cursul 1bgg

8/15/2019 CURSUL 1bgg

1/7

1

Sfera afacerilor interna ționaleÎn sens larg, în sfera tranzacţiilor comerciale internaţionale (sau a

afacerilor internaţionale) se includ mai multe categorii de operaţiuni: deexport-import, operaţiuni combinate, exporturi complexe, alianţe strategiceşicooperări internaţionale, precumşi investiţii internaţionale.

În literatura americană se arată, de exemplu, că afacerile internaţionale(international business) cuprind „toate tranzacţiile comerciale – private sauguvernamentale – între două sau mai multeţări; aceste tranzacţii includvânzări, investiţii şi transporturi”.

Într-o altă lucrare se arată că afacerile internaţionale se referă laansamblul tranzacţiilor economice care se derulează în două sau mai multeţări(„the total of all business transactions that cross the borders of two or morenations”); este vorba atât de tranzacţiile comerciale (schimbul de mărfuri), câtşi de cele financiare (circuitul fondurilor băneşti).

În literatura franceză, termenul de comerţ internaţional (commerce interna-tional) este folosit în două sensuri. Pe de o parte, el este înţeles ca o abordareteoretică a fluxurilor economice („teoria pură a comerţului internaţional”) saufinanciare („teoria monetară a comerţului internaţional”) dintreţările lumii; estevorba deci de o analiză la nivel mondoeconomic. Pe de altă parte, comerţul inter-naţional exprimă raporturile de afaceri dintre agenţii economici în mediul mondial


2/72

sub forma operaţiunilor de export-import, cooperări, implantări în străinătate; estevorba de sensul cunoscut în literatura americană cainternational business.

În literatura noastră, pentru acest din urmă sens se utilizează mai multesintagme: tranzacţii economice/comerciale internaţionale,afaceri interna ţio-nale , comerţ exterior. În sfera afacerilor internaţionale se delimitează, dinpunctul de vedere al conţinutului lor, două componente: afacerile economice(industrialeşi comerciale)şi afacerile financiare.

Afacerile economice internaţionale (tranzacţiile economice internaţionale) sederulează în economia reală şi au drept raţiune valorificarea resurselor (materiale,financiareşi umane) în procese de schimb (comerţ) şi transformare (producţie). Îndomeniul afacerilor economice internaţionale, se disting tranzacţiile comercialeinternaţionale, respectiv operaţiunile internaţionale în sfera comerţului şi operaţiu-nile internaţionale în sfera producţiei, în principal investiţiile străine directe.

Afacerilefinanciare internaţionale (sau tranzacţiile financiar-valutareinternaţionale) au drept raţiune atragereaşi valorificarea fondurilor băneşti pepiaţa internaţională a credituluişi pe piaţa internaţională de capital. Princi-palele forme sub care se realizează acestea sunt: acordarea/primirea de creditepe termen scurt, mijlociuşi lung; plasamente în valorile mobiliare primare:acţiuni, obligaţiuni etc.; plasamente în valori mobiliare derivate: futures,options etc.; operaţiuni pe pieţele valutare.

Specificul operațiunilor de comerţ exteriorTranzacţiile de comerţ exterior sunt o formă a afacerilor internaţionale,

care au ca obiect schimbul internaţional de mărfuri şi ca bază interdependenţadintre ţări în sfera comercializării. Principala formă de realizare o reprezintă operaţiunile de export-import, relaţii dintre părţi bazate pe interdependenţe în sfera comercializării (aprovizionare din străinătate = import, desfacere înstrăinătate = export). În sfera tranzacţiilor de comerţ exterior se includşi alteoperaţiuni internaţionale implicate în încheiereaşi derularea de contractecomerciale internaţionale: relaţiile cu agenţii şi distribuitorii, operaţiunile deexpediţie şi transport, asigurările internaţionale de mărfuri, vămuirea etc. Caatare, tranzacţiile de comerţ exterior reprezintă una dintre formele de realizarea afacerilor internaţionale alături de alianţe strategiceşi cooperări şi investiţii în străinătate.

Tranzacţiile de comerţ exterior prezintă o serie de caracteristici.

În primul rând , caracterulcomplex al tranzacţiilor de comerţ exteriorderivă din faptul că angajează operaţiuni în amonte (operaţiuni de intermediere în comerţul exterior, reprezentanţă /comision, respectivagency) şi în aval(ambalare, expediţie, transport, depozitare, asigurare, plată şi finanţare) faţă derelaţia de export-import propriu-zisă. Tranzacţiile de comerţ exterior sunt, îngeneral, tranzacţii de valoare ridicată, care se desf ăşoară între firmeproducătoare, de comerţ, de servicii; ele reprezintă operaţiuni de tipulbusinessto business(B2B). Ca atare, ele au o serie de particularităţ i în ceea ce priveştecadrul juridic, participanţii, mecanismul tranzacţional.

În al doilea rând , tranzacţiile de comerţ exterior se caracterizează şi prinincidenţa elementelor deinterna ţionalitate şi interculturalitate .


3/7

3

Operaţiunile de export-import se desf ăşoară între parteneri dinţăridiferite, asupra lor având incidenţă măsurile de politică comercială şireglementările administrative care vizează sectorul extern al economiei.Deosebirile în ceea ce priveşte sistemul politic, cadrul legislativ, politicapromovată în domeniul relaţiilor economice externe se reflectă direct asupraprocesului de contractareşi derulare internaţională. Pe de altă parte,diferenţele culturale în plan naţional sau regional exprimă abordări diferite înceea ce priveşte valorileşi cerinţele existenţei şi dezvoltării sociale, modul decomportamentşi comunicare, raportul dintre juridicşi etic etc., cu impactmajor asupra lumii afacerilor. Studiile de specialitate relevă deosebiri în planuldimensiunilor culturale cum ar fi următoarele: ierarhie vs. egalitate socială,individualism vs. colectivism, valori conflictuale vs. valori cooperative, asu-marea vs. evitarea riscului, orientare introvertită vs. orientare extravertită.

În al treilea rând , în tranzacţiile de comerţ exterior apar o serie deriscurispecifice , în special cele de tip conjunctural, respectiv riscul de preţ, riscul valutarşi riscul ratei dobânzii. Aceasta face necesară utilizarea unor mijloace de protecţie împotriva riscului, care pot fi de două feluri: metode contractuale (clauze deadaptareşi respectiv de renegociere a contractului)şi metode extracontractuale(operaţiuni de tiphedging pe pieţele valutare sau pe cele futuresşi cu opţiuni).

În cadrul unei operaţiuni de export-import sunt implicate: părţilecontractante; produsul (obiectul tranzacţiei); plata (contravaloarea prestaţiei).

Totodată, la derularea operaţiunii participă o serie de alte firme care asigură transportul (cărăuşul), asigurarea mărfii (asiguratorul), plata preţului (banca).Un rol important în derularea tranzacţiei revine autorităţ ilor publice dinţărilepartenere: ministere sau departamente cu atribuţii în domeniul activităţ ii decomerţ exterior, autoritate vamală, Camere de comerţ etc.

În figura 1.se prezintă sintetic mecanismul unei operaţiuni de export-import.

Error!

Figura 1.. Schema unei opera ţ iuni de export-import

Cărăuş

Asigurător

Exportator Importator

Bănci

MARFĂ

PLATĂ

O

r g a n i s m

e ş i i n

s t i t u ţ i i p u b l i c

e

O r g

a n i s m

e ş i i n

s t i t u ţ i i p u b l i c

e

MEDIUL M !DIAL


4/74

Natura specifică a operaţiunilor de export-import rezultă din caracte-risticile fiecăreia dintre componentele mecanismului tranzacţional.

Obiectul tranzac ţiei . Marfa care face obiectul unei tranzacţii de comerţ exterior (în sens strict) este reprezentată de produse (bunuri corporale), carepot fi clasificate după mai multe criterii.

După gradul de prelucrare, acestea pot fi: materii prime, produsesemifabricate, produse prelucrate (manufacturate). Din prima grupă face parte ocategorie de bunuri cu mare importanţă în comerţul internaţional: fungibilele.Bunurile fungibile sunt omogene din punct de vedere calitativşi se definesc princaractere generice, putând fi individualizate prin numărare, măsurare, cântărire.Datorită caracteristicilor lor, bunurile fungibile pot face obiectul tranzacţiilor labursă: produse agroalimentare (grâu, soia), metale neferoase, produse tropicale(cafea, cacao, bumbac, zahăr), produse forestiere (cherestea), petroliere (ţiţei).

Din punctul de vedere alutilit ăţ ii lor , bunurile se împart în produseindustrialeşi produse (bunuri) de consum. Din prima grupă fac parte maşinile,echipamentele, instalaţiile industriale, acestea putând face obiectul tranzac-ţiilor în cadrul unor licitaţii internaţionale.

Din punctul de vedere al modului în care participă la procesul deproducţie, bunurile industriale sunt clasificate în cinci categorii: materii primeşi produse de bază; piese, componente, subansamble (ex. microprocesoarepentru computere); furnituri industriale (produse de întreţinere, lubrifianţietc.); bunuri de echipamente uşoare (maşini-utilaje, unităţ i de stocare etc.);bunuri de echipamente grele independente (de exemplu, avioane) sau unităţ icomplete de producţie (uzine „la cheie”, ansambluri industriale etc.)

Bunurile de consum pot fi clasificate, în raport cu comportamentulconsumatorului: produse de consum curent (bunuri nedurabile de valoare mairedusă), bunuri de folosinţă îndelungată produse care fac obiectul uneiatitudini active de cumpărare (pe baza evaluării caracteristicilor oferite),produse de specialitate etc.

Participan ţii. Tranzacţiile de comerţ exterior se realizează între agenţieconomici dinţări diferite. Este vorba fie de organisme publice (de exemplu,agenţii sau instituţii de stat, reprezentând forme de realizare a funcţieieconomice a statului), fie,şi mai ales, de societăţ i private, constituite subdiferite forme în funcţie de legislaţiile dinţările de sediu (societăţ i comercialepe acţiuni, cu răspundere limitată etc., sau dintr-o altă perspectivă, societăţ i

constituite în mod public, numiteşi deschise, respectiv societăţ i constituite înmod privat, închise). Un rol aparte în comerţul internaţional revine socie-tăţ ilor/corporaţiilor transnaţionale, care se implică de regulă în operaţiunile deexport-import prin filialele lor de comerţ, ori prin diferite forme de alianţestrategiceşi cooperări (societăţ i mixte).

Din punctul de vedere al rolului pe care îl joacă, actorii principali aitranzacţiei comerciale internaţionale sunt vânzătorul (exportatorul)şi cumpă-rătorul (importatorul). La rândul său, exportatorul poate fi o firmă producătoare, care desface produsele sale pe piaţa externă sau o firmă decomerţ, care realizează, pe lângă operaţiuni de comerţ interior,şi operaţiunide export sau care lucrează exclusiv pentru piaţa externă (firma de comerţ


5/7

5

exterior). Pe de altă parte, importatorul poate fi o firmă cu activitate deproducţie, care se aprovizionează, parţial sau total, de pe piaţa externă, sau ofirmă de comerţ (cu ridicata sau cu amănuntul). Totodată, în mecanismultranzacţional sunt implicate categorii de intermediari: comisionari, agenţireprezentanţi etc.

Autorit ăţ ile na ţionale. Sistemul organizatoric al activităţ ii de comerţ exterior cuprinde în general înţările lumii următoarele tipuri de instituţii şiorganisme publice: o autoritate de stat cu responsabilităţ i în acest domeniu(minister, departament în cadrul unui minister), o autoritate vamală, agenţiisau centre de promovare a comerţului exterior, instituţii de asigurare/garantarea creditelor pentru export, agenţii de promovare a investiţiilor străine ş.a. Unloc aparte revine Camerelor de comerţ şi altor asociaţii profesionale.

Mediul mondial se caracterizează prin complexitateşi eterogenitate.Caracterul eterogen al mediului mondial, ca urmare a diferenţelor de ordinpolitic, economicşi cultural dintre state, trebuie să fie raportat la un procescare se manifestă cu putere din anii ’90 ai secolului trecut: globalizarea.Principalele procese economice care susţin această tendinţă se manifestă îndomeniile comerţului, producţiei şi serviciilor (în principal, financiare), iarforţa promotoare fundamentală este societatea multinaţională.

O serie de aspecte ale vieţii social-economice din zilele noastre reflectă procesul globalizării:


6/76

natura globală a ştiinţei şi tehnologiei: chiar dacă sursele principaleale progresului tehnic sunt concentrate în lumea dezvoltată,cercetareaştiinţifică se bazează pe resurse globale, iar punerea înaplicare a tehnologiei vizează scopuri globale; marketingul global: strategia de marketing a firmelor răspundecerinţelor globalizării şi promovează acest proces (mărcile univer-sale, cultura publicităţ ii etc.);

sistemul financiar mondial: economia „simbolică” mondială sebazează pe o reţea care implică, la scară globală, instituţiile bancareşi agenţii pieţei de capital, organisme de reglementare naţionale,organismele financiare internaţionale etc.;

infrastructura de comunicaţii: progresul tehnic a permis perfecţio-narea sistemelor de comunicaţii materiale (transporturi), realizareaunei acoperiri mass-media la scară mondială (de exemplu, CNN)şi,mai ales, instituirea unei reţele globale de transmitere/recepţie ainformaţiilor (exemplu, internet);

cadrul instituţional mondial: o serie de organizaţii de natură guvernamentală (sistemul ONU) sau neguvernamentală (ONG)promovează dezbaterile şi acţiunile care privesc problematicaglobală: poluarea, criminalitatea, subdezvoltarea etc.

Proce"ul de internaționali#are$ teorie %i practic&


7/7

7

cursul 1bgg

Documents