-o scrisoare din 4 martie 1904, „cea maibunã carte de istorie apãrutã de multã vreme în Ardeal“12.

În acelaºi an apare scrierea: Episcopii P. P. Aron ºi Dionisie Novacovici, sau Istoria

românilor ardeleni de la 1751 pânã la 1764, la Blaj. Dupã doi ani, în 1904, apare lucrarea Ierarhia

românilor din Ardeal ºi Ungaria.Trei dintre operele sale apar postum. Încercare de istorie a Românilor pânã la 1382 este

editatã sub egida Academiei Române. Raportul asupra acesteia a fost fãcut de D. Onciul ºi aprobat de

102

Gheorghe Faraon

9 *** Istoria Învãþãmântului din România, compendium, Bucureºti, 1971, p. 313.10 G. Strempel, op. cit., p. 60.11 Ioan Vlad, Ioan ªenchea – Martirul Ardealul, Braºov, 2004, p. 105.12 Apud G. Strempel, op. cit., p. 60.


Secþiunea istoricã a Academiei la 29 aprilie 1911.13 A doua lucrare este Stãpânii Þãrii Oltului, iarultima, Istoria regulamentelor grãnicereºti.

Stãpânii Þãrii Oltului, text de 61 pagini, a fost scris ca discurs de recepþie la primirea înAcademia Românã.14 În data de 24 martie/6 aprilie 1901, Academia Românã l-a ales pe Dr. A. Buneaca membru corespondent, iar la 28 mai/10 iunie 1909, apreciindu-i însemnatele lucrãri de istoriesocialã, politicã ºi culturalã a Transilvaniei secolului al XVIII-lea, îl primeºte ca membru titular.15

Cu aceastã ocazie presa fãgãrãºeanã îl elogiazã pe fiul sãu, în ziarul „Olteanul“: „O legitimãdorinþã a românilor ardeleni s-a împlinit, învãþatul canonic dr. A. Bunea din Blaj a fost ales membrutitular al Academiei Române. Noi oltenii, avem îndoit motiv de a ne bucura de aceastã alegere, pentrucã noul academician e fiu al Þãrii Oltului /…/ care poate fi mândrã de acest distins fiu al ei. Mândrupoate fi ºi Blajul care are în sânul sãu trei membri ai Academiei: mitropolitul membru de onoare, iarcanonicii Ioan M. Moldovan ºi dr. Bunea membrii titulari“16.

Perioada mare de timp de când a fost primit membru corespondent ºi pânã a devenit titulars-a datorat ºi disputelor cu teologii greco-orientali Teodor V. Pãcãþianu ºi Vasile Mangra.

Pãcãþianu, în lucrarea Istoriografii vechi ºi istoriografii noi, încearcã sã dovedeascãexistenþa vechii mitropolii greco-orientale, acuzîndu-l pe Bunea (care susþinea cã românii nu au avutmitropolie orientalã veche cu mai multe episcopii sufragane) de necunoaºterea documentelor istoriceºi de faptul cã prin istorie face confesionalism. A. Bunea, în Ierarhia românilor din Ardeal ºi

Ungaria, cu multe argumente spulberã dogmele istorice ale lui Pãcãþianu.La acuzaþia vicarului de la Oradea – cã în scrierile sale se vede mai mult preocupaþiunea ºi

ura confesionalã decât iubirea de adevãr – A. Bunea rãspunde printr-o altã lucrare, Mitropolitul Sava

Brancovici, într-o manierã vehementã contra celor care „cuteazã a intra ca niºte precupeþi murdari însanctuarul ºtiinþei“17. Aceste dispute au avut ca efect întârzierea amintitã mai sus.

Aproximativ în aceeaºi perioadã Dr. A. Bunea a devenit membru al unei societãþi din Italia aistoricilor europeni, ceea ce constituie încã o dovadã a aprecierii, în epocã, a operei istoriculuiardelean.18

Pe plan publicistic, a întemeiat, împreunã cu alþii, foaia bisericeascã-politicã „Unirea“ dinBlaj, a colaborat la „Tribuna“ din Sibiu, „Gazeta Transilvaniei“ din Braºov ºi „Foaie bisericeascã ºiºcolarã“ din Blaj (ce a existat înainte de 1890). A colaborat ºi la Enciclopedia românã.

Bunea a fost întâiul ºi cel mai puternic orator bisericesc al românilor. Când însã adânca luicredinþã religioasã se împreuna cu iubirea sa de neam, elocvenþa lui se ridica la înãlþimi nemaivãzutela clerul românesc. Discursurile lui – ca cele funebre, rostite la moartea mai multor fruntaºi ai vieþiiromâneºti din Ardeal – constituie adevãrate bijuterii literare, cu efect atât de mare, încât citirea lorzguduie adânc, iar auzirea lor a fãcut o impresie covârºitoare ºi s-a întins departe de locul rostirii.19

„Sunt fãrã seamãn în literatura noastrã discursurile þinute la moartea lui Iacob Mureºianu, BaronulDavid Urs, dr. Ioan Raþiu, Axente Sever, Aurel Mureºianu.“ 20

Din activitatea sa politicã amintim cã a luat parte la toate miºcãrile de dupã 1890.

103

Augustin Bunea – cãrturar din Þara Oltului

13 A. Bunea, Încercare de istorie a Românilor pânã la 1382, Bucureºti, 1912.14 *** Cãrturari braºoveni (sec. XV-XX). Ghid bibliografic, Braºov, 1972, p. 55.15 Doina N. Rusu, Istoria Academiei Române. Repere Cronologice, 1992, p. 97-121.16 Olteanul, nr. 10, 1909, p. 1-2.17 I. Vlad, op. cit., p. 106-107.18 Ibidem, p. 107.19 I. Bianu, loc. cit., p. 118.20 Olteanul, nr. 10, 1909, p. 2.


În cadrul Partidului Naþional Român a desfãºurat o activitate din cele mai remarcabile.Lumea româneascã îl ºtia din timpul celebrelor „conferinþe naþionale“ din Sibiu ºi, mai cu seamã, dela procesul „Memorandumului“, urzit de unguri împotriva românilor în mai 1894, la Tribunalul dinCluj, unde el avea sã-l apere pe Iuliu Coroianu, autorul acelui memorandum. Din aceastã pricinãguvernul maghiar nu voia sã recunoascã alegerea lui drept canonic ºi a fãcut diferite întâmpinãri laMitropolia din Blaj.21

A participat la conferinþele pe care Partidul Naþional Român le-a organizat în Lugoj, Arad,Sibiu. Face propuneri pentru a înceta atacurile presei româneºti la adresa personalitãþilor partidului,pentru a se putea stabili pacea ºi buna înþelegere în interiorul grupãrii politice.

A fost unul din sfãtuitorii activitãþii parlamentare din 1905, când s-a pãrãsit vechea tacticãpasivistã.

Lupta cea mai îndârjitã a purtat-o însã împotriva politicii de cotropire culturalã ungureascã,inauguratã de Legea ºcolarã din 1907 a contelui Apponyi Albert. Cel dintâi care a înþeles primejdiacea mare pe care o prezenta aceastã lege pentru viitorul neamului nostru a fost Augustin Bunea. Deaceea s-a pus în fruntea comitetului care a convocat cea dintâi adunare popularã de protest împotrivaproiectului de lege a lui Apponyi. Adunarea a avut loc în 10 martie 1907 la Blaj, printre cei care auþinut cuvântãri numãrându-se ºi Dr. A. Bunea.

Numele sãu a fost scris în cartea neagrã a agitatorilor contra ideii de stat maghiar; cartea aapãrut în puþine exemplare ºi a fost scrisã de traducãtorul ministrului de externe Huszár Antal despreromânii din Ungaria, pentru întrebuinþare confidenþialã, dedicatã contelui Andrássy Gyula, ministrude interne al Ungariei, ºi tipãritã în Tipografia statului la Budapesta, în 1907. În aceastã lucrare, lapaginile 146-147, se aratã cã prima agitaþie împotriva legii ºcolare a lui Apponyi a pornit din Blaj, laîndemnul canonicului Bunea.22

Dintre activitãþile Dr. A. Bunea mai subliniem: a conlucrat la înfiinþarea Reuniunii deConsum din Blaj, a Reuniunii femeilor române ºi a Casinei române din Blaj, iar din 14 martie 1893pânã în februarie 1902 a fost membru ordinar al Comitetului din Sibiu pentru administrarea fonduluigrãnicerilor români din primul regiment de graniþã.

În activitatea sa a primit mai multe distincþii: în 1891 este numit de mitropolitul Ioan Vanceaprotopop onorar, în 1892 suveranul pontif Leon al XIII-lea l-a numit camerier papal. În 19 septembriea fost ales membru de onoare al Reuniunii învãþãtorilor greco-catolici din Alba ºi Fãgãraº. În 8 iulie1879 a fost numit de episcopul Lugojului, Demetriu Radu, protopop onorariu ºi asesor consistorial aldiocezei Lugojului.

O activitate mai puþin cunoscutã a lui a fost aceea de culegãtor de poezie popularã.23

Între 1886 ºi 1900 a fost membru ordinar al Astrei, iar din septembrie 1900 membru înSecþiunea istoricã a Asociaþiunii.

Dupã cum am menþionat, în primãvara lui 1909 fusese ales membru al Academiei Româneºi îºi pregãtea discursul de recepþie. Dar în amiaza zilei de 30 noiembrie 1909 a fost lovit deaplopexie, în plinã activitate. Aceastã veste s-a rãspândit foarte repede atât în Ardeal, cât ºi dincolo de

104

Gheorghe Faraon

21 Ioan Georgescu, Din activitatea politicã a lui A. Bunea, în „Blajul I“ nr. 10, 1934, p. 450.22 Ibidem, p. 451-452.23 Florea Virgil, Augustin Bunea – Culegãtor de poezii populare, în „Revista de Etnografie ºi Folclor“, Bucureºti, nr. 1, 1967,

p. 61-73.


Carpaþi. Ioan Bianu spunea cã numai douã momente au mai unit la fel jalea românilor: dispariþia luiAlecsandri ºi cea a lui I. C. Brãtianu.24

În ºedinþa Camerei Deputaþilor, Nicolae Iorga a rostit urmãtorul discurs: „Domnilor colegi,ieri s-a stins la Blaj canonicul Augustin Bunea, care a fost o glorie a culturii româneºti de dincolo,istoric desãvârºit, care a pus bazele studiilor critice privitoare la istoria românilor din Ardeal, oratorfãrã pereche, scriitor din aceia cu care românii de dincolo îºi fac cinste, A. Bunea a þinut strânse, întoatã activitatea sa literarã, legãturile culturale ale românilor din Ardeal cu românii de aici …“25

Bunea fusese un om voinic, robust, nu bolise niciodatã ºi nimeni nu se putea gândi la unsfârºit atât de neaºteptat la numai 52 ani.

Din toate pãrþile au început sã curgã sute ºi sute de mesaje, de la prieteni ºi duºmani, toþirecunoscând însã în A. Bunea pe luptãtorul loial, pe patriotul neîntrecut, pe oratorul înflãcãrat, pemarele istoric român. Dintre numele sonore amintim: Nicolae Iorga ºi, separat, Ecaterina Iorga,Nicolae Filipescu, Al. Lapedatu, mitropolitul Meþianu, Ioan Bianu, Aurel C. Popovici, D. A. Sturdza,Generalul Budiºteanu, Gh. Pop de Bãseºti, Ioan Cavaler de Puºcariu, Sever Boc, Dr. I. Raþiu cufamilia, A. Vaida, Maria Reli Agârbiceanu (originarã tot din Vad), Titu Perþia din Fãgãraº ºi alþii.

Peste douã mii de români, din toate colþurile pãmântului românesc, au participat laînmormântare.

Academia Românã a fost reprezentatã de Ioan Bianu ºi C. I. Istrati. În biserica din Blaj aufost þinute trei discursuri: primul, al canonicului Dr. Szmigelski, apoi al Dr. I. Istrate din parteaAcademiei ºi al lui O. Goga din partea Asociaþiunii.

La groapã au fost þinute urmãtoarele discursuri: V. Goldiº în numele Comitetului NaþionalRomân, Dr. Carol Auner, delegatul arh. catolic R. Netzhammer, apoi I. Lupaº din partea tineriloristorici, a urmat dl. Sâmpãleanu, care a vorbit în numele institutelor ºcolare, prof. G. Precup pentruBlaj, Dr. A. Cheþianu pentru societãþile culturale din Blaj, N. F. Negruþ, profesorul, a vorbit în numeletinerimii ºi al studenþilor Academiei, iar ultimul, teologul Lupeanu, în numele teologilor.

În necrologul publicat de Academia Românã la încetarea din viaþã a lui Augustin Bunea seaprecia iarãºi cã „în mijlocul confraþilor noºtri de peste Carpaþi, era unul dintre bãrbaþii cei mai culþi,cei mai activi pe terenul literaturii istorice, în viaþa bisericeascã, culturalã ºi politicã. Asupra lui erauaþintiþi ochii tuturor cu cele mai mari speranþe ºi toþi vedeau într-însul personificarea uneia dintre celemai puternice ºi mai luminate energii ale neamului nostru de azi“ 26.

Cu câteva luni înainte de moarte, Dr. Bunea, în discursul rostit la Alba Iulia, sublinia: „S-auscurs de mult vremurile noastre de mãrire. Azi situaþia noastrã în acest loc e zdrobitã. Dar pe ruineleacestea noi vom clãdi odatã iarãºi templul dãrâmat, vom ridica templul libertãþii noastre politicenaþionale. Noi vom sfârºi cu izbândã rãzboiul mare ce-l purtãm pentru fiinþa noastrã naþionalã“ 27.

Bunea n-a avut parte de România întregitã, pe care a vãzut-o înãlþându-se înaintea ochilorsãi sufleteºti; în cetatea lui Mihai Viteazul el a rãmas numai un precursor.28

Cuvinte de laudã la adresa canonicului au avut ºi autorii lucrãrii Din istoria Transilvaniei,care îl aºeazã în galeria marilor învãþaþi ardeleni.29

105

Augustin Bunea – cãrturar din Þara Oltului

24 I. Bianu, loc. cit., p. 117.25 Albumul A. Bunea, p. 14.26 Doina N. Rusu, op. cit., p. 122.27 Albumul A. Bunea, p. 214.28 Coriolan Suciu, Sfert de veac de la moartea lui, în „Gândirea Româneascã“, II, nr. 12, 1934, p. 640.29 Victor Cherecheºiu, Din istoria Transilvaniei, Bucureºti, 1963, p. 534.


În memoria celui care a fost pãrintele Bunea, în anul 1910 a fost instituit, de cãtre LigaCulturalã 30, un premiu anual cu numele acestuia, care era în valoare de 300 lei, fiind acordat tinerilorcare aveau cele mai bune lucrãri în domeniul istoriei bisericeºti. În 1911 acest premiu a fost luat deIoan Matei, pentru lucrarea intitulatã Preoþimea româneascã ardeleanã în veacul al XVII-lea.31

Nu se poate încheia aceastã lucrare fãrã sã citãm aici versurile care sunt scrise în epitaful dela Vad: „Stejar din dumbrava Vadului, /Suflet din sufletul neamului, /Far etern luminos, ne aratãcalea, /Adevãrul ºi viaþa în Hristos“ 32. Pios Omagiu din partea consãtenilor prin învãþãtorul G.Strâmbu ºi preotul Gr. Vuþã.

Cu toate cã majoritatea istoricilor îl considerã blãjean, românii fãgãrãºeni continuã sã-lsocoteascã fiu al Þãrii Oltului.

106

Gheorghe Faraon

30 Olteanul, An II, nr. 3, 14 ian. 1910.31 Ibidem, An III, nr. 6, 3 feb. 1911, p. 4.32 Holul bisericii ortodoxe din Vad.


Elena MUSCÃ, Doru E. GORON

AUGUSTIN PAUL – PUBLICIST ªI DIPLOMAT ROMÂN

În secolul al XIX-lea, când în toatã Europa se desfãºura fenomenul de formare a conºtiinþeinaþionale ºi a naþiunilor moderne, în Transilvania au activat numeroase personalitãþi pentru ridicareagradului de educaþie ºi instrucþie a neamului românesc, care sã-i deschidã calea ºi pentru dezvoltareaeconomicã ºi socialã. Din spaþiul istoric sãlãjean s-au impus în rândul elitei intelectuale ºi politice aromânilor transilvani câteva nume bine-cunoscute, ca: Simion Bãrnuþiu, George Pop de Bãseºti,George Pop de Oarþa, Grigore Maior, Ioan A. Alexi, Iacob ºi Victor Deleu, Iuliu Maniu etc. Poate maipuþin pomenit, ignorat fiind de studiile universitarilor ºi de manualele ºcolare, dar parþial ºi deistorici, este Augustin Paul Delaletca, cum s-a chemat el însuºi.

Despre viaþa ºi activitatea lui Augustin Paul nu s-a scris mult, dar s-a scris esenþialul, de cãtreStelian Mândruþ.1

S-a nãscut în satul Letca, din judeþul Sãlaj, de unde ºi-a luat, ca un titlu de nobleþe,supranumele Delaletca. În zona aceasta de sud a Districtului Chioar a existat, începând cu epocamedievalã de mijloc, o nobilime româneascã rezultatã din înnobilãrile fãcute în scopul menþinerii uneizone-tampon faþã de Paºalâcul turcesc de la Buda, ai cãrei locuitori sã fie capabili sã se apere singuri denenumãratele ºi imprevizibilele pericole. Familia lui A. Paul era una „de relativã bunã stare materialã,fapt care îi va permite sã urmeze primele douã clase la ºcoala româneascã din ªomcuta“2, fapt deosebitde important pentru tânãrul Augustin Paul, care va porni din primele clase învãþãtura în limbamaternã. Cursurile urmãtoarelor douã clase primare le face la Gimnaziul romano-catolic din BaiaMare, apoi se stabileºte la Beiuº, unde urmeazã liceul la Gimnaziul superior greco-catolic, ºcoalã deo excelentã tradiþie româneascã. Fiind un elev inteligent ºi foarte bun la învãþãturã, a primit bursã ºi afost recomandat de profesorii ºcolii lui Iosif Vulcan, care, în calitate de redactor al revistei „Familia“,l-a motivat, printr-un fenomen de modelare a atitudinii, pentru scris. Primele sale lucrãri literaredateazã din anii de liceu, mai ales din ultimii doi, când avea ºi calitatea de membru al Societãþii delecturã, de bibliotecar ºi de redactor al revistei ºcolare. Din anul 1885 îl gãsim student la Facultatea deTeologie a Universitãþii din Budapesta.3 În aceastã perioadã a scris foarte mult ºi a trimis, în poziþiede colaborator, epistole ºi consemnãri din cãlãtoriile sale, revistei „Gazeta Transilvaniei“, unde aufost publicate.

Din anul 1889, dupã absolvirea facultãþii din Budapesta, s-a hotãrât sã urmeze Facultatea deLitere ºi Filosofie a Universitãþii din Graz, Austria. Aici a cunoscut alte viitoare personalitãþi aleTransilvaniei, ºi-a întemeiat relaþii de prietenie cu ceilalþi români veniþi la studii ºi a scris, în genulfoileton, numeroase lucrãri. Începe acum sã traducã ºi sã trimitã spre publicare fragmente din opereliterare germane, care au apãrut în revistele „Familia“ ºi „Gazeta Transilvaniei“.4 Activitatea saprolificã de publicist la revista braºoveanã l-a determinat sã se considere îndreptãþit, dupã terminarea

107

Þara Bârsei

1 S. Mândruþ, Paul Augustin (1866-1920). Încercare de schiþã monograficã, în „Acta Musei Porolissensis“, Zalãu,VIII/1984, p. 615-642.

2 Ibidem, p. 616.3 Ibidem.4 Ibidem, p. 617.


facultãþii, sã solicite trecerea sa de la statutul de la colaborator la cel de angajat al redacþiei, dorinþãcare i se va îndeplini mai târziu, dupã alte numeroase peripluri prin Transilvania ºi România.

Am considerat cã ilustrarea activitãþii publicistice a alesului patriot sãlãjean Augustin Paul afost realizatã cel mai bine în volumul intitulat Între Someº ºi Prut5, apãrut în anul 1905 (anuldispariþiei unui alt mare publicist, Ioan Pop Reteganul, colaborator a numeroase reviste de culturãromâneºti din Transilvania începutului de secol al XX-lea). În cele 311 pagini ale volumului au fosteditate discursuri, scrisori, lucrãri cu caracter memorialistic ºi cercetãri etnografice, publicate fiecarecu subtitlul adecvat. Poveºtile sale sunt minunate descrieri de naturã ºi mentalitãþi tradiþionaletransilvane. Se cuvine, în acest punct al demersului nostru, sã precizãm câteva chestiuni privitoare laterminologia folositã de istoriografia româneascã din ultimele decenii referitoare la tipologiastilurilor literare din secolele al XIX-lea ºi al XX-lea. I. Cuceu afirmã cã: „Din câte se ºtie pânã acum,«poveste» este termenul cel mai rãspândit în folclorul românesc ºi cu sfera de cuprindere cea mailargã, incluzând pretutindeni înþelesul de naraþiune, aproape indiferent de specie. Prezent într-o serieîntreagã de expresii paremiologice, de locuþiuni verbale, de o neobiºnuitã putere de circulaþie,cuvântul ar merita din plin o cercetare aparte, de pe poziþiile antropologiei sau sociolingvisticii, darcu adânciri istorico-folclorice de tipul celor iniþiate de Haºdeu ºi Gaster, pe baza investigãriimanuscriselor“6.

Publicistica lui Augustin Paul este o frescã originalã a locurilor, oamenilor ºi fapteloracestora, de pe unde a lucrat ºi a cãlãtorit. Psiholog de mare fineþe, minuþios în redarea observaþiilorproprii, a proiectat, cu o inegalabilã acribie, realitatea pe hârtie.

Extrem de interesant este cuprinsul conferinþei pe care a susþinut-o Augustin Paul în anul1904, la ªomcuta Mare, cu ocazia adunãrii Despãrþãmântului sãlãjean-chiorean al Astrei, intitulatãActivitatea de o jumãtate de secol a unui român – chiorean – în România. În aceastã conferinþã vorbeºtedespre Ioan Popovici, alias Ion Popescu din Coaº, profesor în Moldova, nãscut în localitatea Cãuaº, dincomitatul Sãlaj, astãzi în teritoriul judeþului Satu Mare. Datele ºi faptele expuse în conferinþã suntilustrative pentru activitatea intelectualilor români transilvãneni pe teritoriul Regatului României, undeau fost mentori spirituali, organizatori de ºcoli româneºti, pedagogi renumiþi ºi publiciºti. Textulrespectiv este reprezentativ pentru procesul civilizãrii prin modele particulare, practicat în România decãtre personalitãþi din Transilvania. Augustin Paul capteazã imagini de o suavã existenþã orientalã,într-o dorinþã de definire raþionalã a pragului dintre candoarea tradiþionalã a românilor ºi aversiuneaintelectualului format în spiritul Occidentului la ºcolile europene.

Dominat de necesitatea exprimãrii raþionale a dreptului istoric al românilor de pretutindeni,A. Paul a realizat la început de secol XX un demers de conºtientizare a evoluþiei neamului românescde la începutul secolului al XIX-lea: „Pe la începutul secolului al XIX-lea domnia fanarioþilor, care asuprimat orice încercare de culturã naþionalã româneascã la Românii de peste Carpaþi, încã nu-ºitrãise traiul, pe când la noi în Transilvania începuserã deja a licãri câteva stele la orizontul culturiinaþionale. ªi începutul acesta a fost inaugurat într-un moment fericit de cãtre niºte bãrbaþi, al cãrornume va fi pomenit cu respect, cât timp va trãi un Român pe aceste plaiuri: de cãtre Samuil Clain,George ªincai ºi Petru Maior. Nu era deci decât un lucru firesc, ca Românii de peste Carpaþi sã-ºiîndrepte privirile spre noi ºi sã apeleze la sprijinul nostru“7.

108

Elena Muscã, Doru E. Goron

5 A. Paul (Delaletca), Între Someº si Prut, Bucureºti, Ed. Minerva, 1905.6 I. Cuceu, Fenomenul povestitului, Cluj, Editura Fundaþiei pentru Studii Europene, 1999, p. 83.7 A. Paul, Ion Popescu din Coaº, ªimleu Silvaniei, Tipografia Victoria, 1904, p. 3.


Unul dintre tinerii care au trecut în Regatul României a fost ºi Augustin Paul, care a fostprofesor la Brãila ºi, pentru o perioadã de câþiva ani, la Bârlad, înainte de a primi un post în Braºov, la„Gazeta Transilvaniei“. În scrierile sale prezintã aceste schimburi de intelectuali între Transilvania ºiRomânia ca pe „emigrarea tinerilor intelectuali peste Carpaþi“. Gheorghe Asachi însuºi venise înTransilvania în cãutarea unor tineri instruiþi, care sã predea în ºcolile moldovene ºi sã formeze, larândul lor, intelectuali. În aceastã cuvântare, rostitã la ªomcuta Mare, Augustin Paul prezintã, pescurt, realizãrile intelectualilor transilvãneni peste Carpaþi: predau limbile latinã ºi germanã, auintrodus orele de lucru manual (îndemânãri practice), îi învaþã pe copii comportamentul civilizat.Profesorul Ion Popescu (pe numele lui adevãrat Ioan Popovici, din Cãuaº) a organizat ºcoli de statpentru copiii românilor în 70 de localitãþi rurale din judeþul Tutova, iar în Bârlad a înfiinþat cinci ºcoliprimare, douã secundare, un liceu ºi o ºcoalã normalã, cu eforturi care au fost uneori supraomeneºti.

Din studiul amãnunþit al scrierilor sale reiese ºi un aspect mai puþin comentat în istoriografianoastrã: cel al relaþiilor intelectualilor români transilvãneni cu elita româneascã din România, dinlocurile în care au activat. Localnicii au reacþionat uneori în spirit nonconformist, tributarimentalitãþilor specific orientale, criticând sau respingând unele „inovaþii“ ale ardelenilor. Unii dintreei s-au exprimat împotriva ideii de a trimite tineri peste Carpaþi sã înveþe meserii, sub pretextul cã,astfel, copiii lor se maghiarizeazã. Au fost trimiºi în deceniul al 7-lea al secolului al XIX-lea unnumãr de 100 de tineri la meºteri din Braºov, Cluj ºi Timiºoara, ºi au fost pregãtiþi pentru un numãr de32 de meserii. Mulþi nu s-au mai întors din cãlãtoriile de studiu ºi practicã, pe care calfele erauobligate sã le facã înainte de a deveni meºteri. Alþii au cãzut în patima beþiei ºi nu ºi-au mai practicatmeseria. În sfârºit, unii nu s-au adaptat la noua muncã sau au revenit acasã înainte de a-ºi finalizaînvãþãtura. Cu toate acestea, eforturile celor mai mulþi au meritat, dupã cum afirmã A. Paul, deoareceau apãrut meºteri în multe domenii de activitate, care anterior erau considerate apanajul exclusiv alevreilor, „populaþiei de strãini neasimilabili“, cum îi numeºte A. Paul. Aceste strãduinþe erau vãzutede autor ca necesare nu doar pentru a se alimenta mândria deºartã naþionalã, ci în scopul ridicãriieconomice a românilor. În cazul introducerii obligativitãþii ca bãieþii sã poarte aºa-numitul „costumnaþional“ ca uniformã, A. Paul explicã binefacerile economice prin practicarea economiei casnicetradiþionale de cãtre femeile române: torsul, þesutul, confecþionarea hainelor în propria gospodãrie.Foloseºte acest principiu economic pentru a ilustra, în câteva file, vestimentaþia românilor dintârgurile tutovene: „Haine neestetice, ºalvari bulgãreºti cu fundul pânã la încheietura genunchilor, iarîn loc de mintean de pãnurã o hainã fãrã nume, un fel de «buicã» de culoare roºie bumbãcitã pedinlãuntru ºi pe dinafarã, din care dupã ce o purtau scurt timp, curgea bumbacul pe zece gãuri. Aºaumblau îmbrãcaþi þãranii din Tutova“8.

În volumul Între Someº ºi Prut, captive în cuvinte sunt amintirile, gândurile ºi observaþiilepedagogului, scriitorului ºi diplomatului care a fost Augustin Paul. Credem cã, în perioada studenþieisale peste hotare ºi în timpul cât a fost profesor la Bârlad, dorul de casã i-a fost mare, ostoit în scris,prin imortalizarea locurilor natale ºi a casei pãrinteºti. Sub titlul În tãrnaþul casei noastre se ascundeo adevãratã nuvelã, comparabilã în unele pãrþi cu Amintirile din copilãrie ale lui Creangã, caredezvãluie sentimentele adânci pentru locurile natale. Celelalte povestiri, denumite astfel pentru apãstra acest termen generic, caracteristic publicaþiilor din epocã, sunt total diferite. Nuvele ca:O excursie în România, În Prejmer, În Treiscaune, Pe Tâmpa, Români care nu ºtiu româneºte

109

Augustin Paul – publicist ºi diplomat român

8 Ibidem, p. 23-24.


etc. combinã stilul descriptiv-romantic al lui Balzac cu stilul istoric de facturã monograficã. Suntprezentate date din documentele administrative ºi parohiale în cazul comunelor Prejmer, Hãrman ºiDobârlãu, iar în alte lucrãri este publicatã o documentaþie antropologicã din multe alte localitãþi dinÞara Bârsei, dar ºi de acasã, din þinuturile sãlãjene, cuprinse sub titlul Din trecut. Amestec deliteraturã ºi istorie, romantism ºi date precise, cifre seci, despuiate de orice sentiment, aceasta estedominanta publicaþiilor sale, deloc aride, nicidecum nepotrivite – totul într-o armonie ºi un ritmpropriu. De la cronica unei întruniri a Astrei în judeþul Treiscaune alunecã în stilul jurnalului decãlãtorie: „A doua zi, luni, plecãm în excursiune peste graniþã“.

Drumul este dintre cele mai romantice ºi conduce pe malul stâng al râului Buzãu, izvorât lapoalele Munþilor Ciucaº. Munþii sunt atât de apropiaþi, încât de-abia are loc, între ei, zglobiul ºisãltãreþul râu de munte ºi ºoseaua de pe malul lui. „Deºi trecusem pe la vama ungureascã, ne aflamîncã tot pe teritoriul Transilvaniei. Dincolo de Buzãu însã, pãdurile de fag aparþin României.“9

Augustin Paul a fost în tot acest timp cetãþean al Imperiului Austro-Ungar, urmãrit pentrutrecerea frauduloasã a frontierei în România. A fost suspendatã urmãrirea ºi pedepsirea sa, în cazulîntoarcerii în Transilvania, abia în anul 1898, fiind amnistiat prin ordinul 48063/4 din 31 august.10 Înseptembrie 1900, în urma dezbaterilor din Camera Deputaþilor de la Bucureºti, a primit cetãþeniaromânã ºi domiciliul în Bârlad, judeþul Tutova.

De acum i s-au deschis noi perspective într-o carierã diplomaticã. A îndeplinit, începând cuanul 1907, mai multe funcþii la consulatele României din Ungaria, Suedia ºi Danemarca. Evoluþia sacãtre diplomaþie a fost una fireascã. În calitate de nativ în spaþiul transilvan, cu studii la Budapesta ºiîn Austria, era un excelent cunoscãtor al politicii ºi mentalitãþii maghiare ºi germane. A fost interpretla Consulatul general din Budapesta între anii 1907 ºi 1916, pânã la intrarea României în rãzboiîmpotriva Puterilor Centrale (urmatã de ruperea relaþiilor diplomatice cu Imperiul Austro-Ungar).11

În calitate de funcþionar consular pe probleme culturale, trimis de guvernul României la Budapesta, afost însãrcinat sã monitorizeze modul în care erau trataþi românii în cuprinsul imperiului ºi sãurmãreascã apariþiile referitoare la România în presa ºi publicistica din Ungaria. A. Paul ºi-aîndeplinit cu rigurozitate aceste sarcini, dupã cum reiese din corespondenþa pe care a purtat-o cuMinisterul Afacerilor Externe din Bucureºti. S-au publicat pânã acum câteva din scrisorile sale cãtreMAE de la Bucureºti, în care informeazã asupra articolelor din presa budapestanã referitoare laRomânia.12 Au fost ataºate ºi unele traduceri ale articolelor care au fost selectate de A. Paul pentru a fiprezentate integral la minister. Majoritatea scrisorilor interpretului consular nu se rezumã doar lainformarea seacã, ci conþin ºi observaþiile sale personale, pertinente ºi foarte importante, întrucât suntimpregnate de impresia momentului, a împrejurãrilor specifice spaþiului ºi mentalitãþii maghiare, pecare guvernanþii de la Bucureºti nu aveau posibilitatea de a le percepe întocmai. Personalitatea luiAugustin Paul s-a impus în cadrul serviciului consular românesc, superiorii lui lãrgindu-i sferaînsãrcinãrilor. În câteva cazuri a fost reprezentantul Consulatului, rãmas în fruntea instituþiei atuncicând consulul efectua deplasãri în afara Budapestei.

Dupã retragerea serviciului românesc de la Budapesta a urmat, pentru Augustin Paul, un ande relaxare în þarã. În anul 1917 a primit gradul onorific de viceconsul ºi a fost trimis la Legaþia

110

Elena Muscã, Doru E. Goron

9 A. Paul, Între Someº ºi Prut, p. 107.10 I. Penea, Colecþia personalã Paul V. Augustin de Letca, D. J. Sj. Arh. Naþ., Dos. 1-9.11 D. J. Sj. Arh. Naþ., Colecþia personalã Paul V. Augustin, Dos. 128.12 S. Mândruþ, op. cit.


românã din Stockholm, în Suedia13, iar în anul 1919 îl gãsim la Legaþia României din Copenhaga,Danemarca, pentru a contribui la repatrierea românilor aflaþi în prizonierat în Germania14. În colecþiaaflatã în patrimoniul Arhivelor sãlãjene existã o corespondenþã bogatã, în special din perioadasuedezã. Familia a considerat cã cele 78 de scrisori pe care le-a primit A. Paul îºi au locul în arhive,împreunã cu 22 fotografii, dintre care una îl prezintã împreunã cu Aurel Mureºianu, directorul„Gazetei Transilvaniei“.

Funcþia sa la Copenhaga l-a cuprins în vârtejul evenimentelor repatrierilor doar câteva luni,pânã în aprilie, când a fost rechemat în þarã. Din luna septembrie 1919 îl gãsim în calitatea deconsilier tehnic al Transilvaniei pe lângã Ministerul Industriei ºi Comerþului, pânã la 1 aprilie 1920.15

Dintr-o perspectivã modernã, va trebui continuat demersul nostru în studiul activitãþii saleca pedagog la ºcolile din România. Se impune ºi studierea carnetelor de însemnãri, care conþin datedespre activitatea sa în perioadele suedezã ºi danezã, ca ºi a voluminoasei corespondenþe pe care aprimit-o de la românii din Franþa, Anglia, Rusia ºi Danemarca.

Opera lui Augustin Paul se caracterizeazã prin bogãþia artisticã a stilului ºi prin varietateaformelor, completate de activitatea sa remarcabilã în calitate de diplomat, impunându-l capersonalitate de seamã a României.

111

Augustin Paul – publicist ºi diplomat român

13 D. J. Sj. Arh. Naþ., Colecþia ..., Dos. 172.14 Ibidem, Dos. 280.15 I. Penea, op. cit., p. 120.


Sorin RADU

ELITA CONSERVATOARE ªI PROBLEMA MODERNIZÃRIISISTEMULUI ELECTORAL DIN ROMÂNIALA SFÂRªITUL SECOLULUI AL XIX-LEA

Conservatorii români, ca ºi conservatorii europeni, au cãutat sã împace moderaþia politicãcu acceptarea de principiu a modernizãrii instituþionale, adoptând drept cale gradualismul ºiprudenþa. De aici ºi preferinþa lor pentru un sistem politic bicameral, precum ºi tentativele de a limitasfera drepturilor ºi libertãþilor cetãþeneºti consacrate constituþional.1

Conservatorii au fost principalii, dacã nu singurii, care s-au opus consecvent reformãriisistemului electoral, în sensul lãrgirii dreptului de vot în favoarea categoriilor sociale mai puþin avute.Dimpotrivã, în câteva rânduri, ei au iniþiat proiecte de legi care sã restrângã corpul electoral, dar fãrãnici un succes. Pe de altã parte, este adevãrat cã au existat ºi glasuri în rândul lor care s-au declarat deacord cu o lãrgire a drepturilor electorale sau chiar cu introducerea sufragiului universal, dar la o datãcare nu era precizatã ºi care, oricum, era foarte îndepãrtatã. Aceastã atitudine a fost determinatã defaptul cã prevederile legii electorale îi favorizau.

În viziunea grupãrilor conservatoare, odatã cu aducerea principelui strãin ºi cu adoptareaConstituþiei din 1866, România a intrat într-o etapã nouã, în care nu-ºi mai puteau gãsi loc disputelepolitice, întrucât toate reformele necesare fuseserã înfãptuite. Pânã la 1866 – susþineau reprezentanþiimarilor proprietari de pãmânt – luptele politice ºi existenþa unor grupãri ce reprezentau orientãri ºiinterese diferite au fost justificate de necesitãþile organizãrii statului naþional. La 1866 problemaorganizãrii României moderne era socotitã închisã. Plecând de la asemenea premise, conservatorii aucãutat sã demonstreze inutilitatea existenþei mai multor grupãri politice, dat fiind faptul cã nu mai eranimic de construit, ci doar de organizat ºi administrat.2 Astfel, dupã 1866, conservatorii s-aupreocupat, îndeaproape, de acreditarea teoriei cã, în ceea ce priveºte modernizarea sistemuluielectoral, nu mai este nimic de fãcut pentru o perioadã lungã de timp.

În timpul dezbaterilor pentru adoptarea legii electorale din 1866, conservatorul R. Ionescu,invocând modelul european, arãta cã pânã când votul alegãtorilor nu este pe deplin liber, pânã cândvoinþa lor, luminatã prin dezbateri publice, nu este lãsatã a se manifesta liber, pânã când guvernul nuva mai exercita presiuni asupra administraþiei în scopuri electorale, scrutinul era o iluzie, iarParlamentul, doar un instrument al guvernului. Împãrþirea în patru colegii ar fi – dupã pãrereaacestuia – „cea din urmã expresiune a democraþiei, cea mai perfectã formã la care poate ajunge votuluniversal bine regulat“3.

Arborând un spirit elitist, conservatorii au refuzat sã mai ia în discuþie problemaaºezãmântului electoral, invocând argumente de culturã politicã. Legea electoralã din 1866 a împãrþitcorpul electoral în patru colegii, urmãrind ca „inteligenþa ºi averea“ sã nu fie copleºite de mulþimeacelor inculþi ºi sãraci. Manolache Costache Epureanu afirma cã gradul de culturã a maselor nu le

112

Þara Bârsei

1 A fi conservator, Antologie, comentarii ºi bibliografie de Ioan Stanomir, Laurenþiu Vlad, Bucureºti, Editura Meridiane,2002, p. 14, 15.

2 V. Russu, Cauzele luptelor politice dintre grupãrile liberale ºi conservatoare în anii instabilitãþii guvernamentale ºiparlamentare (1866-1871), în „Cercetãri Istorice“, Iaºi, IX-X, 1978-1979, p. 420.

3 Apud A. D. Xenopol, Istoria partidelor politice în România, Bucureºti, Editura Albert Baer, 1910, vol. I, partea a II-a(1848-1866), p. 536.


permitea, pentru moment, sã beneficieze de plinãtatea drepturilor electorale. El considera cã „nu estecea mai bunã lege electoralã aceea care dã cel mai mare numãr de alegãtori, deoarece nu se poateimpune unei populaþiuni un drept politic când acea populaþiune nu are conºtiinþã de acel drept“4.

Viziunea conservatoare în problema modernizãrii instituþiilor politice ale statului ºi,implicit, a sistemului electoral a fost într-un mod interesant descrisã de Nicolae Blaremberg într-olucrare publicatã în 1866, cu titlul Egalitate, suveranitate ºi sufragiu5. Liderul conservator îºifundamenta ideile pe drepturile naturale ale omului (proprietatea ºi securitatea), care planeazãdeasupra instituþiilor ºi care nu pot fi restrânse sau atinse de nici o lege. „Societatea ºi instituþiile nusunt scopul ci mijlocul.“6 El citeazã, în sprijinul afirmaþiilor, numeroºi juriºti sau oameni politicioccidentali recunoscuþi în domeniu: Benjamin Constant, Dupont White, M. Guizot, M. P. J.Destriveaux, D. Laboulay, D. Cherbuliez, D. Carné º.a. În opinia lui, criteriul capacitãþii electoraleera censul. Averea presupunea „neatârnarea“ materialã, caracter, personalitate, creând posibilitatealuminãrii spiritului.7 N. Blaremberg nu putea accepta sufragiul universal deoarece „gloatele fiind maiadesea ignorante ºi totdeauna sãrace, cea dintâiu preocupaþiune, cea dintâiu cugetare a lor va fitotdeauna de a satisface interesele lor materiale ºi nemijlocite“8. Aceastã reformã ar reprezenta„despotismul brutal al numãrului“9; Franþa a avut votul universal la 1793 ºi rezultatul a fost „teroareaºi acea epocã a rãmas memorabilã prin crimele ei“10. De asemenea, el sublinia cã mai toþi susþinãtoriisufragiului universal au realizat cã aceastã reformã trebuie precedatã de rãspândirea instrucþiei ºidezvoltarea unei prese libere care sã contribuie la crearea conºtiinþei politice.11 Sufragiul universal,conchidea liderul conservator, era un „maximum, un ideal, punctul de perfectabilitate spre caretrebuie sã tinzã toate silinþele noastre deºi realizarea lui este o utopie /.../. Toþi avem vocaþiune lasufragiu, nu suntem primiþi însã la exercitarea acestui drept decât acei ce au ajuns la acel grad deinteligenþã ºi de neatârnare ce singure ne pot chezãºui o bunã ºi sincerã alegere. Nu ne opunem cutoate acestea într-un chip absolut ca ºi gloatele sã fie represintate pentru ca interesele lor sã poatã aveaun organ în adunare; dar nu vom admite niciodatã ca aceste elemente sã copleºeascã ºi sã întuneceinteligenþa unei naþiuni“12. O asemenea concepþie avea sã fie infirmatã de procesul de modernizarepoliticã iniþiat ºi susþinut în principal de liberali.

În perioada imediat urmãtoare elaborãrii legii electorale din 1866 au fost aduse mai multecritici la adresa sistemului electoral. Cele mai multe au venit din partea liberalilor ºi uneori au luatforma unor proiecte de reformã a sistemului electoral, care vizau îndeosebi desfiinþarea Senatului,redistribuirea mandatelor de deputat pe colegii etc. Critici au venit ºi din partea unor conservatori, darde pe cu totul alte poziþii. Erau ridicate obiecþii mai ales faþã de includerea în Constituþie a unor largilibertãþi care permiteau adversarilor politici contactul neîngrãdit cu alegãtorii ºi folosirea sprijinuluiacestora în luptele pentru dobândirea puterii. În aceste condiþii, unii dintre fruntaºii conservatoriaveau în vedere nu numai restrângerea libertãþilor publice, dar ºi modificarea sistemului politicexistent. Pe aceastã direcþie s-a înscris iniþiativa lui Gr. M. Sturdza ºi a lui Manolache Costache

113

Elita conservatoare ºi problema modernizãrii sistemului electoral din România

4 Ibidem; Alexandru Pencovici, Desbaterile Adunãrii Constituante din anul 1866 asupra Constituþiei ºi legei electorale dinRomânia, Bucureºti, Tipografia Statului, 1883, p. 220.

5 Nicolae Blaremberg, Egalitate, suveranitate ºi sufragiu, Bucureºti, Tipografia Stephan Rassidescu, 1866, 76 p.6 Ibidem, p. 16, 17.7 Ibidem, p. 25.8 Ibidem, p. 40.9 Ibidem, p. 53.10 Ibidem, p. 69.11 Ibidem, p. 71.12 Ibidem, p. 72-74.


Epureanu, care au elaborat aºa-numita „Petiþie de la Iaºi“, prin care se propunea modificareasistemului electoral prin mãrirea censului la toate colegiile, învestirea Domnitorului cu dreptul de anumi direct 16 senatori, trecerea delictelor de presã în competenþa tribunalelor ordinare, întãrirearolului marilor proprietari în consiliile comunale rurale etc.13 Întrunind adeziunea a 89 deconservatori, inclusiv a unor junimiºti, petiþia a fost depusã pe biroul Adunãrii Deputaþilor laînceputul sesiunii parlamentare din anul 1871, dar „n-a avut nici mãcar soarta de a fi cititã“14. Viucomentatã în presã, „Petiþia de la Iaºi“ a stârnit dezaprobarea nu numai a liberalilor, dar ºi a numeroºiconservatori, printre care însuºi ºeful guvernului, Lascãr Catargiu.15

Gr. G. Peucescu, într-o consistentã ºi interesantã lucrare despre partidele politice, publicatãîn 1878, susþinea cã drepturile politice trebuie sã fie câºtigate de fiecare cetãþean prin efort propriu,prin muncã ºi educaþie ºi nu prin cadouri fãcute cãtre demagogi, dispuºi sã promitã orice pentru aobþine puterea.16 „Organizarea politicã – arãta acesta – trebue întocmitã astfel încât mai întâi asuprafiecãrei chestiuni, sã fie chemaþi a se pronunþa nu toþi, ci numai cetãþenii cei mai competenþi … “17.Societatea româneascã nu poate ºi nu trebuie sã stea pe loc, „ea trebue sã meargã înainte, dar nu spreþinta demagogicã a numãrului ºi a puterii brutale, ci spre þinta democraticã a meritului personal ºi araþiunii“18.

Gândirea conservatoare, care se contura tot mai clar, se fundamenta pe ideea cã progresulstatului trebuia realizat organic, prin pãstrarea instituþiilor tradiþionale ale þãrii ºi nu prin rãsturnarealor ºi importul altora noi. În conformitate cu critica Junimii, democratizarea societãþii româneºtitrebuia sã se facã „de jos în sus, iar nu de sus în jos“, atunci când fondul, prin lãrgirea instrucþiunii ºiprin ridicarea materialã, se ridica la nivelul înþelegerii formelor moderne imitate de liberali dupãmodelele occidentale.19

Dezbaterile pe tema modernizãrii sistemului electoral, a lãrgirii dreptului de vot vorcunoaºte o intensitate deosebitã abia dupã cucerirea independenþei de stat, când liberalii vor pune înmod deschis problema reformei electorale.

Anul 1880 va marca constituirea de jure a Partidului Conservator ºi elaborarea programuluiºi a statutului acestuia. Primul program politic al partidului nu punea problema vreunei modificãri alegislaþiei electorale, exprima doar ideea încrederii în principiul monarhiei constituþionale ºi înmodul de reprezentare în Corpurile Legiuitoare. „De aceea – se arãta în document –, cerem maipresus de toate aplicarea corectã a regimului reprezentativ ºi stabilirea unui control eficace, întemeiatpe independenþa alegãtorilor, care singurã poate chezãºui libertatea alesului.“20

Odatã cu publicarea (de cãtre C. A. Rosetti, în anul 1882, în ziarul „Românul“) a unui ampluarticol (în care cerea revizuirea Constituþiei ºi a legii electorale) va începe o intensã ºi interesantãpolemicã pe tema oportunitãþii ºi întinderii unei eventuale reforme electorale, între conservatori ºi

13 Titu Maiorescu, Însemnãri zilnice, Bucureºti, 1937, p. 49-62.14 Ibidem, p. 64.15 Ibidem. Vezi ºi Anastasie Iordache, Originile ºi constituirea Partidului Conservator din România, Bucureºti, Paideia,

1999, p. 242-245. „Petiþia de la Iaºi“ a reprezentat o primã tentativã de revizuire a Constituþiei, iar propunerile fãcute deiniþiatori erau asemãnãtoare cu cele ale lui Carol I din memoriul întocmit de acesta la sfârºitul anului 1870. Sorin LiviuDamean, Carol I al României, Bucureºti, Paideia, 2000, vol. I, 1866-1881, p. 164.

16 Gr. G. Peucescu, Despre partidele politice, Iaºi, Tipografia Naþionalã, 1878, p. 61.17 Ibidem, p. 94.18 Ibidem, p. 98.19 E. Lovinescu, Istoria civilizaþiei române moderne, Ediþie ºi studiu introductiv de Z. Ornea, Bucureºti, Editura Minerva,

1997, p. 182.20 Statutele Clubului Conservator ºi programul partidului, Bucureºti, Tipografia Modernã, 1880, p. 8-10.


liberali. Aceastã dezbatere de idei va atinge punctul culminant în anul 1884, odatã cu votareaproiectului de revizuire a Constituþiei.

Acþiunea în favoarea revizuirii desfãºuratã de „Românul“ era privitã cu ostilitate de lideriipolitici conservatori. Aceºtia vor încerca sã determine coalizarea tuturor grupãrilor politice de opoziþieîn jurul Partidului Conservator, spre a menþine neschimbatã Constituþia ºi legea electoralã din 1866,care se baza, în viziunea lor, pe „reprezentarea tuturor drepturilor ºi intereselor“. Ei atrãgeau seriosatenþia cã Partidul Liberal urmãrea „desfiinþarea colegiului I, care s-a arãtat cel mai independent, spre asuprima controlul pe care opoziþiunea îl poate exercita“21. Conservatorii îºi motivau împotrivireainvocând cã legea fundamentalã a statului era un pact între naþiune ºi rege, care a fost votatã ºi elaboratãde toate forþele politice ºi, deci, o revizuire a ei nu se putea face decât în aceleaºi condiþii.22

Conservatorii vedeau în propunerile de revizuire ale lui C. A. Rosetti o „încercare de turburare a ordineilegale“ ºi „un pericol care ameninþã þara“. „Este vorba – se arãta într-un apel adresat alegãtorilor – de ase ataca temelia reprezentãrii naþionale aºa precum este prevãzutã de Constituþiune, prin deosebireacelor patru colegii dupã cenzul alegãtorilor ºi de a se introduce în locul acestui principiu salutarsufragiul universal.“ Manifestul arãta cã aceste idei sunt tipic republicane ºi se încheia cu lansarea unuiîndemn la rezistenþã din partea cetãþenilor: „În faþa acestui atac îndreptat atât în contra stabilitãþiiTronului, cât ºi a siguranþei averii ºi onoarei particularilor, este timpul venit ca toate elementelesãnãtoase din þarã, fãrã deosebire de nuanþe politice, sã se întruneascã într-o energicã rezistenþã.Pericolul este mare. Trebue sã dãm încã o datã dovadã cã independenþa de caracter nu a dispãrut dinRomânia ºi cã în corpurile electorale se gãseºte încã destulã putere ºi destul bun simþ pentru a seîmpotrivi aventurelor demagogice a celor ce din întâmplare sunt astãzi la guvern“23.

În opinia lui Nicolae Blaremberg liberalii se grãbesc cu revizuirea, deoarece o reformãadevãratã trebuia pregãtitã „în spirite“. El declarã cã nu se împotriveºte sufragiului universal, daraceasta era reforma viitorului, când instrucþia se va rãspândi ºi nivelul moral se va ridica: „… tocmaipentru cã cred cã viitorul, dar un viitor mai depãrtat, este al sufragiului universal, la noi ca ºi aiurea,tocmai fiindcã þiu ca acel sufragiu sã dureze, când îi va suna ceasul, în România, ºi ca sã fie uninstrument de libertate ºi progres iar nu de despotism ºi întunerec, voesc ca introducerea lui sã fieprecedatã de difuziunea instrucþiunei ºi înãlþarea nivelului moral“24. Blaremberg considera cãintroducerea sufragiului universal într-o þarã micã, înconjuratã de mari puteri cuceritoare, nu poateface „asemenea experienþe, asemenea greºeli, pe car le-ar plãti poate cu preþul a însuºi naþionalitãþeinoastre“25.

Conservatorii erau împotriva revizuirii legii electorale aºa cum o concepea C. A. Rosetti. Nudemocraþia pãrea sã-i sperie, în primul rând, ci „excesele“ ei. O reformare a Constituþiei nu o vedeaudeloc oportunã ºi invocau numeroase „argumente“ în favoarea acestei atitudini. Dupã ei, nu drepturilepolitice lipseau românilor atunci, ci bunul trai material spre a împiedica degenerarea lor fizicã ºi bunultrai moral, instrucþiunea, spre a le împiedica „abrutizarea“26. Drepturile politice nu puteau sã

115


21 G. Meitani, O paginã din istoria parlamentarã a României, Bucureºti, Editura Institutului de Arte Grafice „Flacãra“, 1914,p. 7.

22 Ibidem, p. 8.23 Biblioteca Naþionalã a României, Colecþii speciale, Fond Saint-Georges, P. LXVII, D. 2, Imprimate politice 1883-1934,

f. 13.24 Dezbaterile Adunãrii Deputaþilor (în continuare DAD), sesiunea ordinarã 1882-1883, nr. 47, 30 decembrie 1882, ºedinþa

din 22 decembrie 1882, p. 606.25 Ibidem.26 Timpul, nr. 194, 4 septembrie, nr. 202, 16 septembrie ºi nr. 203, 17 septembrie 1882.


premeargã dezvoltãrii economice. Dimpotrivã, relaþia dintre ele trebuia sã fie inversã, dupã cum, pede altã parte, zadarnicã era orice reformã, cât timp oamenii asupra cãrora se aplica nu ºtiau nici a citi,nici a scrie ºi nu aveau posibilitatea de a judeca interesele publice. „Un om care /…/ nu se bucurã denici o instrucþiune – spunea Alexandru Lahovary –, un om care nu citeºte jurnale, care nu citeºtediscursurile politice, un om care nu ºtie ce este buget, ce este finanþe, ce este chestiunea Dunãrii /…/un om cãruia munca din toate ceasurile ºi grija pâinei din toate zilele îi ia toate momentele, cum arputea a se rosti asupra acestor chestiuni însemnate care nu le cerceteazã ºi nu le pricepe.“27 Legeaelectoralã în vigoare însemna, în opinia lui Lahovary, un compromis între partide, fãcut cu scopul dea-ºi asigura fiecare accesul la putere, în consecinþã nu trebuia încãlcat.28 Conservatorii, etalând oevidentã atitudine elitistã, declarau în Camerã, prin glasul lui Lahovary, cã ei sunt mandatarii voinþeiunei „clase de alegãtori luminaþi ºi independenþi“ ºi nu „a câtorva membrii de familie adunaþi într-uncolegiu“29. Deputatul conservator recunoºtea cã legea electoralã în vigoare prezenta numeroasedefecte, dar era dispus s-o apere pentru cã orice reformã vor face liberalii „va fi desigur mai rea iar numai bunã“ ºi pentru cã era convins „cã o lege, fie ea chiar rea, când este aplicatã bine ºi într-un modsincer ºi loial, acea lege se face bunã pânã la sfîrºit …“30.

În faþa Senatului, Grigore Sturdza susþinea cã reforma electoralã reprezenta o chestiunefoarte importantã, de care atârna întreg organismul constituþional al statului, toatã dezvoltareaulterioarã a României. În consecinþã, o reformã electoralã trebuia fãcutã doar „când este o necesitateabsolutã, când sunt revendicãri populare, cari trebuiesc satisfãcute pânã la oarecare grad“31. În opinialui, colegiul I apãra interesele þãranilor, iar dacã s-ar accepta propunerea P.N.L., de contopire acolegiilor I ºi II, „s-ar pune regimul actual într-o poziþiune foarte rea“, comparabilã cu cea în care s-aaflat þara dupã lovitura de stat din 2 mai 1864. „Nivelul Parlamentului ar scãdea ca ºi atunci, clasacultã ar fi pusã de-o parte pentru cã sunt mai mulþi oposanþi întrînsa decât în celelalte; legile ar putealua un sbor la care poate nu vã gândiþi ºi nu vã aºteptaþi ºi regimul întreg ar fi învãluit de nemulþumiriºi de frãmîntãri.“32 În acelaºi context, Generalul Florescu susþinea cã, prin fuziunea primelor douãcolegii, liberalii doresc sã ajungã treptat la sufragiul universal aºa cum se practica în Franþa. „Dar nuvedeþi – declara acesta – unde duce pe Francia un asemenea sistem? Este o crimã pentru þara noastrã,ca în loc de a lua exemple bune, exemple de acelea care au dat roade bune în alte þãri, sã ne lãsãm aaluneca pe acea pantã fatalã care duce la peire. Noi avem votul universal, dar graþie bunului simþ alromânilor la 1866, Constituanta a împãrþit obºtia pe patru clase, pe interese.“33

Acuzaþia adusã de liberalii radicali, cã legea electoralã în vigoare favoriza corupþia, eracombãtutã de conservatori. Corupþia electoralã se datora faptului cã majoritatea populaþiei eraanalfabetã, neinstruitã, deci lipsitã de educaþia civicã necesarã ce ar fi putut constitui un obstacol încalea corupþiei ºi a abuzurilor în alegeri. De aceea, ei pretindeau ca mai întâi sã se aplice Constituþiaîn dispoziþiile ei esenþiale (obligativitatea învãþãmântului, inamovibilitatea magistraturii,descentralizarea administrativã º.a.) ºi apoi, dacã va fi nevoie, sã se reformeze. Aceste argumente aufost dezvoltate de junimistul Titu Maiorescu într-un discurs rostit la 16 ianuarie 1883.34 O reformã a

116

Sorin Radu

27 Ibidem, nr. 12,18 ianuarie 1883; DAD, sesiunea ordinarã 1882-1883, nr. 53, 16 ianuarie 1883, p. 730.28 G. Meitani, op. cit., p. 12.29 DAD, sesiunea ordinarã 1882-1883, nr. 53, 16 ianuarie 1883, p. 721.30 Ibidem, p. 729.31 Dezbaterile Senatului, sesiunea ordinarã 1882-1883, nr. 61, 30 ianuarie 1883, ºedinþa din 27 ianuarie 1883, p. 879-880.32 Ibidem, p. 880, 881.33 Ibidem, p. 913.34 DAD, sesiunea ordinarã 1882-1883, nr. 55, 22 ianuarie 1883, p. 765-771; vezi ºi Eugen Lovinescu, Titu Maiorescu,

Bucureºti, 1940, p. 163-164.


cãrei esenþã rezidã doar în sporirea numãrului de alegãtori „nu este un leac pentru independenþaviitoarelor Camere“.

În dezbaterea cu privire la modernizarea sistemului electoral s-a implicat ºi MihaiEminescu, în aceastã perioadã fiind redactor la oficiosul conservator „Timpul“. El considera cã „încolegiul I se aflã încã, cât timp nu ºtim, multe elemente independente, dezinteresate, având culturanecesarã ºi timpul necesar de a se ocupa cu controlul afacerilor þãrii, ºi cã aceste elemente nu trebuiesã renunþe cu nici un preþ la dreptul ce li-l dã Constituþia de a exercita un asemenea control“35.Eminescu se îndoia cã printr-o lege electoralã se puteau îndrepta moravurile sociale ºi politice,câtã vreme principiul moral era abandonat. Parazitismul social, arivismul, improvizaþia ar figenerat aceastã stare de corupþie generalã. În aceste condiþii, lãrgirea dreptului de vot n-ar fi dusdecât la extinderea plãgii. Fãrã sã pãtrundã resorturile care impuneau modernizarea politicã,marele poet credea cã numai „oamenii trecutului“, boierii de þarã, pãstrau nucleele uneiatmosfere de sãnãtate eticã. În consecinþã, lãrgirea colegiilor electorale nu era acceptatã, fiind o„plãsnuire liberalã“36.

Liderii conservatori credeau cã România nu era pregãtitã sã treacã prin noi experienþereformatoare, cã nu a cunoscut o practicã destul de serioasã ºi îndelungatã a regimului reprezentativca sã-ºi poatã permite inovaþii. Constituþia din 1866 – arãta Maiorescu – nu fusese încã aplicatã „înpãrþile ei esenþiale“37. Maiorescu îºi dezvolta critica împotriva tuturor acelora care importau modeleconstituþionale din alte þãri, citate din cãrþi rãu studiate.38 El declara cã acþiunea de revizuiredeclanºatã de liberali nu era decât o „agitaþie sterilã a unor formule electorale, fãrã nici o valoarepracticã în starea de astãzi a poporului român“39.

P. P. Carp exprima pãrerea cã revizuirea Constituþiei ºi a legii electorale nu va schimbanimic din relele explicate prin întocmirile existente. El se declara însã hotãrât împotriva revizuiriipentru a se evita ca lumea, opinia publicã, sã se deprindã a crede cã prin modificarea legiifundamentale a statului se puteau realiza progrese sociale, pentru cã acest lucru nu era posibil, badimpotrivã, se putea constata cã noua revizuire nu a produs nici un bine ºi cã era nevoie de o altãmodificare, creându-se astfel haosul politic.40

Alt lider conservator, Alexandru Lahovary, într-un discurs rostit în faþa Camerei la 14ianuarie 1883, dezvolta o altã idee. Aceea cã, dacã intenþia revizuirii era înlãturarea amesteculuiadministraþiei în alegeri, nu printr-o creºtere a numãrului de alegãtori se ajungea aici. El demonstra cucifre: cu cât colegiile erau mai numeroase, cu atât erau mai supuse influenþei puterii executive.Concluzia lui era aceea cã o reformã a cãrei esenþã stãtea numai în sporirea numãrului de alegãtori nuputea fi un leac pentru independenþa viitoarei Camere.41

Intensa propagandã pe care conservatorii o fãceau împotriva revizuirii Constituþiei ºi alãrgirii corpului electoral se datora temerii ca noile Corpuri Legiuitoare, rezultate în urma alegerilororganizate în baza legii modificate, sã nu treacã la votarea unor legi care sã aducã o atingere situaþieieconomice a marilor proprietari.

117


35 Mihai Eminescu, Opera politicã, Bucureºti, Editura Cugetarea Georgescu Delafras, [f.a.], vol. II (1880-1883), p. 531.36 Apud Marin Bucur, C. A. Rosetti – mesianism ºi donquijotism revoluþionar, Bucureºti, Editura Minerva, 1970, p. 426.37 Titu Maiorescu, Discursuri parlamentare, Bucureºti, 1899, vol. III, p. 51.38 DAD, sesiunea ordinarã 1882-1883, nr. 55, 22 ianuarie 1883, p. 771.39 Ibidem.40 Apud Ion Bulei, Sistemul politic al României moderne. Partidul Conservator, Bucureºti, Editura Politicã, 1987, p. 56, 57.41 Ibidem, p. 57.


În ciuda opoziþiei fãcute de Partidul Conservator, sistemul electoral a fost modificat, numãrul colegiilorelectorale reducându-se la trei, în acest fel corpul electoral dublându-se numeric. Referindu-se la actul de la1884, Titu Maiorescu avea sã scrie mai tîrziu cã „toatã revizuirea a fost o zadarnicã frãmântare de unan ºi jumãtate, /…/ decapitarea vechiului colegiu I a fãcut alegerile ºi mai dependente de influenþaguvernului. /…/ Revizuirea dela 1884 nu poate fi judecatã decât ca opera cea mai stearpã a PartiduluiLiberal“42. De asemenea, liderul junimist P. P. Carp spunea cã „revizuirea Constituþiei a fost pentrumine un mare învãþãmânt“, dar „eu contest cã ea a introdus pe terenul nostru politic un element nou.Elemente tinere, da, cu bogãþia lor de idealuri ºi cu sãrãcia lor de experienþã, dar un element nou, nu“.Carp se arãta oarecum resemnat în faþa evenimentelor produse, declarând cã junimiºtii gãseau cã „eraveche a luptelor constituþionale s-a terminat ºi ca atare începe o Erã Nouã a organizãrii StatuluiRomânesc“43. Împotrivindu-se revizuirii din 1884 ºi, în genere, tuturor reformelor de tip liberal,conservatorii, dupã expresia lui Lovinescu, „îºi fãceau din câºtigurile trecutului un dig împotrivaameninþãrilor viitorului“44.

Dupã momentul revizuirii aºezãmântului electoral în 1884, tot mai multe glasuri cereauintroducerea votului universal, argumentul constituindu-l insuficienþa modificãrilor realizate deliberali. Liderii politici conservatori vor desfãºura, prin presã mai ales, o propagandã consistentã,prin care urmãreau sã acrediteze ideea cã reforma efectuatã în 1884 a rezolvat problemamodernizãrii sistemului electoral, în consecinþã nu se mai putea lua în discuþie o nouã revizuire.„Domnia maselor – scria «Epoca» –, atotputernicia claselor inculte, n-au folosit niciodatãdesvoltãrii forþelor publice.“45

Mergând pe linia negãrii oricãrei reforme în ceea ce priveºte lãrgirea dreptului de vot,conservatorii vor combate votul universal cu ºi mai mare intensitate decât precedenta reformã.Astfel, la sfârºitul anului 1889, propunerile lui George Panu de introducere a votului universal au fostviolent atacate de cãtre deputaþii conservatori. Cu sufragiul universal – declara Alexandru Lahovary,la 15 decembrie 1889 – „rezultatul va fi altul, cel puþin pentru mult timp, va fi atotputerniciaguvernului ºi absolutismul ministerial“46. Votul universal era pentru Lahovary „o periculoasãîncercare“, pentru cã þara nu era aºa de înaintatã, atât de cultã, atât de neatârnatã în straturile sale celemai adânci. Pentru moment, politicã nu puteau face nici mãcar politicienii de meserie. În ataricondiþii, la cea dintâi probã cu votul universal, poporul va fi aruncat la dreapta sau la stânga, fãrã a ficapabil sã reacþioneze. El dãdea exemplul Franþei, unde consecinþele votului universal au fost domnialui Napoleon al III-lea, rãzboiul cu Germania, pierderea a zeci de mii de vieþi, a cinci miliarde defranci ºi a teritoriului Alsaciei ºi Lorenei. Liderul conservator aprecia cã aceastã experienþã nutrebuia fãcutã în România, atâta timp cât ea n-a fost introdusã în Anglia, Belgia, Italia, Germania.Soluþia lui Lahovary era „progresul natural al ideilor, cultura mai înaintatã a oamenilor, împãcareapasiunilor, lupta politicã din ce în ce mai onestã ºi pusã pe tãrâmul ideilor, care mai mult sau maipuþin se pot învoi; dar nu pe tãrâmul apetiturilor care nu se pot împãca niciodatã“47.

118

Sorin Radu

42 Titu Maiorescu, Istoria politicã a României sub domnia lui Carol I, Bucureºti, Humanitas, 1994, p. 142.43 P. P. Carp, Discursuri (1868-1888), Bucureºti, Editura Socec, 1907, p. 329; Idem, Erã nouã. Discursuri parlamentare,

Tipografia Curþii Regale, [f.a.], p. 130.44 E. Lovinescu, Istoria civilizaþiei române moderne, p. 204.45 Nicolae Filipescu, Conservatorismul ºi libertatea, în „Epoca”, anul I, nr. 201, 25 iulie 1886.46 Alexandru Lahovary, Discursuri parlamentare (1888-1891), Bucureºti, 1915, p. 204.47 DAD, sesiunea ordinarã 1890-1891, nr. 20, ºedinþa din 5 decembrie 1890, p. 155; nr. 24, ºedinþa din 11 decembrie 1890,

p. 204.


Lascãr Catargiu, rãspunzând aceluiaºi G. Panu spunea: „A vorbi de sufragiul universalîn þara noastrã este a ne face ridicoli“. Dupã el, revizuirea din 1884 n-a fost bunã nu pentru cã eraprea puþin democraticã, ci dimpotrivã, pentru cã „s-au înecat colegiile marilor proprietari,singurele independente, în mijlocul micilor proprietari“48. În acelaºi sens se vor pronunþa ºijunimiºtii P. P. Carp, care afirma cã Panu supraevalueazã importanþa votului universal49 – ceea ceera în parte adevãrat –, ºi Eugen Ionescu, care era de pãrere cã nici Camera, nici vreun partid saugrup politic nu-ºi puteau lua rãspunderea îndeplinirii unui asemenea program, pentru cã ar aducenoi frãmântãri50.

Respectând principiile conceptului „formelor fãrã fond“, tot Carp declara într-un discurs, în1892, referitor la programul liberal de la Iaºi, în care se prognoza introducerea votului universal, cãpe tãrâm constituþional pentru Partidul Conservator nu mai este „progres posibil“, cã orice modificareconstituþionalã nu ar face decât sã „zdruncine rezultatele obþinute“51. Pe aceeaºi linie doctrinarã, unan mai târziu, liderul junimist spunea cã reformele ce s-au fãcut în þarã pânã în momentul respectiv nuau þinut seama de ceea ce exista deja; s-au luat pur ºi simplu legi din alte þãri, s-au tradus ºi s-au însoþitde o expunere de motive oarecare. „Acestea nu sunt reforme – preciza el –, ci schimbãri în bloc. Eucred cã reforma adevãratã trebuia sã ia lucrurile existente ºi sã caute a le îmbunãtãþi …“52 Programulpolitic liberal elaborat la 1892 a fost vehement atacat ºi de Nicolae Filipescu, într-un discurs rostit încalitate de primar al Capitalei, în 28 august 1894, la Sala Dacia. El spunea cã cei care au alcãtuitConstituþia din 1866 au organizat corpul electoral în aºa mod încât au dat fiecãruia drepturi potrivit cugradul lui cultural, cu inteligenþa lui, cu averea ºi cu gradul lui de independenþã. Partidul Liberal, însã,„tinde sã distrugã aceste garanþii, când în programul de la Iaºi vorbeºte – ce-i drept pentru viitor – desufragiul universal, care încredinþând suveranitatea unor elemente lipsite de independenþã ºi decapacitate, nu poate decât sã facã sã înceteze orice viaþã publicã ºi sã pregãteascã caleadespotismului“53. Filipescu îi acuza pe liberali (pe care-i numeºte „Roºii“) cã au evoluat de la ideilerepublicane la cele monarhice, cã „i-a vãzut la putere proferând ideile cele mai autoritare ºi astãzi, înopoziþie, vin sã afirme principiile cele mai anarhice prin programul de la Iaºi …“54. O nouã reformãelectoralã trebuia precedatã de o „reformã intelectualã ºi moralã“ ºi de „o regenerare a spirituluipublic“; acestea din urmã fiindu-i date spre împlinire Partidului Conservator ºi în nici un caz„elementelor demagogice ale partidului roºu“55. Pentru conservatori, masele erau prea „impresionabile ºischimbãtoare“, iar metoda votului general, aplicatã statului modern cu marile ºi complicatele lui probleme, „nupoate da decât roade rele“56. De asemenea, Take Ionescu, referindu-se la „Programul de la Iaºi“, afirma cã are „oparte ciudatã: partea politicã“. „Partidul Liberal – declara acesta – are un ideal nou: sufragiul universal. A avutocaziunea sã-l realizeze la 1883 ºi nu l-a realizat.“57

Între toate aceste pãreri contrare reformei sufragiului universal au fost totuºi ºi nuanþãri.Spre exemplu, Dimitrie S. Neniþescu, viitor ministru conservator, susþinea într-o conferinþã la

119


48 Ibidem; vezi ºi Timpul, nr. 192, 1 septembrie; nr. 201, 12 septembrie 1893.49 DAD, sesiunea ordinarã 1889-1890, nr. 25, ºedinþa din 12 decembrie 1889, p. 194.50 Ibidem, nr. 24, ºedinþa din 11 decembrie 1889, p. 141.51 C. Gane, P. P. Carp ºi locul sãu în istoria politicã a þãrii, Bucureºti, Editura „Universul“, 1936, vol. II, p. 31.52 Ibidem, p. 45.53 Nicolae Filipescu, Albii ºi Roºii, Bucureºti, 1894, p. 20; Idem, Discursuri politice, Bucureºti, Editura Minerva, 1912, vol. I

(1888-1901), p. 104.54 Idem, Albii ºi Roºii, p. 23.55 Ibidem, p. 29-30.56 Timpul, nr. 192, 1 septembrie ºi nr. 201, 12 septembrie 1893.57 Take Ionescu, Discursuri politice (1892-1895), Bucureºti, Stabilimentul de Arte Grafice Albert Baer,1902, partea a II-a,

p. 160.


Ateneul Român, la 19 martie 1895, reprezentarea proporþionalã a minoritãþilor.58 Plecând de lapremisa cã alegerile erau „isvorul puterii în þerile cu regim representativ“, el combãtea sistemulmajoritar, scrutinul de listã, dar ºi pe cel uninominal. Fruntaºul conservator analiza diferitele sistemede vot ºi propunea reprezentarea proporþionalã, dupã modelul d’Hondt, aplicat în Belgia, potrivitcãruia alegãtorul putea vota fie lista întreagã, fie numai un candidat sau mai mulþi din listele aflate peacelaºi buletin. Ceea ce se realiza astfel, credea Neniþescu, era reprezentarea în Parlament a tuturorpartidelor, proporþional cu numãrul aderenþilor. Aceastã idee se va realiza în România abia dupãPrimul Rãzboi Mondial. De reþinut este faptul cã Neniþescu propunea aplicarea acestui sistem cucondiþia menþinerii colegiilor electorale.

În toamna anului 1896 s-a creat, pe lângã Clubul Conservator din Bucureºti, un Cerc de

Studii, care avea menirea de a cerceta problemele politice, economice ºi sociale ºi de a pregãti soluþiide rezolvare care urmau a fi puse în aplicare în momentul venirii la putere. Din 1895 PartidulConservator a intrat în opoziþie.59 Prima adunare generalã a Cercului de Studii a avut loc la 23 martie1897. Cu aceastã ocazie, Nicolae Filipescu, vizibil influenþat de Dimitrie S. Neniþescu, a citit unraport în care se arãta, pentru prima datã în mod concret, cã Partidul Conservator ar acceptaîmbunãtãþirea sistemului electoral prin introducerea principiului reprezentãrii proporþionale, daraceasta sã se facã fãrã o revizuire a Constituþiei.60 Îmbunãtãþirea sistemului electoral trebuia sã se facãabia dupã îndeplinirea unor condiþii, printre care: reforma instituþiilor, reforma învãþãmântului,regenerarea moralã cu sprijinul Bisericii, reforma administrativã etc.61 Reprezentarea minoritãþilorpolitice în Parlament era acceptatã de Partidul Conservator pentru cã aceastã reformã nu puteaschimba prea mult configuraþia colegiilor cenzitare. Conservatorii au fost nevoiþi sã vinã ºi ei cu cevanou în ideile lor politice, pentru a fi în pas – credeau ei – cu toate curentele de modernizare existenteîn epocã. Era rãspunsul marilor proprietari faþã de tendinþele reformiste ale adversarilor politici.Demn de menþionat este faptul cã aceastã micã schimbare a atitudinii conservatorilor în ceea cepriveºte corpul electoral venea în momentul în care partidul se afla în opoziþie. La fel ca ºi liberalii,conservatorii vor uita, în momentul venirii la putere, ceea ce au promis pe când se aflau în opoziþie.Evident, nu toþi susþinãtorii au acceptat acest principiu. C. Rãdulescu-Motru, referindu-se la„farmecul ce exercitã ideile streinilor asupra noastrã“, era de pãrere cã „nu forma unei legi dãneatârnarea de caracter, alergãm iarãºi la forma externã, când la reprezentarea minoritãþilor, când lanu ºtiu mai ce altã inovaþiune constituþionalã!“62.

Pentru conservatori era mai important ca mai întâi sã se stopeze decãderea societãþiiromâneºti, sã se punã capãt „desfrâului politic care desparte România de lumea occidentalã“63

printr-o serie de reforme în domeniile economic, social, cultural, ºi mai apoi sã se punã problemalãrgirii drepturilor electorale. Conservatorii se arãtau mai degrabã preocupaþi de dezvoltarea ºiorientarea opiniei publice, care „nu are nici o direcþie proprie, [are] o stare de pasivitate“. Nu se puteaproceda la introducerea unor reforme noi atâta timp cât „în mintea fiecãrui cetãþean e desordine ºineprevedere“. În consecinþã, „trebue educat publicul nostru, în sensul de a-l face sã înþeleagã limpede

120

Sorin Radu

58 Dimitrie S. Neniþescu, Reprezentarea proporþionalã a minoritãþilor. Studiu asupra sistemelor electorale, Tipografia„Lupta“, Al. Lefteriu, 1895, passim

59 Nicolae Filipescu, Cãtre un nou ideal, Bucureºti, Editura Librãriei Stork-Müller, 1898, p. 125.60 Ibidem, p. 139.61 Ibidem, p. 128-137.62 C. Rãdulescu-Motru, Cronica politicã ºi economicã. Doctrina conservatoare, în „Noua Revistã Românã“, anul III, nr. 47,

1 ianuarie 1902, p. 2.63 Nicolae Filipescu, Discursuri politice, Bucureºti, Editura Minerva, 1915, vol. II (1901-1907), p. 28-29.


presentul prin ajutorul cunoºtinþei exacte a trecutului“. „Opera aceasta – scria C. Rãdulescu-Motru înaprilie 1900 – de educaþiune a conºtiinþei publice la noi, e o operã de salvare ºi credem cã stã înmenirea Partidului Conservator s-o întreprindã.“64 Adversari, prin temperament, ai oricãrei speculaþiiîn domeniul social ºi politic, sceptici faþã de orice schimbare întreprinsã în vederea realizãrii unuiideal de cum „ar trebui sã fie societatea“, conservatorii, la pragul dintre secole, nu se gândeau lareforme care sã atingã Constituþia.65

Trecerea în secolul al XX-lea îi va gãsi pe conservatori pe aceleaºi poziþii de negare a oricãreidemocratizãri a sistemului electoral. Ei se vor manifesta mai mult prin atacuri în presã ºi de la tribunaparlamentarã la adresa celor care propuneau o reformã electoralã.

** *

Sistemul electoral cenzitar, adoptat în 1866, reflecta nu doar interesele speciale ale burgheziei ºiale marilor proprietari funciari, ci ºi un anumit stadiu de imaturitate a societãþii româneºti, o fazã de tranziþiespre un regim democratic, spre o societate în care cetãþenii ei urmau sã fie chemaþi sã participe, cu drepturiegale, la viaþa politicã. Elita politicã ºi intelectualã a fost conºtientã de imperfecþiunile sistemului electoral ºi,de aici, preocuparea pentru modernizarea lui. Astfel, la sfârºitul secolului al XIX-lea în România are loc ointeresantã dezbatere ideologicã pe aceastã temã.

Restrângerea numãrului colegiilor electorale, scãderea censului sau votul universal erauidentificate drept singurele cãi care puteau crea condiþiile propice pentru o mai bunã dezvoltaresocial-economicã ºi politicã a României, mai mult chiar, o condiþie determinantã pentru ieºirea þãriidin crizã ºi accelerarea modernizãrii. Cei care se pronunþau pentru o asemenea schimbare (liberalii,social-democraþii, radical-democraþii), deºi aveau concepþii diferite în ceea ce priveºte reformapropriu-zisã, au avut de înfruntat un adversar comun, identificat în Partidul Conservator. Acesta, înspiritul doctrinei, se arãta reticent în privinþa oricãrei încercãri de lãrgire a corpului electoral,considerând cã poporul era nepregãtit ºi cã exista riscul ca þara sã fie cuprinsã de anarhie. Disputa petema lãrgirii drepturilor electorale va deveni ºi mai interesantã atunci când s-a constatat cã nici întreaceia care se pronunþau pentru modificarea sistemului electoral nu exista o unitate de vederi.Divergenþe de opinii existau în rândul liberalilor ºi social-democraþilor privind întinderea ºioportunitatea reformei electorale sau a tacticii care trebuia urmatã pentru realizarea acesteia.Chestiunea modificãrii sistemului electoral – care nu era comunã doar României, ci ºi altor stateeuropene – a trecut pragul secolului al XX-lea ca una dintre marile probleme ale þãrii, care necesita orezolvare imediatã.

Adversitatea conservatorilor faþã de reforma electoralã, ºi mai ales faþã de votul universal,nu se explicã numai prin teama cã, odatã lãrgit dreptul de vot, ei ºi-ar fi putut pierde privilegiilespecifice clasei sociale sau prin aceea cã se opuneau modernizãrii þãrii. Opoziþia venea mai degrabãdin profunda lor convingere cã într-o þarã înapoiatã ca România, cu un analfabetism generalizat, încare corupþia era nelipsitã, nu se puteau face, într-un ritm accelerat, reforme dupã reforme.

121


64 C. Rãdulescu-Motru, Cronica politicã. Menirea Partidului Conservator. Educaþiunea opiniunei publice, în „Noua RevistãRomânã“, anul I, nr. 8, 15 aprilie 1900, p. 338, 339.

65 Cronica politicã ºi economicã. Triumful politicei junimiste, în „Noua Revistã Românã“, anul I, nr. 5, 1 martie 1900, p. 194,195.


Conservatorii susþineau cã o asemenea schimbare putea sã aducã mai mult rãu decât bine în societatearomâneascã. Fãrã sã se opunã ideii de progres, ei încercau doar sã tempereze ritmul reformator. Ce lise poate imputa însã conservatorilor, dar în aceeaºi mãsurã ºi liberalilor, este preocupareainsuficientã de a ridica cultural ºi economic lumea ruralã, fãcând ca problema electoralã sã se învârtãîntr-un cerc vicios. Dupã Lovinescu, „istoria conservatorismului român, ca a tuturor partidelorconservatoare, se poate rezuma într-o succesiune de rezistenþe ºi de capitulãri, urmate de noirezistenþe“66. Acestei atitudini i se subsumeazã ºi viziunea lor faþã de modernizarea sistemuluielectoral.

Analiza discursului cu privire la modernizarea sistemului electoral pânã la Primul RãzboiMondial relevã faptul cã polemica întreþinutã aproximativ cinci decenii s-a circumscris uneidezbateri mai ample cu privire la identificarea ºi definirea cãilor de dezvoltare ºi de modernizare aRomâniei. Esenþa disputei s-a rezumat la gãsirea rãspunsului la întrebarea: ce se impunea mai întâi,lãrgirea corpului electoral printr-o reformã radicalã, sau prioritate trebuia sã aibã culturalizarea ºiridicarea standardului economic al populaþiei? Argumentele aduse pro ºi contra erau serioase, binefundamentate. Evident, s-au comis ºi exagerãri de ambele pãrþi. Reformiºtii au insistat excesiv demulte ori asupra importanþei votului universal, asupra valenþelor „curative“ pe care aceastã reformãle-ar putea avea asupra societãþii româneºti. De cealaltã parte erau exagerate efectele negative,dezastruoase, pe care sufragiul universal le-ar putea induce în tânãrul stat care îºi cãuta încã drumulspre modernitate.

Cel puþin pânã la Primul Rãzboi Mondial, în cadrul dezbaterii pe tema modernizãrii,conceptul de reformã electoralã a fost însoþit de cel de reformã agrarã. Ele vor fi redimensionate înanii rãzboiului67, sub presiunea împrejurãrilor care vor aduce o nouã stare de spirit, o nouã abordaredin partea clasei politice.

122

Sorin Radu

66 E. Lovinescu, op. cit., p. 180.67 Damian Hurezeanu, Unirea ºi problema reformelor din 1918-1923, în „Analele Universitãþii «Spiru Haret»“, Bucureºti,

seria Istorie, nr. 1, 1998, tomul I, p. 57.


Gherghina BODA

CORNELIU DIACONOVICH ªI EXPOZIÞIA NAÞIONALÃA ASTREI DIN ANUL 1905

Personalitate proeminentã a sfârºitului secolului al XIX-lea ºi a începutului secolului alXX-lea, Dr. Corneliu Diaconovich s-a nãscut la 18 februarie 1859, în localitatea Bocºa-Montanã.Clasele primare le-a fãcut în Viena ºi Reºiþa, iar pe cele secundare în Lugoj, Carei ºi Timiºoara. Aurmat cursurile Facultãþii de Drept din Oradea ºi apoi din Budapesta, unde a terminat studiile în1880. A lucrat pe urmã, pânã în 1883, ca avocat stagiar la Lugoj. În perioada stagiaturii a desfãºuratºi o amplã activitate ziaristicã, de corespondent la mai multe ziare româneºti, germane ºi maghiare.Începând cu acest an, C. Diaconovich desfãºoarã o activitate publicisticã deosebit de bogatã.

În anul 1883 obþine diploma de doctor în drept la Universitatea din Budapesta.De la 20 martie 1884 pânã la 17 martie 1885, stil vechi, este redactorul responsabil al

ziarului „Viitorul“, organul oficial al Partidului Moderat Român.1 În iulie 1885 editeazã, laBudapesta, o revistã intitulatã „Rumänische Revue”, iar dupã un an o transferã la Reºiþa, unde oscoate pânã la sfârºitul anului 1892. În 1893 publicã revista la Sibiu, iar în anul urmãtor la Timiºoara.

Paralel cu publicistica, C. Diaconovich desfãºoarã ºi alte activitãþi, culturale ºi economice.De exemplu, în anul 1890 a fost numit secretar al bãncii Albina din Sibiu, post în care a funcþionatpânã în anul 1898. În aceastã perioadã a activat aproape neîntrerupt (doar cu o scurtã pauzã), iar înanul 1894 s-a deplasat la Timiºoara pentru a fonda ºi organiza ziarul „Dreptatea“, al cãruiprim-director a ºi fost aproape tot anul. De asemenea, a fost membru al Academiei „Stella d’Italia“, alsocietãþii „Muzeum für Völkerkunde“ din Leipzig, al mai multor societãþi ºtiinþifice germane ºiitaliene ºi preºedinte al Societãþii culturale „Petru Maior“ din Budapesta. În anul 1893 ajunsesemembru în comitetul Asociaþiei culturale Astra din Sibiu, iar din anul 1895 devine prim-secretar alAsociaþiunii ºi director al revistei „Transilvania“, organul de presã al acesteia. În aceastã calitateediteazã, din însãrcinarea ºi sub auspiciile Astrei, precum ºi cu ajutorul mai multor scriitori ºicolaboratori, Enciclopedia românã. Operã de mare valoare, prima sintezã culturalã româneascã,Enciclopedia românã avea ca idee conducãtoare, dupã cum afirma chiar C. Diaconovich, de „adeschide o nouã ºi bogatã resursã pentru înavuþirea culturii ºi întãrirea conºtiinþei noastre naþionale“2.Scopul acestei ample lucrãri era de a da publicului cititor „un laconic dar credincios cãlãuz în toatechestiunile de interes general, ºi în deosebi un inventar cât mai complet al avuþiilor ºi forþelor noastrenaþionale“3.

Moare în ziua de 17 august 1923, la Reºiþa.Personalitate marcantã ºi complexã, C. Diaconovich a activat în mai multe domenii ale

culturii, în care ºi-a adus contribuþia, tratând cu foarte multã seriozitate ºi competenþã orice sarcinãavutã. Activitatea desfãºuratã în cadrul Astrei a fost încununatã de succesul deosebit pe care l-arepurtat odatã cu organizarea celei de a treia expoziþii naþionale a Asociaþiunii. Întreaga activitate,asemenea celei a multor oameni de culturã ai epocii sale, i-a stat sub semnul sentimentului ºiconºtiinþei naþionale, toate înfãptuirile ºi opera sa servind dezvoltãrii culturale a poporului român.

123

Þara Bârsei

1 Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea. Material românesc. Oameni ºi înfãptuiri, Bucureºti, 1999, p. 267.2 Corneliu Diaconovich, Enciclopedia românã, Prefaþã la tomul I, Sibiu, 1898.3 Ibidem.


Realizãrile sale culturale au contribuit, alãturi de multe altele, la încadrarea culturii româneºti încultura europeanã a veacului sãu, a intrãrii românilor, ºi pe plan cultural, în agora naþiuniloreuropene.

Inaugurarea Muzeului Asociaþiunii, în vara anului 1905 la Sibiu, a oferit prilejul organizãriicelei de a treia expoziþii a Astrei, odatã cu cea de-a 44-a adunare generalã a sa.

Meritul acestei expoziþii, cea mai grandioasã sãrbãtoare cultural-naþionalã a românilor dinTransilvania, i-a revenit lui Corneliu Diaconovich, care a fost „urzitorul intelectual ºi fãptuitorulprincipal“. El a fost ajutat în aceastã activitate de cãtre „harnicul secretar al II-lea dl Lapedatu ºi deneîntrecutul, hiperzelosul arhivar, dnul Romul Simu“4.

Festivitatea de deschidere a expoziþiei a constituit cel mai important punct al serbãrilorcultural-naþionale ce s-au desfãºurat în aceastã perioadã la Sibiu, serbãri numite „olimpiadele de la Sibiu“.Au fost denumite aºa deoarece „aceste zece zile de serbãri, ale culturei naþionale ne amintesc olimpiadeledin epoca de aur a Greciei lui Pericles. Nu, cã ar fi fost intenþiunea de a le pregãti în acest sens – ci ele audevenit de la sine ºi prin împrejurãri adevãrate jocuri ale Olimpului nostru românesc …“5.

Aceastã expoziþie a puterii de creaþie ºi a îndemânãrii poporului român a fost un adevãratprinos adus la altarul culturii româneºti. Ea a constituit încã un prilej ca „mulþi din fraþii de dincolo, canici când altãdatã /…/ se vinã dincoace, ca sã se încredinþeze de ceea ce putem ºi de ceea ce ºtim ºi casã ne cunoascã de aproape strãduinþele ºi opintirile ce le facem spre bine ºi deºteptare“6.

Atât muzeul, cât ºi expoziþia au fost realizate cu foarte mare iubire de cãtre organizatori, cãcidacã vrei sã primeºti iubire, trebuie mai întâi sã dãruieºti iubire. ªi românii au dãruit multã iubire atuncicând au clãdit acest aºezãmânt cultural durabil, numai al neamului românesc. Existã un mit al iubirii7

care povesteºte cã fiul Venerei, Cupidon, ar fi rãmas tot mic dacã Venus, la sfatul Graþiilor, nu i-ar fifãcut un frate, pe Anterote (Anteros – zeul grec al dragostei reciproce), ca, iubindu-se unul pe celãlalt,micul Cupidon (Eros la greci) sã creascã ºi sã-i ajungã pe ceilalþi zei. ªi cu cât Anterote era maiputernic, cu atât Cupidon devenea mai voinic ºi mai încrezãtor. Acest mit se potriveºte foarte binerelaþiilor românilor din Transilvania cu fraþii lor din România. Cu cât fraþii din România vor fi maienergici în spiritul naþional, cu cât vor rãmâne mai fideli tradiþiilor strãmoºeºti, cu cât se vor avânta maisus pe aripile idealismului nobil, cu atât românii din Transilvania vor fi mai fericiþi ºi mai puternici.

Scopul acestei expoziþii a fost unul dublu: în primul rând a prezentat „un tablou cât maicomplet ºi fidel al acelor stãri ale progresului nostru, care încorporeazã însuºirile caracteristice aleindividualitãþii sale etnice, ºi sã arate totodatã ºi fazele ºi momentele cele mai însemnate ale renaºteriiºi dezvoltãrii sale culturale“8, acest fapt determinând întãrirea conºtiinþei naþionale ºi impunerearespectului strãinilor pentru realizãrile poporului român; iar în al doilea rând „pentru a pune bazelecolecþiunilor ce va avea sã le adãposteascã Muzeul în viitor“9.

Atingerea dublului scop propus a dus la un adevãrat triumf moral obþinut în mai multedirecþii: în primul rând este vorba de victoria moralã obþinutã în faþa românilor din România ºiBucovina „cari pãnã acum, cu puþinã excepþiune, numai din auzite ne cunoºteau“10, iar în al doilearând, victoria moralã obþinutã în faþa maghiarilor ºi a guvernului maghiar, demonstrând cu prisosinþã,

124

Gherghina Boda

4 Transilvania, 1905, p. 168.5 Rãvaºul, 1905, nr. 34, p. 139.6 Ibidem, nr. 33, p. 133.7 Ibidem, nr. 35-36, p. 146.8 Drapelul, 1905, nr. 27, p. 2.9 Ibidem.10 Ibidem, nr. 102, p. 2-3.


în ciuda celor ce au denigrat aceastã manifestare culturalã, cã „suntem un element de ordine ºi cã«Asociaþiunea» urmãreºte exclusiv numai scopuri culturale“.

Pentru atingerea scopurilor propuse, Asociaþiunea a lansat un Apel la care au rãspuns cuentuziasm atât persoane particulare, cât ºi instituþii din toate pãrþile Transilvaniei (Abrud, Blaj,Braºov, Deva, Fãgãraº, Hunedoara, Lugoj, Sibiu, Satu Mare, Oradea, ªimleu, Timiºoara, Nãsãud,Maramureº, Zlatna) ºi din România, de asemenea reuniuni ale femeilor, Asociaþiunea dinMaramureº, societãþile academice „Petru Maior“ din Budapesta ºi „România Junã“ din Viena, „LigaCulturalã“ din Bucureºti, reuniuni de muzicã, coruri, bãnci româneºti11 º.a., participând astfel unnumãr de 1327 de expozanþi, cu peste 9000 de obiecte12.

Expoziþia din 1905 a înfãþiºat, sub toate aspectele, trecutul ºi prezentul vieþii poporuluiromân, ea având un caracter etnografic ºi istoric-cultural, prezentat într-o formã modernã ºi având unconþinut politic foarte bine definit, ea însemnând „încununarea unei lupte constructive îndelungate, oînãlþãtoare manifestare a unitãþii culturale româneºti“13.

Expoziþia urma sã fie pregãtitã de o comisie constituitã la 27 februarie 1905, în urmadeciziei nr. 31/16 februarie. Comisia îl avea ca preºedinte pe Iosif Sterca ªuluþiu, secretari pe IoanLapedatu ºi Romul Simu, iar ca director al expoziþiei, pe Corneliu Diaconovich.14 Prin deciziile nr.10, 17, 28, 31 ºi 46 s-au numit delegaþi pentru expoziþie, pe secþii, astfel: Andrei Bârseanu pentrusecþia literarã, Nicolae Togan pentru secþia istoricã, Ioan Radu pentru secþia ºtiinþificã, Vasile Bologapentru secþia ºcolarã, Romul Simu ºi Ioan Chirca pentru secþia economicã.15

Comitetul urma sã se întâlneascã în fiecare sâmbãtã pentru discutarea ºi stabilirea în detaliua programei expoziþiei.16

Dupã mai multe întâlniri ºi dezbateri s-au adoptat programa ºi regulamentul expoziþiei.Conform Programei, expoziþia a fost structuratã pe douã pãrþi mari: o parte etnograficã ºi o parteistoricã-culturalã, ambele divizate pe mai multe teme ºi secþiuni.

Partea etnograficã cuprindea 5 teme mari: Situaþia geograficã, viaþa comunalã ºi casele

românilor din þarã; Stãrile poporului român de la þarã, cu secþiunile Tipul ºi portul þãrãnesc,Locuinþa þãranului român; Industria de casã, cu secþiunile Industria textilã ºi Alte industrii de casã;Ocupaþiile agricole, cu secþiunile Agricultura, Economia vitelor, Cultura grãdinii, Cultura viilor,Pãdurãritul, Stupãritul, Cultura viermilor de mãtase, Industria agricolã ºi Pãstoritul; Alte ocupaþii de

interes etnografic, cu secþiunile Vânatul ºi pescuitul, Industria minierã.Partea istoricã-culturalã cuprindea: Expoziþia istoricã, cu secþiunile Istoria politicã,

Istoria culturalã, Istoria militarã; Bisericile române, cu secþiunile Teritoriul ºi credincioºii bisericilorromâne, Averea bisericilor, Bisericile ºi mãnãstirile, ªcolile confesionale, Istoria bisericilor,Literatura bisericeascã; Literatura ºi ªtiinþa, cu secþiunile Producþia literarã, Expoziþia ºtiinþificã;Artele frumoase ºi industria de artã, cu secþiunile Pictura, Sculptura, Muzica românã, Artiºtiiromâni, Industria de artã; Societãþile culturale, cu secþiunile Asociaþiunea, Alte societãþi culturale;Expoziþia bãncilor.17

125

Corneliu Diaconovich ºi expoziþia naþionalã a Astrei

11 V. Curticãpeanu, Miºcarea culturalã româneascã pentru unirea din 1918, Bucureºti, 1968, p. 124-125.12 Transilvania, 1906, p. 28.13 Ibidem.14 Transilvania, 1905, p. 36-37.15 Ibidem, p. 215.16 Ibidem, p. 36.17 Ibidem, p. 17-31.


Regulamentul expoziþiei cuprindea o serie de detalii referitoare la locul de desfãºurare,programul de vizitare, obiectele ce pot fi expuse, diversele categorii de expozanþi etc. Atrage atenþia înmod deosebit art. 7 al regulamentului18, care cuprindea reglementãri muzeotehnice foarte moderne,ceea ce denota progresul real ºi vizibil înregistrat din 1862 pânã în 1905 în domeniul expoziþional.Acest articol specifica faptul cã fiecare obiect expediat urma sã fie însoþit obligatoriu de o fiºã (buletin),care sã cuprindã denumirea obiectului, destinaþia lui, valoarea, numele autorului sau al proprietarului ºiadresa. În cazul trimiterii mai multor obiecte, fiecare dintre ele urma sã fie însoþit de o fiºã ºi de unnumãr curent. Totodatã, se specifica dacã obiectul trebuia sã fie restituit, dacã va fi donat muzeului saudacã va fi destinat vânzãrii, în ultimul caz specificându-se ºi preþul.

Art. 10 menþiona faptul cã nu vor fi distribuite premii, ci numai diplome de recunoºtinþãpentru operele de valoare deosebitã ºi diplome de colaboratori tuturor persoanelor care ºi-au adus,într-un mod sau altul, aportul la pregãtirea expoziþiei.

Art. 11 fãcea cunoscut programul de vizitare, astfel: în 19 august expoziþia urma sã fievizitatã numai de invitaþi ºi de membrii ordinari ai Asociaþiunii cu familiile lor, intrarea fiind gratuitã;între 20 ºi 28 august expoziþia urma sã fie deschisã dupã orarul 9-12 ºi 15-17, iar preþul biletelor deintrare era de 1 coroanã dimineaþa; dupã-amiaza, în zilele de 20, 27 ºi 28 august, preþul era de 20 fil.,iar în celelalte zile, de 50 fil. Beneficiau de reduceri de 50% din preþul biletelor studenþii ºi copiii sub12 ani, care trebuiau sã fie însoþiþi de un adult.

Expoziþia a fost adãpostitã în cele 8 sãli ale etajului I din clãdirea Muzeului, în cele 12 sãliale internatului ªcolii civile de fete ºi în 3 camere ale ªcolii elementare de fete a Reuniunii femeilorromâne din Sibiu.19 Numãrul mare de sãli necesare adãpostirii expoziþiei denota atât seriozitateaexpoziþiei, cât ºi numãrul mare de exponate.

În incinta Muzeului au fost expuse obiecte etnografice privind Locuinþele, stãrile de interesetnografic ºi Industria de casã a poporului român. Clãdirea internatului a adãpostit Expoziþia istoricã,Bisericile române, Literatura, ªtiinþa, Arta ºi Industria de artã, Societãþile culturale ºi Bãncileromâneºti. ªcoala civilã de fete a prezentat o expoziþie de lucru de mânã, o salã de curs ºi un dormitor,iar alãturi se putea vedea secþiunea Vânatului. Iar în incinta ªcolii elementare de fete au fost etalateobiecte specifice Ocupaþiilor agricole ºi Mineritului, o parte gãsindu-se ºi în curtea muzeului.

Expoziþia etnograficã nu a fost atât de bogatã precum se preconiza în programã, dar ea areuºit sã prezinte un tablou fidel ºi relativ complet al situaþiei ºi stilului de viaþã românesc.

La „despãrþãmântul A“, care a oglindit Situaþia geograficã, viaþa comunalã ºi caseleþãranilor români, au participat 37 de expozanþi, cu 110 obiecte, cea mai mare parte constând întablouri fotografice.20 Prezentarea acestui despãrþãmânt a fost relativ modestã, partea istoricã a vieþiicomunelor rurale fiind extrem de sãracã.

În schimb, „despãrþãmântul B“, care a cuprins Tipul ºi portul þãranilor, Locuinþele, unelteleetc., a fost mult mai bogat reprezentat, aici participând 179 de expozanþi, cu peste 950 de obiecte.Asociaþiunea a expus un numãr mare de pãpuºi în mãrime naturalã, care înfãþiºau tipul þãranuluiromân ºi porturile caracteristice dupã þinuturi, vârstã, sex, anotimpuri etc.21 Tot aici s-au putut vedeaºi pãpuºi în miniaturã (60 cm), reprezentând portul femeiesc, deþinute de Reuniunea românã agricolã

126

Gherghina Boda

18 Ibidem, p. 32.19 Transilvania, 1906, p. 22.20 Transilvania, 1906, p. 23.21 Gazeta Transilvaniei, 1905, nr. 177, p. 22.


din Sibiu.22 Deosebit de atractivã a fost grupa „Junilor“, cu serbãrile de la Paºti ale românilor dinªcheii Braºovului. Acest grup a fost unul dintre cele mai valoroase ºi mai admirate din expoziþiaetnograficã. Sãrbãtoarea prezentatã îºi pierde originile în negura timpului. În fiecare an, a patra zi dePaºti, tineri cãlare, într-un alai impresionant, parcurgeau oraºul în frunte cu surlaºul. Aceastã serie depãpuºi a aparþinut soþilor Nica (Teodor, director al Bãncii Naþionale din Bucureºti ºi soþia sa, Ana),care au prezentat-o ºi reginei României pentru azilul din Siegenhaus, lângã Neuwied. De acolo, învederea aceluiaºi scop, grupul „Junilor“ a ajuns la Frankfurt ºi la Londra, iar apoi în America. Dupãce a revenit în Bucureºti, regina Elisabeta l-a oferit Societãþii policlinice, de la care Ana Nica l-arãscumpãrat, donându-l în cele din urmã Muzeului Asociaþiunii.23

Dar partea cea mai bogatã ºi mai admiratã a expoziþiei etnografice a fost „despãrþãmântul C“,al Industriei de casã a þãranului român, aici participând 311 expozanþi cu peste 1600 de obiecte.24

Cu aranjarea pãrþii etnografice s-a ocupat o comisie de 16 femei, membre ale Reuniuniifemeilor române din Sibiu, sub conducerea preºedintei Maria Cosma. Aceste femei minunate cares-au dedicat trup ºi suflet mãreþei sãrbãtori a neamului românesc au fost urmãtoarele: Maria Cosma,Letiþia Bologa, Valeria Beu, Lucia Cosma, Iustina Covrig, Iosefina Diaconovich, Irina Fincu, DeliaPopovici, Constanþa Pop, Victoria Popovici, Luiza Raþiu, Veturia Tritean, Elena Stroia, Ana Togan ºidomniºoarele Aurelia Bardossy, Olivia Bardossy, Sabina Broet, Eleonora Borcea, Minerva Cosma,Hortensia Cosma, Mãrioara Creþu, Maria Lemeny, Nora Lemeny, Vera Lemeny, Zina Moga, ReliMoga, Veturia Muciu, Cornelia Muciu, Niþi Muntean, Veturia Pop, Letiþia Popescu, ValeriaPopovici ºi Ioana Streoulea.25 Acestea s-au ocupat ºi de primirea, înregistrarea, aºezarea obiectelor,supravegherea sãlilor, primirea ºi conducerea vizitatorilor, împachetarea ºi trimiterea obiectelor dupãînchiderea expoziþiei. Drept rãsplatã pentru munca prestatã, Asociaþiunea le-a trimis o scrisoare demulþumire, oferindu-le totodatã ºi un mic dar în amintirea acestui eveniment deosebit din istoriasocietãþii româneºti.26

La reuºita pãrþii etnografice au contribuit Reuniunile femeilor române din Abrud, Bãiþa, Blaj, Braºov,Deva, Dobra, Fãgãraº, Hunedoara, Lugoj, Sibiu ºi Zlatna, precum ºi Reuniunea agricolã din Sibiu.

Colecþiile cele mai mari ºi cele mai valoroase au fost aduse de mai multe comune din pãrþileSibiului (Sãliºte, Poiana, Vale, Rãºinari, Tãlmãcel, Sadu º.a.) ºi ale Braºovului (Satulung, Codlea,Cernat – Sãcele º.a.), precum ºi o parte a despãrþãmintelor Astrei (Abrud – Câmpeni, Beiuº, Blaj,Bran, Braºov, Cluj, Dobra, Oraviþa, Sãtmar, Sebeº, ªimleu, Timiºoara, Zãrneºti).27

„Despãrþãmântul D“ a fost aºezat în cadrul ªcolii elementare de fete ºi releva Ocupaþiileagricole ºi Industria minierã, obiectele mari (o stânã ºi o minã) fiind aºezate în curtea muzeului. Stânaera în mãrime naturalã ºi a fost înzestratã complet de comuna Poiana, în cealaltã parte a curþii fiindreprodusã o minã unde se putea vedea un þãran care alegea aur, înconjurat de blocuri de piatrã ºi deunelte specifice „bãieºitului“, iar pe pereþi se puteau admira fotografii din Munþii Apuseni ºi din altezone miniere.28 La acest despãrþãmânt au participat 61 de expozanþi cu aproape 200 de obiecte, deorganizarea sa ocupându-se Romul Sima ºi Ioan Chirca, notar în Sãliºte.29

127


22 Luceafãrul, 1905, nr. 18, p. 349.23 Analele Astrei, 1905, p. 16.24 Transilvania, 1906, p. 23.25 Drapelul, 1905, nr. 102, p. 2-3.26 Ibidem, p. 24.27 Ibidem.28 Luceafãrul, 1905, p. 349.29 Transilvania, 1906, p. 24.


În prima salã a etajului I din clãdirea muzeului se puteau admira nenumãrate covoareminunate, cu o ornamenticã bogatã, specific româneascã, care îmbrãcau pereþii de jur-împrejur. Înrestul camerei erau aºezate mai multe mese pe care erau etalate ii vechi ºi noi, catrinþe, laibãre, feþe depernã, ºtergare, merindare etc., cele mai multe obiecte aparþinând locuitorilor din Satulung (Braºov).

Printre cele mai frumoase covoare expuse se aflau cele ale Mariei Comºa din Sãliºte, aleMariei Criºan, Mariei Raþiu ºi Ludovicãi Bretoiu, toate din Teiuº.30 Unele covoare, pe lângãelementele specifice ornamenticii româneºti, utilizau ºi elemente strãine gustului românesc, acesteaaparþinând localitãþilor Topa-Sâncraiu, Pata, Sebeºul sãsesc, Petroºani, Satulung. În aceastã încãperes-au putut admira costumele femeieºti complete, înfãþiºate pe pãpuºi din Banat, Poiana Sibiului,ªcheiul Braºovului, Sãcele, Valea Jiului, Râºnov, din zona Haþegului, de pe Someº.

Tot aici a fost expus ºi un rãzboi-model pentru þesut cingãtori, aparþinând Reuniunii agricoledin Sibiu.

Într-o altã încãpere, pereþii erau acoperiþi cu cele mai frumoase ºi mai originale þesãturi ºibroderii, realizate de mâinile îndemânatice ale femeilor române. Alãturi de acestea se mai puteauadmira cãniþe, blide, ploºti, precum ºi alte vase folosite de þãranul român (urcior de lemn din PoianaSibiului, pisãtor de sare din Sãliºte etc.). Într-un colþ al camerei stãtea cuminte o furcã frumosdecoratã, din Vale, cu un fus de tors lânã alãturi, aºteptând doar mâna iscusitã a unei femei care sã-idea viaþã. Printre atâtea minunãþii, care mai de care mai atrãgãtoare ºi originale, se distingea ocingãtoare de mireasã din Sãliºte, veche de 100 de ani. Camera era ticsitã de fotografii reprezentândsate de români, porturi ºi obiceiuri, chipuri de þãrani din toate þinuturile. Pãpuºile, în mãrime naturalãºi în miniaturã, erau îmbrãcate în costume populare complete, reprezentând porturile din Banat,Transilvania ºi Ungaria. Tot aici se mai gãseau un rãzboi de þesut al lui George Stãneasã dinGusteriþa, rãzboi la care a ºi þesut soþia sa pe parcursul expoziþiei, precum ºi un rãzboi în miniaturã, curãºchitor ºi sucalã, proprietatea Minei Doboiu din Haþeg.31

În dulapuri puteau fi admirate modele de cusãturi originale din albumele lui Dimitrie Comºaºi ale Minervei Cosma.32

În ªcoala de fete a Asociaþiunii, elevele de atunci ºi 62 dintre fostele eleve ale ºcolii auprezentat un dormitor, o salã de clasã ºi o frumoasã expoziþie de lucru de mânã, fiind etalate în toatãsplendoarea lor broderii în fir de mãtase, aur, argint, lânã, dantelãrii de o mare diversitate, extrem defrumoase, dar cu foarte puþine modele româneºti. La aceastã parte a expoziþiei au participat 125 deeleve, cu 315 obiecte, meritul organizãrii revenindu-i directoarei ºcolii, Elena Pãtraºcu, ºi profesoareide lucru de mânã, Elisabeta Buteanu.33

Alãturi de expoziþia elevelor se afla secþia de Vânãtoare, în care erau expuse mai multetipuri de arme vechi, unelte de pescuit ºi o frumoasã colecþie de animale ºi pãsãri împãiate,proprietatea lui Petru Popovici. Aici au fost doar 10 participanþi.

Expoziþia istoricã-culturalã a cuprins un numãr de 121 de participanþi, cu peste 750 deobiecte, dintre care cea mai mare parte o formau armele vechi (buzdugane, ghioage, puºti, pistoale,lãnci), documentele vechi (un document pe pergament din 1599, de pe vremea lui Mihai Viteazul;paºaportul lui Radu-Vodã, un zapis maghiar din 1691 cu semnãturile mai multor nobili români din

128

Gherghina Boda

30 Rãvaºul, 1905, nr. 37-38, p. 150.31 Ibidem.32 Luceafãrul, 1905, nr. 18, p. 349.33 Transilvania, 1906, p. 27.


Chioar; un hrisov românesc de la Leon-Vodã ºi unul de la Mircea-Vodã etc.), cãrþi vechi scrise deacei nu prea mulþi strãini care, în scrierile lor, amintesc de puþin-cunoscutul, în acele vremuri, popor„valah“, o bogatã colecþie numismaticã care a fost expusã de Despãrþãmântul Cluj etc.34

Într-un dulap din faþa sãlii au fost etalate mai multe diplome vechi dãruite românilor,diplome de nobili oferite de Mihail Apafi, G. Rákóczi I, Ferdinand I, Leopold. Alãturi de acestea seaflau aºezate mai multe diplome primite de românii braºoveni de la biserica Sf. Nicolae.

Interesante au fost colecþiile de documente ºi manuscrise expuse de cãtre bisericileromâneºti, cum ar fi Învãþãturile bunului credincios Io Neagoe Basarab þarãi Ungrovlachiei

(manuscris aparþinând protopopului Sava Popovici Barcian), Legile celor 7 judeþe sãseºti (1805),precum ºi multe altele.

Sala a fost plinã de cãrþi ale autorilor români din cele mai vechi timpuri pânã în zilele acelea,opere care de fapt erau produsele minþii româneºti, cu nimic mai prejos decât cele ale altor popoare,intrate în circuitul universal. Din lipsã de spaþiu, colecþiile de presã au fost aºezate sub mese. Deosebitde interesant apãrea ierbarul profesorului Ambrosiu Cheþianu din Blaj, care prezenta o notã deoriginalitate prin faptul cã fiecare plantã din ierbar era însoþitã de câteva versuri populare careaminteau de planta respectivã.

Tot aici au fost prezentate cele 5 volume-manuscris de balade ºi legende populare adunatede folcloristul T. A. Bogdan, protocoalele de la ºcoala din Arad (1812), ce purtau idealurile luiP. Iorgovici ºi C. Diaconovici-Loga, o mulþime de manuscrise ale lui S. Bãrnuþiu, precum ºi câtevadin obiectele personale (diploma de doctor, ceasul, diverse acte ºi distincþii, fotografia mormântuluisãu etc.), manuscrise ale lui G. Bariþiu º.a.

Dar ceea ce impresiona în mod deosebit era bogata galerie de portrete ale mecenaþilor ºifruntaºilor neamului, precum ºi o valoroasã colecþie de obiecte rãmase de la aceºtia.

Obiectele expuse în acest despãrþãmânt aparþineau intelectualilor din diverse þinuturi,bisericilor româneºti, cu deosebire celor din Braºov, consistoriilor ambelor confesiuni române,gimnaziilor româneºti, muzeului din Blaj, familiei Mocsony, Dr. Dãian ºi Dr. Amos Frâncu din Cluj,lui I. Maniu din Blaj, Athanasie Marienescu ºi I. Sterca ªuluþiu din Sibiu, precum ºi multor altora, pecare nu-i putem enumera aici.35 De aranjarea acestei pãrþi, precum ºi a celei de Literaturã ºi ªtiinþã,s-au ocupat profesorii I. Borcia ºi A. Crãciunescu, preotul militar V. Ciobanu ºi I. I. Lapedatu.

La „despãrþãmântul“ de Literaturã ºi ªtiinþã au participat peste 100 de autori români cudiferite colecþii ºi lucrãri ºtiinþifice, cu peste 1000 de opere, 26 de edituri cu peste 2000 de publicaþii,precum ºi 7 organe de publicitate cu diferite colecþii de ziare.36

Secþiile Bisericii române au fost aranjate în 2 sãli ale internatului de fete. Secþiunea Bisericiiortodoxe a fost reprezentatã de toate cele trei dieceze greco-ortodoxe din Sibiu, Arad ºi Caransebeº.

Cea dintâi expoziþie de antimise vechi a fost realizatã de Biserica ortodoxã, cel mai vechiantimis datând din anul 1682, fiind dãruit, în perioada lui Apafi, de cãtre mitropolitul Bãlgradului,Ioasaf al II-lea. Nicolae Iorga, care a studiat cu foarte mare atenþie expoziþia, a afirmat cã este cel maivechi antimis cu inscripþie româneascã.37 Mai erau ºi alte antimise: cel din 1686 dat de mitropolitulVarlaam, cel din 1689 dat de mitropolitul Teofil, altele din anii 1692, 1733, 1765, 1779 etc.

129


34 Rãvaºul, 1905, nr. 37-38, p. 150.35 Transilvania, 1906, p. 25.36 Ibidem, p. 26.37 Rãvaºul, 1905, nr. 37-38, p. 151.


În spaþiul expoziþional bisericesc se mai putea vedea o bogatã colecþie de cruci, de la celemai simple, de lemn, la cele mai valoroase, adevãrate opere de artã, cum ar fi cele lucrate cu pietrescumpe de la bisericile din Sibiu, Braºov, Alba Iulia etc. Mai au fost expuºi ºi trei prapori, a cãrorvechime nu se cunoºtea, dar care erau consideraþi cei mai vechi, dupã toate probabilitãþile.

Ochiul vizitatorului era încântat ºi de frumoasele Evanghelii de la Sibiu ºi Braºov, precum ºide nenumãratele obiecte de cult, adevãrate opere de artã, toate acestea culminând cu o serie de icoanede o valoare inestimabilã, meritând a fi menþionatã una care data cam din 1650-1670 (reprezentândscene din viaþa lui Alexandru Macedon), pictatã de cãlugãrul George, aceasta fiind consideratã ca ceamai veche icoanã româneascã.38

Pereþii celor douã sãli care adãposteau expoziþia erau decoraþi cu portretele arhiereilor,vechi ºi noi. Pe câteva mese se puteau vedea aºezate mai multe fotografii care ilustrau diferite locurimemorabile, biserici ºi ºcoli renumite. Deosebit de însemnat a fost ºi numãrul cãrþilor bisericeºti,care, din lipsã de spaþiu, au fost depozitate într-un dulap, ceea ce nu le-a avantajat deloc, împiedicândvederea lor.

Un alt obiect interesant care atrãgea atenþia vizitatorilor a fost candelabrul de lemn albisericii mari din Sãliºte, compus din mii de bucãþele de lemn îmbinate unele cu altele fãrã nici un picde clei, candelabru confecþionat de un þãran simplu, fãrã nici o pregãtire, dar înzestrat cu o imaginaþieextrem de bogatã ºi cu o îndemânare de invidiat.

Alte exponate deosebite au putut fi considerate relicvele sfinte aduse de badea Cârþan dincãlãtoriile lui prin lume, ºi anume de la Ierusalim, Ghetsimani, Roma, Pompei etc., precum ºi obucatã din dudul în care s-a urcat vameºul Zaheu ca sã-l vadã pe Isus trecând pe drum.

Pe alte mese au fost etalate actele privitoare la viaþa constituþionalã bisericeascã –protocoale, legi, regulamente ºi altele.

Bogãþia acestei secþii a stârnit admiraþia vizitatorilor, fiind cea mai apreciatã dupã ceaetnograficã. La reuºita organizãrii acestei secþii a contribuit munca depusã de Miron Cristea, precumºi prezenþa celor 125 de expozanþi, cu 640 de obiecte.39

Secþiunea Bisericii greco-catolice a fost organizatã de protopopul Nicolae Togan din Sibiu,la ea participând 32 de expozanþi, cu aproape 450 de obiecte, majoritatea aparþinând Mitropoliei dinBlaj ºi diecezei Lugojului.40

Cele douã sãli care au adãpostit expoziþia aveau pereþii acoperiþi cu nenumãrate portrete ºiobiecte de cult sau de importanþã strict istoric-culturalã. Aici se puteau întâlni nenumãrate cãrþi vechi,manuscrise importante, documente inedite etc. Cãrþile ºi documentele cele mai valoroase au fostexpuse de dieceza Lugojului, dintre acestea remarcându-se urmãtoarele: Biserica românã în secolul

al XIV-lea, de canonicul I. Boroº, Mãnãstirea de la Prislopul Silvaºului, cu un apendice care conþineamulte documente originale, tot de I. Boroº, Petrecerea Românilor în Dacia traianã dela Aureliu

pãnã în veacul al XIII-lea, de Gavriil Pop, Memorand istoric din Ziarul vieþii mele, mai ales cele

întâmplate la 1848/49, manuscris de ªtefan Moldovan, cea mai veche carte de poezii româneºti,tipãritã la Sibiu cu litere latine ºi ortografie maghiarã, datând din anul 1677, dar cu titlul pierdut.

130

Gherghina Boda

38 Ibidem.39 Transilvania, 1906, p. 26.40 Ibidem.


Impresiona „chipul întunecat al Vlãdicãi luptãtor Inochentie Clain, rupt ºi sfãrâmat ca inimalui cea mare ºi altul, cu fruntea largã, ochii adânci ºi mustaþa micã, tunsã ºi mâncatã, a harnicului ºiîndãrãtnicului ªincai“41. Tot aici mai erau portretele lui T. Cipariu ºi ale canonicului Bunea.

Mulþimea de obiecte expuse – care, din nefericire, nu pot fi descrise toate – au încântatochiul ºi deopotrivã sufletul vizitatorului, arãtând, încã o datã, bogãþia vieþii noastre religioase.

Trebuie menþionat faptul cã în secþiunile Bisericilor române au fost reprezentate ºi ºcolilesecundare susþinute de acestea, precum ºi Gimnaziul fondaþional din Nãsãud.

Expoziþia Artelor frumoase a dezamãgit publicul vizitator prin sãrãcia exponatelor, acestlucru datorându-se neparticipãrii artiºtilor români. Printre puþinele opere prezente s-au putut admiratablourile pictorilor Mihai Popp, M. Simionescu, ªtefan Popescu, N. Bran, Florian Mureºianu.42

Succesul cel mai mare l-a înregistrat secþia Industriei de artã, organizatã de Minerva Cosmaºi de profesorul Iuliu Moisil, fiind foarte apreciatã de public.

La expoziþia de artã au participat 80 de expozanþi cu aproape 550 de obiecte.43

La „despãrþãmântul“ Societãþi culturale române au participat 17 expozanþi cu 103 obiecte,printre participanþi numãrându-se Reuniuni ale femeilor din diverse zone, Asociaþiunea din Maramureº,Societãþile academice „Petru Maior“ ºi „România Junã“, societãþi de muzicã ºi coruri de plugari.

„Despãrþãmântul“ Bãncilor române a fost foarte bine organizat, constituind unul dintre celemai instructive ºi mai interesante pãrþi ale expoziþiei. Au participat 76 de bãnci cu 196 de obiecte, dearanjarea despãrþãmântului ocupându-se revizorul contabil D. Raþiu ºi C. Pop de la banca Albina.44

Pe lungimea pereþilor sãlii au fost aºezate mai multe stelaje, pe care au fost expuse tabelelegrafice ale bãncilor participante – tabele care relevau linia de dezvoltare a acestora din momentulînfiinþãrii ºi pânã atunci. Alte trei tabele grafice au prezentat activitatea tuturor celor 76 de bãnci, ºianume: pe un tabel se prezentau activele ºi pasivele, pe al doilea erau reprezentate profiturile ºipierderile, iar pe ultimul erau relevate rezultatele obþinute pânã la sfârºitul anului 1904.

Tabelele grafice aveau aºezate deasupra o mulþime de fotografii ale caselor membrilordirecþiunii ºi ale funcþionarilor bancari, printre aceste fotografii atrãgând atenþia portretul primuluipreºedinte al Albinei, Al. Mocsony, ºi al primului director al bãncii, Visarion Roman.45

Au mai fost expuse colecþii de acþiuni ale bãncilor româneºti, publicaþii, harta bãncilorromâneºti etc., toate acestea demonstrând progresul neîndoielnic al românilor în domeniulfinanciar-bancar, progres care se înscria pe linia dezvoltãrii generale a societãþii româneºti.

Consecinþa cea mai importantã a expoziþiei a fost întemeierea muzeului naþional românesc.Acum ºi românii de sub stãpânirea monarhiei austro-ungare aveau un lãcaº de culturã numai al lor,clãdit din obolul public, fãrã nici un ajutor din partea statului. Prin aceastã expoziþie s-au creat bazelecolecþiilor muzeale, ea erijându-se în „cea mai fidelã imagine a stãrilor, activitãþilor ºi nãzuinþelorpoporului român pentru o viaþã naþionalã independentã“46.

Colecþia de bazã de la care a pornit Muzeul Asociaþiunii a fost formatã din 603 obiectedonate, în valoare minimã de 20-25000 cor. (în care nu intrau bogatele colecþii de fotografii, cele

131


41 Foiþa „Drapelului“, 1905, nr. 94, p. 2.42 Gazeta Transilvaniei, 1905, nr. 177, p. 22.43 Transilvania, 1906, p. 27.44 Ibidem.45 Rãvaºul, 1905, nr. 37-38, p. 152.46 V. Curticãpeanu, op. cit., p. 125.


numismatice, de ouã încondeiate sau alte obiecte de dimensiuni mai reduse), precum ºi din 60 deobiecte cumpãrate cu preþ redus, în valoare de 260,20 cor.47

Vizitatorii au venit în numãr foarte mare, întrecând toate aºteptãrile Asociaþiunii. Astfel, aufost înregistraþi cu bilete de intrare 6454 de vizitatori, excluzând persoanele invitate ºi elevii, care auintrat gratuit, realizându-se astfel un venit de 6435,37 cor.48 Masa de vizitatori a cuprins români dintoate þinuturile locuite de românii din cadrul monarhiei, nenumãraþi români din România ºi un numãrconsiderabil de strãini. Printre persoanele de onoare prezente la expoziþie s-au numãrat comiteleGustav Thalmann, reprezentantul ministrului ungar de culte ºi instrucþiune publicã, I. Drotleff,primarul Sibiului, reprezentanþi ai societãþii culturale sãseºti „Verein fûr SiebenbûrgischeLandeskunde“, W. Seemayer, directorul Muzeului de etnografie din Budapesta º.a. Dar printre toþiaceºti oaspeþi de vazã s-a distins cu uºurinþã figura impunãtoare a „ bãtrânului president ªuluþiu, faþãfinã de bãtrân octogenar, cu pãrul alb, înalt, des, cu mustaþa de cavaler, cu ochii buni, albaºtri, suptochelari largi; trupul mic, slãbit de vârstã, dar vioiu încã ºi nervos, fluturã în redingota neagrã“49, cumfrumos îl descrie N. Iorga. Alãturi de acesta a putut fi vãzut „celãlalt“ mitropolit, cel al românilorgreco-orientali, Ioan Meþianu, cãruia tot N. Iorga îi face portretul: „… supt calota roºie, o faþãtrandafirie, de bãtrân sãnãtos, o barbã mare albã, rãsfiratã. E tipul de ªaguna, în care nu gãseºti însã,înviorând aceastã liniºte simplã, supusã ºi mulþumitã, ochii aceia mari, focoºi, de viaþã, de luminã, demândrie, de putere ºi iniþiativã. Preasfinþia Sa, Excelenþa Sa e un om al pãcii, îndeletnicindu-se cugospodãria, în care e greu a-l întrece“50.

Prin mulþimea de oaspeþi s-au mai distins Iosif Vulcan de la „Familia“, N. Iorga, pãrinteleMangra, vicarul episcopal neunit din Oradea, mitropolitul unit al Blajului, Victor Mihály de Apºa etc.

Pentru a-i rãsplãti moral pe toþi cei care s-au implicat în organizarea ºi reuºita expoziþiei, ComitetulCentral al Asociaþiunii a hotãrât acordarea a 400 diplome de recunoºtinþã ºi 100 diplome de colaboratori.

Privitã în ansamblu, expoziþia a fost un succes, având în vedere cã a reuºit sã-ºi atingãscopurile propuse – punerea bazelor colecþiilor tânãrului muzeu înfiinþat ºi atragerea atenþiei lumiiasupra nivelului cultural real atins de naþiunea românã în prag de secol XX. A fost un adevãrat succesºi din punct de vedere material, obþinându-se un beneficiu de 3475,70 cor.51

O importanþã deosebitã prezintã ºi succesul naþional obþinut, succes care ridica naþiunearomânã atât în ochii românilor, cât ºi ai strãinilor, arãtând, încã o datã, cã prin zestrea intelectualã pecare o posedã, poporul român nu este cu nimic mai prejos decât oricare alt popor cu o culturã ºi ocivilizaþie veche. S-a demonstrat cã posibilitãþile latente care zac în poporul român nu trebuie decâtstimulate pentru a scoate la luminã zestrea nativã a sufletului ºi minþii românului, scânteile de geniucare strãlucesc ºi în omul simplu, de la þarã, ºi în omul cult, specializat în ºcolile înalte ale Apusului.

Aceastã expoziþie a reuºit sã materializeze visul de decenii al românilor transilvãneni, acelade a pune bazele muzeului naþional românesc, acel lãcaº de culturã pãstrãtor al trecutului neamului ºial valorilor pur româneºti, „în care sã se pãstreze cu pietate toate relicvele suferinþelor noastre, tottezaurul mândriei noastre“52. Cãci acest muzeu a fost poarta prin care românii au intrat în agoranaþiunilor europene.

132

Gherghina Boda

47 Transilvania, 1906, p. 28.48 Ibidem.49 Foiþa „Drapelului”, 1905, nr. 94, p. 1.50 Ibidem.51 Analele Astrei, 1906, p. 31-32.52 Luceafãrul, 1905, nr. 18, p. 348.


Ioana COªEREANU

SECOLUL AL XIX-LEAªI PERSONALITÃÞILE SALE – JUNIMISTUL PETRU TH. MISSIR

Am ales – pentru tema propusã de colegii de la „Casa Mureºenilor“ ºi pentru a ne încadra câtmai fidel în ideea impusã de subiectul nostru – un nume care, prin preocupãrile sale, a contribuit laîntregirea vieþii culturale din Moldova secolului al XIX-lea ºi la completarea imaginii intelectualilorvremii. Este vorba de Petru Missir, junimist în primul rând ºi activ intelectual în varii domenii, care atrãit în a doua jumãtate a secolului amintit. Este un nume relativ uitat. Doar cei care se preocupã deJunimea – bine-cunoscuta societate literarã ieºeanã de la 1863 –, al cãrei membru era (bucurându-sede stima mentorului ei, Titu Maiorescu), îi cunosc întreaga activitate.

Petru Missir se naºte la 8 octombrie 1856, într-o familie de origine armeanã, tatãl sãu,Theodor Missir, fiind negustor în târgul moldav Roman. Studiile liceale le urmeazã la Iaºi, la LiceulNaþional, pânã în 1873, când pleacã la Viena, ca student al Facultãþii de Drept. În perioada vienezãdevine mai întâi membru ºi, apoi, secretar al Societãþii studenþilor români „România Junã“. Aici, laViena, citeºte, în „Convorbiri literare“, pe Titu Maiorescu ºi devine adeptul principiilor acestuia înprivinþa ortografiei fonetice. Este preocupat de întregul fenomen lingvistic, mãrturie fiind notele decurs (aflate în manuscris la Muzeul Literaturii Române), 55 pagini cu titlul Din metricã, retoricã ºi

sintaxã ºi 19 pagini Despre vocalele finale. În aceastã perioadã se aflã în legãturã cu Titu Maiorescu.Dovada este scrisoarea de mulþumire, semnatã de Titu Maiorescu ºi trimisã tânãrului secretar al„României June“, în care se spune: „Lucrãrile mele literare la care benevoiþi a vã referi, ºi despre caredin parte-mi aº dori sã fie mai însemnate nu sunt nãscute dintr-un spirit de blândeþe. Ele sunt o criticãcu adresã ºi amarã în contra unor direcþiuni în literatura ºi ºtiinþa românã pe care le-am crezutprimejdioase pentru naþiunea noastrã. Cãci misiunea cea mare a acestei naþiuni este astãzi de a-ºiocupa un loc în mijlocul popoarelor de culturã ale Europei. O asemenea sarcinã însã cere de laoamenii publici o minte aspru disciplinatã ºi o inimã pururea onestã. Unde aceste însuºiri lipsescºi se înlocuiesc prin simulãri acolo este datoria criticii de a lovi. Rãul pentru a pregãti binele. Astfelaceste lucrãri au intrat în luptã cu timpul prezent ºi prin urmare nu putem a avea speranþa decât înviitor. Viitorul începe cu Dumneavoastrã, Domnilor, de aceea sunt fericit când vãd cã tinerimeastudioasã – deºi împotrivindu-se la cutare sau cutare idee izolatã – recunoaºte în loialitatea acestorlucrãri o luptã sincerã pentru ceea ce sã fie obiectivul celei mai înalte îngrijiri în viaþa publicã a unuipopor: pentru adevãr“. (inv. 6769L)

Acest text al lui Titu Maiorescu, aflat de asemenea în patrimoniul M. L. R. Iaºi, este o copieautografã a lui Petru Missir dupã adresa de mulþumire trimisã „României June“.

Din 1876 se mutã la Berlin, unde, în 1879, obþine titlul de doctor în ºtiinþe juridice. Urmeazão perioadã de profesorat la Universitãþile din Iaºi ºi Bucureºti. La revenirea în þarã, 1880, devenisemembru în Junimea ºi vehement susþinãtor al principiilor literare ºi politice ale Societãþii.

Generaþia junimistã este produsul mai multor culturi. Ea s-a format mai cu seamã prinînrâurirea culturii germane, apoi franceze ºi engleze asupra unor oameni ca Titu Maiorescu, IacobNegruzzi, Mihai Eminescu, A. D. Xenopol, C. Meissner, Petru Missir. Acesta din urmã esterecunoscut drept unul dintre ideologii reprezentativi ai celei de a doua generaþii junimiste, prin

133

Þara Bârsei


fidelitatea ºi onestitatea cu care apãrã normele miºcãrii. În perioada Junimii ieºene publicã o serie destudii ºi articole ce-l menþin, din perspectiva criticului literar, pe coordonatele acestui cerc. Citãmtitluri precum: Din literatura periodicã – 1884, O paginã din istoria „României June“ – 1892,Încurajarea artelor – 1892, Generaþiunea noastrã – 1892, Junimism – 1897. A promovat o serioasãcampanie împotriva galicismelor ºi a germanismelor, fie din operele originale, fie din traduceri. Estedeosebit de sever în criticile sale împotriva „bolii autorlâcului“, susþinând constant originalitateascrisului. Arta clasicã, verosimilul ºi concizia sunt atributele esenþiale ale operei literare. De aceeanu-l acceptã pe Macedonski (vezi articolul sãu Poezii de Al. A. Macedonski, publicat în ediþia din1942 a lucrãrii lui Eugen Lovinescu: Antologia ideologiei junimiste – culegere de studii neadunate

pânã acum în volum, la p. 441). Spiritul sãu deosebit de riguros, chiar caustic, adesea accentuatpamfletar, unde ironia este apãsatã, ne poartã cu gândul la ideea cã rãceala judecãþilor esteîmprumutatã de la mentorul Junimii, Titu Maiorescu. Missir susþine cu fermitate ºi sinceritate înacelaºi timp rãspândirea, dar ºi apãrarea principiilor Societãþii Junimea. Nu pãrãseºte acest mod degândire nici chiar atunci când, în 1913, trece în partidul politic al lui Take Ionescu, pãrãsind grupareajunimistã.

Influenþat de Herbert Spencer ºi de sociologul Émile Durkheim din Les Règles de la

méthode sociologique, el susþine existenþa unor analogii între fenomenele sociale ºi cele biologice(vezi articolul Fenomenul social, publicat în volumul Lui Titu Maiorescu. Omagiu, Bucureºti, Socec,1900, p. 394), dar ºi a unor deosebiri fundamentale date de existenþa conºtiinþei sociale (vezi mss.inedit Petru Missir), „diferenþa între omul ºi un popor cult ºi omul ºi poporul necult“, cu uneleconsideraþii, însemnãri autografe ale lui Titu Maiorescu (7 pagini, mss. inv. 6760L): „Cu toate cã suntunele lucruri obscure, abstracte sau greu de înþeles, totuºi este o compunere ce cuprinde multegânduri drepte ºi adevãrate. Stilul e simplu, uºor ºi corect.“ Comentariul se aflã pe ultima filã amanuscrisului, dupã semnãtura P. Th. Missir, ºi probabil notate acolo cu gândul de a publica textul în„Convorbiri literare“. Cu acest text, Petru Missir se declarã împotriva lui A. C. Cuza, care, în opiniasa, nu acorda atenþia cuvenitã factorului uman în evoluþia socialã.

În 1884, în timp ce Maiorescu se afla la Bucureºti, Missir este însãrcinat de critic sã sepreocupe de strângerea fondurilor necesare pentru întrajutorarea lui Eminescu, a cãrui gãzduire a ºiorganizat-o, la Iaºi, împreunã cu alþi doi junimiºti, prieteni ai poetului: Miron Pompiliu ºi VasileBurlã. Legat de acest subiect, existã o întreagã corespondenþã cu Maiorescu, în care Missir îl informape critic despre starea sãnãtãþii poetului, despre statutul sãu social, la Iaºi, dupã revenirea dinsanatoriul de la Viena. Descoperim onestitatea ºi seriozitatea cu care omul Missir îºi împlineaîndatoririle (vezi scrisorile din 25 martie 1884, 13 mai 1884, 30 august 1884, adresate lui Maiorescu).

Cercetând mai departe fondul Missir, descoperim un manuscris al cãrui titlu ne apropie ºimai mult de tema propusã. Textul se numeºte Secolul XIX. Este cunoscut faptul cã Petru Missirrãmâne un fidel adept al ideilor politicii conservatoare junimiste. Conþinutul textului susþine aceastãafirmaþie. Citãm un fragment: „Secolul XIX a adus în lume, dar mai cu seamã în Europa, ca rezultat alculturii sale, un curent caracteristic lui, care este curentul naþionalitãþei. Faptul concret al deosebireide naþionalitate au ajuns la conºtiinþa popoarelor“. Autorul studiului comenteazã cã, în cele 11 pagini,urmãreºte sã analizeze noþiunea de naþionalitate, ºi anume din perspectivã culturalã, „întrucât eatrebuie sã fie un element de culturã, cãci numai în aceastã privinþã poate fi o cercetare folositoarepentru noi“. În final, autorul textului conchide: „Din cele expuse pânã acum se poate uºor vedea careeste calea ce ºi-a croit «direcþia nouã» cãci aºa este numele literar al acestei ºcoli de care ne-am

134

Ioana Coºereanu


ocupat. Mai rãmâne de zis un lucru: viþa popoarelor e mãrginitã ºi vremea pierdutã în lucrãri rele epierdutã pentru lucrãrile mai bune, de aceea noi ne formãm o generaþie mai nouã de combatanþi sã nesocotim de datorie a ne ridica deasupra trecutului izvoarelor ce se hrãnesc la noi din mistificareaîntregii situaþii, se cuvine sã avem mai mult interes pentru lucrurile aceste, fãrã a ne lãsa influenþaþi ºiinformaþi de opinia publicã care, la noi, nu e încã destul de coaptã pentru a conduce pe om de principiiînalte ºi serioase. Idealul meu este a avea alãturi cu mine duºmani ºi prieteni ieºiþi din hotãrârinepãrtinitoare ale unor convingeri fondate pe realitatea situaþiei. 13 martie 1835 P. Th. Missir“.

Petru Missir a reprezentat statul român la Congresul de drept internaþional de la Haga, din1893. A fost recunoscut ca foarte bun specialist jurist. O confirmã numeroasele participãri lacongresele de drept internaþional privat. A publicat lucrãri cu caracter juridic ºi legislativ, precum:Dreptul la succesiune al strãinilor –1885, Efectele popririlor –1909, Dreptul de moºtenire –1921.S-a dovedit a fi un harnic publicist. În anii 1889-1900 a condus sãptãmânalul ieºean „Era nouã“,oficiosul grupãrii politice junimiste, ºi a devenit, în 1902, membru al comitetului de redacþie al„Revistei române“ din Bucureºti. A abordat, deºi restrâns, ºi domeniul criticii literare (am menþionatdeja câteva titluri de articole), cu argumentãri ce pãstreazã influenþe ale lui Maiorescu.

Petru Missir s-a stins din viaþã la 10 iunie 1929, la Bucureºti. În acel moment Nicolae Iorga,care a avut strânse relaþii cu Petru Missir (vezi corespondenþa dintre cei doi), fãcea urmãtoareaînsemnare: „Cu Petru Missir se duce dintre noi unul dintre rarii reprezentanþi ai sufletului românescîn epoca de ascuþitã ºi nemiloasã criticã prin care s-a pregãtit terenul pentru noul avânt de idealism,necesar înfãptuirilor de ieri“.

135

Secolul al XIX-lea ºi personalitãþile sale – junimistul Petru Th. Missir


Lucia BUNACIU

AMINTIRI DESPRE AUREL A. MUREªIANU

„Istoria ne dovedeºte cã Europa seapropie din ce în ce mai mult de unitate.“

A. A. Mureºianu:

PROBLEMA EUROPEANÃ ªI ROMÂNII

Iacob Mureºianu, tânãrul profesor de latinã venit de la Blaj la Braºov, s-a cãsãtorit în scurttimp aici cu Sevastia Nicolau, fiica înstãritului ºi cultivatului negustor Dimitrie S. Nicolau,întemeindu-ºi o frumoasã ºi numeroasã familie.

În Muzeul memorial „Casa Mureºenilor“ din Braºov, imobil primit ca zestre de SevastiaMureºianu, se pot vedea astãzi o parte din mobilierul, obiectele de artã ºi documentele ce alcãtuiescfondul „Mureºeni“, reconstituind, în mare, locul în care a trãit aceastã importantã familie aTransilvaniei.

Pregãtirea superioarã a mamei ºi spiritul pedagogic doct al tatãlui au determinat o educaþiede înalt nivel de care s-au bucurat fiii ºi fiicele Mureºenilor. De asemenea, li s-a inoculat un spiritfamilial de dragoste ºi înþelegere frãþeascã ce i-a unit întreaga lor viaþã, chiar ºi dupã ce, fie datoritãprofesiunilor deosebite, fie prin cãsãtorii, au plecat din Braºov, rãspândindu-se prin alte oraºe dinTransilvania, Austria sau Þara Româneascã. Singurul rãmas în casa pãrinteascã a fost Dr. AurelMureºianu, care a urmat tatãlui sãu la conducerea „Gazetei“.

Acest spirit de familie l-au transmis ºi ei mai departe copiilor pe care i-au avut, astfel încâtunitatea familiei a fost pãstratã de-a lungul anilor. Pentru ca aceastã apropiere sã fie cât maiconsolidatã, pãrinþii, care corespondau între ei, îºi aranjau de asemenea manierã vacanþele încât sã sepoatã întâlni cu toþii în staþiuni balneare din regiunile în care locuiau: Bãile Bazna în Transilvania,Bãile Herculane sau Lacul Sãrat din Þara Româneascã. Sigur cã se mai vedeau ºi în timpul anului,vizitându-se unii pe alþii, dar atunci reuºeau sã se întâlneascã doar douã sau trei familii dintre fraþii ºisurorile Mureºianu; însã legãtura se pãstra cât puteau de des, în dragoste ºi înþelegere deplinã. Dinfericire, ºi cei intraþi în familie prin cãsãtorii (neveste sau soþi) au reuºit sã fie prieteni cu toþii între ei,sã se iubeascã ºi sã-ºi sarã în ajutor la nevoie.

Aurel A. Mureºianu a fost unul din verii primari ai mamei mele – Lucia Mureºianu, ºi,datoritã faptului cã erau apropiaþi ca vârstã ºi preocupãri, încã de mici copii s-au înþeles nespus debine, continuând aceastã prietenie ºi în tinereþe ºi dupã ce s-au cãsãtorit, formându-ºi fiecare propriafamilie: Aurel A. Mureºianu la Braºov ºi Lucia Mureºianu la Arad ºi apoi la Cluj.

Dupã puþini ani de la cãsãtorie, mama mea a rãmas vãduvã, cu doi copii – mai am un frate –ºi cu o situaþie materialã destul de modestã, cãci pregãtirea ei de pianistã nu era aducãtoare de cineºtie ce venit, iar pensia ce o primeam noi, copiii, dupã tatãl care fusese medic, era micã, moartea luisurvenind când era foarte tânãr, cu puþinã vechime în activitatea sa.

Pentru a-ºi ajuta veriºoara, pentru care avea atâta afecþiune încã de când erau copii, ºi a neoferi nouã, celor mici, pe care ne iubea ºi-i plãcea sã ne aibã în preajmã, ne invita verile la Braºov, înprimitoarea lui casã, unde împreunã cu soþia lui nu ºtiau ce sã ne mai ofere, de la mâncare pânã la

136

Þara Bârsei


distracþii, potrivit vârstelor noastre. Bineînþeles cã venea întotdeauna ºi mama, care i se adresa cudiminutivul din copilãrie – Riculeþ, aºa cã ºi pentru noi era „încântãtorul Nenea Riculeþ“.

Aºteptam cu nerãbdare vara, sã venim la Braºov. Dupã ce am început ºcoala, nici nu neputeam închipui o vacanþã fãrã sãptãmânile petrecute la Nenea Riculeþ ºi Tante Helen, unde rãsfãþulera pe primul plan. Cred cã ºi pentru mama era o destindere binevenitã dupã munca de peste an cuslujba, casa ºi cu educaþia noastrã. Odihna, societatea celor doi soþi, belºugul din casã îi dãdeau puterinoi pentru a înfrunta încã un an greu.

Înainte de a povesti felul cum se desfãºura viaþa în minunata casã a unchiului meu, mi separe potrivit a-i face un portret, aºa cum l-au vãzut ochii mei de copil, cãci ºi dupã ce am ajuns ommare Nenea Riculeþ nu mi s-a pãrut niciodatã cã s-ar fi schimbat. Voi încerca totuºi ca acest portret sãfie cât mai real ºi cât mai puþin influenþat de sentimentele ce-i port pânã astãzi.

Nenea Riculeþ a fost un om frumos: înalt, voinic, atletic chiar, cu ochi de un albastru senin cacerul de varã ºi tenul alb, de tipul numit de englezi „fair complexion“1. Era întotdeauna nespus deîngrijit îmbrãcat, chiar cu o eleganþã oarecum cãutatã (aº spune cã era o moºtenire mureºeneascã,deoarece toþi membrii familiei erau preocupaþi de eleganþa vestimentarã ºi comportamentalã).Hainele erau de stofã finã, cãmãºile întotdeauna albe ºi scrobite, ca ºi batista din buzunarul de lapiept, la cravatã avea un ac cu o perlã veritabilã care mã fascina cu irizãrile ei.

În buzunarul de la vestã – fãcutã uneori din materialul costumului, iar în zilele calde de varã,din mãtase imprimatã „ton sur ton“ – purta un ceas cu un lanþ gros de aur, ceas pe care, dacã-l apãsaipe un buton – ºi ne dãdea voie s-o facem –, cânta primele mãsuri din „Deºteaptã-te române“. Era undar comandat în Elveþia de tatãl lui, probabil recompensa de dupã bacalaureat.

Mâinile îi erau nefiresc de albe, subþiri, cu degete lungi, mâini care nu au þinut niciodatã alteunelte decât cele ale scrisului sau þigaretul de chihlimbar. Pe degetul mic al mâinii drepte, cred, aveaun inel masiv, o ºevalierã, iar alãturi de verighetã, pe inelarul celeilalte mâini, unul cu diamante înformã de rozetã.

Apariþia lui într-un grup, la cafenea sau la Cazinoul din Sinaia, la teatru sau în orice fel demanifestare publicã, era remarcatã ºi admiratã. ªi copil fiind, ºi când eram mai mare, îmi plãceanespus când mã lua cu el ºi mã prezenta diverºilor sãi cunoscuþi, unii dintre ei celebritãþi pe care îiºtiam chiar din cãrþile de ºcoalã ºi mã impresionau peste mãsurã.

În ceea ce priveºte firea lui, trebuie sã spun cã era un om nemaipomenit de calm, cu o voceblândã ºi totdeauna egalã, iar cu noi avea o rãbdare pe care nu o mai întâlnisem la alþi oameni mari, aºacã nu ne sfiam sã-i cerem sã ne spunã poveºti, sã ne cânte la pian sau la vioarã, sau sã ne explice diverselucruri pe care nu le înþelegeam. În fiecare dimineaþã lucra în biroul sãu plin de documente ºi cu pereþiicãptuºiþi cu rafturile pline de cãrþi. Mult mai târziu mi-am dat seama cât îl deranja vijelioasa noastrãintrare în acest sanctuar, dar nu se enerva niciodatã, gãsea totdeauna timp sã ne satisfacã cererile. Poatecã acestor curiozitãþi copilãreºti le dãdea explicaþii cam prea ºtiinþifice pentru a putea fi înþelese deminþile noastre. Poveºtile spuse de el nu erau nici cu zmei, nici cu Feþi-Frumoºi sau Ilene Cosânzene, cicu Domnitori, Regi, Cruciaþi, ori noi nu eram încã nici la ºcoala primarã. ªi cu toate acestea, mi lereamintesc ºi astãzi. Un singur exemplu, ºi nu cel mai puþin edificator, sunt cele ce ne-a povestit despremisteriosul Ordin al Cavalerilor Templieri, subiect atât de la modã, astãzi întors ºi pe faþã ºi pe dos decãtre istorici, romancieri, documentariºti ºi tot felul de cercetãtori, fãrã a-i da de capãt.

137

Amintiri despre Aurel A. Mureºianu

1 Ten de culoare deschisã.


A fost un om pentru care cel mai de preþ bun – spre care fiecare trebuie sã nãzuiascã – eralibertatea. Dacã mã gândesc bine, a exagerat oarecum aceastã „libertate“, cãci, nesuportând nici mãcargândul unei cât de mici constrângeri, nu s-a angajat niciodatã în vreo slujbã, deºi, pentru pregãtirea ceavea ºi puterea-i de muncã, desigur cã a avut multe oferte, preferând sã trãiascã din veniturile închirieriispaþiilor neocupate de familie din casa pãrinteascã ºi din renta dupã banii depuºi în bãnci.

Nu ducea un trai foarte îmbelºugat, fiind extrem de ponderat, dar casa lui era deschisãtuturor – cei care-l vizitau erau opriþi la masã, invitaþi la ceai sau la cinã, iar cunoºtinþele saleenciclopedice, biblioteca cu atâtea cãrþi de valoare ºi arhiva moºtenitã ºi îngrijitã de el cu multãosârdie erau piese la îndemâna tuturor celor interesaþi.

Aprecierea de care se bucura în lumea intelectualã a vremii era unanimã. Nu numaicãrturarii braºoveni – ºi erau destui –, ci ºi cei mai luminaþi oameni ai epocii din Cluj, Bucureºti, Iaºisau Cernãuþi (ca sã menþionez doar marile oraºe) veneau la el pentru informaþii sau ca sã-i afle pãrereaîn varii probleme sau teorii istorice, literare ori gazetãreºti.

Aºa se face cã, atunci când eram la Braºov, am întâlnit în casa lui pe Nicolae Iorga, fraþii Ion ºiAlexandru Lapedatu, Sextil Puºcariu, Victor Jinga, Nicolae Titulescu, Dionisie Pippidi ºi pe mulþi alþii.Pentru toþi aceºtia Nenea Riculeþ era un erudit, cercetãtor împãtimit de cãrþi ºi documente, gata sãîmpãrtãºeascã tot ceea ce ºtia ºi sã-ºi susþinã interesantele sale teorii istorice, chiar în contradictoriu, darfãrã patimã, „sine ira et studio“2 cum spuneau strãmoºii noºtri romani, ca un veritabil savant ce era.

Importanta lui activitate ca istoric, cercetãtor, publicist, concretizatã în bogata bibliografiece a lãsat, este detaliat analizatã în cuprinzãtoarea lucrare a istoricului „Casei Mureºenilor“, ValerRus, cu titlul Dinastia Mureºenilor, sau douã secole din istoria românilor transilvãneni, publicatãparþial în revista „Historia“ din luna martie 2005, ºi anume: „Este vorba despre aproximativ 270 dearticole, studii, lucrãri, recenzii, scrisori datate în intervalul 1912-1950. Acestea reflectã preocupãrileistoricului pentru o gamã largã de subiecte, concretizate în tot atâtea proiecte de cercetare“.

Din cele ce mi-a dat sã citesc ºi mi-a povestit, trebuie sã mã opresc asupra interesului sãupentru genealogie, în special pentru o serie de importante familii transilvãnene, dintre care uneleînrudite cu Mureºenii.

A fost de asemenea foarte interesat de studiul Evului Mediu, epocã ce l-a fascinat ºi desprecare ne povestea cu multe detalii, aºa cum am arãtat ºi mai înainte, în exemplul cu Templierii.

Întrucât la Paris a urmat ºi cursurile ªcolii Libere de ªtiinþe Politice (celebrul IEP de astãzi),s-a preocupat de probleme economice ºi diplomatice. De aceea a fost atât de mult solicitat, pentru aþine cursuri, de cãtre Academia de Înalte Studii Comerciale Mihai I, refugiatã din Cluj la Braºov înanul 1940. Dar el, datoritã firii sale independente ºi dorinþei de a fi „liber“, cum am mai menþionat, arefuzat propunerea. Cu toate acestea, generozitatea lui a fãcut sã fie mereu la dispoziþia profesorilorAcademiei prin cunoºtinþele pe care le avea, cu documentele valoroase din Arhivã ºi cu tot ce-i puteasprijini. Era foarte des vizitat de profesorii Jinga, Micu, Moga, ºi-mi amintesc cum prin anul 1943,parcã, atunci când a venit la Braºov celebrul profesor italian, jurist ºi economist Delgiudice, l-amîntâlnit la el la masã.

Eram atunci studentã la Academie ºi tocmai de aceea m-a chemat ºi pe mine sã cunosc oasemenea personalitate. Am fost atât de emoþionatã ºi impresionatã, cã nici nu ºtiu dacã am deschisgura în tot timpul mesei. În schimb Aurel A. Mureºianu, bun cunoscãtor ºi al limbii italiene, cu vocea

138

Lucia Bunaciu

2 Fãrã mânie ºi pãrtinire.


lui domoalã ºi totuºi sonorã, a fãcut o adevãratã expunere din istoria þãrii noastre, deosebit deapreciatã de oaspete.

ªi acum, fiindcã am pomenit de cât de frumos vorbea limba italianã, trebuie sã spun cãNenea Riculeþ era un poliglot. Cunoºtea, ca orice intelectual ardelean, germana ºi maghiara, darstãpânea la perfecþie franceza, italiana cum am mai spus, citea curent în englezã, ºi nu mai vorbesc delimbile clasice: latina ºi greaca veche, care nu aveau secrete pentru el. Poate tocmai de aceea a iubitaºa de mult istoria anticã ºi pe cea a Evului Mediu. Cunoaºterea limbii latine care stã la originealimbii noastre l-a ajutat mult în studiile sale asupra strãmoºilor noºtri.

Datoritã influenþei slave asupra poporului nostru, cãci aveam din nefericire o aºezaregeograficã neprielnicã alãturi de marele imperiu rus, a încercat chiar sã studieze limba rusã la unmoment dat. Nu ºtiu în ce mãsurã a reuºit.

Sã revin la anul 1940, pomenit mai sus. Dacã pânã atunci ºederile mele în Braºov erau decâteva sãptãmâni în verile când ne invita la el unchiul meu, în acel cumplit an am fost siliþi sã plecãmde la Cluj, în urma Dictatului de la Viena, ºi ne-am stabilit la Braºov.

Aurel A. Mureºianu a primit cu braþele deschise pe iubita lui veriºoarã ºi pe copiii ei.Desigur cã acum nu am mai locuit în casa lui, am închiriat o locuinþã în cartierul Blumãna. Pomenescacest nume pentru cã între amintirile mele sunt ºi cele pe care mi le-a spus Nenea Riculeþ despre acestvechi cartier.

Veniþi la Braºov, legãturile noastre cu unchiul nostru au fost ºi mai strânse. Mergeam la el învizitã des, ne vizita ºi el împreunã cu Tante Helen la noi acasã ºi relaþiile noastre familiale au foststrânse ºi calde pânã la plecarea lui de pe aceastã lume.

Când am ajuns studentã ºi trebuia sã fac anumite lucrãri sau sã particip la unele concursuri cusubiecte ce mã interesau, gãseam tot ce aveam nevoie la documentare nu numai în marea ºi atât depreþioasa bibliotecã a lui Aurel A. Mureºianu, ci ºi în cunoºtinþele pe care mi le împãrtãºea cu dragã inimã,fãcând ca lucrãrile mele sã fie întotdeauna notate cu „bilã albã“, iar concursurile câºtigate de fiecare datã.

Pentru completarea portretului sãu, aºa cum a rãmasîn amintirile mele, trebuie sã vorbesc de Aurel A. Mureºianuca muzician. A fost desigur un amator, dar un amator cu vastecunoºtinþe în domeniu, cu studiul aprofundat al viorii ºi cudragoste neþãrmuritã pentru muzica „reginã între arte“, cum sespune.

Toþi Mureºenii, de la Iacob ºi Andrei, au fost mariiubitori ºi pricepãtori în ale muzicii, ca apoi urmaºii lor sãdevinã profesioniºti, ca talentaþii compozitori IacobMureºianu junior ºi fiul sãu Iuliu Mureºianu, interpreþiivirtuozi Traian Mureºianu, tenor, ºi mai apoi Lucia Mureºianu,pianistã – cea care, foarte tânãrã, a cântat la una din seratelemuzicale ale Reginei Carmen Sylva, împreunã cu GeorgeEnescu, sonata Kreutzer. Astfel, e oarecum normal ca AurelA. Mureºianu sã fi iubit ºi studiat muzica încã din familie. Dealtfel ºi sora lui, Aida, a fost o excepþionalã violonistã, care adat concerte la Monte Carlo. Din pãcate, o cumplitã boalã aîmpiedicat-o sã se mai afirme în vreun fel în aceastã viaþã.

139



Fratele ei a îngrijit-o cu devotament ani de zile, suferind s-o vadã cum starea ei se degrada de la an laan, neprecupeþind nici un sacrificiu ca sã-i asigure tot ceea ce-i era necesar. Pentru el ºi pentru TanteHelen, boala Aidei a fost o pedeapsã nemeritatã.

Sã mã întorc la preocupãrile muzicale ale lui Aurel A. Mureºianu. De copil a luat lecþii devioarã la Braºov. Dupã bacalaureat, trimis la Lipsca pentru a studia dreptul la dorinþa tatãlui sãu, acontinuat lecþiile de vioarã cu profesori celebri, perfecþionându-se. Lipsca (astãzi Leipzig) era oraºulmuzicii ºi existau acolo un conservator cu tradiþie, operã, filarmonicã, mai multe orchestreprofesioniste, coruri bisericeºti ºi laice, cu minunate concerte de orgã – doar Lipsca este oraºul luiBach ºi al celebrei sãli „Gewandhaus“. Bineînþeles cã multe manifestãri au fost audiate deîmpãtimitul muzician care a fost Aurel A. Mureºianu. ªi în Italia sau la Paris a audiat mult, dar eu ampomenit de Lipsca pentru cã amintirile mã duc spre evocarea pe care ne-a fãcut-o despre „Visul uneinopþi de varã“ a lui Mendelssohn-Bartholdy. Eram elevã de liceu când a rulat la noi ecranizareaminunatei opere shakespeariene cu acelaºi titlu, care m-a entuziasmat peste mãsurã. Am vãzut filmulîntr-una din verile noastre „braºovene“ ºi Nenea Riculeþ, uºor amuzat de acest entuziasm, mi-apovestit, în maniera lui ºtiinþificã, subiectul tratat mai superficial în film, analizând fiecare personaj,punând accentul asupra nãzdrãvanului spiriduº Puck, ºi fãcând legãtura între personajele piesei ºiistoria anticã a Greciei, mai bine spus, mitologia ei. Vãzuse opera în tinereþea lui la Lipsca ºi, cu toatãtrecerea anilor, evocarea fãcutã era vie ºi spiritualã datoritã formidabilei lui memorii.

Aº mai putea spune multe despre acest unchi al meu, dar, aºa cum sper cã am reuºit sã-l aducîn faþa celor ce citesc aceste rânduri, oricine poate sã-ºi dea seama de excepþionala lui personalitate.

Vremurile nefericite – care au trecut peste noi toþi – au fãcut sã se aºtearnã uitarea pesteistoricul ºi cãrturarul care a fost Aurel A. Mureºianu, deºi cultura noastrã ar avea numai a se mândricu el. Am menþionat mai sus marele numãr de lucrãri pe care le-a scris (unele publicate în „ÞaraBârsei“, „Gazeta Transilvaniei“, „Boabe de Grâu“, „România Viitoare“, „Revista Vremei“,„Carpaþii“ ºi altele), însã mai sunt ºi broºuri, un album despre bunicul sãu, Iacob Mureºianu, ºi multemanuscrise ce se aflã ºi azi necercetate în Arhiva Mureºenilor.

Nu sunt eu în mãsurã sã mã implic în studierea lor, neavând o pregãtire adecvatã – eu sunteconomist –, dar sunt sigurã cã pe viitor se va gãsi cine s-o facã, Aurel A. Mureºianu fiind din ce în cemai adus la luminã de cãtre istoricii de la „Casa Mureºenilor“.

Deoarece azi problema intrãrii României în Uniunea Europeanã – o problemã ºi economicãde altfel – este tot ceea ce este mai important pentru þara mea, mi s-a pãrut potrivit sã mã opresc ºiasupra lucrãrii sale Problema Europeanã ºi Românii, studiu social-politic ºi diplomatic, publicat în1919 la Braºov, din care am extras mottoul de la începutul acestor rânduri.

Ideea europeanã l-a preocupat încã din tinereþe pe Aurel A. Mureºianu ºi a studiat-o înamãnunþime, demonstrându-ºi astfel gândirea de vizionar în ale istoriei. El afirmã în lucrareamenþionatã mai sus: „Ca putere de sine stãtãtoare un stat mic ca România nu poate însemna mult înconcernul european; într-o federaþiune europeanã însã ea ar putea juca un mare rol. Istoria nedovedeºte cã Europa se apropie din ce în ce mai mult de unitate“. Dupã cele ce se întâmplã astãzi,chiar aºa ºi este, ºi nu peste mult timp ceea ce a dorit, visat ºi prevãzut Aurel A. Mureºianu se varealiza, spre binele tuturor.

Nu pot sã închei ceea ce am spus fãrã sã amintesc faptul cã înfiinþarea Muzeului memorial„Casa Mureºenilor“ se datoreazã, în afara altor membri ai familiei, ºi lui. La sfârºitul vieþii sale,destul de scurte de altfel, a þinut sã fie îndeplinit „Lãsãmântul“ bunicului sãu, Iacob Mureºianu, ºi

140

Lucia Bunaciu


anume: ca întreg patrimoniul adunat cu atâta râvnã de Mureºeni, precum ºi imobilul primit ca zestrede Sevastia Mureºianu sã fie dãruite statului român, pentru ca în acest spaþiu sã ia naºtere o instituþiede culturã. Fiind bolnav ºi simþindu-ºi obºtescul sfârºit, a comunicat prevederile acestui „Lãsãmânt“tuturor membrilor familiei, numeroºi încã la acea datã (1950) ºi cu toþii, de comun acord la sugestialui, au ales, pentru a îndeplini aceastã sarcinã, pe Dr. Joe Gherman (ginere al lui Iacob Mureºianu jr).Dupã o muncã susþinutã de 18 ani, „Casa Mureºenilor“ a fost inauguratã în anul 1968.

Nu ºtiu dacã tot ce am spus despre Aurel A. Mureºianu a fost suficient de sugestiv ca sãtrezeascã interesul pe care-l meritã acest om de mare valoare al Braºovului ºi al neamului nostru.Inteligenþa, pregãtirea superioarã, distincþia, modestia ºi eleganþa sa atât de puþin ostentativã, amcredinþa cã vor fi puse la loc de cinste în istoria noastrã europeanã.

Înaintea ochilor îl am ºi astãzi pe unchiul cel admirat de mine, ºi poate de aceea tot ceea ceam scris despre el e prea subiectiv, dar dacã þinem seama de valoarea lui umanã, aº dori sã mi se ierteaceastã subiectivitate, nu puteam sã-l prezint altfel.

Sunt sigurã însã cã se va gãsi acela care sã vadã în Aurel A. Mureºianu pe istoricul ºi omulde ºtiinþã a cãrui operã meritã sã fie scoasã la luminã, aºa cum considerã Tacit: „Maior e longinquoreverentia est“3 (Annales I, 47).

141


3 Depãrtarea (trecerea timpului) sporeºte prestigiul/respectul.


Marcel-Valeriu BENE

UN ROMÂN DIN DIASPORA: TRAIAN VUIA

Încerc sã consemnez – pentru revista Muzeului „Casa Mureºenilor“ din Braºov – câtevadate privind excepþionala activitate a românului Traian Vuia, stabilit în Franþa, ca inginer ºi, mai ales,ca aviator. A fost primul din lume care, cu un aparat de zbor inventat ºi construit de el, a reuºit sã seridice de la sol.

S-a nãscut în Banatul românesc în anul 1872, la 7 august. Urmeazã liceul la Lugoj ºi încã dinaceastã perioadã se dedicã studierii zborului cu aparate mai grele decât aerul. Construieºte un triciclucu aripi, cu derivã, dotat cu un motor cu care spera sã se poatã desprinde de pãmânt. De remarcatcuvintele lui: „Din copilãrie am avut credinþa fermã, chiar certitudinea, cã voi putea rezolva problemazborului cu mijloace mecanice“.

Dupã ce a obþinut diploma de bacalaureat în 1892, pleacã la Budapesta cu o bursã „EmanoilGojdu“, urmeazã studiile la ªcoala Politehnicã ºi, în acelaºi timp, cursurile Facultãþii de Drept.

La finele studiilor, obþine diploma de doctor în ºtiinþe tehnice ºi în drept ºi pleacã la Paris cual sãu „automobil înaripat.“

Parisul era, în acel timp, fruntea invenþiilor ºi pionierilor în aviaþie. Aici, în 1903, îºi expuneminunatul sãu proiect de aparat zburãtor, dar, din pãcate, teoria sa este respinsã de AcademiaFrancezã, pãrând o utopie. Fãrã sã-ºi piardã entuziasmul din cauza acestui refuz, încurajat ºi susþinuteconomic de români din Paris (Gheorghe Dobrin ºi Coriolan Brediceanu), construieºte prototipurile„Vuia 1“, „Vuia 1 bis“ ºi „Vuia 2“, executate în atelierele Hockenjos & Schmidt.

142

Þara Bârsei


Visurile lui devin realitate la 18 martie 1906. Cu aparatul lui se lanseazã ºi se ridicã la 60 decentimetri de la pãmânt ºi zboarã pe o distanþã de 12 metri.

Deci un aparat mai greu decât aerul, pilotat de un om, a zburat pentru prima datã în lume! ªiomul acesta a fost român!

În Statele Unite, fraþii Wright au fãcut mai înainte mici zboruri cu aparatele lor, darcatapultaþi, ei nu s-au ridicat singuri deasupra pãmântului.

În 26 octombrie, acelaºi an, Santos-Dumont realizeazã cu avionul lui ceva mai mult: unparcurs de 60 de metri la o înãlþime de 3 metri, însã trebuie reþinut, Vuia efectuase zborul cu 6 luniînainte.

Dar, tragic destin, Vuia este ignorat de toþi, meritul primului zbor cu un aparat mai greu caaerul fiind atribuit fraþilor Wright. O mare nedreptate fãcutã lui Vuia ºi ºtiinþei române, aºa cum dealtfel s-a întâmplat ºi mai târziu cu marele nostru savant, doctorul Paulescu – descoperitorul insulinei.(Cu toate dovezile indiscutabile ºi chiar recunoscute de unele foruri importante, cã aceastãdescoperire îi aparþine, ea a fost atribuitã lui Best ºi Banting, cei care au publicat-o ulterior luiPaulescu.) E un destin nefast al savanþilor români, sau doar neluarea în seamã a celor ce provindintr-o þarã micã ºi îndepãrtatã?

Într-o situaþie materialã precarã din cauza investiþiilor mari în construcþia aparatelor de zbor,deziluzionat de nedreptate dar modest, Vuia pleacã din Paris ºi se stabileºte la Montesson. Localitateaadãpostea un aerodrom unde putea sã-ºi desfãºoare activitatea. ªi atunci, ºi azi, aici, este un marecentru al aviaþiei militare franceze.

Cât a mai trãit, a fost mereu strâmtorat, greutãþile materiale nu au încetat, susþinut fiind doarde nemaipomenitele lui idei, pentru a cãror realizare în continuare era nevoie de bani ºi iar bani. S-astins, în cele din urmã, trist ºi nemulþumit.

Dacã lumea ºtiinþificã l-a ignorat, comuna Montesson din vestul Parisului nu l-a uitat.La centenarul primului zbor din lume cu un aparat mai greu decât aerul, când se împlineau ºi

nouã decenii de la zborul lui Vuia, locuitorii comunei au organizat o impresionantã manifestare, lacare am avut norocul sã asist ºi eu.

Puþini români au luat parte, comemorarea nefiind popularizatã de forurile române. Eu l-amanunþat pe prietenul Dr. Radu Dãscãlescu din Düsseldorf, care a venit la Paris ºi amândoi ne-am dusla Montesson. Dintre autoritãþile române a fost acolo ambasadorul nostru la Paris, un ministru adjunctde la Bucureºti ºi un entuziast ziarist din þarã, Cristian Crãciunoiu, care a publicat o reuºitã plachetã:Traian Vuia, Un Rêve, Un Espoir, Une Certitude.

Aº mai menþiona ºi faptul cã, dintre multele invenþii ale genialului Traian Vuia, elicopterulsãu a fost testat în 1920. Deci importanþa pe care a avut-o în industria aviaticã nu e chiar datã la oparte, nici dupã ce el nu mai era pe aceastã lume, care l-a nedreptãþit atât de mult.

Festivitãþile de care am amintit mai sus au avut loc la 6 martie 1996, într-o piaþetã chiar laieºirea din Montesson, piaþetei dându-i-se denumirea „Traian Vuia“. Tot aici s-a pus ºi o placãcomemorativã pentru inventator ºi invenþia lui.

Primarul comunei a þinut o cuvântare plinã de admiraþie ºi recunoºtinþã faþã de celebrulconcetãþean al Montessonului, iar apoi prin faþa plãcii memoriale proaspãt inaugurate au defilat, însunetele fanfarei aviaþiei, un grup de aviatori salutându-ºi precursorul.

În una din sãlile Primãriei a fost inaugurat un muzeu al aviaþiei, fiind expuse multe dateprivind lucrãrile ºi corespondenþa lui Vuia. A fost adus cu aceastã ocazie ºi avionul „Vuia 2“,

143

Un Român din diaspora: Traian Vuia


împrumutat de la Muzeul Aviaþiei al Franþei. Numeroase fotografii au prezentat prototipurileinventatorului ºi varii scene de aviaþie, scene reprezentând încercãrile ºi locul unde s-a efectuatzborul, precum ºi diplomele lui Traian Vuia.

S-a trecut apoi în Piaþa Primãriei unde a urmat, timp de o orã, un concert al fanfarei aviaþieilocale, la finele concertului fiind lansaþi porumbei într-un numãr impresionant.

Dupã o pauzã, când participanþii au putut vizita localitatea, au început festivitãþile din Salamare a Primãriei, festivitãþi închinate comemorãrii zborului, cu alocuþiunile prefectului regiunii,primarului oraºului, ambasadorului României ºi ministrului transporturilor. Din partea Aeroclubuluifrancez a vorbit domnul Danielopolu, fiul marelui nostru Dr. Danielopolu, profesor de fiziologie,savant al Universitãþii de Medicinã din Bucureºti în perioada interbelicã.

Totul s-a încheiat cu un bogat bufet oferit de Primãrie, cu specialitãþi fel de fel, stropite dinbelºug cu ºampanie ºi alte licori divine.

Din cei prezenþi abia dacã 2% au fost români, deºi trãiesc destui în Franþa, dar aºa cum ceidin þarã nu au venit în numãr mare, nici cei de aici nu s-au arãtat mai interesaþi.

Dar localnicii, aflând cã suntem conaþionali ai lui Vuia, au venit la noi sã ne spunã ce mândrisunt de onoarea pe care le-a fãcut-o un asemenea om de geniu când a ales localitatea lor pentru alucra; ei toþi cunosc realizãrile lui, învaþã la ºcoalã despre el, fiind admirat pentru marea lui modestie,ºi regretã cã nu i s-a recunoscut paternitatea primului zbor cu un aparat mai greu decât aerul, pe care eio considerã incontestabilã.

O puternicã impresie mi-a fãcut marele numãr de ofiþeri de aviaþie – niciodatã nu am vãzutatâþia la un loc – îmbrãcaþi în uniformele de galã, arborându-ºi toate decoraþiile întru preþuireamarelui aviator român.

Chiar dacã destinul a fost nedrept cu Traian Vuia, el este cel cu care nu doar francezii trebuiesã se mândreascã, ci, în primul rând, noi, românii, care nu trebuie sã-l uitãm, ci sã-i aducem mereuîntreaga noastrã recunoºtinþã pentru cinstea pe care a fãcut-o neamului sãu.

144

Marcel-Valeriu Bene


Radu POPICA

JOHANN ÖLHAN SENIOR – UN PICTORBRAªOVEAN DIN SECOLUL AL XVIII-LEA

În ultimii ani, în spiritul valorificãrii moºtenirii multiculturale a spaþiului intracarpatic, sepoate observa o preocupare constantã pentru recuperarea ºi punerea în valoare a tezaurului artisticgerman. Conturat în tradiþia unor erudiþi cercetãtori ai artei sãseºti din secolul trecut, precum VictorRoth sau Julius Bielz, efortul actual se remarcã prin câteva contribuþii valoroase, dintre care amintimdoar cartea doamnei Doina Udrescu1. Cu toate acestea, rãmân încã importante lacune în cunoaºtereaacestui capitol de artã transilvãneanã.

Pictura germanã ocupã un loc important în peisajul complex ºi divers al artei transilvãnene.Larga autonomie teritorialã ºi prosperitatea oraºelor întemeiate de saºi în Transilvania au constituitpremise favorabile pentru dezvoltarea unui fertil mediu artistic. Patriciatul sãsesc a îndeplinit, princtitoriile ºi comenzile sale, un veritabil rol de mecena. Picturii murale, apãrutã încã din secolul alXIII-lea în legãturã cu necesitãþile de cult, i s-a adãugat, din secolul al XVI-lea, pictura de ºevalet, cudestinaþie preponderent laicã.

Pictura germanã din Transilvania, în perioada secolelor XVII-XVIII, este ilustratãpreponderent de artiºti rãmaºi anonimi. Excepþia e reprezentatã de câþiva artiºti din epocã (JeremiasStranovius, Stephan Adolph Valepagi, Franz Anton Bergmann, Anselm Wagner, Johann MartinStock), al cãror renume a supravieþuit pânã în ziua de azi. Din prima jumãtate a secolului al XVIII-leanu cunoaºtem numele niciunui pictor activ în Transilvania.2 În aceste circumstanþe, un studiu care sãsemnaleze activitatea unui pictor braºovean din secolul al XVIII-lea, cvasinecunoscut, nu poate fidecât util, contribuind la conturarea unei imagini mai riguroase asupra evoluþiilor artistice din spaþiultransilvãnean.

Situaþia enunþatã anterior cu privire la ansamblul picturii germane din Transilvania, înaceastã perioadã, este valabilã ºi pentru cazul particular al Braºovului. Dacã pentru secolul alXVI-lea avem numeroase mãrturii despre activitatea unor pictori locali, cum sunt Dominicus ºiGregorius3, din secolele urmãtoare nu s-au pãstrat mãrturii despre pictori activi la Braºov. Abia de laînceputul secolului al XIX-lea apar din nou informaþii despre artiºtii braºoveni. În aceste condiþii,marea majoritate a portretelor patricienilor saºi, gen amplu reprezentat în patrimoniul Muzeului deArtã Braºov, sunt atribuite unor anonimi.

Pentru patriciatul sãsesc din Braºov, categorie socialã ce a deþinut o poziþie dominantã înplan politic ºi economic pe tot parcursul Evului Mediu, au lucrat artiºti aflaþi doar în trecere prin oraº,atraºi aici de mulþimea comenzilor, transilvãneni4, sau, probabil, aºa cum se obiºnuia la Sibiu,

145

Þara Bârsei

1 Doina Udrescu, Arta germanã din Transilvania în colecþiile Muzeului Brukenthal din Sibiu (1800-1950), vol. I: Picturã,sculpturã, Sibiu, 2003.

2 Vezi Doina Udrescu, op. cit., p. 43-46; Viorica Guy Marica, Arta germanã din Transilvania, în „Steaua“, Cluj-Napoca,anul XLV, nr. 6, 1994, p. 43; Victor Roth, Die Deutsche Kunst in Siebenbürgen, Sibiu, 1934, p. 53.

3 Gernot Nussbächer, Contribuþii cu privire la tabloul judelui Braºovului Lucas Hirscher, în „Muzeul Regional Braºov –Culegere de studii ºi cercetãri“, Braºov, 1967, vol. I, p. 247-255.

4 În colecþia Muzeului de Artã Braºov se gãseºte portretul lui Samuel Joseph Seuler von Seulen (inv. 242) pictat de JohannMartin Stock în anul 1799 ºi portretul Annei Maria Closius (inv. 3538), datat 1758, ºi atribuit lui Franz Anton Bergmann.Acelaºi pictor a realizat portretul lui Martin Gottlieb Seuler von Seulen, cunoscut doar prin intermediul unei reproducerirealizate de Wilhelm Kamner într-un album de schiþe din anul 1864 (inv. 3504).


portretele erau comandate unor pictori vienezi5. Trebuie sã fi existat însã ºi numeroºi pictori locali,ale cãror servicii erau mult mai accesibile decât cele ale confraþilor de prin alte pãrþi.

Colecþia de picturã transilvãneanã a Muzeului de Artã Braºov cuprinde douã portreteatribuite unui anume Johann Ölhan, reprezentându-i pe fraþii Joseph Gottlieb Seuler von Seulen6 (fig. 1)ºi Johann Traugott Seuler von Seulen7 (fig. 2). În literatura de specialitate menþiunile cu privire laacest artist sunt aproape inexistente. În exhaustiva listã a portretelor saºilor transilvãneni întocmitã deJulius Bielz8, Johann Ölhan figureazã cu douã lucrãri9. Reputatul istoric de artã fixeazã activitatea saîntre anii 1744 ºi 1783. Cele douã portrete menþionate mai sus sunt amintite ºi într-un studiu10 din1968, fãrã a se preciza însã autorul. Dupã ºtiinþa noastrã, acestea sunt singurele referinþe cu privire laJohann Ölhan ºi creaþia sa. În lumina acestui fapt, putem concluziona cã activitatea sa este ignoratã,aproape cu desãvârºire, de cãtre istoria artei transilvãnene. În cursul cercetãrilor întreprinse îndepozitele Muzeului de Artã Braºov am identificat un alt portret, înfãþiºând pe Joseph von Drauth11

(fig. 3), care poate fi atribuit aceluiaºi pictor pe baza inscripþiei de pe verso Johan Otran (?) pinxit.Evident, avem de-a face cu o transcriere greºitã a numelui. Asupra problemei paternitãþii acestuiportret, ca de altfel ºi a celor amintite înainte, vom reveni ulterior.

În mod firesc, se pune întrebarea: Johann Ölhan era un pictor-cãlãtor, prezent pentru scurttimp la Braºov, sau un localnic? Rãspunsul este oferit de un document din anul 186412, în care, înîmprejurãri pe care le vom preciza la momentul potrivit, este menþionat Iohann Ohlhan, cetãþean

jurat ºi pictor din Braºov. Formularea nu lasã loc de echivoc. Nu numai cã rezultã categoricapartenenþa artistului la comunitatea localã, dar pictorul este chiar unul dintre membrii de vazã aiacesteia.

Colecþiile de documente, pãstrate la Arhivele Statului din Braºov ºi publicate de-a lungultimpului, oferã ºi alte indicii care permit creionarea, în linii mari, a personalitãþii ºi activitãþii luiJohann Ölhan13.

Pentru prima datã este amintit într-un document din 173414, în legãturã cu cererea dereducere a impozitului adresatã Magistratului Oraºului de Johann Oelhahn – pictor. În favoarea sa,solicitantul arãtã cã „n-are locuinþã, e tânãr ºi mai mult exerciteazã decât câºtigã cu pictura“. O lunãmai târziu, Magistratul, prin notarul Andreas Tartler, aprobã cererea.

Nu existã dovezi care sã ateste cã profesia de pictor reprezenta o tradiþie în familia Ölhan. Pe la1705 un Oehlhunn era asociatul unei þesãtorii de cânepã15, iar în 1730 un anume Michael Oelhan esteimplicat într-un litigiu comercial ca urmare a intermedierii vânzãrii unor cantitãþi de gãitan ºi indigo16.

146

Radu Popica

5 Doina Udrescu, op. cit., p. 44.6 Joseph Gottlieb Seuler von Seulen (1727-1746), fiul lui Lucas Seuler von Seulen (doctor în medicinã ºi jude al

Braºovului), a decedat la o vârstã timpurie, în timpul studiilor juridice efectuate la Jena.7 Johann Traugott Seuler von Seulen (1697-1757), fratele mai vârstnic al lui Joseph Gottlieb, a deþinut importante demnitãþi

pe plan local: orator al comunitãþii centumvirale, senator, villic, jude.8 Porträtkatalog der Siebenbürger Sachsen (Porträtkatalog), în „Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde“,

Neue Folge, vol. XLIX, Sibiu, 1936.9 Portretul lui Joseph Gottlieb Seuler von Seulen (p. 70/nr. 794) ºi un alt portret, rãmas neidentificat (p. 70/nr. 795). Portretul

lui Johann Traugott Seuler von Seulen este atribuit unui anonim (p. 70/poz. nr. 792).10 Dinu Vasiu, Portretul în plastica braºoveanã, în „Cumidava“, Braºov, 1968, vol. II, p. 361.11 Joseph von Drauth (1709-1762), senator ºi inspector alodial.12 Arhiva Magistratului Oraºului Braºov – Inventarul actelor neînregistrate (Arhiva), Bucureºti, 1959, vol. I, p. 4.13 În continuare vom utiliza aceastã formã a numelui sãu, pe care o considerãm mai actualã, deºi în documente apar diverse

transcrieri.14 Arhiva, p. 127.15 Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt (Quellen), Braºov, VII, 1918, p. 323.16 Arhiva, p. 105.


În 1740-1741, cu prilejul renovãrii turnului bisericii Sfântul Bartolomeu, Ölhan picteazãemblemele care, probabil, decorau cadranul ceasului.17 O ºtire din 3 noiembrie 174418 aratã cãpictorul, aflat la Râºnov, a fost silit sã pãrãseascã în grabã oraºul datoritã unui incendiu devastatorizbucnit în toiul nopþii.

La 1754, venirea pe lume în Prejmer a unor siamezi, decedaþi la naºtere, stârneºte marevâlvã în Þara Bârsei. Cu aceastã ocazie, Johann Ölhan primeºte din partea Magistratului o însãrcinareneobiºnuitã. Pictorul, trimis la Prejmer, a adus la Braºov monstrul, spre a fi admirat de membriisfatului. Ulterior, siamezii, expuºi într-un vas cu rachiu de cãtre chirurgul oraºului, Michael Czak, audevenit o adevãratã atracþie pentru întregul oraº.19

În 1 decembrie 1764 Johann Ölhan nu mai era în viaþã, deoarece vãduva sa, MargarethaFoncking, închiriazã ºi ipotecheazã casa sa, situatã în Prundul Rozelor (azi Piaþa George Enescu), luiLadisláu Béldi de Uzen, pe timp de 10 ani, în schimbul sumei de 1000 florini ungureºti. Pictorul lasãîn urma sa o situaþie financiarã dificilã, fiindcã, se precizeazã, „casa este grevatã de datorii“20. Dinmotive necunoscute, contractul este anulat, 4 ani mai târziu casa Ohlhann fiind cumpãratã decojocarul Martin Klausenberg21.

În 1772, domnul pictor Johann Oelhan picteazã altarul ºi tavanul amvonului bisericii dinCodlea.22 Întrucât la aceastã datã Johann Ölhan era fãrã îndoialã decedat, nu poate fi vorba decât deunul dintre fiii sãi, care îi purta numele ºi care îmbrãþiºase ºi meseria pãrintelui sãu. În sprijinulacestei concluzii este ºi împrejurarea în care documentul din 1764 pomeneºte pe moºtenitorii

Margarethei Foncking. Johann Ölhan junior este menþionat din nou în 1783, când picteazã, tot pentrubiserica din Codlea, noua orgã.23

Puþinele ºtiri despre Johann Ölhan senior ce au ajuns pânã la noi reconstituie imagineaambivalentã a unui artist care, pe de o parte, reuºeºte sã câºtige aprecierea concetãþilor sãi, dobândindun statut social care-l face egalul potentaþilor braºoveni, ºi ne îndreptãþeºte sã vedem în el un artistaproape modern; pe de altã parte, este vizibilã în evoluþia sa persistenþa unor tradiþii medievale. Uneledintre comenzile pe care le executã sunt mai aproape de meºteºug decât de artã, afirmaþie valabilã ºiîn privinþa fiului sãu, care, într-o bunã tradiþie medievalã, deprinde secretele meseriei în familie.

Activ de la 1734 sau mai devreme, pânã spre anul 176424, din opera lui Johann Ölhan seniorne-au rãmas doar câteva lucrãri pe baza cãrora putem sã formulãm o judecatã cu privire la creaþia sa.Mai mult, aºa cum am putut constata, în secolul al XVIII-lea, în Þara Bârsei, activeazã doi pictori cuacelaºi nume, tatã ºi fiu. Din acest motiv trebuie clarificatã, mai întâi, problema paternitãþiiportretelor menþionate anterior.

Portretul lui Joseph Gottlieb Seuler von Seulen este executat cel târziu în 1746, an în careacesta înceteazã din viaþã. Julius Bielz plaseazã execuþia sa pe la 1744. La o datã apropiatã trebuie sãfi fost pictat ºi portretul fratelui sãu, Johann Traugott. Þinând cont de faptul cã Johann Ölhan junioreste amintit prima datã abia în 1772, putem concluziona cã în 1746 era prea tânãr pentru a practica

147

Johann Ölhan senior – un pictor braºovean

17 Quellen, Braºov, VIII, fasc. 2, 2002, p. 212.18 Ibidem, Braºov, IV, 1903, p. 148.19 Ibidem, p. 71.20 Arhiva, p. 4.21 Ibidem, p. 31.22 Quellen, IV, p. 318.23 Ibidem, p. 94 ºi 322.24 Delimitarea de cãtre Julius Bielz a perioadei de activitate a lui Johann Ölhan senior între anii 1744 ºi 1783 se dovedeºte

eronatã. Explicabil. În 1936 reputatul cercetãtor al artei transilvãnene nu avea cum sã cunoascã documentul din 1764 (ceindicã clar cã la acea datã pictorul încetase din viaþã), pentru cã acesta a fost publicat abia în anul 1959.


pictura pe cont propriu. Portretele fraþilor Seuler nu puteau ieºi decât de sub penelul lui Johann Ölhansenior, artist aflat în acel moment în plinã afirmare. Tot de atunci dateazã ºi un alt portret, amintit deJulius Bielz în 193625, pe care, pânã în prezent, nu am reuºit sã-l identificãm. Fãrã a avea indicii la felde categorice, înclinãm sã credem cã ºi portretul lui Joseph von Drauth26 aparþine aceluiaºi artist. Cuexcepþia acestui din urmã portret27, lucrãrile au fãcut parte din colecþia Muzeului Sãsesc ÞaraBârsei28.

O scurtã privire asupra portretelor pictate de Johann Ölhan senior este de naturã sã indicegradul în care stãpânea arta portretisticii, o adevãratã piatrã de încercare pentru orice pictor dinepocã29, ºi raportul în care se afla cu modelele stilistice ale veacului.

Portretul lui Joseph Gottlieb Seuler von Seulen surprinde un tânãr aristocrat îmbrãcat dupãmoda francezã. Piesa principalã a costumului este un justaucorps, cu mâneci largi ºi scurte, rãsfrânteîn aripi prelungite pânã la încheietura braþului, de sub care apar manºetele de dantelã ale cãmãºii.Vesta, prinsã în talie în câþiva nasturi, este descheiatã, lãsând sã se vadã cãmaºa. În jurul gâtuluipoartã un jabou de dantelã. Cu braþul drept se sprijinã de un volum gros, aºezat pe masa alãturatã. Omantie roºie se înfãºoarã în jurul mijlocului. Peruca scurtã, pudratã, ascunde podoaba capilarã.Silueta se profileazã pe un fond neutru. Trupul firav, degetele lungi ºi subþiri, trãsãturileadolescentine, trãdeazã vârsta modelului.

Starea de conservare mediocrã30 în care se gãseºte portretul lui Johann Traugott Seuler vonSeulen nu permite formularea unor aprecieri pertinente privind calitãþile sale iniþiale. Portretulînfãþiºeazã un bãrbat matur, pozând în picioare, care, de sub sprâncenele groase, ne examineazãironic. Costumul sobru, privirea ironicã contureazã o personalitate severã, obiºnuitã sã comande.

De o facturã oarecum diferitã este portretul lui Joseph von Drauth. Personalitateacomanditarului, cerinþele sale, de care pictorul trebuie sã þinã cont, sunt în mãsurã sã modifice radicalmodalitatea în care imaginea se structureazã.31 Portret-efigie convenþional, portretul lui Joseph vonDrauth accentueazã într-o mai mare mãsurã elementele cu valoare simbolicã care îi definesc statutulsocial. Personajul a dorit sã fie reprezentat într-un cadru care trimite la preocupãrile sale cotidiene.Bãrbatul între douã vârste, purtând un costum oficial, ne priveºte de lângã masa sa de lucru, pe care seînºiruie ustensile ce sugereazã îndatoririle sale oficiale (fig. 4). În mâna stângã þine un ceas debuzunar, iar cu cealaltã se sprijinã într-un baston. În fundal, cutele vãlurite ale unei draperii dezvãluie

148

Radu Popica

25 Porträtkatalog, p. 70/nr. 795.26 Julius Bielz dateazã execuþia acestui tablou în jurul anului 1750.27 Lucrarea a aparþinut Arhivelor Statului, fiind transferatã în patrimoniul Muzeului de Artã Braºov prin procesul-verbal

nr. 649/20.09.1978. Expusã în secolul al XIX-lea, probabil, în Casa Sfatului, este reprodusã în albumul lui WilhelmKamner din 1864. La 1903 figureazã în „Verzeichniss uber die in Archiv das Stadt Brasso vorhandener Museum-Stücke“,Braºov, fila 3/nr. 25. Anterior acestui an, a fost restauratã de Friedrich Miess.

28 Portretele lui Joseph Gottlieb Seuler von Seulen ºi Johann Traugott Seuler von Seulen aparþineau în 1903 ArhivelorOraºului (figureazã în „Verzeichniss uber die in Archiv das Stadt Brasso vorhandener Museum-Stücke“, Braºov, fila 1/nr. 9 ºifila 2/nr. 16). La o datã necunoscutã, înainte de 1936, au trecut la Muzeul Sãsesc Þara Bârsei.

29 Pictorul german Joachim von Sandrart afirma: „Studierea profundã a omului ºi redarea corectã a volumelor, proporþiilor,particularitãþilor, obiceiurilor, graþiei ºi afectelor le socotim în meseria noastrã cel mai nobil lucru ce ne poate oferi Pictura …“,apud Adriani Gött, Pictura germanã în secolul al XVII-lea, Bucureºti, 1982, p. 102.

30 Ca urmare a unor restaurãri stângace, efectuate de-a lungul timpului, lucrarea a fost grav deterioratã. Pânza prezintãdeformãri convexe ºi sfâºieri. Stratul pictural este afectat de multiple desprinderi punctuale, a devenit opac pe 60-70% dinsuprafaþa pânzei, iar în anumite porþiuni a fost atacat de o substanþã chimicã necunoscutã.

31 O situaþie asemãnãtoare este analizatã de Andrei Cornea în „Primitivii“ picturii româneºti moderne, Bucureºti, 1980.Autorul constatã numeroase cazuri în care artiºti cu o temeinicã instrucþie academicã realizau portrete într-o manierã„primitivã“. Explicaþia rezidã în comanda socialã, în gustul ºi prejudecãþile publicului, care determinau artistul sã lucrezeîntr-o manierã ce altoia pe tipologia picturii de ºevalet occidentale elemente specifice portretului votiv de facturãneobizantinã.


o fereastrã prin care se zãreºte Casa Sfatului. Blazonul familiei Drauth subliniazã simbolistica bogatãîn semnificaþii.

Analiza portretelor realizate de Johann Ölhan senior ne relevã un portretist talentat, capabilde realizãri plastice care se ridicã peste nivelul mediu al artei transilvãnene din acea epocã, tributarãîn mare mãsurã provincialismului. Structura compoziþionalã echilibratã, surprinderea exactã afizionomiei ºi a detaliilor vestimentaþiei, încercãrile de caracterizare psihologicã contureazã un artiststãpân pe tehnica picturii, cu studii academice într-unul din centrele artistice de prestigiu din lumeagermanã, posibil la Viena, preferatã de artiºtii transilvãneni. Specializat în portrete ale patriciatuluibraºovean, artistul îºi aratã limitele atunci când introduce în portret fundalul peisagistic. Aplatizareavolumelor, desenul schematic, coloritul convenþional trãdeazã lipsa exerciþiului în peisagisticã.

Portretistica lui Ölhan continuã o tendinþã prezentã în spaþiul german încã din secolul alXVII-lea. Conturatã în opoziþie cu austera portretisticã protestantã, aceastã orientare privilegiazãatributele statutului social, fastul vestimentar, eleganþa, în defavoarea surprinderii nemijlocite arealitãþii. Specific mediilor aristocratice, acest tip de portret are ca model ideal portretele de curtefranceze (portraits d’apparat).32 Nu întâmplãtor toate personajele portretizate de pictorul braºoveanprovin din familii patriciene înnobilate.33

Dincolo de valoarea lor istorico-documentarã, puþinele lucrãri pãstrate din opera lui JohannÖlhan senior constituie o mãrturie semnificativã asupra picturii germane din Transilvania secoluluial XVIII-lea. Personalitatea sa artisticã, pe care o considerãm reprezentativã pentru mediul artisticdin oraºele sãseºti, acoperã, chiar dacã numai parþial, o lacunã din istoria artei transilvãnene.

Fig. 1 Johann Ölhan. Portretul lui Joseph Gottlieb Seuler von Seulen.

Ulei pe pânzã. 82 x 65. Muzeul de Artã Braºov (inv. 240).

149

Johann Ölhan senior – un pictor braºovean

32 Adriani Gött, op. cit., p. 102-103 ºi 106-107.33 În anul 1670, principele Transilvaniei Michael Apafi a conferit titlul ereditar de nobleþe lui Simon Drauth cel Bãtrân ºi

fiului sãu, Simon Drauth cel Tânãr. Lucas Seuler a obþinut titlul nobiliar în anul 1716, de la împãratul Carol al IV-lea. Cf.Josef von Sebestyen, Die Wappendenkmäler des Burzenländer Sächsischen Museums, partea a II-a, în „Mitteilungen desBurzenländer Sächsischen Museums“, Braºov, III, nr. 3-4, 1938, p. 164 ºi Die Wappendenkmäler des BurzenländerSächsischen Museums, partea a III-a, în „Mitteilungen des Burzenländer Sächsischen Museums“, Braºov, IV, nr. 1-4,1940, p. 25 ºi 31.


Fig. 2 Johann Ölhan. Portretul lui Johann Traugott Seuler von

Seulen (detaliu).

Ulei pe pânzã. 84 x 70. Muzeul de Artã Braºov (inv. 234).

Fig. 3 Johann Ölhan. Portretul lui Joseph von Drauth.

Ulei pe pânzã. 88 x 72, 5. Muzeul de Artã Braºov (inv. 2514).

Fig. 4 Johann Ölhan. Portretul lui Joseph von Drauth (detaliu).

150

Radu Popica


Anca-Maria ZAMFIR

ION CODRU-DRÃGUªANU ªI MONUMENTELE EUROPENE

Ion Codru-Drãguºanu pleacã în Europa cu dorinþa de „a cerca rãtundul lumii“ ºi pentru„lãþirea cunoºtinþelor“. El este un romantic atras de mirajul cãlãtoriei, hrãnit cu „descrieri turistice“,care i-au devenit „lecturã de predilecþiune“, accentuându-i „dorul de ducã“. „Aer îmi trebuie – spuneel –, libertate ... Fiii naturii anevoie se cetãþenesc, dacã nu cumva se închinã mamonului, ºi eu nu-s deaceia.“1

Se cãlãtoreºte mult în epocã. Secolul al XVIII-lea deschisese gustul cãlãtoriilor pentrucunoaºterea de noi spaþii, acesta menþinându-se ºi în secolul urmãtor, când scriitorii romanticieuropeni, în dorinþa de evadare din cotidian, descoperã prin lecturi ºi prin voiaj Anglia, Spania, Italia,Franþa, dar, mai ales, Orientul, spaþiu miraculos ºi misterios. Cãlãtorii din rãsãritul Europei sunt atraºide Occident ºi de civilizaþia acestuia. Consecinþa cãlãtoriei este, în ambele cazuri, jurnalul decãlãtorie.

Codru-Drãguºanu nu e un burghez cãruia punga îi permite cãlãtorii de plãcere, ci un om cuvenituri modeste, dornic sã colinde lumea, care profitã de ocaziile ce i se ivesc. În general, nucãlãtoreºte pe banii sãi, ci în diferite suite (în suita lui Alexandru Ghica Vodã2, a beizadelei G. G., aprincipelui B.). Rezultatul literar al periplului sãu prin Europa, desfãºurat între anii 1838 ºi 1844, estePeregrinul transilvan, publicat în douã versiuni, întâi în foiletonul ziarului „Concordia“, între 1863 ºi1864, apoi în volum, cu titlul Peregrinulu transelvanu sau Epistole scrise den tiere straine unui amicu

in patria, de la anulu 1835 pana inchisive 1848, apãrut în anul 1865 la editorul S. Filtsch din Sibiu.3

Existã o mare distanþã în timp între data cãlãtoriilor ºi publicarea Peregrinului, care implicão diferenþã la nivelul culturii ºi al percepþiei pe care o avea asupra lucrurilor ºi a locurilor vizitatela data cãlãtoriilor (fãcute între douãzeci ºi treizeci ºi doi de ani4) ºi data redactãrii cãrþii.Codru-Drãguºanu nu þine un jurnal de cãlãtorie, ci scrie un jurnal de cãlãtorie mult dupã cãlãtorie, dinamintiri, sentimente ºi lecturi ulterioare din ghiduri turistice ºi jurnale de cãlãtorie din epocã5.Epistolele sunt – aºa cum declarã el în 1863, la publicarea primelor dintre ele în „Concordia“ dinPesta – „revãzute ºi adoperate dupã 25 ani“6.

Atent la aspectele sociale ºi economice ale strãinãtãþii, el observã oamenii ºi obiceiurile,este preocupat de tot ceea ce asigurã o viaþã civilizatã, apreciazã confortul ºi subtilitãþilegastronomice, face comparaþii. ªi, deoarece lucrarea sa este o „încercare de literaturã turistecã“, nepoartã pe la Roma, Milano, Berna ºi Viena, inventariazã monumente înregistrând valoarea lor

151

Þara Bârsei

1 Toate citatele sunt din volumul Ion Codru-Drãguºanu, Peregrinul transilvan, Bucureºti, Ed. Sport-Turism, 1980, passim.2 În capitolul VI al cãrþii, pe care îl dateazã octombrie 1838, Codru-Drãguºanu afirmã cã merge la Viena ºi face parte din

cortegiul lui Vodã, care cãlãtoreºte incognito, sub numele de colonelul Sanders (p. 60). Se ºtie cã sub acest nume pleacã încãlãtorie la 2 noiembrie 1838, cu o suitã restrânsã, Alexandru Vodã Ghica. Sub pretextul consultãrii unor doctori la Vienaºi al unei cure la Karlsbad, acesta pleacã în Italia, pentru a-ºi întâlni iubita, pe contesa van Suchteln, stabilitã acolo. De laViena, Vodã merge la Milano, unde stã aproape douã luni (Vezi C. Gane, Trecute vieþi de doamne ºi domniþe, Iaºi, Ed.Junimea, 1973, vol. III, p. 98), dupã care se întoarce acasã prin Roma ºi Viena. Acesta este ºi traseul descris deCodru-Drãguºanu în capitolele VI-IX.

3 Cf. Georgeta Antonescu, Introducere în opera lui Ion Codru-Drãguºanu, Bucureºti, Ed. Minerva, 1983, p. 35.4 Ion Codru-Drãguºanu s-a nãscut în anul 1818.5 Vezi, de exemplu, jurnalul cãlãtoriei lui Franz Grillparzer în Italia ºi consideraþiile uimitor de asemãnãtoare referitoare la

Biserica Sfântul Petru.6 Cfr. Georgeta Antonescu, op. cit., p. 6.


convenþionalã, fixatã de Baedecker prin consensul admirativ al generaþiilor, fãrã a fi foarte preocupatde înþelegerea lor esteticã.

Evalueazã adesea ceea ce vede în stânjeni ºi florini, stabilind o ierarhie a monumentelor, înfrunte situându-se Catedrala ºi Piaþa San Pietro din Roma. „Nimica poþi sã cugeþi mai pompos“decât aceastã piaþã imensã, rotundã, „de ambele pãrþi cercuitã de portice gigantice, suportate de patrusute de coloane maiestuoase ºi supramontate de douã sute de statui colosale“, în mijlocul cãreia seridicã un obelisc egiptean de granit roºu, flancat de douã fântâni arteziene. Privind faþada Bazilicii

Sfântul Petru, care închide piaþa, remarcã „maiestuosul fronton /…/ cu galeria ce susþine statuilecolosale, a lui Hristos ºi ale celor doisprezece apostoli, lãsând a se vedea superba cupolã ºi douãcampanile lãturalnice“. Aceastã bisericã „fãrã îndoialã, n-au pereche în lume ºi e, în adevãr, demnãde a fi catedralã a toatã lumea, pentru frumuseþe, preþ ºi grandiozitate“. Lungimea ei este de ºase sutede „urme“, iar „lãrgimea crucii“ este de patru sute patruzeci de „urme, murii sunt groºi de câtedouãzeci ºi patru“, iar construirea ei „a costat trei sute de milioane“. Interiorul bisericii îlimpresioneazã prin bogãþia sa. „Intrând pe una din cele cinci porþi de bronz /…/ stai în loc deadmiraþie … Aur, bronz, marmurã de toatã speþa, apoi sculpturã, pictura, mozaic ºi arhitectura pare cãs-au întrecut a conserva acest monument, unic în lume … Deºi magnificã, strãlucitã ºi colosalãaceastã clãdire, toate într-însa sunt aºa proporþionate, cât þi se pare cã n-ar fi mare, cãci, toate pãrþilefiind mari ºi în armonie cu altele, întregul devine în analogie naturalã.“ Niciun alt monument nu îl vaimpresiona atâta, asupra niciunuia nu va zãbovi atât de mult, despre niciunul nu va scoate atâteaexclamaþii admirative ca despre aceastã „magnificã, strãlucitã ºi colosalã clãdire /…/ monument unicîn lume“.

În general, privirea lui trece destul de fugar peste monumente. La Viena, remarcã turnulBisericii Sfântul ªtefan, socotit „al treilea dupã înãlþime“ ºi clopotul sãu „de patru sute de cântare,turnat din tunuri turceºti“. Aici descrie ºi fastul ceremoniei liturgice, cu ocazia cãreia îºi aduce aminte„cu durere de extrema mizerie a bisericilor noastre, de icoanele sfinþilor cu gura strâmbã, de luminilede seu în sfântul lãcaº ºi de otrepele murdare ce se cheamã ornat liturgic“. Domul din Milano este „unmunte de marmurã albã pe toate pãrþile tãiat în reþea, ornat de mii de statui ºi încoronat cu o pãdure deturnuri ºi turnuleþe, ce în formã de sloi de gheaþã, cautã spre cer, toate purtând chipuri de sfinþi, învârfuri“. La Strasbourg pomeneºte despre mãreaþa „catedralã goticã cu cel mai înalt turn din lume ºicu un orologiu astronomic“, dar considerã cã faima oraºului nu este datã de monument, ci de„renumitele pastete de ficat de gâscã cu trufe, care detrerã mai mare renume Strasburgului ca turnulcel înalt, ce nici nu e, nici dã cuiva de mâncare, fãrã custodelui sãu cãruia-i dãdurãm noi cinci franci“.Privirea lui fugarã consemneazã în treacãt „catedrala anticã în stil ogival“ de la Linz, ºi „o capelã rusãde arhitecturã graþioasã greceascã“ la Ulm, unde nu considera demn de menþionat impunãtorul domgotic.

Nefiind un cunoscãtor, face puþine aprecieri critice, limitându-se, în general, la descriere, cutrimiteri stilistice foarte vagi. „Afarã de Italia, arhitectura are un caracter mai aspru, mai sever, cu atâtmai impunãtor“, iar „monumentele de arhitecturã greacã sau bizantinã“ din Italia i se par uneori „preacochete“. Nu recunoaºte stilul neoclasic pentru cã nu îl cunoaºte. La Ratisbonna [Regensburg]viziteazã Walhalla, monumentul neoclasic ridicat de regele Bavariei, pe care nu îl poate determinastilistic ºi nu considerã necesar sã îl descrie, menþionând doar amplasarea sa „pe o colinã rotundã,toatã prefãcutã într-o grãdinã delicioasã /…/ pe malul Dunãrii“. Descrie Biserica La Madeleine din

152

Anca-Maria Zamfir


Paris, pe care o numeºte „templul sfintei Magdalena“, cu „fronton ºi colonadã în stil grecesc antic,fãcând perechea palatului burbonic, ce încã are asemenea fronton“.

Aprecierea frumosului nu este determinatã atât de cunoaºtere, cât de plãcerea pe care operade artã o provocã ochiului pentru cã „dupã cum sunã proverbul «De gustibus non est disputandum»,pentru gust nu se pot stabili reguli cu preciziune matematicã. Aºa ºi frumosul relativ e numai ceplace“. Gustul lui este îndreptat spre ceea ce este „mãreþ, grandios“ ºi „colosal“. Nu poate fi palat maimare decât Versailles, Biserica Saint-Denis este o „abaþie mãreaþã în stil gotic“, Biserica Sfântul

Petru din Roma este „magnificã strãlucit ºi colosalã“. Urbanismul parizian îl umple de încântare.Piaþa Concordiei e una din cele mai cochete din lume, dar, cu toate acestea, e cea mai impozantã.Palatul Þiglãriilor [Tuileries] este reºedinþa regeascã cea mai frumoasã din Europa. Împreunã cuPlace du Carrousel, Luvrul ºi Biserica Saint-Germain, ele constituie un ansamblu urban care îlimpresioneazã profund. „Uite-se cât poate vedea cu ochii, pe ambele maluri ale Senei ºi spunã dacãundeva în lume s-ar putea afla atâtea construcþii mãreþe ºi atâtã de solide /…/ apoi atâtea podurifrumoase, tot de piatrã ºi de fier. De aici se poate întoarce orice curios acasã, încredinþat cã în toatãlumea veche ºi nouã, asemenea mãrire n-a fost, nu e, nu va fi …“ Câtã deosebire faþã de Bucureºti, încare „atâta însã menþionez cã cel mai frumos monument arhitectonic, Turnul Colþii, construit desuedezii lui Carol al XII-lea, e ruinat de cutremur, cã în Bucureºti nu e nici o piaþã publicã frumoasã,cã lângã cele mai pompoase palate stau niºte vizuini greþoase, apoi în mijloc are grãdina Ciºmigiul,constând dintr-un lac cu broaºte ºi lipitori“.

Ruinele Romei îi provoacã meditaþii romantice ºi degradarea monumentelor antice îlafecteazã doar în mãsura în care se distrug mãrturiile unei strãlucite civilizaþii, al cãrei urmaº seconsiderã. „Chipurile celor mai vârtoºi bãrbaþi, precum ºi cele ale celor mai cumpliþi tirani, zac înpulbere cãlcate, zac pe strãzi, lângã garduri, coperite de urzici, iar faimosul For Roman, sufletulRomei de oarecând, azi se cheamã Câmpul Vacilor ºi, pe lângã tribunele ºi azi în picioare, pasc, înadevãr, caprele ºi viþeii. Aceasta e Roma de care tremura lumea pana în hotarele Asiei? Nu e Roma!Acest deºert e mormântul Romei, e cadavrul ei ºi locuitorii de azi sunt viermii ce-l rod, în toatãputerea vorbei!“ Îi acuzã pe italieni cã pãstreazã cu religiozitate ruinele antichitãþii nu pentrumemorabilitatea lor istoricã, nici din respect pentru antichitate, ci din „josnic interes“. Ele atrag dintoate unghiurile lumii o mulþime de strãini, a cãror curiozitate hrãneºte trei pãrþi ale Italiei. „Romaniiîntreþin ruinele, ca cerºetorii ranele lor, spre a îndemna trecãtorii la îndurare. Nu în deºert sunãproverbul «papa santo, popolo cornuto».“ Ajuns în Forumul lui Traian, descoperã Columna

„magnificã de marmurã albã, întreagã ºi memorabilã, prin proporþiuni, formã ºi sculpturi“.Contabilizeazã, bineînþeles, numãrul personajelor, al cailor, cãruþelor, maºinilor de rãzboi ºi alarmelor de pe friza ei, a cãror varietate te pune în mirare ºi uimire ºi, comparând trecutul cu prezentul,cade în cugetare la „lepra ce a cuprins poporul roman în Italia ºi la lepra ºi râia ce sug ºi storc sudoareapoporului daco-roman“ ºi la „extrema mizerie ºi abjecþiune în care vegeteazã“.

Mai mult decât înfãþiºarea monumentelor, reprezentatã cu o exactitate inginereascã,peregrinul reþine detaliul anecdotic ce le personalizeazã, transformând descrierea în poveste ºiluminând o caracteristicã sau o curiozitate a oamenilor ce le însufleþesc. Turnul Catedralei Sfântul

ªtefan din Viena are „fundamentul închegat cu var stins în vin cãci fiind vinul aºa de acru în anulfondãrii, domnitorul, ca sã nu se pericliteze stomacele supuºilor bându-l, au ordonat sã îl aducãsacreficiu la construcþiunea turnului“.

153

Ion Codru-Drãguºanu ºi monumentele europene


Monumentele din lumea germanã sunt consemnate adesea lapidar, fãrã a suscita prea multecomentarii, lipsa aprecierilor personale trãdând necunoaºterea, din care rezultã o apropieresuperficialã de ele. Atracþia culturalã a Romei, însã, se manifestã asupra sa aºa cum se manifestãasupra contemporanilor hrãniþi cu studii clasice. Aici se poate spune cã autorul practicã turismulcultural. „Suntem de douãzeci de zile în Roma ºi de dimineaþã pânã seara vizitarãm la monumente, înruine ºi în picioare, antice ºi moderne, amfiteatre, circuri, galerii, muzee, temple ºi biserici. Însãdouãzeci de ani ne-ar trebui sã le vedem ºi sã le apreciem toate.“ La Roma se lanseazã în descrieri maiample, cu trimiteri istorice ºi literare. Monumentele antichitãþii sale sunt prilej de admiraþie, decugetãri romantice privind trecutul, de comparaþie cu prezentul în defavoarea acestuia, de afirmare asuperioritãþii civilizaþiilor apuse. „O, decadenþã, o, calamitate, o, tristã realitate!“, exclamã el retoricîn faþa ruinelor ei, frustrat de crepusculul gloriei strãmoºilor sãi, deºi tot în acest oraº admirasecivilizaþia italianã a Renaºterii ºi a barocului, de care nu se simte, însã, legat.

Codru-Drãguºanu se comportã ca orice turist al timpului sãu. Se mirã, exclamã, admirã,comparã, se urcã pe Sfântul ªtefan, Domul din Milano, Columna lui Traian, cupola Catedralei

Sfântul Petru. Suit în turnul Catedralei Sfântul ªtefan din Viena, îºi scrijeleºte numele pe zidulacestuia, dupã obiceiul turiºtilor epocii: „M-am suit ºi, lângã mii altele, am scris ºi numele meu, cât sepoate mai sus ºi mai clar“. Nu îºi pune nici o clipã problema cã prin acest gest contribuie ladegradarea unui monument, deºi se plânge de degradarea monumentelor antice. Îºi scrie numele ºi pepereþii Peºterii lui Iorgovan de la Herculane, unde se aflã înscrise numele multor cãlãtori ºi oaspeþi aitermelor. „ªi eu îmi transmisei numele posteritãþii dupã ce mã îmbie ciceronele cu cele necesarescrisului.“

Impresiile lui sunt cele ale unui turist al epocii, care, alãturi de observaþii asupra locurilor,oamenilor ºi întâmplãrilor, contabilizeazã monumentele în urma sugestiilor din ghidurile turistice,care îi oferã ºi clasamente: „Turnul mitropoliei Sfântu ªtefan /…/ din toate fãpturile omeneºti e altreilea dupã înãlþime, cãci numai piramida lui Cheops în Egipt ºi turnul catedralei din Strasburg, perâpa stângã a Rinului, îl întrec“. Versailles este un palat „grandios, cel mai strãlucit în Europa, poateîn toatã lumea …“ Este atent la performanþele dimensionale ale clãdirilor ºi, bineînþeles, la cât aucostat. Chiar dacã scrie mult mai târziu cartea, el se referã la ceea ce a perceput în tinereþe.Completeazã cu trimiteri istorice (rezultat probabil al culturii ulterioare cãlãtoriilor), dar nu vedealtfel monumentele. Nu i se poate reproºa lipsa unei culturi care sã îi permitã analize stilistice ºiaprecieri pertinente deoarece el este un om al timpului ºi al locului sãu geografic. Meritul sãu esteacela de a fi oferit contemporanilor ºi urmaºilor sãi români cu „dor de ducã“ o carte care sã lehrãneascã visurile, de multe ori nerealizabile.

154

Anca-Maria Zamfir


Piaþa San Pietro, Roma

Piaþa ºi Catedrala San Pietro, Roma

Faþada Catedralei San Pietro, Roma

Interiorul Catedralei San Pietro, Roma

155



Catedrala Sfântul ªtefan, Viena

Domul din Milano

Catedrala din Strasbourg

156

Anca-Maria Zamfir


Catedrala din Linz

Catedrala din Ulm

Palatul Versailles

157



Place de la Concorde, Paris

Grãdinile Tuileries, Paris

Place du Carrousel, Paris

Palatul Luvru, Paris

158

Anca-Maria Zamfir


Ruine din Bucureºti

Forumul roman, Roma

Columna lui Traian, Roma

159



Doina IONESCU

ACTIVITATEA PICTORULUI SIMION SILAGHI-SÃLÃJEANUÎN ÞINUTURI HUNEDORENE, ÎN PERIOADA 1808-1848

Judeþul Hunedoara deþine un bogat ºi valoros patrimoniu cultural, cu o deosebitãsemnificaþie pentru istoria noastrã naþionalã. Din perioada medievalã se pãstreazã un numãr însemnatde monumente de artã religioasã, care se remarcã atât din punctul de vedere arhitectural, cât ºi din celartistic.

În Transilvania, în secolele XVIII-XIX, realizarea unor valoroase ansambluri murale ºiicoane cunoaºte o amplã dezvoltare. De asemenea, legãturile culturale ºi artistice cu celelalte zone aleþãrii se intensificã, astfel cã o serie de pictori formaþi în centre cunoscute vin ºi executã la comandãfresce ºi icoane, adevãrate opere de artã. Þinuturile hunedorene cunosc ºi ele contacte culturale cudiverse þinuturi româneºti, fie din apropiere (din zona Munþilor Apuseni, din Zona Sibiului), fie dinÞara Româneascã.

Unul dintre pictorii cu o intensã activitate în zona hunedoreanã a fost SimionSilaghi-Sãlãjeanu, pictor muralist ºi iconar, care, în perioada 1808-1848, va executa ansambluri muraleºi icoane de valoare în mai multe lãcaºuri de cult. În anul 1808 la Furcºoara, sat aºezat pe ValeaMureºului, apoi în câteva sate din Þara Zarandului, în 1829 la Birtin, în 1842 la Cãraci, în 1845 laTomnatecul de Jos ºi în 1848 la Tomnatecul de Sus. Simion Silaghi-Sãlãjeanu este cunoscut ca unuldintre cei mai dotaþi ºi prolifici pictori ai sfârºitului secolului al XVIII-lea ºi ai primei jumãtãþi asecolului al XIX-lea. În aceastã lungã perioadã pictorul va împodobi o serie de lãcaºuri de cult cu fresceºi icoane în zona Munþilor Apuseni, în þinutul Clujului, al Sãlajului, al Bihorului, pe Valea Mureºului ºia Someºului.

Pictorul s-a nãscut într-o localitate necunoscutã din zona Sãlajului, fãcând parte dintr-ofamilie de oameni înstãriþi. La începutul deceniului al optulea din secolul al XVIII-lea, ajunge încetatea Clujului, unde îºi face ucenicia artisticã pe lângã unul dintre pictorii locali. O însemnareautografã din anul 1773 menþioneazã prezenþa sa ca ucenic la Cluj, fiind scrisã pe spatele unei icoaneîmpãrãteºti pictate pentru Biserica de lemn din satul Dretea (jud. Cluj). Aceastã perioadã a avut oputernicã influenþã asupra creaþiei sale, lucrãrile realizate ulterior caracterizându-se în special prinfolosirea unor elemente morfologice specifice stilului baroc, adoptat în acea zonã încã din primajumãtate a secolului al XVIII-lea.

Un moment deosebit de important în evoluþia sa artisticã a fost întâlnirea cu pictorulrãºinãrean Gheorghe Iacov. Colaborarea sa cu acesta îi va influenþa stilistic creaþia, observându-sestrânsa legãturã cu tradiþia postbrâncoveneascã imprimatã în compoziþiile iconografice ºi tratareadecorativã a ansamblului. De asemenea, pictorul rãºinãrean îi va îmbogãþi tehnica de lucru, structuracompoziþionalã ºi recuzita ornamentalã. Pânã spre sfârºitul secolului al XVIII-lea Simion Silaghi îºiva desfãºura activitatea în special în zona Clujului ºi a Sãlajului. Odatã cu stabilirea sa în zonaMunþilor Apuseni, la Abrud, pictorul va activa mai mult în aceastã zonã, unde va primi o serie decomenzi de picturã muralã ºi icoane. În primele decenii ale secolului al XIX-lea va picta la biserici depe Valea Arieºului ºi de pe cea a Mureºului, colaborând cu Gavril Silaghi (probabil fiul sãu), cuDimitrie Dimitriu din Bucureºti ºi cu Anton Simion din Cluj.

160

Þara Bârsei


Frumosul ansamblu mural pe care-l executã în anul 1808 la biserica din Furcºoara,împreunã cu Gavril Silaghi, reliefeazã cunoºtinþele tehnice acumulate, dublate de mult talent înrealizarea compoziþiilor ce impresioneazã prin acurateþea programului iconografic, printr-o reuºitãîmbinare între detaliu ºi naraþiune ºi printr-o varietate de portrete deosebit de expresive.

Biserica cu hramul „Coborârea Sfântului Duh“, aºezatã pe o colinã deasupra VãiiFurcºoarei, a fost înãlþatã în cursul secolului al XVII-lea, fiind pictatã în a doua jumãtate a veacului alXVIII-lea. Fragmente de pe iconostas aflate într-o stare avansatã de degradare îngãduie afirmaþia cãau rãmas din vechea picturã. La începutul secolului al XIX-lea biserica a fost repictatã, fãrã a secunoaºte cu exactitate motivul pentru care a fost fãcut acest lucru. Din pisania care se pãstreazã înnaos, pe marginea de sud a bolþii, aflãm printre altele de autorii picturii ºi anul execuþiei. Reproducemtextul pisaniei (fig. 1): „Zugrãvitu-s-au aceastã sfântã bisericã în zilele înãlþatului împãrat

Franþiscus al II-lea, vicariuº, D-sa Nicolae Huþovici, protopop eparhiei Iosif Nemeº, ctitor Popa

Petru, Bâce Adam, Conea Pãtru, Bârj Toader, Negrilã Nicoarã, Negrilã Gheorghe, birãu Bâce Ion,

cu cheltuiala satului, 1808, de Simion Silaghi din Abrud, Gavril Silaghi“.Din zestrea artisticã, marcatã de semnele necruþãtoare ale vremii, prezentãm ceea ce se mai

pãstreazã în prezent: în pronaos, o suitã de portrete feminine redate bust, în medalioane de formãovalã; pe pereþii de sud, sud-vest ºi nord-vest este zugrãvitã „Pilda celor zece fecioare“; pe latura denord ºi pe peretele despãrþitor de naos, medalioanele reprezintã chipuri de sfinte muceniþe (fig. 2).

Pe tavanul drept al pronaosului a fost realizatã o frumoasã compoziþie alegoricã (fig. 3)dispusã sub formã de cerc, reprezentând cele patru anotimpuri: flori ºi o ramurã de stejar pentru„Primãvarã“, un snop de spice ºi o creangã de cireº pentru „Varã“, fructe pentru „Toamnã“ ºi oramurã desfrunzitã pentru „Iarnã“.

În naos, pe boltã, sunt redaþi în trei medalioane circulare: central, „Duhul Sfânt“, flancat de„Maria Orantã“ (fig. 4) ºi de „Emanuil“. Compoziþiile evangheliºtilor, însoþiþi fiecare de un elementsimbolic, încadreazã teme iconografice pe douã registre. Imaginea Evanghelistului Ioan este cea maibine pãstratã. La baza bolþii sunt reprezentate scene din ciclul cristologic, cele mai bine conservatesunt: „Duminica Samaritencei“, „Duminica Slãbãnogului“, „Credinþa Tomii“ ºi „Învierea lui Isus“.Pe suprafaþa pereþilor verticali se aflã sfinþi militari, reprezentaþi figurã întreagã, amplasaþi întrecoloane sub un ºir de arcade (fig. 5). Pe peretele despãrþitor dintre naos ºi pronaos, deasupra uºii, estezugrãvitã „Dreapta Judecatã“ (fig. 6), o amplã compoziþie ce se desfãºoarã circular, avându-i la bazãpe „Sfinþii Constantin ºi Elena cu Sfânta Cruce“. Pictura din altar este puternic deterioratã. Pe pereþiilaterali au fost redaþi Sfinþii Ierarhi, reprezentaþi figurã întreagã, cu somptuoase veºminte ºi cu cârjearhiereºti. Din aceastã suitã se mai disting „Sfântul Ierarh Vasile cel Mare“ (fig. 7) ºi „Sfântul IerarhIoan Zlataust“ (fig. 8). Pe bolta altarului, unde se mai pãstreazã vagi urme de culoare, dincompoziþiile originare nu se mai citeºte aproape nimic, doar pe fâºia curbã dinspre nord se maiîntrezãreºte figura unui sfânt liturghisitor (fig. 9), cu o cãdelniþã în mânã, fiind înconjurat de serafimi.

Iconostasul, realizat din lemn de gorun, este puternic deteriorat, exceptând uºile împãrãteºti,registrul prãznicarelor ºi cel al icoanelor împãrãteºti. Uºile împãrãteºti ºi douã dintre icoaneleîmpãrãteºti sunt creaþia pictorului Simion Silaghi. Uºile împãrãteºti (fig. 10) îi reprezintã pe cei patruEvangheliºti (Ioan, Luca, Marcu ºi Matei), redaþi bust, în medalioane înconjurate de vrejuri de viþã devie. Repertoriul decorativ al structurii sculptate este redus, rezumându-se la o reþea de denticuli ºivolute de facturã barocã.

161

Activitatea pictorului Simion Silaghi-Sãlãjeanu


Icoanele împãrãteºti sunt realizate de acelaºi autor. Prima îl reprezintã pe „Isus Pantocrator“ (fig. 11)ce þine în mâna stângã un manuscris în care se menþioneazã anul 1808 – an în care s-au fãcut icoanele ºipictura muralã. A doua icoanã îl reprezintã pe „Sfântul Nicolae“ în veºmânt de arhiereu (fig. 12).

O privire de ansamblu ne permite sã afirmãm cã pictura din acest lãcaº de cult se înscrie cuprecãdere în tradiþia artisticã transilvãneanã, marcatã de influenþa stilului brâncovenesc îmbogãþitsensibil de elemente ale stilului baroc ºi ale altor stiluri occidentale. Opþiunea pictorului pentru unanume tip de program iconografic pare sã indice influenþe specifice unui moment anume din evoluþiaimaginii artistice din timpul acela. Compoziþiile ample, realizate în general cu multe personaje,redate într-o cât mai fireascã miºcare ºi ale cãror portrete reprezintã o varietate de caractere pline deexpresivitate, paleta cromaticã bine echilibratã în gama restrânsã folositã, rezumându-se la culorilesimbolice dar bine prelucrate, dându-le preþiozitate, sunt câteva caracteristici ale creaþiei pictorului laacea perioadã.

Dupã douã decenii, o mãrturie a prezenþei sale în zona Bradului este ansamblul mural de labiserica din Birtin1. Lãcaºul de cult, construit în ultimul deceniu al secolului al XVII-lea, primeºte unal doilea strat de picturã în prima jumãtate a secolului al XIX-lea, realizat de Simion Silaghi ºi MihaiBorºoº în anul 1829. Acest lucru îl aflãm din textul pisaniei pãstrat în naos: „În zilele prea înãlþatului

împãrat Franþiscus I, episcop Ardealului Vasile Moga, protopop Tobie Perian, parohul locului Iosif

Morariu, s-au zugrãvit aceastã sfântã bisericã cu toatã cheltuiala cinstitului popor la anul domnului

1829 prin M. Borºoº ºi Simion Silaghi“.

Primul strat de picturã a fost realizat în deceniul patru al secolului al XVIII-lea. Din aceastãperioadã se mai pãstreazã doar uºile împãrãteºti (fig. 13), autorul lor fiind zugravul GrigorieMoldovan.2 Registrul împãrãtesc al iconostasului a fost realizat de Stan Zugravul3, dar în prezentacest registru lipseºte în totalitate. Ansamblul mural, atât cât se mai pãstreazã, ne permite sã desluºimcalitãþile artistice incontestabile ale autorilor. Pictura pronaosului pãstreazã pe tavanul drept, într-unmedalion decorat cu frunze de stejar, imaginea „Mariei Orantã“ (fig. 14), apoi, pe pereþii verticali,scene din „Genezã“, „Pilda Fecioarelor“, „Maria Egipteanca“ ºi „Pãrintele Zosima“. Aceste scenesunt în prezent într-o fazã de degradare avansatã. În naos, în axul bolþii, sunt reprezentaþi „DumnezeuTatãl“, „Isus Pantocrator“ (fig. 15) ºi „Sfântul Duh“, redaþi în medalioane circulare. Chenare cumotivul frunzei de stejar împart transversal ºi longitudinal restul bolþii. Urmeazã apoi reprezentareacelor patru evangheliºti, între ale cãror compoziþii sunt redate, pe douã registre, o serie de subiecte dinciclul „Fericirilor“ ºi al „Patimilor lui Isus“ (fig. 16). Din fragmentele de picturã rãmase în altar sedesluºeºte cu greutate pe boltã „Sfânta Troiþã“, iar pe suprafaþa verticalã a pereþilor, „Isus – PâineaVieþii“(fig. 17) ºi „Teoria Arhiereilor“ (fig. 18).

Calitãþile artistice sunt evidente ºi în acest caz, Simion Silaghi realizând o frumoasã picturãmuralã, reliefând talentul sãu în domeniul portretisticii, al construcþiei compoziþiilor într-un cadrumai restrâns ºi al abordãrii unei cromatici care sã punã în valoare arta desãvârºitã a desenului.

La un interval de un deceniu, la biserica din Cãraci4, sat situat în apropiere de Þebea, SimionSilaghi, împreunã cu zugravul Dimitrie din Þara Româneascã, va realiza un valoros ansamblu mural.Lãcaºul de cult, construit în cursul deceniului ºase al secolului al XVIII-lea, pãstreazã parþial pictura

162

Doina Ionescu

1 Bisericã cercetatã în deplasare pe teren, aprilie, 2005.2 Ioana Cristache-Panait, Arhitectura de lemn din judeþul Hunedoara, Bucureºti, 2000, p. 199.3 Ibidem, p. 199.4 Bisericã cercetatã în iunie, 2003.


ce poartã, din pãcate, semnele necruþãtoare ale timpului. În inscripþia existentã în pronaos semenþioneazã: „S-au zugrãvit aceastã sfântã bisericã în zilele prea înãlþatului împãrat Ferdinand I,

episcop al Ardealului de legea rãsãriteanã, Vasile Moga, protopop ºi /…/ asesor Iosif Baºa, parohul

locului Ioan Clej, cu cheltuiala obºtii de zugravu Silaghi Simon ºi cu Dimitrie din Þara Româneascã

la anii Domnului 1842“.

În prezent, în unele zone, pictura se aflã într-o stare de conservare precarã. În pronaos stratulde frescã se pãstreazã parþial. Pe peretele vestic, de o parte ºi de alta a intrãrii, sunt reprezentate:„Cãderea în pãcat“ (fig. 19) ºi „Împãrtãºania Mariei Egipteanca“. Scenele se desfãºoarã într-un cadrupeisagistic convenþional, cu vegetaþie bogatã, în care personajele sunt redate într-o miºcare fireascã.Pe pereþii de sud ºi nord sunt reprezentate sfinte muceniþe (fig. 20), redate bust ºi încadrate înmedalioane circulare realizate din frunze de stejar. Tavanul drept al pronaosului a avut, la origine, totpicturã, astãzi distingându-se încã vagi urme de culoare ce sugereazã cerul ºi nelipsitele elemente ce-lînsoþesc: stele, Soarele ºi Luna, antropomorfizate.

În naos se pãstreazã, pe axul bolþii semicilindrice, douã personaje. Primul – „Maria Orantã“(fig. 21), care este pictatã într-un nimb strãlucitor de luminã, cu veºmântul ce prezintã un bogat drapajredat într-o miºcare specific barocã. Cealaltã reprezentare, a „Tatãlui Savaot“ (fig. 22), este însoþitãde legenda: „Ceru-mi iaste scaun ºi aºezãmânt picioarelor, pãmântul“5. Urmeazã apoi suita celorpatru evangheliºti, însoþiþi fiecare de un câte element simbolic. Între aceste personaje sunt înfãþiºate oserie de scene din ciclul cristologic, în special din seria „Patimilor“. Pe peretele despãrþitor dintrenaos ºi pronaos sunt realizate, într-un cadru scenic (element de decor din recuzita barocã), amplecompoziþii dramatice din ciclul „Patimilor“. Pictura altarului, care se pãstreazã într-o stare deconservare mai bunã, prezintã pe tâmplã scena „Jertfei lui Avraam“, asemãnãtoare, prin veºmântulpersonajelor, cu o scenã laicã. Pe bolta semicilindricã a altarului este zugrãvitã scena „ÎncoronãriiFecioarei Maria“, imagine flancatã de patru sfinþi liturghisitori care asistã la eveniment. Pe pereþiilaterali sunt redaþi Sfinþii Ierarhi, între colonete ºi sub un ºir de arcade.

Ne îngãduim sã afirmãm cã ansamblul picturii de la Cãraci reprezintã opera de referinþã a luiSimion Silaghi.

La scurtã vreme de la realizarea ansamblului mural de la Cãraci, Simion Silaghi va picta, labisericile din Tomnatecul de Jos ºi Tomnatecul de Sus, douã valoroase ansambluri murale. Bisericadin Tomnatecul de Jos, reconstruitã în deceniul patru al secolului al XIX-lea, va primi în anul 1845pictura muralã. Din datele pe care le deþinem, aceastã bisericã se aflã într-o stare avansatã dedegradare. Pisania ce se afla pe latura de sud a altarului avea menþionat: „S-au zugrãvit acest sfânt

altariu ºi fruntariu în zilele înãlþatului împãrat Ferdinand I, episcop al Ardealului de legea

rãsãriteanã Vasile Moga ºi protopop eparhiei aceºtia Iosif Baºa, paroh locului Nicolae Toma ºi un

binefãcãtor de la Vidra de Sus, Gligorie Costan /…/ la anul Domnului 1845 august 15 zile“. Peperetele de nord, a fost consemnat printre altele: „… s-au zugrãvit de Silaghi de la Abrud cu fiii /…/

Isidor ºi Adamovici, Isir ºi Marc, Iogi de la Cluj, la anul 1845“6.La Tomnatecul de Sus, biserica a fost construitã în anul 1805, iar în 1807 a primit primul

strat de picturã. Dupã patru decenii, în anul 1848, lãcaºul de cult a fost din nou pictat. Pisania din altarconfirmã acest lucru: „În zilele înãlþatului împãrat Ferdinand, cinstit episcop de legea rãsãriteanã

Andrei ªaguna, protopopul locului Iosif Baºa, paroh Ioan Draia, cu cheltuiala obºtii satului, s-au

163


5 Ioana Cristache-Panait, op. cit., p. 26.6 Ibidem, p. 91.


zugrãvit aceastã sfântã bisericã de zugravul Silagescu Simeoan de la Abrud Banea ºi Moþoc Caroli

de la Brad, la anul Domnului 1848“.

Despre calitãþile artistice ºi despre programul iconografic al acestor douã ansambluri muralevom realiza un comentariu plauzibil într-un viitor apropiat.

Urmãrind cu atenþie aceste remarcabile prezenþe artistice pe tãrâm hunedorean, ne permitemsã afirmãm cã pictorul a evoluat spre un stil eclectic, în care componenta postbrâncoveneascãconvieþuieºte cu numeroase elemente baroce. În general, exceleazã în arta portretului. Personajelesunt redate în special într-o poziþie distinctã, fiind însoþite de atributul iconografic obiºnuit.Trãsãturile fizionomice sunt urmãrite cu multã atenþie. Încercarea de individualizare este realã ºi esteconcretizatã în câteva trãsãturi specifice: personajele feminine au feþele luminoase, încadrate elegant,fie cu o bogãþie capilarã, fie cu un cãutat drapaj ce evidenþiazã frumuseþea chipului. Personajelemasculine au fruntea înaltã, nasul fin ºi drept, ochii mari, subliniaþi de arcade pronunþate.Vestimentaþia atât de diversã, cu ample falduri ale drapajului presãrat cu motive ornamentale dinrecuzita barocã, completeazã somptuozitatea imaginii.

Pe lângã aceste picturi remarcabile ºi numãrul deosebit de mare al lucrãrilor, Simion Silaghiva desfãºura ºi o vie activitate didacticã. La Abrud va forma un centru de picturã, în care vor activamai mulþi pictori. O parte dintre ei vor fi prezenþi ºi în zona hunedoreanã, remarcându-se în timp ºioferindu-ne astãzi însemnate mãrturii pictate ce oglindesc aspiraþiile obºtii comanditare hunedorenea veacului al XIX-lea.

Fig. 1.Furcºoara – naos – Pisania

Fig. 2.Furcºoara – pronaos – Sfinte Muceniþe

164

Doina Ionescu


Fig. 3.Furcºoara – pronaos – compoziþie alegoricã

Fig. 4.Furcºoara – naos – Maria Orantã

Fig. 5.Furcºoara – naos – Sfinþi Militari

Fig. 6.Furcºoara – naos – Dreapta Judecatã

165



Fig. 7.Furcºoara – altar – Sfântul Vasile cel Mare

Fig. 8.Furcºoara – altar – Sfântul Ioan Zlataust

166

Doina Ionescu


Fig. 9.Furcºoara – altar – Sfânt Liturghisitor

Fig. 10.Furcºoara – iconostas – Uºi împãrãteºti

Fig. 11.Furcºoara – Icoanã împãrãteascã – Isus Pantocrator

167



Fig. 12.Furcºoara – Icoanã împãrãteascã – Sfântul Nicolae

Fig. 13.Birtin – iconostas – Uºi împãrãteºti

168

Doina Ionescu


Fig. 14.Birtin – pronaos – Maria Orantã

Fig. 15.Birtin – naos – Isus Pantocrator

169



Fig. 16.Birtin – naos – Patimile lui Isus (fragment)

Fig. 17.Birtin – altar – „Isus – Pâinea Vieþii“

Fig. 18.Birtin – altar –Sfinþi Ierarhi

170

Doina Ionescu


Fig. 19.Cãraci – pronaos – Cãderea în pãcat

Fig. 20.Cãraci – pronaos – Sfinte Muceniþe

171



Fig. 21.Cãraci – naos – Maria Orantã

Fig. 22.Cãraci – naos – Tatãl Savaot

172

Doina Ionescu


Lorena DOMOCOª

ANOTIMPURI BRAªOVENE

Braºovul, pentru ªtefan Baciu, a reprezentat TINEREÞEA. Aici s-a nãscut, aici a mers laªcoala primarã mixtã „Andrei Mureºanu“ ºi tot aici a fost „ºagunist“, perioadã pe care o descrie cuatâta drag ºi umor în bogatele sale amintiri. La doar 16 ani a scris Poemele Poetului Tânãr, volumpremiat cu „Premiul Fundaþiilor Regale“, comisia de premiere fiind compusã din prestigioºi oamenide culturã ai vremii: Mircea Vulcãnescu – preºedinte, Tudor Vianu, Mircea Eliade, Perpessicius,Mihai Sebastian, Dr. Ion Cantacuzino – membri, ºi Isaiia Rãcãciun – secretar. Încã o recompensarepentru acelaºi volum a fost „Premiul Societãþii Scriitorilor Români“. Dupã doi ani ªtefan Baciu aplecat din Braºov la facultate, pentru a reveni doar sporadic, în vacanþe, iar apoi a plecat din þarã,pentru a nu mai reveni niciodatã.

Amintirile tinereþii braºovene l-au însoþit de-a lungul continentelor ºi þãrilor pe care le-astrãbãtut ºi care l-au susþinut întreaga sa viaþã. Citeazã chiar el, la un moment dat, pe Ion Barbu: „E cuputinþã ca tinereþea atât de plinã de visuri, atât de risipitoare cu sine însãºi, sã fi trecut pentrutotdeauna?“ Pentru ªtefan Baciu tinereþea ºi amintirile din Braºov nu „au trecut“ niciodatã.

Tocmai de aceea, gãsind aceastã poezie despre care scriem acum, printre vechi hârtii ale luiAurel A. Mureºianu, ni s-a pãrut potrivit a o publica în revista „Þara Bârsei“, a cãrei serie veche erabine cunoscutã ºi iubitã de tânãrul poet al acelor timpuri, ªtefan Baciu.

Iatã versurile:AN

VARA: Ca un motan la soare ziua toarcePãdurea se desghioacã lângã gârlã,ªi câte-odatã soarele se-ntoarceSã scalde-n aur puii de ºopârlã.

TOAMNA: Pe deal cad frunze ca-ntr-o poezieAceeaºi gârlã curge cãtre sud,ªi-n umbre care-n searã întârzieTristeþea ca pe-o goarnã o aud.

IARNA: Teoreme noi pe lacPitagora desleagã patinândUn opt, un trei, mari cercuri se desfacªi Johann Strauss priveºte fluierând.

PRIMÃVARA: În fiecare tufã e un gnomC-o bidinea mustind de verdeªi-n fiecare creangã e un om;Sub bucuria rodului se pierde.

173

Þara Bârsei


Este de necontestat faptul cã cele patru anotimpuri sunt cele pe care poetul le cunoºtea de laBraºov. Aºa cum sunt „pictate“ în cuvinte în fiecare dintre cele patru strofe, anotimpurile pot fiîntâlnite doar în „oraºul de la poalele Tâmpei“, acolo unde ªtefan Baciu a copilãrit ºi ºi-a petrecut oparte a tinereþii. Sã nu uitãm cã a locuit chiar „la poalele Tâmpei“, acolo unde acum se aflã secþialiterarã a Muzeului memorial „Casa Mureºenilor“, secþie ce poartã numele „Casa Baciu“.

Voi încerca sã identific oarecum locurile marcate în fiecare din strofele poeziei.Vara: Gârla pomenitã este un fir subþirel ce coboarã de la Pietrele lui Solomon, trece pe

Dupã Ziduri ºi strãbate apoi, la vale, oraºul spre strada Lungã ºi cea De Mijloc, fiind azi – bineînþeles –în mare parte acoperitã. Pãdurea de lângã gârlã este cea care mãrgineºte drumul ce coboarã prinªchei, dar ºi dealul Warthe. Graþioasele ºopârle, din nefericire, azi nu mai pot fi remarcate.

Toamna: În acelaºi spaþiu se desfãºoarã ºi acest anotimp. Cãderea frunzelor în parcul dinfaþa Liceului „Andrei ªaguna“ ºi apoi ºi pe Dupã Ziduri, cu tot coloritul lor minunat, nu pot aducedecât melancolie în sufletul tânãrului poet.

Iarna: Pentru copii, pentru tineri, ce poate fi mai minunat decât iarna, la Braºov. Iarna cea cuaer pur ºi înþepãtor, cu munþii albi din jurul oraºului, unde brazii uriaºi sunt toþi Pomi de Crãciun. Pesub Tâmpa, în spatele Casei Baciu, era terenul de patinaj de a cãrui frumoasã ºi sugestivã descriereavem parte în aceastã strofã, cu vesela notã a fluieratului lui Johann Strauss privind patinatorii.

Primãvara: La Braºov, acest anotimp este o izbucnire luxuriantã a vieþii, aºa cã nu-i demirare cã poetul vede tinereþe omeneascã în fiecare ram înflorit.

Este de remarcat faptul cã poetul începe poezia cu „Vara“, care-i dã o stare de liniºte ºi calm,ºi sfârºeºte cu „Primãvara“ într-o notã cât se poate de optimistã.

Cele patru anotimpuri, la fel ca muzica lui Vivaldi, sunt strânse aºa de bine sub titlul AN.Oare care an o fi fost cel la care s-a oprit poetul? Desigur, unul dinaintea lui 1938, când a plecat dinBraºov. Cum o fi ajuns poezia la Aurel A. Mureºianu nu ºtim, dar presupunem cã tânãrul ªtefanBaciu, la o vizitã pe care i-a fãcut-o, i-a dat poezia. Cercetând publicaþiile pe care le-am avut laîndemânã, aceastã tinereascã producþie nu se aflã nicãieri. Probabil chiar ªtefan Baciu a uitat de ea.Este, poate, cu atât mai interesant este sã fie publicatã acum, ca un omagiu adus dragostei poetuluipentru Braºov.

În volumul sãu de amintiri Praful de pe tobã ªtefan Baciu considerã „oraºul de la poaleleTâmpei“ un centru de culturã unic nu numai în România, ci ºi în restul Europei. Aici, în Þara Bârsei,românii, saºii, ungurii, cu bogatele lor tradiþii ºi culturi, au dat Braºovului un aer special. Aici, de laCoresi la Andrei Mureºanu, limba românã a evoluat, George Bariþiu ºi Mureºenii au scos primul ziarromânesc: „Gazeta de Transilvania“. Tot de aici au pornit cele mai reprezentative cântece aleafirmãrii naþionale: „Rãsunetul“ lui Andrei Mureºanu, „Pe-al nostru steag“ al lui Andrei Bârseanu –înrudit cu Mureºenii –, „La arme“ al lui ªtefan Octavian Iosif ºi opereta „Crai nou“ a lui CiprianPorumbescu.

Amintirile tinereþii, dragostea ºi admiraþia pentru Braºov au fãcut ca ªtefan Baciu, oricât dedeparte ar fi fost, sã rãmânã cu gândul ºi întreg sufletul „sub poalele Tâmpei“, la Braºov.

174

Lorena Domocoº


LAUREAÞII FESTIVALULUI-CONCURS „ANDREI MUREªANU“

EDIÞIA A III-A, 2005

Secþiunea liceu

premiul I: Lia-Miruna DumitracheColegiul Naþional „Andrei ªaguna“, clasa a XII-a

PESCÃRUªI

PescãruºiiÎmi zboarã peste creºtet

ªi privindu-leBurþile calde si albe

Mã întreb cât cer,Cât nimic albastru sãþios

Or fi înghiþitÎn zborul lor,

ªi dacã nu li s-o fi rãtãcitÎn gustarea cereascã

Câte-o steaAtrasã de aerulDin oasele lor

Pãsãreºtiªi le lumineazãPrintre bãtãi

SperiateDe inimi ºi aripi,

Ca un far,Coastele ...

175

Þara Bârsei


Premiul II: Carmen PãduraruColegiul Naþional „Andrei ªaguna“, clasa a XII-a

ÎNTOARCERI ÎN CAMERA CU VISCOL

de atunci lasã-mã sã-þi spun cã miroase a leuºtean în bucãtãria-n care strugurii albi furã zilniccâte-o gurã de cerstau încovrigitã-ntr-o sãmânþãtuºesc ºi-mi prind mâinele de urechidupã-amiaza se încinge în teaca liniºtii melecâinii se-aleargã pe-afarã cu labele murdarepastila þi-o iei la prânz ca sã reziºti pânã disearã

aºa mi-a spus cã a venit ºi ochiul meu umbla prin casã de nebunochiul meu de pãdure ce-neacã bâlbâc bâlbâcumbla dup-un fel de lucru care nu se mai vedeaiar poamele albe storceau frig din gura de cer ca din lãmâiesã mi se facã alb dinainte sã mã îngroape în albaºa mi-a spus cã s-a descãlþat apoi în mijlocul ninsorii din plictisealãºi ºi-a umplut ghetele cu ceaidoar sã mã trezesc aºteptaîn zaua lui de tânãr aºtepta-n ninsoare ca un mort otrãvit cu sifon

jigodia mea de ochi îºi cãsca pleoapa de vraci peste tânãrul meu în zale de mortgurã-cascã pe la geam nebunii ciuguleau sticla spre ora de varã ca pe-un burete cu clorparchetul se limpezea

þi se cojeºte pielea la ore fixe ca dupã îmbãierestrugurii albi s-au îmbãtat cu ceaicu palma în mâna nebunului mi se scurge zaþul nevrozei pe timp de noapte pânã-n albia pieptului

singur ºi vraiºte ochiul meu orb încercuieºte ochiul tãu cu coji de-ntuneric

176

Laureaþii Festivalului-concurs „Andrei Mureºanu“


Premiul III: Andreea BejanColegiul Naþional „Andrei ªaguna“, clasa a XI-a

CUTEZANÞÃ

Eu, anonim cu fruntea latã, plinã de tainice inscripþii suprapamânteºti,Veghez de sete, de nesomn, de trudã sigilatãºi odraslã ºi stejar ºi grafit.Eu, pãun îndoliat al întunericului primordial, voiesc:

Sã-ntorc misterul de la [-] la [+]Sã fãuresc nãluci în miez de noapte,Sã caut trup din trup de oseminte rupte,Sã iubesc bucatele din gura larg deschisã a rãniipãmânteºtiSã creez,Sã-ncondeiez Oul lui Columb,Sã adâncesc gaura neagrãªi sã gãsesc cãlcâiul lui Ahile al criticilor snobi.

Eu, scriitorul din tainã, declar cã mã apasã insistent migrena societãþii postmoderniste.

Secþiunea: ºcoala generalã

Premiul I: Sânziana-Maria Stoieªcoala Generalã nr. 22, clasa a VIII-a

REMEMBER

Îþi aminteºti dimineþile glazurate cu ploi de soare ºi caramel albastrudin Egiptul inimii mele?Sfinxul îºi deschidea fruntea bronzatã ca o galerie de artã dintr-un hotelvienezmai ºtii? te-am contemplat în umbra piramidei lui Tutankhamon, am bãut cu acelaºi paidiamante de pe coroana faraonului nebunsclave triste ne-au purtat visul în pahare aburite, Zeii au ronþãit plasticul viºiniu din sentimente.þii minte vremea când ne dizolvam în sfere mari de aurcând pierduþi în idealuri jonglam cu infinitul?

177

Þara Bârsei


Premiul II: Diana Rãdulescuªcoala Generalã nr. 25, clasa a VIII-a

ASTROCHIMIE

Clocotind în cazanulCu acid sulfuric, Eurile noastre urlã de durere,Cãci suntem închiºi înCãrãmizi ale Marelui Zid Chinezesc.Un fier de cãlcat ne striveºte,Manipulând întreaga fiinþãSpre a fi proastã ºi tãcutã.Ne turnãm singuri sare pe ranã,Întrebând de o stea cãzãtoare.

Premiul III: Bianca Dumitriþa RoºioruColegiul Naþional „Petru Rareº“ Suceava, clasa a V-a

COPILÃRIE CU VISE

1. Faþa de masã

Visele meleapar ca florile

pe faþa de masã a bunicii:rotunde-rotunde

ºi fãrã glas.

2. Cãprioara din cer

În vis alerg ca o cãprioarã fugarã.Inima îmi bate iute-iute.Nimeni nu mã poate ajunge,decât Dumnezeu.

178

Laureaþii Festivalului-concurs „Andrei Mureºanu“


dacia literarã din 1840, deºi singur între patru pãreþi, m-am aprins în faþã de bucurie ºi...

Documents