d. de rougemont

8/13/2019 d. de Rougemont

1/18

DsNrs pr, RoucEMoNT.

DE LA IUBIREA CURTENEASCALA ROMANUL BRETONSi ne indreptdm acum dinspre sud spre nord; descoperim in romanul breton -Lancelot, Tristan gi tot ciclul legendelor lui Arthur - o transpunere romanesc6 a tradif iloriubirii curtenegti gi a retoricii sale cu dublu sens. ,,Primul roman curtenesc s-a niscut dincontactul intre legendele exotice gi ideile curtenegti", scrie E. Vinaver. Legendele,,exotice" la care se referd sunt vechile mistere sacre ale celfilor, de altfel aproape completuitate de Bdroul sau Chrdtien de Troyes, gi cAteva elemente de mitologie greac[.S-au purtat multe polemici in ce privegte autonomia relativd a celor doud curenteliterare, din nord gi respectiv din sud. Se pare cd astdzi problema este definitiv rezolvatd:sudul romanic este cel ce a oferit ,,romancierilor" care au creat ciclul Mesei rotunde stilulqi doctrina sa referitoare la iubire. Iar cdile acestei transmiteri pot fi urmdrite in paginiledocumentelor istorice.Alidnor de Poitiers, pdrdsind curtea iubirii organizatd de ea in Languedoc, secdsdtori cu Ludovic al VII-lea, apoi, in 1154, cu Henric al Il-lea Plantagenet, regeleAnglieil. Trubadurii au insofit-o. Ea gi trubadurii ei au fost, impreund cu al1ii, cei de lacare au cipdtat truverii anglo-normanzi codul gi taina iubirii curtenegti'. Chr6tien deTroyes declard ci fondul gi spiritul romanelor sale provine de la contesa Marie deChampagne, vestitd prin a sa curte a iubirii, care condamna cdsltoria. Chr6tien a scris unRoman al lui Tristan al cdrui manuscris s-a pierdut. B6roul era normand, Thomas englez.

Ca revangd, legenda lui Tristan s-a rlspAndit foarte departe in sudul Franlei.Aceastd neintdrziatd interacliune se poate explica printr-o strdveche inrudire intresudul Franlei precatare gi cellii gaelici gi bretoni. Am vdzut cd religia druizilor, din cares-au n[scut tradifiile barzllor gi ale filizilors, propovdduia o doctrind dua]ista despreUnivers, qi transforma femeia intr-un simbol al divinitdlii.Pe de altd paie, erezia cregtind a ,,neintinafilor" gi-a extras unele trdsdturi alemitologiei sale tocmai din tradilia cellilor iberici. Faptul c[ aceastd mitologie a imbrdcatin poezia nordicilor culori mai sumbre gi mai tragice este absolut firesc. Taranis, zeul- Iubireo Si Occidentul, Bucuregti, Univers, 1987 , pp. l3 8-1 7l .' Alidnor de Aquitania a avut un fiu, Richard Inimi de Leu, prieten al trubadurilor gasconi gi elinsugi trubadur, excomunicat de Roma; gi doud fiice, Marie de Champagne gi Aelis de Blois.2 Cel mai complet cod ,,exoteric" pe care il cunoagtem a fost redactat la inceputul secolului alXIII-lea: De arle honeste amandi de Andr6 Le Chapelain.3 Poeli de curte, continuatori ai unei tradilii datAnd din perioada pre-roman6, numiti ,,barz:t" inGalia, ,,filii" in lrlanda, ,.scalzi" in tdrile scandinave (n. trad.).

r29


2/18

cerului in furhrnd, ia locul lui Lug, zeul cerului senin. $i cu toate cd doctrina curteneascdrelua gi readucea la lumind vechi tradilii autohtone, ea rdmdne a in cazul truverilor oachizitie exterioarS: de unde erorile sdvdrsite adesea.Este de altfel foarte greu de precizat care sunt cauzele gi importanta exactd aacestor erori. Sd fie oare un viciu in initiere? Sd fie o imperfecfiune a traditiei? Sau vreotendinfd ereticd chiar in sAnul ereziei, o incercare mai -mult sau mai puiin sincerd dereintoarcere la dreapta credinld?a Sau pur gi simplu o ,,profanare" a temeior curtenegti, pecare truverii sa le fi folosit, fbrd prea multe scrupule, in alte scopuri decdt trubadurii? inagteptarea unor cercetdri mai aprofundate asupra tuturor acestor probleme, ne limitdm laobservatia cd, degi romanele bretone sunt inspirate ftrd nici o indoiali din poemeletrubadurilor, ele sunt uneori mai ,,cregtine" gi alteori mai ,,p[gane" decat acestea.Nu gtim dac[ Chr6tien de Troyes a in{eles corect legile iubirii invdlate de laMarie de Champagne. Nu gtim in ce mdsurd a dorit ca romanele sale sd fie cronici secreteale Bisericii persecutate (teza lui Rahn, Pdladan gi Aroux) sau simple alegorii care sdoglindeascd morala gi mistica de curte (aga cum inclin sd cred eu). ioate ipotezele suntpermise in absen{a documentelor, absentd foarte explicabila de altfel: prea multe interesese uniserd impotriva rdspdndirii ereziei, ca sd nu mai vorbim despre iniercarea ei propriede a-gi pdstra caracterul ezoteric. in orice caz, Clvetien de Troyes a denaturat simtitorsemnificariarnitu[i::irTiTJ:i:ffi;:E"htschek

o socoteste,rn rni, maniheist venitdinIran; Otto Rahn, o cronicd mascatd a catarilor5. (Parzival, fiul Herzeloidei, sotia luiCastis, care apar la Wolfram de Eschenbach6 ar fi contele Ramon Roger Trencavel, fiulAdelaidei de Carcassonne gi al lui Alfons cel Casl rege e Aragonului. - Trencavelinseamnd ,,care taie bine", iar numele lui Parzival este tradus de Wolfram ..Schneidmitten durch": ,,care despicd zd_ravdn") Aceste doua interpretdri sunt mai multcomplementare decAt contradictoriiT. Ele prezintd avantajul hotdr6tor cd explicd o seamdde curiozitdli ale legendei gi ale vegmdntului sdu simbolic. S[ credem oare, aldturi de uneditor modern cd ,,este foarte posibil ca Chr6tien de Troyes sd nu fi cunoscut sensul pdgangi tainic al fenomenelor misterioase pe care le povestea"?8 Sau sd fi fost nevoit sd astundiacest sens, astfel ca numai initiatii sd poatd deosebi doctrina de fantezie gi cronica real6de podoaba romanescd? Dacd aga s-a intAmplat, inseamnd cd el a avut un succes deplinpentru cd Robert de Borone, continuatorul sdu, cregtineazd fdrd, ezjtare simbolurile.'Mai ales lat Otto Rahn, le Graal, trad. R. pitrou, paris, 1933, p. 75 (n. trad.).- Poet eprc $ 1170-1220), autorul marelui poem Parzival, inspirat din opera luithr6tien de Troyes, gi al numtteli alb' ln 1907, J. L. Weston : ea raporta rile secrete alecultului lui Adonis. Este ca al regelui la Wolfram deEschenbach, ,,le roi Pescidre" la Chretien) este comun orficilor, maniheigtilor gi chiar primilorcreqtini; piatra sacrd a Graalului joacd un rol in religia hindus[ gi in cea iranian-a. Cupa sacrd aceltilor se poate lesne confunda cu cupa Cinei. $i chiar lancea imbracd cele mai diversesemnificalii in functie de cult. Eu cred cd trebuie sd ne limitdm la o singurd interpretare. S-a produsun lan( de contopiri gi' Les Romans de la Ta eeditate de J. Boulenger, IV, p. 23g.e Cavaler poet care, in rimateea.., descrie aventurile SfEntului Graal. folosindscrieri apocrife gi povestiri populare despre vrdjitorul Merlin (n. trad.).130


3/18

transformAnd Graalul in vasul care a primit sdngele lui Hristos gi Masa rotunda intr-un felde altar destinat Cinei cea de Taind. Cu toate acestea, chiar in marele roman Lancelot(datdnd cam din 1225) simbolismul gi alegoria sunt evidente, oricdt de ciudate arpdreainterpretirile oferite chiar de autor la sfhrgitul fiecdrui episod. Iatd o asemeneainterpretare a cdrei mentiune mi se pare utild, intrucdt ne dezvdluie clar filiagia, in ciudanecunogtintei autorului. Rdtdcind prin pddure, Lancelot ajunge la o rdspdntie. Ezitd intredrumul din stAnga gi cel din dreapta. Apucd pe cel din stAnga, in ciuda avertismentuluicioplit pe o cruce in fala lui. Curdnd apare un cavaler in armurd albd care il rdstoamd depe cal gi ii ripegte coroana. Zdrobit, Lancelot intdlnegte un preot gi i se spovedegte. ,Amsd- i dezvdlui inlelesul celor ce fi s-au intdmplat, spune inleleptul. Drumul din dreapta, pecare l-ai dispreluit Ia rbspdntie, este cel al cavalerismului pdmAntesc, in care ai fost multdvreme triumfhtor; cel din stAnga este drumul cavalerismului ceresc, pe care de-ai apucatnu mai trebuie sd ucizi oamenii gi sd dobori vitejii prin forla armelor; aici se glsesc celeale spiritului. Iar tu ai luat cununa trufiei; de aceea te-a rdsturnat atdt de lesne cavalerulacela, cdci el era chiar pdcatul sivdrgit de tine"rO. Istoricii literaturii sunt liberi acum sdvorbeasc[ de aventuri incredibile, miraculos facil, naivit[fi induiogatoare, prospe[imeprimitivd etc. ,,Poeme incoerente, personaje IErd caracter sau culoare, manechine ale cdroraventuri lipsite de via 5 se inldntuie la infinit", jat[ cum ne descrie aceste legende uneditor modern al lor dintre cei mai competenli Astfel s-a rlspdndit opinia foarte ciudaticd de fapt poelii bretoni erau doar nigte mdscdrici, cam siraci cu duhul, al cdror succesrhmAne de neinteles pentru mintea noastrd atAt de pdtrunzdtoare gi de avizatd. Dacdmintea noastrd ar fi ceva mai pitrunzatoare am reugi sd inlelegem cd, dimpotrivd,adevdrata barbarie se afl[ in concepfia modernd asupra romanului, fotografie trucatd aunor fapte nesemnificative, pe cdnd romanul breton pome$te de la o coerenld intimddespre care noi nu mai avem nici cea mai vagd idee. De fapt, in aceste avenfuri minunatetotul ,,semnificd", totul este simbol sau alegorie delicatd, gi numai ignoranlii se opresc laaparenta puerild a basmului, destinatd tocmai sd ascundd sensul profund din caleaprivirilor superfi ci ale, neavizate.Chiar de-ar fi inferiori trubadurilor ca nivel de cunoagtere misticS, truverii nu auintrodus totugi in romanele lor numai erori. Ei au tratat o temd nou6, aceea a iubirii fizice,adicd a pdcatului (Md refer la pdcat in sens ,,curtenesc", nu in sensul moralei cregtine).Operele lui Chretien de Troyes nu sunt numai poeme de iubire, a$a cum se spuneadeseori, ci sunt adevlrate romane. Cdci spre deosebire de poemele provensale, ele sestrdduiesc sd descrie trddarea iubirii, in loc sd infbligeze doar av6ntul pasiunii in puritateasa misticd. Punctul de plecare in Lancelot - ca gi in Tristan - este pdcatul sdvdrgitimpotriva iubirii curtenegti, supunerea frzicd a unei femei adevdrate, ,,profanarea" iubirii.$i tocmai datoritd acestei gregeli iniliale Lancelot nu va gdsi Graalul gi va fi umilit de osut[ de ori in rdticirea sa pe calea cerului. El a ales calea plmAnteascd, a trddat Iubirea'0 intr-un alt pasaj, dupa slujba religioasa cavalerii igi dau reciproc sdrutul picii, dupd datinaorientald, pe care se pare cd au preluat-o catarii. - In fine, M. Anitchkof a ardtat cd acel ,,pont 6vage"pe care trebuie si-l traverseze cavalerii Graalului nu este altul decAt podul Cinvat din mitologiamaniheist5, podul peste r6ul infemal gi pe care numat aleSii il pot trece. ,,Avem motive sd numim..maniheizant" mediul in care s-a cristalizat materialul din Bretania", scrie Anitchkof (Joachim deFlore, p.291), dupd ce insistd asupra influenlelor catare decelate in toate aceste romane.

l3l


4/18

misticd, deci nu este ,,neintinat". Numai ,,neintinafii" 9i adevdralii ,,sdlbatici" ca Bohor,Perceval gi Galahad vor ajunge la initiere. Este evident cd redarea acestor rdtdciri 9i apedepsirii lor necesita ca formd povestea, 9i nu doar clntecul'\n Tristan gregeala inigiald este rdscumpbratd dureros printr-o lungd penitenld aamanfilor. De aceea romanul se termind ,,bine" - in sensul misticii catare -, adicd printr-odubl6 moarte voluntardr r.Astfel se explicd, prin ra{iuni spirituale, aparilia unui nou gen - romanul - carenu va deveni un gen propriu-zis literar decAt mai tdrziu, odatd cu desprinderea sa de mitultemporar secdtuit - adici la inceputul secolului al XVII-lea.

De la miturile celtice la romanul bretonTristan ni se infhliqeazd ca cel mai curtenesc dintre romanele bretone, in sensul

cd partea epicd - lupte gi intrigi - este redusd la minimum, in timp ce dezvoltareatragicita doctrinei religioase determind ea singurd curba puternicd gi simplS a povestirii.Dar in acelagi timp Trista;n este cel mai ,,breton" dintre romanele curteneqti, insensul cd sunt cuprinse in el elemente religioase gi mitice de origine evident celticd, multmai numeroase gi mai ugor de identificat precis decit in Romanele Mesei Rotunde.Hubert face o remarcd foarte jrar""^, privitoare la literatura galezd:Faptul cdea con{ine elemente de religie britandr2 este un miracol: c[ci ea s-a format intr-o ]aracregtind, romanizatd gi apoi colonizatd de irlandezi"r3. Miracolul este totugi atestat de un

mare numlr de incidente menfionate de B6roul gi Thomas gi care nu-gi afli o explicafiedecAt in recentele descoperiri efectuate in domeniul arheologiei celtjce. De fapt, forlapoetich a acestor elemente religioase era atdt de mare incdt ne putem lesne explicasupraviefuirea lor, chiar gi intr-o lume care pierduse credinla druizilor gi uitasesemnifi calia misterelor lor.in ciclul legendelor irlandeze intAlnim un mare numdr de povestiri desprecdldtoria unui viteaz in {ara mo4ilor. Acest erou, Bran, Cuchulainn sau Oisin, ,,este atrasrrAnalizAnd,,magia eroticd" a ciclului despre Graal (in Lumiire du Graal, 1951, culegere cecuprinde vreo doudzeci de studii de divergi autori), Ren6 Nelli formuleazd cAteva observalii carepot fi raportate cu folos la capitolul l0 din Cartea a II-a: ,,Aceastd magie eroticd izvora mai intAidin credinla cd trupul feminin manifesta prin simpla sa prezen{d puteri supranaturale, aceleagi careerau atribuite gi Graalului... (Graalul reintinereSle pe cei ce-l contempld... ) Apoi, din credinlaintr-o forfd ocultd care se nagte din reprimarea avdntului carnal... Iubirea este purd numai dacdrdmAne purd in condilii primejdioase, provocate, gi dacd folosegte energia acestei pofte in scopurimai inalte dec6rt impreunarea. Ea admite orice gesfuri, afard de . Iubirea stApanite este chiarresorful interior al acestei Cdutdri, care are intr-adevlr toate caracteristicile unei inilieri in taineleFeminitafii, inaccesibild simfurilor trupegti. Autorul pare sd fi sesizat caracterul ,,tantric" pe care ilimbracd iubirea curteneascd mai clar in ciclul breton, socotesc eu, dec6t in poezia trubadurilor".'' R"ligia locuitorilor Marii Britanii din vremea cuceririi romane (n. trad.).'' H. Hubert, les Celtes, p.286.132


5/18

de o frumusele misterioasd: se suie intr-o luntre magicd" gi ajunge intr-o lard minunatd.,,Se plictisegte in fine de aceastd gedere, wea sd se intoarc[ inapoi. Se intoarce in sfdrqitspre a muri"ra. Iatd aici izvorul evident al primei cdldtorii a lui Tristan pe mare, incdrtlarea aventurii, bolnav gi rAvnind sd gdseasc[ leacul fermecat'Pe de altd parte, mai multe povegti din acest ciclu irlandezreprezintd prototipulaproape perfect al unor situalii din Romanul lui Tristan De exemplu, in cursul idileitragice din Diarmaid Si Grainne, aman\ii fug in pddure, urmdrili de sotul inqelat' ln BaileSi Aillin, ei igi dau intdlnire intr-un loc pustiu, unde sosegte moartea inaintea lor,impiedicAnd reint6lnirea, ,,cdci druizii au prezis cd ei nu se vor intAlni cat sunt in via1a, cise vor int6lni dupa moafte, spre a nu t" tnui despd(i niciodatd"l5.Aceste comparalii literare s-ar putea lesne inmulfi. Anumite particularitali aletradiljilor ne indeamnd insb la corespondenle mai precise. Ne amintim cd duph moarteapdrinlilor sdi, Tristan a fost crescut la curtea regelui Marc, unchiul sdu. Dar iatd cd incldin cele mai vechi timpuri cellii obignuiau sd-gi lase copiii ,,in grija unei persoanecalificate, intr-o casd mare, casa bdrbalilor". Acolo primeau invSlbturd de la un druid 9ierau la addpost de femei. ,,Aceastd institulie cdreia i se dd de obicei numele anglo-normand de fosterager6 s-a menlinut in ldrile celtice: copiii sunt incredin{a}i unor parin}icu func{ie de doicd, cu care se stabilesc adevdrate rela}ii pdrintegti, dovedite de faptul cIunii plstreazd in indica{ia filialiei lor gi numele celui ca.rei-a crescut... Aceqti ta}i cu rolde doicd erau fie membri ai familiei mamei, fie... druizi"".Crescut de Marc, unchiul sdu dupd mamd, Tristan devine astfel, in virtuteaadopfiei, ,,fiuI" regelui. (Psihanaligtii nu vor scdpa ocazia de a susline cI legdturanefericitd dintre Tristan gi Isolda este consecinla unui complex al lui Oedip: acestei teoriii se opune insd faptul cd ,,tafii adoptivi" aveau deseori chiar gi cincizeci de fii legali (decileg[tura era destul de slaba) gi mai ales faptul cb incestul era destul de bine tolerat insocietatea cel1ilor, a$a cum atestd numeroase documente).Obiceiul aqa-numitului potlatch, dar ritual sau mai degrabd schimb de daruriostentative inso{it de supralicitare, s-a pdstrat de asemenea, aldt in Tristan cdt 9i inRomanele Mesei Rotunde. in aceste texte, numeroase aventuri incep cu promisiunea regeluide a indeplini orice dorinld unei anume demoazele care ii cere un dar, fArd a preciza ceanume. in general este vorba de o faptd de vitejie.,,Tumirurile,noteazd Hubert, fac partefdri indoiald din acest vast sistem de concurenld gi supralicitare". (I1,p.234).in sfdrgit, se $tie c[ atunci cAnd ajungeau la pubertate, adicd atunci cdnd pdrdseaucasa bdrbalilor, tinerii celli trebuiau sd sdvdrgeascd o fapta de vitejie (uciderea unui strdinsau o v6ndtoare glorioasf,) pentru a cAgtiga dreptul de a se cdsdtori: in Tristan, lupta cuMorholt oglindegte tocmai aceastd datind, fird sd facd de altfel nici cea mai micd aluzie laoriginea ei sacri.Toate acestea justifici concluzia lui Hubert: gi anume cd mitologia celticd nu s-atransmis ciclului curtenesc pe cdi strict religioase, ci prin cultul mai profan al eroilor 9i alfaptelor de vitejie ale acestora, inlocuindu-i treptat pe zei in legendele populare.'" Hubert, op. cit.,lI,p. 298." Histoire de Baite au doux langage, trad. G. Dottin (l'Epopde irlandaise' 1926)'\" in engl. in orig., ,,tutela".'t H.,bErt, op. -cit., lI, p. 243-244. Cf. gi E. Benventste, Vocabulaire des Institutions Indo'Europdennes, t. II, 1969, p. 85 gi urm.

133


6/18

',Gaston Paris remarca cu subtilitate cd romanul lui Tristan gi al Isoldei are untimbru deosebit, care nu se reg[segte nicdieri altundeva in literatura medievald gi pe careel gi-l explicd prin originea celticd a acestui poem. Elementele cele mai clare gi cele maivaloroase ale geniului celtic s-au statomicit in g6ndirea europeand tocmai prinintermediul lui Tristan gi Arthur" (Hubert, II, p. 336).Acest ,,timbru deosebit", pe care B6dier a reugit sd-l pdstreze in moderna satranspunere a legendei, este atat de ugor sesizat de inima .roaitta incdt ne permite sdizoldm elemenful neceltic, deci pur curtenesc, care a dus la formarea mitului nostru insecolul al XIIlea.

Dacd citim consecutiv o legendd irlandezd, gi apoi legenda lui B6roul sau Thomasvom vedea cd in cea dintii catastrofa este provocat5 de ofatalitale absolut exterioari, intimp ce in cealaltd este vorba de voinla ascuns6, dar nestrlmttatd,, a amanfilor mistici. inlegendele celtice, actiunea gi deznoddmAntul sunt determinate de elementul epic, in timpce romanul curtenesc este guvernat de tragedia interioard.in fine, iubirea ""lti"a este in primul rdnd o iubire senzuali (in ciuda sublimdriireligioase a femeii de cdtre druizi)l8. Faptul ci in unele legende aceastb iubire se opune insecret iubirii religioase ortodoxe gi se vede astfel nevoitd si se exprime prin simboluriezoterice ne permite sd inlelegem cum a fost posibild adaptarea atdf de rupiaa a fonduluibreton la simbolismul romanului curtenesc. Aceastd anal,ogie rdmane inia pur formald.Singura ei consecintd a fost cd a favoizat confitziamoderni intre pasiunea lui Tristan gisenzualitatea purd.CAteva citate din edilia lui Thomas, cel mai lucid dintre cei cinci autori ailegendei primitive, sunt suficiente pentru a demonstra originalitatea mitului curtenesc. Seafld aici' exprimat Si comentat in termeni surprinzdtor de moderni, principiul coeziuniioferit de mistica de curte elementelor religioase, sociologice sau epice mogtenite dinvechiul fond breton- Acest principiu este iubirea pentru durere considerat6 ca o asceza,,,rdul iubit" al trubadurilor. Iatd-l pe Tristan pradf celui mai crdncen conflict in noapteanuntii cu Isolda cea cu dalbe mAini, neputAndu-se hotdri s[-gi implineascd datoria de so1:,,Tristan o doregte pe Isolda cea cu dalbe mAini pentru numele gi frumuselea ei,cici oricAt de frumoasd ar fi fost ftrd sd se numeascd astfil, sau oricum s-ar fi .rrrrnit fa.ea fi atat de frumoasd, dorinla lui Tristan nu s-ar fi indreptat spre ea. Tristan doregte astfelsd-gi rdscumpere durerea gi chinul, si impotriva rdulit caie-t apasd isi alege un leaccare-i vo indoi suferinla".Datorita simplului fapt cd Isolda cea cu dalbe miini i-a devenit solie legiuitd, elnu trebuie gi nu poate sd o mai doreascd:_ ,'N-ar fi disprefuit niciodatd fericirea pe care o are, dacd nu ar fi fost a lui: inimalui urdqte doar fericirea pe care este silitd sd o simtd. Dacd nu i-ar fi fost ingiduitd, s-arfi avdntat in cdutarea ei, sperind mereu sd gdseascd ceva gi mai bun, cdii nu-i placeceeo ce are l-.. Aga se intAmpld multora. Cdnd sunt pradd amarelor suferinte din

't A se vedea interesantul studiu al lui Alexander Haggerty-Krappe despre Legenda lui,,Tannhduser" (Mercure de France, iunie, 1938). Acest Taniiauier din secolul al XVI-lea este oadaptare germand lirzte a legendelor irlandeze - scofiene; nu datoreazd nimic influentelorcurtene$ti. Acel Montsalvat al Cagtilor (sau catarilor) este inlocuit in Tannhiiuser cu Venusberel134


7/18

dragoste, tulburdrilor, durerilor qi chinurilor grele,incercdrile lor de a scdpa de ele' dea se elibera Si de a se rdzbuna, nu fac deiat sa-i incdtuSeze qi mai sfrdns' Dorinleneirnp\rnite, pofte nepoto\ite ii imping sd s6virEeasc6, de disperare, numai. fapte care s[le sporeascd mAhnirea... Acela ce-gi indreaptd toate nizuintele spre o fericire de neatinsigi -hearna vointa la rizboi impotriva dorinlei lui"le. (Encontre desir fait volielu , spunetextul lui Thomas).Un fond celtic de legende religioase - de altfel comun din vechi timpuri atdtzonelor sudice, Languedoc Ai peninsula lberic5, cAt gi celor nordice, irlandeze gi bretone;datini ale cavaleriei feudale; aparenJe de ortodoxie cregtind; o senzualitate uneori foarteingdduitoare; in fine, imaginalia personali a poe{ilor: iatd deci in final elementele care austat la baza mtfiatlilor operate de doctrina ereticd a Iubirii, profund maniheista ca spirit.Departe de mine ispita de a analizaprocesul acestei metamorfoze: el ne scapd de doud ori,ca fiind poetic ai totodatd mistic. $tim insd acum de unde vine mitul gi unde ne conduce.$i poate c[ simlim - dar in acest caz nu putem sd traducem in cuvinte - cum poate el sdrenascd intr-o via 6 sau intr-o oper5,

De la romanul breton la Wagner, prin GottfriedPrima recreare a mitului, zdmislitd cdtre inceputul secolului al XIII-lea de o minteperfect congtientd de implicaliile sale teologice, se datoreazd lui Gottfried de Strasbour-e.Gottfried era un cdrturar care cunogtea limba francezd, (citeazd deseori in textulshu versuri ale lui Thomas) gi care urmdrea cu pasiune rdsundtoarele polemici in care seinfruntau pe atunci Bernard de Clairvaux gi catarii, dar gi Abdlard, gcoala de la Chartres gicdliva eretici al cdror interes fajd de ,,mistica inimii" era primejdios.Fiind teolog gi poet gi congtient de preferinfele sale, Gottfried dezvdluie mult maiclar decAt modelele pe care le-a urmat importanla pur religioasd a mitului dualist al luiTristan. Dar tot din acelagi motiv el recunoagte, mai sincer decat toli ceilalti, acestelement fundamental al mitului: nelinigtea senzualitdlii, ca gi trufra ,,umanistd" care ocompenseaz5. Nelinigte, pentru cd instinctul sexual este socotit un destin crud, o tiranie;trufie pentru cd aceastd tiranie va fi consideratd ca o forld divinizatoare - care il ridicd peom impotriva lui Dumnezeu - de indatd ce omul s-a hotdrAt sd se lase in voia ei.(Paradoxul vestegte acel amorfati2r al lui Nietzsche).In timp ce B6roul limiteazd efectul licorii la trei ani, iar Thomas face din ,,vinulfermecat" un simbol al beliei iubirii, Gottfried il socotegte semnul destinului, al uneiforle oarbe, striine de individ, al voinfei acelei zeile Minne, imagine reinsufle{itd aZeilei Mamd din cele mai vechi religii ale umanithfii. Dar odatd bdut5, licoareaddtdtoare de pasiune igi poartd victimele pe un tdr6m aflat dindolo de orice morald,t[rAm care nu poate fi dec6t divin. Astfel, licoarea conduce pe de-o parte la sexualitate,lege a vielii, qi pe de altd parte obligd la depagirea ei printr-uri hybris22 eliberator,

te Trtstan si Isolda de Thomas, traducere francezi, de J. Herbomez gi R. Beaurieux, 1935.'o in ne vointa dorintei" (n. trad.)." in fatalitaiii" Di . fig. ,,org oare" (n. trad.).

l3s


8/18

dincolo de diferen{i erea indivizilor. Acestimensului poem al renanului. paradox pur maniheist constituie fundalulGottfried il copiazd pe Thomas, insd dupd bunul sdu plac. El modificd trejmomente hotdratoare ale actiunii, modificdri p. "ur. le vom urmdri cu interes:a)^ duluirn care areb)permite se ce llc)formd", ci s-a consumat. t "dePoemul sdude.mari propor{ii, neterminat, - s-au pdstrat aproape 19.000 versuri, darmoartea amantilor, degi era anuntatd, nugi totodatd mai senzual decAt cel al luicomenteazd ceea ce bretonii prezentau frrdpare. El demoltd gi dezvdluie astfeltot catara) ,,Judecata lui Dumnezeu" este un obicei barbar, dar Biserjca il admitea insecolul al XII-lea gi il aplicase cu pu{in tStrasbourg, banuite pe drept de a fi fostgoald o bard de fier inrogitd in foc; numai

ovocare. Ea jurd cd nu s-a aflat niciodatd infard bineinleles, adaugd ea rdzdnd,, de bietull: acesta era insd Tristan deghizat. Ea iesenevdtdmatd din incercare. Gottfried comenteazd:,,Astfet afost lucru vddit si dovedit infala tuturor cd preacuratul Hristos se indreaptd tncotro bate v6ntul, ca o gimetd, si

Tot pasajul citat trddeazd, de altfel o urd invergunatd impotriva doctrinelorortodoxe care ,'il fac pe Isus sd cedeze ca o simpld pdnzd ce-o indoi., gi sd accepte ca faptimplinit tot ceea ce iondamnd, dupi opinia lui Gottfried gi a ereticilor din vremea sa.T_lslv", apdrute in 1953, ale lui Gottfried Weber,Llteltbildes um I200. Aceastd lucrare extrem deolog german aducenfifice" de care m-, d,ar cate, desigugi doctrinele luicare ocupd sute de pagini, scoate la lumindanti-catolicismul sdu (care, dupd plrerea mea,Luther).ed.

r36


9/18

Evanghelia ,,curatd" qi gnoza dualistd: lumea manifestatl, trupul in general, iar in aceastllume - rdnduiala sociald a timpului respectiv (feudald, clericala 9i rdzboinicd), iar incadrul acestei rdnduieli clsdtoria.b) Aceastd Minnegrotte ne este descrisd ca o bisericd, autorul dovedind ocunoa$tere temeinic5, a simbolismului liturgic Ai a arhitecturii gotice in curs de cristalizare.Insd pe patul care inlocuiegte altarul, pat inchinat zeilei Minne a$a cum altarul catolic esteinchinat lui Isus, se sdv6rgegte Sfdnta Taind curteneascd: amanfii ,,comuniazd" ldsdndu-se invoia pasiunii. in locul miracolului euharistiei, al transsubstan{ierii elementelor materiale gial sfin{irii celui ce le primegte, trupul este cel care se contope$te cu spiritul intr-o unitatetranscendenlald- Iar in acest caz amantli, gi nu credinciogii, sunt cei ce se vor sfinti,,consumAnd" substanja Iubirii (consumare spirituala sau fizicd? Ambiguitatea profunddL sepistreazd gi aici). Numai cd aceastd Iubire se opune acelei infldcdrdi a inimii intdlnitd laclunisieni25 la fel cum se opune Eros lui Agapd... De altfel, trebuie sd precizdm cd gi ea esteincompatibild cu cealaltd Sfdnt5 Tain6, ,,pervertitd" de ortodoxie, care i-a conferit uncaracter social gi materialist, gi anume cdsdtoria, care poate uni doud trupuri chiar in lipsaiubirii, ceea ce catarii au respins neincetat dreptjuratafornicatio.Mai mult decdt aI?fi, in episodul acestei Minnegrotte se poate regdsi toat[dialectica marilor mistici din secolul al XIII-lea gi al XVII-lea: cele trei cdi, purificatoare,iluminativd qi unificatoare, sunt foarte exact prefigurate aici, degi oarecum deviate sauinversate de atitudinea dualistb gi chiar gnosticd'o a lui Gottfrjed.c) Cds[toria ,,consumat6" dintre Tristan gi a doua Isoldd schiteazd o paraleld -evitatd de Thomas - cu cisdtoria lipsita de iubire dintre Isoldd cea blondd gi regele Marc.Ambele cdsdtorii sunt astfel stigmatizate, cdci sunt legate de necesitatea temporald gifiziologicd, adicd de exilul stfletelor incitugate in inchisoarea trupului. Aici apareviziunea moralei curtenegti, in toatd violenfa atitudinii sale maniheiste care invingeviziunea Bisericii gi a epocii, socotite complice de cdtre Gottfried gi de c[tre catari.Aceasta aruncd insd o lumind destul de ciudatd asupra naturii ,,consumdrii" erotico-euharistice sdvdrgite in Minnegrotte.Impreunarea in absenla iubirii curtenegti (aici Minne), supunerea in falasenzualitdlii pur fizice, iatd care este pdcatul suprem, pdcatul originar, intr-o viziunecatard asupra lumii. Iubirea din puri pasiune, chiar fErd contact fizic (sabia ldrd teacdintre trupuri gi despi(irile), iatd virfutea supremd gi adevdrata cale spre dumnezeire. Intreaceste douh extreme, oglindite de mit pe fundalul psihic Ai religios al secolului al XII-lea,orice confuzie a iubirii devine mai mult decdt posibild, inevitabild. Nu ne-am eliberat deaceste confuzii nici mdcar in secolul al XX-lea, altminteri aceastd carte nu gi-ar avearostul. Putem insd sd ne orientdm dupd unele repere.Este foarte limpede cd Gottfried de Strasbourg folosegte dupd bunul lui plac,,materialul breton" gi db o nuanld catard mitului iubirii de moarte, cu atAta curaj incAtrdmdne posibila intrebarea, incl fErd rdspuns, dacd nu cumva a platit-o cu viafa. Este insala fel de limpede ca gi cadrul romanului, intriga gi principalele lui teme erau adecvate25 Cdlugeri din aba{ia Cluny (Sa6ne-et-Loire, Franfa), infiinlatd in 909 de Guillaume cel Pios, duced_e Aquitania, centru de viafd contemplativd (n. trad.).'o Gnosticismul lui Gottfried: el pare sd considere, ca gi carpocratienii, cd ,,purificarea" deinstincful tiranic nu se poate dobindi decAt dupd cedarea in fafa instinctului, dar aceasta exclusivpentru a ajunge la extazul iluminativ, care conduce la unirea esen{iald (gi nu la cea epitalamicd).

t37


10/18

Totugi, expliciteazd legenda intr-un mod cu totul nou gi incdrcat deconsecinfe' El zd lr,pul de trddare geniald srvdrgitd de Wagner $ase sutecincizeci de ani

mai mult decdt forma poemului lui Gottfrimuzicald, continutul filosofic Ai religios alTot ceea ce se afld in impdrdlia luieste dcondamnate poftei, a cdrei tiranie inevitabiiubire' omul nu este liber. Este condus de Demon. Insd dacd igi acceptd destinul nefericitpdnd la moarte, moarte care il eribereazd, de trup, er poate atinge, dincoro de timp gi despa{iu, realitatea Iubirii, acea cont ud ,,euri.. iur".ru mai suferdiubirea: BucuriaSupremd. Wagner a preluat de la doriserd sau nud exprime prinafara acesteietului de a se

asupra noastrd efectele operei lui, mai sunoastrd decdt vreo restituire ezotericd,a versi

i:rrlT::::",":t fl,"ll"l_-I- r1 fel pe care trebuie sd_l numim congenitat. Atdt in esenral"Jt"^iti*'ti"ilffi;lmifirf lrri Tricfo- oo A^,,^A^*^ ^ c ,- . rrTiy]]]an,s9 {ovedeqte a fr pronrna eretic qi dualist. A$"d;' "r;:,; i"##"?i;e intdmplare, nici de acea renuntare la concluziiI pe care unii erudi1i par sd o confundecAteodati cu,,gtiin a...Caracterul maniheist al lui Tristandecdt caracterul tomist al Divinei Comedii.

Primele concluziiTinand seama de schimbarea de tonalitate,care se petrece in expresia poeticd aiubirii curtenegti atunci cand ne deplasdm din sudul truuaourilor spre nordul mai barbarl

,ffill i,'}',T:T:jt9::I:1:::]:."_e::on [in rat in_oriq., ,,da si nu".(n. trad.)] ar rui Ab6rard?:fi3*,J::"i::ii,:.lT:t cd,use;iti_;;;ilffii#i;#;J;:"."1';",.J,11;:#iiffiTXiteofogice versiuni alui Tristan.)R -- -,i,i""ii,lY ::"T:):,,,P-"I|':0, LI8.352-t8.3 5f:.,,rristgn und rsot. ir unch ich . . . niwan einl: ,':":," i , ::: ::?:-' .1*^q'- ^^". :h : t" ;" &," -i; 't"";i ilff", ".1', i--'b,.,,,. vverr 'r vtr*., ,,t rrsran gt lsolca, el $l eu ... nu un Tristan gi ol?'.0,:J,'rr rTl:r: lt,?:'2 ,s.f6reirur sceneji ,,nicht mehr Tr*tai ... nrcht mehr rsordet[ .nrr mai

este mult mai profund gi mai neindoielnic

e Tristan ... nu mai e Isolda ]..(n. iracl.)1.r38

[,,nu mai


11/18

al truverilor, suntem in mdsuri sd socotim de acum inainte cd aceastd capodoperd a luiB6roul, Thomas gi Gottfried de Strasbourg reprezinti rezultatul tuturor peregrindrilornoastre. Religiile antice, unele mistici din Orientul Apropiat, erezia care le-a reinsuflelitin Languedoc, rdsfrdngerea acestei erezii asupra congtiinfei occidentale gi asupra datinilorfeudale, toate acestea au un rdsunet estompat in mit.Ne-am intors deci la Romanul lui Tristan gi am stabilit necesitatea apariliei salela data respectivd, Ia intersectia acelor tradilii eretice cu acele institutii care lecondamnau cu asprime, silindu-le astfel sd se exprime prin simboluri ambigue 9i sdimbrace forma unui mit.Este timpul sd tragem o concluzie din ansamblul acestor convergente: Iubirea-pasiune sldvitd de mit a fosl intr-adevdr, tn secolul at XIIJea, la data apariliei sctle. oRELIGIE in toatd puterea cuvintului, si mai precis O EilEZIE CRESTINI, ISToklCDETERMINATA.De unde putem deduce cd:1 . Pasiunea, tulgartzatd in zilele noastre de roman qi de film, nu este decdtrefluxul Si rdspdndireo necontrolqtd in viata noastrd a unei erezii spiritualiste a cireicheie am pierdut-o;2.La ortginea cizei in care se ghsegte azi cdsdtoria se afld pur gi simpluconflictul dintre doul tradilii religioase, adicd o opliune pe care o facem totdeaunaincongtient, fhrd sa gtim absolut nimic despre cauza, scopurile qi riscurile posibile, opliunein favoarea unei morale mogtenite pe care nu mai gtim cum s-o justificdm.Pasiunea gi mitul pasiunii sunt departe de a actiona numai in viafanoastrl particulard.Mistica Occidentului este o altd pasiune al cdrei limbaj metaforic seam[nd uneorisurprinzdtor de bine cu cel al iubirii curtenegti.Marile noastre epoci literat-e corespund in bund parte cu laicizdri ale mitului, sau,cum prefer sd le numesc, cu ,,profandri" succesive ale conlinutului gi formei sale.In fine, pdnd prin 1974, rdzboiul Si toate formele vielii militare au pdstrat inOccident, datoritd originii lor cavaleregti - gi poate gi din alte motive - un paralelismneintrerupt cu evolutia mitului.Acestea sunt aspectele de care ne vom ocupa in urmdtoarele capitole.

PASTUNE $r M|ST|CA1. Formularea problemeiS-a incercat adeseori explicarea misticismului prin ,,raportarea" lui la una dintredevialiile iubirii omenegti, adicd, pdna la urmi, la sexualitate.Iatd insd cd cercetarea Romanului lui Tristan gi a izvoarelor sale istorice ne-adeterminat sd rdstumdm acest rapoft. in acest caz pasiune a fatald este cea care trebuie,,raportatd" la o misticd, mai mult sau mai pulin congtientd gi bine conturatd.Desigur cd acest unic exemplu nu ne permite s[ tragem concluzii generale. El nepermite insd, cel putin, sI reformuldm o problemd pe care secolul al XIX-Iea materialist

s-a simlit in mdsurl sd o rezolve in detrimentul misticii. De fapt. nu sunt convins ca139


12/18

aceastd problemd comporte o solulie definitivr qi simpla. Mi se pare ?nsd important sdcceptdm mdcar formularea ei.Fie cd pornim de la pasiunraportdm pe una la alta, inseamndintre aceste doul realitdti. RImdnesugerati doar de natura limbajului. Analogfost. remarcatd de mult. Dar putem oare

a) Dacd in cazul pasiunii ar intra in joc numai factori fiziologici, nu am mainlelege deloc mitul lui Tristan- sexualitate: este un fel de foame. Iar orice foame cautacdt este mai mare, cu atdt se aratd mai pufini insd int6lnim o pasiune a cdrei trdsaturdo poate satisface gi o poate lecui. Nu suntemgrabd cu un fel de drogare. Iar de curdnd s_aStoare dovezi, cd orice drogat este un misticsau morald, presupune intervenfia unui agent, l-ar elimina cdt mai curdnd cu putinld.licd, de una singuri, pasiunea? Ar trebuiage ea metaforele cele mai tulburdtoare dinsau al nutrifiei. Ar trebui sd ldmurim de cenctul sexual, chiar cu mult inainte de Freudea-pasiune: daci o socotim purd sexualitatedimpotrivd, raportdm aceastd iubire la cevaspune Schopenhauer.

azd. mjtul gi cum se infhliga ea inanume gi de Ia o operd anterioardavem $anse maxime sd surprindem

2. Tristan3 o aventurl misticlAm constatat cd Romanur rui rristan este, in mai murte sensuri, o primd'profanare" a misticii curtenegti gi a izvoarelor sale (neoplatonism, maniheism, sufism).te Philippe de F6lice, Poisons sacrds, ivresses divines, eseu despre unele forme inferioare aleisticii, Paris, 1936.,#i,:,,3|;*3"T:i:l^* tu:::"^:1:yinea. Aceasta insecd inrretine in mueuroiul sdu un:::f ff ;::::,1'::'1*1"::1"lr"m:'"d;f ;;'ffi #;i'iHffi ;LilJil:Hf X'J;omparatd cu alcoorismur- At6ta rimp c6t turnrcire "u uoJJ*, oJ;" il; i1#" _.rffiii;140


13/18

Mitizarea a reugit prea bine, fie cd B6roul, Thomas gi precursorul lor nu au intelestotdeauna perfect invdjdtura curteneascd in starea ei purd, fie cd s-au ldsat antrenati deinfldcdrarea pur ,,romanescd" gi de o oarecare indulgenfd, foarte lesne de inteles, fa{a degustul publicului lor, mai pulin rafinat decAt al celui din sud. Caracterul particular alRomanului este de fapt acela cd el se intemeiazd pe o incdlcare a legilor iubirii curtenegti,cdci toatd drama se datoreaza sdvArgirii adulterului. Aga se face cd avem in fafd un,,roman" care respectd formula modernd a genului, gi nu un simplu poem.Cu toate acestea, in ansamblu gi ca principiu intern al acliunii, Tristan sugereazd,prin majoritatea situaliilor sale romaneqti, evolulia unei vieli mistice. Unele .-momente"sunt legate de tradilia catard, purd, altele pot fi comparate cu o experientd misticd maigenerald, pe care o gdsim, neschimbatd ca formd, atdtla ortodocgi c6t gi la sectantj sau lapagAni (la iranieni gi arabi, ba chiar gi la budigti). in orice caz, nu mai putem r orbi de unroman vulgar despre adulter: potrivit creatorilor legendei, infidelitatea Isoldei reprezintderezia, virhrtea misticd a ,,neintinatilor", chiar este o yirtute. lar pdcatul nu std in iubire, ciin ,,implinirea" ei...OricAt de dificila gi de periculoasd se dovedegte a fi orice comparatie intre doudforme de mistica - mai ales ca aici unul dintre termeni se afl5 denaturat de vegmAntul sauepic - vom incerca sd stabilim o paralelS foarte superficiald intre Roman qi aventuramistici. Cu riscul de a ne vedea silili sd revizuim maitdrzi:u concluziile pripite la carel-am putea conduce pe cititorul neavizat.Rdnit, Tristan se suie intr-o barca ftrd cdrmd gi fdrd pdnze,ludndu-gi cu sine doarsabia gi harpa. Pleacd in cdutarea leacului salvator care-i va alunga otrava din sAn-ee. Iatdexemplul tipic de pornire intr-o cdldtorie misticd, de abandonare in voia ar,enruriisupranaturale. Aceasta este c[utarea sufletului pdcdtos, adicd rdnit de moarte, care renuntdla sprijinul ralionalului gi al vizibilului gi se pleacd in fala unui har necunoscur. Cateasemenea exemple de purcedere in avenfurd, de plecare disperatd, dar nu mai putingrditoare, nu ne-a oferit poezia modernd Elemente rudimentare ale cdutdrii mistice. dincare nu lipsesc nici lira, nici sabia, simbol al protestului fatd de orinduirea socialdexistenta Oare cAli dintre poelii noqtri gi-au gdsit ,,iubirea fatald"? Pentru unii, totul sereduce la o scurtd croazierd, din care se intorc cu o carte gata de dat la tipar. Allii cultit.aaceastd otravd ce provoacd viziuni pitoregti. Aproape toli dau taina in vileag...CAt despre Tristan, el gi-a gisit iubirea. Dar la inceput nu a gtiut s-o recunoascd.Cdnd regele Marc - autoritatea oficiald - il trimite in cdutarea prinlesei din departdri. pecare gi-o rezervd, pentru propria lui pldcere, Tristan nu gtie ci aventura ar putea sa-limplice gi pe el.Aici intervine gregeala fatald, - consumarea licorii. Analizind mitul am vdn;6 caaceastd fatalitate joaca rolul unui alibi: amanlii nu vor sd fie rdspunzdtori de nimic,pasiunea lor fiind inadmisibild atdt dupa pdrerea societSlii (care o condamnd ca pe ocrimd) cdt gi dupd pdrerea lor proprie (pentru cd le provoacd moartea). Acesta esteaspectul psihologic al aventurii. Iatd insd aspectul religios: aceasta intAmplare care deindata ce s-a petrecut, devine irevocabild, dar pe care totul pdrea sd o prevesteascd, estealegerea unui suflet de cdtre Iubirea atotputernicd, este vocatia care il surprinde parcatird voia lui. Astfel incepe o viafa noua (Anexa 9).in mod not-ui, aceastd priml gi decisiva chemare ar trebui sd-i deschiddIui Tristan calea spre infr6nare gi sa-l conducd la endura. Dar pierzdndu-gi controlul

141


14/18

,'Jl"i1t"i,'JlJ',?,t::: .li:1T:r '_:u.lulit, care, uneori infierb.ntd sdngele, el incarcdl:m*X,:1,::*:: _lf:-'-: .: 1.i; :i*,tr simboric,,iT1":;Hy;;."Llli ]Zi:,T?lfl H:,g.",.;"T,';i:r::;.;:"ll;i::lile_ffi 1;"l1.IT j?il::l;,u",T,"i^ ,i:j:^:*:11, indrrgostitd ei satbati J::b",,ia1a iala rntreagd de penitenfd va trebui acum sddscumpere sacri I egiul.

socote$te a fi mai intinat ei mar nevornic, ;;i.i;;;;',:"#jJ':? :x,."T:.:::i1t# ;:rr in lat. in orig., ,,cale misticd..(n. trad.).

iamismisticusensuri

Avem oare dreptur sd asociem un mare geniu religiei cu un poem in carelementul mistic imbraca""f"

_ul -ai_"ntur" forme? sigur, aceas ta ar fiun fel de3Tfil: '^T::i:'^: ^::,' d: insr totur ne a". ,a ",.a..on{inutul gi obiettul stdrilor rseamnd atunci cd diferd doarla acest subiect mai jos, astf'el texa l0) (De altfel vom reveniIate o altr paraleld posibild: oc)'Este bine cunoscutd deprinderea misricilor spanioli de a insista asupra relatdrii:f:::::::1i._1,,,:1,,.::r:1"::l -yl" a;"iJ,ui,-_J "o.i"se, cu atdt sunetur se142


15/18

Dumnezeu ca un dugman al lui". Sufletul se socotegte respins de Dumnezeu. Aceastdimpresie provoacd o suferinld atdt de cruntd, incdt ii prilejuiegte lui Iov, pus la o asemeneaincercare, exclamatia urmdtoare: ,,De ce, Dumnezul meu, m-ai fbcut sd cred in tine, de ceam ajuns, sd-mi fiu mie insumi povard?"32 Nu intdlnim insd aici acele chinuri trupegti saumorale care duc la infrdnarea simfurilor gi a voinfei, ci sufletul suferb despirfirea girespingerea o datd cu cea mai vie infldcarare a iubirii sale. Am putea cita o sutd de paginiin care revine aceeagi lamentatie a sufletului despre ,,pdrlsirea divind, chin suprem".Despre ,,acest pustiu nesfdrgit ... foame apriga dupd cele trei feluri de bundtali care potaduce sufletului impicarea, adicd, cele temporale, cele naturale gi cele spirituale"; gi infine, ,,despre aceastd impresie de respingere care se numdrd printre cele mai greleincercdri indurate spre dobdndirea purificdrii" (ibid.).Tristan este doar o traducere imperfecta gi uneori ambigud a misticii curtenegti.(Aga se face cd situa{iile care par a fi cele mai pur mistice din Roman trebuia interpretate- dacd, vrem sd nu facem greqeli grosolane - pornind de la iubirea omeneascd, pe caleasublimdrii, gi nu invers, mergdnd de la Iubirea divind la metafore, aga cum ar trebui sdfacem in caztl marilor mistici). Acestea fiind zise, putem regdsi in acest mit mai multeaspecte ale patimilor mistice. Ne amintim de lamentalia trubadurului:

Doamne oare cum sefaceCd mai departe fiind, mai mult imi place?Niciodatd fldcirile iubirii nu-l mistuie mai nebunegte pe Tristan dec6t atunci cAndse afl5 departe de ,,doamna" lui. Pdn[ gi cea mai succintd analizd, psihologicd poateexplica acest fenomen. Aici el servegte insi doar ca pretext gi ca suport material pentru

descrierea chinurilor ascezei purificatoare. Am observat cd, in Roman despdrlirileamanlilor ascultd de o necesitate absolut interna a pasiunii. Isolda este femeia iubit6, darea mai este gi altceva, ea este simbolul Iubirii luminoase. Rdtlcitor in depdrtiri, Tristan oiubegte gi mai tare, gi cu cdt o iubegte, cu atdt suferd mai mult. Noi gtim insd cd suferin{aeste adevdratul 1el al despar{irii liber consimtite... Ajungem astfel din nou la poziliamistica (pornind de la extrema cealaltd): cu cAt Tristan iubegte mai infldcdrat, cu atAtdoregte sd se despartd, adicd sd fie respins, de iubirea lui. in aga mdsurl incAt el se vaindoi chiar de ,,prietenia" Isoldei, o va socoti un timp potrivnicd lui, gi va accepta..casdtoria neconsumatd" - cu cealalt[ Isolda - cu cealaltd ,,credinfd" - cu cealaltdBiserici a cdrei comuniune trebuie sd o refuzeExistd un singur pasaj din Roman in care ortodoxia invinge provizoriu. Aceastase petrece dupd ce licoarea gi-a pierdut efectul, atunci cAnd Tristan gi Isolda se duc inchilia sihastrului Ogrin. O confruntare intre cel care suferd din dragoste pentru Dumnezeugi amanfii care suferd din dragoste pentru o altd Iubire... Acegtia din urmd se caiesc (esteprima gi ultima oara). Isolda se va intoarce la soful ei, erezia va reintra in matcd. Dar intimp ce regele se apropie insolit de alaiul sdu de baroni, amanlii schimbd intre ei inelulcredinjei vegnice gi al secretului. Supunerea va fi deci numai aparenti. Iar judecata prinincercarea fierului inrogit in foc, solicitatd de regind, va fr rdzbunarea ei impotrivaDumnezeului in care crede regele, astfel ingelat de doud ori.

:: La Ntrit obscure, a lui loan al Crucii. II- I, verseful Trad. Hoornaert.113


16/18

chiar daci sunt.exterioare gi formale, astfel de asemandri nu pot fi reduse cu bunltiin{d la simple coincidenle' our'ou"a formele ,uniu.",nandtoare, este important sidmurim ce anume le conferi "onfinutu.llor caracteru-r il;;;;.p"tibir 9i de ce narur. estebuzul prin care s-a incercat pro"o"-"u unei confuzii intre ere.Am putea reduce totul la o anumitd.co"il; gr"."rr"a rntre creator gi creaturd,onfuzie care apare in Roman; $i ;;;" cerebra ,,air?n;r*"a femeii,., potrivit formureiin manuare , in cazul cd Isorda ;. i, ;;;. o femeie fru-;; - a$a cum vor crede secorerermdtoare -' asemdndrile mistice p" "-. le--am evidentiJi u. n n"gona numai la nivelulimbii' 9i mai ales al metaforei. il;J"l." sd neg u."o u.f."i ar probremei, er va fi tratata timpul potrivit. Cred insd - . ----'" oq rrv6 ducst aspect r fi decatfundalulmanul ar,'3ffi ;ift?1:;i:j;';f; :f; ,?','.:Hil'f 'f,.","l:i:";.;,1'Jilil.?;;Ll'.'""#,::ii:i^ Iatd, dupa pdrerea mOrtodoxia culmineazd prinaceasta. in timp ce erezia ndmoartea trupurilor. potrivit caici rezultd. cd _ din punct deatagamentul imposibil gi cocregtini iubirea divina este oprofand, ea o consfintegte inAmanfii mistici din Roman vor cduta, deci, violenfa pasiunii gi nu implinirea eiericitd' cu cdt pasiunea le este n'"i u", cu at6t ii ajuta Ja . ira"p drtezede rucrurilereate gi cu atat igi vor afla titd, prin encrura33. Misticiiate de starea misticd oferdtd a celor care gi_au dedicatt. ,,Desdv6rgi1ii.. nu credeau:ere a sufletului la o viatd

_a neninlei care sd-i permitd l;?,*.fiiliffJ#.'i,i-xn.

dincoro il;;;il;;;;iil'J"J::?,"'ffi,j:' ra{d de creaturi: nu se reintdr'"'. ; ;J;;;ri (n. rrad.).oar in cazul sfintei Tereza, carepldcut lui Dumnezeu, p"nt.u uca aceste haruri sa treacd prin

4-144


17/18

atAt de definitorie pentru cregtinism. Ioan al Crucii cunoagte gi el eliberarea totald:,,Atunci cdnd pasiunile sunt indbugite, sufletul nu se mai hrdnegte din lumea ftpturilor;astfel, el este invdluit in intuneric ai lipsit de obiectele infEligate lui de pasiunl". Q{oapteatntunecatd, III) ($i am putea desigur asocia acest pasaj minunatei exclamalii a luiVentadour: ,,Mi-a rdpit inima, m-a ripit pe mine, mi-a rdpit lumea, apoi a pierit gi ea,ldsdndu-mi doar dorul gi inima insetatd"). TrecAnd chiar mai departe de aceastd stare, Ioanal Crucii a cunoscut vidul total, cAnd, pe culmea avAntului, pare sd dispard nu numailumea gi omul de l6ngd noi, iubirea qi obiectul ei, ci chiar qi dorinla de a iubi: ,,Sleit deorice dorinld, nimic nu-l indeamnd spre inalt gi nimic nu-l atrage spre pdmdnt..."(Maxime). Trubadurul Amaut Daniel vorbea gi el despre acest ,,preaplin al dorinlei" careface sd piard ,,origice dorinfd". Aceastd stare teopaticd" nu sfdrgegte insd, in concepfia luiIoan al Crucii, prin condamnarea creaturilor. Meister Eckhart, considerat totugi - poate penedrept -platonician, afirmi in minunate cuvinte cd sufletul pur este locul unde ispdgescIipturile degradate de pdcat. ,,Toate fbpturile trec de laviald la fiinld. Toate Idpturile trecin gdndirea mea pentru a putea fi gAndite de mine. Singur eu aduc {ipturile toate laDumnezeu". Iatd operatia care lipsegte, pe plan teoretic, oricarei mistici intemeiate peErosul luminos.Trebuie insd menlionatd limita extremd, care este cea a umilintei. lar in acest caz,cheia contradicliei o gdsim din nou in misterul intrupdrii.Romanul este pdtruns de atmosfera specific celticd a trufiei cavaleregti: dorinja dea sdvdrgi fapte de vitejie este resortul isprdvilor lui Tristan. Ca orice fiin{d pasionatd, gi eliubegte cu indrbzneal|senza[ia de putere pe care o are atunci c6nd riscd. De aici provinedorinfa finald de risc de dragul riscului, pasiunea pentru pasiunea nestinsd, voinla morfiifere intoarcere. Ajungi in acest punct, observSm cI faptele de vitejie constituie expresiamateriald a unui proces de divinizare. Dimpotrivd, adevdra{ii mistici ilustreazd prudenlainsagi, rigurozitatea insdgi, supunerea insdgi, cu deplind luciditate. ,,Moartea imi e defolos" in virtutea faptului cd,,Hristos e viala mea", iar Hristos s-a intrupat, adicd s-acoborAt. Astfel, cregtinul nu imbritigeazdiluzia transfigurdrii prin moartea din iubire, ci,dimpotrivi, acceptd limitele menirii sale p[mdntegti. ,,Nimic nu-l indeamnd spre inalt ginimic nu-l atrage spre pdmdnt", spunea sfhntul Ioan al Crucii, ,,pentru cd el std in centrulsmereniei sale".

3.Transpuneri ciudate, dar inevitabileToatd poezia occidentald porneqte de la iubirea curteneascd gi de la romanulbreton inspirat din aceasta. Iatd izvorul caruia datoreazd poez'ta noastrd vocabularul eipseudomistic; vocabular in care, gi astdzi incd, indrdgostitii igi afld, cu bund gtiintd,metaforele lor cele mai curente.insd aga cum mitul romanesc a exploatat un anumit ,,material" alcdtuit dinimagini, nume gi situalii, pe care l-a extras din fondul religios al cellilor, deci dintr-oreligie moarti inc[ de pe-atunci, la fel literatura noastrd gi pasiunile noastre folosesc, inmod abuziv gi incongtient, un limbaj al carui sens valabil numai mistica il putea defini.

" Literal, ,,pasiune divind", experienfd religioasd profundd (n. trad.).I -+_i


18/18

De nenumdrate ori ambiguitatea mitului ne-a pus in derutd in fala cdte unuiepisod: oare acesta redi o iubire profanl - potrivit cu litera Romanului - sau este unsimbol al Erosului luminos, ori poate al Bisericii Iubirii? Este lesne de inleles faptul cdcititorul neiniliat in mistere a fost determinat apoi, parcd inevitabil, sd transpund in vialanoastrd profand toate aceste alegorii mascate prea bine. Procesul este ugor de imaginat.Sfhntul Augustin scrie urmdtoarea rugdciune: ,,Te cdutam in afara *"" ii nu te gdieam,pentru cd tu erai inlduntrul meu". El se adreseazd lui Dumnezeu, iubirii eteme. Sdpresupunem insl c[ trubadurul a rostit aceeaqi rugdciune prefhc0ndu-se cd o inchindDoamnei sale. indrdgostitul obignuit cu metaforele mistice,^pe care le interprete azd insens profan, va fi ispitit sd socoteascd aceeagi frazd drept expresia pasiunii pe care oiubeqte: aceea apreciatd gi savuratdin sine, cuun fel de indiferenlFtfatide obiectul ei viugi exterior- Astfel, am vdntt ci Tristan o iubegte pe Isolda nu ca fiin1i reald, ci pentru cdtrezegte in el flacdra dulce a dorinlei. Iubirea - pasiune inclind sd se confunde cu elogiulnarcisismului.in aceastd transpunere real, dar incongtient blasfematoare, petrecutd doar dupdsecolul al XII-lea, congtiinla modernd a socotit cd poate vedea un punct de plecare. Asocotit cd poate ,,explica" superiorul prin inferior, mistica pur6 prin pasiunea umand.Aceastd ,,gtiin{d" noud a intemeiat-o pe cercetarea limbajului gl -ui ales pe similitudineametaforelor folosite in cele doua cazuri. De unde ,r"n"uu in# aceste metafbre? Dintr-omisticd, a$a cum am vdntt - dar o mistic[ mascatd, persecutatd gi apoi uitatd. Ea a fost inaga mdsurd uitatd ca erezie gi preluatl de moravuri capoezie, incAt misticii cregtini vorfolosi metaforele ei, devenite profane, ca gi cum ar fi fost absolut naturale. Iar noi vomface la fel mai Idrziu, gi tot aga gi savanlii no$tri.,,$tiin1a" noastrd rdmdne deci valabild cu condiyia sd schimbdm sensul fiecdreiadintre propoziliile ei. De exemplu, atunci cdnd gtiinla afirmd cd mistica rezultd dintr-osublimare a instinctului, este suficient sd schimbdm sensul relatiei stabilite gi sd declardmcd ,,instinctul" respectiv reniltd dintr-o profanare a misticii primitive.

t46

d. de rougemont

Documents