cĂutÂndu-l · pentru tine irezistibil. biblia ne învață că însăși credința este un dar de...

CĂUTÂNDU-L PE DUMNEZEU | JIM ELLIFF

2

CĂUTÂNDU-L PE DUMNEZEU. UN GHID AL CĂUTĂTORULUI Jim Elliff Copyright © Jim Elliff, 2003. Toate drepturile rezervate. Nici o parte a acestei publi-cații nu poate fi reprodusă, stocată sau transmisă în orice formă și prin orice mijloace – electronice, mecanice, prin fotocopiere, microfilmare, înregistrare sau alt fel – cu excepția unor citate scurte în recenzii, fără permisiunea prealabilă a deținătorului drepturilor de autor.

Ediţia electronică publicată în limba română cu permisiune.

Pentru informații privind achiziționarea mai multor copii ale cărții „Căutându-L pe Dumnezeu”, scrieți la:

Asociația HeartCry Europa Email: [email protected]

TRADUCEREA

Traducerea în limba română a fost realizată de Asociaţia HeartCry Europa.

Dacă nu este altfel menţionat în text, citatele biblice sunt preluate din Biblia Corni-lescu 1932, ediţia revizuită.

DESIGN

Coperta - Asociația MAGNA GRATIA.

Redactarea în format electronic (pentru ediţia în limba română) – Asociația MAGNA GRATIA.


3

CÃUTÂNDU-L PE

DUMNEZEU

JIM ELLIFF


4


5

CUPRINS

Introducere ................................................................................................................ 7

1. Deci, care este problema? ....................................................................................... 11

2. Nu prea bine ......................................................................................................... 15

3. Este Dumnezeu încă mânios? ............................................................................... 19

4. Dacă trebuie să mor înainte să mă trezesc ............................................................ 23

5. Mai curând decât te aştepţi .................................................................................. 27

6. Un hoţ în noapte .................................................................................................. 31

7. Evanghelia înseamnă putere ................................................................................. 35

8. Distrugând viitorul .............................................................................................. 39

9. Schimbarea ........................................................................................................... 43

10. Încercând sau încrezându-te? ............................................................................. 47

11. Ce trebuie să fac? .................................................................................................. 51

21 de zile cu Dumnezeu ............................................................................................ 55


6


7

INTRODUCERE

X

L-am pierdut!

Pentru câteva momente pline de teroare, fiul meu nu putea fi găsit. Am alergat pe culoarele magazinului strigându-i numele. Singurul lu-cru la care mă puteam gândi a fost acesta: „Răpit!”

Nimic nu mă va opri să-l găsesc — nimic!

Nimeni nu-L caută pe Dumnezeu atât de profund cum l-am căutat eu pe fiul meu. Și totuși, ceea ce trebuie găsit este de o importanță mult mai mare, chiar dacă este greu de crezut. Este vorba despre o relație eternă cu Dumnezeu însuși, iertare de păcate, viață eternă și sens al vie-ții, chiar în mijlocul haosului. Dumnezeu le-a spus celor din vechime: „Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima” (Ieremia 29:13).

S-ar putea ca unii să experimentați din când în când momente de mare intensitate în provocarea de a deveni creștini adevărați. Această nevoie disperată este acolo în fiecare clipă, marcând tot ceea ce faci și spui.

Alții s-ar putea să-L caute pe Dumnezeu precum copiii în jocul „de-a v-ați ascunselea”. Pentru ei, a se gândi la Dumnezeu este un lucru care-i stimulează din punct de vedere intelectual, dar nu este chiar un


8

lucru serios. Totuși, adevărații căutători nu joacă astfel de jocuri men-tale.

Această carte este pentru tine: căutătorul. Tu ești cel care intențio-nezi în mod hotărât să-L cauți. Cartea nu încearcă să te convingă că Dumnezeu există și că Hristos este cine spune El că este. Aceste subiecte sunt tratate în alte cărți.

Această carte este, mai degrabă, pentru cel ce știe că Dumnezeu există și că, într-un fel sau altul, trebuie să aibă o relație cu El. Dar cum?

Chiar dacă această carte are capitole scurte, ele sunt menite să te ghideze într-o înțelegere mai bună a problemei păcatului, a pericolelor neglijării lui, a soluției și siguranței vieții în Hristos. Într-un fel, fiecare capitol are o temă proprie, dar împreună ele ilustrează o realitate mult mai bogată. Am să încerc să explic lucrurile profunde într-o formă cât mai simplă și cât mai concret posibil. Dar, în ultimă instanță, Dumne-zeu este Cel care trebuie să îți deschidă ochii. Așadar, roagă-te ca să poți vedea!

La sfârșitul acestei cărți există un plan care te va ajuta să citești Evanghelia după Ioan. Această Evanghelie îți oferă exact cuvintele lui Hristos care te vor ajuta să-L cunoști pe El. S-ar putea să dorești să te întâlnești cu un prieten sau un mentor pentru a discuta aceste întrebări.

Odată, apostolul Filip a vorbit cu un etiopian în deșert. Cu toate că omul acela citea din Scripturi, el nu înțelegea mesajul despre Hristos. „Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?”, a spus el.

Această carte este modul în care eu te călăuzesc spre Hristos.

Jim Elliff, Kansas City, Missouri, SUA


9

X

Ce crede Dumnezeu despre mine?

Răspunsul la această întrebare s-ar putea să te surprindă — și să te dezamăgească. Dar acest gen de dezamăgire este necesar. Dacă nu înțelegi condiția groaznică în care te aduce păcatul, nu vei putea aprecia niciodată suficient venirea lui Hristos în lumea noastră,

moartea și învierea Lui ca să poți deveni creștin. Să folosesc o expri-mare diferită. Tu nu poți fi vindecat de un doctor dacă doctorul

nu îți dă mai întâi un diagnostic. Trebuie să auzi mai întâi vestea rea, iar beneficiile acestei abordări sunt inestimabile și eterne.

Primele două capitole explică ce fel de persoană ești fără Hristos. În capitolul al treilea vei citi despre mânia lui Dumnezeu față de cei ce nu vin la El în termenii stabiliți de El. Nimeni nu s-a întors la Hristos fără să fi cunoscut acel teribil sentiment al grozăviei pă-

catului și nevoia disperată după Hristos.

Pe măsură ce vei citi, cere-I lui Dumnezeu să te ajute să înțelegi problema păcatului și atitudinea lui Dumnezeu față de păcat.

X


10


11

1.

DECI, CARE ESTE PROBLEMA?

X

Francis Schaeffer, un binecunoscut filozof creștin, a fost întrebat: „Dacă ai avea doar o oră la dispoziție într-o călătorie cu trenul să spui cuiva despre Hristos, ce ai face?” El a răspuns: „Aș petrece primele 55 de minute arătându-i problema și ultimele cinci minute arătându-i solu-ția.”

Tu ai o problemă? Probabil nu e atât de ușor să o vezi. Dacă ai în general relații bune, o slujbă bună sau note bune la școală, o familie care te iubește și ești optimist cu privire la viitor, atunci s-ar putea să crezi că nimic nu trebuie reparat. Dar există totuși ceva! Este problema relației tale cu Dumnezeu și această problemă este suficient de serioasă ca să te coste veșnicia.

Se prea poate să nu simți chiar acum că ai o problemă. Un om poate fi condamnat și totuși să nu se simtă vinovat, după cum o persoană poate avea cancer și să nu știe sau să nu simtă acest lucru. Există o vină din punct de vedere legal și o altă vină din punct de vedere emoțional. Dar indiferent cum experimentezi această problemă la nivel emoțional, Dumnezeu îți face cunoscut că ai o problemă peste care nu poți trece.


12

Deci, care este problema?

Biblia folosește câțiva termeni ca să ne ajute să înțelegem.

În primul rând, spune că tu ești MORT — nu bolnav, nu foarte bolnav, nu aproape pe moarte, ci mort! Conform Bibliei, consecința păcatului în fiecare persoană este moartea spirituală: „Sufletul care pă-cătuiește, acela va muri” (Ezechiel 18:4). „Căci plata păcatului este moartea ...” (Romani 6:23). De fapt, Biblia ne învață că noi ne naștem păcătoși (Psalmul 51:5; Romani 5:19).

Dumnezeu spune că fiecare persoană începe viața în moarte spiri-tuală. Omul este o persoană vie din punct de vedere fizic, dar spiritual, el este mort față de Dumnezeu. Doar Hristos îl poate aduce la viață. Deci, vechea poveste care portretizează mântuirea ca o persoană care aruncă colacul de salvare unui om care se îneacă nu este adevărată. Este mult mai groaznic decât ai crezut. Tu nu te îneci, ci ești deja mort, ești pe fundul oceanului!

În al doilea rând, Biblia spune că ești ORB: „Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu” (2 Corinteni 4:3-4). După cum într-o peșteră în care nu este lumină o persoană nu-și poate vedea mâinile, tot așa tu nu poți să-L vezi pe Hristos dacă Dumnezeu nu face lumină să-L poți ve-dea (vezi 2 Corinteni 4:6). Într-o lume de oameni orbi, fiecare își pro-iectează propria imagine, dar el nu poate vedea adevărul dacă Dumne-zeu nu îi dă lumină.

Biblia spune că ești PIERDUT. În Evanghelia după Luca, în capi-tolul 15, Isus ilustrează condiția de pierdut prin trei pilde: pilda oiței pierdute, pilda bănuțului pierdut și pilda fiului risipitor. Nu există ceva


13

mai lipsit de speranță decât să fii pierdut. Starea aceasta este asemănă-toare cu situația unui om aflat într-o furtună de zăpadă, pentru care fiecare potecă pare să fie bună, dar de fapt totul este o înșelăciune.

Biblia spune de asemenea că ești CONDAMNAT. Asta înseamnă că te afli sub judecata lui Dumnezeu pentru neascultarea ta: „Dar cine nu crede în El a și fost judecat” (Ioan 3:18). Dumnezeu condamnă fie-care persoană necredincioasă la iad, chiar dacă această persoană se află în cel mai îndepărtat ținut al lumii. El este drept când face aceasta, pen-tru că necredincioșii păcătuiesc împotriva cunoașterii pe care o au des-pre Dumnezeu (vezi Romani 1).

Ceea ce încerc să spun este că ai într-adevăr o problemă, și este ge-nul de problemă care poate fi rezolvată doar cu intervenție din afară. În condiția ta de om mort, nu îți poți da singur viață; în condiția de orb, nu îți poți da singur vedere; în condiția de pierdut, nu îți poți găsi dru-mul; și în condiția de condamnat, nu te poți achita singur. Ai cu adevă-rat o problemă și nu ai o soluție, atâta timp cât această soluție nu vine de la altcineva.

Este inutil să încerci să-ți rezolvi singur problema. Cel mai faimos predicator al sec. XVIII, George Whitefield, a spus odată: „Cum? Să ajungi în ceruri prin propria ta putere? E ca și cum ai încerca să ajungi pe lună cățărându-te pe o funie de nisip!” Pur și simplu nu poți înde-plini ceea ce cere Dumnezeu.

Cum îți rezolvă Dumnezeu problema? În primul rând, El te-a iubit din veșnicie. Gândește-te la asta! Cât este de uimitor să știi că Dumne-zeu a iubit oameni ca tine: „Te iubesc cu o iubire veșnică!” (Ieremia 31:3).

Apoi, El L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, ca să plătească prețul pentru păcatele tale, murind pe cruce în locul tău: „Dar Dumnezeu își


14

arată dragostea față de noi prin faptul că pe când eram noi încă păcă-toși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8). În moartea lui Hristos este plătită întreaga datorie pentru toți păcătoșii care vor veni vreodată la El. În felul acesta, dreptatea lui Dumnezeu este satisfăcută și tu ești iertat. De aceea Hristos este numit Salvatorul, sau Mântuitorul.

În cele din urmă, El te-a căutat prin Duhul Sfânt. El te convinge de păcătoșenia ta, te învață despre mântuire și te atrage la frumusețea și vrednicia lui Hristos (vezi Ioan 16:9-11; Ioan 6:44-45). Hristos devine pentru tine irezistibil. Biblia ne învață că însăși credința este un dar de la Dumnezeu (vezi Efeseni 2:8-9).

Tu ai o problemă și Dumnezeu are soluția — singura soluție!

Oamenii care au experimentat această soluție se numesc credinci-oși. Ei cred că Dumnezeu i-a iubit din eternitatea trecută. Ei cred că Hristos a plătit prețul pentru păcatele lor pe cruce. Ei îl găsesc pe Hris-tos irezistibil și să Îl urmeze este pentru ei cel mai mare privilegiu. Ei au credință în Hristos și în ceea ce a făcut El pentru ei. Ei se încred în Hris-tos, privind în afara lor doar la El. Ei cred.


15

2.

NU PREA BINE

X

Când umorista Erma Bombeck și-a văzut fotografia din noul ei pa-șaport, a reacționat surprinsă: „Oricine arată în felul acesta este prea bolnav să călătorească!” Este suficient să arunci o privire onestă către tine însuți pentru a face o caracterizare chiar mai aspră.

S-ar putea să te surprindă, dar atunci când te uiți în oglinda din baie, tu nu vezi cine ești cu adevărat. Vezi exact opusul a ceea ce ești. Urechea ta stângă este pe partea dreaptă și urechea ta dreaptă este pe partea stângă. Din punct de vedere spiritual mulți oameni cred că stau destul de bine, atunci când se compară cu alții. Dar oare vedem noi ade-vărul?

Fizicianul David Thomas a inventat în 1975 o oglindă curbată care reflectă o imagine corectă atunci când te uiți în ea. Biblia este o astfel de oglindă pentru suflet. Când te uiți în ea, vei vedea exact ceea ce ești îna-intea lui Dumnezeu.

Cum te descrie Scriptura?

Pavel a adunat câteva versete din Vechiul Testament care fac o des-criere fidelă a ceea ce suntem noi. El a spus:


16

„Nu este nici un om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dina-dinsul pe Dumnezeu. Toți s-au abătut și au ajuns ca niște netreb-nici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar” (Romani 3:10-12)

Nu ești neprihănit! Odată Isus i-a numit pe cei mai religioși oa-meni ai zilelor sale „morminte văruite pline de oasele morților” (Matei 23:27). Imaginea aceasta nu este prea flatantă, dar reflectă în mod fidel perspectiva Celui Preasfânt. Un om poate părea neprihănit în ochii al-tui om, dar înaintea lui Dumnezeu nu este nici o neprihănire adevărată. Singura neprihănire pe care Dumnezeu o poate accepta este propria Lui neprihănire. A sta înaintea lui Dumnezeu cu propria noastră ne-prihănire este o garanție sigură a respingerii noastre.

Nu ai pricepere! Un profesor poate ține o prelegere despre „Na-tura convertirii biblice” și poate expune subiectul în termeni foarte clari, și totuși să nu înțeleagă. Când se duce în cancelarie, el poate ridi-culiza adevărurile pe care tocmai le-a prezentat și le poate numi o nebu-nie. Oare putem noi crede că un om înțelege adevărul, dacă el Îl res-pinge pe Hristos ca fiind Dumnezeu, și moartea lui Hristos ca fiind esențială pentru mântuire? El știe totul despre mântuire așa cum cu-noaște răspunsurile la „Cine știe câștigă”. Dar dacă ar și înțelege, și-ar da seama imediat că este un nebun și că singura lui speranță este Hristos (vezi 1 Corinteni 2:14).

Nu Îl dorești pe Dumnezeu! Una este să cauți fericire și sens în vi-ață; și cu totul altceva este să-L cauți pe Dumnezeu. Isus a spus că oa-menii nu vin în mod natural la Hristos. El a spus: „Și judecata stă în faptul că odată venită lumina în lume, oamenii au iubit mai mult în-tunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele” (Ioan 3:19-20).


17

Dacă ești cu adevărat un căutător, care vrea cu sinceritate să rezolve această problemă eternă, poți fi sigur că dorința pe care o ai pentru Dumnezeu vine de la Dumnezeu însuși (vezi Ioan 6:44).

Ești răzvrătit! „Toți s-au rătăcit”, spune apostolul Pavel în Romani 3:12. Vina că ești în afara familiei lui Dumnezeu îți aparține. Tu ai o natură care nu se întoarce de la El, ci caută o viață independentă. Pavel a spus: „Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie cu Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, și nici nu poate să se supună” (Romani 8:7).

Ești nefolositor! Precum carnea alterată lăsată peste noapte pe masă, Biblia spune că, fără Hristos, noi suntem nefolositori. Aceasta nu înseamnă, bineînțeles, că Dumnezeu nu are un scop pentru noi. În cele din urmă, El chiar a folosit oameni care L-au ucis pe Fiul Său (vezi Fapte 4:27-28). Dar aceasta nu înseamnă că vei trăi și vei muri fără niciun folos pentru împărăția lui Dumnezeu. Este clar că Dumnezeu nu este impre-sionat de statutul omului în lume.

Pavel continuă să descrie părerea lui Dumnezeu despre tine prin cuvinte greu de acceptat la prima vedere. Observați, pe măsură ce con-tinuați să citiți, accentul pe potențialul de distrugere și înșelăciune a adevăratei naturi a necredinciosului. Aceste două caracteristici sunt ușor de găsit în cultura noastră:

„Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înșele; sub buze au venin de aspidă, gura le este plină de blestem de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul pustii-rea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor” (Romani 3:13-18).

Este această descriere potrivită pentru tine și prietenii tăi? Înainte să răspunzi, adu-ți aminte că Biblia descrie adesea inima omului (1Ioan


18

3:15). Lucrurile ascunse din viața ta sunt lucrurile pe care Dumnezeu le știe cu adevărat. De pildă, oamenii cărora le place violența și sângele din filme sunt în adâncul ființei lor oameni însetați de sânge. Apoi, per-soana care urăște este un ucigaș înaintea lui Dumnezeu, lucru pe care Hristos l-a spus în termeni foarte clari (Matei 5:21-22). El a spus, de ase-menea, că pofta este un adulter comis în inimă (Matei 5:27-28).

Adu-ți aminte că, sub presiune, tot ce este în inimă va ieși la iveală. Isus a spus: „Voi aveți de tată pe diavolul; și vreți să poftele tatălui vos-tru. El de la început a fost ucigaș și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Oridecâteori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii” (Ioan 8:44).

Problema reală a omului este că el nu poate ieși prin puterile sale din această încurcătură. El nu poate să-și învingă natura lui păcătoasă. Pavel afirmă că „toți sunt sub păcat”. Fie că ești un păcătos rafinat, sau unul religios, ești totuși un păcătos.

Dar vestea bună vine la momentul potrivit aici. Hristos a murit pentru păcătoși ca mine și ca tine! Cu toate că tu meriți mânia lui Dum-nezeu, Hristos a satisfăcut pe deplin dreapta mânie a lui Dumnezeu îm-potriva păcatului acelora care își vor pune încrederea în El. Acest lucru nu înseamnă prea mult pentru tine atâta timp cât tu crezi că ești destul de bun. Dar atunci când te vezi cu adevărat cine ești, vei descoperi că moartea lui Hristos pentru păcătoși este cea mai bună veste care poate fi auzită.


19

3.

ESTE DUMNEZEU ÎNCĂ MÂNIOS?

X

Când eram în liceu, a trebuit să citim o parte din faimoasa predică „Păcătoșii în mâinile unui Dumnezeu mânios” a pastorului american Jonathan Edwards. El a portretizat păcătosul ca un păianjen ce atârnă pe o pânză deasupra focului iadului. El a spus, de asemenea, că Dum-nezeu este mai mânios în acest moment pe cei ce trăiesc decât pe cei ce sunt în iad.

Crezi acest lucru? Este oare Dumnezeu mânios? Eu cred că profe-sorul meu nu a crezut acest lucru. Dar când am studiat mai târziu Biblia cu privire la acest subiect, am fost surprins cu privire la ce am descope-rit.

Am descoperit că mânia lui Dumnezeu este curată. Dumnezeu a avut întotdeauna o mânie sfântă.

Apostolul Pavel a spus: „Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva ori-cărei nelegiuiri a oamenilor” (Romani 1:18a).


20

Împăratul David a spus: „Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care se mânie în orice vreme” (Psalmul 7:11).

Și apostolul Ioan a subliniat: „Cine crede în Fiul are viața veșnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3:36).

Observați că în aceste versete ni se spune că Dumnezeu nu este mâ-nios doar împotriva păcatului, ci și împotriva păcătosului. Din mo-ment ce Dumnezeu vede totul, El poate evalua totul în mod perfect (Evrei 4:13). Dumnezeu are motive sfinte oridecâteori este mânios.

Uneori ne gândim la Dumnezeu ca la un judecător stând pe scau-nul de judecată, care emite sentințe împotriva celor vinovați în mod pa-siv. Dar este oare Dumnezeu așa? Cuvintele folosite în original pentru a descrie mânia lui Dumnezeu sunt cuvinte care implică pasiune. De ce? Pentru că, spre deosebire de judecătorii din zilele noastre, Dumne-zeu este Cel față de care noi am păcătuit.

Observați emoția din Naum 1, unde Dumnezeu se prezintă ca un Dumnezeu gelos, răzbunător și plin de mânie (Naum 1:2). Versetul 6 este chiar mai sugestiv: „Cine poate sta împotriva urgiei Lui? Și cine poate ține piept mâniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsă ca focul”.

Totuși, chiar în mijlocul furiei Sale, Dumnezeu se autocontro-lează. Biblia spune că El este încet la mânie (Naum 1:3), și mulți am auzit deja cu mult timp în urmă că Dumnezeu este dragoste. Dar în timp ce un Dumnezeu iubitor dorește să nu Își exercite judecata, este absolut sigur că El va judeca păcatul.

Romani 2:5-6 descrie acest lucru în următorii termeni: „Dar cu îm-pietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dum-


21

nezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui”. În versetul 16 al ace-luiași capitol, se spune că acest lucru se va întâmpla „în ziua când Dum-nezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor”.

De ce este Dumnezeu mânios? Sunt cel puțin trei motive:

1. Datorită numărului imens de păcate. Dacă ai păcătui de doar zece ori pe zi, în decursul unui an de zile nu L-ai asculta pe Dumnezeu de 3.650 de ori! Dar dacă ai păcătui de zece ori pe zi timp de 15 ani, ai păcătui în total de 54.750 de ori! Ai deveni un păcătos profesionist! Și totuși, de câte ori a păcătuit Adam înainte de a fi blestemat de Dumne-zeu?

2. Datorită faptului că ai păcătuit împotriva celei mai mari Ființe și ai încălcat cea mai mare poruncă. Există nivele diferite de păcat și pe-deapsă (Luca 10:12; 12:42-48). O încălcare de lege este evaluată în funcție de seriozitatea poruncii sau legii și de rangul persoanei față de care ai greșit. Una este să nu asculți de șeful tău sau de antrenorul tău. Alta este să nu te supui unui judecător. Una este să întârzii să faci un referat pen-tru școală. Alta este să-l ucizi pe președinte. Cea mai mare poruncă este „să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufle-tul tău și cu tot cugetul tău” (Marcu 12:30). Cea mai mare ființă este Dumnezeu. De fiecare dată când păcătuiești, tu comiți cea mai mare crimă împotriva celei mai importante Ființe! Dumnezeu trebuie să fie mânios.

3. Datorită faptului că ai păcătuit împotriva celui mai mare act de dragoste a lui Dumnezeu. Hristos a fost trimis în lumea oamenilor din dragoste (Ioan 3:16). Dar mulți din prietenii tăi, și probabil chiar tu, L-ați respins pe Hristos până în acest moment. Această răzvrătire este pă-catul împotriva compasiunii Lui. Mai este oare vreo îndoială că Dum-nezeu este mânios pe cei ce ignoră dragostea Lui?


22

Cum poți fi scăpat de această mânie sfântă? Doar prin ispășire. Dar ce înseamnă aceasta?

Cuvântul „ispășire” înseamnă următorul lucru: Isus a satisfăcut pe deplin mânia lui Dumnezeu împotriva unor oameni ca tine, murind pe cruce și luând asupra Lui toată mânia pe care tu o meritai. Aflăm acest lucru în Romani 3:24-25 și în Evrei 2:17. Mânia dreaptă a lui Dumnezeu împotriva păcatelor a fost turnată asupra lui Hristos pentru orice per-soană care va veni prin credință la El.

Și aceasta este într-adevăr o veste minunată!

X

Cât timp am ca să mă hotărăsc?

Prezentarea păcatului și a judecății, chiar în termenii terifianți în care a fost făcută, adesea nu-i mișcă pe cei fără Hristos. De ce?

Pentru că ei cred că totul este sigur și nu vor muri. Căutătorii sunt adesea inconștienți de cât de aproape este venirea lui Hristos. Dacă îți lipsește pasiunea pentru așteptarea lui Hristos, poate că urmă-toarele trei capitole, care vorbesc despre cât de scurtă este viața, te vor ghida spre El. Aș vrea să înțelegi că trebuie să vii la Hristos acum. Nimeni nu a avut un câștig din așteptare și nimeni nu-ți

poate garanta că vei avea o astfel de oportunitate în viitor.

X


23

4.

DACĂ TREBUIE SĂ MOR ÎNAINTE SĂ MĂ TREZESC

X

Ai rostit vreodată în copilărie o rugăciune de genul:

Acum când merg la culcare Mă rog, Doamne, să-mi păzești sufletul Și dacă trebuie să mor înainte să mă trezesc Mă rog, Doamne, să-mi iei sufletul acasă.

Există o inocență surprinzătoare în această mică rugăciune. E ciu-dat că până și copiii se pot ruga așa încă din primii lor ani de viață.

Această rugăciune recunoaște două realități: prima este că noi vom muri, iar a doua este că există un loc bun, unde Domnul ar putea să ne ia — dar Domnul nu va lua pe oricine acolo.

Dacă un bărbat sau o femeie sunt normali și gândesc, realitatea morții ar trebui să le neliniștească mintea. Certitudinea morții stârnește cel puțin o neliniște cronică, ba chiar mai mult în perioadele de vulne-rabilitate sau pericol. Când cineva ia în serios moartea, problema devine chiar înspăimântătoare. Biblia numește moartea un dușman. Cei mai mulți oameni au frică de moarte, și pe bună dreptate.


24

Există și oameni care spun că moartea nu este un motiv de îngrijo-rare. Adevărații creștini, adică cei care au venit la Hristos conform ce-rințelor Sale și s-au convertit în mod sincer, pot să spună acest lucru. Dar ceilalți, care spun că nu au frică de moarte, nu au nicio bază. Fie că ei cred despre sine că sunt invincibili, fie că prin simplul fapt de a spune ei diminuează frica, ambele atitudini sunt înșelătoare.

Noi avem o inimă care bate — o baterie internă conectată la o priză fără cablu. Și Cel ce are puterea să o facă să bată nu are nici un motiv bine întemeiat să o facă să bată încă un minut. Și cu toate acestea, cei mai mulți oameni sporesc numărul de păcate împotriva Aceluia care îi poate tine în viață sau le-o poate lua. Acest lucru este înfricoșător!

Dar nu trebuie să fie așa, deoarece Hristos a venit să ne elibereze de această frică.

Hristos a venit, spune autorul cărții Evrei, ca „să izbăvească pe toți cei care prin frica morții erau supuși robiei toată viața lor” (Evrei 2:15).

Hristos ia frica morții și o transformă într-un avantaj și nu într-o eternă pierdere. El face din moarte un bilet spre viață.

Iată cum trebuie să înțelegem. Tu păcătuiești în mod continuu, alături de toți cei ce trăiesc pe fața pământului. Aceste mii de păcate, sub forma gândurilor, vorbelor și acțiunilor, Îl determină pe Dumne-zeul sfânt să te judece și să te condamne la iad. Dar moartea lui Hristos, în locul nostru, creează calea de scăpare. Dumnezeu îl iartă pe cel ce vine la El pentru că Isus a luat pedeapsa în locul lui. Cu alte cuvinte, pe-deapsa pentru păcat fie cade asupra ta, fie asupra lui Hristos.

Persoana care vine la Hristos respinge viața păcătoasă în care trăia, și devine un copil al lui Dumnezeu. El vine prin credință, adică își pune toată încrederea pentru veșnicie doar în Hristos, ca Acela care a satisfă-cut pe deplin, pentru păcătoși, cerințele justiției lui Dumnezeu. Acest


25

lucru se numește a crede în Hristos. Iar cel care crede nu mai are motiv să se teamă de moarte. Judecata păcatului a avut loc în Cel care a murit în locul nostru.

Isus a spus: „Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede în El a și fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu” (Ioan 3:18).

Creștinul știe că moartea fizică va veni. El o poate privi în față. Fi-rește, nu se va bucura de durerea provocată de procesul morții, dar moartea în sine nu este o problemă. Ca și creștin, el știe că va fi în ceruri după ce moare. Și, precum apostolul Pavel, el spune: „A muri este un câștig!” (Filipeni 1:21).

Un oncolog evreu a constatat odată această realitate. De fapt, el s-a convertit la creștinism pentru că a văzut diferența dintre modul în care mor creștinii și modul în care mor necreștinii.

Probabil ar fi de mare ajutor să meditezi la următoarele cuvinte pe care Hristos le-a rostit despre viață și moarte. El a spus aceste cuvinte Martei, sora lui Lazăr, care tocmai murise. Și, pe măsură ce te gândești cu luare aminte la profunzimea acestor cuvinte, adu-ți aminte că Hris-tos este singurul antidot pentru frica de moarte, pentru că El este sin-gurul care putea afirma: „Eu sunt viața!” Iată cuvintele Sale! Crede cu-vintele acestea — crede în El.

„Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește crede în Mine, nu va muri nicio-dată.” (Ioan 11:25-26).


26


27

5.

MAI CURÂND DECÂT TE AȘTEPŢI

X

Cu câțiva ani în urmă, un post de televiziune din Chicago a di-fuzat un incident șocant. Reportajul prezenta câțiva parașutiști care să-reau dintr-un aeroplan. În timp ce încă filma, cameramanul a sărit și el. În câteva secunde camera video a început să surprindă o imagine terifi-antă. Încercând să tragă sfoara care eliberează parașuta, parașutistul și-a dat seama că, în entuziasmul său, a uitat să ia parașuta! Imaginea nea-gră și tăcută a sfârșitului acelui videoclip este o aducere aminte a cât de surprinzătoare este moartea.

Ziua morții tale va sosi exact în mijlocul planurilor tale zilnice. Acei parașutiști au plănuit să aibă o experiență minunată, să se distreze, apoi să meargă acasă să doarmă. Dar Dumnezeu a avut alte planuri pen-tru ei. El s-ar putea să aibă și pentru tine alte planuri.

Prin epistola lui Iacov, Dumnezeu îl avertizează pe cel ce face planuri cu mare încredere: „Ascultați acum, voi care ziceți: ,Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face ne-gustorie, și vom câștiga!’ — și nu știți ce va aduce ziua de mâine! Căci ce


28

este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel și apoi piere” (Iacov 4:13-14).

Iacov afirmă două adevăruri absolute care trebuie luate în con-siderare atunci când faci planuri. Primul adevăr este că nu știi ce se va întâmpla mâine.

Un prieten de-al meu s-a trezit într-o dimineață și, înainte de micul dejun, a ieșit la o cursă scurtă cu ATV-ul său. Cafeaua lui era caldă atunci când ambulanța a venit de urgentă să ia trupul său lipsit de viață. El avea planuri pentru acea zi, dar nu a știut viitorul.

Al doilea adevăr pe care Iacov îl afirmă este că „viața este un abur” — acel abur care iese din suflarea ușoară și caldă a gurii într-o zi rece. Pentru moment este acolo, apoi a dispărut. Fie că viața ta este un scurt „hhh” sau un lung „hhhhhh ...” este doar o fracțiune de secundă în termenii eternității.

La reuniunile noastre de familie mă uitam cum băieții mei se jucau în jurul copacilor seculari cu rădăcinile ieșite din pământ. M-am gândit pentru moment: „Parcă ieri mă jucam și eu între acele rădăcini!”

Mi-am adus apoi aminte cum în copilărie unchii și mătușile mele mi se păreau așa de bătrâni. Apoi am calculat: „Eu sunt la aceeași vârstă la care erau ei atunci, și acum cei mai mulți sunt morți!” Viața trece foarte repede.

Lucrurile discutate până aici pot determina pe oricine să se gân-dească profund, și pe bună dreptate, la seriozitatea lor. Dar stai puțin! Mai este un lucru pe care Iacov îl spune. Și acest lucru pur și simplu eclipsează celelalte două adevăruri. Simplu spus: orice se întâmplă de-pinde de Dumnezeu!


29

Este adevărat că noi suntem înclinați să spunem: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face ne-gustorie și vom câștiga!” (Iacov 4:13). Dar Dumnezeu spune că noi ar trebui să vorbim foarte diferit.

„Voi, dimpotrivă — spune Iacov — ar trebui să ziceți: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru” (Iacov 4:15). Cu alte cuvinte, depinde de Dumnezeu dacă vom trăi sau vom muri, și depinde de Dumnezeu dacă vom face cutare sau cutare lucru.

Dacă nu spunem (și dacă nu credem, bineînțeles) cuvintele: „Dacă va vrea Domnul”, atunci toate planurile noastre nu sunt decât mândrie și aroganță față de ceva peste care nu avem control. Mai rău decât atât, a plănui fără a recunoaște suveranitatea lui Dumnezeu, este păcat (Iacov 4:15-16). Eu nu cred că trebuie să spunem această frază de fiecare dată când vorbim despre viitor, dar sentimentul trebuie să existe. Căci ceea ce spui este ceea ce crezi.

În faimosul roman „Răpit”, tânărul erou este urmărit de bandiți în vechiul castel din lemn putrezit. El urcă pe scări treaptă cu treaptă în întuneric. Și totuși noi putem vedea ceea ce eroul nu vede — următoa-rea treaptă pe care el vrea să calce nu este acolo.

Este următoarea ta treaptă acolo? Și dacă mori, ești gata pentru ce urmează?

Scriptura spune: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9:27). Plănuiește cât vrei, căci nu vei putea să eviți nici moartea, nici judecata.

În lumina certitudinii morții și a nesiguranței vieții, nu este oare înțelept să-ți pui încrederea în Hristos?


30

În 2001, când șoferul de curse Dale Earnhardt făcea ultimul tur în jurul arenei Daytona 500, știa el că va avea un accident care-i va curma viața? Dar tu știi? Știi unde vei fi când vei muri? Vei fi în spital? Sau pe terenul de sport? Sau strivit într-o mașină?

Un lucru este sigur — acel moment va veni, și va veni mai de-vreme decât te aștepți.

Răspunsul la nesiguranța de pe pământ este o relație cu Dum-nezeu prin credință sau încredere în Isus Hristos (acest lucru e numit de Scriptură „credința în Hristos”).

Trebuie să poți trăi, chiar dacă vei muri. Și trebuie să ai viață după moarte, o viață care nu se va sfârși. Hristos le realizează pe amân-două.

Adu-ți aminte că Hristos a spus: „Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri niciodată.” (Ioan 11:25-26).


31

6.

UN HOȚ ÎN NOAPTE

X

Un prieten a fost atacat și jefuit în propria lui casă. Soția lui încă nu adormise. De fapt, când hoțul a intrat în dormitor, ea a început să alerge după el. Fiind urmărit, hoțul nu a reușit să fure mult, ci doar a creat panică. În acest timp, în dormitor, prietenul meu continua să sfo-răie, complet inconștient de ce se întâmpla.

Ziua Domnului va veni la fel, ca un hoț în noapte. Ești tu pre-gătit?

„Cât despre vremi și soroace, nu aveți trebuință să vi se scrie, fraților. Pentru că voi știți că ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea. Când vor zice „Pace și liniște!” atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia în-sărcinată; și nu va fi chip de scăpare.” (1Tesaloniceni 5:1-3)

Observați cuvântul — neașteptată!

Domnul Isus va veni când oamenii vor spune: „Pace și liniște!” Cu alte cuvinte, viața va avea un curs normal, fără nici un motiv specific de alarmare. Dar atunci, pe neașteptate, va veni sfârșitul!


32

Casa părintească a mamei mele a fost recent vopsită. Toți mem-brii familiei au lucrat din greu la renovare. Intenția lor a fost să facă puțină curățenie și apoi să se bucure de mirosul proaspăt și curat. Dar, deodată, când cineva a făcut focul în sobă ca să ardă niște resturi, ca-mera a luat foc. În doar câteva momente toată casa a fost distrusă.

Când ziua judecății lui Dumnezeu vine, mulți oameni se vor scula din pat ca în oricare altă zi, vor merge la serviciu sau la școală, vor servi mesele obișnuite și vor vorbi cu prietenii așa cum făceau de obicei. Ziua judecății lui Dumnezeu va fi exact o zi obișnuită din viață. Nu te aștepta ca cineva să te anunțe: „Toată lumea să se pregătească acum pentru Ziua Judecății! Aveți la dispoziție 48 de ore ca să vă împăcați cu Dumnezeu!” Nu va fi așa! Noi nu știm ziua și ceasul când va veni jude-cata — știm doar că se va întâmpla, și va veni pe neașteptate.

Recent am citit un reportaj despre o femeie care a dat naștere bebelușului ei în mașină în drum spre spital. Pe neașteptate au apucat-o durerile nașterii. Soțul s-a grăbit să ajungă la doctor cu viteza luminii, în timp ce-i spunea soției lui să încerce să nu nască încă. „Tine-l, re-zistă!” au fost apeluri inutile. Când vin durerile nașterii, copilul e pe drum. Ziua Judecății lui Dumnezeu va veni exact la fel, pe neașteptate. Și acum citește următoarele cuvinte:

„Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț. Voi sunteți fii ai luminii și fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului. De aceea, să nu dormim ca și ceilalți, ci să veghem și să fim treji!” (1Tesaloniceni 5:4-6).

Ziua Domnului va veni ca un hoț, adică pe neașteptate. Dar pe creștin nu trebuie să-l surprindă în felul acesta. Adică, ziua Domnului nu ar trebui să-l prindă pe nici un creștin cu garda jos sau nepregătit.


33

Un creștin, un adevărat credincios, nu este ca cei ce dorm, ci ca cei care sunt „fii ai zilei”. De aceea, credincioșii trebuie să fie alerți și pregătiți, anticipând ziua de mânie și de răzbunare a Domnului față de această lume.

Dar, Dumnezeu nu a rânduit ca credincioșii autentici să experi-menteze această mânie. „Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos”. (1Tesa-loniceni 5:9).

Copiii lui Dumnezeu pot trece prin tot felul de încercări și du-reri fizice chiar până la punctul morții, dar pentru credincios moartea nu este o formă de pedeapsă. Pentru credincioși, moartea este pragul trecerii în prezența lui Dumnezeu. Cei ce sunt în viață la întoarcerea lui Hristos vor evita moartea. Dar pe necredincioși moartea îi va duce în iadul veșnic.

Ești și tu unul din cei care cred că își pot rezolva problemele cu Dumnezeu imediat ce necazul vine? Dacă gândești așa, ideea principală a acestui pasaj se îndreaptă spre tine. Ziua aceea va veni atât de neaștep-tat încât nu vei fi în stare să faci nimic pentru a-ți schimba destinul. Dacă intri în această realitate fiind necredincios, nu te aștepta nici la cea mai mică oportunitate de a remedia problema păcatului după ce jude-cata a venit.

Dar există speranță!

Autorul Pavel spune că „Hristos a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim (înțelesul aici este „fie că trăim, fie că mu-rim”), să trăim împreună cu El” (1 Tesaloniceni 5:10).

Moartea lui Hristos pe cruce este mijlocul prin care tu poți să scapi de pedeapsa pe care o meriți pentru păcate. Când Hristos s-a dus la cruce, El a făcut acest lucru pentru a purta păcatele noastre și a lua


34

asupra Lui, ca un înlocuitor pentru oameni ca tine, mânia lui Dumne-zeu. Datorită jertfei Domnului Isus, acel act plin de dragoste și de sacri-ficiu, poți scăpa de pedeapsa dreaptă pentru păcatele tale și poți trăi veș-nic cu El — izbăvire promisă tuturor celor ce își pun nădejdea în El ca Salvator.

Abia atunci expresia „pe neașteptate” nu mai este un lucru care să-ți stârnească frică.

X

Poate Dumnezeu să mă schimbe?

Apostolul Pavel spune că Hristos ne poate elibera de păcate și moarte prin „puterea lui Dumnezeu”. Aceasta este ceea ce ai tu ne-voie — puterea lui Dumnezeu! Doar o putere așa de mare îți poate schimba viața. După ce am explicat această realitate în sensul ei ge-neral, am luat cazul păcatului sexual ca exemplu pentru a te încu-

raja să vii la Hristos, chiar dacă păcatul tău este enorm.

Roagă-te ca să vezi și să crezi în puterea lui Dumnezeu, indiferent cât de mare este păcatul tău.

X


35

7.

EVANGHELIA ÎNSEAMNĂ PUTERE

X

În orășelul de munte Buena Vista din Colorado, Statele Unite, eu și fratele meu am văzut ceva ce doar visam că s-ar fi putut întâmpla. Cu trei săptămâni înainte fusesem invitați să venim în oraș de către un grup de adolescenți care părăsiseră recent drogurile și se întorseseră la Hristos.

Acești elevi și-au propus să umple sala de sport a liceului cu toți cei pe care-i puteau convinge să vină să audă ce spuneam noi despre Hristos. Întâlnirea a fost complet dezorganizată. Reclama fusese făcută prin viețile lor schimbate. Am fost șocați să găsim totuși sala de sport plină de tineri. În centrul sălii, pe podea, era pictat logo-ul școlii — De-monii.

La sfârșitul acelor zile de prelegeri, aproximativ 200 de tineri au mărturisit credința lor în Hristos. Elevii cântau pe holurile școlii un cântec intitulat „O Singură Cale”, îndreptându-și degetul arătător spre cer. Fiecare întâlnire a avut o încărcătură contagioasă de bucurie și seri-ozitate în această experiență de neuitat, și am văzut ceva din puterea transformatoare a Evangheliei.


36

Fie că mesajul merge spre o persoană sau mai multe, acest mesaj are putere. Dacă ai putea să-i vezi pe cei care au fost schimbați radical de acest mesaj, ai înțelege ce vreau să spun. Anume că transformarea aceasta poate avea loc și în viața ta! Citește ce spune Pavel despre aceasta:

„Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede, întâi a Iudeului, apoi a Grecului”. (Romani 1:16)

În anii 50, generația de tineri de după război ascultau la radio celebra serie de emisiuni numită „Superman”. El era „mai iute decât glonțul”, „putea sări peste clădiri dintr-o săritură” și „putea opri o lo-comotivă”, dar până și acest Superman nu putea face ceea ce doar Dum-nezeu poate — să elibereze un om din împărăția întunericului și să-l aducă în împărăția Luminii.

Există limite cu privire la ce putem face noi. Un prieten care predă acum la seminar, obișnuia să ridice greutăți în sala de forță alături de sportivii de performanță de la echipa de fotbal american Dallas Cow-boys. Când a încercat să ridice o halteră de 500 kg, și-a provocat o hernie și de atunci nu a mai fost același. Dar Dumnezeu nu are nici o limită. Noi nu putem ierta păcatele unui om și nici nu-i putem aduce sufletul la viață — dar Dumnezeu poate.

Ce face ca Evanghelia să aibă o asemenea putere? Este realitatea faptului că Hristos a trăit viața perfectă pe care noi nu o puteam trăi, că El a murit pe cruce ca Fiul perfect al lui Dumnezeu purtând păcatele celor păcătoși și condamnați precum suntem noi, și că El a înviat din morți spre a birui dominația păcatului și a morții. Această realitate este plină de putere pentru că nimic nu poate sta în locul ei — nimeni altci-neva nu poate face ce a făcut Hristos înaintea Tatălui Său sfânt și drept.


37

Apostolul Pavel însuși este o ilustrație a acestei puteri. El se afla în misiunea de a-i aresta pe creștini, când Dumnezeu i-a schimbat com-plet direcția — deodată el a început să-L iubească pe Hristos, pe care Îl prigonise. Cum poți explica o asemenea schimbare dacă nu o atribui puterii lui Dumnezeu?

Când am fost elev la școală, fabricanții de jucării vindeau rachete ieftine propulsate cu aer comprimat. Probabil ați văzut acele rachete de plastic pe care Ie umpleai cu aer folosind pompa de bicicletă. Cu cât pompai mai mult aer, cu atât mai sus zbura racheta.

A deveni creștin nu înseamnă să pompezi puțină religie în viața ta pentru a te simți înălțat când ești dărâmat din punct de vedere emo-țional. Mântuirea înseamnă trecerea de la moarte la viață, transforma-rea persoanei în ceva cu totul nou, iertarea păcatelor care te-au condam-nat și în final viață veșnică. Ai nevoie de puterea lui Dumnezeu ca să experimentezi această iertare.

De fapt, ai nevoie de o putere care să te ia la Cer! Evanghelia, așa cum spune Pavel, este exact această putere — este puterea lui Dumne-zeu însuși pentru mântuirea completă a fiecăruia care se întoarce la El.

Nu-L limita niciodată pe Dumnezeu!


38


39

8.

DISTRUGÂND VIITORUL

X

Dar pentru mulți din prietenii mei, visele s-au schimbat în coș-maruri. Viața intimă înainte de căsătorie i-a luat brusc ca într-o plim-bare cu elicopterul, care s-a sfârșit într-o puternică prăbușire, diminu-ând considerabil șansele lor de a mai avea o căsătorie pură, încântătoare și de lungă durată.

Ca orice elev sau student, am avut visul de a găsi partenera per-fectă, cu care să-mi petrec restul vieții. În visele mele, standardele erau înalte: inteligentă, istețime, frumusețe izbitoare, personalitate cuceri-toare, admirație pentru mine și umblare cu Dumnezeu.

Ce se întâmplă după păcatul sexual? Pot acțiunile premature distruge un bun viitor?

Din nefericire, în multe cazuri răspunsul este „da”. Acțiunile noastre au consecințe. Explozivii pe care-i încarci în viață acum pot ex-ploda în cel mai inoportun moment al vieții tale de mai târziu. Precum câmpurile minate după o explozie, nu mai rămâne aproape nimic din ceea ce fusese așa de frumos și bine. Sexul înainte de căsătorie, de exem-plu, are o lungă istorie, o istorie plină de căsătorii distruse și divorțuri.


40

Se întâmplă fără ca cineva să-ți spună că experiența duce la obi-cei. O persoană care obișnuiește să aibă relații sexuale în afara căsătoriei este predispusă la așa ceva. Deși suntem șocați când auzim că cineva a avut o relație adulterină, de fapt în spate este vorba de faptul că el sau ea au avut deja un obicei sexual, mental sau fizic. Un stil de viață tăinuit și pervers vine din gustul dat de momentele de experiență sexuală furate în mod ilegitim — o experiență sau un gând a produs-o pe următoarea, adormind conștiința și slăbind puterea de a corecta derapajul.

Cea mai mare problemă în ce privește promiscuitatea este că sfârșește într-o mare ruină. Pavel spune în 1 Corinteni 6:9-10 că cel rău nu va moșteni împărăția lui Dumnezeu:

„Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni împărăția lui Dumne-zeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închi-nătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu!”

Poți înșela pe alții, dar nu-L poți înșela pe Dumnezeu — așa că nu te înșela pe tine însuți! Păcatul duce la judecată. Este adevărat că fi-ecare persoană a păcătuit și merită iadul, dar Pavel accentuează aici cele zece ispite cu care se confruntau corintenii, într-o cultură foarte asemă-nătoare cu a noastră.

Dar Dumnezeu poate schimba o viață de promiscuitate sexuală. După ce Pavel listează categoria de oameni care nu vor intra în ceruri, Pavel continuă:

„Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.” (1 Corinteni 6:11)


41

Există multă speranță aici! Odată prins în mrejele poftei, ești oare prins într-o viață de continuă neascultare ca singură opțiune? Nu! Prin Hristos poți fi eliberat — și nu folosesc aici cuvinte mari! Cu toate că nu putem ajunge la perfecțiunea creștină în timpul acestei vieți, există totuși o schimbare uriașă. Un adevărat creștin poate spune: „Da-torită lui Hristos nu mai sunt ce am fost!”

Dumnezeu spală, sfințește și îndreptățește — exact ce ai nevoie pentru a scăpa de domnia dictatorială a dorințelor tale păcătoase și pen-tru a primi o garanție a cerului. Când Dumnezeu te spală, El îți iartă păcatele și îndepărtează vinovăția de la tine. Adică, prin moartea Iui Hristos, El spală vina ta și îți dă o inimă curată. Vina nu e doar emoțio-nală, ci este de asemenea reală. Este bine să nu mai ai sentimente de vinovăție, dar adevărata problemă este cu vina în sine.

El te sfințește. Aceasta înseamnă că Dumnezeu „te pune deo-parte” pentru Sine ca fiind exclusiv al Lui. Și după ce te pune deoparte pentru folosul Său, te face ca El prin Duhul Sfânt pe care Îl pune în tine. Aceasta este ca și cum Dumnezeu ar ștampila Numele Său pe frun-tea ta pentru a indica faptul că ești copilul Lui pentru veșnicie. Dum-nezeu îi îndreptățește pe toți cei ce vin la El. Îndreptățirea înseamnă că în ciuda faptului că ești păcătos, ești declarat drept în ochii Dumneze-ului neprihănit, nu pentru ce ai făcut sau nu ai făcut, ci datorită a ceea ce a făcut Hristos pentru tine. Moartea Lui a fost acceptată în schimbul morții tale. Ești îndreptățit (justificat) prin credința în lucrarea lui Hris-tos și NU datorită faptelor tale. Ar fi greșit să-ți spun că viața sexuală în afara căsătoriei nu îți va cauza probleme serioase. Pe cât este de încân-tătoare pe moment, neascultarea poruncilor lui Dumnezeu în ce pri-vește viața sexuală este o formulă garantată pentru dezastru. Dar dacă vii la Hristos prin credință, totul se va schimba. Când Dumnezeu spală, sfințește și îndreptățește, nu mai ești același. Și dincolo de aceasta, ți se


42

garantează un viitor în ceruri. Când un prieten a ieșit din spital după o operație, puteai vedea o îmbunătățire considerabilă în rezistența lui. Era ca un om nou. Dar a rămas cu cicatricile. Acele cicatrici îi vor aduce mereu aminte cum a fost trupul său.

Cicatricile produse de păcatul sexual vor rămâne ca o aducere aminte, dar eșecurile trecute nu te mai pot distruge dacă vii la Hristos. Precum fluturele care părăsește gogoașa, poți lăsa trecutul în urmă.

X

Când o persoană este bolnavă, doctorul îi poate prescrie medica-mente. Dar ce vindecă oare un om? Este medicamentul în sine, nu doar dorința sau căutarea medicamentelor. Hristos este medica-mentul! Cine altul te poate salva și te poate aduce în familia ier-tată a lui Dumnezeu? El este calea exclusivă spre Dumnezeu. El

este o cale îngustă, dar una bună! Dar cum ajungi la Hristos? Prin credință și pocăință! Capitolele următoare explică fiecare din aceste cuvinte pline de semnificație. Și exact asta este ce trebuie să faci — să te pocăiești și să crezi în Hristos, bazat pe ceea ce El a făcut pen-tru tine. Chiar dacă Scriptura descrie pocăința și credința ca da-ruri date de Dumnezeu, pentru care Îi poți mulțumi, este totuși responsabilitatea ta să acționezi. Vei ști că ai aceste daruri atunci când te vei pocăi și vei crede. Până acum nu te-ai pocăit și nu ai crezut. Ai ales să tot amâni. Dar dacă continui să amâni încă o

dată, și apoi iarăși amâni, atunci este evident că nu ai avut nicio-dată intenția să vii la Hristos. Biblia spune: „Căutați pe Domnul

câtă vreme se poate găsi, chemați-L câtă vreme este aproape!” (Isaia 55:6). Sunt unii care caută puțin, și nu găsesc niciodată, deoarece căutarea lor este superficială, iar iubirea lor de sine este perma-

nentă.

X


43

9.

SCHIMBAREA

X

Tânărul bărbat murea, însă fără Hristos.

„Am un viciu”, spunea el, în timp ce se uita la mine din patul care fusese mutat în camera de zi pentru ultimele sale săptămâni de vi-ață. „Știu că este păcat și că Dumnezeu nu permite așa ceva. Dar vreau totuși să continui cu acest viciu, și sincer, nu vreau să-l abandonez. Pe de altă parte, vreau cu disperare să ajung în ceruri. Pot oare să devin creștin?”

Cum ai răspunde la această întrebare?

I-am răspuns că este imposibil să se convertească la Hristos în timp ce continuă să trăiască în păcat. Este adevărat că oricine vine la Hristos, vine cu păcatul său. De fapt, el sau ea vor veni la Hristos exact datorită păcatului — pentru a fi eliberați de păcat și de consecințele sale cumplite. Dar a veni la Hristos în timp ce iubești și cauți păcatul este complet imposibil. Este ca un avion care încearcă să zboare în același timp în două direcții diferite.

Am fost oare prea aspru cu el? Nu! De fapt, am manifestat cât de multă dragoste am putut față de el. Am vrut ca omul să cunoască


44

adevărul despre pocăință, pentru că Isus a spus: „Eu vă spun că dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel” (Luca 13:3).

Când apostolul Pavel a urcat pe Muntele lui Marte în Atena să confrunte pe filosofii zilelor sale, el a fost foarte direct cu privire la ne-voia lor de pocăință. El a declarat cu mult curaj că Dumnezeu „porun-cește tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască” (Fapte 17:30). Dacă Dumnezeu cere pocăință de la toți oamenii de pretutindeni, acest lucru mă include pe mine și pe tine.

Ce este pocăința?

Pocăința înseamnă „schimbarea minții”. Dar această schimbare a minții nu este pur și simplu o nouă cale de a gândi despre Hristos și mântuire. Este ceva mult mai profund, care influențează cele mai adânci atitudini și acțiuni.

Când o persoană se pocăiește, ea vine la Dumnezeu și începe să urască ceea ce odată iubise și să iubească ce odată urâse. O asemenea schimbare în gândire cu privire la păcat și la Hristos îi face pe credinci-oși să „facă fapte vrednice de pocăința lor” (Faptele Apostolilor 26:20). O persoană acționează în funcție de cum gândește.

Odată un tânăr a venit la Hristos, fiind impresionat de cuvintele Acestuia. El a căzut în genunchi și I-a pus lui Isus o întrebare impor-tantă: „Ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?” (Marcu 10:17).

Răspunsul lui Isus a fost exact opusul a ceea ce tânărul se aștepta să audă. El a spus:

„Cunoști poruncile: „Să nu preacurvești, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta”?


45

El i-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinerețea mea”. Isus s-a uitat țintă la el, l-a iubit și i-a zis: „îți lipsește un singur lucru: du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci vei avea o comoară în cer. Apoi, vino, ia-ți crucea și ur-mează-Mă”. Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat în-tristat de tot; căci avea multe avuții. (Marcu 10:20-22)

Crezi că Hristos a fost aspru în ceea ce a cerut? Nicidecum! De fapt, pasajul ne spune specific că Hristos l-a iubit.

Dar tânărul acesta avea un alt dumnezeu, și anume banii. Isus a știut că niciun om nu poate veni la el în timp ce se închină altui dum-nezeu. „Nu puteți sluji lui Dumnezeu lui Mamona” (Matei 6:24).

Omul acela a vrut viață veșnică, dar nu suficient de mult ca să-și abandoneze dumnezeul preferat. Dimpotrivă, el L-a respins pe Hristos în schimbul banilor, chiar dacă era întristat că nu poate să le aibă pe amândouă.

Hristos i-a demonstrat tânărului că, în ciuda faptului că el se so-cotea o persoană cucernică și care împlinea Legea lui Dumnezeu, el era de fapt un călcător de lege. El călcase, de fapt, prima poruncă — „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine” (Exod 20:3).

Această istorioară este o ilustrație a unui om care avea nevoie de pocăință, la fel ca primul om descris în acest capitol. Din păcate amân-doi, din câte înțeleg eu, au refuzat să renunțe la dumnezeul lor ieftin pentru a-L primi pe Hristos. Amândoi, așadar, au mers în iad.

Îți aduci aminte ce a spus Isus? „Dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel” (Luca 13:3). El cere pocăință de la tine, la fel cum a cerut de la cei doi care au murit.


46

Trebuie să renunți la dumnezeii tăi, oricare ar fi ei — banii, se-xul, sporturile, obiceiurile păcătoase, hobby-urile, relațiile, chiar sinele tău — orice lucru care amenință locul de drept al lui Hristos în viața ta. Orice ar putea fi bun și frumos lăsat de Dumnezeu, poate deveni un idol dacă îl iubești mai mult ca pe Hristos.

Te vei pocăi și vei veni la credința în Hristos? Sau te vei ține cu încăpățânare de un dumnezeu care te va târî în iad pentru eternitate?

Hristos nu este aspru în cererea Sa. El Îți oferă viață din abun-dență, iertare de toate păcatele tale, Duhul Sfânt care să locuiască în tine, o familie de credincioși plini de dragoste, înțelegerea celei mai im-portante Cărți scrise vreodată - Biblia, și viață veșnică în ceruri — toate acestea pentru cel care se pocăiește.

Chiar și un câine recunoaște diferența dintre un pui alterat, sau un os proaspăt rămas dintr-o friptură bună.

Pocăiește-te acum și vino la Hristos!


47

10.

ÎNCERCÂND SAU ÎNCREZÂNDU-TE?

X

Am fost șocat! Tocmai explicasem unui grup de oameni de ști-ință, specialiști în cercetări nucleare, diferența dintre a încerca să-ți câș-tigi mântuirea prin fapte sau a o primi prin credință. Am crezut că m-am făcut foarte clar înțeles. Când am plecat, însă, un om mi-a mulțumit și a făcut următorul comentariu: „Cred că trebuie să mă străduiesc mai mult să fiu creștin.” Nu pricepuse nimic! De ce nu a putut înțelege ar-gumentul meu?

Credea că poate ajunge la Dumnezeu ca și cum ar merge cu o navă spațială. Fără ajutorul Duhului Sfânt și a înțelegerii date de Biblie, fiecare om crede că el trebuie să merite favoarea lui Dumnezeu. Biblia nu afirmă acest lucru. Biblia ne învață că mântuirea „nu este prin fapte, ca să nu se laude nimeni, ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:9).

Părintele Avraam a descoperit că a fi socotit drept înaintea lui Dumnezeu (justificat), nu are loc prin faptele noastre bune, ci exact prin opusul lor — credința. Această credință nu este ceea ce facem noi pentru El, ci ceea ce face Hristos pentru noi.


48

„Căci dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte — spune Pavel — are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci ce zice Scriptura? ‚Avraam a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a socotit ca neprihănire’.” (Romani 4:2-3)

Dacă ai putea fi acceptat de Dumnezeu pe baza faptelor tale, atunci ai avea un motiv să te lauzi. Aceasta ar însemna că nu ai păcătuit niciodată. Dar din moment ce nu cunoaștem pe nimeni care să fi fost perfect, în afară de Hristos, calea de a ajunge în cer prin fapte este o cale imposibilă. Dar există o cale posibilă, prin care poți fi îndreptățit (justi-ficat) — prin credință, la fel ca Avraam.

Odată, după terminarea unei mese cu prietenii, am întrebat: „Unde este nota de plată? Aș vrea să plătesc pentru toți!” „Nu poți plăti pentru ei”, mi-a răspuns unul dintre prieteni. „O, nu! Insist!”, am con-tinuat eu, gândindu-mă că el a spus așa din politețe. „Nu! Nu poți plăti”, a spus el din nou, „pentru că nota a fost deja achitată!”

Ar fi trebuit oare să insist totuși să plătesc? Chiar dacă aș fi forțat casierul să ia banii, asta nu ar fi schimbat cu nimic situația. Nota fusese achitată de altcineva, și nimic nu putea schimba aceasta. Ei bine, l-am crezut pe cuvânt și am fost mulțumitor pentru ce a făcut pentru mine.

Hristos a plătit pe deplin datoria celor ce sunt ai Săi. Când El a suferit pe Calvar, tot ce trebuia făcut acolo pentru păcat a fost împlinit pe deplin. Aceasta a fost cea mai măreață exprimare a harului. Gândul că ai putea face ceva eforturi pentru a fi acceptat înaintea lui Dumnezeu diminuează din valoarea crucii lui Hristos. Pavel a spus: „Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu, căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, atunci degeaba a murit Hristos” (Galateni 2:21).

Câțiva prieteni ai mei au surprins o catastrofă ce a avut loc în apropierea râului Guadalupe din Texas. Un autobuz plin cu elevi de


49

liceu cobora o pantă și se apropia de podul de peste râu. Podul era aco-perit cu apă, întrucât plouase abundent. Șoferul a crezut că poate trece, autobuzul având roțile mai mari. Dar când erau pe la mijlocul podului, un val mai mare a izbit autobuzul, care a fost împins de pe pod în râu.

Elevii au încercat să iasă din autobuz. Unii au reușit; alții nu. Cei ce au reușit să iasă din autobuz, fiind luați repede de val, au încercat să se agațe de stânci sau de orice puteau prinde. Dar nu au rezistat prea mult.

Elicopterele de la baza militară din San Antonio au sosit de ur-gență. O frânghie a fost lăsată pentru a prinde elevii din apă și a-i duce pe uscat.

O fată era aproape înnebunită de frică. Atunci când soldatul a încercat să o prindă, a întâmpinat mari dificultăți în încercarea de a pune frânghia în jurul ei. Când a fost ridicată deasupra râului, apoi pe uscat, ea și-a lăsat brațele din jurul frânghiei și a alunecat prin ochiul frânghiei. Prietenii mei au urmărit cum ea cădea spre propria ei moarte.

Dacă ea ar fi avut încredere, putea fi salvată.

Dumnezeu nu va răsplăti niciodată efortul de a încerca să te sal-vezi singur. El nu te va lăsa să faci din jertfa de pe cruce un act fără va-loare. El nu te va mântui dacă tu crezi că poți face ceva fapte bune ca să meriți mântuirea. Dar există o cale posibilă datorită lui Hristos — calea credinței.

„Însă celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit, credința pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire” (Romani 4:4-5).


50


51

11.

CE TREBUIE SĂ FAC?

X

Dacă ai citit până aici, înseamnă că ai un interes serios cu privire la cele mai importante aspecte ale vieții, cu care te vei confrunta vreo-dată. Ce trebuie să faci acum?

Într-un anumit sens întrebarea nu este formulată corect. Un că-utător devine un adevărat creștin pentru că Dumnezeu face ceva, cre-ând o dorință pentru El și un dezgust față de păcat. Dacă Dumnezeu lucrează, vei abandona independența ta și vei veni la El. Îți vei pune în-crederea în El pentru că nu există altceva în care să te încrezi. Îl vei iubi pentru că El este irezistibil.

Vei respinge viața de neascultare și autonomie pentru că nu te vei putea întoarce la asemenea viață. Interesul pentru o asemenea viață dispare și nu te mai preocupă să trăiești în acel fel. Nu mai poți iubi ceea ce urăști acum. Poți iubi doar ceea ce a devenit vrednic de iubit.

Odată o mare mulțime de oameni care Îl urma pe Isus pentru a vedea semnele și minunile Sale și a asculta înțelepciunea Sa, L-a părăsit revoltată de ceea ce a spus El la un moment dat. Oamenii aceia nu au


52

putut accepta ce a spus El. Acești ucenici (care nu erau decât niște oa-meni curioși, și nu adevărați creștini) nu au putut crede adevărul despre Hristos. Iată ce s-a întâmplat:

„Și a adăugat: ‚Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu’. Din clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu EL Atunci Isus a zis celor doisprezece: ‚Voi nu vreți să vă duceți?’. ‚Doamne, I-a răspuns Petru, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice. Și noi am crezut și am ajuns la cunoș-tința că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu’” (Ioan 6:65-69).

Duhul Sfânt a captat mințile acestor oameni (cu excepția lui Iuda, așa cum a spus Isus) în așa fel încât ei nu puteau decât să creadă în Hristos. Acest lucru este foarte semnificativ pentru tine.

Ai putea să spui același lucru. Dacă întrebarea ți se adresează, acum după ce ai citit și ai reflectat adânc, poți spune: „De fapt, eu cred în Hristos, și cu bucurie resping viața independentă”? Poți spune: „Nu mă încred în nimic altceva pentru mântuirea mea, decât în Hristos”? Ești dornic și bucuros ca acest Dumnezeu binevoitor să fie stăpânul vi-eții tale trăite în ascultare de El? Vrei să-L urmezi, fie că este ușor sau greu, pe tot parcursul vieții tale?

Acestea sunt afirmațiile unui copil autentic al lui Dumnezeu.

Dacă acest lucru este adevărat în ceea ce te privește, ar trebui să faci cunoscut acest lucru unui om care este matur din punct de vedere spiritual. Poate un prieten creștin, un pastor sau un mentor ar trebui să știe despre schimbarea gândirii tale. Cere-i persoanei să te ajute la acest început de viață nouă cu Hristos.


53

Când începi viața cu Hristos, vei vedea imediat rezultatele lucră-rii lui Dumnezeu în atitudinile și comportamentul tău. Nu vei fi per-fect decât atunci când vei ajunge în cer, dar vei vedea păcatul și domnia lui Hristos într-o lumină foarte diferită decât obișnuiai să le vezi. Atunci când păcătuiești, cere-I lui Dumnezeu să te păstreze curat și să-ți dea putere să reziști ispitei. El este dornic și dispus să te ajute.

Apoi trebuie să găsești o biserică unde este apreciată transfor-marea care a avut loc în viața ta și care este gata să te ajute și să te ghideze. Trebuie să devii un credincios în acea biserică, punând întrebări și în-vățând cât mai mult posibil. Așa cum știi, nu toate bisericile sunt la fel. Cel puțin, caută o biserică în care se ia în serios ceea ce spune Dumnezeu despre mântuirea prin credință (nu prin meritele umane) și care învață Cuvântul lui Dumnezeu cu credincioșie.

Este foarte important să citești Biblia și să te rogi. Vei găsi un ghid de citire a cărții Ioan și a întregului Nou Testament în această carte. Este de folos să te întâlnești cu un slujitor al bisericii sau cu un prieten, care îți poate răspunde la întrebări și care poate vorbi cu tine despre Biblie, despre această măreață carte.

Pe măsură ce vei citi Biblia, vei afla că noii ucenici ai lui Hristos au fost botezați în apă, ca un prim act al ascultării lor de Hristos. Isus a spus că trebuie să te botezi, ca o declarație simbolică exterioară a noii tale vieți în Hristos. Biserica pe care o frecventezi te poate ajuta să vezi învățăturile Bibliei cu privire la acest important mod de exprimare a credinței.

Vorbește cu prietenii și familia ta despre ceea ce ai descoperit în Hristos. Vei vedea că vei avea o dragoste pentru ei așa cum nu ai avut niciodată înainte. Dumnezeu s-ar putea să te folosească să-i ajuți să în-țeleagă ce înseamnă a fi un creștin autentic.


54

Din ultimele porunci pe care le-a dat Isus ucenicilor Săi, vei des-coperi în cuvintele Sale planul pe care ești chemat să-l împlinești și tu pentru tot restul tale:

„Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate Neamurile, botezându-i în Numele Ta-tălui, al Fiului și al Sfântului Duh, și învățați-i păzească tot ce v-am poruncit. Și, iată, că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28:18-20).


55

21 DE ZILE CU DUMNEZEU

X

Un jurnal personal al meditațiilor din Evanghelia după Ioan

În următoarele 21 de zile vei începe o aventură. În timpul acestor zile vei căuta să te întâlnești cu Dumnezeu prin rugăciune și citirea Cu-vântului Său. Punctul de început este Evanghelia după Ioan, Evanghe-lia inimii lui Hristos.

Înainte să începi aceste zile extraordinare, fă-ți timp să citești ur-mătoarele instrucțiuni. În fiecare zi vei:

• Începe cu o scurtă rugăciune, cerându-I lui Dumnezeu să te ajute să înțelegi Cuvântul Său.

• Scrie data în spațiul corespunzător. Dacă ai sărit o zi, nu încerca să faci în următoarea zi ce trebuia să faci pentru două zile, ci doar con-tinuă de unde ai rămas.

• Citește capitolul din Evanghelia după Ioan pentru ziua respectivă. Vei descoperi exemple care să te inspire, promisiuni care să te încu-rajeze, porunci care să te avertizeze, învățături care să te instruiască și alte minunate informații care te vor uimi!


56

• Subliniază în Biblia ta versetele care îți plac cel mai mult. Ia-ți câteva momente ca să meditezi la aceste versete. Fixează-le în mintea ta. Scrie în dreptul acelui verset: „Versetul care îmi place cel mai mult”.

• Scrie întrebările care apar. Cere-I lui Dumnezeu să îți dea răspunsu-rile de care ai nevoie, și dacă ai un prieten sau un mentor care să te ajute, cere-le să se întâlnească cu tine în fiecare săptămână, pentru a discuta aceste întrebări și idei.

Încheie acest timp în taină, rugându-te lui Dumnezeu. Poate îți vei face o listă cu nume și oameni și nevoie speciale, ca să nu le uiți. Când te rogi, nu uita să aduci mulțumiri și slavă lui Dumnezeu!

Data ________________ Citește Ioan 1

Lucruri importante pe care le-am învățat:

Versetul care mi-a plăcut cel mai mult:

O întrebare:





57

O întrebare:




O întrebare:




O întrebare:




O întrebare:


58




O întrebare:




O întrebare:




O întrebare:


59




O întrebare:




O întrebare:




O întrebare:



60



O întrebare:




O întrebare:




O întrebare:




61


O întrebare:




O întrebare:




O întrebare:




62


O întrebare:




O întrebare:




O întrebare:





63

O întrebare:

Iată câteva sugestii despre cum să continui lectura în întreg Noul Testament:

• Dacă vei citi câte un capitol în fiecare zi, vei termina Noul Testa-ment în mai puțin de 9 luni! Dar dacă crezi că ai nevoie de mai multe zile, este bine și așa.

• Nu lăsa nimic care să interfereze cu acest important timp al zilei. Plănuiește-ți ziua în funcție de apropierea de Cuvânt.

• Dacă pierzi o zi, nu recupera în următoarea zi. Continuă de unde ai rămas.

• Poate vei dori să citești cărțile Noului Testament într-o ordine di-ferită decât felul în care sunt așezate în Scriptură. Unele cărți sunt mai dificile decât altele și diferă în lungime. Asigură-te că termini fiecare carte înainte ca să începi cartea următoare.

• Ia-ți un caiet de notițe pentru a scrie ce ai învățat. Include nota: „Lucruri speciale pe care le-am învățat”, „Versetul care mi-a plăcut cel mai mult” și „O întrebare” pentru fiecare secțiune a Scripturii pe care o citești. Adaugă o secțiune pentru lista de rugăciune. Pro-babil vei dori să personalizezi acest plan pentru a ți se potrivi mai bine.

• Nu-ți fie teamă să faci notițe în Biblia ta.

Când vei termina de citit Noul Testament, vei fi gata să citești întreaga Scriptură, care include Vechiul Testament și Noul Testament. Domnul te va călăuzi cu privire la cantitatea de lectură pentru fiecare


64

zi. Citește cu credincioșie și continuă să notezi noile descoperiri în caie-tul de notițe. Probabil câte un capitol din fiecare Testament ar fi cel mai indicat (sau chiar două dacă Domnul te călăuzește), dar nu lua mai mult decât poți face în mod eficient. Dumnezeu nu se grăbește. El este interesat de calitate.

Cere-I lui Dumnezeu să-ți scoată în cale pe cineva care ar dori să studieze cartea Căutându-L pe Dumnezeu: Un ghid al căutătorului. S-ar putea ca Dumnezeu să te călăuzească să-ți ajuți un prieten să-L gă-sească pe Hristos.

cĂutÂndu-l · pentru tine irezistibil. biblia ne învață că însăși credința este un dar de...

Documents