PB 1

Arhiepiscopia Bucureştilor, avându-l ca arhipăstor pe Preafericitul Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a împărtăşit în ultimii opt ani de bogate daruri duhovniceşti. Printre acestea, prezenţa în Capitală a unor sfinte relicve, din iniţiativa şi prin strădania Preafericirii Sale, a însemnat o mare binecuvântare pentru credincioşii din Bucureşti şi împrejurimi, dar şi din întreaga Patriarhie şi din afara ţării, Colina Bucuriei din Centrul Capitalei dovedindu-se a fi unul dintre cele mai căutate locuri de pelerinaj.

Astfel, în octombrie 2008, la împlinirea a 2.000 de ani de la naşterea Sfântului Apostol Pavel, moaştele sale au sosit pe Colina Bucuriei, la solicitarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Panteleimon, mitropolit de Veria, Nausa şi Kampania.

În octombrie 2009, în cadrul procesiunii Calea Sfinţilor, moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou au fost însoţite de moaştele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, de moaştele Sfântului Grigore Teologul, de moaştele Sfântului Grigorie al Nyssei şi de cele ale Sfinţilor Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena.

Cuviosul Dimitrie cel Nou, Sfântul aducător de sfinţi la București

2 3

În toamna anului 2010, pe Colina Bucuriei a poposit un fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci, fiind adus din Mitropolia de Drama (Grecia), prin bunăvoinţa Mitropolitului Pavlos Apostolidis.

În anul 2011, a sosit la Bucureşti Cinstitul Cap al Sfântului Apostol Andrei, fiind purtat în procesiune pe marile artere ale Capitalei, inclusiv la şantierul Catedralei Mântuirii Neamului.

În toamna anului 2012, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, capitala României a primit binecuvântarea Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, ale cărui moaşte au fost aduse de la Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina (Grecia).

În anul 2013, dedicat Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, pe Colina Bucuriei au sosit din Grecia două icoane făcătoare de minuni ale Sfinţilor Împăraţi cu părticele din Lemnul Sfintei Cruci şi din moaştele Sfintei Împărătese Elena, împreună cu moaştele Sfântului Mare Mucenic Artemie, general al Sfântului Împărat Constantin cel Mare.

În anul 2014, An comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni, pelerinii veniţi să se îmbogăţească spiritual la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, s-au închinat şi unui fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci, odor adus de la Ierusalim, dar şi moaştelor Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, aduse de la biserica Sfântul Gheorghe – Nou din Capitală.

În anul 2015, An comemorativ al Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de

2 3

suflete din eparhii, spre bucuria nenumăraţilor pelerini, la Bucureşti au poposit moaştele Sfinţilor Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, aduse de la Mă-năstirea Sfântul Pavel din Muntele Athos.

În anul 2016, dedicat Sfântului Ierarh Mar-tir Antim Ivireanul şi tipografilor bisericeşti, la Bucureşti au sosit sfintele moaşte ale primu-lui martir al Bisericii creştine: Sfântul Apostol, întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ștefan, aşezate într-o raclă adusă din Mitropolia de Nea Ionia, Filadelfia, Iraklion şi Chalkidona (Grecia).

Patriarhul Justinian Marina (1948-1977)

4 5

În 2017, Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi pictorilor bisericeşti şi Anul come-morativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, pe espla-nada Catedralei Patriarhale, alături de moaş-tele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocroti-torul Bucureştilor, cu binecuvântarea Preafe-ricitului Părinte Patriarh Daniel, vor fi aşezate spre închinarea pelerinilor un fragment din Lemnul Sfintei Cruci, adus de la biserica Sfân-tul Vasile – Victoria din Bucureşti, şi moaştele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, aduse de Preafericitul Părinte Patriarh Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii.

Lemnul Sfintei Cruci, izvor de sfințenie și binecuvântare

Fragmentul din Lemnul de viaţă dătător al Sfintei Cruci pe care S-a răstignit Mântuitorul Iisus Hristos, cel mai important odor al bisericii Sfântul Vasile – Victoria din Bucureşti, se găseşte în racla în care se păstrează şi fragmente din sfintele moaşte ale Sfântului Ioan Botezătorul, ale Sfântului Mucenic Trifon, ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ale Sfântului Mucenic Teodor Tiron, ale Sfântului Sfinţit Mucenic Elefterie, ale Sfântului Sfinţit Mucenic Haralambie şi ale Sfintei Muceniţe Paraschevi. Modul în care au ajuns aici sfintele odoare este învăluit încă în taină. Totuşi, ştim că acestea au stat o perioadă lungă de timp ascunse într-o nişă aflată la înălţime, în partea dreaptă a Sfântului Altar până când au fost repuse la închinare de către Părintele Pavel Mărăcine, după 1990.

4 5

Probabil au fost ascunse din cauza faptului că, în anii 1950-1960, statul român comunist a rechiziţionat pentru Muzeul Naţional de Istorie majoritatea obiectelor de patrimoniu care se găseau în biserici şi, pentru a nu fi luate, ele au fost aşezate între documentele de arhivă, păstrate în acest loc. După Revoluţie, ele au fost găsite şi aşezate la închinare.

Fragmentul din Lemnul Sfintei Cruci este protejat de o îmbrăcăminte de argint, cizelată, aurită şi împodobită cu pietre scumpe şi perle. Spatele îmbrăcăminţii este din argint, gravat cu icoanele celor patru evanghelişti, iar în mijloc se află o sfântă cruce din aur sau aurită, pe care este gravat chipul Mântuitorului Iisus Hristos răstignit. La baza învelitorii Lemnului Sfintei Cruci, pe partea din spate, observăm o inscripţie în

Fragment din Lemnul Sfintei Cruci aflat în patrimoniul bisericii

Sfântul Vasile – Victoria

6 7

limba greacă referitoare la „Egumenul Macarie Dohiaritul – 177(0)”, ceea ce poate însemna că un anume stareţ al Mănăstirii Dohiariu din Sfântul Munte Athos s-a îngrijit de confecţionarea raclei pe care probabil a purtat-o cu sine în Țările Române, unde a apelat la mila domnitorului, a boierilor şi a credincioşilor pentru dobândirea de ajutoare financiare, în vederea restaurării şi rectitoririi mănăstirii. Sub îmbrăcămintea de argint a Lemnului Sfintei Cruci este o redare iconografică în miniatură, foarte frumoasă şi valoroasă, a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, precum şi a doi îngeri în zbor înconjurând Sfânta Cruce, simbolizând iubirea lui Hristos Care uneşte pământul cu cerul.

Sfântul Serafim de Sarov, povățuitor al rugăciunii neîncetate

Sfântul Serafim s-a născut pe pământ rusesc, la 19 iulie 1759, primind la botez numele de Prohor. A fost fiul unor negustori cucernici din oraşul Kursk care l-au crescut în smerenie şi dragoste faţă de Biserică. La 19 ani, cu binecuvântarea mamei sale, a intrat în Mănăstirea Sarov, unde a devenit repede un model de ascultare şi virtute. Îndeplinea cu bucurie şi zel toate sarcinile, chiar cele mai obositoare, pentru folosul fraţilor, postea pentru a înfrânge pornirile trupului şi îşi păstra, ziua şi noaptea, mintea aţintită la Dumnezeu, cu ajutorul rugăciunii lui Iisus. La capătul a opt ani de ascultare ca frate în mănăstire, a fost tuns monah, primind numele Serafim (care se traduce prin „înfocat”, „arzător”). Hirotonit diacon, iar mai apoi preot, la vârsta de 34 de

6 7

ani, el petrecea noaptea în rugăciune, înainte de a săvârşi Dumnezeiasca Liturghie. La puţină vreme după hirotonirea sa şi după moartea duhovnicului său, el a primit încuviinţarea de a se retrage în singurătate, în adâncul pădurii, la 6-7 km de mănăstire, unde şi-a făcut o colibă de lemn, înconjurată de o mică grădină, pe o colină pe care el a numit-o „Sfântul Munte”, gândindu-se la Muntele Athos. Petrecea acolo toată săptămâna, întorcându-se la mănăstire numai duminicile şi în zilele de sărbătoare, stăruind în rugăciune, citirea Sfintelor Scripturi,

Sfântul Cuvios Serafim de Sarov

8 9

post şi metanii. De fiecare dată când întâlnea pe cineva în pădure, i se închina până la pământ, fără a scoate un cuvânt, rămânând aşa până când omul se îndepărta.

După o perioadă, se întoarce în Mănăstirea Sarov şi se stabileşte într-o chilie mică. În antreul acesteia a pus un sicriu, în care se ruga, iar în chilie, unde nu intra nimeni niciodată, nu avea decât un sac cu pietre ca aşternut, un trunchi de arbore ca scaun şi o icoană reprezentând pe Maica Domnului, numită de el „Bucuria bucuriilor”; în faţa icoanei ardea în permanenţă o candelă. La sfârşitul a cinci ani de retragere totală, a deschis uşa chiliei, lăsând să intre pe cei ce voiau să-l vadă, dar fără a rupe totuşi legământul tăcerii, chiar când era vorba de vizitatori importanţi. Apoi, în 1826, Maica Domnului îi vesti că a sosit vremea să părăsească tăcerea şi el a început să le împărtăşească oamenilor din roadele vieţii sale duhovniceşti. Uşa chiliei sale era deschisă oricui până târziu în noapte; îşi saluta vizitatorii cu bucurie, zicându-le: „Bucuria mea, Hristos a înviat!”; dovedea o dragoste deosebită faţă de păcătoşii care veneau la el pocăindu-se, ca Fiul risipitor care se întoarce la Tatăl (cf. Luca 15, 11-32). Blândeţea sa neobişnuită înmuia inimile cele mai aspre, iar umilinţa sa îi smerea pe cei mândri. O convorbire cu el sau o simplă binecuvântare deveneau adevărate întâlniri cu Dumnezeu, care schimbau cu totul sensul vieţii lor.

Sfântul Serafim a trecut la cele veşnice la 2 ianuarie 1833, stând în genunchi în faţa icoanei Născătoarei de Dumnezeu. Canonizarea sa a

8 9

avut loc la 19 iulie 1903, în prezenţa familiei imperiale, a numeroşilor ierarhi şi a unei mulţimi de sute de mii de persoane, venite din toate părţile Rusiei.

La scurt timp după revoluţia din octombrie 1917, în Rusia, bolşevicii au început o campanie de distrugere a moaştelor sfinţilor, ca parte a planului de a slăbi şi discredita Biserica Ortodoxă Rusă. În data de 17 decembrie 1920, au fost scoase din raclă şi moaştele Sfântului Serafim de Sarov. Totuşi, autorităţile nu au îndrăznit atunci să le ia de lângă credincioşi şi acestea au rămas în continuare la Mănăstirea Sarov. După şase ani, o comisie a Direcţiei politice din Uniunea Sovietică a desfăcut din nou racla cu moaştele Sfântului Serafim, sfintele relicve fiind duse iniţial la Mănăstirea Donskoi din Moscova, apoi la muzeul antireligios, unde au rămas până în anul 1935.

Racla cu sfintele moaşte ale Sfântului Cuvios Serafim de Sarov de la Mănăstirea Diveevo

10 11

Soarta ulterioară a moaştelor nu poate fi decât presupusă.

În anii ’90, înainte de redeschiderea catedralei Kazanski din Sankt-Petersburg, unde funcţionase multă vreme un muzeu al istoriei religiei şi ateismului, un funcţionar a găsit moaştele unui sfânt necunoscut, ascunse cu atenţie printre alte obiecte muzeale vechi. Aceste moaşte aveau mânecuţe pe care era scris: „Sfinte Cuvioase Părinte Serafime, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”. S-a presupus că au fost găsite moaştele pierdute ale Sfântului Cuvios Serafim.

Cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Alexie al II-lea (†5 decembrie 2008), Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, episcopii Arsenie

Moment din timpul procesiunii cu sfintele moaşte ale Sfântului Cuvios Serafim de Sarov din vara anului 1991

10 11

de Istra şi Evghenie de Tambov au mers de îndată la faţa locului, iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a dispus formarea unei comisii de cercetare a arhivelor. Într-un timp foarte scurt au fost găsite actele care certificau autenticitatea moaştelor încă de la prima lor descoperire, înainte de canonizarea din vara anului 1903, dar şi un act foarte amănunţit, alcătuit în timpul desfacerii raclei în anul 1920 şi însoţit de semnăturile clericilor martori. Comisia a stabilit că moaştele din catedrala Kazanski corespundeau întru totul descrierii moaştelor Sfântului Cuvios Serafim din acel act. În data de 11 ianuarie 1991 a fost semnat documentul de transmitere a moaştelor către Biserica Ortodoxă Rusă.

Patriarhul Alexie al II-lea îşi amintea astfel evenimentul: „Imediat ce moaştele Sfântului Cuvios Serafim au fost găsite, a devenit clar pentru toată lumea că ele trebuie mutate la Diveevo. Însuşi Sfântul Serafim, cu puţin timp

Mănăstirea Diveevo

12 13

înainte de mutarea sa la Domnul, în convorbirile cu N. Motovilov, spunea că trupul său nu va rămâne la Sarov, ci la Diveevo”.

O lună mai târziu, în februarie 1991, moaştele Sfântului Serafim au fost mutate în Catedrala Teofaniei (Botezului Domnului) din Moscova. În acelaşi an, la 23 iulie 1991, sfintele moaşte au fost duse la Diveevo în procesiune, cu opriri la Noghinsk, Orehovo-Zuevo, Vladimir, Nijni-Novgorod şi Arzamas. Pe întreg parcursul procesiunii, racla cu sfintele moaşte a fost însoţită de mulţimea credincioşilor. Sfintele moaşte au fost întâmpinate la Diveevo de patriarhul Alexie al II-lea.

Sfântul Cuvios Serafim a profeţit: „În mijlocul verii vor interpreta cântări de Paşte”. Aşa s-a şi întâmplat. Mutarea moaştelor acestui mare sfânt al pământului rusesc a fost cu adevărat un „Paşte de vară”. Astăzi, sfintele sale moaşte se află la Mănăstirea Diveevo, de unde strălucesc bucurie pascală pentru toţi cei care păşesc în acest aşezământ şi îşi aduc aminte de cuvintele Cuviosului, la întâmpinarea oricărui vizitator: „Hristos a înviat, bucuria mea!”.

Sfânta Cruce și Sfântul Serafim de Sarov, în procesiune pe „Calea Sfinților”

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, fragmentul din Lemnul Sfintei Cruci şi icoana Sfântului Cuvios Serafim de Sarov vor însoţi moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, şi moaştele Sfântului Ierarh Nectarie în procesiunea Calea Sfinţilor organizată în fiecare an pe Colina Bu-curiei şi le vor sta alături pe esplanada Catedra-

12 13

Racla cu moaştele Sfântului Dimitrie cel Noude la Catedrala Patriarhală

lei Patriarhale, pentru bucuria duhovnicească a credincioşilor care vor veni să li se închine.

Racla cu sfintele moaşte ale Sfântului Cuvios Serafim de Sarov va fi adusă în Bucureşti de Preafericitul Părinte Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii în seara zilei de 26 octombrie 2017.

Procesiunea Calea Sfinţilor (Marţi, 24 octombrie 2017)

● La ora 12.30, vor porni două procesiuni simultan:

Procesiunea cu icoana şi racla în care se află moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou va pleca de la Catedrala Patriarhală, pe lângă biserica Sfântul Nicolae – Vlădica, pe Bulevardul Regina Maria, până la Crucea brâncovenească de la baza Dealului Patriarhiei.

Procesiunea cu fragmentul din Lemnul Sfintei Cruci, icoana şi moaştele Sfântului Ie-rarh Nectarie de la Eghina şi icoana Sfântului Cuvios Serafim de Sarov va pleca de la Cate-drala Mitropolitană Sfântul Spiridon – Nou pe străzile Șerban Vodă şi Bibescu Vodă până la baza Colinei Bucuriei.

14 15

Racla cu moaştele Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, de la Catedrala Patriarhală

● La ora 13.00, cele două procesiuni se vor uni la Crucea brâncovenească de la poalele Colinei Bucuriei. În faţa Crucii brâncoveneşti se va rosti Ectenia întreită şi se vor cânta troparele Sfintei Cruci, Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou, Sf. Ierarh Nectarie şi Sf. Serafim de Sarov.

Procesiunea va înainta pe colină spre Altarul de vară de lângă Catedrala patriarhală, în faţă fiind fragmentul din Lemnul Sfintei Cruci, urmat de icoanele şi raclele cu moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou şi ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina şi icoana Sfântului Cuvios Serafim de Sarov care vor fi depuse în baldachinul nou de lângă gardul de zid.

Cu acest prilej se va oficia rânduiala stabilită pentru primirea sfintelor moaşte: Ectenie întreită, tropare şi polihroniu.

La încheierea slujbei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va rosti cuvântul de binecuvântare.

14 15

Troparul Sfintei Cruci (glas 1)Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvin-tează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău!

Troparul Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor (glas 8)Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi, lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta, şi cu îngerii împreună, se bucură, Preacuvioase Părinte Dimitrie, duhul tău.

Troparul Sfântului Cuvios Serafim de Sarov (melodie slavonă)Din tinereţe L-ai iubit pe Hristos, fericite, şi numai Lui, Unul, ai dorit cu înflăcărare să-I slujeşti, prin rugăciune neîncetată în pustie nevoindu-te, cu inima plină de smerenie do-bândind dragostea de Dumnezeu şi arătându-te ales al Maicii Domnului. Pentru aceasta ne rugăm ţie: Izbăveşte-ne pe noi prin rugăciu-nile tale, Cuvioase Serafime, Părintele nostru!

Troparul Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina (glas 8)Pe cel născut în Silivria şi ocrotitorul Eghinei, pe acela ce s-a arătat în vremurile din urmă prieten adevărat al virtuţii, pe Sfântul Ierarh Nectarie să-l cinstim cei credincioşi ca pe un Dumnezeiesc slujitor al lui Hristos, că izvorăşte bogate vinde-cări celor ce cu evlavie strigă: Slavă lui Hristos, Celui Ce te-a proslăvit! Slavă Celui Ce minunat te-a arătat! Slavă Celui Ce prin tine lucrează tu-turor tămăduiri!

16 17

Programul evenimentelor în cadrul sărbătorii Sfântului Dimitrie cel Nou,

Ocrotitorul Bucureștilor (24-29 octombrie 2017)

Marți, 24 octombrie

• orele 12.30 - Procesiunea Calea Sfinţilor.

• orele 18.00-22.30 - Slujba de priveghere.

Miercuri, 25 octombrie

• orele 9.30 - Sfânta Liturghie.

• orele 18.00-22.30 - Slujba de priveghere în cinstea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, la Altarul de vară de lângă Catedrala Patriarhală.

Joi, 26 octombrie (Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir)

• orele 8.00 - Slujba Acatistului Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.

• orele 9.30 - Sfânta Liturghie, oficiată de către Preasfinţitul Părinte Vahtang, episcop de Nikortsmind (Patriarhia Georgiei), împreună cu ierarhii români prezenţi, înconjuraţi de preoţi şi diaconi.

• orele 18.00-22.30 - Slujba de priveghere în cinstea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul

16 17

Bucureştilor, la Altarul de vară de lângă Catedrala Patriarhală.

Vineri, 27 octombrie (Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor)

• orele 6.00-8.00- Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala Pa-triarhală pentru împărtăşirea pelerinilor.

• orele 8.00 - Slujba Acatistului Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor; - Ceasurile.

• orele 9.00- Sfânta Liturghie oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Orto-doxe Române, Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Preafericitul Părinte Anastasie, Arhiepi-scopul Tiranei, Durrësului şi al Întregii Albanii, Preafericitul Părinte Rastislav, Ar-hiepiscop de Prešov, Mitropolit al Bisericii Ortodoxe din Ținuturile Cehe şi din Slova-cia, împreună cu ierarhii străini delegaţi ai Bisericilor Ortodoxe surori şi ierarhii români prezenţi la hram, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.

• orele 18.00 - Etapa finală a Festivalului – concurs Naţional de Muzică Bisericească Lăudaţi pe Domnul!, în Aula magna Teoctist Patriarhul din Palatul Patriarhiei.

• orele 18.00-22.30 - Slujba de priveghere în cinstea Sfântului Ierarh Iachint, Mitropolitul Țării Româneşti.

18 19

Sâmbătă, 28 octombrie (Sf. Ier. Iachint, Mitropolitul Țării Românești; Sf. Mc. Terentie și soția sa, Neonila, și cei 7 fii; Sf. Ier. Firmilian, episcopul Cezareei Capadociei)

• orele 6.30-8.30 - Sfânta Liturghie, în Catedrala Patriarhală.

• orele 9.00- Slujba de Te Deum la 10 ani de la întronizarea Preafericitului Părinte Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, în prezenţa ierarhilor străini şi români, a clerului şi credincioşilor.

• orele 10.00- Ședinţa solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în Aula magna Teoctist Patriarhul din Palatul Patriarhiei.

• orele 12.30- Expoziţia de fotografii Justinian Patriarhul – viaţa şi activitatea, în sala Europa Christiana din Palatul Patriarhiei.

Duminică, 29 octombrie (Duminica a 24-a după Rusalii; Sf. Cuv. Mc. Anastasia Romana; Sf. Cuv. Avramie)

• orele 9.00- Sfânta Liturghie oficiată de Preafericitul Părinte Rastislav, Arhiepiscop de Prešov, Mitropolit al Bisericii Ortodoxe din Ținuturile Cehe şi din Slovacia.- Fragmentul din Sfânta Cruce şi sfintele moaşte ale Sf. Cuv. Serafim de Sarov, ale Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, şi ale Sf. Ier. Nectarie de la Eghina vor rămâne spre cinstire în baldachinul de pe Colina Patriarhiei până la încheierea pelerinajului.

18 19

Pelerinajul – prilej de rugăciune și comemorare a apărătorilor

și mărturisitorilor credinței ortodoxe în timpul comunismului

Iubiţi pelerini,

De fiecare dată când plecăm într- un pelerinaj pen-tru a ne închi-na în catedrale, mănăstiri sau biserici care adă-postesc adeseori sfinte moaşte, ne rugăm stăruitor sfinţilor pentru a ne călăuzi dru-mul şi încercăm să ne asemănăm cât mai mult acestora prin gândurile şi faptele noastre bune.

Sfinţii Bisericii au trăit cu multă răbdare suferinţele vieţii, dar şi biruinţa asupra aces-tora prin chemarea în ajutor a iubirii milostive a Preasfintei Treimi.

Orice pelerinaj ne aminteşte că viaţa este un drum al crucii pentru fiecare dintre noi, deoarece fiecare creştin ştie că trebuie să împlinească în viaţa sa faptele credinţei, dar şi să rabde cu speranţă necazurile, ispitele şi greutăţile vieţii sale.

20 21

Viaţa duhovnicească a creştinilor este susţinută în mod direct de iubirea milostivă pe care Dumnezeu o arată omului. Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan mărturiseşte în acest sens: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).

Iubiţi credincioşi,

Alături de moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor şi ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, aflate în Catedrala Patriarhală, ne bucurăm, anul acesta, şi de prezenţa unui fragment din moaştele Sfântului Cuvios Serafim de Sarov, pe care Preafericitul Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii îl va aduce în Bucureşti cu prilejul participării la celebrarea Sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. Născut în anul 1759 la Kursk, Sfântul Serafim de Sarov a intrat în viaţa monahală la Mănăstirea Sarov la vârsta de doar 19 ani. După o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu în care a vindecat şi a povăţuit nenumăraţi pelerini veniţi să-l vadă, Sfântul Serafim de Sarov a trecut la cele veşnice în data de 2 ianuarie 1833. El învaţă că rostul vieţii creştine este dobândirea Duhului Sfânt, ca arvună a bucuriei şi păcii din Împărăţia lui Dumnezeu (cf. Romani 14, 17).

Rugăciunea, postul, privegherile, pelerinajele sunt mijloace prin care creştinul înaintează în cunoaşterea şi simţirea harului Duhului Sfânt, însă nu constituie un scop în sine. Ne rugăm pentru

20 21

a primi în suflet iubirea faţă de Dumnezeu şi de aproapele, postim pentru a ne curăţi sufleteşte şi trupeşte de toate faptele rele, priveghem pentru a respinge din mintea şi inima noastră orice gând necurat; mergem spre a ne închina sfintelor moaşte cu nădejdea că vom păşi şi noi pe calea sfinţilor din Împărăţia cerurilor care se roagă pentru sănătatea şi mântuirea oamenilor.

Dreptmăritori creştini,

Ne închinăm anul acesta şi unui fragment din Lemnul Sfintei Cruci a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adus de la biserica Sfântul Vasile – Victoria din Bucureşti. Ne închinăm cu evlavie Crucii Domnului Hristos, zicând: „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă Învierea o lăudăm şi o slăvim”.

Sfânta Cruce nu este doar o podoabă în Biserică, ci este semnul iubirii lui Hristos faţă de noi, oamenii, care ne ajută să purtăm crucea vieţii noastre, crucea încercărilor, crucea ostenelilor, crucea dăruirii de sine pentru a-i ajuta pe semenii noştri, crucea părinţilor care îşi cresc copiii şi îi educă în credinţă, crucea soţului şi a soţiei care se ajută unul pe altul şi împreună lucrează faptele credinţei, crucea monahilor care se nevoiesc în post şi rugăciune, în pocăinţă, în dorinţa de a-şi sfinţi viaţa, crucea celor care sunt bolnavi în spital sau acasă, crucea celor care sunt singuri, crucea celor care sunt orfani, crucea celor săraci şi fără de adăpost şi crucea celor neajutoraţi care primesc mângâiere doar de la Dumnezeu şi de la sfinţii Lui.

22 23

Patriarhul Teofil al Ierusalimului şi Părintele Patriarh Daniel, cu prilejul aducerii la Bucureşti a unui fragment

din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, 24 octombrie 2014

Prezenţa unui fragment al lemnului Sfintei Cruci în aceste zile, pe Colina Bucuriei, ne invită să reflectăm şi asupra suferinţelor creştinilor care, de-a lungul secolelor, au mărturisit în viaţa lor credinţa în Hristos ca temei al spiritualităţii româneşti, adeseori cu preţul jertfirii propriei vieţi.

Iubiţi pelerini,

În acest an, în care îl comemorăm pe vrednicul de pomenire Justinian Marina, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi pe apărătorii şi mărturisitorii Ortodoxiei în timpul regimului comunist, avem bucuria de a primi şi vizitele frăţeşti ale Întâistătătorilor şi Ierarhilor delegaţi ai Bisericilor Ortodoxe surori, care s-au aflat în secolul al XX-lea sub dictatura comunistă: Patriarhia Moscovei şi a întregii Rusii, Patriarhia Bulgariei, Patriarhia Georgiei,

22 23

Biserica Ortodoxă a Poloniei, Biserica Ortodoxă a Albaniei, Biserica Ortodoxă din Ținuturile Cehe şi din Slovacia. Aceste Biserici au trecut prin aceleaşi încercări dramatice în perioada comunistă ca şi Biserica Ortodoxă Română.

Cunoscând tragedia altor Biserici Ortodoxe care s-au opus comunismului, Patriarhul Justinian a depus mari eforturi pentru a asigura existenţa instituţiei şi lucrării Bisericii, pentru ca aceasta să slujească în continuare un popor creştin, dar oprimat de un regim ateu. Alături de patriarhul Justinian, la loc de cinste, se numără mulţi ierarhi, profesori de teologie, studenţi, monahi, intelectuali creştini, dar, mai ales, cei peste 2.000 de preoţi ortodocşi care au fost arestaţi şi anchetaţi, aruncaţi în închisori, trimişi să lucreze la canalul Dunăre – Marea Neagră, câţiva chiar deportaţi în Siberia, de cele mai multe ori pentru învinuiri total nefondate, dar consideraţi ca fiind periculoşi pentru noul regim politic. Credinţa lor puternică şi curajul de a-L mărturisi pe Hristos au făcut din Biserica Ortodoxă Română una dintre instituţiile majore ale rezistenţei poporului român împotriva ateismului comunist.

Suferinţele mărturisitorilor din temniţele comuniste – ierarhi, clerici şi buni credincioşi –, dăruirea de sine a vrednicului de pomenire Patriarh Justinian Marina şi a clerului curajos constituie dovezi ale credinţei şi jertfelniciei poporului român, pe care trebuie să le preţuim şi să le păstrăm permanent în mintea şi inima noastră, spre a sluji lui Dumnezeu cu bucurie şi smerenie în toate zilele vieţii noastre, dar şi pentru a transmite credinţa

24 PB

ortodoxă şi valorile sfinte ale spiritualităţii româneşti generaţiei prezente şi viitoare.

Suferinţele Bisericilor Ortodoxe surori în timpul comunismului au fost, de asemenea, foarte grele, adeseori inimaginabile, regimurile comuniste urmărind desfiinţarea omului religios din statele Europei centrale şi de est pe care le-au condus.

Participarea, în acest an, şi a unor ierarhi ai Bisericilor Ortodoxe surori care au suferit în timpul comunismului are o valoare de simbol – aceea de a comemora în stare de comuniune eclesială pe ierarhii, clericii şi creştinii ortodocşi din diferitele Biserici Ortodoxe Autocefale din Europa Răsăriteană, care în timpul regimului comunist au mărturisit, adeseori cu preţul vieţii, credinţa lor statornică în iubirea Preasfintei Treimi.

Ne rugăm Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, şi Sfântului Cuvios Serafim de Sarov să înalţe către Dumnezeu rugăciunile lor pentru sănătatea şi ajutorarea pelerin ilor, a fraţilor noştri aflaţi în suferinţă sau nevoi şi pentru pacea credincioşilor creştini ai Bisericilor Ortodoxe de pretutindeni.

În încheiere, vă mulţumim, iubiţi pelerini, pentru participarea dumneavoastră la acest hram, pentru credinţa vie, răbdarea multă şi bucuria sfântă pe care le arătaţi aici în aceste zile.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi, cu toţi!

† DANIEL,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române