CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUIWeb: http://www.echr.coe.int/echrETAPA INITIALA

Conventia europeana a drepturilor omului din 1950

Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, elaborata n cadrul Consiliului Europei, deschisa pentru semnare la Roma, la 4 noiembrie 1950, a intrat n vigoare n septembrie 1953. n spiritul autorilor sai, este vorba de luarea primelor masuri menite sa asigure garantarea colectiva a unora din drepturile enumerate n Declaratia universala a drepturilor omului din 1948.Conventia consacra, pe de o parte, o serie de drepturi si libertati civile si politice si stabilea, pe de alta parte, un sistem viznd garantarea, respectarea de catre statele contractante a obligatiilor asumate de acestea. Trei institutii si mparteau responsabilitatea acestui control: Comisia Europeana a Drepturilor Omului (nfiintata n 1954), Curtea Europeana a Drepturilor Omului (instituita n 1959) si Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei, compus din ministrii afacerilor externe ai statelor membre sau din reprezentantii lor. Conform Conventiei din 1950, statele contractante si, acolo unde acestea din urma au acceptat dreptul de plngere individuala, solicitantii individuali (particulari, grupuri de particulari sau organizatii neguvernamentale) puteau adresa Comisiei plngeri contra statelor contractante pe considerentul ca ar fi violat drepturile garantate de Conventie.Cererile faceau mai nti obiectul unei examinari preliminare de catre Comisie, care se pronunta n privinta admisibilitatii lor. Cele care erau retinute faceau obiectul unei ncercari de reglementare amiabila. n caz de esec, Comisia redacta un raport care stabilea faptele si formula un aviz privind fondul afacerii. Raportul se transmitea Comitetului Ministrilor.Atunci cnd statul acuzat a acceptat jurisdictia obligatorie a Curtii, Comisia si oricare stat contractant interesat dispunea de un termen de trei luni, de la data transmiterii raportului catre Comitetul Ministrilor, pentru a aduce cazul n fata Curtii, pentru ca aceasta sa ia o hotarre definitiva si obligatorie. Persoanele particulare nu erau abilitate sa sesizeze Curtea.Daca un caz nu era deferit Curtii, Comitetul Ministrilor hotara daca s-a violat sau nu Conventia si acorda, daca era cazul, satisfactie echitabila victimei. El era de asemenea raspunzator de supravegherea executarii hotarrilor Curtii.

EVOLUTIA ULTERIOARA

De la intrarea n vigoare a Conventiei au fost adoptate treisprezece Protocoale aditionale. Protocoalele nr. 1, 4, 6, 7, 12 si 13 au adaugat drepturi si libertati celor consacrate de Conventie. Protocolul nr. 2 a conferit Curtii puterea de a emite avize consultative. Protocolul nr. 9 a deschis petitionarilor individuali posibilitatea de a-si prezenta cauza n fata Curtii, sub rezerva ratificarii instrumentului respectiv de catre statul acuzat si a acceptarii de catre un comitet de filtrare. Protocolul nr.11 a restructurat mecanismul de control. Celelalte Protocoale se refereau la organizarea institutiilor nfiintate de Conventie si la procedura de urmat n fata acestora.ncepnd din 1980, cresterea continua a numarului de cazuri aduse n fata organelor Conventiei a facut tot mai dificila sarcina de a mentine durata procedurilor n limite acceptabile. Suprancarcarea sistemului a avut ca efect prelungirea excesiva a procedurii, care putea sa dureze cinci ani de la introducerea plngerii si pna la decizia finala. Situatia s-a agravat odata cu aderarea de noi state contractante ncepnd din 1990. Fata de 404 cazuri nregistrate n 1981, Comisia a nregistrat 2.037 cazuri n 1993 si 4.750 n 1997. O reforma a procedurii se dovedea necesara ca urmare a multiplicarii numarului de plngeri, a cresterii continue a complexitatii lor si a extinderii Consiliului Europei, care a trecut de la 23 la 40 de state membre ntre 1989 si 1996. Iata de ce un nou protocol la Conventia europeana a drepturilor omului, Protocolul nr. 11, a instituit o Curte unica permanenta care a nlocuit cele doua institutii precedente. Scopul reformei, fixat de sefii de stat si de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei reuniti la Viena la 9 octombrie 1993, a fost de a creste eficacitatea mijloacelor de protectie, de a reduce durata procedurilor, de a face sistemul accesibil fiecarei persoane si de a mentine nivelul ridicat al protectiei drepturilor omului. Rolul decizional al Comitetului Ministrilor a fost desfiintat.

O noua reforma

n perioada celor trei ani de la intrarea n vigoare a Protocolului nr. 11 numarul cazurilor aduse n fata Curtii a nregistrat o crestere extraordinar de mare: de la 5.979 n 1998 la 13.858 n 2001, o crestere de aproximativ 130%. Preocuparile n ceea ce priveste capacitatea Curtii de a face fata situatiei create n-au ntrziat sa apara. n acest context si-a croit drum ideea unei noi reforme a Curtii. Conferinta ministeriala cu privire la drepturile omului (Roma, 3-4 noiembrie 2000), convocata pentru a marca cea de-a 50-a aniversare a deschiderii spre semnare a Conventiei europene a drepturilor omului, a adoptat o rezolutie prin care a chemat Comitetul Ministrilor sa initieze, ct mai curnd posibil, un studiu aprofundat al diferitelor posibilitati si optiuni n vederea asigurarii eficacitatii Curtii n lumina noii situatiiPe temeiul acestei rezolutii, Comitetul Ministrilor a creat, n februarie 2001, un Grup de evaluare, care si-a prezentat raportul n septembrie 2001. Grupul a recomandat elaborarea unui proiect de protocol la Conventie prin care Curtea sa fie autorizata sa decline examinarea plngerilor care nu ridica nici un aspect de fond potrivit Conventiei.De asemenea, Grupul a recomandat ntocmirea unui studiu de fezabilitate viznd crearea n cadrul Curtii a unei divizii noi si separate pentru examinarea preliminara a plngerilor. La 8 noiembrie 2001, Comitetul Ministrilor a adoptat o declaratie n termenii careia raportul grupului de evaluare a fost salutat n mod calduros; totodata, s-au dat instructiuni Delegatilor ministrilor sa procedeze la examinarea urgenta a tuturor recomandarilor, inclusiv cele referitoare la adoptarea unui protocol de amendare a Conventiei.

NOUA CURTE EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

Perioada de tranzitie

Depinznd de ratificarea de catre ansamblul statelor contractante, intrarea n vigoare a Protocolului nr. 11 a avut loc la 1 noiembrie 1998, la un an dupa depunerea pe lnga Consiliul Europei a ultimului instrument de ratificare. Conceput ca o perioada pregatitoare, termenul mentionat, de un an, a permis, ntre altele, alegerea judecatorilor. Acestia au avut o serie de reuniuni pentru a lua masurile organizatorice si procedurale necesare pentru functionarea Curtii. Astfel, ei si-au ales presedintele, doi vicepresedinti (de asemenea presedinti de sectiune), doi presedinti de sectiune, patru vicepresedinti de sectiune, un grefier si doi grefieri adjuncti. Ei au redactat si un nou regulament.Noua Curte Europeana a Drepturilor Omului a nceput sa functioneze la 1 noiembrie 1998, data intrarii n vigoare a Protocolului nr. 11. La 31 octombrie 1998, vechea Curte si-a ncetat existenta. Totusi, conform Protocolului nr. 11, Comisia va continua timp de un an (pna la 31 octombrie 1999) sa instrumenteze cazurile declarate admisibile de catre ea nainte de data intrarii n vigoare a Protocolului nr. 11.

Organizarea Curtii

Curtea Europeana a Drepturilor Omului, instituita de Conventia amendata de Protocolul nr. 11, se compune dintr-un numar de judecatori egal cu acela al statelor contractante. Compozitia Curtii numara 43 de judecatori n prezent. Nu exista nici o restrictie n ceea ce priveste numarul de judecatori de aceeasi nationalitate. Judecatorii sunt alesi de fiecare data pentru sase ani, de catre Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Totusi, mandatul unei jumatati din numarul judecatorilor alesi la primele alegeri va expira dupa trei ani, astfel nct rennoirea mandatelor unei jumatati din numarul judecatorilor sa se faca la fiecare trei ani.Judecatorii si exercita activitatea cu titlu individual si nu reprezinta nici un stat. Ei nu pot exercita vreo activitate incompatibila cu obligatiile lor de independenta si impartialitate sau cu disponibilitatea ceruta de o activitate exercitata pe timp complet. Mandatul judecatorilor expira la atingerea vrstei de saptezeci de ani.Curtea, n plenul ei si alege presedintele, doi vicepresedinti si doi presedinti de sectiune pe o perioada de trei ani. Actualul presedinte al Curtii este Luzius Wildhaber (Elvetia). Conform regulamentului sau, Curtea este formata din patru sectiuni, a caror compozitie, fixata pe trei ani, trebuie sa fie echilibrata att din punct de vedere geografic, ct si din punct de vedere al reprezentarii pe sexe si tinnd seama de diferitele sisteme juridice existente n statele contractante. Fiecare sectiune este prezidata de un presedinte, doi dintre presedintii de sectiune fiind n acelasi timp vicepresedinti ai Curtii. Presedintii de sectiune sunt asistati si, daca este cazul, sunt nlocuiti de vicepresedintii de sectiune.Comitete formate din trei judecatori sunt constituite pe o perioada de 12 luni, n cadrul fiecarei sectiuni. Acestea reprezinta un element important al noii structuri, ntruct ele efectueaza o mare parte din munca de filtrare efectuata pna acum de Comisie.Camere din sapte membri sunt constituite n cadrul fiecarei sectiuni, pe baza sistemului rotatiei, presedintele de sectiune si judecatorul ales n numele statului interesat participnd de drept. Atunci cnd judecatorul ales n numele statului interesat nu este membru al sectiunii, el participa n calitate de membru de drept al camerei. Membrii sectiunii care nu sunt membri plini ai Camerei iau parte ca membri supleanti.Compusa din saptesprezece judecatori, Marea Camera este constituita pentru o durata de trei ani. n afara membrilor de drept presedintele, vicepresedintii si presedintii de sectiuni ea se compune, dupa sistemul rotatiei, pornind de la doua grupe care alterneaza la fiecare noua luni si a caror compozitiei se doreste echilibrata din punct de vedere geografic si tine seama de diferitele sisteme juridice existente n statele contractante.

Procedura n fata Curtii

1. GeneralitatiFiecare stat contractant (cerere statala) sau persoana particulara care se considera victima violarii Conventiei (cerere individuala) poate adresa direct Curtii de la Strasbourg o cerere invocnd violarea de catre un stat contractant a unuia din drepturile garantate de Conventie. O nota pentru ndrumarea petitionarilor si formulare de cerere pot fi obtinute de la grefa.Procedura n fata noii Curti europene a drepturilor omului este adversativa si publica. Audientele sunt publice, daca Camera/Marea Camera nu decide altfel din cauza unor circumstante exceptionale. Memoriile si alte documente depuse la grefa Curtii de catre parti sunt accesibile publicului.Solicitantii individuali pot supune ei nsisi cererile, dar se recomanda reprezentarea de catre un avocat si aceasta este chiar necesara pentru audieri sau dupa ce cererea a fost declarata admisibila. Consiliul Europei a nfiintat un sistem de asistenta juridica pentru reclamantii care nu au resurse suficiente.Limbile oficiale ale Curtii sunt franceza si engleza, dar cererile pot fi redactate n una din limbile oficiale ale statelor contractante. ndata ce solicitarea a fost declarata admisibila, trebuie utilizata una din limbile oficiale ale Curtii, daca presedintele Camerei/Marii Camere nu autorizeaza folosirea n continuare a limbii folosite n cerere.

2. Procedura referitoare la admisibilitateFiecare cerere individuala este repartizata unei sectiuni al carei presedinte desemneaza un raportor. Dupa o examinare preliminara a cazului, raportorul hotaraste daca acesta trebuie examinat de un comitet de trei membri sau de o camera.Un comitet poate declara, n unanimitate, o cerere inadmisibila sau sa o stearga de pe rolul Curtii atunci cnd o astfel de hotarre poate fi luata fara alta examinare.n afara cazurilor care le sunt repartizate direct de raportori, camerele au cereri individuale nedeclarate inadmisibile de comitetul celor trei membri, precum si cereri statale. Ele se pronunta n privinta admisibilitatii ca si a fondului cererilor, n general prin decizii separate, dar cnd este cazul, prin decizii unice.Camerele pot oricnd sa renunte n favoarea unei Mari Camere atunci cnd un caz ridica o problema grava de interpretare a Conventiei, sau daca solutionarea problemei poate conduce la o contradictie cu hotarrea data anterior de Curte, cu conditia ca una din parti sa nu se opuna n termen de o luna de la data notificarii intentiei de renuntare a Camerei.Prima etapa a procedurii este de obicei scrisa. Luate cu majoritate de voturi, hotarrile Camerei privind admisibilitatea trebuie sa fie motivate si aduse la cunostinta publicului.

3. Procedura referitoare la fondndata ce Camera a hotart sa admita cererea, ea poate invita partile sa supuna probe suplimentare si observatii scrise, inclusiv n ceea ce l priveste pe reclamant, o eventuala cerere de satisfactie echitabila si sa asiste la o audiere publica privind fondul cauzei.Presedintele Camerei poate, n interesul unei bune administrari a dreptatii, sa invite sau sa autorizeze orice stat contractant care nu este parte la procedura, sau orice persoana interesata n afara reclamantului, sa faca observatii scrise, sau, n mprejurari exceptionale, sa ia parte la audiere. Un stat contractant al carui cetatean este petitionar n caz poate interveni de drept.n cursul procedurii referitoare la fond, tratative destinate ncheierii unei reglementari amiabile pot fi duse prin intermediul grefierului. Aceste negocieri sunt confidentiale.

4. HotarrileCamerele iau hotarri cu majoritate de voturi. Fiecare judecator care ia parte la examinarea cazului are dreptul de a anexa hotarrii, fie opinia sa separata concordanta sau diferita - fie o simpla declaratie de dezacord.n decurs de trei luni de la data pronuntarii hotarrii unei camere, oricare parte poate solicita ca afacerea sa fie deferita Marii Camere, daca ea ridica o problema grava referitoare la interpretarea sau la aplicarea Conventiei sau a Protocoalelor sale, sau o problema grava cu caracter general. Astfel de cereri sunt examinate de un colegiu de cinci judecatori ai Marii Camere, compus din presedintele Curtii, presedintii sectiunilor, cu exceptia presedintelui sectiunii de care apartine camera care a emis hotarrea, si un alt judecator, ales, prin rotatie, dintre judecatorii care nu au fost membrii camerei initiale.Hotarrea Camerei devine definitiva la expirarea termenului de trei luni sau nainte daca partile declara ca nu au intentia de a face apel la Marea Camera sau daca colegiul de cinci judecatori a respins asemenea cerere.Daca colegiul accepta cererea, Marea Camera se pronunta asupra cazului cu majoritate de voturi sub forma unei hotarri care este definitiva.Toate hotarrile definitive ale Curtii sunt obligatorii pentru statele prte n cauza.Controlarea executarii deciziilor Curtii si constatarea ncalcarilor survenite revine Comitetului Ministrilor, care asigura, n special, adoptarea de catre state a masurilor generale (modificarea legislatiei, jurisprudentei, reglementarilor si practicilor) necesare evitarii noilor ncalcari. El asigura, de asemenea, plata catre reclamant/a a satisfactiei echitabile acordate de Curte si, n anumite cazuri, aplicarea masurilor concrete care garanteaza o reparatie integrala (redeschiderea procedurii, ridicarea unei decizii de interdictie sau a unei ordonante de confiscare, stergerea mentiunilor din cazierul judiciar, acordarea unui permis de sedere etc.).Plngerile individuale se refera la chestiuni din ce n ce mai diverse:

disparitii si asasinate; tortura si rele tratamente pentru detinuti;

privarea arbitrara de libertate;

absenta accesului la un tribunal;

absenta unui proces echitabil ntr-un timp rezonabil;

ascultarea telefoanelor;

deportarea si extradarea;

discriminarea homosexualilor;

libertatea presei;

drepturile parintilor copiilor plasati n institutii;

ingerinte asupra dreptului la proprietate;

dezvoltarea partidelor politice.

5. Avizele consultativeCurtea poate, la cererea Comitetului Ministrilor, sa dea avize consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea Conventiei si a Protocoalelor sale. Hotarrea Comitetului Ministrilor de a cere avizul Curtii este luata cu majoritate de voturi.Cererile de opinii consultative sunt examinate de Marea Camera, ale carei opinii sunt emise cu majoritate de voturi. Fiecare judecator poate sa-i anexeze fie expozeul opiniei sale separate concordanta sau diferita fie o simpla declaratie de dezacord.

ANEXA ITitlurile articolelor Conventiei europene a drepturilor omului introduse de Protocolul nr. 11

Conventia din 1950Articolul 2: Dreptul la viataArticolul 3: Interzicerea torturiiArticolul 4: Interzicerea sclaviei si a muncii fortateArticolul 5: Dreptul la libertate si securitateArticolul 6: Dreptul la un proces echitabilArticolul 7: Nici o pedeapsa fara legeArticolul 8: Dreptul la respectarea vietii personale si familialeArticolul 9: Libertatea de gndire, constiinta si religieArticolul 10: Libertatea de expresieArticolul 11: Libertatea de ntrunire si asociereArticolul 12: Dreptul la casatorieArticolul 13: Dreptul la o despagubire efectivaArticolul 14: Interzicerea discriminarii

Protocolul nr. 1Articolul 1: Protectia proprietatiiArticolul 2: Dreptul la educatieArticolul 3: Dreptul la alegeri libere

Protocolul nr. 4Articolul 1: Interzicerea detentiei pentru datorieArticolul 2: Libertatea de circulatieArticolul 3: Interzicerea expulzarii nationalilorArticolul 4: Interzicerea expulzarilor colective ale strainilor

Protocolul nr. 6Articolul 1: Abolirea pedepsei cu moartea

Protocolul nr. 7Articolul 1: Garantii procedurale n caz de expulzare a strainilorArticolul 2: Dreptul la dublu grad de jurisdictie n probleme penaleArticolul 3: Dreptul la indemnizatie n caz de eroare juridicaArticolul 4: Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua oriArticolul 5: Egalitatea ntre soti.

Organizatie politica creata in 1949, Consiliul Europei actioneaza pe intregul continent in sensul promovarii democratiei si drepturilor omului. De asemenea, el elaboreaza in cele 46 de state membre raspunsuri comune la provocarile sociale, culturale si juridice.

HYPERLINK "http://www.trafic.ro/top/?rid=coe" \t "_blank"

2004 - Biroul de Informare al Consiliului Europei la Bucurestidesign by adVice