SNC - Generalitati A. Definitie

D.p.d.v. anatomic: ansamblul organelor si structurilor formate preponderent din tesut nervos.

D.p.d.v. functional: componente (ale organismului) care realizeaza

Unitatea organismului => TOT UNITAR UNITATEA ORGANISM-MEDIU

La baza: excitabilitatea conductibilitatea

tesut nervos

Organizarea Receptori (informatie -> impuls nervos); Calea aferenta; Centrii de integrare; - decodarea informatiei; - sinteza; - decizia -> impuls nervos. Calea eferenta; Efectori (muschi si glande).

stimul raspuns memorie INVATARE

c) Ganglioni - anexati n. cranieni; - spinali; - lanturilor simpatice paravertebrale; - plexuri previscerale; - n. spinali 31 perechi b) Plexuri nervoase: - laterovertebrale; - previscerale (prevertebrale);

- intramurale.

B. Clasificarea SN Criteriu MORFOLOGIC

SNC – nevrax – ax cerebro-spinal. SNP (periferic) - nervi periferici; - plexuri nervoase; - ganglioni nervosi.

a) Nervii periferici: - n. cranieni 10 perechi (12?); - n. spinali 31 perechi. b) Plexuri nervoase: - laterovertebrale; - previscerale (prevertebrale);

- intramurale.

Criteriu FUNCTIONAL SN Somatic - viata de RELATIE - activitate constienta, voluntara - efectori: m. STRIATA SN Vegetativ - unitatea organismului - activitate - inconstienta - involuntara - efectori: - m. neteda - glande

- functii METABOLICE

2 SUBDIVIZIUNI - SNV S (simpatic) - SNV PS (parasimpatic)

Actul reflex Definitie: - Reflexul (actul reflex) este reactia de

raspuns a organismului la un stimul CU PARTICIPAREA S.N.

- Arcul reflex – substratul material Clasificare Arc reflex somatic ,,S” Arc reflex vegetativ ,,V”

SOMATIC VEGETATIV Receptori extero si intero sau

proprioceptori visceroceptori

Brat EFERENT: 1 neuron 2 neuroni:

in nevrax 1 in nevrax

1 in gg. vegetativi

SNV - simpatic S - parasimpatic PS

Diferente morfologice: - topografia centrilor; - sinapsa pre-post ganglion; - lungimea fibrelor pre si post ganglionare. Diferente functionale: - ANTAGONICE MEDIATORUL CHIMIC: - NORADRENALINA; - ACETILCOLINA.

Criteriu ONTOGENETIC PLACA – SANT - TUB NEURAL => - 1,3,5 vezicule - MS (maduva spinarii) Telencefal ACRENCEFALUL Diencefal functie INTEGRARE! Mezencefal Metencefal – CORDENCEFAL Mielencefal (bulb) functie REFLEXA! M.S. functia REFLEXA!

Punte Cerebel

NO

TOCO

RD

SOM

ITE

Structura S.N. Tesut nervos + (stroma vasculo-conjunctiva) - neuroni - celule gliale – nevroglii NEURON

CORP -> substanta cenusie -> ganglioni PRELUNGIRI (CORP-,,POL”) – fibre nervoase - axoni, ramificatii, buton TERMINAL - dendrite

CLASIFICAREA NEURONILOR Forma; Colorabilitate; Lungimea axonului; Functie; Numarul prelungirilor - unipolari (intrauterin); - bipolari (organe de simt); - pseudounipolari; - multipolari; TECILE - mielina (rol trofic, protectie, conducere) –

stangulatie RANVIER - SCHWANN – celule gliale - conjunctiv HENLE – rol mecanic Fibre mielinice; Fibre amielinice – foarte cenusii.

Clasificarea fibrelor nervoase 1. Fibre de tip A mielinice - MOTORII α placa motorie β γ fus n.m. - SENZITIVE (nervii musculari,S. PROPRIOCEPTIVA) - SENZITIVE (nervi cutanati,S. TACTILA, TERMICA,

DUREROASA)

2. Fibre de tip B mielinice - sensibilitatea (intero) visceroceptiva; - fibre preganglionare SNV. 3. Fibre de tip C amielinice - fibre vegetative postganglionare; - sensibilitatea visceroceptiva – partial.

Sinapsa Definitie: structura morfo-functionala RAPORTURI APARTE cu importanta mare FUNCTIONALA. Morfologie: membrane presinaptica - buton terminal axon FANTA SINAPTICA membrana postsinaptica –CORP NEURONAL -dendrite Sinapse:-interneuronale -neuro musculare (PLACA SINAPTICA)

Rol: Directionarea impulsului nervos celulipet (dendrite) si centrifug (axon).

Sinapse Inhibitorii –hiperpolarizarea membrane postsinaptice

Mediatori inhibitori!! -potential postsinaptic inhibitor Sinapse:- COLINERGICE - ADRENERGICE Relatia NUMAR de sinapse - viteza de transmisie

Fascicule si cai nervoase Definitie. Calea nervoasa - lant interconectat de neuroni

cu transmitere UNIDIRECTIONALA bine definita a impulsurilor

Clasificare: Cai senzitive -(ascendente) aferente, 3 sau mai multi

neuroni Cai motorii: -(descendente) eferente, neuroni :

-motori centrali; -motori periferici; -intercalari

Fascicul (tract) nervos Definitie: -grup de fibre nervoase cu aceeasi: -origine;

-traiect; -terminatie; -topografie la nivelul SNC; -semnificatie functionala;

-segment al unei cai . Ex: fascicul spinotalamic anterior ( lateral).

Receptorii Definitie: formatiuni nervoase care receptioneaza si

transforma o anumita forma de energie in influx nervos. Clasificare: A) Raport sursa de energie si receptor -Receptori -de CONTACT -la distanta TELERECEPTORI B) Structura - r. de tip I : celule neurosenzoriale

nediferentiate (si protoneuron Ex: mucoasa olfactiva) - r. de tip II : celule epiteliale diferentiate

Ex: mugurii gustativi, celule cu conuri si bastonase -r. de tip III: prelungiri dendritice ale

neuronilor din ganglionii senzitivi - terminatii nervoase libere - terminatii nervoase incapsulate ( corpusculii senzitivi)

Mediul de receptie ( si derivatele foitelor embrionare) Exteroceptori Proprioceptori Interoceptori

(Exteroceptori) Receptori CUTANATI -asezati in toate straturile pielii -culeg informatii din mediul extern -transmite (influx nervos) -percepute la nivel cortical sub forma a trei sensibilitati: a) tactile; b) termica; c) dureroasa.

a) Sensibilitatea tactila -tipuri: epicritica si protopatica -prezinta formatiuni receptoare de ordinul III -terminatii nervoase libere; -meniscuri tactile (discurile Merkel); -corpusculi tactili ( Meissner); -corpusculi tendinosi ( Vater Pacini); -corpusculi Golgi-Mazzoni. b) Sensibilitatea termica -recepteaza diferente de temperatura intre: organism si mediu, -corpusculii bulbosi Krause; -corpusculii Ruffini. c) Sensibilitatea dureroasa -terminatii nervoase intraepidermice (± receptori tactili sau

termici excitant foarte puternic)

Proprioceptori -localizati la nivelul aparatului locomotor -inregistreaza: -presiunile profunde; -vibratiile; -prezenta in spatiu a corpului (diferite segmente); -miscarea (corp si diferite segmente); -gradul de contractie al muschilor; -tensiunile asupra tendoanelor; -intinderea muschilor. - Proiectia corticala –> senzatii propioceptive - (Sediul) Localizarea la nivelul : M. striati - fusurile neuromusculare; - corpusculii neurotendinosi Golgi; - corpusculii Vater Pacini. Tendoane - proprioceptori de tip Vater-Pacini si

Golgi-Mazzoni

Capsule si ligamente articulare : terminatii libere, corpusculii Vater-P, Golgi-M ,Krause si Ruffini.

Periost: corpusculii VATER-PACINI si RUFFINI.

Sensibilitatea proprioceptiva constienta s. mioartrocinetica –simtul altitudinii si al miscarii s. vibratorie- receptori periost s. stereognozica s. barestezica Sensibilitatea proprioceptiva inconstienta Receptie proprioceptive – aferente pt - tonus muscular - echilibru - tonus postural Cerebel- Talamus- Scoarta- Constientizare

Intero-(Viscero) Ceptorii -situati la nivelul derivatelor endodermale

-terminatii nervoase vegetative ce receptioneaza -sensibilitatea : viscerelor si vaselor -modificari ale mediului intern -reprezentati (in majoritate) de terminatii libere neincapsulate -receptori: Chemoreceptori Baroreceptori – modif. Ale presiunii sangelui Osmoreceptori –presiunea osmotica Termoreceptori – temp. mediului intern Algoreceptori -durerea viscerelor (corpusculii Vater-Pacini) Tractiunea sau presiunea exercitate asupra organelor Sensibilitatea viscerala (interoceptiva) se transmite pe cai

partial cunoscute constientizate mai putin.

ANATOMIE CLINICĂ Topografică şi secţională

Cursul nr. 4

MEDIASTINUL

Definiţie Limite: latelar – pleurele mediastinale anterior – sternul posterior – vertebre toracice superior – plan convenţional inferior – diafragma

ZONE DE COMUNICARE

A. orificiul superior al toracelui B. orificiul aortic hiatul esofagian triunghiul lombocostal triunghiul sternocostal

HERNII DIAFRAGMATICE C. regiunile pleuropulmonale

DIVIZIUNI Plan convenţional

MEDIASTIN SUPERIOR MEDIASTIN INFERIOR

MEDIASTINUL SUPERIOR

Limite Planul I TIMUSUL - doi lobi - raport cu pericardul inima timus retrovers (vena brahiocefalică stângă) triunghiul timic recesurile costomediastinale anterioare

Vascularizaţia

Artere: artera tiroidiană inferioară trunchiul brahiocefalic artera subclaviculară stângă artera toracică internă Vene: venele brahiocefalice vena cavă superioară Limfatice: noduri parasternale noduri cervicale profunde inferioare Inervaţie: X, frenic simpatic, ganglionul cervical inferior Clinic: - hipertrofia - tumorile timice - miastenia gravă

Planul II

• VENELE BRAHIOCEFALICE - formare • VENA CAVĂ SUPERIOARĂ - extrapericardică - intrapericardică • NERVII FRENICI - drept – vena cavă superioară - stâng – vena brahiocefalică stângă • NODURI LIMFATICE MEDIASTINALE ANTERIOARE Timus pericard noduri parasternale trunchiurile bronhomediastinale

Planul III

ARCUL AORTEI descriere: cartilaj costal II - marginea draptă a sternului corpul vertebrei T2 - faţa stângă nervi cardiaci nerv vag stâng nerv frenic stâng pleura mediastinală noduri mediastinale anterioare - faţa dreaptă trahee nerv laringeu recurent stâng esofag duct toracic - faţa inferioară nerv laringeu recurent stâng

Planul IV

• Traheea - T4

Noduri limfatice - paratraheale - traheobronşice superioare • Esofag

• Ductul toracic – T4

MEDIASTINUL INFERIOR

COMPARTIMENTE Mediastin anterior Mediastin mijlociu Mediastin posterior

MEDIASTINUL ANTERIOR

Limite • timus • ligamente sternopericardice • arterele toracice interne • noduri frenice superioare – grupul anterior nodurile prepericardice

MEDIASTINUL MIJLOCIU

Limite Conţinut: • Pericard + Inima • Vena cavă superioară • Aorta ascendentă • Trunchiul pulmonar • Nervii frenici • Plexul cardiac • Vasele pericardicofrenice

PERICARDUL

Definiţie Forma Compartimente Pericard FIBROS fixare – ligamente - stern - vertebre - diafragmă Faţa (chirurgicală) ANTERIOARĂ STERNOCOSTALĂ abord clinic - percuţie - auscultaţie (inspecţie)

Faţa POSTERIOARĂ

• Esofag infrabronhic trunchi vagal anterior • Aorta toracică • Vena azigos recesurile pleurale retroesofagiene interazigoesofagian interaorticoesofagian

Feţele LATERALE

• pleurele mediastinale • nervii frenici • vasele pericardicofrenice • noduri limfatice pericardice laterale

BAZA

aderenţa - foliola anterioară lob stâng ficat fund stomac noduri limfatice - grup frenic superior noduri mediastinale posterioare PUNCŢIE SUBXIFOIDIANĂ MARFAN VÂRFUL - vasele mari

Pericard SEROS

- foiţa VISCERALĂ – EPICARDUL - foiţa PARIETALĂ CAVITATEA PERICARDICĂ Liniile de reflexie - ARTERIALĂ - VENOASĂ

Funduri de sac şi diverticuli ai CAVITĂŢII PERICARDICE

Sinusul transversal pericardului Sinusul oblic – fundul de sac HALLER

Vascularizaţia şi inervaţia pericardului

Artere: toracice interne, pericardicofrenice, bronhice, esofagiene şi timice

Vene: vene azigos, brahiocefalice şi toracice interne Limfatice: limfonoduri mediastinale anterioare şi

posterioare Inervaţie: nervul vag (X), plexurile bronhopulmonare lanţul simpatic toracal nervii frenici

Inima Gen: forma, ax Configuraţie exterioară şi raporturi Faţa - sternocostală - diafragmatică - pulmonară Baza Marginea dreaptă Vârful inimii

Configuraţia interioară

Ventricule Atrii Orificii - atrioventriculare - arteriale Aparat valvular

Structura

endocard miocard – sistem excito-conductor pericard – epicard

• Vascularizaţia: Artere coronare - origine - traiect - ramuri principale - teritorii Vene Sinusul coronar – afluenţi Anterioare - venele cardiace mici - venele cardiace minime

• Limfatice

noduri mediostinale posterioare (traheobronşice şi paratraheale) Inervaţia: Plexul cardiac - PS(X) - S (arterele cardiace) plexuri coronariene

Topografia cardio-pericardo-toracică

Aria de proiecţie a pericardului patrulater dreapta sus – cartilaj C II dr. - 20cm stern stânga sus – prima articulaţie condrosternală stângă stânga jos – spaţiul V intercostal stâng / 8-10 cm linia mediană vârful inimii dreapta jos – cartilaj costal dreapta jos – 2 cm margine stern 2,5 1 2

Aria de proiecţie a inimii

drept superior - cartilaj costal III dreapta – 1 cm stern stâng superior - spaţiul II intercostal stâng – 2 cm stern stâng inferior - vârful inimii drept inferior - articulaţia V sau VI condrosternale drepte

Aria matităţii absolute - în clinică

Proiecţia posterioară a inimii Vertebrele cardiace T4 – vertebra supracardiacă T5 – vertebra infundibulară T6 – vertebra bazală T7 – vertebra ventriculară T8 – vertebra vârfului

Proiecţia orificiilor inimii Focare de auscultaţie diferă valva atrioventriculară stânga: - vârful inimii dreapta: - mediosternal cartilaj costal V orificiu pulmonar - spaţiul II intercostal marginea stângă – stern orificiul aortic - spaţiul II intercostal marginea dreaptă – stern

Artera aorta

Trunchiul pulmonar I porţiune intrapericardică ÎNCRUCIŞARE Sinusul transvers al pericardului CLAMPARE – CIRCULAŢIE EXTRA CORPOREALĂ TRANSPLANT CORD CORD-PULMON Anomalii CONGENITALE

MEDIASTINUL POSTERIOR Limite - traheea - coloana vertebrală Sistematizare - 4 planuri

Planul I

PEDICULII PULMONARI Traheea / 75-85% / - CORPI STRĂINI T4 INTRABRONŞICI noduri limfatice traheobronşice inferioare

trunchiurile bronho-mediastinale Artere pulmonare drepte Artere bronhice Vene bronhice - dreapta - vena azogos - vena intercostală superioară dreaptă - vena cavă superioară - stânga - vena hemiazigos accesorii - vena brahiocefalică stângă

Planul II

ESOFAG NERVII VAGI

- noduri limfatice juxtaesofagiene noduri traheobronhice superioare - noduri limfatice prevertebrale nodurile frenice superioare

Planul III

Aorta toracică - Limite: T4 – hiat aortic diafragma - Raporturi: - coloana toracică - stânga - median - esofagul - încrucişare dreapta → stânga - Distribuţie:- artere intercostale posterioare III-XI - artere bronhice - artere esofagiene - artere pericardice

Vena azigos

- vena lombară ascendentă - lanţul simpatic - nervii splanhici – stâlpul drept - T4 - arc - T5 – vena cavă superioară Afluenţi

Ductul toracic

- cisterna Pecquet (L2-3) - hiat aortic

coloana vertebrală aorta toracică vena azigos - T4 – arc aortic - gât unghiul venos stâng

Planul IV

Vena hemiazigos T8-9 → vena azigos Vena hemiazigos accesorie T4 – T7 Anastomoze CAVO-CAVE - plexuri vertebrale - vene lombare - hemiazogos – vena renală stângă - vene esofagiene – vene gastrice PORTA - vene intercostale posterioare → anterioare

Lanţul simpatic toracal

Nervi splanhnici Vasele intercostale posterioare / regiunea parietală costală Relaţie topografică cu - mănunchiurile vasculo-nervoase

inercostale posterioare - venele azigos nervul splenhic mare plex celiac nervul splenhic mic nervul splenhic inferior – plex renal

Nodurile limfatice intercostale

Noduri frenice superioare

MEDIASTINOSCOPIA - explorare

- biopsie MEDIASTINITE ABORD CHIRURGICAL

Definitie: Conformatie exterioara -limite: - superioara - inferioara -relatia vertebrelor/ascensiunea aparenta -forma: - cilindrica, intumescente (plexuri) - con terminal- firul terminal - coada de cal -directie curburi cervicala, dorsala

-mijloace de fixare Portiunea central a canalului vertebral -ligamentele dintate -nervii spinali -trabeculele spatiului subarahnoidian -filum terminale Descriptiv: - fata ant.:-fisura mediana anterioara -santul colateral anterior -cordonul anterior - fata posterioara: -santul median posterior -santul colateral posterior -cordonul posterior ! Sant paramedian posterior -fetele laterale

Raporturile MS Spatiul perimedular:- spatiul epidural - spatiul meningeal - spatiul subarahnoidian (ligamentele dintate, LCR) Anterior: - corpul vertebral - discurile intervertebrale - ligamentul longitudinal posterior Posterior: - lamele vertebrale - ligamentele galbene - procesele spinoase Lateral: - baza proceselor articulare - pediculii vertebrali - gaurile intervertebrale

Structura MS Substanta cenusie: - coloana, H, canal central(ependimar) -> limite

superioare si inferioare - 2 bare sagitale ( coarnele anterioare si posterioare) - o bara transversala –comisura cenusie ! cornul lateral C8-L2 Formatiunea reticulara a maduvei Substanta alba: - cordoane: - anterior - lateral - posterior-septul median posterior

Structura microscopica Neuroni: Golgi 1 ( cu axon lung) A. neuroni radiculari anteriori - somatomotori α si β neuroni

RENSHAW - neuroni γ - neuroni lissomotori R-C-A,

ramuri comunicante: alba si cenusie - visceromotori parasimpatici B. neuroni radiculari posteriori PS ? - fibre ,,contra curent”

C. neuroni cordonali - homolaterali - heterolaterali - bilaterali ( senzitivi/asociativi) Golgi 2 (cu axon scurt) - releu intercalar (si n. Renshaw) Nuclei: Cornului anterior: - anterolateral - posterolateral - anteromedial - posteromedial - centrali

Semnificatia functionala! Nucleii Cornului posterior: - zona marginala Lissauer - nucleul capului Waldeyer - nuleul gelatinos Rolando - nucleii bazilari laterali si mediali “Pars intermedia” – vegetativ ! Centrii simpaticului : - pupilodilatator - cardioaccelerator - viscerelor mediastin posterior - viscerelor abdominale subdiafragmatice - inhibitor al motilitatii intestinului subtire - viscerelor pelvine - vasoconstrictori Centrii Parasimpatici Coloana in torsada a lui Larouelle mai bine reprezentat la nivel S2-S4

Arhitectura lamelara Citoarhitectonie FUNCTIONALA Lamele I - IV - receptie exteroceptiva V - VI - receptie proprioceptiva VII - portiune intermediara – reflexe vegetative mezencefal – miscari automate cerebel – tonus postural VIII - modularea activitatii motorii “γ” IX -arie motorie α, β, γ X - periependimar – comisura cenusie – functie

vegetativa

Nervul Spinal si Ganglionul Spinal

Radacina - ant. MOTORIE (S+V) - post. - ganglionul Spinal - 2 portiuni - periferica dendrite - centrala AXONI

f. radicular lateral cai extero proprio viscero CEPTIVE arcuri reflexe

f. radicular medial - cordon posterior

Ram. Ascendente Ram. Descendente T.C. MS Colaterale -> neuroni intercalari fascicule de asociatie Fasciculul colateral reflex Kölliker

Substanta alba a MS

- cordoane – (fascicule) – fibre (cu origine - ENCEFALICA) - MEDULARA - EXTRANEVRAXIALA cu DIRECTIE - VERTICALA - ORIZONTALA LUNGIME - lungi

- mijlocii FUNCTIONAL - F. MOTORII - F. SENZITIVE

- De ASOCIATIE Ascendente lungi Descendente mijlocii scurte

- fascicule I. SENZITIVE 1) F. spinotalamice – legea FLATAU anterior - nucleul capului - spino-RETICULO-talamic - sensibilitatea T. PROTOPATICA lateral – nucleul gelatinos Rolando s. termic durereoasa si viscerala ! F. SPINO TECTAL Tactil (protopatic) Termic, dureros

2) F. Spinocerebeloase – rol: s. proprioceptiva inconstienta - ant., incrucisat Gowers – portiunea sup. a MS - post., direct Flechsig – portiunea inf. a MS

3) F. Spinobulbare - s. proprioceptiva CONSTIENTA - s. tactila epicritica - gg. spinal f. radicular medial zona cornu-radiculara Pierre-Marie ram. ascendenta - LUNGA legea Kahler fasciculul colateral reflex KOLLICKER ram. descendenta – SCURTA subst. gelatinoasa ROLANDO

4) F. SpinoOLIVAR - paraolive-paleocerebel

5) F. Spino-VESTIBULAR - tonus m. extensori

6) F. Spino-RETICULAR cerebel – inf. EXTEROCEPTIVE cortex

7) F. Spino-CORTICAL

Impulsuri EXTER

O si PR

OPR

IO

CEPTIVE

II. MOTOARE A) Motricitatea VOLUNTARA

1) F. corticospinal - PIRAMIDAL Arii motorii (F,P,O) 1’ Fasciculul piramidal incrucisat : n α-cornul ant. (nuclei laterali) 1” Fasciculul piramidal direct: n α-cornul ant. (nuclei mediali) Fibre piramidale homolaterale!

B.Motricitate automata, TONUS (M+Postural), REFLEXE

1)F. Rubrospinal n. rosu-decusatia Forell rol: - motricitate AUTOMATA - TONUS muscular

2)F. TECTOspinal coliculii cvadrigemeni-decusatia Meynert Rol: - TONUS - miscari, reflexe cap si gat : Vizuocefalogire si

Acusticocefalogir

3)F. VESTIBULOspinal n. vestibulari Deiters - fasciculul vestibulospinal ant.(decusat) - fasciculul vestibulospinal lat. (nedecusat) Rol:- mentinerea echilibrului-excitatii labirintice

4)F. OLIVOspinal Olive bulbare Rol: - tonus MUSCULAR si POSTURAL

5) F. RETICULOspinal ANTERIOR Bulb-F.R.-fibre directe “amestecat” cu fasciculul vestibulospinal Rol: - tonus muscular - reflex

6) F. RETICULOspinal LATERAL FR-PONTO-Mezencefalica-fibre incrucisate Rol: facilitator - tonus muscular - reflexe medulare

III. DE ASOCIATIE Axoni - neuroni –cordonali si ganglion spinali Rol: -APARATUL REFLEX AL MADUVEI

(INTERCONECTEAZA) -Asociatie INTERSEGMENTARA

1) F. de asociatie antero-laterala (f. fundamental) Origine : neuroni cordonali Profund Traiect: homo, hetero, bi lateral Bifurcare:- ramura ascendenta -ramura descendenta

2) F. de asociatie posterioare -ramuri ascendente- zona cornu-comisurala -ramuri descendente- fibre (f. radicular

medial ) F. interfascicular sau semilunar C-T Bandeleta periferice HOCHE F. septomarginal (f. oval Flechsig) F. triunghiular median GOMBAULT-PHILIPPE

Functia reflexa a MS Centrul reflex elementar R. MIOTATICE ( monosinaptic bineuronal) De extensie Rol: tonus postural !reflexe proprioceptive R. de APARARE (polisinaptice, nocioceptive, de

FLEXIUNE) ! reflexe exteroceptive ! neuroni INTERCALARI Reflex: segmentar si plurisegmentar

Vascularizatia MS Arteriala: Artere vertebrale Artere radiculare: - a cervical ascendenta -a cervical profunda -intercostale -lombare si sacrate A. spinale: -ant. -post. ( din a. cerebeloasa post. inf.) 2 a. spinale ant. – converg la nivelul fisurii mediane anterioare Post. Anastomoze+ a. radiculare => plex arterial PIAL

Venoasa: 6 trunchiuri ( 3 ant. , 3 post.) + anastomoze transversale =>plex venos pial Plex venos vertebral intern Plex venos vertebral extern Venele intercostale si lombare ANASTOMOZE CAVO-CAVE

Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” Cluj Napoca

Substanţa nervoasă cenuşie !Fragmentată! decusaţia motorie (şi senzitivă) canal ependimar → ventricul IV formaţiunea reticulară

Clasificarea nucleilor A. N. Echivalenţi

B. N. Proprii

C. N. Formaţiunea reticulată

Motorii (somatici şi vegetativi) Senzitivi (somatici şi vegetativi)

Bulb Punte Mezencefal

Nuclei echivalenţi somatomotori somitici XII, VI, IV, III

Echivalenţi ai nucleilor mediali (cornul anterior al măduvei spinării) Mediali (paramedian)

Sub ependimul ventricul IV

Originea aparentă (nervul IV!)

Efectori: muşchi derivaţi din somite

Nucleul hipoglosului (XII) Bulbar Sub aripa albă internă Şanţ preolivar → limbă Aferenţe

Fascicul geniculat (corticonuclear) (şi fascicule extrapiramidale)

! Funcţia reflexă

Masticaţie Supt Deglutiţie

Nucleii senzitivi: V, IX, X

Nucleul abducensului - VI Punte Eminenţa TERES Şanţ bulbopontin → m. drept lateral

Nucleul trohlearului - IV Mezencefal Coliculul cvadrigemen inferior f. cenuşie perisylviană lateral de vârful vălului medular superior → muşchiul oblic superior

Nucleul oculomotorului - III Coliculul cvadrigemen superior Complex nuclear! → nucleul convergenţei PERLIA Şanţul ponto-mezencefalic – pedunculul cerebral (fosa

interpedunculară) Muşchii drepţi (medial, superior, inferior) Oblic inferior + ridicătorul pleoapei superioare

Aferenţe pentru III, IV, VI Fasciculul corticonuclear

Cale polisinaptică – ariile vizuale occipitale: 17, 18, 19

Fasciculul longitudinal medial – hetero- şi homolateral → mişcările

conjugate

Coliculii cvadrigemeni → reflexe vizuooculogire

Nucleii vestibulari → reflexe vestibulooculogire

Nucleul senzitiv al nervului trigemen → reflexe trigeminooculogire

Nuclei echivalenţi somatomotori branhiali V, VII, IX, X, XI

Echivalenţi ai nucleilor laterali Poziţia: profund şi lateral – calota Traiect în “buclă”, cu excepţia nervului V Efectori: m. derivaţi din mezenchimul arcurilor

faringiene (branhiale)

Nucleul ambiguu – IX, X, XI Calota bulbară – buclă Şanţ retroolivar XI → muşchii sternocleidomastioidian şi trapez X → muşchii vălului palatin, muşchii intrinseci

ai laringelui, muşchii constrictori ai faringelui IX → muşchii constrictori ai faringelui (superiori) Aferenţe:

Fasciculul corticonuclear Fasciculul longitudinal medial (XI) → reflexe vizuo- şi acusticogire Nucleul tractului solitar (IX, X) → reflexe de deglutiţie

Nucleul facialului Calota pontină Genunchiul intranevraxial al facialului – eminenţa TERES Foseta supraolivară (şanţul bulbopontin) → muşchii

mimicii Aferenţe

Piramidale şi extrapiramidale Nucleul senzitiv al nervului V → reflexul corneean Coliculii cvadrigemeni (prin fasciculul longitudinal medial) →

reflexul de clipire

Clinic → Leziuni Corticale → mimica automată Extrapiramidale → mimica voluntară

Nucleul motor al nervului V – nucleul masticator

Fosa romboidă – şanţul limitant Piramida pontină – rădăcina mică, motorie, medială Muşchii masticatori Aferenţe

Fasciculul geniculat Fascicule extrapiramidale Nucleul senzitiv al nervului V

Nucleii echivalenţi somatosenzitivi

Coarnele posterioare Poziţie laterală în calotă, relativ profundă Aferenţe LATERALE

Nucleul tractului solitar De terminaţie VIIbis, IX, X Nucleul gustativ NAGEOTTE Nucleul comisural CAJAL Aferenţe

X

IX

VII

Eferenţe

ganglionul superior (jugular) ganglionul inferior (plexiform) ganglionul superior Ehrenritter ganglionul inferior Andersch

ganglionul geniculat Fibre încrucişate – lemniscul solitaro-talamic → lemniscul medial Nucleul motor al trigemenului Prin fasc. longitudinal medial – arcuri reflexe

Nucleul senzitiv al nervului V Cel mai lung Aferenţe

Ganglionul Gasser ← nervii oftalmic, maxilar, mandibular

Impulsuri

Eferenţe Încrucişate → lemniscul trigeminal cvintotalamic Directe → fasciculul longitudinal medial pentru reflexele

Proprioceptive Sensibilitatea epicritică Sensibilitatea protopatică şi termoalgesică

Pentru muşchii masticatori, mimicii, globului ocular

Supt Conjunctival Corneean Clipit Salivar Masticaţie Deglutiţie Trigemino-oculogire

Nucleii vestibulari Aria vestibulară – limita bulb-punte

Aferenţe

Ganglionul Scarpa Arhicerebel

Eferenţe

Cerebel – arhicerebel Fasciculul longitudinal medial → nucleii motori

Fasciculul vestibulomezencefalic Reflexe vestibulooculogire

Talamus

Sistemul vestibular controlează mişcările necesare menţinerii echilibrului

Bechterew

Deiters

Roller

Schwalbe med.

lat.

sup.

inf.

Nucleii cohleari Deutoneuronul căii acustice 2 nuclei pontini:

Nucleul anterior Nucleul posterior

Aferenţe: ganglionul Corti Eferenţe:

Fasciculul cohlear anterior – decusaţia cohleară anterioară Oliva pontină Nucleii corpului trapezoid

Fasciculul cohlear intermediar - decusaţia cohleară intermediară Fasciculul cohlear posterior - Striile acustice

Corpul trapezoid Fasciculele cohleare Olivele pontine Nucleii corpului trapezoid

Nucleii echivalenţi visceromotori + nucleii viscero-senzitivi → PARASIMPATICUL

CRANIAN Topografie

Sub ependimul fosei romboide Lateral de nucleii somatomotori

Fibre preganglionare “împrumută” traiectul unor nervi cranieni

Nucleul cardiopneumoenteric Aripa cenuşie Fibre preganglionare → neuronul postganglionar –

plexurile previscerale din TORACE si ABDOMEN

Aripa cenuşie (vârf) Fibre preganglionare

Nervul timpanic al lui Jacobson Nervul pietros mic

Ganglionul otic → glanda parotidă

Nucleul salivator inferior

Nucleul salivator superior Nervul coarda timpanului Nervul lingual gg. Submand.

gg. Subling. Glanda submandibulară Glanda sublinguală

Nervul marele pietros şi nervul canalului pterigoidian → ganglionul pterigopalatin

Ramura orbitară a nervului maxilar → nervul lacrimal → glanda lacrimală

Nervii nazali posteriori superiori → mucoasa nazală Nervii palatini → mucoasa palatină Nervii faringieni → mucoasa faringiană

Nucleul lacrimomuconazal

Nucleul accesor al oculomotorului Nervul III → ramura oblicului inferior – ganglionul

ciliar

Nervii ciliari scurţi

Aferenţe comune prin fasciculul longitudinal posterior de la hipotalamus şi nucleii reticulari dorsali

Muşchii ciliari Muşchii circulari ai irisului

Nucleii viscerosenzitivi

Topografia: lateral de visceromotori Impulsuri interoceptive

Cardioaortice Tractul digestiv Arborele bronşic

Conexiuni interoceptive

Impulsuri de la vase şi sinusul carotidian

Nucleul dorsal al vagului

Nuclei viscerosenzitivi Nuclei somatomotori

Nucleul rotund al glosofaringianului

→ reflexe cu punct de plecare

Nucleii proprii bulbari În treimea inferioară a bulbului

Aferenţe:

Fasciculele spinobulbare

Eferenţe: Decusaţia senzitivă → tractul bulbotalamic → lemniscul medial Fasciculul cuneocerebelos

Nucleii gracil, cuneat, cuneat accesor

Corpul olivar Oliva bulbară + două paraolive (medială şi dorsală)

Anterolateral de lama plicaturată

Aferenţe: Fasciculul central al calotei Fasciculul cerebeloolivar Fasciculul spinoolivar

Eferenţe: Fasciculul olivocerebelos Fasciculul olivospinal

Rol în sistemul extrapiramidal → CEREBEL

Complex neoolivar Paleooliva

Nuclei proprii pontini Mase cenuşii Piciorul punţii

Aferenţe:

Scoarţa → fronto-, temporo-, şi parietopontine

Eferenţe:

Încrucişate fibre pontocerebeloase Calea motorie SECUNDARĂ

Oliva pontină şi nucleii corpului trapezoid Limita picior-calotă în treimea inferioară a punţii

Releu pe calea acustică

Aferenţe:

nucleii cohleari

Eferenţe: lemniscul lateral – acustic

Nuclei proprii ai mezencefalului Limita picior-calotă → regiunea subtalamică Aferenţe:

Fibre corticonigrice Fibre strionigrice Fibre subtalamonigrice

Eferenţe: Curentul piciorului (puntea, bulbul, măduva spinării) Curentul calotei (formaţiunea reticulată, nucleul roşu, talamusul, corpii

striaţi)

Rol

Substanţa neagră

Mişcări automate asociate mişcărilor voluntare Reglarea tonusului muscular

extrapiramidal

Nucleul roşu Calotă (coliculii cvadrigemeni superiori → regiunea subtalamică)

Posterior de substanţa neagră Filogenetic Aferenţe:

Corticorubrice Striorubrice Talamorubrice Dentorubrice

Eferenţe: Paleorubrum Neorubrum

Rol

Sinergizarea mişcărilor Coordonarea mişcărilor automate şi semiautomate şi de redresare Inhibitor al tonusului muscular

Paleorubrum Neorubrum

Fasciculul rubrospinal Fasciculul rubroreticular

Fasciculul central al calotei (pentru oliva şi formaţiunea reticulată bulbară) Fasciculul rubrotalamic Fasciculul rubrocerebelos

Lama tectală alternanţă substanţă cenuşie şi albă Aferenţe:

Fibre pupilare → reflexe fotomotoare Fibre geniculotectale → reflexe de orientare ale ochilor Fibre corticotectale (lob occipital)

Controlul mişcării în reflexele ochilor Reflexe de divergenţă Cristalin – vedere de aproape

Eferenţe: Fasciculul tectospinal Fibre tectomezencefalice, pontine şi bulbare prin fasciculul

longitudinal medial Pentru nucleii III, IV, VI, XI → Oculocefalogir şi mişcările sinergice

Coliculii cvadrigemeni superiori

Coliculii cvadrigemeni inferiori substanţă cenuşie Aferenţe:

Lemniscul lateral Pentru reflexele acustico- şi oculocefalogire

Eferenţe: Reflexe de orientare a globilor oculari şi a capului (excitaţii acustice)

În substanţa cenuşie perisylviană Aferenţe:

Corpii striaţi Substanţa neagră Nucleii vestibulari

Eferenţe: Originea fasciculului longitudinal medial

Nucleul comisural DARKSCHEWITSCH

Nucleul interstiţial Între nucleul comisural şi nucleul nervului III

Top: fosa interpedunculară Aferenţe:

Fasciculul retroreflex Meynert (nucleul habenulei)

Eferenţe: Fasciculul central al calotei → formaţiunea reticulară Hipotalamus

Nucleul interpeduncular

Substanţa albă • periferică; fascicule => ASCENDENTE (DESC.) și orizontale - originea

- terminația - releu

- Motorii clasificare funcțională! - Senzitive

- Asociative A. MOTRICITATE VOLUNTARĂ FASCICULE MOTORII B. MOTRICITATE AUTOMATĂ

A. Motricitate voluntară 1. f. piramidal – origine CORTICO – SPINAL 4 ! 6 F. PARAPIRAMIDALE! direct încrucișat 80% bulb - terminație MS 2. f. geniculat – cortico-nuclear 4 și 8 nuclei SOMATOMOTORI fibre încrucișate ! homo ! bilateral ( Faringe, Laringe, masticatori , m. extrinseci glob oc. ) ! fibre aberante ale căii pedunc. oculo și cefalogiria VOLUNTARĂ

B. Motricitate involuntară 1. CORTICO – PONTINE (temporo, parieto, frontopontin) PCM NEOCEREBEL SCOARȚĂ Circuit multineuronal complex efect facilatator cortex motor c. NIGRICE, c. RUBRICE, c. TECTALE 2. SUBCORTICALE TAL. S. NEAGRĂ SUBTAL. N. ROȘU C. STRIAȚI OLIVA B. F. R.

3. Originea în TC eferențe nigrice ale curentului piciorului eferențe nigrice ale curentului calotei fibre tecto-mezencefalice/ punte/ bulb – r. oculo și cefalogire f. tectospinal f. rubroolivare și rubroreticulare f. rubrospinal (decusația Forell) f. vestibulospinale (ant. și lat.) f. olivospinal f. reticulospinale: ant. (n. retic. central B) și lat. (n. retic. centrali Punte + Mezencefal)

Fasciculele ascendente 1. Lemniscul medial – P. Reil f. bulbotalamic – decusația senzitivă Spitzka n. Goll + Burdach f. spinotal. ant. (spinoreticulotal.) f. spinotal. lat. (lemniscul spinal) f. trigeminotal. (lemniscul trigeminal) f. solitarotal. (lemniscul gustativ) fibre în contracurent: fibre nigroreticulare – curentul calotei fibre aberante ale fasciculului geniculat

2. Lemniscul lateral (acustic) – eferențele nucleilor cohleari c. genic. med. - colaterale – colic. cv. inf. 3. F. spinocerebelos direct și încrucișat PCI PCS 4. F. vestibulocerebeloase - periferic - PCI - central - PCI spinal mezencefalic 5. F. bulbocerebelos 6. F. olivocerebelos 7. fibre solitarocerebeloase

Fascicule de asociație 1. F. logitudonal medial - BLP nuclei somatoSENZ. nuclei somato nuclei proprii MOTORI Arcuri reflexe! fibre ascendente f. vestibulomezencefalice corp trapezoid – n. V, VII n. motori VII, XII buze limbă fibre descendente - n. Oculomotori - n. Tectali, n. oculomotori, n. XI ax || vedere clară reflexe vizuale oculogire reflexe vizuale cefalogire dar și ACUSTICE n. vestibulari - TR - nucleul CPE = r. vegetative (vestibulare) ! tract reticulospinal ant. - inhibă tonusul + reflexele MS

2. F. central al CALOTEI homolateral (talamo și olivobulbar) ascendent și descendent SRAA 3. F. longitudonal posterior f. SCHUTZ vegetativ: hipotal. ant. - N. retic. dors. – - n. veget. TC format viscerosenzitiv medular (TC) subst. cenușie periepend. Hipotalamus

Def: (filogentic!) Structură: Nr. neuroni A. Forme nuclei Dimensiuni B. fibre - amilinice - mielinice - lungi/scurte - directe/încrucișate SISTEM MULTINEURONAL - POLISINAPTIC INFLUX NERVOS LENT C. Aspect MACROSCOPIC!

Nucleii FR – Nucleii reticulari (NR)

Nucleii reticulari mediani Nucleii reticulari centrali (paramediani) Nucleii reticulari dorsali Nucleii reticulari laterali

I. Nucleii reticulari mediani - ai rafeului (B și P) - subst. cenușie perisylviană (Mez.) CORTICALE! Conexiuni: Aferențe senzitiv - senzoriale - colaterale rapide (paucis) - stații de releu (fasc. spinotal. ant.) Același NEURON impulsuri specifice heterogene IMPULS => NESPECIFIC scoarță proiecție + - Talamus DIFUZĂ

Eferențe

Impuls nespecific - Proiecție difuză! Întreținerea stării de activitate CORTICALĂ = VEGHE ! Infomațional – SRAA nucleii mediani + conexiunile lor SCOARȚA C. utilizează OPTIM informațiile Specifice în mod CONCOMITENT

Def: SOMN - fiziologic - periodic - reversibil - inactivitate somatică relativă - abolirea și a CONSTIENȚEI temporară Cauze: lipsa de aferențe nervoase Mecanisme neuroumorale ACTIVE + factori exogeni reflexe condiționate RITM NICTEMERAL (FR) Stare de veghe - Mezencefal alternanța somn - Bulb Rezistența la SOMN! – voluntar Circuit CORTICO – RETICULO - CORTICAL

II. NR. centrali (PARAMEDIANI) Aferențe - colaterale ( ascendete dar și desecendente) - cortex - c striați - conex. DIRECTE! - n. roșu - s. neagră - cerebel Eferențe MS • fasc. reticulospinal lat. (FR din P + M) facilatator ! • fasc. reticulospinal ant. (FR din B)

Sistemul inhibitor descendent !!!! formațiuni suprajacente INHIBITORII - Arii supresive scoarța cerebrală - Cerebel - C. Striați - N. Roșu Fibre RETICULO - NUCLEARE ! nucleii senzitivi ai T.C. – receptori n. cohlear n. tractului solitar n. V SELECȚIA AFERENȚELOR

III. Nucleii reticulari dorsali - n. intercalar STADERINI (între n. XII și n. dorsal X) - locus caruleus (n. masticator vecin) - nucleul difuz sub ependimul fosei romboide Aferențe HIPOTALAMUS f. long. post SCHUTZ Eferențe SNV PS cranian MS componenta simpatic RESPIRAȚIE CARDIO-VASC Rol: reglarea mecanismelor vegetative DEGLUTIȚIE SALIVAȚIE VOMĂ

IV. Nucleii reticulari laterali (B+P) CEREBEL controlul mișcărilor automate CALEA ACUSTICĂ - RELEU

Bulb

Punte

Structura cerebelului Substanța albă

Substanța cenușie Scoarța

Nuclei

Centrul alb Lamele albe – (ARBOR VITAE) Pedunculii cerebeloși

Dințat Emboliform Globos Fastigial

Scoarța cerebelului Plicaturată Stratificată exterior › interior Pătura moleculară

Celule coşuleţ 150 → Purkinje Celule stelate Fibre – conexiuni ! (interne)

Pătura neuronilor piriformi Purkinje Unistratificată

Pătura granulară Neuroni granulari Neuroni “în tufă”

Nuclei Fastigiali → arhicerebel Globos și Embolus → paleocerebel Dințat → neocerebel

Substanţa albă

Fibre de proiecție, asociație și comisurale

Aferenţe:

Musciforme – fasciculul spinocerebelos Căţărătoare – fasciculul olivocerebelos

Arhicerebelul Cerebelul arhistatic Nucleii fastigiali → lobul nodulofloccular Arcul reflex arhicerebelos → aparatul vestibular

Aferențe: Ganglionul Scarpa Nucleii vestibulari – fasciculul vestibulocerebelos Scoarța

Eferenţe: Neuronii Purkinje Nucleii fastigiali

Nucleii vestibulari

Fasciculele vestibulospinale – direct şi încrucişat Fasciculul vestibulomezencefalic (B.L.P.)

→ fasciculul fastigiovestibular

III, IV, VI XI

Arhicerebelul Rol:

Menţinere ECHILIBRU mişcări reflexe Orientare

Leziuni

Tulburări de echilibru → Astazia, mers titubant Nistagmus

Arc vestibulo-cerebelos-vestibulo-spinal Arc vestibulo-cerebelos-vestibulo-nuclear

Scoarța paleocerebel Proiecție somatotopică a periferiei

Lingula ←-------------- Segmente caudate şi sacrate Lobul central ←-------------- membrele inferioare şi trunchi Culmen ←-------------- membrele superioare Declive ←-------------- cap şi gât

Arcul paleocerebelos: Tonusul postural al mușchilor somatici Sinergia mișcărilor vieții de relație

Tulburări de tonus și de echilibru Ataxie– proba călcâi-genunchi

Lobii

Neocerebel Scoarţa cerebeloasă

Aferenţe:

Cortex fasciculul frontopontin fasciculul temporopontin fasciculul parietopontin

Nuclei proprii pontini scoarța neocerebel → Nucleul dințat

Nucleul dinţat

fb. dentorubrice NC. ROŞU fb. dentotalamice fb. rubrotalamice TALAMUS SCOARŢA – circuit cortico-ponto-cerebelo-

dento-talamo-cortical – rol în coord. acţ. motorii învăţate SCOARŢA (6) – fibre parapiramidale – coord. mot. semiautomate Corpii striaţi Nc. ROŞU fb. striorubrice

F. Reticulată M.S. INHIBIŢIE fb. Rubroreticulare (n. centrali bulbari) f. Retic-spin. ant.

Neocerebelul Rol:

Coordonarea: Frenator – moderator

Mişcări exacte, armonioase

Leziuni

Precizia – proba indice – NAS Tremurătura intenţională

Mişcărilor automate Mişcărilor voluntare

Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” Cluj Napoca

Paleoencefalul

Prof. Dr. Ana Nadia Schmidt

Prosencefal ( E. ) Telencefal emisfere cerebrale corpi striaţi (neo) - talamus Diencefal talamencefal - metatalamus - epitalamus C. Striaţi (paleo) -hipotalamus -subtalamus

Prosencefal (F-cţ ) - Scoarţa Neoncefal -S. albă emisfere cerebrale -Neostriat Talamus

Paleoencefal - senzitiv-senzorial Metatalamus

- Motor – Efector - c. striati

- r. subtal

- vegetativ -hipotalamus

Paleoncefalul C. senzitiv-senzorial Talamus şi Metatalamus

Structura: L masă S. cenuşie nucleii – mase M - grupuri A,P, - subgrupuri LMI (S. albă)- Strat Zonal LMM LAME MEDULARE LMA LME

( )

N reticulari AF F.R. N. Talamici Scoarţa Hipotalamus Cortex

SRAA – VIGILENŢĂ Sistemul de recrutare talamic nespecific – DIMINUĂ TONUSUL

C striati – N.R. TALAMIC (modelaţie) scoarţa N. PARAVENTRICULARi - F. VEGETATIVA

Conexiuni N - de RELEU - ( nucleu cu proiecţie CORTICALĂ ) N - cu rol ASOCIATIV (nucleu cu proiecţie SUBCORTIC.) Aferenţe I senz-senz – p. Reil f. bulbotalamic f. spinotalamic anterior şi lateral leminisc : trigemen, gustativ, lateral f. solitario-talamic tractul optic II NEOCEREBEL III C. STRIAŢI IV F. RETIC V HIPOTALAMIC VI CORTICALE Eferenţe - fibre lungi - COROANA RADIATĂ pedunculi A P S I N Releu intratalamice talamohipotalamice talamo talamorubrice - fibre scurte - N ASOCIATIV talamoolivare talamoreticulare

TRANSMITERE FIDELĂ informaţii senz-senzoriale vestibulare Vizuale

SELECTIONAREA PRELUCRAREA ÎN PARALEL INTEGRAREA DEPOZITAREA - RELEU al M. EXTRAPIRAMIDALE F. INTEGRATIVE F. VEGETATIVE CORTICAL TONUS

Paleoencefalul - C. EEFECTOR CORPI STRIAŢI

R. SUBTALAMICĂ N. CAUDAT - CAP, CORP, COADĂ N. LENTICULAR - PALID, PUTAMEN

Aferenţe - CAUDAT – PUTAMEN – PALID – Eferenţe 4s, 6s, 8s F ( P – 1 şi 2)← scoarta

fasc desc. colat (← si parapiramidal) talamus LVA ←

S. HIPOT S. TAL ANSA L G S. SUBTAL P S. MEZ (NR. SN DARKS) FASCICULUL L F. CENTRAL AL CALOTEI COMISURA MEZNERT – reg SUBTAL extrapiramidal şi piramidal Rol Elaboarea mişc. automate semiautomate legate de motricitatea voluntară masticaţie, deglutiţie , mimică, mers. scris, vorbit, gesturi profesionale.

Reg. SUBTALAMICĂ

Câmpul Forell S. albă lame de s. albă H3,H1,H2

F. mamilotalamic ansa si f. lenticular f. talamic Forell fibre dentotalamice fibre rubrotalamice comisura subt. Forell

Paleoencefalul - C. Vegetativ Hipotalamusul. Epitalamusul. Aparatul secretor diencefalic

Def : STRUCTURĂ - s. nerv - aspect gelatinos fibre şi corpi neuronali Aria PERIVENTRICULARĂ N. difuz parvocelular substanţă cenuşie subependimară Aria HIPOTALAMICĂ MEDIALA Aria HIPOTALAMICĂ LATERLĂ n. tuberali

Aria MEDIALĂ – hipotalamusul vegetativ propiu-zis Grupul de nuclei anteriori SNV - n. supraoptic PS - n. paraventricular - n. preoptici mediali si laterali Reg. hipotalamusului posterior - n. dorsal SNV - n. ventral S - n. posterior - n. infundibular – ARCUAT Reg. Hipotalamică mamilară - n. c. mamilar medial Sistemul - n. c. mamilar lateral mnezic

CONEXIUNI

AFERENŢE - calea sensib. (generale) VISCERALE s. cenusie periependimara

- talamus ( N. Medio-Dorsal.) ! P. Reil

- corpi striaţi → N. Ventral hipotalamic post. Aria periventriculară

- senzoriale Optice -> N. hipot. ant. Olfactive -> N. ariei med. - f. trigono hipotalamic hipocamp CM RHINENCEFAL - n. interpeduncular GUDDEN -> Supresie-adenohipof. - n. amigdalian - - CORTICALE - lob F - T!

EFERENŢE Ascendente - CORTEX (F) + tal TALAMUS - n. M.D. - f. mamilotalamic Vicq d’Azyr Circuit PAPEZ (memorie )

DESCENDENTE

F. longitudinal posterior SCHÜTZ Hipt A F.R. (n dorsal) PS cranian

Tr C. n viscero-m. Fibre DIECEFALO-SPINALE - simpatic! Fibre n. difuz periventricular - PS sacrat

»hipot HABENULARE (epitalamus) »f. hipot HIPOFIZARE (hipofiza post.) - ADH si Ocitocina »f. tubero INFUNDIBULAR (hipofiz ant.) - HRF

Concluzii rol funcţional

- SNV - etaj sup. S AMFOTROP PS - Actiune umorală (hipofiza)

- Termoreglare

- Pondere corporală C. foamei (L) C. Setei (M) - C. emotionala - sistemul limbic

Epifiza - celule epifizare - celule epiteliale secretorii – NEUROCRINIE - c. gliale - fibre nervoase Sup - Tenia Talamică Pedunculii epifizari Mijl - Pulvinarul Inf - Talamusul Trigonul habenular - pulvinar

Conexiuni - sistemul epitalamo - epifizar Aferențe - hipotal ant. - ariile septale Eferențe: - fascicul habenulo-interpeduncular (retroreflex Meynert)

Rol: tiroida supresia CSR hipotalamus post. gonade complex hipotalamo-hipofizar Aparat secretor DIENCEFALIC NEUROSECRETIA – control Endocrin NEUROCRINIA (gl. Endocrine – SN) Epifiza EPENDIMOCRINIA organ paraventricular subfornical Rol? subcomisural HIDRENCEFALOCRINIA SNC LCR subst. chimice

Neoencefalul Scoarța cerebrală Def: Subst. albă a emisferelor Neostriat Prosencefal ≡ Creier (Cerebrum) Scoarța cerebrală ARHICORTEX (2) Arhipalium - ALLOCORTEX Neopalium PALEOCORTEX (3)

Structura ≡ Citoarhitectonia ! C P. MOLECULARĂ - PLEXIFORMĂ - ASOCIATIVE O P. GRANULARĂ EXT. - Af. CORTEX L P. PIRAMIDALĂ EXT. - EFECTORI - INTRCORTICALE O P. GRANULARĂ INT. - Af. LUNGI (TALAMUS) SPECIFICE A P. PIRAMIDALĂ INT. - EFECTORI - SUBCORTICALE N P. FUZIFORMĂ - POLIMORFĂ - ASOCIERE - COMISURI E ! IZOCORTEX = HOMOTIPIC = HETEROTIPIC - de tip - piramidal - granular - KONIOCORTEX

ARII – 52 CITOARHIECTONIA CORTICALĂ BRODMANN 1909 ≡ MIELOARHITECTONIA STRII (Neurofibrae tangentiales) FIBRE RADIARE (aferențe, eferențe)

Conexiuni Aferențe - PALEOCORTEX NEOCORTEX - rol FRENATOR TALAMUS CĂILE VIZUALE și AUDITIVE HIPOTALAMUS - CIRCUITUL PAPEZ MEMORIA RECENTĂ C.M. - F. mamilotal. - g. Cingular, AE; C. AMON; - FIMBRIA - FORNIX - C.M. Eferențe - PALEOCORTEX - HIPOTALAMUS Rol: manifestări primare => CARACTER Comportament VIAȚA SEXUALĂ

ARHIPALIUM - ARHICORTEX HIPOCAMP VENTRAL C. AMON – HIPOCAMPUL FIMBRIA G. DENTAT G. FASCIOLAR HIPOCAMP DORSAL - INDUSIUM GRISEUM - STRIILE LONGIT. Lat, Med Nervii Lancisii GIRUS PARATERMINAL - GIRUS INTRALIMBIC -

Paleocortex Rhinencefal – CREIER OLFACTIV Lob OLFACTIV ant. - bulb olfactiv - tract olfactiv - trigon olfactiv - striile olfactive - medială - laterală – girus semilunar aria periamigdaliană - girusurile olfactive - lat – AMBIENS – aria prepiriformă - med - subst. perforată ant. - tubercul olfactiv - stria olf. intermediară

Lob OLFACTIV post. - zonele olfactive - girus AMBIENS (+ gir. olf. lat.) => rep. prepiriformă - girus SEMILUNAR (+ stria olf. lat.) => aria periamig. (nucleul AMIGDALIAN) - girus UNCINAT - aria ENTORINALĂ - NUCLEUL AMIGDALIAN - p. med p. lat - g. ambiens - g. semilunar - aria septală - spațiul perforat ant.

Cortex olfactiv secundar

LOBULUL PIRIFORM

CE

NTR

II O

LFAC

TIVI

PR

IMA

RI

Conexiunile paleocortexului Eferențe: bulb olf. n. aria hipotal. med. nuclei septali FR T.C. n. septali nucleii HABENULEI control supresiv - Hipotalamo – Hipofizar CM n. Gudden ≡ stria olf. Med prin Arcuri marginale ext. int. Hipocampul ventral ≡ stria olf. lat centrii olf. Primari centrii olfactivi Sec. Hipocampul ventral COMISURA ALBĂ ant. – centrii olfactivi primari

Paleo - A

rhicortex

Sistemul limbic Def: - complex arhipaleale (și neopaleale) + hipotalalmus Paleocortex Arhicortex – girus intralimbic Marea circumv. limbică Broca girus fornicat

Rol - miros – percepție + reacții comportamentale - comportament instinctiv – emoțional - învățare - memorizare - reglări viscerale și vasculare

Com

pponente

Unitate Funcțională

Arii corticale motorii Definiţie Aria 4 – somatomotorie

Fasciculul corticospinal – homunculus motor Leziuni – paralizie contralaterală

Aria 6 – premotorie parapiramidală

Fasciculul frontopontin Arnold Acţiuni motorii învăţate

Corpii striaţi Fibre parapiramidale Leziuni – dispariţia automatismelor însuşite anterior

Aria 8 – oculogiră

Fasciculul geniculat (contingentul oculogir) Arii supresive – 4s, 6s, 8s

Aria 44 – centrul vorbirii Fonaţie – limbaj articulat, centrul vorbirii Leziuni – afazia

Ariile 45, 46 – centrul scrierii

Leziuni – agrafia

Arii corticale senzitiv-senzoriale

Ariile 3, 1, 2 – Aria somestezică – homunculus senzitiv

Ariile 5, 7 – Ariile psihosenzitive – analiză, discriminare

Ariile 40, 39 – aria senzitivo-gnozică – comparaţia, sinteza, percepţia

Aria 43 – senzorială-gustativă

Aria 41 – senzorială-auditivă (! Înregistrare) Ariile 42, 22 – audiognozice, audiopsihice

Asamblarea, compararea, interpretarea ! Leziuni – surditatea verbală, agnozia verbală

Ariile 17 – aria senzorială vizuală (percepţia, nu identificarea)

Ariile 18, 19 – vizuo-psihică şi vizuognozică Integrare Asociaţie Interpretare Recunoaştere Orientarea vizuală, senzaţia de spaţiu 19!! – interpretarea şi înţelegera cuvintelor scrise

Dispariția - Cecitate verbală

Ariile corticale vegetative (6, 13, 14) 6 – intricaţi cu ariile motorii

Centrii

13 – tensiunea arterială

14 – circulatorii şi respiratorii

Sudorali Piloerectori Pupilomotori Secreţia salivară şi lacrimală

Centrul oval Vieussens

Fibre mielinizate

!Capsulele albe – zone topografice!

Interemisferice Scurte Lungi

Comisurale Proiecţie Asociaţie

Fibre de asociaţie

Fibre de asociaţie Scurte – Palium

fibre arcuate în U

Lungi - Pentru lobi diferiţi

Fasciculul longitudinal superior

Fasciculul longitudinal inferior

Fasciculul fronto-occipital Forell

Fasciculul uncinat

Fasciculul cingular Fasciculul senzorio-vizual Fibrele longitudinale ale trigonului cerebral

Fibre comisurale - interemisferice Comisurale mici

Comisura albă posterioară Comisura habenulară Comisura Meynert Comisura Gudden Comisura subtalamică Forell

Comisurile mari arhipaleale Comisura albă anterioară Fornix

Fibre longitudinale – de asociaţie hipocamp ventral ariile septale hipotalamusul medial corpii mamilari

Fibre transversale - comisurale Hipotalamusul ventral

Corpul Calos Trunchi Genunchi Rostrum Lama terminală

Radiaţii

Anterioare Forceps mic

Mijlocii Fibre superioare Fibre mijlocii Fibre inferioare

Posterioare Forceps mare TAPETUM

Capsula albă

Fibrele de proiecţie Ascendente Descendente

Lobul insulei Extremă

Claustrum Externă Nucleul lenticular

Internă Segment anterior A Genunchi G Segment posterior P Segment retrolenticular R Segment sublenticular S

A Peduncul talamic anterior Fasciculul frontopontin Arnold Fibre interstriate Ansa lenticulară

G Fasciculul Geniculat

P Fasciculul piramidal Panglica Reil Pedunculul talamic superior Fasciculul lenticular Fibre talamostriate

R Radiaţiile optice Graţiolet Radiaţiile acustice

S Fasciculul temporopontin Fibre interstriatale

ANATOMIE CLINICĂ Topografică şi secţională

Regiunea cavităţii nazale

- regiunea mediană - poziţie - comunicări - orificii narinare - choane - fosele nazale sinusurile paranazale Rol - respirator - olfactiv

Anatomie clinică - rinite - corpi străini - tumori - vegetaţii adenoide - sinuzite Subdiviziuni

Vestibulul nazal Fosa nazală propriu-zisă - zona respiratorie - zona olfactivă

Vestibulul nazal - foliculite - furuncule Limite: orificii narinare limen nasi Stratigrafie: piele (glande sebacee şi peri) mucoase

Fosa nazală propriu-zisă 4 pereţi osteo-cartilaginoasă mucoasă pituitară Peretele MEDIAL – SEPTUL NAZAL Componente: sept osos - lama perpendiculară ETMOID VOMER sept cartilaginos sept membranos Clinic: OBSTRUCŢIA pintene septale deviaţii de sept

Peretele LATERAL accidentat 2 porţiuni: - anterioară (netedă)

- posterioară (accidentată) 3 cornete meaturi Meat superior – celulele etmoidale post. Meat mijlociu – hiatul semilunar infundibulul etmoidal - canal fronto-nazal - hiat maxilar - celule etmoidale ant. Meat inferior – canalul nazo-lacrimal Reces sfenoetmoidal – sinus sfenoidal Meat comun

Peretele INFERIOR Choana orif. patrulater limite: - sup. – corp sneoid + aripa vomer - med. – vomer - inf. – lama oriz. Palatin - lat. – proces pterigoid lama medială pereţi osoşi + mucoasa nazală (PITUITARĂ) dif. de culoare respiratorie roz, (inferior) vascularizate olfactorie gălbuie (sup.) SEPARARE cornet sup – margine LIBERĂ

Peretele SUPERIOR Raporturi: - sinus frontal - etaj anterior baza craniului - sinusul sfenoidal

Artere - aa. etmoidale ant şi post din oftalmică - aa. nazale post., lat. şi septale din a. sfenopalatină - a. facială (vestibul)

Vene - etmoidale - v. oftalmică sup. sinusul cavernos - v. sfenopalatină plex pterigoidian - v. facială pata vasculară KISSELBACH EPISTAXIS

Limfatice SUP. nn. retrofaringiene INF. n. limfatice cervicale profunde

Inervaţia: - F. BOGATĂ - senzitivă - vegetativă Zonă REFLEXOGENĂ – maxilară r. nazale post., med. şi lat. n. palatin M. n. etmoidal ant. + N. olfactiv

Explorare ANT. – Rinoscopie POST. - oglinda

Sinusurile paranazale Def.: CAVITĂŢI PNEUMATICE Rol: izolatori termici rezonatori sonori cresc rezistenţa micşorează greutatea

Sinusul MAXILAR - cel mai voluminos Raporturi: Sup. – ORBITA sinusul etmoidal Ant. - fosei canine - TREPANAŢIA vestibulul bucal fornix sup. Post. – fosa infratemporală pterigopalatină Inf. – podeaua rădăcină premolar II molar I şi II Lat. – proces zigomatic Med. – meat mijlociu şi meat inferior ORIFICIUL – HIAT MAXILAR (meat mijlociu)

Explorare Rx: noninvaziv PUNCŢIA - invazivă Ex. endoscopic TRATAMENT CHIRURGICAL endoscopic endonazal

Sinusul frontal Rap. perete anterior – reg. frontală CHIR = TREPANAREA p. posterior - meninge - lob frontal p. inf. - lat. ORBITA - med. fose nazale canal fronto.nazal endoscopie endonazală p. medial

Sinus etmoidal 6 – 10 cavităţi neregulate celule etmoidale ant. mijl. meat mijlociu post. meat sup. Rap. med – fosa nazală lat – orbita sup – etaj ant. baza craniului inf – sinus maxilar Abord chirurgical - prin – fosa nazală - sinusul maxilar - cale orbitară

Sinus sfenoidal în corpul sfenoidal Rap. - sup. glanda hipofiză chiasma optică encefal - lat. sinus cavernos - ant. fosa nazală reces sfeno-etmoidal - medial – sinusul de p. opusă - inf. – bolta faringelui - post. – tr. cerebral punte Abord chirurgical: f. dificil cale nazală etmoidală acces HIPOFIZA

Cavităţile Mucoasă → continuitate →fose nazale - vase puţine - rol de periost - sinuzita – complicaţie la

rinită Explorarea Chir. endoscopic endonazale

Regiunea nazală Încadrarea - etajul facial al capului - regiunile superficiale şi mediane ale feţei - nazală - labială - mentonieră “Nasul extern” proeminenţă piramidală - situaţie - sup. - inf.

Rol - protecţia cavităţii nazale (traumatisme) TRACOURI - fizionomia Limite: sup – sutura fronto-nazală inf – sept + orificii narinare lat – şanţuri nazo-orbitare nazo-geniene Componente: rădăcina nasului (vârful piramidei) baza - nări - sept dosul nasului – feţele lat – aripile vârful nasului - LOBULUL

Stratigrafie Pielea - caractere regionale + fire de păr glande sebacee sudoripare Plan subcutanat – ţ. conj. lax Plan muscular – m. piramidal nazal ridicătorul buzei sup.

şi al aripiei nasului

Vase şi nervi Artere - aa. facială şi dorsală a nasului (oftalmică) Vene - afluenţi - v. facială Limfatice- noduri parotidiene supeficiale şi

submandibulare Nervi - nn. suborbitar (maxilar) - n. facial Plan osteo-fibro-cartilaginos nazale maxila – proces frontal frontal – spina nazală Plan mucos

Regiunea palpebrală şi Regiunea orbitală

Regiunea palpebrală Încadrare: regiunea supeficială a feţei pereche continuată în profunzime cu reg.

ORBITARĂ Componente: 2 ploape + fanta palpebrală conţine căile lacrimale (parţial)

Importanţa clinică Patologie bogată Cale de explorare a bulbului ocular Limite - superficial marginile ADITUSULUI ORBITEI

- profunzime conjunctiva palpebrală INCLUSIV Descriptiv: faţa anterioară - centrală - periferică faţa posterioară margine aderentă margine liberă - p. lacrimală medială - p. laterală CILIARĂ fanta palpebrală COMISURILE palpebrale unghiurile ochiului - CANTURILE LACUL LACRIMAL - CARUNCULA LACRIMALĂ - PLICA SEMILUNARĂ

Sratigrafie Pielea – rel. cu conjunctiva Plan subcutanat (edeme) Plan muscular STRIAT

p. palpebrală m. orbicular al ochiului p. orbitară p. lacrimală

Plan conjunctiv submuscular rel. cu SCALPUL conţinut vasculo-nervos

Plan fibros central TARSURILE – lig.PALPEBRALE - med. - lat. periferic SEPTUL → periorbite ! rel. cu creasta lacrimală post. ! tendonul ridicător al pleoapei sup. rel. cu dermul pleoapei sup. tarsul sup. Plan muscular NETED – muşchi tarsali Plan mucos CONJUNCTIVA PALPEBRALĂ

Vase şi nervi Artere ramuri din - oftalmică - facială - maxilară Vene - tarsale (retro) venele orbitei → vene endocraniene - tarsale ant → vv. faciale temporală superficială Limfatice - noduri - preauriculare - parotidiene superf. - faciale - submandibulare Nervi: facial trigemen - infratrohlear - supraorbitar - supratrohlear - zigomatic - suborbitar

Aparatul lacrimal - glande lacrimale - fornixul conjunctival superior - lacul lacrimal - căile lacrimale puncte lacrimale canalicule lacrimale sac lacrimal duct nazo-lacrimal

Glanda lacrimală - porţiune palpebrală orbitală Ducte excretoare (toate) fornixul

conjunctival sup Canalicule lacrimale - porţ. verticală ampula - porţ. orizontală periorbita – canalicul comun → sac l. TRAIECT - CATETERISM

Sacul lacrimal - fosa - creste lacrimale – periorbite - faţa ant – p. inferioare – subcutanate colecţii ! - faţa med. – celule etmoidale ant. meat mijlociu - fornix – extremit. sup. - inf. – ductul nazo-lacrimal

Irigaţia pt. glanda lacrimală: a.oftalmică vena oftalmică limfatice – n. parotidiene inerv. simp. gg. cervical sup. – plex perioftalmic

parasimp. – gg. Pterigopalatin – n. zigomatic n. lacrimal pt. căile lacrimale a. oftalmică v. palpebrală limfatice – n. submandibulare retrofaringiene nervi – nervul infratrohlear

Regiunea orbitară

Încadrare – regiunile profunde ale feţei Rol: conţine şi GLOBUL OCULAR + protejează anexe Limite: pereţii orbitei osoase + periorbita

Orbita osoasă piramidă patrulateră baza – ADITUS palpabilă vârful – fisura orbitară sup. perete sup. – frontal + sfenoid – fosa gl. lacrimale perete inf. maxila zigomatic şanţ + palatin canal suborbitar Imp. clinică - durere orbitară - colecţie propagată retrobulbar p. lateral: zigomatic sfenoid frontal p. medial: maxile lacrimal etmoid fosa sacului lacrimal sfenoid

Conţinut periost – periorbite

Teaca bulbului fibroelastică (segment) de sferă goală fuzionat cu sclera inelul conjunctival spaţiul episcleral – sistem lacrimar LIMFĂ perforate de – tendoanele mm. extrinseci glob oc.

- vase - nervi permite - enuclearea globului ocular - aplicarea unor proteze

Spaţiul precapsular glob + conjunctiva bulbară (palpebrală) Bulbul ocular învelişuri + medii transparente şi refrigerente Tunica fibroasă - sclera 5/6 post. - corneea – transp. Tunica vasculară - coroida → discul n. optic ora serrata - corp ciliar → iris - iris – pupila – muşchi

Tunica internă - retina celule receptoare neuron I şi II calea optică

porţiuni - retina OPTICĂ - retina CILIARĂ OARBĂ - retina IRIDIANĂ ora serrata discul nervului optic excavaţia discului macula lutea foseta centrală

CRISTALINUL lentilă biconvexă zonula ciliară - camera anterioară - camera posterioară Conţinut – umoarea apoasă Comunicări – pupile - camera vitroasă CORPUL VITROS

Irigaţia arterială a bulbului ocular a. oftalmică - a. centrală a retinei - aa. ciliare scurte posterioare sclera + coroida - aa. ciliare lungi post. iris corp ciliar coroida - aa. ciliare ant. - scleră - iris - corp ciliar Venele bulbului 4 vene vorticoase (coroidă + iris) vv. oftalmice sup sinus

inf cavernos

Inervaţia n. ciliari lungi – n. oftalmic n. ciliari scurţi – gg. oftalmic (eferenţe) Clinic şi topografic Segment ANT – cristalinul - zonula ciliară + structurile

UŞOR ABORDABIL ŞI EXPLORABIL Segment POST – sclera - coroida - p. optică a retinei - corpul vitros - profund - explorabil doar prin metode speciale - dificil de abordat

Spaţiul RETROCAPSULAR corpul grăsos al orbitei rol - rezervă - amortizor Subdiviziuni - 3 etaje Etaj SUPERIOR – sub plafonul orbitei medial lateral m. oblic sup + n. frontal glanda lacrimală n. IV aa. supra v. oftalmică sup trohleară aa. Ciliare scurte supraorbitară a. lacrimală m. ridicător al n. lacrimal pleoapei sup. m. drept sup

Etaj MIJLOCIU m. drept medial n. oculomotor m. drept lat n. Infratrohlear ram sup n.abducens

a. oftalmică n. ciliari lungi n. optic gg. Ciliari

Etaj INFERIOR n. oculomotor v. oftalmică inf m. drept inf m. oblic inf

Inelul tendinos Zinn - 2 componente n. optic fisura orbitară sup a. oftalmică vene oft., n. trohlear,

lacrimal şi frontal

Organul Vestibulo-Cohlear

Rol – recepţia undelor sonore - menţinerea echilibrului (aprecierea efectelor gravitaţiei mişcărilor capului)

Situaţie - partea laterală a capului - mastoida temporalului - stânca

Componente: urechea externă urechea medie urechea internă – 2 categorii de receptori

Urechea externă

Definiţie: captarea şi dirijarea undelor sonore Pavilionul urechii

- poziţie - expansiune lameloasă - A - faţa laterală - B - faţa medială

A conca → meatul acustic extern antehelix helix tragus lobulul

B şanţul retroauricular (20-30°)

Structura: tegument fin cartilaj - ! lobulul = pachet adipos ligamente auriculare - ant - post - sup Leziuni: - degerături - arsuri - othematom - pericondrite traumatice - corecţie estetică

Meatul – conductul acustic extern

Limite: conca → membrana timpanului forma – 1/3 med – 2/3 lat - inf - oriz Secţ. orizontală med lat Examinarea: manopera

Raporturi: ant – artic. temporo-mandib post - mastoida sup – endobaza – etaj mijl inf – glanda parotidă

Structura

Medial - porţiunea timpanică

solzoasă temporal

Lateral – fibro-cartilaginoasă

piele (glande ceruminoase,

foliculite, furunculi)

Artere a. carotidă externă → a.auriculară post a. maxilară → a. auriculară prof. a. tempoarală superf → aa. auriculare ant

Vene v. jug. int. plex pterigoidian

Limfatice - n. cervicala laterală profundă - n. mastoidiene - n. parotidiene

Inervaţia - senzitivă - n. auriculo-temporal - plex cervical - vag - facial Ex. ORL – inspecţie OTOSCOPIE

Urechea mijlocie Componente A – cavitatea timpanică

B – tuba auditivă C – cavităţile mastoidiene

Rol - transmitera mecanică unde sonore - adaptarea reflexă a receptorilor

acustici la intensitatea sonoră

Cavitatea timpanică ! turtită transversal, plan oblic conţine oscioarele auzului anexaţi lor

Perete lateral - membranos şi osos membrana timpanului rotundă 40-50° cu orizontala dif. de varstă pars TENSA pars FLACCIDA STRUCTURA: strat cutanat s. fibros radiat s. fibros circular s. mucos

Artere: reţeaua SUPERFICIALĂ - a. auriculară PROFUNDĂ PROFUNDĂ - a. maxilară – a. timpanică ant - a. auriculară post. – a. stilomastoidiană ANASTOMOZATE !

Vene - superf. – v. meat acustic extern - prof. – v. cavităţii timpanice Porţiunea osoasă – zidul oscioarelor

Peretele medial LABIRINTIC vestibulul urechii interne promontorii fereastra vestibulului (f. ovală) fereastra cohleei (f. rotundă) membrana timpanică sec. PARALIZIA = proeminenţa canalului n. facial canal semicircular lateral semicanalul muşchiului tensor al

membranei timpanului eminenţa piramidală (m. scăriţei)

Peretele ant. CAROTIDIAN

tube auditive Orificiu Y lig. ant. al ciocan

n. coarda timpanului

Peretele post. MASTOIDIAN

orif. ADITUS AD ANTRUM n. coarda timpanului

raport cu - celulele mastoidiene - canalul facialului

Peretele sup. TEGMENTAL

etaj mijlociu baza craniului infecţii → meninge

Peretele inf. JUGULAR

v. jugulară int.

Oscioarele urechii medii Ciocan manubriu – membr. timpan Nicovala Scăriţa – talpa – fereastra vestibulului

Rol – articulate

m. tensor al membranei timp. m. scăriţei

Mucoase → plice → spaţii secundare Topografia

Etaj inferior – hipotimpanic Etaj mijlociu – timpanic

reces – fund de sac ant, post, sup pungile TRÖLTSCH punga PRUSSAK

Etaj superior (reces epitimpanic) ATICA – LOJA OSCIOARELOR Spaţii secundare – procese supurative

Artere: artere timpanice - ant. (a. maxilară) - sup. (meningee mijlocie) - post. (auriculara posterioară) - inf. (faringiana ascendentă)

Vene Limfatice - n. parotidiene

- n. retrofaringiene Inervaţia – plex timpanic (n.IX)

n. carotic intern / simpatic

Tuba auditivă (EUSTACHIO) Conduct osteo-condro-membranos

Rol 2 conuri istm porţiunea osoasă – con posterolateral 1/3 p. fibrocartilaginoasă 2/3 2 feţe anterolat. post med. 2 extremităţi – lat – orif. Timpanic - med – orif faringian căptuşită de mucoasă

Cavităţile mastoidiene pneumatice căptuşite de o membrană subţire Antrul mastoidian – peretele lat. – chirurgical Celule mastoidiene grupul anterior – (antrale, subantrale,

vârfului, → procesul

mastoidian) grupul posterior - (sinusale sinusul transvers)

Urechea internă

Labirint osos: vestibul canalele semicirculare cohleea

Labirint membranos

Vestibulul osos peretele medial → fundulmeat ac. int. medial de cavit. timpanică → fereastra vestib. post. de cohlee → canal spiral ant. de canalele semicirculare

Canale semicirculare osoase

anterior, post., lat.

45°, ampula

braţ comun (ant. şi post.)

3 orificii ampulare

2 orificii neampulare în vestibul

Cohleea (melcul osos)

modiol columela

canalul spiral

baza → vestibul

vârf – CUPOLA

lama spirală osoasă - rampa timpanică

- rampa vestibulară

Labirintul membranos Vestibulul membranos – utriculul (sup) saculul (inf) Ductul utriculo-sacular Saculul ~ ductul cohlear ductus reuniens Canalele semicirculare Ductul cohlear (melcul membranos)

Receptori acustici

Receptori vestibulari Spaţiul perilimfatic – perilimfa

Labirint membranos – endolimfa

Artere: a. labirintică (din a. bazilară)

Vene: sinus transvers şi pietros inf.

v. jug. int.

Orificiul Meat acustic intern Conţine: n. VIII n. VII ganglionul SCARPA

n. VII Aria vestibulară

n. cohlear

Aria cohleei

Aria vestibulară inf.

Clinic

otite medii nasofaringe tubă mastoidite LABIRINTITE

Explorare OTOSCOPIE - paracenteză membrana timpanului Rx – cavităţile mastoidiene Chir.: Evidare pietro-mastoidiană

DEZVOLTAREA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Conf.Dr.Ana-Nadia Schmidt

Catedra de Anatomie şi Embriologie

Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca

Definiţie Sistemul nervos este principala componentă integratoare a organismului cu mediul, cât şi a sistemelor de organe în cadrul organismului. El are rolul de a primi şi transmite mesaje reglând activitatea individului în mediul ambiant şi menţinându-i integritatea.

Sistemul nervos uman este cel mai complex sistem fizic cunoscut la specia umană; el constă din câteva bilioane de unităţi interactive a căror modele de activitate constant schimbătoare sunt reflectate în fiecare aspect al comportamentului şi experienţei umane.

Sub termenul generic de sistem nervos sunt reunite sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic. Sistemul nervos central reprezintă partea esenţială în care sunt localizaţi centrii de corelaţie şi coordonare şi reuneşte encefalul şi măduva spinării.

Dezvoltarea (ontogeneza) sistemului nervos central reprezintă o serie foarte bine organizată de stadii complexe aparând într-o secvenţă temporală specifică.

Din punctul de vedere al clinicianului şi anatomopatologului, dezvoltarea normală a creierului poate fi rezumată la şase stadii principale:

1. Formarea structurilor creierului: 0-20 săptămâni; 2. Migrarea neuronală: 6-20 săptămâni; 3. Proliferarea celulară şi creşterea creierului: 0 săptămâni

– 12 ani; 4. Diferenţierea, maturarea, sinaptogeneza: 12 săptămâni –

12 ani; 5. Moartea celulară programată: până la 6 luni postnatale; 6. Mielinizarea: 13 săptămâni – 30 ani (Squier V.M - 2001).

Noţiunile incluse în aceste stadii sunt indispensabile pentru

fundamentarea patogenezei anomaliilor creierului care, în ultima

decadă, sunt tot mai bine cunoscute. Totuşi, prezentarea

dezvoltării sistemului nervos central într-o succesiune cronologică

este la început necesară pentru a putea apoi relua şi suprapune

fenomenele de migrare, proliferare, creştere, diferenţiere, moarte

celulară programată şi mielinizare.

Originea SNC ectoderm (NEUROECTODERM)

substanţe inductoare

mezoderm axial (NOTOCORD)

Originea SNC Placă neurală

Şanţ neural

Tub neural

- deschis la extremităţi NEUROPOR cranial

caudal

Neurulaţia Neurulaţia începe în ziua a 18-a când lungimea embrionului este curpinsă între 1 până la 1,5 mm.

O arie de ectoderm îngroşat – placa neurală – se formează în urma inducţiei exercitate de notocord şi mezodermul subjacent. Placa neurală formează creierul şi măduva spinării. În zilele 20 şi 21 şanţul neural se formează pe linia mediană iar pe laturile lui apar plicile neurale. Ariile care vor forma creierul anterior, mijlociu şi posterior pot fi identificate în acest stadiu timpuriu. Începând cu ziua 22 plicile neurale încep să fuzioneze pentru a forma tubul neural şi canalul central (O’Rahilly şi Muller, 1994).

Migrarea crestelor neurale

Când plicile neurale, în porţiunea lor rostrală fuzionează,

crestele neurale sunt formate de fiecare parte a tubului

neural. Crestele neurale migrează la scurt timp după

închiderea tubului neural şi formează ganglionii senzitivi,

simpatici şi parasimpatici; celulele cromafine ale

medulosuprarenalei, melanocitele din piele, neuronii din

pereţii tractului gastrointestinal şi ţesutul conjunctiv facial.

Închiderea tubului neural

Fuziunea tubului neural începe în viitoarea regiune

occipito-cervicală. Date experimentale sugerează că

fuziunea apare simultan în mai multe locuri.

Teoria multipunctică

Formarea tubului neural secundar Acest proces se desfăşoară între zilele 30 până la 50 postconcepţie. În jurul porţiunii inferioare a tubului neural primitiv apar o mulţime de vacuole. Acestea fuzionează între ele şi se conectează cu canalul central al tubului neural deja prezent.

Regresia caudală Între zilele 41-50 postconcepţie porţiunea cea mai caudală a tubului neural şi a canalului central încep să involueze pe măsură ce coada embrionului dispare. Atrofia tubului neural caudal duce la formarea unei structuri fibroase denumită filum terminale care va fi prezent pe parcursul întregii vieţi.

- ASCENSIUNEA APARENTĂ ? -

Tubul neural primitiv

Histodiferenţierea tubului neural Schema de organizare

lumen

pereţi

plăci laterale

• lamă alară

• lamă bazală

placă dorsală

placă ventrală

STADIUL DE 3 VEZICULE

Viitorul creier este la început evident sub forma porţiunii craniale,

lărgite a plăcii neurale. De fapt, încă din ziua a 19-a prozencefalul,

mezencefalul şi rombencefalul sunt demarcate prin adâncituri la

nivelul plicilor neurale. Trei zile mai târziu, la nivelul prozencefalului,

sunt schiţate placodele optice (viitorii ochi). Cele trei diviziuni ale

creierului apar ca expansiuni ale tubului neural denumite vezicule

cerebrale primare: prozencefalul, mezencefalul şi rombencefalul.

STADIUL DE 5 VEZICULE

În timpul săptămânii a cincea atât prozencefalul cât şi

rombencefalul se divid în două porţiuni astfel încât cele

trei vezicule cerebrale primitive (primare) vor dezvolta

cinci vezicule cerebrale secundare.

Prozencefalul se divide în telencefal (cranial) şi diencefal

(caudal) iar rombencefalul în metencefal (cranial) şi mielencefal

(caudal). În interiorul fiecăreia dintre veziculele cerebrale amintite

canalul neural este transformat într-o cavitate denumită ventricul

primitiv. Aceşti ventriculi primitivi vor forma ventriculii definitivi ai

creierului matur. Cavitatea rombencefalului devine ventriculul al

patrulea, cavitatea mezencefalului devine apeductul lui Sylvius,

cavitatea diencefalului devine ventriculul al treilea şi din cavitatea

telencefalului se dezvoltă perechea de ventriculi laterali ai

emisferelor cerebrale.

Între săptămâna a patra şi a cincea tubul neural se flectează brusc la trei nivele. Prima dintre aceste flectări este flexura mezencefalică sau flexura cranială. Între mielencefal şi măduva spinării se realizează o flexură ventrală – flexura cervicală – în timpul săptămânii a cincea.

Dezvoltarea curburilor cranială şi cervicală se corelează strâns cu curbarea craniocaudală a embrionului.

În schimb, în decursul săptămânii a cincea, la nivelul punţii în dezvoltare se produce o flexiune dorsală. Până la săptămâna a opta adâncirea acestei flexiuni pontine pliază metencefalul (inclusiv cerebelul în evoluţie) înapoi spre şi pe mielencefal. Flexura pontină se formează poate drept rezultat a creşterii diferenţiate la nivelul porţiunii ventrale a metencefalului.

Dezvoltarea măduvei spinării (MS) verzicula cerebrală primitivă restul tubului neural unifrom calibrat devine MS

Pe secţiune transversală, tubul neural la nivelul măduvei

spinării, apare turtit transversal, cu pereţii subţiri neuroepiteliali

şi cu o cavitate largă. Stratul neuroepitelial se diferenţiază în

ependimoblaste şi neuroblaste. Ultimele generează stratul de

manta – viitoarea substanţă cenuşie medulară.

Neuronii de la nivelul măduvei spinării (zona de manta) se

organizează pentru a forma patru plăci sau coloane celulare:

două bazale (sau ventrale) şi două alare (sau dorsale).

Acest model fundamental al coloanelor alare şi bazale, rădăcinilor senzitive - dorsale şi rădăcinilor ventrale – motorii este detectabil la nivelul ultimelor trei vezicule cerebrale precum şi a nervilor cranieni, dar la un nivel superior. De asemenea, acest model este complicat şi mai mult pe parcursul dezvoltării când grupe de neuroni migrează de la locul lor de origine pentru a forma nuclei la distanţă.

La nivelul mezencefalului, metencefalului şi

mielencefalului ca şi la nivelul măduvei spinării

toate tipurile de celule se dezvoltă pe seama

celulelor neuroepiteliului ce tapetează canalul

neural.

Proliferarea iniţială a acestor celule generează

întâi neuroblastele care migrează periferic.

Ulterior proliferarea neuroepiteliului va forma

glioblastele care la fel, migrează periferic unde

se diferenţiează în astrocite şi oligodendroglii.

Neuroblaştii se grupează pentru a forma zona de manta ce înconjoară neuroepiteliul proliferant. Ultimul limitează canalul ependimar şi este denumit de aceea zonă ventriculară.

Fibrele neuronale produse de către neuronii de manta formează o zonă marginală, exterioară stratului de manta.

Stratul de “manta” dă naştere substanţei cenuşii a SNC în

timp ce stratul marginal formează substanţă albă denumită

aşa datorită tecilor de mielină ce îmbracă fibrele nervoase.

Stratul marginal conţine fibre nervoase aferente şi eferente

SNC ca şi fibrele unor tracturi ce se îndreaptă spre nivele

superioare sau inferioare în SNC.

Dezvoltarea neuroblaştilor

Ascensiunea “aparentă” a MS

Anomalii de închidere a tubului neural şi

a canalului vertebral

Dezvoltarea creierului Faza de veziculă cerebrală primitivă UNICĂ

Faza de TREI vezicule cerebrale primitive

prozencefal mezencefal rombencefal

Dezvoltarea creierului Faza de CINCI vezicule cerebrale primitive (săptămâna 5 i.u.)

prozencefal telencefal – emisferele cerebrale diencefal

• talamus • hipotalamus

mezencefal rombencefal punte bulb

Concomitent evoluează (CAVITATEA) lumenul tubului neural.

Lungime vertex-coccige 27 mm

Dezvoltarea rombencefalului Diferenţierea tubului neural primitiv începe în regiunea metencefalului. La acest nivel pereţii tubului neural se deschid posterior şi dinăuntru - înafară aşa încât placa acoperişului este strâmtată şi subţiată în timp ce plăcile alare şi bazale se aşează aproape paralel una cu alta – totuşi sunt situate într-un plan oblic. Canalul neural al rombencefalului (viitorul ventricul IV) este (în vedere dorsală) structurat ca un diamant, cu punctul cel mai larg localizat la flexura pontină.

Marginile dorsale ale plăcii alare de pe care se formează placa acoperişului sunt denumite buze rombice.

Cranial faţă de flexura pontină buzele rombice sunt îngroşate şi cad peste acoperişul tubului neural.

Această porţiune metencefalică a buzei rombice va da naştere cerebelului.

Placa subţire a acoperişului constă în principal dintr-un strat de ependim şi este acoperită de un strat bine vascularizat al piei mater denumit tela choroidea.

De fiecare parte a liniei mediane piamater şi ependimul formează o zonă de structuri fine, digitiforme, ce se proiectează în ventriculul patru.

Această zonă denumită a plexurilor coroide este specializată pentru a secreta LCR. Lichidul cerebrospinal circulă permanent prin canalul central al măduvei spinării şi ventriculii creierului şi, de asemenea, prin spaţiul subarahnoidian, învelind SNC de pe care el este absorbit în sânge.

Fluidul (LCR) câştigă acces la spaţiul subarahnoidian pe calea a trei orificii ce se deschid în acoperişul ventriculului patru: o singură deschidere mediană (gaura lui Magendie) şi două laterale (găurile lui Luschka).

Bulb ventricul IV

Punte

Derivatele rombencefalului Dezvoltarea mielencefalului duce la formarea bulbului. Pe seama metencefalului nasc două structuri diferite: puntea şi cerebelul.

Puntea constă mai ales din tracturi masive de fibre care conduce informaţii între scoarţa cerebrală, cerebel şi măduva spinării.

Aceste tracturi apar iniţial pe seama straturilor marginale ale coloanelor bazale metencefalice.

Dezvoltarea nucleilor nervilor cranieni

Toate cele 12 perechi de nervi cranieni (cu excepţia nervilor olfactivi şi optici) apar din nuclei aparţinând mezencefalului şi rombencefalului. Plăcile bazale ale rombencefalului sunt primele grupări neuronale în SNC la nivelul cărora toţi nucleii nervilor motori cranieni sunt evidenţi.

Regiunea creierului Nervi cranieni asociaţi Telencefal Nerv olfactiv (I) Diencefal Nerv optic (II) Mezencefal Oculomotor (III) Metencefal - Trohlear (IV) (apare în metencefal şi apoi se transferă

mezencefalului) - Trigemen (V) - Nucleul senzitiv apare în metencefal dar este apoi

transferat parţial mezencefalului - Nucleul motor rămâne metencefalic - Abduceus (VI) - Facial (VII) - Vestibulocohlear (VIII)

Mielencefal - Glosofaringian (IX) - Vag (X) - Accesor (XI) - Hipoglos (XII)

Dezvoltarea cerebelului

Cerebelul se dezvoltă pe seama buzelor rombice ale metencefalului. El începe să se dezvolte la finele săptămânii a şasea.

Buzele rombice metencefalice se îngroaşe la sfârşitul săptămânii a şasea pentru a produce o pereche de plăci cerebeloase (primordii cerebeloase)

În luna a doua porţiunile craniale ale buzelor rombice, crescând, se unesc pe linia mediană formând un primordiu unic ce acoperă ventriculul patru.

La mijlocul lunii a treia cerebelul începe să proemine dorsal, formând o îngroşare în formă de halteră la extremitatea cranială a rombencefalului.

Cerebelul în evoluţie este separat într-o porţiune cranială şi alta

caudală printr-un şanţ transvers denumit fisura posterolaterală.

Porţiunea caudală constând dintr-o pereche de lobi floculonodulari

reprezintă porţiunea cea mai primitivă a cerebelului. Porţiunea cea

mai mare, cranială, constă dintr-o îngroşare mediană denumită

vermis conectând o pereche de emisfere cerebeloase largi.

Vermisul, ca şi emisferele cerebeloase, pe parcursul dezvoltării urmează un proces

de pliere transversală.

Fisura primară se adânceşte la sfârşitul lunii a treia şi divide atât vermisul cât şi

lobii într-un lob anterior (cranial) şi unul mijlociu (caudal).

Aceşti lobi sunt divizaţi în continuare într-un număr de lobuli prin dezvoltarea

fisurilor transverse următoare: fisurile secundară şi prepiramidală iar suprafaţa

lobulilor este fisurată într-o serie de girusuri transverse denumite lame. Aceste

procese de fisurare şi laminare continuă pe parcursul vieţii embrionare şi fetale şi

au drept rezultat o creştere importantă a suprafeţei cortexului cerebelos

Substanţa cenuşie a cerebelului este dispusă la exterior sub forma unui strat denumit scoarţa cerebeloasă dar şi în interior sub forma unor nuclei profunzi.

De fiecare parte a cerebelului, se formează patru grupe de nuclei profunzi: dinţat, globos, emboliform şi fastigial. Toate aferentele la scoarţa cerbeloasă sunt retransmise prin aceşti nuclei. Scoarţa cerebeloasă are o citoarhitectonie extrem de regulată pe toată suprafaţa cerebelului. Tipurile de celule din scoarţă sunt aşezate în straturi.

Scoarţa ca şi nucleii profunzi cerebeloşi sunt produşi printr-un proces complex de diferenţiere.

Neuroepiteliul de la nivelul buzelor rombice metencefalice urmează o iniţială proliferare pentru a produce zona de manta ventriculară şi straturile marginale.

Stratul ventricular proliferativ este acum denumit stratul germinativ intern şi noul strat este denumit strat germinativ extern (sau stratul extern granular).

Începând cu săptămâna a patra straturile germinative intern şi extern urmează o foarte regulată diviziune celulară ce produce variate populaţii de neuroblaşti cerebeloşi. Stratul germinativ intern dă naştere neuroblaştilor primitivi nucleari care migrează pentru a forma nucleii cerebeloşi. În plus, acest strat produce două tipuri de neuroblaşti care migrează în cortex: neuroblaştii primitivi Purkinje (care vor forma neuronii Purkinje) şi neuroblaştii Golgi care se vor diferenţia pentru a forma neuronii Golgi. Când fiecare neuroblast primitiv Purkinje migrează spre cortex el emite un axon care menţine conexiunea sinaptică cu neuroblaştii din nucleii cerebeloşi în evoluţie.

Stratul germinativ extern urmează trei unde de proliferare pentru a produce în succesiune trei populaţii neuroblastice care rămân în scoarţa cerebeloasă: neuroblaştii în coşuleţ, cei granulari şi neuroblaştii stelaţi. Neuroblaştii granulari şi câţiva dintre neuroblaştii stelaţi şi în coşuleţ sunt dispersaţi profund faţă de celulele Purkinje unde formează stratul granular al cortexului definitiv. Mecanismul deplasării în profunzime a acestora este neclar.

Dezvoltarea mezencefalului Mezencefalul este iniţial un centru de releu dar conţine, de asemenea, nucleii a patru nervi cranieni, centrii auditivi şi vizuali. O mare parte a mezencefalului este constituit din substanţă albă, în principal de marile tracturi care îl conectează la creierul posterior şi la măduva spinării.

Nucleii motori de origine ai nervilor oculomotor (III) şi trohlear (IV) sunt localizaţi în mezencefal ca şi o porţiune a nucleului senzitiv al nervului trigermen (V).

Dintre aceşti nuclei doar doi - aparţinând oculomotorului (III) - se dezvoltă pe seama neuroblastelor mezencefalice. Nucleii trohlearului (IV) şi nucleul mezencefalic al trigermenului sunt originari în metencefal şi ulterior sunt transferaţi mezencefalului.

Coliculii superiori şi inferiori se dezvoltă pe seama neuroblaştilor plăcilor alare ce migrează medial în acoperişul mezencefalului.

Îngroşarea acoperişului mezencefalului produsă prin migrarea neuroblaştilor la acest nivel este ulterior subdivizată printr-un şanţ median într-o pereche de corpi bigemeni ce ulterior se vor lăsa fiecare divizaţi printr-un şanţ transvers într-un colicul superior şi unul inferior

Dezvoltarea prozencefalului

Pe seama prozencefalului se dezvoltă două vezicule cerebrale secundare: diencefalul şi telencefalul.

Telencefalul dă naştere emisferelor cerebrale şi comisurilor dar şi creierului olfactiv.

Dezvoltarea diencefalului Plăcile alare ale diencefalului formează talamusul, hipotalamusul şi epitalamusul.

Plăcile bazale diencefalice nu se dezvoltă.

Talamusul şi hipotalanusul se diferenţiează pentru a forma complexe nucleare cu funcţii diferite.

La sfârşitul săptămânii a cincea, talamusul şi hipotalamusul sunt vizibile ca îngroşări pe suprafaţa interioară a canalului neural diencefalic, separate printr-un şanţ adânc denumit şanţul hipotalamic.

Dezvoltarea glandei hipofize Glanda hipofiză este formată din diencefal şi din punga lui Rathke.

În timpul săptămânii a treia un diverticul numit infundibulum se dezvoltă în podeaua ventriculului trei şi creşte ventral, în direcţia stomodeumului.

Simultan apare o placodă ectodermală în acoperişul stomodermului şi se invaginează pentru a forma un diverticul - punga lui Rathke - ce creşte dorsal, spre infundibul. Punga lui Rathke pierde apoi conexiunile sale cu stomodeumul şi formează un săculeţ fin ce este aplicat pe suprafaţa cranială a infundibulului.

Dezvoltarea telencefalului Vezicula telencefalică în dezvoltarea sa generează emisferele cerebrale, comisurile, bulbii şi tracturile olfactive.

Dezvoltarea emisferelor cerebrale este iniţiată în ziua 32 când acestea apar ca o pereche de excrescenţe ale telencefalului.

Până în săptămâna 16 emisferele cerebrale sunt ovale şi cresc rapid în sens posterior pentru a acoperi diencefalul. Acoperişul subţire şi pereţii laterali ai fiecărui emisfer reprezintă viitorul cortex cerebral. Planşeul este gros şi conţine un agregat neuronal denumit corpus striatum care va genera doi din cei trei nuclei bazali ai emisferelor cerebrale.

Ca şi cortexul cerebelos, cortexul cerebral se plicaturează într-un model din ce în ce mai complex de lobi şi girusuri pe măsură ce emisferele cresc.

Acest proces începe în luna a patra prin apariţia unei mici adâncituri în peretele lateral al fiecărui emisfer cerebral denumită fosa cerebrală laterală.

Extremitatea caudală a fiecărui emisfer se alungeşte, se încurbează ventral şi apoi creşte spre înainte, încrucişând această fosă. Se formează astfel lobul temporal al emisferului cerebral, iar fosa devine o despicătură adâncă denumită şanţul lateral cerebral. Porţiunea cerebrală care iniţial a format planşeul medial al fosei este acoperită de lobul temporal şi este denumită insula.

Până în luna a şasea alte câteva şanţuri cerebrale apar. Dintre acestea: şanţul central separă lobii frontal şi parietal, iar şanţul occipital separă lobul occipital. Modelul detaliat al girusurilor formate pe suprafaţa emisferelor variază de la individ la individ.

Fiecare emisferă conţine câte un diverticul al ventriculului primitiv telencefalic denumit ventricul lateral. Iniţial, ventriculul lateral ocupă cea mai mare parte a emisferului dar, prin îngroşarea scoarţei este progresiv diminuat. La limita între peretele medial şi inferior al fiecărui emisfer peretele cerebral nu se îngroaşă ci rămâne fin şi epitelial.

Această zonă formează o adâncitură longitudinală în ventriculul lateral denumită fisura coroidă.

Dezvoltarea ventriculilor cerebrali

Expansiunea canalului neural la nivelul veziculelor cerebrale primare şi secundare şi în emisferele cerebrale dă naştere ventriculilor cerebrali. Sistemul ventricular constă din ventriculii laterali în emisferele cerebrale, ventriculul trei la nivelul diencefalului, apeductul cerebral (a lui Sylvius) în mezencefal şi ventriculul patru în rombencefal.

Dezvoltarea comisurilor CORPUL CALOS

Comisurile care conectează emisferul cerebral drept şi stâng se formează printr-o subţiere a extremităţii craniale a telencefalului, zonă care reprezintă închiderea finală a neuroporului anterior. La nivelul acestei zone se pot distinge două structuri: dorsal, placa comisurală şi ventral, lamina terminalis.

Săptămâna 10 i.u.

Primele fibre comisurale care se dezvoltă la nivelul plăcii comisurale aparţin comisurii anterioare formată pe parcursul săptămânii a şaptea (interconectând bulbii olfactivi şi centrii olfactivi ai celor două emisfere).

În timpul săptămânii a noua apare comisura fornicală sau hipocampală (între hipocampul drept şi stâng – porţiuni filogenetic vechi ale emisferelor cerebrale localizate adiacent fisurii coroide).

În timpul săptămânilor următoare începe să se formeze corpul calos – masiv, arcuat.

Porţiunea cea mai anterioară a corpului calos apare prima, în timp ce spleniul (porţiunea sa posterioară) se va forma mai târziu, pe parcursul vieţii fetale.

Moartea celulară programată – apoptoza este prezentă în mod natural în dezvoltarea SNC.

Apoptoza apare în momentele în care ţesutul nervos suferă procese ca separarea, fuziunea, plierea, cavitaţia sau când ţesuturile sunt remodelate şi numărul celulelor este ajustat. Gene specifice par a fi implicate în controlul apoptozei ca şi unii hormoni.

Mielinizarea La naştere creierul reprezintă aproximativ 25% din volumul creierului adult. O parte din creşterea postnatală este datorată creşterii dimensionale a corpilor neuronali şi proliferării prelungirilor neuronale. O mare parte a creşterii însă, rezultă pe seama mielinizării fibrelor nervoase.

Celulele Schawann mielinizează axonii în periferie şi oligodendroglia mielinizează axonii SNC. Celulele Schwann sunt derivate de la nivelul crestelor neurale şi migrează până la nivelul nervilor periferici. Ele necesită interacţiunea cu neuronii pentru a se diferenţia complet.

Mielinizarea nu este necesară pentru funcţiunea axonului, fenomenul de conductibilitate apărând înainte ca mielinizarea să fi început în timpul dezvoltării.

Mielinizarea serveşte la creşterea vitezei de conducere a impulsului nervos.

Celulele Schwann se pot divide iar proliferarea pare să apară după contactul cu axonul.

Vascularizaţia SNC în timpul dezvoltării

1. SNC iniţial avascular meninge – primele vase de sânge progresează în profunzime CAUDO-POSTRAL

PATUL VASCULAR – ariile periventriculare

• ISCHEMIE

EMINEŢA GERMINALĂ • HEMORAGIE

Vascularizaţia SNC în timpul dezvoltării

2. Substanţa albă periventriculară densitate scăzută a vaselor hemodinamica biologia maturaţiei

PREVENIREA HEMORAGIEI INTRAVENTRICULARE MATURAŢIA

• dezvoltarea postnatală • administrarea de indometacin

Copilul prematur este susceptibil la insultul ischemic în jurul ventriculilor şi la hemoragie în regiunea eminenţei germinale. Substanţa albă periventriculară poate fi în mod particular susceptibilă la ischemie ori la reducerea aportului de substrat deoarece, pentru o perioadă de timp, există o densitate scăzută a vaselor de sânge la joncţiunea vaselor ce penetrează, extinzându-se de la cortex şi a vaselor profunde, ale substanţei albe, care se ramifică spre cortex. Hemodinamica în această regiune şi biologia maturaţiei acestor vase sunt domenii de interes pentru cercetare în scopul prevenirii hemoragiei intraventriculare.

Maturaţia acestor vase poate fi influenţată de dezvoltarea postnatală şi de administrarea de indometacin.

Mecanismele celulare şi moleculare ce controlează

PROLIFERAREA – mecanismul de dublă asigurare

MIGRAREA

DIFERENŢIEREA NEURONALĂ

Din punctul de vedere al clinicianului şi anatomopatologului, dezvoltarea normală a creierului poate fi rezumată la şase stadii principale:

1. Formarea structurilor creierului: 0-20 săptămâni; 2. Migrarea neuronală: 6-20 săptămâni; 3. Proliferarea celulară şi creşterea creierului: 0 săptămâni

– 12 ani; 4. Diferenţierea, maturarea, sinaptogeneza: 12 săptămâni –

12 ani; 5. Moartea celulară programată: până la 6 luni postnatale; 6. Mielinizarea: 13 săptămâni – 30 ani (Squier V.M - 2001).

Noţiunile incluse în aceste stadii sunt indispensabile pentru

fundamentarea patogenezei anomaliilor creierului care, în ultima

decadă, sunt tot mai bine cunoscute. Totuşi, prezentarea

dezvoltării sistemului nervos central într-o succesiune cronologică

este la început necesară pentru a putea apoi relua şi suprapune

fenomenele de migrare, proliferare, creştere, diferenţiere, moarte

celulară programată şi mielinizare.

Originea SNC ectoderm (NEUROECTODERM)

substanţe inductoare

mezoderm axial (NOTOCORD)

Originea SNC Placă neurală

Şanţ neural

Tub neural

- deschis la extremităţi NEUROPOR cranial

caudal

Neurulaţia Neurulaţia începe în ziua a 18-a când lungimea embrionului este curpinsă între 1 până la 1,5 mm.

O arie de ectoderm îngroşat – placa neurală – se formează în urma inducţiei exercitate de notocord şi mezodermul subjacent. Placa neurală formează creierul şi măduva spinării. În zilele 20 şi 21 şanţul neural se formează pe linia mediană iar pe laturile lui apar plicile neurale. Ariile care vor forma creierul anterior, mijlociu şi posterior pot fi identificate în acest stadiu timpuriu. Începând cu ziua 22 plicile neurale încep să fuzioneze pentru a forma tubul neural şi canalul central (O’Rahilly şi Muller, 1994).

Migrarea crestelor neurale

Când plicile neurale, în porţiunea lor rostrală fuzionează,

crestele neurale sunt formate de fiecare parte a tubului

neural. Crestele neurale migrează la scurt timp după

închiderea tubului neural şi formează ganglionii senzitivi,

simpatici şi parasimpatici; celulele cromafine ale

medulosuprarenalei, melanocitele din piele, neuronii din

pereţii tractului gastrointestinal şi ţesutul conjunctiv facial.

Închiderea tubului neural

Fuziunea tubului neural începe în viitoarea regiune

occipito-cervicală. Date experimentale sugerează că

fuziunea apare simultan în mai multe locuri.

Teoria multipunctică

Formarea tubului neural secundar Acest proces se desfăşoară între zilele 30 până la 50 postconcepţie. În jurul porţiunii inferioare a tubului neural primitiv apar o mulţime de vacuole. Acestea fuzionează între ele şi se conectează cu canalul central al tubului neural deja prezent.

Regresia caudală Între zilele 41-50 postconcepţie porţiunea cea mai caudală a tubului neural şi a canalului central încep să involueze pe măsură ce coada embrionului dispare. Atrofia tubului neural caudal duce la formarea unei structuri fibroase denumită filum terminale care va fi prezent pe parcursul întregii vieţi.

- ASCENSIUNEA APARENTĂ ? -

Tubul neural primitiv

Histodiferenţierea tubului neural Schema de organizare

lumen

pereţi

plăci laterale

• lamă alară

• lamă bazală

placă dorsală

placă ventrală

STADIUL DE 3 VEZICULE

Viitorul creier este la început evident sub forma porţiunii craniale,

lărgite a plăcii neurale. De fapt, încă din ziua a 19-a prozencefalul,

mezencefalul şi rombencefalul sunt demarcate prin adâncituri la

nivelul plicilor neurale. Trei zile mai târziu, la nivelul prozencefalului,

sunt schiţate placodele optice (viitorii ochi). Cele trei diviziuni ale

creierului apar ca expansiuni ale tubului neural denumite vezicule

cerebrale primare: prozencefalul, mezencefalul şi rombencefalul.

STADIUL DE 5 VEZICULE

În timpul săptămânii a cincea atât prozencefalul cât şi

rombencefalul se divid în două porţiuni astfel încât cele

trei vezicule cerebrale primitive (primare) vor dezvolta

cinci vezicule cerebrale secundare.

Prozencefalul se divide în telencefal (cranial) şi diencefal

(caudal) iar rombencefalul în metencefal (cranial) şi mielencefal

(caudal). În interiorul fiecăreia dintre veziculele cerebrale amintite

canalul neural este transformat într-o cavitate denumită ventricul

primitiv. Aceşti ventriculi primitivi vor forma ventriculii definitivi ai

creierului matur. Cavitatea rombencefalului devine ventriculul al

patrulea, cavitatea mezencefalului devine apeductul lui Sylvius,

cavitatea diencefalului devine ventriculul al treilea şi din cavitatea

telencefalului se dezvoltă perechea de ventriculi laterali ai

emisferelor cerebrale.

Între săptămâna a patra şi a cincea tubul neural se flectează brusc la trei nivele. Prima dintre aceste flectări este flexura mezencefalică sau flexura cranială. Între mielencefal şi măduva spinării se realizează o flexură ventrală – flexura cervicală – în timpul săptămânii a cincea.

Dezvoltarea curburilor cranială şi cervicală se corelează strâns cu curbarea craniocaudală a embrionului.

În schimb, în decursul săptămânii a cincea, la nivelul punţii în dezvoltare se produce o flexiune dorsală. Până la săptămâna a opta adâncirea acestei flexiuni pontine pliază metencefalul (inclusiv cerebelul în evoluţie) înapoi spre şi pe mielencefal. Flexura pontină se formează poate drept rezultat a creşterii diferenţiate la nivelul porţiunii ventrale a metencefalului.

Dezvoltarea măduvei spinării (MS) verzicula cerebrală primitivă restul tubului neural unifrom calibrat devine MS

Pe secţiune transversală, tubul neural la nivelul măduvei

spinării, apare turtit transversal, cu pereţii subţiri neuroepiteliali

şi cu o cavitate largă. Stratul neuroepitelial se diferenţiază în

ependimoblaste şi neuroblaste. Ultimele generează stratul de

manta – viitoarea substanţă cenuşie medulară.

Neuronii de la nivelul măduvei spinării (zona de manta) se

organizează pentru a forma patru plăci sau coloane celulare:

două bazale (sau ventrale) şi două alare (sau dorsale).

Acest model fundamental al coloanelor alare şi bazale, rădăcinilor senzitive - dorsale şi rădăcinilor ventrale – motorii este detectabil la nivelul ultimelor trei vezicule cerebrale precum şi a nervilor cranieni, dar la un nivel superior. De asemenea, acest model este complicat şi mai mult pe parcursul dezvoltării când grupe de neuroni migrează de la locul lor de origine pentru a forma nuclei la distanţă.

La nivelul mezencefalului, metencefalului şi

mielencefalului ca şi la nivelul măduvei spinării

toate tipurile de celule se dezvoltă pe seama

celulelor neuroepiteliului ce tapetează canalul

neural.

Proliferarea iniţială a acestor celule generează

întâi neuroblastele care migrează periferic.

Ulterior proliferarea neuroepiteliului va forma

glioblastele care la fel, migrează periferic unde

se diferenţiează în astrocite şi oligodendroglii.

Neuroblaştii se grupează pentru a forma zona de manta ce înconjoară neuroepiteliul proliferant. Ultimul limitează canalul ependimar şi este denumit de aceea zonă ventriculară.

Fibrele neuronale produse de către neuronii de manta formează o zonă marginală, exterioară stratului de manta.

Stratul de “manta” dă naştere substanţei cenuşii a SNC în

timp ce stratul marginal formează substanţă albă denumită

aşa datorită tecilor de mielină ce îmbracă fibrele nervoase.

Stratul marginal conţine fibre nervoase aferente şi eferente

SNC ca şi fibrele unor tracturi ce se îndreaptă spre nivele

superioare sau inferioare în SNC.

Dezvoltarea neuroblaştilor

Ascensiunea “aparentă” a MS

Anomalii de închidere a tubului neural şi

a canalului vertebral

Dezvoltarea creierului Faza de veziculă cerebrală primitivă UNICĂ

Faza de TREI vezicule cerebrale primitive

prozencefal mezencefal rombencefal

Dezvoltarea creierului Faza de CINCI vezicule cerebrale primitive (săptămâna 5 i.u.)

prozencefal telencefal – emisferele cerebrale diencefal

• talamus • hipotalamus

mezencefal rombencefal punte bulb

Concomitent evoluează (CAVITATEA) lumenul tubului neural.

Lungime vertex-coccige 27 mm

Dezvoltarea rombencefalului Diferenţierea tubului neural primitiv începe în regiunea metencefalului. La acest nivel pereţii tubului neural se deschid posterior şi dinăuntru - înafară aşa încât placa acoperişului este strâmtată şi subţiată în timp ce plăcile alare şi bazale se aşează aproape paralel una cu alta – totuşi sunt situate într-un plan oblic. Canalul neural al rombencefalului (viitorul ventricul IV) este (în vedere dorsală) structurat ca un diamant, cu punctul cel mai larg localizat la flexura pontină.

Marginile dorsale ale plăcii alare de pe care se formează placa acoperişului sunt denumite buze rombice.

Cranial faţă de flexura pontină buzele rombice sunt îngroşate şi cad peste acoperişul tubului neural.

Această porţiune metencefalică a buzei rombice va da naştere cerebelului.

Placa subţire a acoperişului constă în principal dintr-un strat de ependim şi este acoperită de un strat bine vascularizat al piei mater denumit tela choroidea.

De fiecare parte a liniei mediane piamater şi ependimul formează o zonă de structuri fine, digitiforme, ce se proiectează în ventriculul patru.

Această zonă denumită a plexurilor coroide este specializată pentru a secreta LCR. Lichidul cerebrospinal circulă permanent prin canalul central al măduvei spinării şi ventriculii creierului şi, de asemenea, prin spaţiul subarahnoidian, învelind SNC de pe care el este absorbit în sânge.

Fluidul (LCR) câştigă acces la spaţiul subarahnoidian pe calea a trei orificii ce se deschid în acoperişul ventriculului patru: o singură deschidere mediană (gaura lui Magendie) şi două laterale (găurile lui Luschka).

Bulb ventricul IV

Punte

Derivatele rombencefalului Dezvoltarea mielencefalului duce la formarea bulbului. Pe seama metencefalului nasc două structuri diferite: puntea şi cerebelul.

Puntea constă mai ales din tracturi masive de fibre care conduce informaţii între scoarţa cerebrală, cerebel şi măduva spinării.

Aceste tracturi apar iniţial pe seama straturilor marginale ale coloanelor bazale metencefalice.

Dezvoltarea nucleilor nervilor cranieni

Toate cele 12 perechi de nervi cranieni (cu excepţia nervilor olfactivi şi optici) apar din nuclei aparţinând mezencefalului şi rombencefalului. Plăcile bazale ale rombencefalului sunt primele grupări neuronale în SNC la nivelul cărora toţi nucleii nervilor motori cranieni sunt evidenţi.

Regiunea creierului Nervi cranieni asociaţi Telencefal Nerv olfactiv (I) Diencefal Nerv optic (II) Mezencefal Oculomotor (III) Metencefal - Trohlear (IV) (apare în metencefal şi apoi se transferă

mezencefalului) - Trigemen (V) - Nucleul senzitiv apare în metencefal dar este apoi

transferat parţial mezencefalului - Nucleul motor rămâne metencefalic - Abduceus (VI) - Facial (VII) - Vestibulocohlear (VIII)

Mielencefal - Glosofaringian (IX) - Vag (X) - Accesor (XI) - Hipoglos (XII)

Dezvoltarea cerebelului

Cerebelul se dezvoltă pe seama buzelor rombice ale metencefalului. El începe să se dezvolte la finele săptămânii a şasea.

Buzele rombice metencefalice se îngroaşe la sfârşitul săptămânii a şasea pentru a produce o pereche de plăci cerebeloase (primordii cerebeloase)

În luna a doua porţiunile craniale ale buzelor rombice, crescând, se unesc pe linia mediană formând un primordiu unic ce acoperă ventriculul patru.

La mijlocul lunii a treia cerebelul începe să proemine dorsal, formând o îngroşare în formă de halteră la extremitatea cranială a rombencefalului.

Cerebelul în evoluţie este separat într-o porţiune cranială şi alta

caudală printr-un şanţ transvers denumit fisura posterolaterală.

Porţiunea caudală constând dintr-o pereche de lobi floculonodulari

reprezintă porţiunea cea mai primitivă a cerebelului. Porţiunea cea

mai mare, cranială, constă dintr-o îngroşare mediană denumită

vermis conectând o pereche de emisfere cerebeloase largi.

Vermisul, ca şi emisferele cerebeloase, pe parcursul dezvoltării urmează un proces

de pliere transversală.

Fisura primară se adânceşte la sfârşitul lunii a treia şi divide atât vermisul cât şi

lobii într-un lob anterior (cranial) şi unul mijlociu (caudal).

Aceşti lobi sunt divizaţi în continuare într-un număr de lobuli prin dezvoltarea

fisurilor transverse următoare: fisurile secundară şi prepiramidală iar suprafaţa

lobulilor este fisurată într-o serie de girusuri transverse denumite lame. Aceste

procese de fisurare şi laminare continuă pe parcursul vieţii embrionare şi fetale şi

au drept rezultat o creştere importantă a suprafeţei cortexului cerebelos

Substanţa cenuşie a cerebelului este dispusă la exterior sub forma unui strat denumit scoarţa cerebeloasă dar şi în interior sub forma unor nuclei profunzi.

De fiecare parte a cerebelului, se formează patru grupe de nuclei profunzi: dinţat, globos, emboliform şi fastigial. Toate aferentele la scoarţa cerbeloasă sunt retransmise prin aceşti nuclei. Scoarţa cerebeloasă are o citoarhitectonie extrem de regulată pe toată suprafaţa cerebelului. Tipurile de celule din scoarţă sunt aşezate în straturi.

Scoarţa ca şi nucleii profunzi cerebeloşi sunt produşi printr-un proces complex de diferenţiere.

Neuroepiteliul de la nivelul buzelor rombice metencefalice urmează o iniţială proliferare pentru a produce zona de manta ventriculară şi straturile marginale.

Stratul ventricular proliferativ este acum denumit stratul germinativ intern şi noul strat este denumit strat germinativ extern (sau stratul extern granular).

Începând cu săptămâna a patra straturile germinative intern şi extern urmează o foarte regulată diviziune celulară ce produce variate populaţii de neuroblaşti cerebeloşi. Stratul germinativ intern dă naştere neuroblaştilor primitivi nucleari care migrează pentru a forma nucleii cerebeloşi. În plus, acest strat produce două tipuri de neuroblaşti care migrează în cortex: neuroblaştii primitivi Purkinje (care vor forma neuronii Purkinje) şi neuroblaştii Golgi care se vor diferenţia pentru a forma neuronii Golgi. Când fiecare neuroblast primitiv Purkinje migrează spre cortex el emite un axon care menţine conexiunea sinaptică cu neuroblaştii din nucleii cerebeloşi în evoluţie.

Stratul germinativ extern urmează trei unde de proliferare pentru a produce în succesiune trei populaţii neuroblastice care rămân în scoarţa cerebeloasă: neuroblaştii în coşuleţ, cei granulari şi neuroblaştii stelaţi. Neuroblaştii granulari şi câţiva dintre neuroblaştii stelaţi şi în coşuleţ sunt dispersaţi profund faţă de celulele Purkinje unde formează stratul granular al cortexului definitiv. Mecanismul deplasării în profunzime a acestora este neclar.

Dezvoltarea mezencefalului Mezencefalul este iniţial un centru de releu dar conţine, de asemenea, nucleii a patru nervi cranieni, centrii auditivi şi vizuali. O mare parte a mezencefalului este constituit din substanţă albă, în principal de marile tracturi care îl conectează la creierul posterior şi la măduva spinării.

Nucleii motori de origine ai nervilor oculomotor (III) şi trohlear (IV) sunt localizaţi în mezencefal ca şi o porţiune a nucleului senzitiv al nervului trigermen (V).

Dintre aceşti nuclei doar doi - aparţinând oculomotorului (III) - se dezvoltă pe seama neuroblastelor mezencefalice. Nucleii trohlearului (IV) şi nucleul mezencefalic al trigermenului sunt originari în metencefal şi ulterior sunt transferaţi mezencefalului.

Coliculii superiori şi inferiori se dezvoltă pe seama neuroblaştilor plăcilor alare ce migrează medial în acoperişul mezencefalului.

Îngroşarea acoperişului mezencefalului produsă prin migrarea neuroblaştilor la acest nivel este ulterior subdivizată printr-un şanţ median într-o pereche de corpi bigemeni ce ulterior se vor lăsa fiecare divizaţi printr-un şanţ transvers într-un colicul superior şi unul inferior

Dezvoltarea prozencefalului

Pe seama prozencefalului se dezvoltă două vezicule cerebrale secundare: diencefalul şi telencefalul.

Telencefalul dă naştere emisferelor cerebrale şi comisurilor dar şi creierului olfactiv.

Dezvoltarea diencefalului Plăcile alare ale diencefalului formează talamusul, hipotalamusul şi epitalamusul.

Plăcile bazale diencefalice nu se dezvoltă.

Talamusul şi hipotalanusul se diferenţiează pentru a forma complexe nucleare cu funcţii diferite.

La sfârşitul săptămânii a cincea, talamusul şi hipotalamusul sunt vizibile ca îngroşări pe suprafaţa interioară a canalului neural diencefalic, separate printr-un şanţ adânc denumit şanţul hipotalamic.

Dezvoltarea glandei hipofize Glanda hipofiză este formată din diencefal şi din punga lui Rathke.

În timpul săptămânii a treia un diverticul numit infundibulum se dezvoltă în podeaua ventriculului trei şi creşte ventral, în direcţia stomodeumului.

Simultan apare o placodă ectodermală în acoperişul stomodermului şi se invaginează pentru a forma un diverticul - punga lui Rathke - ce creşte dorsal, spre infundibul. Punga lui Rathke pierde apoi conexiunile sale cu stomodeumul şi formează un săculeţ fin ce este aplicat pe suprafaţa cranială a infundibulului.

Dezvoltarea telencefalului Vezicula telencefalică în dezvoltarea sa generează emisferele cerebrale, comisurile, bulbii şi tracturile olfactive.

Dezvoltarea emisferelor cerebrale este iniţiată în ziua 32 când acestea apar ca o pereche de excrescenţe ale telencefalului.

Până în săptămâna 16 emisferele cerebrale sunt ovale şi cresc rapid în sens posterior pentru a acoperi diencefalul. Acoperişul subţire şi pereţii laterali ai fiecărui emisfer reprezintă viitorul cortex cerebral. Planşeul este gros şi conţine un agregat neuronal denumit corpus striatum care va genera doi din cei trei nuclei bazali ai emisferelor cerebrale.

Ca şi cortexul cerebelos, cortexul cerebral se plicaturează într-un model din ce în ce mai complex de lobi şi girusuri pe măsură ce emisferele cresc.

Acest proces începe în luna a patra prin apariţia unei mici adâncituri în peretele lateral al fiecărui emisfer cerebral denumită fosa cerebrală laterală.

Extremitatea caudală a fiecărui emisfer se alungeşte, se încurbează ventral şi apoi creşte spre înainte, încrucişând această fosă. Se formează astfel lobul temporal al emisferului cerebral, iar fosa devine o despicătură adâncă denumită şanţul lateral cerebral. Porţiunea cerebrală care iniţial a format planşeul medial al fosei este acoperită de lobul temporal şi este denumită insula.

Până în luna a şasea alte câteva şanţuri cerebrale apar. Dintre acestea: şanţul central separă lobii frontal şi parietal, iar şanţul occipital separă lobul occipital. Modelul detaliat al girusurilor formate pe suprafaţa emisferelor variază de la individ la individ.

Fiecare emisferă conţine câte un diverticul al ventriculului primitiv telencefalic denumit ventricul lateral. Iniţial, ventriculul lateral ocupă cea mai mare parte a emisferului dar, prin îngroşarea scoarţei este progresiv diminuat. La limita între peretele medial şi inferior al fiecărui emisfer peretele cerebral nu se îngroaşă ci rămâne fin şi epitelial.

Această zonă formează o adâncitură longitudinală în ventriculul lateral denumită fisura coroidă.

Dezvoltarea ventriculilor cerebrali

Expansiunea canalului neural la nivelul veziculelor cerebrale primare şi secundare şi în emisferele cerebrale dă naştere ventriculilor cerebrali. Sistemul ventricular constă din ventriculii laterali în emisferele cerebrale, ventriculul trei la nivelul diencefalului, apeductul cerebral (a lui Sylvius) în mezencefal şi ventriculul patru în rombencefal.

Dezvoltarea comisurilor CORPUL CALOS

Comisurile care conectează emisferul cerebral drept şi stâng se formează printr-o subţiere a extremităţii craniale a telencefalului, zonă care reprezintă închiderea finală a neuroporului anterior. La nivelul acestei zone se pot distinge două structuri: dorsal, placa comisurală şi ventral, lamina terminalis.

Săptămâna 10 i.u.

Primele fibre comisurale care se dezvoltă la nivelul plăcii comisurale aparţin comisurii anterioare formată pe parcursul săptămânii a şaptea (interconectând bulbii olfactivi şi centrii olfactivi ai celor două emisfere).

În timpul săptămânii a noua apare comisura fornicală sau hipocampală (între hipocampul drept şi stâng – porţiuni filogenetic vechi ale emisferelor cerebrale localizate adiacent fisurii coroide).

În timpul săptămânilor următoare începe să se formeze corpul calos – masiv, arcuat.

Porţiunea cea mai anterioară a corpului calos apare prima, în timp ce spleniul (porţiunea sa posterioară) se va forma mai târziu, pe parcursul vieţii fetale.

Moartea celulară programată – apoptoza este prezentă în mod natural în dezvoltarea SNC.

Apoptoza apare în momentele în care ţesutul nervos suferă procese ca separarea, fuziunea, plierea, cavitaţia sau când ţesuturile sunt remodelate şi numărul celulelor este ajustat. Gene specifice par a fi implicate în controlul apoptozei ca şi unii hormoni.

Mielinizarea La naştere creierul reprezintă aproximativ 25% din volumul creierului adult. O parte din creşterea postnatală este datorată creşterii dimensionale a corpilor neuronali şi proliferării prelungirilor neuronale. O mare parte a creşterii însă, rezultă pe seama mielinizării fibrelor nervoase.

Celulele Schawann mielinizează axonii în periferie şi oligodendroglia mielinizează axonii SNC. Celulele Schwann sunt derivate de la nivelul crestelor neurale şi migrează până la nivelul nervilor periferici. Ele necesită interacţiunea cu neuronii pentru a se diferenţia complet.

Mielinizarea nu este necesară pentru funcţiunea axonului, fenomenul de conductibilitate apărând înainte ca mielinizarea să fi început în timpul dezvoltării.

Mielinizarea serveşte la creşterea vitezei de conducere a impulsului nervos.

Celulele Schwann se pot divide iar proliferarea pare să apară după contactul cu axonul.

Vascularizaţia SNC în timpul dezvoltării

1. SNC iniţial avascular meninge – primele vase de sânge progresează în profunzime CAUDO-POSTRAL

PATUL VASCULAR – ariile periventriculare

• ISCHEMIE

EMINEŢA GERMINALĂ • HEMORAGIE

Vascularizaţia SNC în timpul dezvoltării

2. Substanţa albă periventriculară densitate scăzută a vaselor hemodinamica biologia maturaţiei

PREVENIREA HEMORAGIEI INTRAVENTRICULARE MATURAŢIA

• dezvoltarea postnatală • administrarea de indometacin

Copilul prematur este susceptibil la insultul ischemic în jurul ventriculilor şi la hemoragie în regiunea eminenţei germinale. Substanţa albă periventriculară poate fi în mod particular susceptibilă la ischemie ori la reducerea aportului de substrat deoarece, pentru o perioadă de timp, există o densitate scăzută a vaselor de sânge la joncţiunea vaselor ce penetrează, extinzându-se de la cortex şi a vaselor profunde, ale substanţei albe, care se ramifică spre cortex. Hemodinamica în această regiune şi biologia maturaţiei acestor vase sunt domenii de interes pentru cercetare în scopul prevenirii hemoragiei intraventriculare.

Maturaţia acestor vase poate fi influenţată de dezvoltarea postnatală şi de administrarea de indometacin.

Mecanismele celulare şi moleculare ce controlează

PROLIFERAREA – mecanismul de dublă asigurare

MIGRAREA

DIFERENŢIEREA NEURONALĂ