cutia din lemn de trandafir

8/19/2019 Cutia Din Lemn de Trandafir

1/156

DANIELLE BARLETTE

Cutia din lemn de trandafir

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

ANCA MOR~RESCU

ALCRIS


2/156

Capitolul 1

– Lavinia, drag`, nu sunt prea multe de spus...MarjorieDean s`rut` cu afec]iune obrazul vecinei sale [i o

îmbr`]i[` consolator. Cuvintele sunt de prisos în

asemenea situa]ii. Nu uita c` eu [i Fred suntem vizavi de

casa ta [i ori de câte ori te vei sim]i singur`, po]i veni la

noi. Întotdeauna ne vom bucura s` v` vedem [i s` [tii c`

spun adev`rul. – O s` ]in cont de asta. Mul]umesc. Mul]umesc pentru

tot, Marjorie. Lavinia îi zâmbi slab, cu calmul pe care

încercase s` [i-l p`streze \n acea zi dureroas`. Apoi o privi

pe vecina ei cum se îndep`rteaz` pe alee, cum se mai

întoarce o dat` s`-i fac` semn cu mâna [i apoi traverseaz`


3/156

strada scuturându-[i capul ca [i cum ar fi sc`pat de o

povar`.

Lavinia n-o învinov`]ea. Pân` la un anumit punct [i ea

împ`rt`[ea aceast` u[urare. Dar cum altfel se putea oare

sim]i cineva când o înmormântare se sfâr[ea? Chiar [i

înmormântarea unui so] atât de iubit al c`rui sprijin l-a

avut pân` acum o s`pt`mân`.Închise u[a [i t`cerea din cas` o înv`lui. Dar din nou,

cel mai puternic sentiment al ei era u[urarea. Fusese o zi

insuportabil`, \n care a trebuit s` aud` din nou [i din nou

de la oameni dr`gu]i acelea[i cuvinte consolatoare [i

acelea[i intreb`ri la care putea cu greu s` r`spund`. Acum, totul se sfâr[ise. Pân` [i Barbara, dr`gu]a lor

menajer` plecase, iar casa r`m`sese într-adev`r pustie.

– Ar trebui s` pleci undeva, îi spuseser` to]i. Nu e bine

s` stai singur` în cas` dup` un asemenea [oc. Unii dintre

ei chiar au ad`ugat:

– Vino la noi, m`car pentru câteva zile.Dar tuturor Lavinia le-a spus acela[i lucru:

– Mul]umesc mult, dar o s` fiu foarte bine. Sunt

obi[nuit` s` stau singur` în cas` pentru c` munca îl f`cea

pe Derek s` fie plecat mai tot timpul. Deocamdat` îmi

place s` stau aici, în casa mea. M` simt protejat`. Poate

6 DANIELLE BARLETTE


4/156

mai târziu voi pleca pe undeva. Dar nu acum. Nu pot lua

o asemenea decizie într-un moment ca `sta.

Niciunuia dintre ei nu le-a spus \ns` c` în propria cas`

se va sim]i mai aproape de Derek, ca [i cum n-o p`r`sise

de tot.

Merse prin cas` [i mai aranj` câteva lucruri la locul lor.

Apoi î[i f`cu un ceai [i î[i turn` o cea[c`. Se a[ez` la masadin buc`t`ria luminat` de soarele blând al dup`-amiezii.

Doar în adâncul sufletului putea accepta c` Derek, care

nu suferise niciodat` de nimic grav, încetase din via]` în

urma unui infarct.

Pân` atunci, se considerase cea mai norocoas` dintrefemei. Se c`s`torise cu singurul b`rbat pe care-l iubise [i

tr`ise o c`snicie fericit` al`turi de el aproape dou`zeci de

ani. Era adev`rat c`, de[i amândoi iubeau copii, nu s-au

putut bucura de acest privilegiu. Dar pe m`sura trecerii

timpului, Lavinia [i-a spus c` nimeni n-ar trebui s` a[tepte

totul de la via]`. Un so] iubitor, o cas` frumoas`, os`n`tate de fier [i bani destui erau lucruri care o f`ceau

fericit` [i îi luau gândul de la copii.

La un moment dat, dac` alegerea ae fi fost doar a sa, ar

fi adoptat un copil. Dar Derek s-a opus vehement acestui

lucru. Nici m`car nu voia s` vorbeasc` despre asta. {i

CUTIA DIN LEMN DE TRANDAFIR 7


5/156

dup` o ceart`, singura pe care [i-o amintea din c`snicia

ei, renun]ase la idee. Subiectul nu mai fusese adus

niciodat` în discu]ie.

Se ridic` [i merse la chiuvet` s` spele cele câteva vase

murdare. Insist` asupra fiec`rui detaliu, astfel încât s` nu

aib` timp s` se gândeasc` la altceva. Dar [tia c` se apropia

clipa când nu va mai avea nimic de f`cut [i va trebui s`stea, [i s` se gândeasc` la trecutul frumos [i la viitorul gol

care se a[ternea în fa]a ei.

Era greu de spus ce va face pe urm`. {tia c` nu va

putea s` se ocupe de niciun lucru de-al lui Derek. Nici de

haine, nici de c`r]i, nici de pipe.Intr` totu[i în camera lui de lucru. Parc` era mai pu]in

intim decât dormitorul unde împ`r]iser` atâtea clipe

frumoase.

Aici se a[ez` la birou [i deschise câteva sertare la

întâmplare. Dar con]inutul lor ]inea de afaceri [i, de[i [tia

totul despre ceea ce f`cea so]ul ei, nu o interesau detaliileacestea acum.

Avocatul lor o anun]ase deja c` pozi]ia ei financiar` era

una sigur`, iar aceast` veste n-o surprinsese deloc pe

Lavinia fiindc` î[i cuno[tea so]ul [i [tia c`, pe cât de

tandru fusese cu ea, pe atât de calculat [i de corect fusese

8 DANIELLE BARLETTE


6/156

în afacerile sale.

Cùtând ceva personal, mai încerc` s` deschid` un

sertar, dar acesta era încuiat. G`si în lan]ul de chei de pe

birou una care s` se potriveasc` [i, dup` câteva încerc`ri,

reu[i s`-l descuie. |nùntru erau câteva foi scrise care nu

prezentau mare interes, [i o cutie frumos sculptat`, din

lemn de trandafir, pe care era sigur` c` n-o mai v`zuseniciodat` pân` atunci. Cu o u[oar` curiozitate, potrivi cea

mai mic` cheie din [irul de chei [i o deschise. Ridic`

capacul [i privi înùntru. Deasupra erau poze vechi

de-ale p`rin]ilor lui Derek. Lavinia îi recunoscuse din

unele fotografii pe care so]ul ei i le ar`tase la începutulc`s`toriei lor. Fusese singur la p`rin]i [i ace[tia muriser`

\nainte ca cei doi s` se cunoasc`. Vorbise de câteva ori

despre ei, [i era clar c` avusese o copil`rie [i o

adolescen]` frumoas`, dar totul r`m`sese necunoscut

pentru Lavinia.

Era ciudat c` toate fotografiile din cutie aveau leg`tur`cu via]a lui, dar nicidecum cu ceea ce trìser` împreun`.

Se uit` cu drag la ele, f`r` s-o deranjeze acest detaliu.

G`si chiar [i o poz` cu o cas` veche din Staffordshire

unde probabil Derek copil`rise. Era o poz` veche, dar

p`strat` impecabil, probabil Derek ]inuse mult la ea. Puse



7/156

toate fotografiile la o parte [i descoperi, oarecum

amuzat`, un carnet [colar.

Oare ce-l determinase pe Derek s` p`streze atâ]ia ani

un astfel de lucru? Îl deschise oarecum amuzat` [i î[i

d`du seama c` nu-i apar]inea lui ci unei feti]e, pe nume

Sheila Martineau, în vârst` de opt ani [i dou` luni la acea

dat`. Feti]a avea calificative bune la englez` [i la religie,dar matematica [i lipsa de concentrare \i f`ceau

probleme.

Lavinia privi în josul paginii [i observ` c` fusese scris

acum doisprezece ani. Deci aceast` Sheila crescuse. Dar

ce leg`tur` avea ea cu so]ul ei [i de ce niciodat` nu-ipomenise de ea?

Gr`bit`, dar parc` mai mult curioas` s` afle ce mai

ascundea cutia, îi r`sturn` con]inutul pe mas`. Observ`

c` erau doar fotografii cu Sheila: Sheila la un an,

îmbr`cat` într-un costuma[ roz; Sheila la optsprezece

luni, la fel de dr`g`la[`, cu ochi negri, sclipitori; Sheila laopt ani, f`r` câ]iva din]i în partea din fa]`; Sheila la

doisprezece ani, transformat` într-o feti]` vesel`, cu

obraji trandafirii; Sheila la cincisprezece ani [i la

optsprezece ani, când anun]a c` va fi o adev`rat`

frumuse]e de fat`, cu aceea[i bujori în obraji ca în

10 DANIELLE BARLETTE


8/156

copil`rie [i aceea[i ochi vioi [i tr`s`turi hot`râte. În cele

din urm` mai g`si o poz` recent` de-a ei, pe spatele

c`reia scria simplu: Sheila.

Pentru Lavinia era o str`in`.

– Parc` am mai v`zut-o undeva...î[i spuse ea. Dar

nu-[i amintea. Sau poate am v`zut pe cineva care s`-i

semene... Apoi o izbi adev`rul. Nici nu era de mirare c` i se p`rea

cunoscut`. Îi amintea atât de mult de Derek!

– Trebuie s` fie vreo rud` de-a lui. Oare s`-i fie

nepoat`? Nu, fusese singur la p`rin]i. Poate vreo veri[oar`

mai tân`r`? se \ntreb` ea. Dar de ce s` nu-mi spun`despre ea?

Mai privi o dat` fotografiile.

– Îi seam`n` at\t de mult încât i-ar putea fi...fiic`, [opti

Lavinia [i în aceea[i clip`, telefonul de pe birou sun`.

– Da? r`spunse ea, f`r` s` ridice privirea de pe poze.

– Lavinia, draga mea! se auzi vocea avocatului defamilie, Keith Benwood. N-am vrut s` te îngrijorez la

înmormântare, dar trebuie s`-]i spun ni[te lucruri care nu

suport` amânare.

– Pozi]ia mea financiar` e pus` în pericol? \ntreb`

femeia, speriat`.



9/156

– Oh, nu, stai lini[tit` în leg`tur` cu asta.

– Atunci, e vorba despre ...Sheila? întreb` Lavinia,

neîn]elegând nici ea de ce îi rostise numele.

– {tii despre ea? întreb` dup` un moment b`rbatul.

– Am g`sit din întâmplare ni[te fotografii de-ale ei

într-o cutie din biroul lui Derek. Respir` profund, apoi

zise: seam`n` foarte mult cu el, nu-i a[a? – Cred c` da, n-am v`zut-o niciodat`.

– E fiica lui, nu?

– Da, [i cred c` sunt singurul care [tie asta. De aceea

trebuie s` vorbesc cu tine, Lavinia.

– Pot s` vin acum la tine la birou? – Nu, m` preg`tesc s` vin acas`. Vorbim mâine

diminea]`, dac` vrei.

– Oh, nu. Trebuie s` vorbim acum. Pân` mâine o s`

înnebunesc. N-a[ vrea s` m` gândesc la lucruri care nu

sunt adev`rate. }i-a[ fi recunosc`toare dac` mi-ai spune

acum adev`rul, chiar [i la telefon. – Nu trebuie s` vorbim despre asta la telefon. Te pot

scoate în ora[, la cin`? Oricum, n-ar trebui s` fii singur`

în seara asta. Vin s` te iau într-o or` [i vom cina într-un

loc lini[tit.

– Nu cred c` ar trebui s` fac asta. Mai ales în seara



10/156

înmormânt`rii so]ului meu. Vecinii vor scorni vorbe [i...

– Ei, haide, nu fi ridicol`! Sunt cel mai vechi prieten al

t`u [i al lui Derek. {i e mai bine s` cinezi cu cineva

apropiat decât acas`, singur`. Vin la tine într-o or`.

– Mul]umesc, Keith, spuse ea [i chiar se surprinse

zâmbind. Apoi puse receptorul în furc` [i adun`

fotografiile de pe birou. O privi cu nostalgie pe unadintre ele [i spuse: trebuie s` te fi iubit mult. Iar eu n-am

[tiut niciodat` asta... I se p`rea incredibil c` tr`ise atâta

timp lâng` un b`rbat pe care se p`rea c` nu-l cuno[tea

complet.

Îmbr`case o rochi]` neagr`, simpl`, pe care i-o f`cusecadou Derek. Lavinia era o femeie frumoas`. Era \nalt` [i

supl` [i ochii c`prui \nc` mai p`strau vioiciunea tinere]ii.

Dar în ultimele zile sup`rarea îi f`cuse cearc`ne [i îi

adusese o paloare în obraji.

Era gata când Keith sun` la u[`, oarecum agitat.

Femeia, îns` g`si for]a necesar` s` glumeasc` pu]in cu el. – Nu-]i face griji, Keith. N-o s` fac nicio scen`.

– Nici nu te credeam în stare, de[i în profesia mea,

sunt obi[nuit cu astfel de lucruri. Totu[i, e o u[urare când

oamenii sunt suficient de civiliza]i încât s` le evite.

"Civilizat" era un cuv\nt pe care Derek obi[nuia s`-l



11/156

foloseasc` des, î[i aminti Lavinia, când ma[ina porni [i

trecur` pe lâng` biserica unde se c`s`torise cu el.

– O s`-mi spui imediat?

– Nu. {i nu fiindc` vreau s` te fac s` a[tep]i. Dar cred

c` e mai bine dac` ne-am relaxa pu]in [i am mânca ceva

înainte. Nu e momentul pentru o astfel de conversa]ie.

– Dar în schimb m` suni, ca s`-mi poveste[ti despre cee vorba.

– Nu. Te-am sunat ca s` v`d ce mai faci [i ca s` aranj`m

o întâlnire mâine, când aveam de gând s`-]i spun. Faptul

c` tu ai aflat mai \nainte, a precipitat oarecum lucrurile.

– Da, ai dreptate. Am uitat. – Îmi pare r`u. Era ultima modalitate prin care mi-a[ fi

dorit s` afli. {i cu siguran]` ultimul lucru pe care l-ar fi

ales el.

– Dar dovada era acolo, pentru oricine ar fi dorit s-o

vad`. Cheia era pe biroul lui.

– În mod obi[nuit, nu ai fi descuiat biroul ca s`-i cau]iprin lucruri.

– Nu, bineîn]eles c` nu!

– În orice caz, cred c` din neaten]ie a l`sat cheia la

îndemân`. Nu credea c` va muri a[a de subit [i poate

încerca s` te preg`teasc` într-un fel \nainte s`-]i spun`



12/156

adev`rul. Te-a iubit foarte mult [i fericirea ta era

principala lui grij`.

{tia c` era a[a, dar faptul c` primea o încurajare de la

cineva str`in într-un moment când încrederea \n el se

zdruncinase, valora foarte mult pentru ea.

Ajunser` la restaurant [i luar` o mas` pe balcon, de

unde puteau admira în voie peisajul frumos de toamn`.Era un local situat la câ]iva kilometri de ora[. Afar` era o

vreme pl`cut` [i venirea toamnei parc` \nfrumuse]a lacul

[i lebedele care se plimbau pe el. Era un vis frumos.

Comandar` mâncarea [i, dup` ce le fu adus`, Keith o

privi în ochi [i spuse: – Lavinia, îmi dau seama c` e un lucru greu de

acceptat. Poate ar fi mai bine s` o iau cu începutul. S-a

întâmplat totul, bineîn]eles, înainte s` se c`s`toreasc` cu

tine. Chiar înainte de a te cunoa[te. Fata, mama Sheilei, a

fost o tân`r` pe care a \ntâlnit-o pentru scurt timp la

Londra, unde Derek [i-a petrecut câ]iva ani din tinere]e. – S-a c`s`torit cu ea? întreb` Lavinia cu ochii la fa]a de

mas`, de parc` aceasta avea vreun model semnificativ.

– Nu. A fost o leg`tur` pasional` [i trec`toare.

– {i deloc civilizat`?

– Civilizat`? întreb` b`rbatul zâmbind, evident



13/156

neîn]elegând cuvintele ei. Nu, nu a fost deloc civilizat`.

Vreau s` [tii, de la început c` acum î]i spun ceea ce

Derek, la rândul lui, mi-a spus mie. S-ar putea ca ea s` fi

fost o victim`, dar eu înclin s` cred c` nu. Oricum, toat`

treaba a durat câteva luni. Apoi a urmat o ceart` [i cei doi

s-au desp`r]it, plecând fiecare în direc]ii opuse.

– Au...locuit împreun`? reu[i Lavinia cu greu s`\ntrebe.

– Nu, în adev`ratul sens al cuvântului. Derek a fost un

om crescut de mic cu principii stabile. Probail c` fata asta

i s-a p`rut o adev`rat` ispit`, în sensul în care nu-i

împ`rt`[ea convingerile [i î[i trìa via]a dup` bunul plac.Dar astea sunt doar presupunerile mele. Nu [tiu exact ce

s-a întâmplat. Oricum a plecat din Londra dup` asta [i

s-a stabilit aici, în Treehampton, unde a avut cu adev`rat

o via]` de succes.

– Nume[ti succes [i c`s`toria cu mine?

– Bineîn]eles. Sper c` nu începi acum s` diminuezifericirea pe care a]i trìt-o, doar fiindc` so]ul tù a f`cut o

gre[eal` înainte de a te cunoa[te.

– Ai dreptate, îmi pare rù. Continu`, te rog.

– Din ce mi-a spus el, am în]eles c` voi doi era]i

c`s`tori]i de mai bine de un an când a auzit din nou de



14/156

fata aceea. Acum [tii, se n`scuse micu]a Sheila. Îns` mama

ei n-a f`cut nicio presiune asupra lui Derek. Nu se punea

problema s`-l [antajeze moral sau financiar. Dar era

bolnav` [i îi spunea c` nu se mai poate ocupa de feti]`.

Cred c` niciodat` Derek nu s-a îndoit de faptele astea.

Atunci a venit direct la mine [i mi-a povestit totul. Eu am

insistat s` m` lase s` fac ni[te cercet`ri ca s` m` asigur deadev`r, dar la rug`mintea lui, i-am fixat fetei, care acum

se numea doamna Martineau, o aloca]ie foarte generoas`.

– Nu se mai c`s`torise cu nimeni pân` atunci?

– Nu, a f`cut ceea ce obi[nuiesc mamele singure s`

fac`. S-a mutat în alt ora[ [i a început s`-[i spun` doamn`în loc de domni[oar`. Aranjamentul a continuat timp de

doisprezece ani, dup` care am primit o scrisoare prin

care mi se comunica c` nu mai era nevoie de ajutorul

financiar. Dup` asta nu am mai ]inut leg`tura cu ea,

pentru c` nu mai era necesar.

Bine, dar atunci Sheila avea cam paisprezece ani, iar eu am fotografii cu ea pân` acum câteva luni, cred.

– Da, [tiu, spuse Keith. Fotografiile continuau s` vin`,

la intervale mai lungi de timp. Cred c` au mai urmat trei

dup` ce am încetat leg`tura cu mama.

– Cine le trimitea? Fata?



15/156

– Oh, nu. Din câte [tiu eu, ea nu a aflat despre

leg`tura dintre ea [i Derek. Cred c` mama ei s-a prezentat

ca v`duv` în fa]a celorlal]i [i a propriei fiice. Mama a fost

cea care le-a trimis.

– De ce? Lavinia încerc` s` î[i ascund` resentimentul

din voce.

– Cred c` lui Derek îi f`cea mare pl`cere s` leprimeasc`.

– Dar cum de [tia ea asta? Corespondau?

– Nu, dar b`nuiesc c` din c\nd \n când îi mai scria c`

vrea câte o poz` cu fiica sa. {tii cât de mult îi pl`ceau

copiii. – Amândurora ne pl`ceau, spuse ea, cu regret în voce.

Doar c` eu n-am putut avea. Urm` o clip` de t`cere.

Spune-mi, Derek venea la tine de fiecare dat` [i î]i

povestea câte ceva despre femeia asta? Se pare c` [tii

toate detaliile.

– Un avocat de familie trebuie s` [tie lucrurile astea,Lavinia. Dar nu trebuie s` te gânde[ti c` eu [i Derek

vorbeam des despre asta. Oricum, era ceva pe care nu-l

putea discuta cu tine, a[a c`...

– Trebuia s`-mi fi spus! Trebuia! exclam` ea, cu

am`r`ciune în glas.



16/156

– Nu-]i putea spune, Lavinia.

– De ce nu?

– Nu a[ vrea s` te supere ceea ce-]i spun acum, dar nu

e[ti deloc genul de femeie c`reia s` i se confeseze un

asemenea lucru. Ai standarde ridicate [i poate `sta e

motivul pentru care te admir`m [i te iubim. Niciunul

dintre noi nu ar dori s` te schimbe. Derek nici atât. Traiulal`turi de tine l-a f`cut s` se ridice la preten]iile tale. Nu

reu[ea s`-]i spun`. {i dac` o f`cea, [tia c` nu va ie[i nimic

bun din asta. Cu siguran]` c` se gândea c` ar fi stricat

frumoasa rela]ie dintre voi doi [i nu îndr`znea s`-[i

asume riscul. Lavinia r`mase t`cut` o clip`, iar Keithcontinu`:

– Cred c` pân` la urm` a ajuns la concluzia c` a fost

doar gre[eala lui [i c` lui îi revine dreptul de a pl`ti

pre]ul. Nu concepea ca tu s` suferi din cauza a ceva ce nu

putea fi schimbat [i care nici nu se înt\mplase din vina ta.

– Dar pân` la urm`, ar fi trebuit s`-mi spun`. – Lucrurile s-au întâmplat prea repede. N-a avut timp.

Termin`-]i cina, draga mea. Ai nevoie de asta. {i te rog s`

nu te superi din cauza a ceea ce ai aflat. Lavinia continu`

s` m`nânce, iar la un moment dat, spuse:

– Cred c` inten]ia lui era s` nu aflu niciodat`. {i poate



17/156

c` dac` s-ar fi petrecut lucrurile altfel, nici n-a[ fi aflat.

Dar tu erai pe cale s`-mi spui chiar dac` nu descopeream

eu. De ce?

– I-a l`sat bani într-un cont. Poate dispune de ei când

se c`s`tore[te sau când împline[te dou`zeci [i cinci de

ani. Trebuia s` [tii asta. Am crezut c` te va ajuta.

– S` m` ajute? Cum m-ar putea ajuta o asemeneadezv`luire despre b`rbatul pe care l-am iubit [i în care am

avut încredere?

– Din nou, nu [tiu cum s` î]i spun asta, Lavinia, dar

lumea ta a fost una mic`, pân` acum. Mic` [i foarte

ordonat`. {i s` nu crezi c` te critic pentru asta. E un lucrufrumos c` ]i-ai iubit so]ul foarte mult [i c` ai construit în

jurul lui întreaga ta via]`, dar dac` acea unic` persoan`

p`]e[te ceva, dezastrul pare total.

– Crezi c` n-am descoperit asta?

– Sigur c` ]i-ai dat seama de asta, draga mea. Doar

persoana care sufer` [tie prin ce trece. Dar cred c` pot s`ghicesc frica [i panica pe care le experimentezi. Te întrebi

ce o s` faci mai departe. Ce ar mai putea s` te intereseze,

s`-]i stârneasc` pasiune [i pl`cere. Dar, în ciuda faptului

c` poate fi brutal [i chiar [ocant, dup` p`rerea mea, ar

trebui s` [tii c` fata asta exist`.



18/156

– Vrei s` spui, zise ea, tr`gând aer în piept, c` acum

trebuie s`-i preiau responsabilitatea [i s` am eu grij` de

ea?

– Oh, nu! Nici nu se pune problema! Nu ai nicio

obliga]ie fa]` de ea. M-am gândit doar c` poate ]i-ai dori

s` [tii mai multe despre fiica so]ului t`u.

Femeia nu mai spuse nimic [i privi \n zare. – Bineîn]eles, sunt de acord cu tine c` în acest

moment vrei s` negi ideea existen]ei ei, dar...

– {tii ceva despre ea, Keith? Unde locuie[te? Cu ce se

ocup`?

– Locuie[te în Foresk. – Atât de aproape!

– Sunt aproape o sut` de kilometri pân` acolo! Nu e

chiar a[a de aproape.

– Da, dar e un drum scurt cu ma[ina. Oare...Derek a

fost vreodat` s-o vad`? A[tepta r`spunsul agitat` [i nu-[i

putea da seama de ce o preocupa acum un asemeneaam`nunt.

– Nu, din câte [tiu eu. În]elegerea fusese ca el s-o ajute

la cre[terea copilei, dar s` nu existe contact personal.

– Pentru binele ei?

– Cred c` [i pentru al t`u, Lavinia, spuse el,



19/156

întorcându-i privirea. Cred c` îi era imposibil s` vad` o

femeie cu un copil, atâta timp cât nevasta lui nu [tia nimic

din toate astea.

– Dar trebuie s` fi fost momente când [i-a dorit s` î[i

vad` propriul copil.

– Era o dorin]` pe care nu [i-o putea permite. Cred c`

a[a [i-o imagina. – Ce ciudat. Acum `sta e un lucru pe care eu mi-l

permit. Dac` vreau.

– Într-adev`r. Dac` vrei.

– Ai spus cumva c` ai adresa ei?

– Nu, dar î]i pot spune unde lucreaz`. La Entwistles,marele magazin din Foresk.

– Entwistles? Dar Derek era director acolo, nu-i a[a?

Era la conducere.

– Bineîn]eles. De fapt, cred chiar, c` el a ajutat-o pe

fat` s` capete o slujb` acolo.

– Serios? Dar cum a putut justifica interesul pe care-lprezenta pentru o fat` necunoscut`?

– Draga mea, un director nu trebuie s` dea nim`nui

explica]ii cu privire la un lucru atât de neînsemnat. Poate

a spus c` e o prieten` de familie, sau c` o cunoa[te de

undeva. Ce [tiu eu?



20/156

– Atunci cred c` a [i cunoscut-o personal.

– Posibil la unul dintre interviuri.

– Dintr-o dat`, lacrimile p`reau s`-i înce]o[eze

vederea. Derek, so]ul ei iubit a trebuit s`-[i cunoasc` fata

la unul din interviurile pentru slujbe. Cât de patetic [i

umilitor!

– Trebuia s`-mi fi spus! A[ fi în]eles. Nu i-a[ fi negatsentimentele de mândrie [i...iubire. De ce s` fi f`cut-o?

Nu sunt un monstru!

– Draga mea, nimeni n-a spus asta! Poate Derek nu

avea curaj pentru o asemenea m`rturisire. Sau poate pur

[i simplu voia s` te scuteasc` de o asemenea povar`.Poate nu voia ca ceva s` intervin` între voi.

– Da, [i acum uite c` a intervenit. Mul]umesc, Keith.

{tii, la înmormântare, prietenii mi-au tot spus c` ar fi bine

s` plec o perioad` undeva. {i asta am s` [i fac. Mâine am

s` plec la Foresk sau poate undeva \n zon`. Acum, hai s`

vorbim despre altceva. Keith n-avea de gând s`abandoneze astfel subiectul, dar ceva în vocea Laviniei îi

d`du de în]eles c` e mai bine a[a.

– O s`-mi spui unde te duci [i ce faci, nu-i a[a, Lavinia?

o întreb` el când î[i lua la revedere de la ea.

– Cred c` da, spuse femeia, dar v`zându-i privirea



21/156

nelini[tit` ad`ug`: stai lini[tit. N-o s` fac nimic nes`buit.

Vreau doar s` merg [i s-o v`d în persoan`. Voi încerca s`

pun binele ei pe primul loc. Pân` la urm`, e o parte din

Derek, singurul lucru care mi-a mai r`mas de la el.

Era un lucru care o deranja atât de mult când se

gândea la asta, încât [tia c` nu se va sim]i bine pân` când

nu o va cunoa[te pe fat`. Dar mai era [i o curiozitate denest`pânit, a[a c` în acea noapte dormi profund [i avu

vise nenum`rate. În diminea]a urm`toare, împachet`

câteva lucruri [i o anun]` pe Barbara c` va lipsi câteva

zile, dar c` vrea s` fie ordine \n cas` când se va întoarce.

– Unde merge]i, doamn` Manton? – Nu [tiu exact. O s` iau ma[ina [i o s` merg undeva,

într-un loc pl`cut. Te rog, pune tu biletul `sta în cutia

po[tal` a doamnei Dean. Nu vreau s` se îngrijoreze din

cauza mea.

Apoi, urc` \n ma[in` [i ie[i din ora[ul în care tr`ise

atâ]ia ani frumo[i al`turi de Derek.Era o diminea]` senin`, iar Lavinia sim]i un fel de

u[urare când l`s` decorul familiar în urm`. Drumul fu

pl`cut. Lavinia conducea din adolescen]` [i \ntotdeauna

\i f`ceau pl`cere plimb`rile cu ma[ina. Când v`zu

cl`dirile din Foresk la orizont, \ncerc` un sentiment de



22/156

încântare.

De[i era un ora[ industrial, avea la periferie câteva

cartiere reziden]iale \n care Lavinia g`si un hotel pl`cut

unde rezerv` o camer`. Urc` [i despachet` cele câteva

lucruri luate cu ea, apoi, fiindc` era ora prânzului,

încerc` s` m`nânce ceva la restaurantul hotelului, în

ciuda faptului c` nu-i era foame.L`s` ma[ina în garaj [i lu` un autobuz pân` în centru.

Abia când v`zu cl`direa Entwistles în fa]a ochilor, \[i d`du

seama c` de fapt nu avea niciun plan în minte.

Bineîn]eles, i-ar fi fost foarte u[or s` spun` cine era [i s`

fie tratat` cum se cuvine. {i cu siguran]`, ar fi primit peloc informa]iile necesare. Dar ea dorea s` fac` investiga]ii

discrete, s` afle doar ea cine era fata [i cu ce se ocupa.

A[a c`, f`r` niciun plan în minte, intr` în magazin [i se

plimb` de colo-colo, ca un client obi[nuit. {i-ar fi dorit

s`-l fi întrebat pe Keith în ce raion lucra fata, dar era

foarte probabil ca el s` nu [tie. A[a c` hoin`ri din magazin în magazin [i, pe lâng`

interesul pe care-l ar`ta fa]` de e[arfe [i m`nu[i, privea pe

furi[ [i vânz`toarele.

Nu [i-a închipuit niciodat` câ]i oameni puteau lucra

într-un magazin. Vânz`toarele erau de tot felul: tinere,



23/156

mai în vârst`, unele chiar b`trâne. Unele p`reau

interesate de clien]i, altele nu. În scurt timp, î[i d`du

seama care ar fi bun` pentru o astfel de slujb` [i care nu.

Dar niciuna nu sem`na cu cea pe care o v`zuse \n

fotografia lui Derek.

Urc` un etaj [i spre dezam`girea ei, nici acolo nu o

g`si. Ba mai mult, o cople[ea un sentiment de oboseal` [ide plictiseal`. La ultimul etaj [i-a pierdut orice speran]`,

a[a c` nu mai ezit` [i coborî.

Era posibil ca Sheila s`-[i fi luat o zi liber`, sau s` fie \n

concediu, sau poate la mas`. Nu exista nicio certitudine

nici c` mai lucra \nc` \n cl`dire.Spre ie[ire, mai trecu o dat` pe lâng` raionul de

bijuterii, unde se opri s` admire o bro[`. Nu era una

spectaculoas`, dar avea un model interesant, care o

f`cuse s` mai uite câteva clipe de probleme.

– Oh, doamna Manton! exclam` un b`rbat, \n spatele

ei. Lavinia se \ntoarse [i \l recunoscu pe unul dintredirectorii adjunc]i ai companiei, pe care Derek i-l

prezentase cândva.

– Bun` ziua, domnule Hardie, î[i aminti ea cu greu

numele lui. Hoin`ream pu]in prin magazin. Ce lucruri

interesante ave]i aici!



24/156

– Sunt foarte bucuros c` te intereseaz` ceva din marfa

noastr`. Apoi, luându-i mâna, spuse: cuvintele sunt de

prisos în momente ca astea, dar vreau s` [tii c` tuturor ne

pare r`u pentru ceea ce i s-a întâmplat lui Derek.

– {tiu. Reu[i ea s` z\mbeasc` recunosc`tor.

Mul]umesc. Apoi ad`ug`, ca o explica]ie a prezen]ei ei

acolo: nu prea [tiu ce ar trebui s` fac zilele astea. Facorice ca s` treac` mai u[or timpul.

– Într-adev`r. Dac` vrei s` bei un ceai sau o cafea sus,

în restaurant, a[ fi fericit s` te înso]esc...

– A[ vrea s` fiu singur`. |ns` e foarte dr`gu] din partea

ta s` m` invi]i... – Oh, stai lini[tit`. Oricând ai nevoie de mine, sunt

aici. Acum, te las. Ne mai vedem.

– La revedere, spuse femeia, privind din nou bro[a

care acum nu mai prezenta niciun interes.

– Doamn` Manton!

Lavinia se întoarse [i o clip` sim]i c` i se opre[terespira]ia. Da, era chiar Sheila cea care o strigase, fiica lui

Derek. Nu se putea s` gre[easc`. Asem`narea dintre ei

p`rea mai izbitoare decât în fotografii.

– Da, veni r`spunsul Laviniei.

– L-am auzit pe domnul Hardie c` vi s-a adresat a[a



25/156

acum câteva minute. Fata vorbea încet [i rar, de parc` îiera greu s` rosteasc` acele cuvinte. A[a am [tiut c` sunte]iaici. V` rog s` nu m` crede]i obraznic` sau insistent`, dar eu...l-am cunoscut pe domnul Manton pu]in [i mi s-ap`rut minunat. Am auzit adineauri f`r` s` vreau c` trece]icu greu peste aceste zile [i...a[ vrea s` v` vorbesc.

Fata f`cu o pauz`, iar Lavinia interveni, sim]ind c` ar putea-o ajuta.

– Ai vrea s` vorbim acum? Nu e foarte u[or [i... – Oh nu, sunt în timpul serviciului [i va trebui s` m`

întorc într-o clip`. Dar m` gândeam, dac` v-ar fi u[or s` v` r`pi]i o or` sau dou` din timpul dumneavoastr` ca s`

veni]i la mine s` bem un ceai. Am un apartament mic, înapropiere. V` rog s` spune]i "nu" dac` nu dori]i. Nu enicio sup`rare, dar...

– Mi-ar face pl`cere s` vin, spuse Lavinia u[or. E foartedr`gu] din partea ta [i o s` vin negre[it.

– Oh, îmi pare atât de bine! spuse fata, z\mbind. Iar când f`cu asta, sem`na atât de bine cu Derek încât femeiasim]i c`-[i pierde min]ile. Ne putem întâlni la ora [ase înspatele magazinului?

– E perfect a[a, spuse ea, dup` care fata î[i lu`r`mas-bun [i se gr`bi spre cealalt` parte a holului.



26/156

Capitolul 2

La [ase fix, Lavinia se afla în locul stabilit de Sheila.St`tea pu]in mai departe de ie[irea personalului, de

team` ca nu cumva cineva care o cuno[tea s` o vad` [i s`

o întrebe ce caut` acolo.

Nu a[tept` decât vreo dou` minute, c`ci Sheila ie[i

repede din cl`dire, salut` un grup de fete [i se îndrept`

singur` spre ea, p`strând un pas domol [i sigur. Dar, cutoate c` înf`]i[area nu tr`da ceea ce sim]ea, Lavinia î[i

d`du seama c` fata era nelini[tit` [i destul de timid`.

– Sper c` nu v-am f`cut s` m` a[tepta]i! spuse ea, cu

vocea la fel de blând` ca mai devreme.

– Deloc. Abia am venit, o asigur` Lavinia.


27/156

– {i nu regreta]i decizia luat`? Nu vi se pare un gest

deplasat s` invit acas` la mine pe so]ia unuia dintre

directori? S` [ti]i c` locuin]a mea e una modest`. A[a c`

dac` vre]i s` v` r`zgândi]i...

– Nu inten]ionez s` m` r`zgândesc. Mi s-a p`rut foarte

dr`gu] din partea ta s` m` invi]i la tine [i mi-a pl`cut mult

felul în care ai vorbit despre so]ul meu. {i nu-mi pas`dac` apartamentul t`u e modest. S` [tii c` nici eu nu

locuiesc într-un castel.

Fata râse la remarca femeii [i apoi, parc` un pic mai

lini[tit`, porni al`turi de Lavinia spre sta]ia de autobuz.

Laviniei i-ar fi pl`cut s` ia un taxi, dar nu vru s`intervin` în invita]ia Sheilei. Merser` cu autobuzul cam

zece minute [i, pentru c` era aglomerat, chiar o l`s` pe

Sheila s`-i pl`teasc` biletul. Într-un fel ciudat, era ca [i

cum Derek avea în continuare grij` de ea.

Când coborâr`, femeia observ` c` ajunseser` într-o

parte a ora[ului nu prea frumoas`. Nu ar`ta deloc ca acelcartier reziden]ial [i dichisit \n care reu[ise s` g`seasc` ea

hotelul. Mai merser` pre] de câteva minute, pân` când

fata zise:

– Aici e. Scoase un set de chei, cu care desecuie u[a

unui apartament de la parter.



28/156

Cl`direa nu ar`ta prea încurajator, dar Lavinia r`mase

pl`cut surprins` când observ` atmosfera cald` [i

primitoare din spatele u[ilor.

– Ce cas` dr`gu]` ai! spuse ea, cu sinceritate. E atât de

luminoas` [i primitoare. {i draperiile sunt atât de dr`gu]e

[i ...neobi[nuite!

– Ce dr`gu] din partea dumneavoastr` c` a]i observatacest detaliu! spuse fata, cu mul]umire în glas. Nu tuturor

le plac, dar mama are un gust special pentru asemenea

lucruri.

– Mama ta? întreb` Lavinia, ]inându-[i respira]ia.

Mama ta locuie[te aici, cu tine? – Oh, nu! Nu-i place s` locuiasc` în ora[. Are o caban`

lâng` Lake District. E artist`. {i chiar una cu succes, ca s`

fiu sincer`. Nu înc`pea nicio îndoial` c` fata era mândr`

de mama ei.

– Ce interesant, spuse Lavinia, iar fata sesiz` imediat

tonul schimbat al femeii. – Oh, îmi pare r`u, nu vreau s` vorbesc despre mine

sau despre familia mea. Nu de asta v-am chemat aici. O s`

pun ibricul pe foc cât v` da]i jos haina. Vre]i s` o pune]i

în dormitor? întreb` fata, deschizând u[a unei camere la

fel de luminoase [i de frumoase ca prima.



29/156

Lavinia accept` invita]ia [i intr` în dormitor, dezbr`c`

haina [i o puse pe pat. Privi în jurul ei. Era o camer`

simpl`, f`r` lucruri preten]ioase, atât de diferit` de cea

fiicei ei [i a lui Derek. Dac` ar fi existat o fiic`.

Nu prea avea mult` mobil`. Un pat simplu, cu

a[tenuturi curate, un [ifonier micu] [i o noptier`...acolo i

se opri privirea. V`zu fotografia unei femei frumoase, cuochi negri [i tr`s`turi delicate. Sim]i cum o cuprinde

gelozia [i retr`ie[te [ocul din momentul adev`rului. Deci

ea era femeia care îi d`ruise un copil lui Derek. În acel

moment, Lavinia î[i dori s` scape din acea cas`, s` plece

undeva, departe de tot ceea ce i se întâmplase pân`atunci.

– Ceaiul e gata în câteva minute, spuse Sheila care

venise la u[`. Oh, a]i observat poza mamei. E dr`gu]`,

nu-i a[a?

– Seam`n` mult cu fotografia? reu[i Lavinia s` întrebe

dup` un moment de t`cere. – La fel de mult cât seam`n` orice persoan` cu o

fotografie. Dar mama e o fiin]` atât de complex` [i

special`, încât o fotografie nu poate surprinde, decât o

mic` parte din ea.

– E[ti foarte ata[at` de mama ta, nu-i a[a? întreb`



30/156

Lavinia, cu un efort supraomenesc, în timp ce o urma pe

fat` în sufragerie.

– Oh, bineîn]eles! râse Sheila. E o persoan` minunat`!

O femeie foarte puternic` [i independent`. A trebuit s`

fie a[a pentru c` via]a a fost destul de dur` cu ea. Dar

niciodat` nu s-a dat b`tuit`. A trebuit s` se descurce cu

toate. Tat`l meu a murit înainte ca eu s` m` nasc. – Serios? Lavinia înghi]i cu greu. Dar cred c` [i pentru

tine a fost un lucru greu, nu-i a[a? S` nu-]i cuno[ti

niciodat` tat`l.

– Nu cred c` mi-a fost vreodat` dor de el, spuse fata,

iar Lavinia sim]i un soi de durere în piept, mai multpentru Derek. Mama a fost întotdeauna aproape de mine,

continu` fata. Înainte s` se afirme ca artist, nu prea aveam

mul]i bani. Doar ce câ[tiga ea. Avea doar dou`zeci de ani.

Imagina]i-v`! Era am de vârsta mea când avea un copil de

între]inut [i pe nimeni al`turi care s-o sprijine.

D`du din cap a compasiune, dar vizitatoarea nu spusenimic, a[a c` Sheila continu`:

– Nici nu vreau s` m` g\ndesc la slujbele pe care le-a

luat ca s` asigure bani în cas`. Apoi, s-a întâmplat ceva

groaznic c\nd aveam aproape doi ani. S-a gr`bit spre cas`

[i a c`zut. La început, n-a dat aten]ie r`nii, dar în scurt



31/156

timp a trebuit s` se interneze în spital [i s` sufere o

opera]ie la [old. Chiar [i acum, mai [chiop`teaz` pu]in.

Un vecin a avut grij` de mine o vreme. Când a fost

externat`, se sim]ea r`u [i nu-[i mai putea relua munca.

Cred c` a trecut prin ni[te clipe de co[mar. Apoi, s-a

întâmplat un lucru incredibil. Oh, un moment. Cred c` e

gata ceaiul.Lavinia î[i st`pâni cu greu interesul pentru a afla [i

restul pove[tii. Iar când v`zu c` dup` ce tân`ra termin`

de pus ceaiul, uit` s` o continue, o întreb` direct despre

ce s-a întâmplat apoi.

Fata râse, amuzat` de interesul femeii. – E dr`gu] din partea dumneavoastr` c` m` asculta]i.

– E o poveste foarte captivant`, reu[i Lavinia s` spun`.

– Ei bine, cea mai frumoas` [i mai incredibil` parte

vine acum. Chiar în momentele când mama era pus` la

grea \ncercare, o rud` de-a ei din Noua Zeeland`, una

chiar foarte îndep`rtat`, i-a scris. Iar când a aflat denecazurile prin care trecea, i-a f`cut o pensie lunar`, care

s-o ajute s` dep`[easc` aceste momente.

– {i cum se numea acea rud`? întreb` Lavinia, înc`

luptându-se cu gelozia pe care o sim]ea fa]` de mama

fetei.



32/156

– Brewster, spuse fata repede. Mama i se adresa mereu

ca v`rul Jack. Dar numele lui era John Brewster. Dup` o

clip` de t`cere, fata continu`: trebuie s` fi fost o persoan`

foarte ciudat` pentru c` niciodat` nu scria el însu[i

scrisorile. Renta era mereu trimis` prin avoca]ii lui,

întotdeauna la timp, f`r` nici cea mai mic` întârziere.

Apoi, cam pe la vârsta de paisprezece ani, mama aînceput s` aib` succes. {i, cum nu era deloc o persoan`

care s` profite de banii altcuiva, i-a scris v`rului Jack c` nu

mai are nevoie de banii lui.

Când povestea se sfâr[i, Lavinia nu fu surprins` când

fata spuse c` v`rul Jack murise în urm` cu un an. Pân` laurm`, mama ei înl`turase orice posibilitate ca Sheila s`

porneasc` \n c`utarea rudei generoase.

– Dup` asta, continu` fata, eu [i mama ne-am

descurcat foarte bine din ceea ce câ[tiga de pe urma

tablourilor. Nu scoate prea mult din ceea ce-i face pl`cere

s` fac`, dar se ocup` cu pictura ]es`turilor, [i din asta facebani frumo[i.

– {i apoi tu ai venit s` locuie[ti aici. De ce ai ales

Foresk?

– Mai mult pentru c` mi-am dorit s` lucrez într-un

astfel de magazin. Sper ca într-o zi s` fiu [i client` a



33/156

acestui magazin, zise ea, zâmbind. |mi place la nebunie

munca asta, iar specializarea pe care o am e de bijutier.

Chiar m` ocup uneori [i de designul lor, ad`ug` ea,

sfioas`. Mama e de p`rere c` nu e deloc o art`, dar eu nu

sunt de acord \n totalitate cu ea.

– Nici eu, fu de acord cu ea Lavinia.

– Oricum, mi-am dat seama c` cea mai bun` cale e s`încep de jos. Asta nu înseamn` c` o s` ajung imediat la

Londra, dar probabil c` voi ajunge [i acolo. Eu [i mama

ne-am gândit la tot felul de locuri, dar a fost p`rerea ei c`

ar trebui s` încep cu Entwistles.

Bineîn]eles, cum altfel s-ar fi putut întâmpla? î[i spuseLavinia.

– N-o s` uit niciodat` ziua în care am venit la interviu,

râse Sheila. Bineîn]eles, aceea a fost prima zi când l-am

v`zut pe domnul Manton.

– Serios? întreb` femeia cu vocea stins`.

– Oh, ar fi trebuit s` v` întreb. Poate v` deranjeaz` s` vorbesc despre el.

– Nu, te rog, continu`. Mi-ar pl`cea s` aud lucruri pe

care nu le [tiu.

– În]eleg. De aceea mi-am [i permis s` vorbesc cu

dumneavoastr` în dup`-amiaza asta. Bineîn]eles c` nu



34/156

ave]i nevoie s` v` spun eu sau oricine altcineva cât de

dr`gu] era. Dumneavoastr` [ti]i asta mai bine ca oricine.

Dar am crezut c` poate vre]i s` auzi]i un lucru pe care nu

vi-l poate spune altcineva.

– Mi-ar pl`cea, într-adev`r.

– Mai erau câteva fete care depuseser` cerere pentru

acel post. Entwistles este recunoscut în zon` ca un locunde po]i acumula experien]`, explic` ea. La interviu

venise o fat` care avea calific`ri mai bune decât toate

celelalte, care eram acolo. Când comitetul a ales-o pe ea,

pe nimeni n-a mirat lucrul `sta.

– S` în]eleg c` so]ul meu f`cea parte din acel comitet? – Oh, sigur c` da. Nu am men]ionat lucrul `sta?

– Ba cred c` da.

– Domnul Manton a fost cel care a pus majoritatea

întreb`rilor, dar într-un fel în care te f`cea s` te sim]i

relaxat` [i s` ai impresia c` nu po]i da un r`spuns gre[it.

Dar în privin]a rezultatului nu existau îndoieli. Fata carea fost aleas` e acum [efa mea, deci [tiu cât de bun` e.

Dup` ce am fost intervievate toate, ea a fost chemat` din

nou în birou, iar nou`, celorlalte, ni s-a spus c` putem

pleca.

– Ai fost foarte dezam`git`?



35/156

– Eram d`râmat` [i nu cred c` puteam ascunde asta.

Aproape c` izbucnisem în lacrimi la sfâr[itul interviului

pentru c` mi-am dat seama c` to]i m` considerau prea

tân`r` [i f`r` experien]`. {i nu eram dezam`git` doar din

cauz` c` nu fusesem acceptat`, ci [i pentru c` îmi pl`cuse

tot ce v`zusem acolo [i [tiam c` [i mama se va \ntrista de

e[ecul meu. Chiar îmi spusese c` presimte c` Entwistlese locul potrivit pentru mine.

– Sigur c` a zis asta! izbucni Lavinia, iar Sheila p`ru

surprins`.

– De ce spune]i asta?

– Oh, m` refeream la avantajele de care ai fi beneficiat.Cred c` puteai ajunge acas` foarte u[or, nu-i a[a?

Laviniei îi veni pe moment s` spun` asta, iar Sheila fu

de acord cu ea.

– E mai pu]in de o or` [i jum`tate. Ne-am gândit [i la

asta. Chiar a fost un moment de dezam`gire total`. {i în

timp ce celelalte fete se gr`beau s` plece acas`, eu amr`mas în sala de a[teptare, s` m` lini[tesc. Eram mai

tân`r` atunci, explic` fata. {i chiar când voiam s` plec,

u[a se deschise [i domnul Manton ap`ru în hol [i-mi

spuse:

– Cred c` ai fost foarte dezam`git`, domni[oar`



36/156

Martineau.

Iar mie mi s-a p`rut atât de dr`gu] din partea lui c`

[i-a amintit care mi-era numele. M-a f`cut s` m` simt

important`, s` cred c` \nsemnam mai mult decât un

num`r pe o list`. A[a c` am încercat s` m` adun [i s`-i

spun c` nu era de mirare c` cea mai bun` dintre noi

c`p`tase slujba. Iar el a râs când a auzit asta [i mi-a spusc` [tiu s` pierd. Apoi m-a întrebat de ce vreau s` m`

angajez la Entwistles. A[a c` i-am spus [i...

– Inclusiv faptul c` mama ta avea o presim]ire bun` în

privin]a asta? nu se putu ab]ine Lavinia s` întrebe.

– Nu [tiu dac` am pomenit de asta. Nu-mi amintesc.Cred c` i-am spus doar ceea ce sim]eam despre acel loc.

{i n-am sim]it deloc c` vorbesc cu un str`in. Mai mult,

fiindc` p`rea cu adev`rat interesat de mine. Un interes

aproape patern, a[ zice, cu toate c` sun` ciudat...

Se opri imediat.

– Oh, doamn` Manton, v` rog nu plânge]i! Îmi pareatât de r`u, nu trebuia s` duc povestea atât de departe.

N-am vrut s` v` sup`r...

– E în regul`, spuse Lavinia, încercând s` se

potoleasc`.

– N-o s` mai continui. V` rog s` m` ierta]i.



37/156

– Nu e nimic de iertat. Doar c` tu ai vorbit despre el

atât de viu. Continu` povestea. Ai r`mas când îi spunei

cât de mult doreai s` lucrezi în magazinul lui.

– S-a ar`tat mai mult decât interesat de mine, continu`

fata. Mi-a spus c` se mai pot ivi posturi vacante în

magazin, într-o lun` sau dou` [i c` dac` îmi permit s`

a[tept va pune o vorb` bun` pentru mine fiindc` i-apl`cut entuziasmul meu. Apoi m-a b`tut pe um`r [i mi-a

spus s` nu mai plâng, dup` care a plecat, l`sându-m` cu

moralul ridicat.

– {i pân` la urm` ai reu[it s` lucrezi la Entwistles!

– Da, am reu[it. În mai pu]in de o lun`. Am fost la altmagazin pentru o perioad`, dup` care, exact când

credeam c` nu-[i mai aminte[te de mine, domnul Manton

a venit personal dup` mine spunând c` s-a eliberat un

post la raionul de bijuterii [i am fost angajat` acolo. Eram

atât de fericit` înc\t îl priveam pur [i simplu, [i-i

zâmbeam.Cât de mult trebuie s`-i fi pl`cut asta! gândi Lavinia.

Propriul copil s`-i zâmbeasc` [i s`-l considere un fel de

erou.

– Dup` asta, de câte ori trecea pe la magazin, venea [i

st`tea pu]in de vorb` cu mine. F`cea asta [i cu al]i



38/156

oameni, pentru c` nu era ca ceilal]i directori. Dar m`

f`cea s` simt – bine, poate c` pe to]i îi f`cea s` se simt`

a[a – c` îi pas` cu adev`rat de ceea ce se întâmpl` cu

mine. Nu cred c` v-am spus ceva ce nu [tia]i deja, doamn`

Manton, dar...

– Ba chiar ai f`cut asta, spuse Lavinia. Mi-ai prezentat

o parte a lui pe care n-o [tiam. – Serios? Atunci m` bucur. F`cu o pauz` apoi spuse

repede: mai e un lucru pe care trebuie s` vi-l spun. Ceea

ce m-a f`cut s` v` abordez ast`zi. Ultima dat` când l-am

v`zut pe domnul Manton mi-a spus c` într-una din zilele

urm`toare î[i va aduce so]ia s` m` cunoasc`. {i m-amgândit...

– A spus el asta? întreb` Lavinia uimit`. Poate ai în]eles

gre[it.

– Oh, nu, n-aveam cum, spuse fata, îmbujorându-se.

– Nu am spus-o ca pe o critic`. E[ti o fat` dr`gu]`, pe

care orice b`rbat i-o poate prezenta so]iei sale. Doar c`...se opri brusc, apoi, nereu[ind s`-[i st`pâneasc`

curiozitatea ad`ug`: a mai spus ceva în leg`tur` cu asta?

– Da, a mai spus: "Sper s` nu te deranjeze treaba asta.

Dup` p`rerea mea, e[ti genul ei de fat`."

– Genul meu de fat`? A[a a spus Derek? repet` femeia,



39/156

iar fata se închise imediat în ea [i, îmbujorat` [i

stânjenit`, ad`ug`:

– Nu conteaz`. Mai bine uit`m de toate astea. Sunt

sigur` c` nu a spus-o la modul serios.

– {i înainte ca Lavinia s` mai spun` ceva, se auzi

soneria.

– Oh, Lavinia se uit` la ceas. Am stat destul. Cusiguran]` ai alte planuri.

– E doar Peter Bassettt de deasupra, spuse fata. Cred

c` iar vrea s` m` invite în ora[, dar eu nu vreau s` ies, a[a

c` voi g`si o scuz` mai bun` dac` am un vizitator.

– Oricum, eu trebuie s` plec, insist` femeia. {i, în timpce Lavinia mergea s` deschid` u[a, femeia intr` în

dormitor s`-[i ia haina.

Nu se putu ab]ine s` nu mai arunce o privire

fotografiei de pe noptier`. Cât de mult sem`na Sheila cu

mama ei!

Când ie[i din dormitor, Sheila tocmai închideafurioas` u[a.

– Chiar crezi c` era necesar s` îl respingi astfel pe

bietul b`iat?

– Nu trebuie s` gândi]i a[a despre el. E mai rezistent

decât orice. Va reveni într-o zi sau dou`.



40/156

– Atunci înseamn` c` e devotat? întreb` femeia în timp

ce-[i tr`gea m`nu[ile. Suna ca un interogatoriu, la care,

bineîn]eles, ea nu avea niciun drept.

– Devotat? Oh, nu, spuse fata, dând din cap. Îl cunosc

de mult timp. Poate de prea mult. Am fost chiar [i colegi

de [coal`. Apoi ne-am întâlnit din nou când am venit la

Foresk. Pe atunci locuiam într-o camer` mic` [i urât` [i ela fost cel care mi-a spus de acest apartament. La început

mi s-a p`rut c` e bine s` ai pe cineva cunoscut al`turi. Dar

acum are impresia c` are vreun drept asupra mea [i din

cauza asta m` controleaz` ori de câte ori plec pe undeva

sau vrea s` [tie cu cine m` v`d [i ce fac. Iar eu, bineîn]elesnu sunt dispus` s`-i dau raportul pentru timpul meu

liber.

– Atunci înseamn` c` nu ]i-e prieten?

– Oh, nu! E cineva mult mai interesant...se opri,

râzând. Îmi pare bine c` a]i venit, doamn` Manton. Sper

c` nu am vorbit prea mult. – Sigur c` nu, spuse femeia, pe un ton formal. Mi-a

f`cut pl`cere invita]ia ta.

– Î[i luar` r`mas-bun [i, în strad`, când mergea spre

sta]ia de autobuz, Lavinia avea senza]ia ciudat` c` dac` ar

fi vrut, ar fi f`cut o descoperire în seara aceea.



41/156

Dar ce mai era de aflat? Povestea fusese spus`, vizita se

încheiase. Ce mai r`mânea?

Un taxi trecu pe lâng` ea [i femeia îl opri. |nuntru, se

sim]i din nou sofisticata doamn` Manton care tr`ise o

via]` fericit` al`turi de so]ul ei pân` ce acesta îi fusese

luat de l\ng` ea [i cutia din lemn de trandafir fusese

deschis`.Când ajunse la camera luxoas` de hotel, încerc` s`

citeasc` o carte, dar con]inutul primei pagini n-o ]inu

ocupat` mai mult de câteva minute. Evenimentele din

acea zi îi ocupau mintea [i nu-i d`deau pace.

Dup` un moment, abandon` lectura [i form` num`rullui Heith Benwood.

Leg`tura se f`cu imediat [i cum r`spunse Keith,

Lavinia spuse:

– Sunt Lavinia. Keith, am v`zut-o! Am v`zut-o pe

Sheila. Am înt\lnit-o la Entwistles. Tocmai am luat ceaiul

cu ea. – Cum ]i s-a p`rut? întreb` el, cu precau]ie.

– E o fat` încânt`toare. Seam`n` cu Derek din multe

puncte de vedere. Sau poate mi s-a p`rut a[a fiindc` [tiu

adev`rul. Mai seam`n` [i cu mama ei.

– De unde [tii asta?



42/156

– Pentru c` am v`zut o fotografie de-a ei. O femeie

dur`, dar foarte frumoas`.

– Nu în]eleg. Unde zici c` ai v`zut fotografia asta?

– În dormitorul fetei. În apartamentul ei. Am fost la ea

acas`.

– Ai fost la ea acas`? întreb` el, oarecum deranjat de

faptul c` lucrurile se mi[cau prea repede. – Da, da, nu ]i-am spus asta? A vorbit cu mine în

magazin [i m-a invitat la ea acas`.

– Cam neobi[nuit din partea ei, nu-i a[a?

– Oh, nu, spuse femeia [i-i explic` de ce o f`cuse.

Izbucni \n plâns la sfâr[itul povestirii. – Nu plânge, Lavinia.

– Nu plâng, doar c`... Poate am vorbit prea mult. Dar

la ce se referea, Keith? Oare chiar avea de gând s` o

întâlnesc pe fata asta?

– Nu [tiu. E[ti sigur` c` a spus adev`rul?

– Da, spuse femeie cu hot`râre în glas. Nu se îndoia decuvintele Sheilei.

– Atunci, nu [tiu ce s`-]i spun. Poate chiar inten]iona

s`-]i spun` despre ea.

– {i eu m` gândeam la asta, zise ea, sim]ind c` f`cuse

\ntr-un fel ceea ce dorise Derek.



43/156

– {i acum, ce-o s` faci?

– Nu [tiu. Cred c` treaba e încheiat`. Nu cred c` Sheila

dore[te s` m` mai vad`. {i eu nu [tiu ce motiv a[ putea s`

inventez ca s` o rev`d.

– Dar ]i-ai mai dori s-o vezi?

Oare î[i dorea asta? Trebuia s`-[i pun` [i ea aceea[i

întrebare. Dup` o pauz`, ad`ug`: – Cred c` o s` mai r`mân c\teva zile pe aici. O

schimbare de decor îmi va face bine.

– Da, b`nuiesc c` ai dreptate. Dar, cu ce î]i vei ocupa

timpul, Lavinia? De exemplu, ce vei face în seara asta?

– Nu [tiu, probabil o s` cinez la restaurant. – E un teatru frumos în Foresk. De ce nu mergi la un

spectacol?

– Poate a[a o s` fac, spuse ea, mai mult ca s`-i fac` lui

Keith pe plac.

Dup` ce închise, se uit` totu[i pe pliantul de pe

m`su]` [i v`zu c` la teatrul din ora[ se juca un spectacolcare ei [i lui Derek le pl`cuse foarte mult în primii ani de

c`snicie. S`-l revad`, i-ar fi stârnit nostalgia acelor

vremuri, dar i-ar fi adus în minte [i clipe pre]ioase

petrecute al`turi de el. Se decise s` mearg` totu[i [i, cum

teatrul era la doar dou`zeci de minute de mers de la



44/156

hotel, se hot`r\ s` porneasc` de pe atunci \ntr-o plimbare.Seara era minunat` [i chiar îi f`cu pl`cere s` mearg` pe

jos.Piesa i se p`ru captivant` [i chiar se bucur` de ea, f`r`

s` rememoreze trecutul, a[a cum se a[teptase. Laîncheierea primului act, [i-a permis s` priveasc` de la

balcon mul]imea din sal` [i s` admire spectatorii. Numic` i-a fost mirarea când a z`rit-o pe Sheila pe alpatrulea r\nd, al`turi de un b`rbat chipe[ c`ruia îi z\mbeacuceritor [i care, f`r` îndoial` nu era Peter Bassett.



45/156

Capitolul 3

– La el se referea, gândi Lavinia, când a zis c` exist`cineva mult mai interesant. M` tem c` Peter Bassett are o

concuren]` serioas` în acest b`iat.

{i asta nu doar fiindc` înso]itorul Sheilei era foarte

atr`g`tor ci mai mult pentru c` [i el p`rea foarte atras de

ea. Deocamdat` îi vedea doar profilul, dar la un moment

dat se întorsese s` vad` ceva în spatele Sheilei [i Lavinieii se p`ru c` îl cuno[tea de undeva [i c` nu-l pl`cea.

Probabil încep s`-mi imaginez lucruri, î[i spuse ea.

Dac` nici m`car nu sunt sigur` c` l-am mai v`zut, cum

[tiu c` nu-l plac?

Apoi, pauza se sfâr[i [i începu al doilea act. Acesta fu


46/156

la fel de bine jucat ca [i primul, dar aten]ia Laviniei nu se

mai îndrept` doar spre scen`, ci [i spre cuplul de pe al

patrulea rând.

La sfâr[itul acestui act îi v`zu pe cei doi ridicându-se.

Se ridic` [i ea [i îi urm`ri spre barul cu r`coritoare.

Când ajunse, locul era atât de plin de oameni încât

crezu c` nu-i va g`si. Dar, deodat`, se pomeni la doar câ]iva pa[i de ei.

– Bun` seara, doamn` Manton! spuse Sheila surprins`.

Nu [tiam c` veni]i aici în seara asta. Dac` a[ fi [tiut...

– Nici eu n-am [tiut, o întrerupse femeia,

pref`cându-se [i ea surprins` de întâlnire. Nu credeam c` voi ie[i undeva \n seara asta.

– Nici noi, spuse fata. Permite]i-mi s` vi-l prezint pe

Max Elkin. Max, ea e doamna Manton. Domnul Manton a

fost cel care mi-a g`sit o slujb` la Entwistles.

Cât timp st`tur` acolo [i schimbar` câteva fraze,

Lavinia avu din nou impresia c`-l cunoa[te de undeva peb`iat, dar nu reu[ea s`-[i dea seama de unde, a[a c` spuse

pe un ton obi[nuit:

– Nu e[ti din Treehampton, nu-i a[a?

– Nu, dar am lucrat acolo timp de câteva luni.

– Asta e, atunci. Mi s-a p`rut mie c` te cunosc de



47/156

undeva.

B`rbatul nu se ar`t` dornic s` intre în am`nunte, dar

întreb` în schimb dac` i-ar putea aduce o b`utur`.

Lavinia îi spuse c` [i-ar dori o cafea, iar în minutele cât

acesta merse la bar, i se adres` Sheilei:

– S` în]eleg c` el e rivalul lui Peter Bassett?

– Nici pe departe! spuse Sheila, izbucnind \n râs. – Nu? Atunci îmi pare r`u.

– Pentru ce? Nici m`car nu l-a]i cunoscut pe Peter.

– Nu te sup`ra pe mine, dar oamenii mai în vârst` cred

c` e mai bine s` te încrezi în cineva cunoscut. Cu toate c`

sunt sigur` c` [tii cum s` ai grij` de tine. – Cu siguran]`, fu de acord Sheila, dar o spuse pe un

ton prietenos.

Peste câteva secunde, Max se întoarse cu cafele pentru

to]i, discutar` pu]in despre pies`, apoi Lavinia se retrase

la locul ei, l`sându-i pe cei doi singuri, lucru pe care cu

siguran]`, îl doreau.R`mase surprins` când îi întâlni în hol, dup` ce

reprezenta]ia se sfâr[ise. Max i se adres` primul:

– Doamn` Manton, nu v-ar face pl`cere s` lua]i o mic`

gustare cu noi? Eu [i cu Sheila obi[nuim s` mânc`m ceva

la un local din apropiere, la sfâr[itul fiec`rui spectacol.



48/156

Uimit` de invita]ie, dar [i pl`cut surprins`, femeia

ad`ug`:

– Mul]umesc, dar cred c` v-ar face mai mare pl`cere

dac` a]i merge f`r` mine.

– Dar dorim s` veni]i, spuse [i Sheila. A fost ideea lui

Max, dar sunt de acord cu el. A venit cu ma[ina [i v` vom

duce la hotel dup`, dac` asta e ceea ce v` nelini[te[te.Bineîn]eles c` nu asta era problema ei. Îi era team` ca

nu cumva, din dorin]a lor de a fi dr`gu]i, s` rateze o sear`

romantic`.

Barul era cam aglomerat, dar Max reu[i s` g`seasc` o

mas` retras` unde se bucurar` de sendvi[uri [i cafele,care se dovedir` chiar gustoase, dup` p`rerea Laviniei. Îi

f`cu pl`cere s` stea cu ei. Recunoscu în sinea ei c` nu mai

fusese de mult în compania unui cuplu tân`r [i chiar o

amuz` comportamentul lor. Cât i-ar fi pl`cut s` afle ce

f`cuse Max în Treehampton, dar cum nu-l putea întreba

direct asta, l`s` pentru alt` dat` acest subiect.El, în schimb, nu p`rea s` se sfiasc` s` o întrebe lucruri

personale:

– Sheila mi-a spus c` v-a]i întâlnit pentru prima oar` \n

dup`-amiaza aceasta. M` bucur c` v-a reg`sit în seara asta.

– E foarte dr`gu] din partea voastr`. Presupun c` ]i-a



49/156

spus [i...situa]ia mea.

– Da, mi-a spus. Îmi pare r`u pentru pierderea

dumneavoastr`. O spusese cu sinceritate. Ce lucru

minunat pentru Sheila c` v-a întâlnit la Entwistles.

– {i pentru mine a fost un lucru bun, se rezum`

femeia s` spun`.

Apoi, sim]indu-se dintr-o dat` obosit` din cauza a totce se întâmplase în acea zi, insist` c` trebuie s` se

întoarc` la hotel.

Cei doi tineri rezistar` eforturilor ei de a pl`ti nota [i

de a chema un taxi [i au dus-o la o ma[in` sport, de

culoare ro[ie, parcat` lâng` teatru. – Ave]i de gând s` mai r`mâne]i în Foresk, doamn`

Manton? întreb` Sheila c\nd urcar` în ma[in`. Pentru c`

dac` e a[a...ezit` ea.

– Poate ne-am putea revedea? suger` Lavinia care sim]i

c` era rândul ei s` fac` urm`toarea mi[care. Mi-ar pl`cea

asta, spuse ea. Dar, [tii, lucrurile sunt cam grele acumpentru mine. Nu trebuie s`-]i faci griji...

– Dar nu-mi fac, pur [i simplu mi-ar pl`cea s` ne mai

vedem, spuse ea, cu sinceritate. {i Max e de aceea[i

p`rere. Chiar mi-a spus-o dup` ce v-a cunoscut.

– Stau \n ora[ câteva zile [i, da, mi-ar pl`cea s` ne



50/156

revedem. Dar e un pic cam greu s` faci planuri când n-ai

de fapt nimic de f`cut [i nu-]i g`se[ti lini[tea. Dac` mâine

e frumos o s` merg undeva cu ma[ina.

– Poate o s` ajunge]i la Lake District? E un loc minunat

[i nu e departe de aici. Pute]i înnopta acolo. Se g`se[te

foarte u[or cazare.

– Da, v` rog, face]i asta, exclam` Sheila. {i dac` trece]icumva aproape de Kendal [i Windermere, o s` trece]i

exact pe lâng` casa mamei mele. V-ar pl`cea s` trece]i pe

la ea? V` pot spune cum s` ajunge]i acolo.

– Nu cred c` o s` ajung atât de departe, spuse Lavinia,

încercând s` nu se arate foarte surprins`. – Dar în cazul în care trece]i pe acolo, v` rog s` trece]i

pe la ea. Oricine în Esley v` poate spune unde o g`si]i. Cu

to]ii o [tiu pe mama ca “Artista”.

Din nou, în glasul fetei se putea citi mândria, iar

Lavinia sim]i un nou val de gelozie.

– Nu a[ putea s` apar a[a, pur [i simplu, la u[a mameitale.

– Ba da, i-a]i putea spune c` v-a]i întâlnit de curând cu

mine. Cu siguran]`, i-a]i stârni interesul.

– Da, cu siguran]` ar fi interesat`, confirm` Max, când

ajunser` \n fa]a hotelului. Iar Laviniei i se p`ru c` simte



51/156

ceva în vocea lui. I se p`ru totu[i absurd` aceast` idee [i

î[i lu` la revedere de la cei doi.

La intrarea \n hotel, v`zu pe unul dintre pere]i o hart`

mare a districtului [i se opri s` se uite pu]in. Nu se

extindea pân` la satul men]ionat de Sheila, dar puteai

s`-]i dai seama ce drum trebuie s` urmezi dac` vrei s`

ajungi acolo.Neinteresant, î[i spuse ea. Se uitase doar ca s`-[i

satisfac` pu]in curiozitatea. Pentru c`, la fel cum i-a spus

[i Sheilei, nu avea nicio inten]ie s` mearg` acolo. Dar

urcând \n camer`, parc` vazu drumul \n fa]a ei [i \[i spuse

c` dac` la fel va sim]i [i \n diminea]a urm`toare, nu aveade ce s`-[i reprime dorin]a de a ajunge pe acolo. Era

sigur` c` avea s` fie o c`l`torie frumos`.

De[i foarte obosit`, când se a[ez` \n pat, o bun` bucat`

de vreme, st`tu treaz`. {i nu doar din cauza dorului pe

care-l sim]ea fa]` de Derek, ci mai mult din cauza a ceea

ce se \ntâmplase peste zi.|n doar o singur` zi, a \ntâlnit-o pe fata lui Derek iar

acest fapt, parc` i-a \ntors via]a pe dos. Acum câteva zile,

habar n-avea de existen]a ei, iar acum, \n nici m`car

dou`zeci [i patru de ore, deja era \n rela]ii bune cu ea. {i

`sta era un lucru neobi[nuit, pentru c` Lavinia nu



52/156

obi[nuia s` fie atât de prietenoas` [i s` socializeze cu

lumea.

Adormi \n cele din urm` [i vis` c` ea [i Derek erau

\ntr-o caban` frumoas` la munte, toate lucrurile erau \n

ordine [i ea se sim]ea \mplinit` [i fericit`. Dar când razele

soarelui o trezir` [i femeia realiz` c` realitatea era cu

totul alta, se sim]i [i mai am`rât`.Nelini[tit` [i \ndurerat`, sim]i c` nu mai poate r`mâne

mult \n camera de hotel.

|[i b`u cafeaua la restaurant, apoi vorbi cu

recep]ionerul [i \l rug` s`-i mai ]in` camera rezervat` cel

pu]in pentru \nc` dou` zile, dup` care urc` \n ma[in` [iporni la drum, f`r` s` [tie \ncotro se \ndreapt`.

Nu [tia pe unde s` mearg` mai \ntâi, dar \nainte s` se

decid`, \[i d`du seama c` se afla deja pe drumul specificat

de Sheila. |[i spuse c` nu trebuia s` [i ajung` la casa

mamei sale, c` putea \ntoarce ma[ina oricând, dac`

dorea. Luându-[i gândul de la problema asta, \ncerc` s`se bucure de peisajul minunat care se derula \n fa]a

ochilor. Dar nu o dat`, \[i aminti de clipele frumoase

petrecute al`turi de Derek [i de visul din noaptea care

tocmai se sfâr[ise [i care p`rea atât de real.

De câteva ori, chiar \ntoarse ma[ina ca s` porneasc` pe



53/156

alt` rut`, dar reveni repede la drumul pe care pornise de

la \nceput.

Prânzul, o g`si \ntr-un restaurant f`r` preten]ii, unde

mâncarea se dovedi excelent`. Chiar \ntreb`

recep]ionerul dac` poate s` r`mân` peste noapte acolo.

Dorea s` se mai bucure de frumuse]ea ]inutului. Dar

când primi un r`spuns negativ, dar ferm, \[i d`du seamac` decizia de a-[i continua drumul era oarecum f`cut`

pentru ea.

Conduse mai departe, \ncercând s` nu se mai

gândeasc` atât la trecut, ci mai mult la momentul

prezent.{i tot mergând a[a, avu un [oc când v`zu un indicator

pe care scria: Esley – 5 km. Opri ma[ina. Era un moment

decisiv. Putea trece prin Esley, dar f`r` s` se abat` pe la

casa doamnei Martineau, sau putea face cale \ntoars` spre

Foresk.

Trecur` câteva minute bune, timp \n care, Lavinia, cuochii la peisajul lini[tit de afar` care era \n contrast cu

gândurile ei, nu [tia ce decizie s` ia. Privi din \ntâmplare

indicatorul de benzin` [i v`zu c` mai r`m`sese foarte

pu]in`. |[i d`du seama c` poate ajunge doar la cea mai

apropiat` benzin`rie [i, cum Esley era primul ora[ \n



54/156

drumul ei, acolo va trebui s` mearg`.

Din nou decizia fu luat` \n locul ei. Ce prostie din

partea ei s` nu fie precaut`! Dar gândurile \i zburar`

imediat \n alt` parte [i uit` de toate astea.

I se schimb` chiar [i starea de spirit. Da. Acum era

decis`: va merge la benzin`rie [i va \ntreba acolo, a[a din

\ntâmplare de Artist`, adic` de doamna Martineau. {iapoi, dac` va dori, chiar va trece pe la ea. Nimeni nu o

putea \mpiedica s` fac` asta. {i dac` mama Sheilei o va

invita \n casa ei, de ce s` nu intre?

Spunându-[i asta [i, oarecum mul]umit` c` \n sfâr[it

reu[ise s` ia o decizie, porni ma[ina. Dar nu reu[i s`mearg` mai mult de doi kilometri c` motorul scoase un

zgomot ciudat [i se opri.

– La naiba! spuse ea, sup`rat`. Ce s` fac acum?

|[i d`du seama c` situa]ia nu era totu[i atât de critic`.

Putea l`sa ma[ina acolo, o \ncuia [i pornea pe jos pân` la

Esley.Din fericire, dup`-amiaza nu era atât de c`lduroas` [i

\n alte \mprejur`ri, Laviniei i-ar fi f`cut pl`cere s` mearg`

pe jos. |n jurul ei, peisajul era ame]itor: dealuri

\mp`durite care \ncadrau piscuri nu prea \nalte, câmpii

verzi, cu flori multicolore [i un râu care traversa aceast`



55/156

\ntindere minunat` [i \n care soarele \[i sc`lda razele

blânde de toamn`.

R`mase câteva clipe pe loc ca s` admire acest decor

minunat. I-ar fi pl`cut s` mai \mp`rt`[easc` aceast`

bucurie cu cineva, dar nu mai avea pe nimeni aproape,

a[a c` oft` [i porni mai departe.

Merse cam vreme de o or` pân` ce z`ri micu]a a[ezare,traversat` de un pârâia[ cu ap` scânteietoare.

Pe m`sur` ce \nainta, \ncepu s`-[i piard` speran]a c` va

putea g`si acolo o benzin`rie.

Tot mergând cu gândurile aiurea, nu observ` când, de

pe o potec` l`turalnic` ap`ru un tân`r \n tricou ro[u [ipantaloni alba[tri. Lavinia tres`ri.

– |mi cer scuze. V-am speriat? râse el. Am ap`rut cam

din senin. Am vrut s` scurtez drumul. |mi pare r`u.

– Nu-i nimic, r`spunse Lavinia. Spune-mi, te rog, dac`

merg spre Esley, o s` g`sesc acolo vreo benzin`rie? Am

r`mas f`r` combustibil [i mi-am l`sat ma[ina câ]ivakilometri \n urm`.

– Benzin`rie? Oh, nu! d`du el din cap. Nu ve]i g`si a[a

ceva \n Esley. Suntem mult prea rup]i de civiliza]ie. Cea

mai apropiat` benzin`rie o ve]i g`si \n Channings Corner,

cam la cinci kilometri \n direc]ia opus`.



56/156

– Dar a[ putea da un telefon, de undeva din Esley?

– Bine\n]eles. Nu exist` unul public, dar oricine v` va

l`sa s`-i folosi]i telefonul. Dar nu trebuie s` merge]i pân`

\n sat pentru asta. Pute]i veni cu mine [i \l folosi]i pe al

nostru. Bine, de fapt nu e chiar al nostru, e al vecinului

nostru, dar noi \ntotdeauna \l folosim când e nevoie.

– Ei bine, dac` e[ti sigur...B`iatul p`rea sigur. |i oferi Laviniei mâna [i o ajut` s`

coboare pe potecu]a de unde venise el.

Peste tot \n jur, c`su]e ca din pove[ti \ncadrau

marginea drumului. Erau construite dup` model vechi [i

Lavinia nu [tia dac` mai exist` un loc \n Anglia unde s`mai vad` a[a ceva.

– Sunt adev`rate? \ntreb` Lavinia amuzat`.

– Greu de crezut, nu-i a[a? Toate sunt ale tat`lui meu.

Le-a cump`rat acum câ]iva ani când erau \n paragin` [i

le-a ref`cut. Aceea e casa unde stau eu. Noi o numim casa

de odihn`, iar acum eu o ocup fiindc` m` preg`tescpentru un examen. Casa aceea e a p`rin]ilor mei, iar

acolo st` cu chirie o artist`. De fapt, chiar la ea mergem.

E singura care are telefon.

– O...artist`? \ntreb` stupefiat` femeia. Nu...cumva,

doamna Martineau?



57/156

– Ba da, a]i auzit de ea?

– Am crezut, spuse cu ciud` \n glas Lavinia, c` st` \n

partea opus` a satului.

– Nu, aici locuie[te, spuse b`iatul oarecum \ncurcat.

Conteaz` asta?

– Nu cred c` pot merge s` o rog s` m` lase s` dau un

telefon, spuse Lavinia, oprindu-se. – De ce nu? V` asigur c` e o persoan` foarte dr`gu]`.

N-o s` se supere. {i, oricum, a ie[it acum \n gr`din`.

Spunând aceasta, Derek \i f`cu cu mâna [i Lavinia se

sim]i purtat` spre femeia care \i zâmbea bucuroas`,

femeia pe care Derek o iubise cândva.Era mai scund` decât [i-o imaginase Lavinia [i cu o

privire nu atât de vioaie ca cea surprins` \n fotografia

Sheilei. De fapt, avea chiar un aer fragil [i p`rea sl`bit`.

– Ei, Walter, ce s-a \ntâmplat? Lavinia st`tu ca \n trans`

\n timp ce b`iatul povesti tot ce se petrecuse.

– Oh, desigur c` poate suna de aici! spuse femeia vesel`. {i le deschise poarta [i le f`cu semn cu mâna s`

intre.

– Mul]umesc, e foarte dr`gu] din partea ta. Lavinia nu

\[i putea imagina c` va fi \n stare s`-i adreseze vreun

cuvânt femeii. Dar se decise s` nu mai spun` [i altceva.



58/156

Trebuia s` lase lucrurile a[a cum erau. Cabana aceasta

putea fi a oric`rei femei din orice col] al lumii. Nu trebuia

s` complice lucrurile mai mult decât erau deja.

Dar bine\n]eles, ar fi fost prea u[or s` se \ntâmple a[a,

fiindc` femeia spuse:

– Vrei s` bei un ceai cu mine cât a[tep]i?

– Oh, nu. Nu, mul]umesc, spuse Lavinia repede,sim]ind dup` aceea c` a exagerat cu refuzul.

– Dar, stai lini[tit`. Nu e nicio problem`. Tocmai am

pus ibricul pe foc [i cât sun` Walter, o s` preg`tesc ceaiul.

Mai bine te-ai r`zgândi, pentru c` s-ar putea s` mai a[tep]i

o vreme pân` când va putea veni cineva s` te ajute. Ar fi fost absurd s` refuze, a[a c` Lavinia \[i \nghi]i

vorbele [i spuse c` i-ar face pl`cere s` bea o cea[c` de

ceai. |n timp ce \l preg`tea, o urm`rea pe femeie cu

privirea. Era un om care p`rea s` urasc` graba. Toate

lucrurile erau f`cute pe \ndelete [i cu mult calm.

– Care e num`rul ma[inii? \ntreb` Walter,\ntrerupându-i gândurile.

Lavinia i-l spuse, dar ad`ug`:

– Dar e \ncuiat`. Nu o vor putea descuia f`r` mine.

– |ncuiat`? \ntreb` curios b`iatul, privind-o pe

doamna Martineau. Dar nimeni nu \ncuie nimic aici.



59/156


60/156

Dar doar dup` ce acesta plec`, Lavinia f`cu leg`tura [i

\ntreb`:

– Nu cumva e fratele lui Peter Bassett?

– Ba da, \l cuno[ti pe Peter?

– Nu chiar, se bâlbâi ea. Am cunoscut pe cineva care \l

[tie. De fapt, e chiar fiica ta, Sheila. Am \ntâlnit-o...

– Sheila? \ntreb` femeia cu ochi lumino[i. Toatetr`s`turile fe]ei i se \nviorar`. O [tii pe Sheila a mea? Cum

ai cunoscut-o? Te rog, spune-mi.

– Am...\ntâlnit-o la Entwistles [i...e o fat` foarte

dr`gu]` [i prietenoas`. Nu [tiu cum, dar m-am pomenit

invitat` la ea, la ceai. – Serios? zâmbi femeia. A fost din impuls. De obicei e

rezervat`. Seam`n` cu mine.

Lavinia fu cât pe-aci s` zic`: cu so]ul meu n-ai fost atât

de rezervat`, nu? |n schimb, \ns`, povesti de unde [tia de

Peter.

– {i apoi, am mers la teatru \n acea sear` [i m-am\ntâlnit din nou cu ea.

– Era cu Peter?

– Nu, cu alt b`iat, Max Elkin.

– Nu-l cunosc.

Lavinia nu-i d`du nicio informa]ie referitoare la el. De



61/156

fapt, nici nu avea ce s`-i spun`. Dar explic` \n schimb,cum Sheila \i spusese unde st`tea [i o rugase s`-i facmamei sale o vizit`.

– Deci ai venit aici mai mult sau mai pu]in inten]ionat,nu? M` tem c` te-am tratat ca pe un trec`tor oarecare.

– Sunt un trec`tor oarecare, spuse Lavinia, cu o

r`ceal` care o surprinse [i pe ea.{i atitudinea celeilalte femei se schimb`. Deveni rece [i

rezervat`. – Ei bine, dac` o revezi pe Sheila, te rog s`-i spui c`

m-ai v`zut [i c` sunt bine, spuse ea, pe un ton formal. – A[a o s` fac. Dar se vedea c` nu era deloc a[a. Era

cam palid` [i p`rea sl`bit`. Trebuie s` plec acum.Mul]umesc pentru ospitalitate. O s`-i spun Sheilei c`te-am v`zut.

Femeia nu f`cu niciun efort s-o mai re]in`. {i dac` maiavea \ntreb`ri referitoare la fata ei, pe care ar fi vrut s` ile pun`, nu o f`cu.

– O s`-i scriu Sheilei \n seara asta [i o s`-i spun c` aitrecut pe aici. Dar nu ]i-am re]inut numele.

Acesta era momentul decisiv, gândi Lavinia. Momentuladev`rului. A[a c` spuse \ncet, dar r`spic`t:

– Lavinia Manton.



62/156

Capitolul 4

Lavinia o v`zu pe cealalt` femeie schimbându-se lafa]`. Urmar` câteva clipe de t`cere pe care le \ntrerupse

de[tept`torul din hol care anun]a trecerea unei alte

jum`t`]i de or`.

Mama Sheilei spuse \ncet:

– Deci tu e[ti femeia cu care s-a \nsurat. De când [tii

de Sheila? – De dou` zile.

– Nu \nainte ca Derek s` moar`, nu?

– Nu. Abia dup` \nmormântare i-am g`sit fotografiile

\ntr-o cutie ascuns` \n biroul lui. |[i mu[c` buza. Le-a

]inut tot timpul aproape de el. Nu m-am \ndoit nicio clip`


63/156

de adev`r. |i seam`n` prea mult. A[a c` l-am \ntrebat pe

avocatul nostru [i el mi-a confirmat.

– Cred c` a fost un [oc s` afli \n felul `sta.

– A[a e.

– Te-a deranjat foarte mult?

– S` m` deranjeze? aproape c` ]ip` Lavinia. Nu ar

"deranja-o" pe orice femeie? – Nu [tiu, r`spunse cealalt` femeie care r`mase calm`.

Femeile reac]ioneaz` diferit, chiar când vine vorba de

astfel de lucruri. Dar oare te-a deranjat existen]a Sheilei,

sau faptul c` Derek m-a iubit cândva pe mine?

– Nu e acela[i lucru? – Nu chiar. Te po]i sim]i enervat` c` n-ai [tiut

adev`rul, sau geloas`. Oare lucrurile ar fi stat altfel dac`

Derek s-ar fi c`s`torit cu mine \nainte s` te cunoasc`, ar fi

avut un copil [i apoi ar fi divor]at?

– Ar fi fost cu totul altfel. A[ fi [tiut de toat` treaba asta

[i...[i ar fi fost altfel. Repet` Lavinia.Urm` o alt` clip` de t`cere, dup` care mama Sheilei

\ntreb`:

– {i de ce ai venit aici?

– Nu [tiu. Nu mi-am planificat s` vin [i s` vorbesc cu

tine despre asta. Conduceam prin \mprejurimi pentru



64/156

c`...ei bine, pentru c` trebuie s`-mi ocup timpul cu ceva.

Dac` ma[ina mea nu s-ar fi stricat [i dac` Walter Bassett

nu m-ar fi invitat s` sun din casa vecinei lui, nimic din

toate astea nu s-ar fi \ntâmplat.

– Ba ai fi venit. Ai b`tut atâta drum, nu ai fi plecat f`r`

s`-]i satisfaci o parte din curiozitatea pe care o sim]i. Oh,

nu trebuie s` te sim]i ofensat` de cuvânt. Bine\n]eles c`erai curioas` \n privin]a mea. Orice femeie ar sim]i la fel.

|n plus, deja pusese[i \ntreb`ri despre mine, nu-i a[a? S`

\n]eleg c` n-ai cunoscut-o pe Sheila din \ntâmplare, a[a e?

– Nu, r`spunse Lavinia. Am c`utat-o. Am mers la

Entwistles, \n speran]a c` m`car o voi vedea, dar f`r` s`[tiu ce am s` fac dac` asta se \ntâmpl`. Apoi, cineva mi

s-a adresat pe nume [i ea a auzit. Se pare c` Derek s-a

purtat frumos cu ea [i a vrut s`-mi spun` asta. Credea c`

a[a e el, dr`gu]. Bine\n]eles, nu [tia motivul.

– Nu, niciodat` n-a [tiut. Am avut eu grij` de asta.

– De ce? nu se putu ab]ine Lavinia s` \ntrebe. – De ce? Pentru c` asta ne-ar fi adus necazuri [i nimic

nu s-ar fi schimbat \n bine pentru mine [i Sheila. Se

sfâr[ise ceea ce se \ntâmplase \ntre mine [i Derek. Dac` te

face s` te sim]i mai bine, s` [tii c` Derek a fost cu mine,

cu mult \nainte s` apari tu \n via]a lui.



65/156

– Dar tu? Ai trecut peste rela]ia cu el?

– Totul s-a \ntâmplat cu foarte mult timp \n urm`

spuse femeia, cu un calm care pe Lavinia o enerva. Stai

lini[tit`. Noi nu am fost niciodat` rivale. S-a terminat

demult totul. De atunci Sheila a fost principala mea

preocupare.

– Dar [i din cauza Sheilei, lucrurile nu se poate s` sefi sfâr[it deodat`.

– De ce-]i faci griji din cauza asta, acum?

– Dar tu nu-]i faci niciodat` griji \n leg`tur` cu ceea ce

s-a \ntâmplat?

– N-are rost s` m` preocupe un trecut pe care nu-l potschimba. {tiu asta din proprie experien]`. Via]a mea n-a

fost una tocmai u[oar`. Acum, nu vreau s` crezi c` te dau

afar`, dar chiar trebuie s` te gr`be[ti s` ajungi la ma[in`

\naintea b`rbatului de la benzin`rie. Probabil nu va

r`mâne mult acolo, dac` nu vede pe cineva \n preajm`.

– Ai drepate. Scuz`-m` c` ]i-am r`pit din timp. – N-ai f`cut-o, spus ea. Dar te rog un lucru: nu-i spune

Sheilei. O asemenea descoperire o poate tulbura la vârsta

asta.

O astfel de poveste ar tulbura pe oricine, la orice

vârst`, \[i spuse Lavinia. Dar ad`ug` numai:



66/156

– Stai lini[tit`, n-am s-o fac. E [i interesul meu la

mijloc. N-a[ vrea s` se afle a[a ceva.

Apoi plec`, f`r` s` mai spun` ceva. Ce altceva mai

putea fi spus?

Abia pe drum \ncepu s` se simt` mai bine. Parc` \n

casa femeii fusese sub influen]a ei.

– N-ar fi trebuit niciodat` s` vin! \[i zise. Dar cu toateastea, oare ar fi putut s` nu se abat` pe la casa ei?

Se apropie de ma[in` [i v`zu o camionet` parcat`

lâng` ea. Un b`rbat vesel cobor\ [i \ntreb`:

– E a dumneavoastr`?

– Da, sper c` nu v-am f`cut s` a[tepta]i prea mult. – Nicio grab`. Abia am sosit. Are ceva stricat? Sau doar

\i trebuie benzin`?

– Doar benzin`, cred.

– O s` m` uit totu[i s` v`d dac` e ceva stricat la motor.

B`rbatul f`c` ceea ce spuse, dar nu g`si nimic \n

neregul`. Turn` câ]iva litri de benzin` [i o \ntreb` \ncotrose \ndreapt`.

– Spre Foresk, spuse femeia repede, dându-[i seama

c` nu voia s` mai r`mân` prin \mprejurimi.

– Ei bine, e un drum cam lung. Ar trebui s`-i face]i

plinul.



67/156

– A[a o s` fac, spuse Lavinia, dup` care \i mul]umi [i \i

pl`ti.

Apoi \ntoarse ma[ina [i, luându-[i la revedere de la

b`rbat, porni spre Foresk.

Pe drum se sim]i mul]umit` de ceea ce f`cuse. |[i

satisf`cuse curiozitatea [i acum, probabil se va sim]i mai

lini[tit`.Nu trebuie s` o mai v`d, \[i spuse Lavinia. Dac` o s-o

mai v`d pe Sheila, lucru care \mi va face pl`cere, pe ea nu

va mai fi nevoie s` o rev`d. Acum e un capitol \nchis. Dar

un lucru care nu se putea sfâr[i f`r` aceast` vizit`.

Acum, nu mai era nevoie s` admire priveli[tea, a[a c`se gr`bi s` ajung` \n ora[ \nainte s` se \ntunece. Când

ajunse \n Foresk, merse direct la hotel. |n camera ei, se

sim]i mai bine. F`cu un du[ [i cobor\ la mas`.

Avea o poft` de mâncare pe care n-o mai sim]ise de

mult. Privind \n sal`, z`ri doar cupluri [i o cuprinse

melancolia. Pân` nu demult, [i ea f`cuse parte dintr-uncuplu.

– Lavinia, mi s-a spus c` nu vii \n noaptea asta!

– Keith! Ce surpriz`! De unde ai ap`rut?

– Am venit \n Foresk cu afaceri [i a trebuit s` \nnoptez.

Nu credeam s` te g`sesc aici, a[a c` nu am fost surprins



68/156

când mi s-a spus c` e posibil s` nu vii peste noapte.

– Am fost plecat`, dar am revenit. Hai s` m`nânci cu

mine. Sau ai terminat?

– |mi beau deja cafeaua, dar o s-o fac \n compania ta.

Iar când chelnerul i-a poftit la o mas` retras`, \ntreb`:

– Cum adic` ai fost plecat` [i acum te-ai \ntors? Ai

plecat azi-diminea]`, nu? – Oh, a[a am f`cut? Parc` au trecut zile \ntregi! Stai s`

comand ceva de mâncare [i-]i povestesc pe urm`.

|n timp ce o privea mâncând, Keith comand` ni[te vin,

dup` care spuse:

– Lavinia, nu [tiu ce s-a \ntâmplat cu tine. Dar parc` airevenit la via]`.

– A[a e? Da, [i eu m` simt altfel, parc`. Dar nu, nu e

doar fiindc` \ncep s`-mi revin dup` cele dou` [ocuri, ci

parc` m` transform \ntr-o alt` persoan`. F`cu o pauz`:

am v`zut-o!

– {tiu, mi-ai spus c` te duci la Entwistles. – Nu, nu m` refeream la Sheila. Ci la mama ei.

– Ai fost la Eve Martineau?

– A[a se nume[te? Eve?

– Ia spune-mi, cum ai ajuns la ea? Te-ai dus

inten]ionat, nu? Crezi c` ai f`cut un lucru bun?



69/156

– Nu [tiu. {tiu doar c` a trebuit s` o fac. Am \ntâlnit-o

din nou asear` pe Sheila la teatru [i când i-am spus c`

vreau s` fac o plimbare pân` la Lake District mi-a zis unde

locuie[te mama ei [i mi-a spus s` trec pe la ea.

– Dar sunt sigur c` ai fi putut s`-i refuzi invita]ia.

– Cred c` da. De fapt, nici n-am inten]ionat s` fie a[a.

Am mers \n direc]ia aia, [i s-a \ntâmplat s` r`mân f`r`benzin`. Apoi \i povesti tot ce se \ntâmplase. Ad`ug` \n

cele din urm`: dar vezi, a[a a fost s` fie.

Keith era de alt` p`rere totu[i.

– N-ar fi trebuit s` faci asta, Lavinia.

– {i ce voiai s` fac? S` mint? S` spun alt nume? – Nu, dar puteai s` ie[i din aceast` situa]ie altfel.

– Dar nu \n]elegi c` n-am vrut s` ies? spuse femeia cu

r`ceal`.

– Nu? Ei bine, tu te cuno[ti mai bine.

– A[a e. Am vrut ca ea s` [tie c` [tiu. Atât.

Nu-[i mai spuser` nimic, [i Lavinia termin` mâncarea\n t`cere.

– Ei bine, spuse Keith, când femeia \[i bea cafeaua,

cred c` nu s-a \ntâmplat nimic r`u dac` ai procedat astfel.

Dar ce vrei s` faci mai departe?

– Nu [tiu. Nu pl`nuiesc s` mai am vreo leg`tur` cu ea.



70/156

M` \ndoiesc c` am s-o mai rev`d. Dar cu Sheila lucrurile

stau altfel. Pe ea vreau s-o mai v`d. O plac [i cred c` [i ea

m` place. Dac` ar fi a mea...

Se opri pu]in \nainte s` continue.

– Dac` ar fi a mea, mi-a[ dori s` se \n]eleag` mai bine

cu b`ie]ii aceia, Bassett. Cel pe care l-am cunoscut eu e

foarte dr`gu] [i cred c` [i cel`lalt e la fel. – Despre ei nu mi-ai spus nimic.

– Oh, sunt o familie care locuie[te \n Esley, iar cel mic,

Peter, are un apartament desupra celui \n care st` Sheila.

Pe ea o deranjeaz` foarte mult când el \ncearc` s` aib`

grij` de ea. Cred c` e prea protector. Dar are un rivalputernic \n b`rbatul cu care a ie[it la teatru.

– Se pare c` te-au captivat problemele lor, spuse Keith

amuzat. M` uime[te c` ai luat ca pe un \ndemn dorin]a

mea ca tu s` [tii mai multe despre fata lui Derek.

– E ciudat ceea ce simt. Imediat cum am aflat de ea,

parc` ceva mai tare ca mine, m-a f`cut s` duc lucrurilemai departe.

– Spune-mi despre cel`lalt b`iat, cel care se \ntâlne[te

cu Sheila. E singurul pe care \nc` nu mi l-ai descris.

– Oh, râse ea u[or. Are tot ce-i trebuie. Frumuse]e,

[arm, sofisticare [i mai mul]i ani decât ea. Cred c` e foarte



71/156

impresionat` de el.

– Dar tu? E[ti impresionat`?

– Pân` la u

cutia din lemn de trandafir

Documents